Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Un esec previzibil inca de pe acum…

Motto:

„There are four ways in which you can spend money. You can spend your own money on yourself. When you do that, why then you really watch out what you’re doing, and you try to get the most for your money. Then you can spend your own money on somebody else. For example, I buy a birthday present for someone. Well, then I’m not so careful about the content of the present, but I’m very careful about the cost. Then, I can spend somebody else’s money on myself. And if I spend somebody else’s money on myself, then I’m sure going to have a good lunch! Finally, I can spend somebody else’s money on somebody else. And if I spend somebody else’s money on somebody else, I’m not concerned about how much it is, and I’m not concerned about what I get. And that’s government. And that’s close to 40% of our national income.

„Sunt patru moduri in care poti cheltui banii. Poti cheltui banii tai pentru tine insusti. Cand faci asta, atunci urmaresti cu adevarat ceea ce faci, si incerci sa obtii cat mai mult pentru banii tai. Apoi poti cheltui banii tai pentru altcineva. De exemplu, cumpar un cadou cuiva. Ei bine, atunci nu sunt atat de grijuliu in legatura cu continutul cadoului, dar sunt foarte grijuliu asupra costului. Apoi, pot cheltui banii altcuiva pentru mine insumi. Si daca cheltuiesc banii altcuiva pentru mine insumi, atunci sunt sigur ca voi avea un pranz bun! In final, pot cheltui banii altcuiva pentru altcineva. Si daca cheltuiesc banii altcuiva pentru altcineva, nu ma mai intereseaza nici cat de mult este, nu ma mai intereseaza nici ce obtin. Si acesta-i guvernul. Si aproape 40% din venitul nostru national.”

Milton Friedman

(v. aici sursa)

Romania Libera

Dragnea pregătește bomba: Fondul Suveran de Investiții, lovitura finală pentru „perlele” economiei

Sub același pretext cunoscut al investițiilor, guvernarea PSD-ALDE va strânge laolaltă cele mai valoroase companii ale statului, majoritatea din energie, pe care le va supune total controlului politic și din care va putea înstrăina acțiuni după bunul plac. Lecția dată în 2008 de partenerul de coaliție, Călin Popescu Tăriceanu, a fost utilă.

Cele mai valoroase societăți ale statului, precum Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Oil Terminal, Conpet, Electrica, Antibiotice, CN Aeroporturi București, Loteria Română, dar și pachetele minoritare la companii precum OMV Petrom, Engie, Telekom, vor trece în componența unei noi entități, Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții SA (FSDI).

Miza controlului politic integrat asupra acestor companii este uriaș. Numai patru dintre ele – Electrica, Nuclearelectrica, Hidroelectrica și Romgaz au rezerve de peste 2 miliarde de euro, la care se adaugă cele 401 milioane de euro din conturile SAPE, încasate de la Enel. FSDI va fi supus total controlului politic, iar liderii PSD și ALDE își vor putea numi oamenii de încredere în acest colos, așa cum au făcut deja la fiecare companie în parte, de la începutul anului, chiar dacă vorbim de companii strategice, cum sunt cele din energie.

Că va fi așa se vede chiar din textul proiectului de lege, postat miercuri noapte de Ministerul Finanțelor pe site-ul instituției. Conducerea nu va fi recrutată după principiile managementului corportiv, iar vânzarea de acțiuni se va putea face după cum va decide conducerea. Posturi bănoase vor fi destule. Potrivit proiectului, FSDI va fi administrată în sistem dualist de către un consiliu de supraveghere și un directorat. Consiliul de supraveghere va fi format din 9 membri, ce vor fi selectați „după o procedură proprie de selecție transparentă, care va fi aprobată de acționar (Ministerul Finanțelor – n.red.)”, se arată în textul proiectului, în timp ce directoratul va avea 7 membri. Totodată, „FSDI este exceptată de la aplicarea prevederilor OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a intreprinderilor publice, cu modificări și completări”. Adică Guvernul va face exact ce a făcut de la începutul anului, numind direct, fără o recrutare profesionistă, oameni fără experiență în domeniu, de la secretare până la „liber profesioniști”, dar apropiați ai partidelor PSD și ALDE, în toate companiile statului. Pentru început, primii membri ai Consiliului de Supraveghere vor fi numiți direct de Guvern și vor avea un mandat de 18 luni, având ca sarcină numirea directorilor organizarea activității FSDI.

Acțiuni vândute după bunul plac

Proiectul de act normativ arată din start care vor fi planurile PSD cu acest colos. Astfel, acțiunile vor putea fi vândute prin exceptare de la legislația privind privatizarea societăților comerciale, adică după propriile reguli. „Pachetele de acțiuni aduse aport la capitalul social al FSDI în condițiile prezentei legi se transferă din proprietatea privată a statului român în proprietatea privată a FSDI, acesta putând dispune liber de respectivele acțiuni, în calitate de bunuri proprii”, se menționează în textul acestuia. De asemenea, „înstrăinarea de către FSDI a unor acțiuni sau alte active aflate în proprietatea sa nu este supusă prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare, precum și nici prevederilor Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare”, se punctează la Art. 7.

Proiect central în programul de guvernare

Ideea înființării acestui Fond Suveran a apărut în programul de guvernare cu care PSD a creat alegerile. Scopul declarat al acestuia este să genereze fonduri pentru investiții în infrastructură, spitale, fabrici etc. „Crearea unui fond suveran de investiții reprezintă o măsură necesară de stimulare economică prin care, în urma tragerii de capital din piața financiară internă și internațională, vor putea fi constituite surse de finanțare pentru proiecte de investiții profitabile și sustenabile ce vor antrena un efect de multiplicare în economie, conducând la dezvoltare în paralel cu creșterea veniturilor bugetare”, se arată în nota de fundamentare a actului normative. Finanțarea FSDI se va face din venituri obținute din dividende încasate de la societățile aflate în portofoliul acestuia, din cele rezultate din operațiuni cu instrumente financiare proprii și din cele emise de alte entități, din venituri din vânzarea de pachete de acțiuni din portofoliu, din împrumuturi, inclusiv prin emiterea de obligațiuni, dar și din alte surse prevăzute de lege”, se mai arată în expunerea de motive a Finanțelor.

Pe de altă parte, nu trebuie uitată lecția dată Călin Popescu Tăriceanu, care în 2008 a creat Fondul Național de Dezoltare, unde a strâns miliardele de euro obținute din privatizări, cu promisiunea că banii vor fi investiți în infrastructură. În realitate, banii s-au dus pentru acoperirea deficitului bugetar, adică pentru plata pensiilor și a salariilor. Iar acum Guvernul se află iarăși în situația disperată de a nu avea bani să acopere gaura bugetară generate de majorările pensiilor și salariilor.

Interesul israelienilor în FSDI

Ciudat mai este faptul că pe lângă acest gigant de miliarde de euro au început deja să apară interese străine. Liderul PSD Liviu Dragnea a scris, pe pagina sa de Facebook, după întâlnirea cu premierul Israelului Benjamin Netanyahu, pe 13 iulie, că a discutat cu omologul său despre atragerea capitalului israelian în FSDI. „Astăzi am avut plăcerea de a discuta cu Benjamin Netanyahu, prim-ministrul Statului Israel și ministru al Afacerilor Externe, despre oportunitățile de a consolida cooperarea noastră prin atragerea capitalului israelian în FSDI, dar și în alte sectoare ale economiei românești”, a precizat Dragnea.

Cîțu: Controlul va aparține unui singur om

Specialiștii din opoziție nu văd cu ochi buni proiectul creării FSDI. „PSD continuă scenariul jefuirii banului public la nivel de companii. În programul de guvernare al PSD, Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții este descris ca adevăratul minister al Economiei, dar nu este altceva decât o petardă. PSD strânge toate societățile și companiile naționale într-o mare societate națională, scopul fiind acela ca decizia să aparțină unui singur om, numit politic”, atrăgea atenția, la începutul anului, senatorul liberal Florin Cîțu. Potrivit acestuia, FSDI „o să fie acționar majoritar în toate aceste companii, ceea ce înseamnă că toate planurile de dezvoltare și investiții ale acestor companii se vor afla în pixul directorului general al fondului”. În total, 27 de pachete de acțiuni la diverse societăți vor fi incluse în FSDI.”

Pe scurt, despre ce e vorba: Coalitia PSD-ALDE doreste infiintarea unui monopol de stat FSDI – care sa cuprinda mai multe companii de stat, precum si actiunile statului acolo unde este minoritar. Evident ca este vorba despre controlul politic asupra acestor companii, pe de o parte, dar pe de alta parte miza uriasa o reprezinta rezervele lor financiare. Ideea PSD-ului este ca, odata avand controlul asupra acestor bani (si actiuni) – un control absolut – sa-i cheltuiasca dupa bunul plac. Intai trebuie retinuta chestia asta – dupa bunul plac – si mai apoi ca: „Scopul declarat al acestuia este să genereze fonduri pentru investiții în infrastructură, spitale, fabrici etc.”. Asa stand lucrurile, toate aceste companii ce vor face parte din acest monopol de stat sunt expuse la o falimentare fortata.

Dar mai e ceva… Observati ca in acest monopol de stat intra companii cu profiluri de activitate foarte diferite. Spre exemplu, Nuclearelectrica dar si Oil Terminal. Antibiotice, dar si CN Aeroporturi Bucuresti, dar si Loteria Romana.

Asta inseamna asa: o intreprindere produce telemea de vaca, alta produce omleta si o alta e producatoare de agrafe de birou etc. Vrei sa unesti toate aceste intreprinderi intr-un holding (in cazul acesta de stat, deci un monopol de stat) care sa aiba un control absolut asupra lor. De remarcat ca finantarea acestui holding se va realiza astfel:

„Finanțarea FSDI se va face din venituri obținute din dividende încasate de la societățile aflate în portofoliul acestuia, din cele rezultate din operațiuni cu instrumente financiare proprii și din cele emise de alte entități, din venituri din vânzarea de pachete de acțiuni din portofoliu, din împrumuturi, inclusiv prin emiterea de obligațiuni, dar și din alte surse prevăzute de lege”, se mai arată în expunerea de motive a Finanțelor.”

Problema mare care se pune este cum va fi realizat managementul acestui FSDI si de catre cine. Pentru ca una sunt companiile, luate fiecare ca entitati individuale si altceva este acest monopol care cuprinde companii, ce au profiluri diferite de activitate, intr-un singur tot. Una este sa manageriezi fabrica de facut omleta si altceva e sa manageriezi fabrica de facut ompleta dar si pe cea care produce telemea de vaca intr-un singur tot si de catre stat.

Insa eu cred ca trebuie remarcat un lucru pe care analistii l-au cam ocolit sa-l spuna. Si trebuie spus pe sleau pentru ca nu ne e indiferent ce face PSD-ALDE cu economia romaneasca!! PSD-ALDE nu au oameni care sa poata manageria un asemenea monopol de stat precum FSDI!!

Genul de manageri caracteristic PSD-ului e caracterizat in primul rand prin incompetenta si grobianism si rea-credinta. El nu urmareste decat sa nu faca nimic acolo, sa vina si sa stea doar vreo o ora jumate – doua la servici, sa nu ia nicio decizie si sa nu semneze nimic din frica de raspundere, dar in schimb sa ia salarii cat mai barosane, sa suga cat mai mult de la stat si sa-si injure de mama focului angajatii sau pe nevasta-sa la telefon!!!

Hai s-o spunem pe sleau ce „manageri” are PSD-ul si cum vor sa-si bata joc de economia romaneasca!! Cum poti sa ai incredere intr-un management asigurat de aceasta Coalitie cand ati vazut care a fost primul lucru pe care l-au facut cand au ajuns la Putere: sa dea ordonante treispe-paispe!! Apoi ati vazut cum si-au maturat propriul guvern!! PSD nu demonstreaza prin nimic faptul ca ar avea manageri de o asemenea competenta ca sa poata conduce acest monstru numit FSDI!! Uitati-va la ce perle scoate Tudose, prim-ministrul tarii!! Si atunci cum pot sa presupun ca rezonabil faptul ca ar avea oameni de o asemenea competenta in management pentru ca sa conduca un asemenea colos? Cum imi dovedeste PSD ca are oameni capabili, cu cine? Cu Gaby Firea? Cu Ionut Misha sau Olguta Vasilescu? Daca acestia sunt asa, va dati seama ce mizerie, de sa ti se intoarca stomacul pe dos, e mai jos!!

E usor sa-ti dai seama ca o inhibare a DNA ar insemna conditiile perfecte spre „tunuri”, dar hai sa le spunem pe nume: hotii colosale, la acest FSDI, „tunuri” istorice pentru ca s-ar fura in prostie, cum spune romanul, fara sa le mai pese de nimeni si de nimic!! Devalizarea economiei nationale cum credeti ca s-a facut? Cum credeti ca a fost „manageriata”?

De asemenea, foarte netransparent, apar interesele Israelului… Cu alte cuvinte sunt interese straine. Dictate din afara? Ce treaba are Israelul in toata povestea asta?

Soliticit Opozitiei, PNL-ului, sesizarea organelor de urmarire penala in legatura cu acest FSDI, pentru ca ar trebui sa stim si noi daca nu cumva acest FSDI se vrea a fi creat cu intentii criminale!!

Mai ales ca acest FSDI nu are nicio legatura, din cate am inteles, cu ceea ce e un Fond de Dezvoltare si cu similarele din alte tari. Si atunci care e mobilul real al crearii unui asemenea fond? Cum poti sa ai incredere intr-o asemenea Coalitie, cand premierul face declaratii iresponsabile la adresa bancilor? Cum poti sa ai incredere cand un parlamentar al Coalitiei cere expulzarea ambasadorului american? Cum poti sa ai incredere in cei care doresc cu buna stiinta subminarea Pilonului II de pensii – alta fapta de ordin penal?

Hai sa ne lamurim cum e cu aceasta Coalitie si interesele cui le reprezinta!! E contraproductiv s-o mai lungim atata!! Sa-i lasam sa faca ce? Sa distruga complet economia nationala? Nu mai vorbesc de tot felul de intentii si declaratii care n-au legatura cu Constitutia!! Dupa aia sunt retrase… Ce inseamna asta? Cum poti sa ai incredere in aceasta Coalitie cand deja au adus economia intr-o situatie dificila?

La acel „daca nu ne aresteaza pe toti…” al lui Liviu Dragnea, eu as raspunde foarte simplu: poate ca ar trebui! Daca vor sa submineze tara si economia nationala, chiar ar trebui!!! Daca au ajuns niste gangsteri care sa conduca economia nationala, cu siguranta ar trebui!!!

Cum poti sa ai incredere in astia in conditiile in care: „FSDI va fi supus total controlului politic, iar liderii PSD și ALDE își vor putea numi oamenii de încredere în acest colos, așa cum au făcut deja la fiecare companie în parte, de la începutul anului, chiar dacă vorbim de companii strategice, cum sunt cele din energie.”?

Toate intreprinderile de stat – spre exemplu cum e Tarom – au ajuns intr-o situatie deplorabila tocmai datorita controlului politic pe care statul l-a exercitat in mod dicretionar asupra lor. Va dati seama cum va fi cu FSDI, care inglobeaza atatea companii de stat, cu profluri de activitate diferite, in conditiile in care „FSDI va fi supus total controlului politic”! De observat ca nici nu se pune problema managementului sau sa se ia in considerare chestiuni legate de piata: totul se reduce la controlul politic total exercitat de stat, lucru totalmente in dezacord cu Constitutia tarii.

Este limpede ca aceasta Coalitie PSD-ALDE doreste sa conduca prin abuzuri si ilegalitati, prin abateri majore de la ordinea constitutionala in stat. Ceea ce propune aceasta Coalitie nu se numeste nici pe departe democratie, ci doar abuz si incalcarea legii. Iar asa ceva, din pacate, va afecta pana la urma foarte serios Romania si cetatenii ei.

Anunțuri

Septembrie 2, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Donald Trump – pozitii de politica externa

Cred ca trebuie consemnate pentru ca sunt printre primele, daca nu chiar primele, pozitii politice de politica externa ale lui Donald Trump in calitate de Presedinte al SUA.

Romania Libera

Preşedintele Donald Trump laudă „munca fantastică” depusă de omologul său egiptean Abdel Fattah al-Sissi

Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a declarat, luni, că sprijină administraţia condusă de omologul său egiptean, Abdel Fattah al-Sissi, despre care a spus că a realizat „o muncă fantastică” într-un context „foarte dificil”, și a promis o cooperare militară sporită între cele două țări, transmit agențiile internaționale de presă, potrivit Agerpres.

„Îl susținem puternic pe președintele al-Sissi (…) Susținem clar Egiptul și poporul egiptean. Aveți, atât în Statele Unite, cât și în mine, un mare prieten și un mare aliat”, a declarat Trump, din Biroul Oval, unde l-a primit pe președintele Egiptului, care efectuează prima sa vizită la Casa Albă de la sosirea la putere.

Această vizită a lui al-Sissi la Casa Albă este prima a unui președinte egiptean din anul 2009, menționează EFE.

Fost șef al armatei egiptene, care l-a destituit din funcție pe predecesorul său islamist, Mohamed Morsi, în 2013, înainte de a fi ales președinte un an mai târziu, Al-Sissi și-a exprimat dorința de a colabora strâns cu omologul său american la „o strategie eficace de luptă contra terorismului”.

Administrația Obama a înghețat ajutorul militar al SUA pentru Egipt în 2013, după destituirea președintelui islamist Mohamed Morsi și represiunea sângeroasă a partizanilor acestuia. Dar rolul de neevitat al Egiptului, cea mai populată dintre țările arabe, a împins Casa Albă spre o destindere a poziției sale, în 2015, chiar dacă relațiile au rămas dificile.”

Trump este decis să rezolve militar problema Coreii de Nord. Consiliul pentru Securitate Națională a completat o listă de „opțiuni”

„Președintele american, Donald Trump, este decis să rezolve singur problema nord-coreeană, fără ajutorul Chinei, citează Financial Times.

Declarațiile au fost făcute cu câteva zile înainte de vizita președintelui chinez, Xi Jinping, pe care Trump îl va primi, joi și vineri, la reședința sa din Mar-a-Lago, în sudul Floridei. Pe agenda discuțiilor, Coreea de Nord este în topul listei. La fel de importantă va fi disputa teritorială din Marea Chinei de Sud, Trump declarând în repetate rânduri că se opune acapararea unor insule de către China, avertisment de care Beijing-ul nu a ținut cont.

Lista „to do” include și presiuni pentru China

„China are o mare influență asupra Coreii de Nord. Și China poate hotărî dacă ne va ajuta în această problemă sau nu. Dacă ne va ajuta, va fi foarte bine pentru China, dacă nu ne va ajuta, nu va fi bine pentru nimeni”, a declarat Trump.

Președintele american a avut o consfătuire cu responsabilii pe probleme de securitate națională, care au completat o listă cu opțiunile SUA pentru a contracara programul de rachete posibil nucleare ale Coreii de Nord. Lista conține o serie de măsuri economice și militare împotriva Coreii, precum și „recomandări de presiune” din partea vecinului „tolerant”, China. Acestea din urmă vor fi discutate în timpul vizitei lui Xi Jimping. „În cazul în care China nu va rezolva problema Coreii de Nord, vom face noi acest lucru”, a declarat președintele american.

Ambasadorul american la ONU, Nikki Haley, a făcut cunoscut mai devreme în cursul aceleiași zile că Statele Unite intenționează să pună presiune pe China pentru ca aceasta să acționeze împotriva cursei înarmării nucleare a Coreii de Nord. „Singura țară care poate stopa Coreea de Nord este China și ei o știu. Ei trebuie să acționeze și noi vom continua să punem presiune pe China pentru a acționa”, a afirmat Nikki Haley într-un interviu pentru canalul de televiziune ABC.

Lovitură preventivă

Președintele american, Donald Trump, postase pe contul său de Twitter că întâlnirea cu Xi Jinping va fi foarte dificilă, în special din cauza diferendelor comerciale dintre cele două mari puteri ale lumii. „Dar conversația cea mai importantă va fi cum vom putea să gestionăm neproliferarea nucleară a Coreii de Nord”, a precizat Nikki Halley. Beijingul a anunțat deja suspendarea importurilor de cărbune nord-coreean, conform sancțiunilor ONU vizând să convingă Phenianul să renunțe la programele nuclear și balistic. Această măsură este considerată insuficientă de către Nikki Haley. „Știm că există alte surse pentru a obține cărbune. Ceea ce ne dorim sunt acțiuni ferme din partea Chinei pentru a condamna Coreea de Nord”, a adăugat ea.

Încă din primele zile de la Casa Albă, Donald Trump a avertizat cu privire la posibilitatea unei acțiuni militare împotriva Phenianului, dacă acesta refuză să se conformeze. La începutul lui martie, președintele american a afirmat că este pregătit să utilizeze întreaga capacitate militară a Statelor Unite pentru a contracara rachetele balistice nord-coreene.

„Opțiunea militară a fost mereu pe masă”, a reamintit fostul ministru al Apărării în Administrația Obama, Ashton Carter. „În 1994, am lucrat la un plan pentru o lovitură preventivă asupra Coreii de Nord, de care nu am avut nevoie. Avem aceste opțiuni. Trebuie să le păstrăm”, a sublinat Carter. În opinia sa, reticențele Chinei de a merge prea departe în privința Coreii de Nord se explică prin temerile Beijingului de a vedea prăbușindu-se regimul de la Phenian, care îi servește foarte bine interesele.”

Mediafax

Donald Trump condamnă atacul „teribil” de la metroul din Sankt-Petersburg

„Atacul comis la metroul din oraşul rus Sankt-Petersburg, soldat cu cel puţin zece morţi şi zeci de răniţi, este un „lucru teribil”, a afirmat luni preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, citat de site-ul agenţiei Reuters.

Întrebat de jurnalişti despre atacul din Sankt-Petersburg, catalogat de autorităţile ruse drept „act terorist”, Donald Trump a afirmat: „Este un lucru teribil, sunt lucruri care se întâmplă în întreaga lume, un lucru absolut teribil”.

Statele Unite şi Marea Britanie au transmis condoleanţe Rusiei după explozia produsă la metroul din Sankt-Petersburg.

„Statele Unite monitorizează situaţia după explozia de la metroul din Sankt-Petersburg”, a declarat anterior un oficial de la Casa Albă.”

In privinta Egiptului, se vad destul de clar diferentele de abordare dintre actuala Administratie de la Casa Alba si cea a Presedintelui Obama. Trump il sprijina pe Feldmaresalul al-Sisi si ii lauda activitatea. Cu alte cuvinte, Presedintele Trump sprijina o conducere laica a Egiptului. S-ar putea spune ca, intr-un fel, din multe puncte de vedere, Egiptul s-a intors la starea de dinaintea Revolutiei Egiptene din 2011Hosni Mubarak era, totusi, prea batran… Mohamed Morsi, desi scolit in SUA, dar si membru al Fratiei Musulmane, prea islamist… Interesant este ca partidul sau – Libertate si Justitie – avea ca ideologie politica islamismul democratic. Se baza pe Sharia, dar aveau ca obiectiv ca aceasta sa fie acceptata de un larg segment de populatie, considerand ca sloganuri precum revolutie-libertate, dreptate sociala, egalitate se gasesc in Legea Islamica. Fratia Musulmana a acceptat ca femeile si coptii sa poata face parte din guvern, de vreme ce nu vor putea fi alesi in functia de Presedinte. Ei erau pentru o economie mixta, justitie sociala, dar fara „manipulare sau monopol”. Insa s-au exprmat pareri critice si chiar as zice nefavorabile, din acest partid, fata de Acordurile de la Camp David dintre Egipt si Israel, vazute ca defavorabile Egiptului si atacand problema eliberarii Palestinei si suportului pan-arab dat pentru realizarea acestui deziderat. In 2012 acest partid era divizat intre „aliatii islamisti” ai Presedintelui Morsi si moderatii musulmani, crestini si liberali. Apoi, in 2013, Fratia Musulmana a fost declarata grup terorist de catre guvernul interim, lasand statutul partidului Libertate si Justitie sa pluteasca in neclaritate. Partidul a fost interzis in august 2014 de catre o curte de justitie, continuand sa functioneze subteran…

E clar ca pozitia ostil inflexibila fata de Acordurile de la Camp David a fost o eroare atat diplomatica, dar si politica, deoarece punea sub semnul intrebarii Tratatul de Pace Egipteano-Israelian din 1979!! Au facut o mare eroare, punandu-l in offside pe Presedintele Obama. Era clar ca SUA numai de asta nu avea nevoie: de un nou conflict dintre Egipt si Israel… Mai trebuie spus insa un lucru: Morsi nu a reusit sa multumeasca poporul, situatia sociala era complicata, iar cresterea islamismului si autoritarismului a nemultumit pe multi si a condus la Protestele din Iunie 2013, soldate cu o lovitura de stat.

Asa se face ca lucrurile „au evoluat” spre statu quo-ul dinainte de Revolutia din 2011: un militar la conducere si o conducere, laica, pe masura!! Se vede ca Donald Trump apreciaza lucrul asta, iar mentinerea stabilitatii este, pentru Casa Alba, pe primul plan. Chiar ma face sa ma gandesc daca nu cumva, pentru Casa Alba, linia politica convenabila ar fi cea trasata de fostul Presedinte Anwar el-Sadat… Cam asta pare a fi idealul pentru Washington… Partidul National Democratic al lui Sadat era un partid centrist si autoritar, catch-all… Partidul asta s-a dizolvat in 2011, cand cu Revolutia. Dar in locul lui a aparut Partidul Unitatii, format din fosti membri ai PND, care are ca ideologie, pe langa nationalismul egiptean (clasic, il avea si PND), democratia directa si neoliberalismul, precum si comunitarismul, situandu-se la centrul esicherului politic. Trebuie sa recunoastem ca e interesant ce se intampla in Egipt: iata, se cauta tot felul de formule politice si e clar ca e necesar lucrul asta pentru ca e nevoie de reforme daca doresti progresul tarii, al societatii. Noi, Romania, avem oare un partid politic care sa aiba o astfel de ideologie, sa zicem neoliberalismul? Eu, din cate constat, cred ca nu avem si chiar mai mult: neoliberalismul e privit de multi ca fiind responsabil de toate relele. In Egipt, partidul care are cele mai multe locuri in Camera Reprezentantilor este un partid liberal si secular: Partidul Egiptenilor Liberi. Pozitie: centru, centru-dreapta. Foarte interesant!! Asta intr-o tara musulmana!! Foarte interesant ce ne spune Wikipedia despre acest partid:

„On 3 April 2011, the engineer and business tycoon Naguib Sawiris, an Egyptian Copt, and a group of intellectuals and political activists announced the establishment of the party and declared the program, the objectives and the basic principles of the party.[9] Other prominent party members include the Egyptian American scientist Farouk El-Baz,[10] the Egyptian Arabic poet Ahmed Fouad Negm, the writer Gamal El-Ghitani, and the telecommunications entrepreneur Khaled Bichara.[11]

„In July 2011, infighting emerged within the party. An internal faction called the „Group of 17” accused the national leadership of undemocratic methods in choosing local leaders in the Damietta Governorate and of tolerating former members of the National Democratic Party, the ruling party of the toppled Mubarak regime, within the ranks of the Free Egyptians Party. Five of the dissidents have been excluded from the party, and have been denoted as „troublemakers” by party officials.[4] Nevertheless, in August of the same year, the new party reported to have 100,000 members.[3]”

Poate e o impresie (falsa?!), dar acolo lucrurile se misca in comparatie cu scena noastra politica anchilozata. Acolo vad ca se fac eforturi de reforma, ceea ce, desigur, nu e deloc usor. Dar e o preocupare evidenta atat din partea lor, dar si din partea SUA care le ofera sprijinul. Aici vad ca se vorbeste doar de lupta anticoruptie, devenim cu totii specialisti in drept, inclusiv cel constitutional, dar nu vad o efervescenta de idei politice. Nu constat creativitate politica in peisajul politic autohton. Pe cand acolo remarc asa ceva. In Egipt cred ca putem vorbi de o Revolutie continua. Revolutie nu inseamna neaparat sa iasa lumea in strada, ci ma refer la un amplu efort de modernizare a tarii venit din partea societatii civile. Daca asa stau lucrurile, atunci e chiar de laudat!

In privinta Coreii de Nord si eu cred ca o actiune militara impotriva regimului comunist de la Phenian se apropie. Fara indoiala, Trump doreste sa stie pozitia Chinei si ce ar dori aceasta in schimbul sprijinului acordat SUA. Problema este ca avem un dictator – Kim Jong-un – imprevizibil, care ameninta statele din jur, dar si SUA, din punct de vedere militar. Problema este daca acesta mai poate fi tinut in frau de catre China sau daca China mai are un interes in a-l sustine, pentru ca exista diferente enorme intre comunismul din China – China operand reforme importante – si cel din Coreea de Nord, inclusiv din punct de vedere ideologic. Coreea de Nord ramane o tara stalinista, China a trecut prin reforme de economie de piata. Mai este, oare, regimul de la Phenian atat de important pentru China? Mai ales ca Rex Tillerson, in vizita la Pekin, a reiterat ca SUA doreste relatii bune cu China. Fara indoiala ca aceste lucruri aduc inflexiuni importante fata de situatia politica de pe vremea Razboiului Rece. Vetust, agresiv si periculos a ramas doar regimul din Coreea de Nord. Inclusiv pentru proprii cetateni: de exemplu, citeam pe burtiera unei televiziuni de stiri ca s-a dat o lege in Coreea de Nord impotriva celor care asculta muzica straina – pedeapsa, daca am retinut bine, este intre 2 si 10 ani de inchisoare. E incredibil sa se intample asa ceva in zilele noastre, dar iata ca se intampla. Daca va fi eliminat regimul comunist din Coreea de Nord se va pune, fara indoiala, problema reunificarii Coreii. Cum priveste China aceasta problema? Totusi nu putem privi problema aceasta intr-un mod maoist, desigur anacronic. De ce ar fi Coreea unificata o amenintare pentru China, in conditiile in care China ar avea relatii excelente cu SUA? Chestiunea respectarii drepturilor omului in China reprezinta o mare provocare pentru regimul de la Pekin. E o problema atat politica cat si ideologica. Insa Donald Trump pare a fi decis sa actioneze impotriva Coreii de Nord datorita amenintarii crescande a acesteia asupra Japoniei si Coreii de Sud. Daca e lasat sa se dezvolte in continuare regimul comunist din Coreea de Nord, problema va fi mult mai mare si mai periculoasa. Asa ca Donald Trump nu prea are de ales si va trebui sa actioneze acum intr-un fel sau altul – cu sau fara ajutorul Pekinului. Poate China garanta ca tine sub control Phenianul? S-ar putea intampla sa nu reuseasca, iar daca Phenianul va dezvolta in continuare armament nuclear, intr-un viitor apropiat problema aceasta va fi mult mai greu de solutionat, cu toate sanctiunile care s-ar pune la adresa Coreii de Nord. De asemenea, ar mai trebui adaugat ca regimul din Coreea de Nord, foarte agresiv, pune probleme si Rusiei, care nu se simte prea confortabil avand un astfel de vecin…

In ceea ce priveste ce s-a intamplat in Metroul din Sankt Petersburg, e clar ca o recrudescenta a terorismului nu poate fi pe placul nimanui. S-ar putea intampla ca Rusia si SUA sa se regaseasca pe un teren comun, cel de lupta impotriva terorismului. SUA pare a face unele concesii Rusiei cu privire la Siria, ma refer la regimul lui Bashar al-Assad, desi problema nu e solutionata si e de vazut ce pozitie va adopta SUA fata de Iran. Fara indoiala ca ce s-a intamplat in Sankt Petersburg e teribil. Imi exprim si eu condoleantele fata de familiile victimelor acestui masacru. Sa le dea Dumnezeu sanatate celor raniti! Rusia va intra sub monitorizarea defensiva a serviciilor de informatii americane pentru ca o analiza obiectiva a situatiei se impune.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Aprilie 4, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Doua, ba chiar trei probleme serioase legate de Turcia…

Sigur, se fac multe speculatii asupra a ceea ce s-a intamplat recent in Turcia: lovitura de stat. Acum asta e… Dar ce a urmat acestei lovituri de stat esuate ridica serioase semne de intrebare, pune niste probleme ingrijoratoare…

In primul rand valul imens de arestari din Armata Turca. Din cate am inteles eu, peste 100 de generali arestati si umiliti in mod public. Dar, in general vorbind, foarte multi militari arestati si umiliti. Lucrurile acestea conduc catre o slabire evidenta a Armatei, mai ales cand capii Armatei sunt destituiti, arestati si terfeliti in mod public. Sa nu uitam ca Turcia e tara membra NATO cu a doua mare armata din NATO, daca am inteles bine.

General inseamna comandant in armata. Sefii armatei din Turcia erau oameni foarte bine pregatiti profesional, cu pregatire vestica in acest domeniu. Stateam si ma intrebam cati ani ia formarea unui general in Armata. Nu stiu, dar probabil cel putin 10 ani…O armata fara comandanti competenti e clar ca e slabita, iar Armata Turca e slabita pe termen mediu. Nu mai vorbesc de umilirea generala a Armatei Turce de catre acest Erdogan si Guvernul sau. Ceea ce conduce in mod necesar la slabirea flancului sud-estic al NATO, la slabirea NATO la Marea Neagra. Rusii se intaresc, in schimb, in Crimeea.

Din acest punct de vedere avem de a face cu o mare provocare de securitate, care ar trebui compensata prin ceva.

O alta mare problema, foarte grava, e legata de economia Turciei. S-a evitat prabusirea lirei turcesti, dar economic Turcia nu se simte deloc bine, cum arata si prof. Mircea Cosea. Turismul, o importanta sursa de venit pentru Turcia, inregistreaza o scadere considerabila. Pe de alta parte, din punct de vedere social, lucrurile stau rau, avand in vedere 70.000 de epurari si 13.000 de arestari!! Au fost arestati inclusiv civili, profesori. Aceste lucruri arata o stare de instabilitate interna in Turcia, iar daca situatia economica se va inrautati, instabilitatea se va accentua. Repet, Turcia e o tara membra NATO. O accentuare a starii de instabilitate pe plan intern inseamna inca o serioasa provocare de securitate (conform a ceea ce s-a stabilit la Summitul NATO de la Varsovia). Nu mai vorbesc de coruptia la nivel guvernamental din Turcia, la un nivel ridicat.

Legat de aceste doua aspecte, ce am putea spune despre vizita pe care Erdogan o va intreprinde in Rusia? In primul rand nu mi se pare clar scopul acestei vizite. Lovitura de stat a fost data dupa ce Turcia a reluat relatile cu Rusia, iunie 2016, intrerupte in urma incidentului cand o racheta turca a doborat un avion rusesc, cu ocazia interventiei in Siria impotriva ISIS. Dar daca Rusia va incerca sa profite de slabirea flancului sud-estic al NATO?

O alta problema grava e legata de aceste arestari masive si de faptul ca Erdogan doreste sa aiba Armata si Serviciile Secrete ale tarii sub comanda sa personala. Si atunci se pune intrebarea daca Turcia mai ramane in setul de valori al Aliantei Nord-Atlantice, care ne vorbesc despre democratie si respectarea Drepturilor Omului. Or, in Turcia vedem cum creste un dictator sub ochii nostri!! Lucru ce reprezinta inca o serioasa provocare de securitate.

Este de remarcat aspectul geopolitic legat de normalizarea relatiilor nu doar cu Rusia ci si cu Israel. Interesant este ca se prefigureaza o Axa Ankara – Tel Aviv – Moscova. Consecintele nu sunt deloc clare in prezent. Dar ceea ce se poate remarca ar fi cresterea influentei Rusiei la Marea Neagra si in Orientul Mijlociu. In conditiile in care pozitia premierului bulgar, Dl. Boiko Borisov, a fost favorabila Rusiei, s-ar putea sa avem de a face, date fiind si miscarile de politica externa ale Turciei din ultima vreme, la o afectare a echilibrului geostrategic si militar, atat la Marea Neagra cat si in Orientul Mijlociu. In aceste conditii creste rolul Romaniei, tara membra NATO si partener de nadejde al SUA in aceasta regiune.

Evolutia politica si economica legata de apropierea Turciei de Rusia nu e pe cale sa ne linisteasca. Turcia ar putea sa aiba de suferit din punct de vedere economic, ceea ce ar accentua o stare de instabilitate interna, cum aratam mai sus. De asemenea in Turcia coruptia la nivel inalt e foarte mare. Turcia s-ar putea transforma intr-un paradis fiscal in urma unei eventuale intelegeri Erdogan-Putin. De altfel lucrul acesta e dorit, desigur, de oligarhii rusi, dupa lovitura primita recent in Cipru. Putem presupune acest lucru E dorit si de elita de la Ankara care si-ar creste astfel Puterea in societatea turca. Putem presupune si acest lucru. Coruptia ar atinge cote colosale!!!

Stau si ma intreb care ar fi pozitia SUA fata de aceste evenimente si eventuale consecinte… Ca nu prea vad o pozitie clara… Cel putin pana acum.

Traim o perioada in care se incalzesc anumite relatii:

Agerpres

Premierul israelian Netanyahu salută încălzirea relațiilor cu Egiptul și președintele Sisi

„Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a salutat joi încălzirea relațiilor cu Egiptul și președintele său, Abdel Fattah al-Sisi, care a înlăturat un guvern islamist considerat ostil legăturilor între cei doi vecini, relatează Reuters.

Egiptul a fost prima țară arabă care a recunosc Israelul în 1979, dar căderea lui Hosni Mubarak în 2011 a adus la putere guvernul lui Mohamed Morsi de la Frăția Musulmană, încordând relațiile cu Israelul.” – more

Pe de alta parte… :

Clinton îl acuză pe Trump de „obediență absolută” față de obiectivele diplomației ruse

„Candidatul democrat la alegerile prezidențiale din SUA, Hillary Clinton, l-a acuzat duminică pe rivalul său republican, Donald Trump, de „obediență absolută” față de obiectivele diplomației ruse, într-un nou episod al unei polemici despre presupusele legături ale miliardarului cu Moscova, relatează AFP.

Afirmațiile controversate ale lui Donald Trump din ultimele zile cu privire la Rusia și despre e-mail-urile dnei Clinton și ale Partidului Democrat — pe care el le-a pus apoi pe seama „sarcasmului” său — au alimentat criticile de incompetență la adresa sa, tabăra lui Clinton acuzându-l că încurajează o „putere străină să-i spioneze opozantul politic”.

Moscova este suspectată de responsabili democrați și de agenții specializate în securitate cibernetică că a încercat să influențeze campania electorală americană în favoarea republicanului Donald Trump, prin orchestrarea scurgerii a 20.000 de mesaje din tabăra democraților.” – more

Iar in Europa… :

Difuzarea unui discurs al lui Erdogan, interzisă cu ocazia unei manifestații în favoarea acestuia în Germania

„Aproximativ 20.000 de persoane, potrivit poliției, s-au adunat duminică la Koln, în Germania, pentru a-și exprima sprijinul față de președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, după tentativa de lovitură de stat eșuată, dar difuzarea unui discurs așteptat al acestuia a fost interzisă de autoritățile germane, relatează AFP.

Reuniți pe malul drept al Rinului, susținătorii președintelui islamo-conservator turc au agitat drapele turcești și au intonat imnul turc, apoi pe cel german, păstrând un minut de reculegere în memoria victimelor loviturii de stat eșuate din 15 iulie.

Cu puțin timp înaintea începerii manifestației, președinția turcă a calificat drept „inacceptabilă” decizia celei mai înalte instanțe juridice germane, Curtea Constituțională, de a interzice intervenția în direct în cursul acestei manifestații printr-o legătură video a președintelui Erdogan.

Autoritățile germane se temeau că un astfel de discurs ar putea exacerba tensiunile în cadrul diasporei turce din Germania, unde opozanții Partidului Dreptății și Dezvoltării (AKP, islamo-conservator aflat la putere în Turcia) se declară victime ale amenințărilor și hărțuirii în cadrul epurărilor angajate de putere după tentativa de puci.
Interdicția „este inacceptabilă”, a declarat un purtător de cuvânt al președinției turce, Ibrahim Kalin, într-un comunicat.

Germania are cea mai importantă diasporă turcă din lume — 1,55 de milioane de turci — și tensiunile sunt mari în această comunitate după tentativa de lovitură de stat militară eșuată în Turcia la 15 iulie și epurările ce au urmat.” – more

Putin nu sta degeaba…:

Putin evocă provocări în materie de apărare, într-un discurs de Ziua marinei ruse

„Flota militară rusă a primit în ultimii ani nave de ultimă generație, echipate cu armele cele mai moderne, capabile să răspundă provocărilor și amenințărilor care există în lumea de astăzi, a declarat, duminică, președintele rus Vladimir Putin, într-un discurs cu ocazia Zilei marinei ruse, potrivit EFE și Vesti.

„Nave moderne, echipate cu cele mai noi arme, intră astăzi în serviciul flotei militar”, a reiterat președintele Putin, comandantul suprem al armatei ruse, subliniind că toate acestea se fac pentru a „menține un nivel ridicat de pregătire de luptă, în conformitate cu provocările și amenințările existente”. […]

Modernizarea forțelor militare ruse coincide cu cea mai gravă criză din relațiile dintre Rusia și Occident după Războiul rece, ca urmare a rolului Moscovei în situația din Ucraina.

Rusia și-a crescut în mod semnificativ numărul de teste cu arme nucleare și manevre militare, atât la frontiera sa cu Uniunea Europeană, cât și în alte regiuni ale țării, scrie EFE.” – more

Stare acuta de instabilitate politica in Turcia:

Sute de mii de manifestanți convocați de opoziție cer păstrarea principiilor laice în Turcia și condamnă lovitura de stat

„Sute de mii de persoane s-au adunat duminică în piața Taksim din Istanbul, la chemarea Partidului Social-Democrat (CHP), de opoziție, pentru a condamna lovitura de stat militară eșuată și orice deviere de la principiile republicane și laice ale statului turc, transmite EFE.

Manifestanții s-au pronunțat împotriva oricărui tip de intervenție militară, precum și împotriva a ceea ce ei consideră a fi o îngrijorătoare derivă autoritară a președintelui turc, islamistul conservator Recep Tayyip Erdogan.

Reprezentanții CHP se tem că Ergodan va profita de starea de urgență, în vigoare de joi, pentru a impune un guvern incompatibil cu valorile democratice.

AGERPRES/(AS — editor: Gabriela Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)”

O reactie a Americii:

Ambasada SUA la Ankara anunță că familiile angajaților sunt autorizate să părăsească Turcia

„Ambasada SUA la Ankara a anunțat marți că Departamentul de Stat a autorizat plecarea voluntară a membrilor de familie ale angajaților de la misiunea diplomatică din Turcia după tentativa de lovitură de stat eșuată, transmite Reuters.

Declararea stării de urgență în Turcia a determinat totodată Departamentul de Stat să schimbe statutul, a anunțat Ambasada într-un mesaj de securitate trimis pe e-mail, adresat americanilor care locuiesc în Turcia.

‘Pe parcursul acestei perioade, cetățenii americani în Turcia se pot confrunta cu o creștere a activităților poliției sau armatei și cu restricții de circulație’, se mai menționează în e-mailul trimis de Ambasada SUA la Ankara.

AGERPRES/(AS — editor: Gabriela Ionescu, editor online: Simona Aruștei)”

Iata ce spune si Romania Libera:

Şeful Statului Major General al SUA, la baza aeriană de la Incirlik: Relaţiile dintre cele două state s-au deteriorat în urma tentativei de lovitură de stat

„Generalul Joseph Dunford, şeful Statului Major General al SUA, urmează să întreprindă o vizită la baza aeriană de la Incirlik, aceasta fiind prima vizită în Turcia a unui înalt oficial american după tentativa de lovitură de stat din data de 15 iulie, relatează presa turcă, potrivit Mediafax.

Potrivit unor surse diplomatice citate de cotidianul Hurriyet, Dunford va purta discuţii la Ankara cu oficialii turci pe tema cooperări militare între cele două state şi va întreprinde o vizită la baza de la Incirlik, utilizată de Statele Unite şi NATO pentru operaţiunile aeriene în Siria şi Irak împotriva grupării teroriste Stat Islamic.

Relaţiile dintre cele două state s-au deteriorat în urma tentativei de lovitură de stat, şi se aşteaptă ca vizita oficialului american să clarifice poziţia Statelor Unite în privinţa evenimentelor petrecute în Turcia după data de 15 iulie. Pe de altă parte, vizita lui Dunford la baza de la Incirlik, considerată că ar fi fost principala citadelă a complotiştilor, ar putea ridica semne de întrebare privind o posibilă implicare a Statelor Unite în tentativa de lovitură de stat, notează cotidianul Yeni Safak.

Recent, generalul Dunford a catalogat drept „absurde” informaţiile din presa turcă care indicau faptul că tentativa de lovitură de stat ar fi fost orchestrată de un general american în retragere. În cursul zilei de duminică, aproximativ 7.000 de militari şi poliţişti au înconjurat şi blocat temporar baza aeriană de la Incirlik, presa turcă sugerând că poliţia ar fi primit informaţii care indicau pregătirea unei noi tentative de lovitură de stat. Totuşi, ministrul turc pentru Afaceri Europen, Omer Celik, a anunţat pe reţelele sociale că operaţiunea a fost doar o măsura generală de securitate, adăugând nu au fost depistate probleme acolo.

O facţiune a armatei turce a încercat să înlăture Administraţia Recep Tayyip Erdogan pe 15 iulie, Ankara atribuind tentativa de lovitură de stat simpatizanţilor clericului musulman Fehtullah Gulen, aflat în Statele Unite. Pentru a demara procedura de extrădare, Washingtonul a cerut Ankarei să furnizeze o dovadă clară a implicării lui Fethullah Gulen în tentativa de lovitură de stat, însă se estimează că procesul de extrădare ar putea dura ani de zile. Gulen a condamnat lovitura de stat şi a negat orice implicare.

Recent, ministrul turc de Externe, Mevlut Cavusoglu, a declarat că relaţiile turco-americane vor fi afectate dacă Statele Unite vor refuza să îl extrădeze pe clericul musulman Fethullah Gulen.”

Nu putem sti in ce masura si daca Donald Trump se va intelege cu Putin, in cazul in care va ajunge Presedintele SUA. Cert este ca avem o realitate ingrijoratoare in legatura cu Turcia lui Erdogan, realitate care reclama intarirea prezentei americane la Marea Neagra. De asemenea o cooperare militara in cadrul NATO intre Romania si Grecia. O cooperare militara la Marea Neagra intre Romania si Bulgaria a cazut… Astfel de masuri sunt necesare atat datorita pozitiilor politice ale lui Erdogan cat si in cazul accentuarii unei stari de instabilitate politica in Turcia, in contextul in care Rusia se intareste din punct de vedere militar in Crimeea.

Turcia s-a dovedit a fi o veriga slaba in NATO, iar aceasta lovitura de stat esuata, care s-a intamplat imediat dupa Summitul NATO de la Varsovia, pare a fi lucrarea serviciilor rusesti de spionaj. Pentru ca Rusia are tot interesul in slabirea Aliantei Nord-Atlantice, pe care o percepe ca pe un pericol la propria sa securitate, pe de o parte si un obstacol in calea extinderii influentei sale politice in Europa si nu numai, pe de alta parte. Initial am crezut ca n-ar fi vorba de o actiune din exteriorul Turciei. Ipoteza aceasta insa este destul de probabila, mai ales daca stam sa ne gandim ca o astfel de situatie nu a putut sa fie prevenita, ceea ce ar dovedi ca a fost profesionist pusa la cale. Daca insusi Erdogan ar fi regizat aceasta lovitura de stat, lucrurile nu sunt mai putin grave. Dimpotriva! Dar datorita coruptiei puternice la nivel inalt existente in Turcia e foarte posibil sa fi lucrat servicii de spionaj din exterior, in special cele din Federatia Rusa sau in stransa conexiune cu aceasta.

Din pacate, Turcia ramane o tara nesigura, o tara care a reusit sa-si inrautateasca relatiile atat cu SUA cat si cu UE, adica relatiile cu principalii parteneri si pare sa caute un partener in Rusia. Lucrul asta nu se poate sa nu ne dea de gandit. Si, evident, trebuie luate masurile de rigoare in acest caz.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iulie 31, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

O situatie dificila…

Gandul

INTERVENŢIE împotriva Statului Islamic în Siria. Europa şi Rusia intră în acţiune

Se arata ca:

Franţa a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, anunţă preşedinţia franceză duminică, relatează AFP în pagina electronică. De asemenea, Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN. Rusia a anunţat recent că intenţionează să intervină în Siria, împotriva Statului Islamic, de una singură sau în fruntea unei coaliţii. Vladimir Putin urmează să discute cu Barack Obama, la Adunarea Generală a ONU, despre colaborarea privind intervenţia în Siria.

Armata franceză a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, a anunţat preşedinţia franceză duminică, fără să precizeze locul şi data operaţiunilor.

Le Monde scrie că, potrivit informaţiilor sale, atacurile aeriene au avut loc joi, pe 24 septembrie. Ţintele vizate s-au aflat la Rakka, oraşul din centrul Siriei considerat fieful organizaţiei Statul Islamic (SI), precizează publicaţia franceză.

Preşedintele François Hollande anunţa pe 7 septembrie că, în urma primelor zboruri de recunoaştere efectuate în Siria chiar de a doua zi, urmau să fie efectuate atacuri, justificate de legitima apărare.
„Am (efectuat atacurile) în baza informaţiilor colectate în cursul operaţiunilor aeriene angajate de mai mult de două săptămâni, cu respectarea autonomiei noastre de acţiune, în coordonare cu partenerii noştri din coaliţie”, se arată în comunicatul emis duminică de către Palatul Elysée.

Armata îi va ataca pe „toţi cei care ameninţă Franţa’, declara la rândul său ministrul Apărării Jean-Yves Le Drian într-un interviu acordat le Monde pe 18 septembrie. Însă, în pofida faptului că forţele aeriene franceze sunt integrate în comandamentul american pentru atacuri în Irak, Parisul insista că operaţiunile în Siria sunt efectuate în mod autonom. „Suntem integraţi în securizarea spaţiului aerian sirian de către americani, dar avem libertatea de apreciere, a ţintelor informaţiilor şi acţiunilor noastre”, preciza Le Drian.

Centre de comandament, tabere de antrenament şi logistică aparţinând organizaţiei teroriste – ceea ce militarii numesc „centre de gravitate” ale adversarului – urmează să fie vizate în săptămânile următoare, scrie Le Monde.

Potrivit Apărării, nu va fi vorba despre o „campanie masivă de atacuri”, ci despre atacuri ţintite.

Serviciile franceze de informaţii, consolidate de o operaţiune informatică a Comandamentului Cibernetic din cadrul Statului Major care a ajuns până la grupare, au identificat mai multe ţinte SI la Rakka.

Aceste prime atacuri ar putea să fi vizat cartierul general din care sunt comanditate numeroase atacuri vizând Europa şi Franţa în particular, scrie Le Monde.

Intervenţia avioanelor franceze în această zonă nu este lipsită de riscuri. Trupele lui Bashar al-Assad atacă şi ele, de puţin timp, din nou, combatanţi SI.

În plus, Rusia şi-a consolidat, în ultimele zile, mijoacele militare în Siria, cu scopul de a susţine regimul, mobilizând aproximativ 30 de avioane de spionaj şi de atac – de tip Su-24 şi Su-30 – la sol. Spaţiul aerian de la Rakka, este deci cât se poate de „aglomerat”.

La Paris, surse din domeniul Apărării au sugerat iniţial că forţele aeriene urmau să intervină doar în zone în care nu zboară avioane siriene şi în care nu există sisteme de apărare antiaeriene care să le vizez – deci că nu vor trece la est de paralela 38. Însă armata lui al-Assad continuă să bombardeze SI atât la Deir ez-Zor, cât şi la Rakka.

„Acest lucru confirmă informaţiile noastre, potrivit cărora Franţa s-a înscris în noua coordonare între forţele prezente – americane şi siriene în primul rând – împotriva Daech (acronimul SI în arabă)”, scrie Le Monde, care adaugă că „avioane de vânătoare ruseşti, dar şi siriene, nu vor fi ţinte, cu condiţia să nu comită atacuri împotriva coaliţiei anti-SI”.

Le Drian a dat asigurări pentru Le Monde că nu există „nicio” informare reciprocă cu ruşii şi sirienii.

Aproximativ 800 de militari francezi sunt mobilizaţi în cadrul Operaţiunii Chammal, începând din 2014.
În Irak, Chammal include operaţiuni aeriene în cadrul coaliţiei internaţionale conduse de către forţele americane, dar şi misiuni de consiliere a armatei irakiene la Bagdad şi misiuni de asistenţă armată acordată luptătorilor kurzi peshmerga.

Aproximativ 60 de specialişti fac parte din statele majore ale coaliţiei, la Tampa (Florida), în Kuwait, la Bagdad şi, mai ales, la Cartierul General al Operaţiunilor Aeriene de la Al-Udeid, în Qatar.

În Irak, Franţa a efectuat, începând din septembrie 2014, aproximativ 200 de atacuri, reprezentând aproximativ 5% din total.

Rusia coalizează Iranul şi Siria, în domeniul informaţiilor anti-Stat Islamic

Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN.

Această sursă a evocat „îngrijorări tot mai puternice ale Rusiei cu privire la faptul că mii de terorişti ruşi pot comite acte criminale în cadrul ISIS (un acronim al SI)”.

Acest acord este anunţat în contextul în care Statele Unite sunt îngrijorate de recenta mobilizarea militară a Rusiei în Siria şi pare să confirme unele suspiciuni americane cu privire la existenţa unei cooperări între Bagdad şi Moscova.

O coaliţie condusă de către Washington efectuează, de anul trecut, atacuri aeriene împotriva unor poziţii SI în Irak şi Siria. Însă, în prezent, Rusia îşi sporeşte prezenţa în regiune.

Preşedintele american Barack Obama urmează să se întâlnească cu preşedintele rus Vladimir Putin luni – pentru prima dată după un an – pentru a discuta despre planurile Moscovei în Siria.

Rusia a trimis avioane, tancuri şi sisteme de rachete în această ţară devastată de război, potrivit Pentagonului.

Statele Unite urmăresc de asemenea îndeaproape informaţii cu privire la crearea unei operaţiuni la Bagdad, în vederea unei coordonări a eforturilor între elemente irakiene, iraniene, ruse şi siriene.

Aceasta nu ar fi prima cooperare între aliaţi şi inamici ai Statelor Unite în lupta împotriva Statului Islamic.
Guvernul irakian întreţine relaţii puternice cu Iranul, care a antrenat, consiliat şi susţinut milţii şiite irakiene care luptă împotriva SI.

De asemenea, Australia a anunţat, în aprilie, că va împărtăşi anumite informaţii cu Iranul, îndeosebi cu privire la jihadişti din Australia care se duc în Irak pentru a lupta în cadrul SI.

Pe de altă parte, o sursă diplomatică militară de la Moscova a declarat pentru Interfax că centrul de coordonare de la Bagdad urmează să fie condus prin rotaţie de către ofiţeri din cele patru ţări, începând cu Irakul, potrivit postului Radio Free Europe-Radio Liberty (RFE-RL).

De asemenea, o comisie ar putea să fie creată, la Bagdad, pentru a plănui operaţiuni militare şi a coordona unităţi ale forţelor armate în lupta împotriva SI, a adăugat această sursă.

Un oficial de la Ministerul rus de Externe declara vineri pentru Interfax că Moscova ar putea, „în mod teoretic”, să se alăture coaliţiei anti-SI conduse de către Statle Unite, dacă Damascul este inclus în cadrul eforturilor internaţionale împotriva grupării teroriste şi dacă orice operaţiune militară internaţională în Siria are la bază un mandat ONU.

În pofida unor ajutoare în valoare de peste 20 de miliarde de dolari şi unei formări acordate de către Statele Unite, armata irakiană aproape s-a prăbuşit în faţa avansării Statului Islamic, care deţine controlul asupra unor bucăţi importante din nordul şi vestul acestui producător de petrol şi membru OPEC.”

Romania Libera

UE trebuie să accepte un milion de refugiaţi anual

de George Soros

Se arata ca:

„Uniunea Europeană trebuie să accepte responsabilitatea pentru absenţa unei politici comune privind azilul, care a transformat valul în creştere de refugiaţi din acest an, dintr-o problemă ce putea fi administrată, într-o altă criză politică. Fiecare stat membru s-a concentrat în mod egoist pe propriile interese, adesea acţionând împotriva intereselor celorlalţi. Această abordare a mărit panica printre solicitanţii de azil, publicul general şi autorităţile responsabile de ordine. Iar refugiaţii au fost principalele victime.

UE are nevoie de un plan cuprinzător pentru a răspunde la această criză, unul care să reafirme guvernarea eficientă a valurilor de solicitanţi de azil, astfel încât acestea să se desfăşoare într-un mod sigur şi ordonat, într-un ritm care să reflecte capacitatea Europei de a le absorbi. Pentru a fi cuprinzător, planul trebuie să se extindă dincolo de graniţele Europei. E mai puţin problematic şi mult mai puţin costisitor să menţii potenţialii solicitanţi de azil în sau în apropierea locului unde se află în prezent.

Cum originea actualei crize este Siria, soarta populaţiei siriene trebuie să fie prima prioritate. Dar nu trebuie uitaţi nici ceilalţi refugiaţi sau migranţi. De asemenea, un plan european trebuie să fie acompaniat de un răspuns global, sub autoritatea Naţiunilor Unite şi care să implice statele sale membre. Astfel se va distribui povara crizei siriene unui număr mai mare de ţări, cât timp sunt stabilite standarde globale pentru problemele migraţiei forţate, în general.

Iată cele şase componente ale unui plan complet.

În primul rând, UE trebuie să accepte cel puţin un milion de refugiaţi în fiecare an, în viitorul apropiat. Şi, pentru a face asta, trebuie să împartă povara în mod corect, un principiu pe care o majoritate calificată l-a stabilit în cele din urmă la summitul de săptămâna trecută.

Finanţarea adecvată este esenţială. UE trebuie să ofere câte 15.000 de euro per solicitant de azil pentru primii doi ani, astfel încât să se poată asigura cazarea, îngrijirea medicală şi costurile pentru educaţie şi pentru a face ca refugiaţii să fie mai uşor de acceptat de către statele membre. Poate mări aceste fonduri prin emiterea unor obligaţiuni pe termen lung, folosindu-se de calificativul său nepătat AAA pentru capacitatea de împrumut, care va veni cu avantajul oferirii unui stimulent fiscal justificat pentru economia europeană.

Este la fel de important să permită atât statelor, cât şi solicitanţilor de azil să-şi exprime preferinţele, apelând cât mai puţin posibil la constrângere. Plasarea refugiaţilor acolo unde vor ei să meargă – şi unde sunt doriţi – este o condiţie esenţială pentru succes.

În al doilea rând, UE trebuie să conducă eforturile globale de a oferi finanţare adecvată către Liban, Iordania şi Turcia pentru a susţine cele patru milioane de refugiaţi care locuiesc în prezent în aceste ţări. Până acum, doar o mică parte din fondurile necesare, chiar şi pentru nevoile primare, a fost strânsă. Dacă sunt incluse şi educaţia, calificarea şi alte nevoi esenţiale, costurile anuale sunt de cel puţin 5.000 de euro pe refugiat sau de 20 de miliarde de euro. Ajutorul oferit azi de UE Turciei, deşi s-a dublat săptămâna trecută, ajunge abia la doar un miliard de euro. În plus, UE ar trebui să contribuie la crearea în regiune a unor zone economice speciale cu statut preferenţial de comerţ, inclusiv în Tunisia şi Maroc, pentru a atrage investiţii şi pentru a genera locuri de muncă atât pentru localnici, cât şi pentru refugiaţi.

UE ar trebui să îşi asume un angajament anual faţă de ţările din prima linie de cel puţin 8-10 miliarde de euro, diferenţa fiind acoperită de Statele Unite şi restul lumii. Această sumă se poate adăuga obligaţiunilor pe termen lung emise pentru a susţine solicitanţii de azil din Europa.

În al treilea rând, UE trebuie să înceapă imediat construirea unei Agenţii europene unice pentru azil şi migraţie şi, în cele din urmă, o Poliţie de frontieră comună. Actuala cârpeală realizată de 28 de sisteme separate de acordare a azilului nu funcţionează: este scumpă, ineficientă şi produce mai ales rezultate nepotrivite atunci când vine vorba de identificarea celor care se califică pentru azil.  Noua agenţie va simplifica treptat procedurile, stabilind reguli comune pentru angajare şi antreprenoriat, precum şi pentru beneficii constante. Şi va dezvolta o politică eficientă şi respectând  drepturile pentru returnarea migranţilor care nu se califică pentru azil.

În al patrulea rând, rute sigure de călătorie trebuie să fie stabilite pentru solicitanţii de azil, începând de la preluarea lor din Grecia sau Italia până la ţările de destinaţie. Acest pas este foarte urgent, pentru a diminua panica. Următorul pas logic este de a extinde aceste drumuri sigure către regiunea din prima linie, astfel încât să fie redus numărul de migranţi care aleg periculoasa traversare a Mediteranei. Dacă solicitanţii de azil au o şansă rezonabilă de a ajunge în cele din urmă în Europa, există o mai mare probabilitate ca ei să rămână, de fapt, acolo unde se află. Pentru aceasta, vor fi necesare negocieri cu ţările din prima linie, în cooperare cu Agenţia ONU pentru Refugiaţi, pentru a stabili acolo centre de procesare, Turcia fiind o prioritate.

Aranjamentele operaţionale şi financiare dezvoltate de UE ar trebui folosite pentru a stabili standarde globale pentru tratamentul solicitanţilor de azil şi migranţilor. Aceasta este a cincea piesă a unui plan cuprinzător.

În fine, pentru a primi şi integra mai mult de un milion de refugiaţi şi migranţi în fiecare an, UE are nevoie să-şi mobilizeze sectorul privat, ONG-uri, grupuri religioase şi companii, care să se comporte ca nişte sponsori. Pentru aceasta, nu va fi nevoie doar de o finanţare suficientă, ci şi de capacitatea umană şi de IT pentru a face legătura dintre migranţi şi sponsori.

Exodul din Siria distrusă de război nu ar fi trebuit să devină o criză. Nu a apărut peste noapte, era uşor de prevăzut şi uşor de administrat de către Europa şi comunitatea internaţională. Prim-ministrul ungar Viktor Orban a pregătit un plan în şase puncte de a aborda criza. Dar acest plan, care pune pe locul doi drepturile umane ale refugiaţilor şi migranţilor, după securitatea graniţelor, ameninţă să divizeze şi să distrugă UE prin renunţarea la valorile pe care a fost construită şi prin violarea legilor care ar trebui să o guverneze. UE trebuie să răspundă cu o politică europeană reală pentru azil, care să pună capăt panicii şi inutilei suferinţe umane.

George Soros este preşedinte al Soros Fund Management şi preşedinte al Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă. Este autor multor cărţi, printre care „Alchimia finanţelor“, „Noua paradigmă pentru pieţele financiare: criza creditelor din 2008 şi ce înseamnă“ şi „Tragedia Uniunii Europene“.

Copyright: Project Syndicate, 2015.

http://www.project-syndicate.org

Putin lansează ACUZAȚII grave la adresa SUA: Susţin în mod ILEGAL rebelii în Siria

Se arata ca:

„Vladimir Putin a catalogat, duminică, ilegală şi ineficientă susţinerea pe care Statele Unite o oferă forţelor rebele din Siria. Mai mult, liderul de la Kremlin a arătat că rebelii antrenaţi de americani dezertează pentru a se alătura Statului Islamic, informează Mediafax.

„În opinia mea, acordarea unui sprijin militar unor structuri ilegale contravine principiilor dreptului internaţional modern şi Cartei ONU”, afirmă el, potrivit unui fragment dintr-un interviu acordat posturilor americane CBS şi PBS pe care Kremlinul l-a făcut public.

Putin a declarat – într-un interviu înregistrat, pentru posturi americane, înainte de întâlnirea cu preşedintele american Barack Obama – că preşedintele sirian Bashar al-Assad merită susţinerea internaţională întrucât luptă împotriva unor organizaţii teroriste.

Obama şi Putin urmează să discute luni, după ce liderul rus va susţine un discurs la ONU, în pofida faptului că oficiali de la Casa Albă şi de la Kremlin s-au contrazis în legătură cu lucrurile despre care vor vorbi şi chiar în legătură cu cine a iniţiat întâlnirea.

Rusia şi-a intensificat implicarea militară în Siria în ultimele săptămâni, iar oficiali americani acuză Moscova că trimite avioane de luptă, tancuri şi alte echipamente în ajutorul armatei siriene.

Brusca acumulare militară rusă, luna aceasta, în sprijinul lui al-Assad, dar şi o criză a refugiaţilor care s-a revărsat din regiune în Europa relansează încercări de soluţionare a conflictului din Siria.

O nouă tactică americană în Siria ar putea aduce alături Rusia, Arabia Saudită şi ţări ca Turcia sau Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene.

Relaţiile americano-ruse au atins cel mai scăzut nivel din perioada de după Războiul Rece, din cauza crizei din Ucraina, în pofida faptului că ambele părţi împărtăşesc îngrijorări faţă de ameninţarea pe care o reprezintă Statul Islamic – dar nu sunt de acord asupra abordării.

Putin afirmă că Damascul ar trebui să fie inclus în eforturile internaţionale de luptă împotriva SI – o solicitare pe care Washingtonul o respinge -, şi critică planurile americane de a antrena până la 5.000 de rebeli sirieni pe an pentru a lupta împotriva Statului Islamic.

„Se pare că doar 60 dintre aceşti luptători au fost antrenaţi corespunzător, având în vedere că doar patru sau cinci poartă, în realitate, arma”, a declarat el. „Restul au dezertat cu armamentul american, să se alăture ISIS”, a adăugat Putin, referindu-se la Statul Islamic.

Unii critici l-au îndemnat pe Obama să acţioneze mai hotărât în Orientul Mijlociu şi în Siria – unde, potrivit ONU, peste 250.000 de persoane au murit în cei peste patru ani de război civil – apreciind că lipsa unei politici americane clare a oferit Statului Islamic oportunităţi să se extindă.

Putin afirmă că susţinerea Guvernului al-Assad de către Moscova are la bază Carta ONU.

„Noi oferim asistenţă numai entităţilor Guvernului legitim”, a declarat el. „Începând de azi (această asistenţă) a luat forma livrărilor de armament către Guvenul sirian, formării de personal şi ajutorării poporului sirian”, anunţă Putin.”

Analiză Der Spiegel: Cum ar putea fi oprit exodul refugiaţilor sirieni

Se arata ca:

„Milioane de sirieni îşi abandonează ţara şi se îndreaptă către Europa, după ce locul pe care îl numeau „acasă” s-a transformat în Infern, în ultimii patru ani, din cauza conflictului între regimul președintelui Bashar al-Assad şi contestatari. Publicația germană Der Spiegel notează, astfel, într-o analiză, că, atâta timp cât fiecare tabără este sprijinită de aliați cu propriile lor interese, rezolvarea conflictului este improbabilă.

Ameninţările care provoacă exodul

Conflictul în Siria a fost complicat de Marea Britanie şi Franţa, care au anunţat că intenţionează să desfăşoare atacuri aeriene împotriva grupării teroriste Stat Islamic (SI), apreciază publicația germană.

Citeşte şi: Cum se transformă Europa într-o fortăreaţă în faţa refugiaţilor

Totuşi, până la actele teroriste ale Statului Islamic în Siria, principalele motive pentru care sirienii îşi părăsesc ţara sunt bombele lui Assad, Forţele Aeriene siriene şi întreaga situaţie politică a ţării, care pare imposibil de rezolvat. Soldaţii lui Assad au ucis 11.500 de oameni, în lunile ianuarie şi august, timp în care SI a omorât 1.800 de oameni, conform Reţelei Siriene pentru Drepturile Omului.

În plus, după anunţurile Regatului Unit şi ale Franţei, teroriştii SI au luat măsuri de apărare împotriva atacurilor aeriene – trupele lor operează în oraşe şi împiedică localnicii să plece, prin ridicarea unor puncte de control şi aplicarea unor pedepse draconice împotriva celor care încearcă să li se opună. Astfel, forţele vestice nu pot ataca membrii grupării teroriste.

Singurele soluţii posibile

Orice soluţie pentru oprirea războiului ar trebui să fie similară cu cea propusă în anul 201, când ambele tabere s-au întâlnit pentru negocieri secrete la Château de Bossey, în oraşul american Lake Geneva. Soluţia începea cu exilarea lui Assad şi a clanului său, generalii-cheie şi familiile lor, potrivit Der Spiegel.

Citeşte şi: Cum ar putea Arabia Saudită să rezolve criza refugiaţilor

De asemenea, soluţia ar trebui să includă şi amnistii pentru combatanţii din ambele tabere, înmânarea puterii către autorităţile locale şi o luptă comună împotriva grupării teroriste Stat Islamic.

La întâlnirea secretă, ambele tabere, inclusiv unul dintre consultanţii lui Assad, au căzut de acord: „Ne vom lupta până vom distruge şi ultima clădire din Damasc. Dar ce se va întâmpla după aceea? Ţara va fi distrusă. Niciuna dintre tabere nu va putea câştiga sau înceta lupta”.

Însă, această soluţie impunea presiuni militare împotriva lui Assad, pe care Washington nu le acceptă. Chiar şi stabilirea unor zone în care este interzisă survolarea aeronavelor militare, astfel încât populaţia să supravieţuiască, ar fi fost respinsă de SUA, în repetate rânduri.

Citeşte şi: Cei mai cunoscuți refugiaţi care au schimbat istoria

Tot astfel, Moscova îl sprijină pe Assad cu resurse militare, sub pretextul că luptă împreună cu forţele vestice împotriva „teroriştilor”. Însă, în timp ce SUA şi Europa numesc „terorişti” membrii grupării SI, Rusia îi numeşte astfel pe rebelii sirieni, oponenţii lui Assad, notează publicația germană.

De altfel, recent, cel puțin 15 avioane ruse de tip cargo cu echipamente și personal au aterizat, în ultimele două săptămâni, la baza militară din provincia Latakia, în vestul Siriei, declara, sâmbătă, pentru AFP, o sursă militară.

Fiecare ţară are interesul ei

Rusia şi Iran vor să îl menţină pe Assad la putere, iar ţările vestice nu sunt dispuse să îl dea jos şi să se opună, astfel, votului Rusiei în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite şi să pună în pericol tratatul nuclear cu Iranul.

SUA vrea doar să lupte împotriva grupării SI şi, prin urmare, a investit 500 de milioane de dolari într-un program de pregătire pentru luptători sirieni. Însă, cei mai mulţi dintre primii 54 de soldaţi din aceste unităţi finanţate de americani au fost răpiţi de membri ai grupării al-Nusra, care au crezut că ei sunt ţinta campaniei americane.

Pe de altă parte, Arabia Saudită şi Qatar tind să finanţeze grupurile islamiste, în care SUA nu au încredere, iar Turcia îşi caută aliaţi în războiul împotriva separatiştilor kurzi.

Până acum, alte două părţi ale conflictului au ocupat porţiuni mari din Siria. În nordul ţării, trupele YPG (Unitățile de Protecție ale Poporului Kurd, aripa armată a Partidului Uniunea Democratică, n.red.) controlează trei regiuni, de-a lungul frontierei cu Turcia. Deşi partidul kurd din Siria neagă orice intenţie de a-şi crea propriul stat, oficialii din ţările vestice îl contrazic, mai ales că Executivul turc face tot posibilul să împiedice YPG să câştige mai mult teritoriu. De asemenea, Hezbollah a ocupat o porţiune largă, de-a lugul graniţei cu Liban.

Până acum, 300.000 de migranți au ajuns în Europa şi peste 2.600 au murit în încercarea de a traversa Marea Mediterană, potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie.

Citește și:  FOTO. De la fostele lagăre naziste la căsuțe în Alaska. Unde vor fi cazați refugiații

Suntem in fata unei situatii dificile dupa criza economica din 2008 care a bulversat toata lumea. Insa situatia actuala este poate cea mai dificila de la caderea comunismului. Solutia, dupa parerea mea, la aceasta criza a imigrantilor ce afecteaza puternic Europa, consta in reconfigurarea stabilitatii politice in tarile afectate de Primavara Araba. Nu e vorba numai de Siria, mai e si Libia cu o situatie foarte complicata. Iar Uniunea Europeana, impreuna cu SUA, trebuie sa vina cu solutii in acest sens. Noi trebuie sa avem regimuri politice stabile si prietene in aceste tari. Si trebuie studiate formule democratice care, odata aplicate, sa induca stabilitate politica in tarile in care sunt aplicate – ma gandesc, de pilda, si la Eriteea.

Uniunea Europeana nu poate sa primeasca 1 milion de refugiati anual pentru ca nu e pregatita pentru asa ceva. Nu e vorba numai de dreptul de azil. De aceea trebuie gasite cai de a stabiliza situatia politica din tarile din care provin acesti imigranti, de pilda: Siria, Libia, Irak, Afganistan.

Pe de alta parte, poate pentru prima data de la terminarea Razboiului Rece, avem o Rusie belicoasa la adresa Occidentului si valorilor sale, lucru ce ar trebui sa ne puna in garda!! Rusia nu va ceda pozitia sa in Siria si se si vede lucrul asta din declaratiile lui Vladimir Putin. Pe de alta parte prinde contur axa Kremlin-Damasc-Teheran, cu consecinte imprevizibile. Iata un alt articol interesant din Gandul:

Rusia are o strategie coerentă în Siria, iar israelienii sunt singurii care par să priceapă asta

de Lelia MUNTEANU

Se arata ca:

Contrar uzanţelor diplomatice, premierul Netanyahu s-a deplasat la Moscova împreună cu şeful Marelui Stat Major, general locotenent Gadi Eizenkot, şi cu şeful Informaţiilor Militare, general maior Herzl Halevi. La rândul său, preşedintele Putin a fost asistat la discuţii de consilierul pe probleme de siguranţă naţională, redutabilul Nikolai Patruşev.

Anticipam zilele trecute scopul principal al vizitei, acum lucrurile sunt clare şi confirmate. În primul rând, premierul israelian a dorit să se pună de acord cu preşedintele rus asupra noilor reguli ale jocului în regiune, să se încredinţeze că  operaţiunile sale asupra Hezballah nu vor fi stânjenite de prezenţa trupelor ruse şi – lansând o ipoteză de proporţii bibilice, cum obişnuieşte – să tatoneze intenţiile Iranului în legătură cu Înălţimile Golan. (Cu zece zile înainte de vizita delegaţiei israeliene, la Moscova ajunsese generalul iranian Qassem Suleimani, membru al Armatei Gardienilor Revoluţiei, comandantul brigăzii paramilitare a acesteia, însărcinată cu operaţiunile clandestine în străinătate, care a avut o lungă conversaţie cu acelaşi consilier, generalul Patruşev). Securitatea Israelului se şubrezeşte pe zi ce trece – cu un Ierusalim în flăcări, cu rachetele Hezballah căzând în neştire. În contextul acesta, prezenţa iranienilor în zonă, care nu e o noutate, devine o ameninţare mortală, dacă e încurajată de ruşi. În al doilea rând, prin vizita la Moscova, Israelul a dorit să dea un semnal şi un avertisment Statelor Unite.

E drept că, în istoria relaţiilor bilaterale, Netanyahu n-a obţinut niciodată mai nimic de la Putin. Acum însă lucrurile s-au schimbat, chiar dacă răspunsurile lui Putin au fost la fel de alunecoase ca de obicei. Ceea ce Israelul pare a fi înţeles înaintea altora este că Rusia, spre deosebire de Statele Unite, are o strategie coerentă în zonă, iar situaţia politică internaţională e coaptă pentru a o pune în aplicare (demersurile confuze ale americanilor şi presiunile pe care criza refugiaţilor le exercită asupra Uniunii Europene).

Nu e lipsit de importanţă faptul că până şi susţinătorii preşedintelui Obama sunt obosiţi de bâjbâieli. Nicholas Kristof, editorialistul de la  New York Times, a postat pe twitter, la 18 septembrie, următorul text, cu un link la o analiză dură a lui Peter Baker (consemnată cu o zi înainte în paginile jurnalului): “White House just sounds sillier and sillier on Syria. Even for those of us sympathetic to Obama, this is nonsensical”. (N-am citit frazele lui Kristof pe twitterul său, ci pe site-ul unui jurnalist saudit, dovadă că mesajul dublului premiat Pulitzer s-a împrăştiat repede).

Încoerenţa care domneşte în coaliţia anti-ISIS coordonată de Statele Unite a grăbit deplasarea lui Netanyahu la Moscova.

Sunt zile în care confuzia e atât de mare, încât nu se ştie cine cu cine luptă la sol. (Din aer, perspectiva trebuie să fie şi mai descurajantă).

Membrilor coaliţiei (în special ai “Axei Sunnite” – Turcia, Egipt, Arabia Saudită şi Qatar) nu le e încă limpede care este inamicul principal: autointitulatul Stat Islamic, An-Nusra şi celelalte grupări teroriste sau Al-Assad. Până una-alta, turcii şi-au luat drept ţintă kurzii (singurii care luptă eficient împotriva ISIS şi care, chiar în aceste ore, încearcă să cucerească oraşul de graniţă Jarabulus, ceea ce le-ar tăia voluntarilor veniţi prin Turcia legăturile cu teritoriul cucerit de ISIS).

Americanii iniţiaseră un program de pregătire destinat “rebelilor moderaţi” (de ani de zile dăinuie această contradicţie în termeni), inamici ai regimului de la Damasc, program în care s-au băgat vreo 500 milioane de dolari, care însă a scos până acum o “promoţie” de doar câteva zeci de persoane, capturate, dezarmate şi nimicite de cum au intrat în luptă.

Ce au discutat Putin şi Netanyahu, precum şi generalii celor două armate, în spatele uşilor închise, vom înţelege curând. Primul atac major al ruşilor în regiune ne va spune mai multe şi despre strategia pe care au adoptat-o.

Cred, în lumina ultimelor informaţii, că Rusia va începe prin a-şi desfăşura forţele în zona central-vestică a Siriei, la Hama. Acolo îşi poate deschide două fronturi de luptă: împotriva miliţiilor jihadiste ale Jabhat An-Nusra (franciza Al-Qaeda în Levant) şi împotriva ISIS. Altădată luptând alături de ISIS, An-Nusra (sprijinită puternic de turci, inclusiv pentru a lupta contra kurzilor simpatizanţi PKK, declarată abia în vara anului trecut organizaţie teroristă) se concentrează acum asupra armatei lui Al-Assad.

E foarte complicat, dar logic.

Însă Orientul Mijlociu rămâne, cum spunea un fost premier israelian, un spaţiu unde impresiile sunt importante.”

Evident, Israelul e preocupat de propria lui securitate si Hezballah-ul face parte din mai sus amintita axa – noua „axa a raului”, cum ar fi spus Geroge W. Bush.

Un prim pas spre stabilizarea situatiei din Siria pare a fi inceput prin lupta impotriva Statului Islamic. Pe de alta parte, iata ce titreaza Romania Libera:

Kerry vede oportunităţi către progrese în dosarul sirian, înaintea unei întâlniri cu Zarif

Se arata ca:

„John Kerry a declarat că vede în această săptămână o ocazie pentru înregistrarea unor progrese către încheierea războiului civil din Siria, înaintea unei întâlniri cu ministrul iranian de Externe Mohammad Javad Zarif sâmbătă, în marja Adunării Generale a ONU, relatează Reuters în pagina electronică.

Oficiali occidentali au declarat că secretarul de Stat american vrea să lanseze o nouă iniţiativă în vederea găsirii unei soluţii politice la conflictul sirian, care a căpătat o nouă dimensiune din perspectiva mobilizării militare a Rusiei în susţinerea preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi a crizei refugiaţilor care s-a revărsat în Europa.

Noua abordare americană, despre care oficialii citaţi au subliniat că se află într-o fază incipentă, ar putea aduce Rusia, un aliat major al lui al-Assad, alături de ţări precum Arabia Saudită, Turcia şi Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene faţă de al-Assad.

„Eu consider această săptămână drept o oportunitate majoră pentru orice ţări care vor să joace un rol important în încercarea soluţioării uneia dintre cele mai dificile probleme din Orientul Mijlociu”, le-a spus el unor jurnalişti, în timp ce poza alături de Zarif.

„Este necesar să obţinem pacea şi o cale înainte în Siria, în Yemen, în regiune”, a declarat Kerry. „Eu cred că există oportunităţi săptămâna aceasta, prin aceste discuţii, în vederea unor progrese”, a adăugat el.

Zarif a spus că prioritatea sa în această întâlnire este să discute despre implementarea acordului de la 14 iulie, prin care Iranul a convenit să adopte măsuri în vederea limitării programului său nuclear în schimbul anulării sancţiunilor economice care i-au paralizat economia.

„Sperăm ca prin implementarea totală (a acordului), cu bună-credinţă, să (punem capăt) unei anumite neîncrederi care a existat timp de multe decenii”, le-a spus Zarif jurnaliştilor.”

Impresia mea este ca Obama a dorit inca demult sa atraga Iranul de partea SUA. E un joc foarte complicat de redefinire a sferelor de influenta in Orientul Mijlociu. Insa Rusia, mi se pare, nu va renunta la Bashar al-Assad… Al-Assad este util Moscovei, iar Rusia are interes in mentinerea unor baze militare in Siria, in estul Mediteranei, punct strategic foarte important. Vom vedea ce vor discuta Obama cu Putin… Dar daca Israelul va fi de partea Rusiei…?

Ceea ce e straniu in acest Razboi Civil din Siria este pe cine sprijina, de fapt, SUA… Daca ne uitam la Opozitia ce lupta impotriva lui al-Assad, aceasta e un conglomerat, eterogen, desigur, compus din islamisti moderati si salafisti jihadisti. Eu chiar nu inteleg conceptia Statelor Unite: vor sa-l dea jos pe Assad si sa implementeze democratia cu acestia? Mai ales ca si aceasta Opozitie este divizata: ceea ce se numeste Opozitia Siriana si Armata de Cucerire, mai toata salafista si jihadista, daca inteleg bine, si care are drept oponent pe ISIS. Problema ar fi: care sunt fortele cu adevarat democratice din toata ciorba asta? Adica forte politice care ar putea conduce aceasta tara pe drumul catre democratie. Acelea ar trebui sprijinite. Simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere, nu ofera nicio garantie asupra unui viitor democratic al Siriei. Dupa parerea mea, islamistii radicali nu se afla numai in ISIS, vazut ca fiind raul cel mai mare. Sunt tot felul de grupari salafiste jihadiste – Al-Qaeda intr-un cuvant -, dar si Fratia Musulmana din Siria sau Legiunea Sham, care par a fi moderati si avand in vedere un islamism democratic (Fratia Musulmana din Siria), dar reuniti, din cate inteleg, sub umbrela Armatei de Cucerire. Mie nu imi e deloc clar cum se vor pozitiona politic toti acestia daca Bashar al-Assad ar fi indepartat de la Putere. Sau daca nu cumva vor incepe o noua lupta pentru Putere, ceea ce pare a fi foarte probabil. Pozitia Statelor Unite cu privire la acest aspect e neclara, aproape inexistenta. Nu stim ce anume are in vedere SUA daca Bashar al-Assad ar fi indeparat de la Putere. Nu e foarte clar nici care din aceste fractiuni sunt sprijinite de fapt de SUA. Intr-un asemenea peisaj politic, instabilitatea e la ea acasa. Ca sa poti sa stabilizezi lucrurile, trebuie sa sprijini forte politice ce ar dori o Sirie democratica. Aceste forte ar putea fi reunite intr-un bloc politic mai mare si ar putea actiona coerent in vederea atingerii acestui scop. Ceea ce vreau sa spun este ca simpla actiune militara si politica impotriva ISIS sau simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere nu are cum sa rezolve problema. De fapt, aceste lucruri nici nu inseamna o strategie coerenta. Si atunci lucrurile ar putea fi sortite esecului. Daca dorim ca Siria sa urmeze un model occidental de democratie, atunci ar trebui sa vedem care sunt fortele politice dispuse sa militeze pentru asa ceva si sa le sprijinim. De la asta trebuie plecat. Faptul ca se efectueaza atacuri aeriene asupra ISIS, numai acest lucru, nu rezolva problema, mai ales ca ISIS are strategia raspunsului asimetric, apeland la terorism. Ar trebui trimise trupe de catre NATO pe teren. Dar chiar si asa, fara forte politice dispuse sa implementeze democratia de tip occidental, lucrurile stau in aer: ori va fi inlocuit Bashar al-Assad cu un altul poate mai periculos pentru pacea, stabilitatea si securitatea din regiune, ori vom avea o noua lupta prin mijloace teroriste pentru acapararea Puterii intre tot felul de fractiuni, fara sa se rezolve nicio problema.

De asemenea, un lucru care iarasi ar trebui sa dea de gandit Washingtonului este apropierea Irakului de Rusia, Iran si Siria, lucru care demonstreaza prestatia politica mediocra a SUA in regiunea aceasta. SUA ar fi trebuit sa fie in continuare un furnizor de securitate pentru Irak in era post-Saddam pentru a intari ceea ce a castigat prin inlaturarea lui Saddam Hussein si pentru a intari Irakul. E o greseala strategica faptul ca SUA au abandonat, practic, Irakul si lupta impotriva Statului Islamic, care s-a dezvoltat drept consecinta a acestui lucru, incepand ulterior sa puna probleme grele in Siria.

Recomand un articol interesant al D-lui. Cristian Preda aparut in Ziare.com:

E Victor mai european decat Viktor?

 de Cristian Preda, europarlamentar

Se arata ca:

– O sa-i tratam ca pe niste oameni, nu cum ii trateaza vecinii nostri maghiari, cu bata si inseriati.

– Astea sunt minciuni sfruntate!

– In Ungaria, in inima Europei, sunt decidenti politici cu nimic mai buni decat cei din Siria, Libia sau alte tari din care fug respectivii refugiati.

Victor Ponta si-a pierdut autocontrolul. Politicienii europeni civilizati nu formuleaza astfel de calomnii salbatice.

– Comportamentul oficialilor maghiari n-are nicio legatura cu ideea de Europa. Ziduri, caini, politisti, arme – astea arata ca in anii 30.

– Anumiti lideri politici romani sunt foarte frustrati… Premierul roman s-a prins intr-o spirala a minciunilor.

– Ridicarea de garduri care sa delimiteze „Europa civilizata” de restul Europei este un gest mai degraba autist si inacceptabil, in afara spiritului european.

– Ne-am astepta la mai multa modestie din partea unui ministru de Externe al carui premier se confrunta cu un proces.

– Atitudinea Ungariei in criza refugiatilor e ne-europeana si o rusine pentru Europa.

– E rusinea Europei ca Ponta minte in mod constant si calomniaza o tara vecina.

– O sa-mi apar tara si guvernul!

Romania a fost necinstita si si-a calculat gresit puterea.

Replicile reproduse mai sus au fost schimbate in perioada 14-21 septembrie 2015, intre oficiali romani (premierul si ministrul de Externe) si maghiari (ministrul de Externe si vicepresedintele Parlamentului). Prilejul a fost oferit de criza migrantilor. In mod paradoxal, ea a starnit o competitie intre Bucuresti si Budapesta cu tema: „cine e mai european?”. Exprimarile celor implicati vadesc nervozitate si intoleranta, ingrediente ale unui nationalism arogant.

Din perspectiva europeana, dialogul – de fapt, sirul de insulte – e ridicol. Intr-adevar, cand a fost vorba despre solutia propusa de Comisia Europeana pentru criza migrantilor, si Romania, si Ungaria au votat la fel in Consiliul JAI, impotrivindu-se planului Juncker. De ce, atunci, atata energie consumata pentru a jigni un vecin, cu care esti, pe fond, de acord?

Nu e, de altfel, unicul dialog contondent. Ridicand ziduri la granite, Ungaria a iritat mai multi vecini, dar nu doar ea a fost implicata in certuri care ar fi parut imposibile in urma cu 2-3 luni. Tensiunea cea mai mare s-a ivit, deocamdata, in relatia dintre Belgrad si Zagreb: s-a ajuns la blocarea camioanelor la granita, apoi a persoanelor. Nu a refugiatilor din Siria, ci a vecinilor europeni.

Dificultatile de a gestiona criza migratiei au creat numeroase efecte surprinzatoare. Am in vedere, in primul rand, reintroducerea controalelor la frontierele dintre mai multe state Schengen. Dar tensiuni nationaliste n-au aparut decat intre fostele tari comuniste. Care sa fie, deci, explicatia?

Avansez aici o ipoteza. Criza ne-a prins – pe toti europenii – la fel de nepregatiti cum ne-a gasit si cea din zona euro. Ambele au, de altfel, cauze in afara Uniunii. Destabilizarea a fost la fel de ampla, fiindca nici in cazul monedei comune, nici in privinta valului de refugiati nu aveam reguli care sa se aplice in mod pertinent. De pilda, Conventia de la Dublin, care prevede ca azilul se cere doar in tara unde pui piciorul, nu avea in vedere mase impresionante de oameni, ci doar indivizi disparati.

In Occident, migrantii nu erau, insa, ceva cu totul nou. Societatea si politicienii erau obisnuiti sa dezbata asemenea chestiuni si sa asume gazduirea. Cu exceptia fostei Iugoslavii, tarile din Europa centrala si orientala n-au cunoscut in trecutul lor recent migratia si refugiul. Cand au dat cu nasul de ele, indiferent ca era vorba de intrarea in tara a sute de mii de persoane (cum s-a intamplat in Ungaria) sau doar de fantasma strainilor (cum a fost, deocamdata, cazul in Romania), guvernele au recurs la replierea nationalista. Limbajul a tradus/tradat in mod dramatic frica de Celalalt.

Pentru Viktor, nu a mai contat ca e vorba despre un sirian sau despre vecinul Victor. Si nici viceversa.

Migrantii ii obliga pe europeni la reconciliere.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Septembrie 28, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

In chestiunea terorismului islamic…


Aceasta caricatura a ajuns, pe buna dreptate, celebra! 🙂
Interesant insa e si altceva: „Journal irresponsable”!! 🙂

Mi s-a parut foarte interesant comentariul lui Marian, de la postarea precedenta, care afirma ca:

„Zi-mi mie onorabile musiu , pe und e ai umblat matale , prin orice port din Algeria sau Tunisia sau Maroc…ai vazut matale vreu singur european …crestin zis si eventual declarat ca atare , sa le solicite alora ca femeile lor sa nu mai poarte acea burca sau ca ei musulmanii sa nus-i mai trateze femeile ca pe niste vite care au obligatia sa faca copii si …placere lui , barbatului ? Pai si atunci , pe cale de consecinta…cum isi permit ei sa ne impuna noua RESPECT fata de un lider religios care nicio macar nu-i lider de-al nostru ??? Asta nu-i …tupeu jegos ?Daca eram in locul francezilor …nu 3 milioane d e e xemplare din noul numar Charlie Hebbon (Hebdo, n.m) …Redivivus ci 6 milioane tipaream si minim trei milioane …puneam aviatia FRANTEI LIBERE sa le a runce in loc de bombe peste Yamen sau Libia !!! Ce-ar fi facut ma rog in acest caz mizerabilii aceia de arabeti , ar fi declarat razboi Europei ? Ma indoesc de asta …nu si-ar permite , tipii sant poate buni luptatori insa…sant in mod sigur niste degenerati . „

Lucrurile sunt bine punctate!

Insa acest terorism, pe langa victime, are si alte consecinte neplacute pentru noi. Interesant este ca aceste consecinte neplacute sunt doar pentru noi. In schimb centrele de comanda ale terorismului islamic sunt bine mersi. Ati ghicit: Legea Big Brother! Cu alte cuvinte, ce vrea tusica Victoria (ei, care? Nuland, desigur! 🙂 ) e legea asta. Ca sa ne supravegheze pe toti! Cu alte cuvinte, lucrurile stau cam asa: suntem sanctionati noi pentru teorismul altora! Eu chiar nu mai inteleg…

Iresponsabil cum sunt, indraznesc sa-mi pun intrebari!! In zilele noastre, de limitare a libertatii, nu e corect din punct de vedere politic ceea ce fac!

L-am auzit si pe Presedintele Hollande cum vorbea despre Islam. Gresit. Spunea, daca am inteles bine, ca: „Islamul nu e incompatibil cu Democratia”. Eu cred ca trebuie sa intelegem bine lucrurile: Islamul – adica aceasta doctrina religioasa, politica, legislativa – este incompatibil cu Democratia. Reformele pe care le-a facut Ataturk in Turcia nu se puteau niciodata face sub semnul Islamului. Lucrul asta e aratat si de partidul lui Ataturk – Partidul Popular Republican – care in dreptul religiei are scris: secularism. Eu cred ca trebuie sa intelegem lucrurile, noi, adica UE, SUA si NATO, pentru a nu face erori si mai mari decat le-am facut pana acum, care sa conduca la si mai mult terorism. Dupa parerea mea, politica SUA, spre exemplu de sprijinire a unor fractiuni teroriste, chiar si membre Al-Qaeda, in lupta cu Bashar Al-Assad, in Siria, a reprezentat o eroare, asa cum a fost si sprijinul Fratiei Musulmane, in Egipt, inlocuita pe urma rapid cu un regim militar. Dintr-o asemenea eroare s-a nascut ISIS, dar si Al-Qaeda! O asemenea nenorocire, precum ISIS – Statul Islamic – trebuie neaparat combatuta pana la anihilare deoarece se constituie intr-un permanent pericol pentru Europa si civilizatia europeana, iar pe de alta parte comite literalmente atrocitati in Irak! Iata ce am citit pe saitul Iraq Body Count:

Iraq 2014: Civilian deaths almost doubling year on year

Se arata ca:

An overview of the year’s violence

First published  1 Jan 2015 

2014 Summary

17,049 civilians have been recorded killed in Iraq during 2014 (up to Dec 30). This is roughly double the number recorded in 2013 (9,743), which in turn was roughly double the number in 2012 (4,622). These numbers do not include combatant deaths, which even by the most cautious tallies have also seen a sharp rise in 2014.

The conflict in Iraq that began with the US/UK invasion of March 2003 has continued now for nearly twelve years. During this period, not a single day has passed without Iraqi civilians being killed. The year 2014, however, reflects an increase in violence to levels not seen since the worst years of 2006 and 2007. The rise of the group Islamic State (or ISIS or ISIL) as a major force in the conflict, as well as the military responses by the Iraqi Government and the re-entry of US and Coalition air forces into the conflict, have all contributed to the elevated death tolls.

1. Civilians killed in 2014, and compared with earlier years

During 2014 Iraq Body Count (IBC) recorded 17,049 civilian deaths from violence. This is the third highest civilian death toll after 2006 and 2007, and some months exceeding even those years’.

2012 2013 2014
January 531 357 1076
February 356 360 930
March 377 403 1009
April 392 545 1013
May 304 888 1027
June 529 659 2534
July 469 1145 1481
August 422 1013 1592
September 400 1306 1956
October 290 1180 1797
November 253 903 1468
December 299 983 1166
Totals 4622 9742 17049

While the post-invasion period in Iraq has never been free of conflict-related violence and associated civilian casualties, the years 2010-2012 saw a relative reduction in levels of violence, with annual civilian death tolls ranging from 4,116 to 4,622, and the monthly rate ranging from a low of 218 to a high of 529. (Those three years nonetheless saw more than 2,500 deadly bombing incidents, an average of two a day.) This relative stability ended in early-to-mid 2013, after which the death tolls have sometimes risen dramatically.

There has been no monthly civilian death toll lower than 900 since July 2013, with most being much higher: June (2,534), September (1,956) and October (1,796) being higher than any monthly toll since 2007 (and each in fact higher than the equivalent month in 2007). And as at the end of 2014, the monthly average for the second half of the year – that is, excluding the June peak – stands at over 1,500.

That June peak of 2,534 was the month that marked the beginning of the ISIS offensive. Actions by, and by others in reaction to, ISIS appear only to have worsened an existing trend in rising civilian casualties.

2. Geographic distribution in 2014

The greatest number of deaths have been in Baghdad, Ninewa, Salah al-Din and Anbar provinces (governorates), which between them accounted for close to 80% of civilian deaths. Baghdad had the highest number of deaths, with 4,767 civilians recorded killed this year, while Anbar had over 3,600 civilians killed, half of them (1,748) by the Iraqi military in daily air strikes, primarily in and around Falluja. In Salah al-Din and Ninewa civilian killings by ISIS have contributed significantly to the death toll. All four of these provinces have seen a marked increase in the number of deaths over 2013, with Baghdad almost doubling and the other three provinces more than doubling.

BAGHDAD: 4,767
ANBAR: 3,623
SALAH AL DIN: 2,550
NINEWA: 2,367

3. Perpetrators: Deaths identified as caused by coalition or Iraqi airstrikes, and ISIS action.

Among the 17,049 civilians recorded killed, many deaths were attributable to the actions of specific armed groups while the perpetrators of many killings remain unknown. 1,748 civilians were reported killed by Iraqi military air strikes, while 4,325 were killed by ISIS. A further 10,858 civilians were reported killed by unidentified actors, where it has not been possible to establish which of the major actors, or possibly other, less well-identified groups, were involved. 118 civilians were reported killed by US-Coalition air strikes, the first time since 2011 that civilian deaths have been directly attributable to US-Coalition actions.

4. Combatants killed: Rough totals, and a discussion of the large variation.

Deaths among Iraqi military and among insurgent groups such as ISIS have increased dramatically in 2014, in relation to previous years. Besides a clear increase in total numbers, 2014 has also seen for the first time a sharp divergence in reported totals of combatant deaths between some of the common sources that have been used to track casualties in the conflict for many years. Some of these sources include the daily tracking by Agence-France Presse (AFP), official statistics released by Iraqi government ministries, and aggregated media reports. In past years, numbers from these sources have varied, with some higher or lower than others for any given time period or category of casualties, but have usually not been very far apart. 2014 has seen a wide gulf emerge in the totals for combatant deaths, with totals from AFP and official statistics suggesting roughly 4,000-5,000 combatants killed during the year, while aggregated media reports on the other hand, with each report of combatant deaths taken at face value, suggesting totals of roughly 30,000.

It is not possible for us to say at present what number in this range is correct or most credible, in part because IBC has not analysed the reporting on combatants in as much detail as we do with civilians, but also due to considerable uncertainty with the reliability of some of the reports. The lower range of 4-5,000 is likely too low due to limitations in information gathering. On the other hand, we think that a face value total of approximately 30,000 derived from aggregated media reports is likely too high.

Many of the media reports that make up this total rely either on military sources in the field providing numbers for ISIS/insurgent deaths, or on ISIS/insurgent sources providing numbers for military deaths. At the same time, it is clear from many of these reports that the numbers reported are often not precise “body counts” tied directly to specific incidents or specific victims, as is typically the case with civilian deaths, but rather are rough estimates of how many enemy fighters were killed in a particular operation, or over a given time-frame. These estimates generally originate from parties with an interest in advancing the perception that they are making significant gains over their enemy, and may therefore be prone to exaggeration.

For such reasons, the most that can currently be said is that reporting on combatant deaths during 2014 ranges from about 4,000 to 30,000. The truth probably lies somewhere between these two numbers, but neither can be ruled out at present.

5. Total deaths in 2014 (civilian and combatant) and cumulative total since 2003

Combining the 17,000 civilian deaths recorded by IBC with the above wide range of combatant deaths of 4,000-30,000, suggests a total of between 21,000 and 47,000 people have been killed in war-related violence in Iraq during 2014, making it one of the three worst years of the conflict that began nearly twelve years ago.

Total cumulative reported deaths for the entire period 2003-2014 passed 200,000 during 2014, and presently stand at 206,000 using the more conservative end of the range for combatant deaths in 2014. Over 150,000 (around 75%) of these were civilian. 1

Iraq Body Count 2003-2014 150,772
Iraq War Logs new ‘Civilian’ and comparable ‘Host Nation’ remaining 2004-2009 – central estimate 9,720
Iraq War Logs ‘Host Nation’ combatant 2004-2009 – central estimate 5,575
Iraq War Logs ‘Enemy’ (minus IBC overlaps) 2004-2009 – central estimate 20,499
Iraqi combatants killed March-May 2003 4,895
Insurgents killed June-December 2003 597
Insurgents killed May 2004 652
Insurgents & Iraqi soldiers killed March 2009 59
Insurgents & Iraqi soldiers killed 2010–2014 7,948
TOTAL IRAQI 200,717
US & Coalition military killed 2003–2014 4,807
US & Coalition foreign contractors killed 2003–2014 468
TOTAL 205,992

Concluding remarks

There is a new brutality on the ground and renewed attacks from the air. ISIS and the Iraqi army have caused thousands of civilian deaths this year, while the international coalition has yet again been responsible for civilian killings, for the first time since US withdrawal three years previously. Iraqi civilians are once again being killed by all sides.

As the pattern of violence shows, following the withdrawal of US troops at the end of 2011 and the subsequent implementation of anti-Sunni policies by the Iraqi government, between 2012 and 2013 the death toll more than doubled. In 2014, largely in connection with the rise of ISIS and the military response to it, the death toll has nearly doubled again, making 2014 the third most lethal for civilians (after 2006 and 2007) since the 2003 invasion. The continuing killing of civilians has marked the entire period from 2003-2014: sometimes rising, sometimes falling, but never ceasing.”

Aici nu e vorba de o simpla caricatura! Nu e vorba nici de ce spunea Papa, ca daca cel mai bun prieten i-ar zice ceva de mama sa, atunci i-ar da, desigur, un pumn. Noi trebuie sa intelegem bine despre ce e vorba. E vorba de ceea ce inseamna cu adevarat terorismul islamic. Aceste atrocitati arata ce inseamna Al-Qaeda, ISIS, aceste organizatii care nu stiu decat sa ucida in numele Islamului!! In Irak, numarul civililor morti s-a dublat de la an la an. Civili irakieni. Musulmani. De la retragerea trupelor US de la sfarsitul anului 2011 lucrurile au ajuns sa se inrautateasca si victimile printre populatia civila sa creasca foarte mult. Ideea este ca ISIS vrea prin teroare si crime contra umanitatii sa impuna un Stat Islamic in regiune! Un Stat Islamic care va fi in mod perpetuu pepiniera terorismului si care va ameninta mereu Uniunea Europeana si SUA.

Lovitura pe care trebuie s-o dam terorismului consta, in primul rand, in a distruge centrele sale de comanda.

Iar acest ISIS trebuie neaparat anihilat, distrus daca dorim ca pericolul terorist sa scada simtitor in Europa! De asemenea SUA cat si UE au obligatia, inclusiv cea morala, de a se amesteca in treburile interne ale unor state din Pen. Arabica, spre exemplu Yemen. Tocmai pentru a nu se ajunge la catastrofe ca in Siria si Irak. Ce ar insemna acest amestec? Ar insemna, de pilda, distrugerea filialei Al-Qaeda din Yemen! Si mie mi se pare riscant sa eliberezi suspecti de terorism detinuti la Guantanamo Bay si sa-i trimiti in Yemen sau Oman, adica ceea ce fac americanii care ne dau noua lectii legate de legea Big Brother. Adica Obama ce face? Trimite intariri teroristilor! Ce sens are asta? Mai trebuie precizat ca Obama nu a admis ca in atacurile de la Paris e vorba despre terorismul islamic. Intr-un mod aproape invariabil actuala Administratie de la Casa Alba evita sa spuna lucrurilor pe nume, si anume ca de terorism islamic e vorba, adica atacuri cu motivatie islamica!! Administratia Obama a jucat si joaca in continuare politica strutului: in viziunea sa terorismul islamic nu exista. Iar daca spui ca exista, tu, cel care atragi atentia, esti susceptibil de a fi un pericol la „securitatea nationala a US”. Aceasta politica dusa de Obama, de a se face ca nu exista terorism islamic, intretine si da libertate, dupa cum lesne se poate constata – si atacurile de la Paris stau drept marturie -, la o intensificare a terorismului islamic.

Terorismul actual este aproape in exclusivitate (asta ca sa nu spun de-a dreptul in exclusivitate) de natura islamica. Si trebuie spus ca victimile sale pot fi si musulmani. Ideologia unor organizatii teroriste precum ISIS sau Al-Qaeda ii numeste pagani pe musulmanii care traiesc si muncesc cinstit atat in Europa cat si in SUA. Si pot fi victime la fel de bine ca unul care nu e musulman, ca cei de la Charlie Hebdo. Iar aceasta Administratie Obama nu doreste sa ia atitudinea cuvenita fata de acest tip de terorism, care ameninta SUA si nu numai, ba mai mult: il si acopera. In felul asta nu se poate lupta cu acest terorism si nici nu poate fi anihilat.

Mie mi-a placut ca George Maior a recunoscut ca „securitate absoluta nu exista” – nici Legea Big Brother nu-ti poate furniza un asemenea nivel de securitate. Asa este. Insa tot atat de adevarat este ca impotriva terorismului se poate lupta si ca terorismul poate fi anihilat daca se face ceea ce trebuie. Din pacate, Casa Alba nu face ceea ce trebuie, iar Obama ii obliga atat pe Hollande cat si pe Cameron sa ia pozitii, in aceasta problema, apropiate de pozitiile sale. Iar discursul lui Hollande, de care pomeneam mai sus, deriva dintr-o astfel de punere in practica a „doctrinei Obama”. Iata si motivul pentru care nu se face, practic, nimic concret. Ci s-a incercat intr-un mod condamnabil abaterea atentiei opiniei publice de la pericolul terorismului.

Interesant un articol din New York Observer:

How to Stop Terrorism: Be Like Bush

Care arata, printre altele, ca:

„For all of his other failings, in those weeks after September 11th, George Bush answered that question. His answer was that Islamist terrorism was caused by a lack of political freedom in the Muslim Middle East. Without domestic legitimacy, malignant and semi-malignant regimes built legitimacy in other ways, like hating the West. The solution was then to build democracies in the least fertile places on earth like Iraq and Gaza. It was a breathtakingly—perhaps hopelessly—ambitious answer, but thirteen years later still the most hopeful one we’ve got. […]

The problem is that there are many, many people unhappy with American foreign policy in the world, and virtually the only ones who commit terrorist attacks in response are Muslims. Tibetans do not blow up Chinese markets, and citizens of Cote d’Ivoire do not shoot up French cafes. And, it should be pointed out, Frenchmen irritated with American foreign policy—of which there have been a few—do not bomb the marathon.”

Spune ca raspunsul la problema dat de George Bush, avand loc si evenimentele de la 11 septembrie, a fost urmatorul: terorismul islamic este cauzat de o lipsa de libertate politica in Orientul Mijlociu Islamic. Fara legitimitate, regimurile maligne si semi-maligne isi construiesc legitimitatea in alte feluri, spre exemplu prin ura fata de Vest. Solutia ar fi fost sa se construiasca democratii in locurile cele mai aride din lume, precum Irak sau Gaza. Apoi spune ca multi oameni sunt nefericiti de politica externa dusa de America in lume, insa numai musulmanii raspund prin atentate teroriste.

Interesant ce spun publicatiile de opozitie din America, va recomand acest articol din American Thinker:

Coming to America: A Terrorist Cell Near You

Se arata ca:

„British Islamist Anjem Choudary made one of the most important and revealing yet little-mentioned statements in the wake of the Charlie Hebdo terrorist attack last week.  The imam tweeted, “Muslims love the Messenger Muhammad more than their parents, children and even themselves!  Why don’t people understand?”

Why, indeed?  Perhaps Choudary’s statement was ignored because he is, after all, a “radical” Muslim cleric, viewed by the politically correct as someone on the fringes who does not represent “true Islam” (a term favored by not only Barack Obama, but also by al-Qaeda and ISIS).  But if world leaders do not wake up from their dangerously naïve, self-induced comas just as the terrorist sleeper cells are stirring from their slumber, Charlie Hebdo and the terror attacks at the Parisian kosher butcher shop and Sydney chocolate store will become commonplace across the globe for many years to come.

Obama continues to whitewash the global threat of Islamic fundamentalism.  He initially refused to call the Charlie Hebdo massacre “terrorism.”  Once he finally did, his statement ridiculously claimed that the attack was the “senseless violence of a few.”  Similarly, in his September speech addressing efforts to combat ISIS, he stated, “small groups of killers have the capacity to do great harm.”

If the multitude of Islamic terrorist groups metastasizing across the entire globe, including ISIS, al-Qaeda, Boko Haram, Hamas, Hezb’allah, Al Aqsa Brigade, the Muslim Brotherhood, and the Taliban are “small groups,” we should sleep well at night knowing that Obama’s A team is at the helm.  Unfortunately, the jayvee squad that Obama promises has been decimated actually sponsored the latest terror attacks and is on the rise.  But coming from the guy who promised that if you like your doctor, you could keep your doctor (among other doozies), making false and grandiose assertions to sell the country a bill of goods is simply par for the course (for our Golfer-in-Chief).

So how pervasive are the views of the barbarians otherwise known as Islamists?  Brigitte Gabriel explained:

There are 1.2 billion Muslims in the world today – of course not all of them are radicals!  The majority of them are peaceful people. The radicals are estimated to be between 15 to 25 percent. … But when you look at 15 to 25 percent of the world Muslim population, you’re looking at 180 million to 300 million people dedicated to the destruction of western civilization. That is as big as the United States. So why should we worry about the radical 15 to 25 percent? Because it is the radicals that kill. Because it is the radicals that behead and massacre.

After pointing out that the majority of Germans, Russians, Chinese, and Japanese were peaceful people, and yet radicals from those countries still murdered tens of millions of people, Gabriel observed, “The peaceful majority were irrelevant.”

What is relevant is what our government is ignoring.  At TheReligionof Peace.com, the array of statistics on the world’s Muslim population’s support of terrorism and violence in defense of Islam is eye-opening – at least for those who are not willfully blind to reality.  It includes a List of Islamic Terror Attacks for the Past 30 Days.  When it becomes necessary to keep a running list of attacks every 30 days, the “religion of peace” is looking a lot less peaceful.  And linked with the statistics on support among the general Muslim population, the claim that this hate is an aberration becomes even more disingenuous.

It is arrogance when someone with little knowledge of a topic takes to the bully pulpit and makes false assertions as if an expert. When our president does so, it is dangerous.  When he does so with national security, he becomes an accomplice to an existential threat to our country’s long-term viability.  When Obama claims, “ISIL is not ‘Islamic.’ No religion condones the killing of innocents,” he is willfully shirking his responsibility to defend our nation.

Obama’s platitudes and assertions that only a rogue “few” are terrorists, fly in the face of reality.  The terrorists are not psychopathic or crazy.  They are motivated and determined and thinking lucidly about how to destroy Western civilization.  It is Obama and the politically correct who label honest, clear-minded realists Islamophobic and not operating with a full deck.  They are functioning in a state of denial.

On Monday, State Department spokesperson Marie Harf claimed, “There are people out there who want to kill other people in the name of a variety of causes” and promised that “we’re going to focus on all of the different kinds of extremism.”  Eric Holder also exhibited this psychosis when he finally admitted on Sunday that the U.S. is at war with “terrorists” but refused to utter the term radical Islam and continued to push the lie that “core” al-Qaeda has been “decimated.”  White House press secretary Josh Earnest put the icing on the cake when he explained on Tuesday that the reason the administration does not use the term “radical Islam” is because they believe it is not accurate, “I certainly wouldn’t want to be in a position where I’m repeating the justification [the terrorists] have cited that I think is illegitimate.”  The terrorists have no problem identifying their enemy and developing a plan to defeat them.  The people entrusted with our national security whitewash, pander, and lie.

Particularly telling is that both French president Hollande and Obama called the Charlie Hebdo murderers cowards.  In this they are simply wrong, and believing so will do nothing to win the war against Islamic fundamentalism.  For victory, we must have leaders who identify the enemy and understand how they think.  Our leaders do not acknowledge with whom we are dealing.

Obama has spent six years extending his open hand to Iran’s mullahs and the past year negotiating a deal that will likely lead to Iran obtaining a nuclear weapon.  He is operating on the assumption that the Islamists in Iran think the same as Westerners who value freedom of religion, free speech, life, liberty, and the pursuit of happiness. The Iranians understand who is sitting across from them at the negotiating table, and they are outmaneuvering Team Obama, just as Bill Belichick did to the Baltimore Ravens this past weekend.

Day after day, the killing goes on.  Day after day, the mainstream media, academia, the politically correct left, and policymakers do their best to ignore it. Would that they had read The Art of War rather than Rules for Radicals; then we might actually be safe.  In his work, Sun Tzu stated:

If you know the enemy and know yourself, you need not fear the result of a hundred battles. If you know yourself but not the enemy, for every victory gained you will also suffer a defeat. If you know neither the enemy nor yourself, you will succumb in every battle.

Barack Obama refuses to identify our enemy.  Even as he was finally forced to mention the term “Islamist jihadist sympathizers,” in the context of this week’s hacking incident, he did so reluctantly and with absolutely no recognition that we are fighting a war pitting civilization against barbarism.  In a recent speech, Egyptian President el-Sisi recognized that Islam has become a “source of worry, danger, killing, and destruction in the whole world” and called for a “religious revolution” to modernize the faith.  It is quite extraordinary that Muslims leaders are speaking out while the leader of the free world continues to prevaricate.

Furthermore, Obama is clueless about the American people, whom he was entrusted to protect.  He believes we are a bunch of religious fanatics clinging to our guns while touting the real religious fanatics as a peace-loving people.  He believes we are a country of one-percenters, fat cats, racists, morons, and colonialists while he claims that the Islamic State has nothing to do with Islam.

Our enemy recognizes that we are under the leadership of the man who bowed to the Saudi king, praised Islam before the Muslim Brotherhood in Cairo, jailed an innocent man for making a YouTube video about Islam, and took to the world stage to “boldly” pronounce, “The future must not belong to those who slander the Prophet of Islam.”  They see a tired people who did not have the fortitude to stay the course in Iraq and Afghanistan and who elected a weak leader twice despite his trashing of our allies and reaching out to our enemies.

Radicalized individuals are flocking to the battlefields in Syria and Iraq and returning as trained jihadist to the West.  According to a U.N. report, more than 15,000 foreign fighters have entered these two countries to train with ISIS.  Obama refuses to withdraw their passports.

Obama’s immigration edicts may open the floodgates to Islamists at the same time that Europe is trying to figure out how to close theirs and deal with the mess they created.  A recent study by the Center for Immigration Studies concluded that the rise in immigrants from Muslim countries poses a national security threat.  The administration announced that it will be expanding resettlement of Syrian refugees, as well hiring Fatima Noor, a Muslim woman who dons a hijab, as a special assistant at Homeland Security tasked with bringing in more Muslim immigrants.  With at least six Muslim Brotherhood operatives working for the administration (and the recent appointment by Nancy Pelosi of the first Muslim representative to the House Intelligence Committee), this new addition should be no surprise.

The trial of the accused Boston Marathon bomber began last week.  So now we have the Tsarnaev brothers and the Kouachi brothers.  All in the family from a culture of people who strap suicide vests on their children and send them off to murder in the name of Allah.  Golda Meir recognized decades ago that “[w]e will only have peace with the Arabs when they love their children more than they hate us.”

Currently making the rounds on the internet are quotes of Winston Churchill regarding Islam and Muslims. More important to recall are Churchill’s quotes warning of the rise of the Third Reich that fell upon deaf ears.  He stated:

I cannot recall at any time when the gap between the kind of words which statesmen used and what was actually happening in many countries was so great as it is now. The habit of saying smooth things and uttering pious platitudes and sentiments to gain applause, without relation to the underlying facts, is more pronounced now than it has ever been in my experience.

Upon moving into the White House, Obama returned to the British a bust of Winston Churchill that had been displayed in the Oval Office.  Were we reading a Shakespeare play, that act would serve as a clear foreshadowing of Obama’s willful blindness and destiny to repeat history’s tragedies.  Churchill recognized that:

… [w]hen the situation was manageable it was neglected, and now that it is thoroughly out of hand we apply too late the remedies which then might have effected a cure.

Want of foresight, unwillingness to act when action would be simple and effective, lack of clear thinking, confusion of counsel until the emergency comes, until self-preservation strikes its jarring gong – these are the features which constitute the endless repetition of history.

If we are going to win the war against Islamic fundamentalism, we need a change in leadership with people who know our enemy, who are not so cowardly as to fear being honest about who that enemy is and what motivates him to kill, and who love America and Western civilization more than they love themselves and Islam.  The man currently in the White House is certainly not that person.”

Articolul este destul de lung, de aceea voi incerca sa traduc doar aceasta fraza:

„Barack Obama refuses to identify our enemy.  Even as he was finally forced to mention the term “Islamist jihadist sympathizers,” in the context of this week’s hacking incident, he did so reluctantly and with absolutely no recognition that we are fighting a war pitting civilization against barbarism.  In a recent speech, Egyptian President el-Sisi recognized that Islam has become a “source of worry, danger, killing, and destruction in the whole world” and called for a “religious revolution” to modernize the faith.  It is quite extraordinary that Muslims leaders are speaking out while the leader of the free world continues to prevaricate.”

adica:

„Barack Obama refuza sa-i identifice pe inamicii nostri. Chiar daca in final a fost fortat sa mentioneze termenul: „simpatizanti islamisti jihadisti”, in contextul incidentului terorist din aceasta saptamana, el s-a aratat atat de reluctant si nu a recunoscut deloc ca luptam un razboi care pune fata in fata civilizatia si barbaria. Intr-un recent speech, Presedintele Egiptului, el-Sisi, a recunoscut ca Islamul a devenit o „sursa de ingrijorare, pericol, ucidere si distrugere a intregii lumi” si a chemat pentru o „revolutie religioasa” care sa modernizeze aceasta credinta. Este pur si simplu extraordinar ca liderii musulmani vorbesc despre asa ceva, pe cand liderul Lumii Libere continua sa fie evaziv, echivoc in aceasta privinta.”

Asa este: e nevoie de o reformare a Islamului. Insa lucrul acesta nu poate fi facut atata vreme cat extremismul religios, Jihadul, are adepti, calauziti de centre de comanda care au o putere foarte mare in Lumea Islamica si care ordona ucideri si acte de terorism! Ar trebui sa intelegem ca asa cum stau lucrurile acum, nici vorba nu poate fi de democratie in Lumea Islamica si esecul Primaverii Arabe din Nordul Africii confirma acest lucru!

De ce terorismul islamic acum?

Mai trebuie aratat un lucru. In anii ’60-’70 intr-adevar nu se prea vorbea de terorismul islamic si nici nu exista fenomenul prezent asa cum este el astazi. Asta nu inseamna ca nu exista. Sa ne amintim de groaznicul atentat facut de Organizatia pentru Eliberarea Palestinei la Olimpiada de la Munchen, cand a fost masacrata delegatia israeliana. Si de aici ar trebui sa tragem concluzia sa fim mult mai prudenti cand e vorba de eliberarea teroristilor… Apoi putem sa ne referim si la razboaiele dintre Egipt si Israel. Insa daca terorismul islamic nu a fost atat de puternic precum cel de astazi, lucrul acesta se datoreaza in mare masura colonialismului. Este adevarat ca lupta popoarelor de sub dominatia unei mari puteri, tranformate in colonie a acesteia, precum lupta eroica a poporului algerian impotriva ocupantului francez, nu a avut neaparat o mare dimensiune religioasa, ci erau lupte de eliberare nationala. Sunt convins ca multi dintre cei ce citesc aceste randuri isi vor aminti de aceste pagini de Istorie. Insa statele acestea, cu o populatie islamica majoritara, au reusit sa stagneze din punct de vedere al dezvoltarii economice. Colonialismul avusese si un rol civilizator, fara de care aceste state ar fi ramas acum foarte mult in urma. Dupa inlaturarea colonialismului, facuta in general prin razboi, a trebuit sa urmeze reconstructia, fara indoiala, si atunci n-avea cum sa-ti stea capul la terorism. La acea vreme, statele socialiste au sprijinit lupta impotriva colonialismului si au dat ajutor noilor state iesite de sub dominatia straina. Dupa prabusirea comunismului a incetat si ajutorul si s-a vazut si o stagnare economica ce tindea sa se prelungeasca foarte mult. Cu o populatie in marea ei majoritate slab pregatita din punct de vedere profesional si, pe cale de consecinta, aflata la un nivel redus din punct de vedere intelectual si a carei viata este concentrata exclusiv in jurul Islamului, nu e de mirare ca extremismul islamic, Jihadul, a prins foarte usor la o asemenea populatie. Insa extremismul islamic, chiar daca (poate) era la o intensitate mult mai redusa fata de cum e acum, exista si atunci. Ma gandesc, de pilda, sunt sigur ca va amintiti, la asasinarea Presedintelui Anwar El Sadat la 6 octombrie 1981, dupa ce s-a angajat in negocieri cu Israelul, care au culminat cu semnarea Tratatului de Pace Egipteano-Israelian, pentru care a primit Premiul Nobel pentru Pace, in 1978, alaturi de Menachem Begin, prim-ministru al Israelului. Cf. articolului din Wikipedia despre Sadat, citat mai sus, cu exceptia Sudanului, toate Statele Arabe si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei s-au opus eforturilor lui Sadat de a face pace cu Israelul, fara consultari prealabile cu Statele Arabe. Pe cale de consecinta, Egiptul a fost suspendat din Liga Araba din 1979 pana in 1989. Cine s-a opus, din interiorul Egiptului, politicii lui Sadat privind pacea cu Israelul? Da, v-ati prins: Jihadul Islamic din Egipt, desigur! Care avea printre membri si ofiteri superiori in structurile de securitate ale statului:

„Chief strategist of El-Jihad was Abbud al-Zumar, a colonel in the military intelligence whose „plan was to kill the main leaders of the country, capture the headquarters of the army and State Security, the telephone exchange building, and of course the radio and television building, where news of the Islamic revolution would then be broadcast, unleashing—he expected—a popular uprising against secular authority all over the country”.[36]

incerc sa traduc:

„Strategul sef al El-Jihadului a fost Abbud al-Zumar, un colonel in structurile de informatii militare al carui „plan era de a ucide pe principalii lideri din tara, sa captureze cartierul general al armatei si Securitatii Statului, cladirea telefoanelor, si desigur cladirile Radioului si Televiziunii, unde stiri despre Revolutia Islamica ar fi fost raspandite, declansand – el asa se astepta – o revolta populara impotriva autoritatii seculare (laice) in toata tara.”

Asa ca terorism era si in anii ’70, si inca foarte periculos, chiar daca nu se manifesta atat de acut ca acuma!! Un lider moderat si pro-vestic, cum era Sadat, era foarte greu de acceptat de catre acesti fundamentalisti care, iata, aveau oamenii sus-pusi in stat. De asemenea seicul Omar Abdel-Rahman – Seicul Orb -, condamnat pe viata pentru ceea ce se numeste in legislatia US seditious conspiracy, in legatura cu atentaul cu bomba de la World Trade Centre din 1993 – el ii teroriza, dupa cum insusi afirma, pe „dusmanii lui Dumnezeu” -, este cel care a dat fatwa ce aproba asasinarea lui Sadat. De asemenea o mare problema mi se pare cu aceste fatwa. De exemplu, Osama bin Laden a dat doua fatwa – 1996, 1998 – prin care interpreta Legea Islamica in sensul ca „musulmanii trebuie sa ucida civili si personal militar al Statelor Unite si din cadrul tarilor aliate pana cand vor retrage suportul dat Israelului si pana cand vor retrage fortele militare din tarile islamice” (v. aici si aici). Iata ce ne arata Wikipedia:

„The 23 February 1998 fatwa is the first known official order of the World Islamic Front. The fatwa calls upon each individual member of the existing Ummah to, „in accordance with the words of Almighty God, ‘fight the pagans all together as they fight you all together,’ and ‘fight them until there is no more tumult or oppression, and there prevail justice and faith in God.'” The fatwa is widely regarded by terrorism experts as the founding document of the World Islamic Front.”

adica:

„23 februarie 1998 este data la care fatwa este cunoscuta pentru prima data ca ordin oficial al Frontului Islamic Mondial (Al-Qaeda, dupa unii experti, n.m.). Fatwa cheama pe fiecare membru al Ummah (al Comunitatii) ca, „in acord cu cuvintele Atotputernicului Dumnezeu, „luptati impotriva paganilor cu totii asa cum lupta ei impotriva voastra cu totii” si „luptati impotriva lor pana nu va mai fi zarva sau opresiune, si va prevala justitia si credinta in Dumnezeu”. Aceasta fatwa este in mod larg privita de catre expertii in terorism drept document fondator al Frontului Islamic Mondial.”

Evident, se pune problema ce calificare avea Osama bin Laden si acest Front Islamic Mondial ca sa dea aceste fatwa. Pentru ca asa oricine poate da nu stiu ce fatwa care sa treaca peste statul respectiv, peste legile tarii, peste conducatorii statului islamic respectiv prin care sa stipuleze orice ucideri, incalcari ale Dreptului International, orice acte de terorism etc. Se poate crea o nebunie intreaga in toata lumea din pricina unor astfel de oameni. De aceea este imperios necesar ca elementele moderate din Lumea Islamica sa condamne astfel de fatwa teroriste! Si ceea ce e si mai ingrozitor este ca aceste atentate teroriste pe care ei, teroristii, le fac in diferite tari sunt vazute ca mari victorii de catre populatia bastinasa din Yemen sau Egipt, nu-i asa? Uitati-va ce fatwa se dau in aceasta Lume Islamica:

„In 2012, Abdul-Azeez ibn Abdullaah Aal ash-Shaikh, the Grand Mufti of Saudi Arabia, issued a religious edict prohibiting contact and cooperation with foreign media outlets because they seek to “spread chaos and strife in Muslim lands.” He added that contacting foreign media outlets to “divulge the country’s secrets or address various matters” was tantamount to “treason and major crime.” He said that “It is not permissible and is considered betrayal and assistance to the enemies of Islam.” Also, “A believer has to help keeping security, that of his nation and community, and protecting his religion.”[42] This fatwa is vague and itself is in need of another explanatory fatwa. Foreign media appears to have been singled out because it is mostly free and does not conform to Saudi Arabian government censorship. The fatwa uses the strongest possible terms (i.e., „haram” or unlawful, „treason,” „betrayal,” and „major crime.”) for the simple act of contacting the press. This fatwa needlessly endangers the lives of ordinary citizens and members of the media. It also threatens the financial interests of legitimate global business. In democratic societies, journalism and the media play an indispensable role in educating the public and combating corruption.”

Deci o fatwa impotriva presei, impotriva media straine, data de Marele Muftiu al Arabiei Saudite, impotriva contactului cu presa straina pentru ca provoaca „haos si lupta in teritoriile musulmane”, punand in pericol viata cetatenilor si a celor ce lucreaza in media, bineinteles amenintand si interesele financiare si legitime ale comunitatii de afaceri. Simplul contact cu presa este „tradare, crima majora, ilegalitate”. Aici nu e vorba de nu stiu ce caricaturi, ci un atac impotriva Presei Libere, un atac la adresa dreptului cetatenilor de a fi informati, pentru a izola si mai mult omul musulman de restul lumii. Iata ce fac asa-zisii lor „invatati”! Si aceasta fatwa a fost data in 2012…

Nu e de mirare ca in aceste tari islamice se nasc teroristi!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ianuarie 16, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 33 comentarii

Despre ISIS si lupta geopolitica…

Un deosebit de interesant articol in Gandul:

Opinia unui fost agent MI6: Toată lumea foloseşte „Statul Islamic” în propriul interes. Iar ei se folosesc acum de noi

Se arata ca:

Alastair Crooke, fost agent al serviciului secret britanic MI6 şi consilier al unor înalţi oficiali europeni pe probleme privind Orientul Mijlociu, consideră că principalii actori internaţionali, de la preşedintele SUA Barack Obama la Putin şi Rusia, se raportează la gruparea teroristă „Statul Islamic”, din Irak şi Siria, pentru a-şi atinge propriile interese. De fapt, din cauza acestei încrengături de interese, gruparea teroristă a ajuns să întoarcă roata şi să se folosească de Occident pentru a-şi atinge scopurile şi o face deocamdată eficient.

„Se pare că toată lumea caută să se folosească de ISIS (gruparea teroristă Statul Islamic) în propriul interes”, scrie Alastair Crooke, fost spion MI6 şi oficial al diplomaţiei UE, în Huffington Post. El aminteşte, citând-o pe analista libanezo-americană Raghida Dergham, de schizofrenia care a lovit ţările din Golf, în ce priveşte raportarea la SUA, referindu-se la faptul că ţările arabe din Golf văd ISIS ca pe un instrument necesar pentru a confrunta Iranul şi ambiţiile sale regionale, mai ales în războiul din Siria, şi nu ca terorişti. „Este remarcabilă candoarea subită în a exprima disensiuni radicale, de exemplu între faptul că guvernele din Golf au caracterizat ameninţarea ISIS ca pe una existenţială şi faptul că o mare parte din public simpatizează cu ISIS şi motivele sale, iar ISIS este văzut ca ceva necesar în balanţa de putere şi cea a terorii”, scrie Dergham.

În ciuda retoricii ţărilor arabe, viziunea de mai sus se traduce şi în sprijinul armat cu care contribuie la campania de atacuri aeriene din Siria: 4 avioane F-16 din Arabia Saudită, 4 avioane de luptă din Emiratele Arabe, două din Bahrain şi un Mirage din Qatar, care nu au luat practic parte la atacuri.

Dacă ţările arabe vor să folosească războiul anti-ISIS pentru a-i forţa mâna preşedintelui sirian Assad, Rusia şi Iranul urmăresc un alt scop, mai scrie Crooke. Ele doresc ca ofensiva să ţintească strict ISIS în Irak şi Siria. Ministrul de Externe rus Serghei Lavrov a încurajat atacurile americane împotriva ISIS, însă a insistat ca acestea să ţintească într-adevăr ISIS şi nu guvernul Assad, iar acestea să fie coordonate împreună cu guvernul de la Damasc.

Ca reacţie la atacurile SUA în Siria împotriva ISIS şi la contrele lui Obama cu Assad pe această temă, Rusia a mutat şi ea, ameninţând că va spori livrările de armament către guvernul sirian, dacă SUA ar ataca direct poziţii ale Damsacului. Au apărut ştiri că nave Sumoum ruseşti, care au capabilităţi antiaeriene, au sosit în portul siriran Latakia. Rusia şi Iran vor coopera cu SUA în operaţiunea anti-ISIS din Siria, doar dacă sunt stabilite coridoare aeriene, ţinte clare ale atacurilor aeriene şi garanţii că SUA nu vor încerca să creeze zone de control pentru opoziţia siriană.

Astfel, SUA se află între ciocan şi nicovală, crede fostul oficial MI6. Arabia Saudită vrea capul lui Assad şi se oferă să finanţeze efortul de război, iar agrearea condiţiilor ruso-iraniene l-ar întări pe Assad şi ar crea scandal printre ţările din Golf. Dacă SUA l-ar ataca pe Assad, aşa cum vrea Golful, asta ar însemna să escaladeze relaţia cu Iran, Rusia şi Hezbollah, ceea ce ar complica şi mai mult ofensiva anti-ISIS.

Turcia vrea şi ea să se folosească de războiul cu ISIS, iar scopul imediat este să ajute ISIS să submineze regiunea semiautonomă a kurzilor sirieni, care se află la graniţa cu regiunea turcească locuită de kurzi. Turcia îi împiedică pe kurzi să treacă graniţa în Siria, pentru a lupta cu ISIS. Controlul ISIS asupra acestui teritoriu sirian ar crea un coridor logisitic cu Turcia, unde preşedintele Erdogan a sprijinit ISIS în lupta pentru răsturnarea regimului Assad. Turcia a încercat să menţină relaţii bune cu toate părţile din regiune – cu baath-iştii, cu kurzii din Irak, cu liderii sunniţi ai triburilor şi cu ISIS, pentru a-şi asigura un rol de mediator al viitorului sunniţilor din regiune.

Israelul are şi el un interes în acest război, scrie Alastair Crooke. A sprijinit insurgenţii din zona Golan, împotriva lui Assad, în schimb sperând să câştige un cuvânt de spus în războiul cu Frăţia Musulmană şi Hamas.

SUA urmăreşte nu doar să distrugă ISIS, ci şi să-l submineze pe preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. Drept răspuns, Putin încearcă să deschidă comunicarea cu Oabama, pentru a se pune de acord în Siria şi Irak şi pentru a dezescalada tensiunea cu Washingtonul, în general.

Aici, SUA şi Obama se află în faţa unei dileme, crede Crooke. Au nevoie într-adevăr de cooperarea lui Putin şi a Iranului, dacă vor să ţină sub control instabilitatea din Orientul Mijlociu, însă a căuta ajutorul Rusiei pe faţă l-ar pune pe Obama în faţa unor critici vehemente, în contextul alegerilor preliminare pentru Congres. Secretarul de Stat John Kerry s-a exprimat astfel: nu ne coordonăm, cu Damascul, ci deconflictualizăm! Este o contradicţie de politică externă care nu are cum să dureze, crede fostul spion MI6.

Ca efect, deja opoziţia siriană, sprijinită de Occident, strigă că a fost discreditată  de atacurile americane în Siria. Extremiştii Nusra spun că cine negociază cu Vestul devine parte a Vestului, iar mulţi sirieni de rând îi acuză că sunt trădători.

Mai sunt şi alte părţi interesate în acest conflict. Sunniţii din Anbar, Saladin şi Ninive (provincii din Irak) se folosesc de ISIS pentru a pune presiune pe Baghdad, să le facă favoruri. Kurzii procedează la fel. Consiliul de Cooperare din Golf foloseşte acest război pentru a forţa Qatar să urmeze linia impusă de saudiţi şi să extindă războiul către Frăţia Musulmană, regele Abdullah al Arabiei Saudite foloseşte situaţia pentru a-i forţa pe clericii Wahhabi să împiedice o revigorare a mişcării wahhabiste în rândul populaţiei.
Sunt atât de multe părţi interesate să folosească ISIS în propriul interes, încât te poţi întreba ce s-ar face fără ISIS. Poate că nu s-ar descurca, mai scrie Crooke.

ISIS a fost poate un instrument, chiar prin crearea sa, al multora care au crezut că îl vor folosi, dar poate că acum roata s-a întors. Nimic din ce a făcut ISIS până acum nu a fost la întâmplare, ci a reflectat o planificare serioasă şi o intenţie. Există o hartă, din 2006, a teritoriilor cu puţuri de petrol pe care ISIS spera încă de pe atunci să le controleze. Strategia lor de a cuceri Mosul a fost pusă la cale timp de 2 ani (ISIS a evoluat din mişcarea irakianului al Zarqawi şi stabilise deja o operaţiune clandestină în Siria, prin extremiştii Al-Nusra, până când cele două grupări s-au rupt).

Membrii ISIS cred în profeţia că o mare bătălie cu Vestul va avea loc în Siria (bazată pe un citat din Hadith cu învăţăturile lui Mohammed) şi speră că alianţa occidentală se va lăsa atrasă într-un război terestru. Ei speră să se întâmple ceva similar conflictului Israel-Hezbollah din 2006, când după ce ofensiva aeriană israeliană nu a reuşit să distrugă mişcarea teroristă, au existat acţiuni militare care au forţat invazia terestră israeliană.

Deja grupuri afiliate al Qaeda şi alte grupări jihadiste se adună sub steagul ISIS, pentru a se lupta în „războiul crucii”, lansat împotriva lor. Deja grupările rebele, sprijinite de Occident, sunt considerate acum trădătoare şi colaboratoare ale Vestului. Nu era asta uşor de prevăzut?, se întreabă fostul spion MI6. ISIS se foloseşte de Occident pentru a obţine ce vrea: mobilizare islamică extinsă, delegitimarea liderilor arabi şi un război lipsit de strategie şi finalizare. La acest proces contribuie acum Barack Obama.

Până la urmă, la o analiză mai atentă, marea inconsistenţă şi cauza care va transforma acest demers într-un eşec este un paradox simplu: aliaţii Vestului nu vor fi şi nu pot fi parteneri adevăraţi în acest război. Sunt prea contaminaţi de aceeaşi ideologie salafistă, de zeci de ani, sunt parte a acestei ideologii. Vestul a fost complice la ea prea mult timp, s-a aliat cu ea, iar acum nu îşi poate abandona aliaţii compromişi, dar nici nu se poate aştepta ca aceştia să trimită trupe pe teren.

Este un război fără trupe, fără mijloace de a obţine un rezultat. ISIS s-a folosit de noi inteligent, este concluzia lui Alastair Crooke.”

Un articol foarte interesant, pe care il recomand a fi citit integral si in original, si care pune punctul pe „i”, cum se spune, aratand ca acest razboi este, in principal, un razboi intre SUA si Rusia, cu conotatii geopolitice foarte complexe.

Daca va veti uita pe harta, Siria reprezinta o miza esentiala: daca ar fi sub influenta americana ar izola Iranul de Orientul Mijlociu (Irakul, tara vecina Siriei, este deja sub influenta americana in urma razboiului castigat de SUA care l-a indepartat de la Putere pe Saddam Hussein). Siria este un cap de pod pentru Iran, prin organizatia siita si antisionista Hezbollah, sprijinita de Iran si care ataca Israelul. Pe de alta parte, aliatul Iranului este Rusia, care il sprijina pe actualul Presedinte al Siriei, Bashar al-Assad. Fiind omul rusilor, blocheaza influenta americana in Siria. Din aceasta cauza americanii au vrut sa-l alunge insa rusii s-au opus si l-au ajutat pe Al-Assad, care a reusit in felul acesta sa se mentina in functie. Pe de alta parte, daca rusii pierd influenta in Siria s-ar putea spune fara prea mare teama de a gresi ca ar pierde o mare parte din influenta pe care o au in Orientul Mijlociu, pentru ca Tarile din Golf sunt proamericane si nu numai ca nu vad cu ochi buni, dar le e si frica de dezvoltarea Iranului ca mare putere in aceasta zona…

ISIS este, in mod ciudat, un rau necesar… SUA nu actioneaza direct in Siria, pentru schimbarea prin razboi direct a lui Bashar al-Assad, pentru ca se opune Rusia. Fara ISIS si mentinerea starii de tensiune in zona, regimul lui Bashar al-Assad n-ar avea, practic, nicio problema. ISIS creeaza premisele unei interventii militare. Dar cum se va desfasura aceasta…? Atragerea Iranului de partea SUA ar fi o modalitate originala de a interveni insa e destul de dificil de realizat. Iranul este legat, ca sa zic asa, de Rusia prin Organizatia pentru Cooperare de la Shanghai (Iranul este observator) si, de ce nu, prin Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva, cu care Organizatia pentru cooperare de la Shanghai a semnat un agreement, unde Iranul ar fi un posibil candidat (Serbia are statut de observator). Din acest punct de vedere, problema Iranului este urmatoarea: el nu poate ramane in afara unei organizatii care sa-i asigure si, de ce nu, sa-i garanteze securitatea. O cooperare a Iranului cu SUA ar fi vazuta rau de catre Rusia si Iranul si-ar putea pierde un aliat caruia, cel putin pana acum, nu are ce sa-i reproseze… De asemenea Iranul nu-si poate permite sa ramana izolat nici in ceea ce priveste cooperarea economica…

Acest razboi geopolitic nu se poarta numai in Orientul Mijlociu, el e prezent si in Europa. Evenimentele din Ucraina, care au dus la indepartarea de la Putere a lui Viktor Ianukovich, omul Kremlinului, au facut ca Ucraina sa sara de pe orbita Rusiei. Gravitarea Ucrainei pe orbita UE inseamna pierderea influentei Rusiei asupra acestei tari. Drept raspuns Rusia doreste sa pastreze niste capete de pod – regiunea Donetk- Lugansk, Crimeea si chiar Transnistria, pe care sa le poata controla. De asemenea Rusia este interesata sa-si mareasca influenta in Balcani prin Serbia. De asemenea, nu trebuie sa neglijam nici Ungaria, regimul lui Viktor Orban avand o orientare prorusa, dar Ungaria e membra a UE si NATO. Pe cand din fostul Spatiu Iugoslav doar Croatia si Slovenia sunt membre NATO.

Din punct de vedere economic, si legat de pozitia Romaniei, aratam in acest comentariu urmatoarele:

@Marian
Uite ce face Ponta in SUA: s-a dus in Houston, Texas, la compania Halliburton:
Evenimentul Zilei

CORESPONDENȚĂ DIN SUA: Ponta a mers în Texas, de unde speră să atragă noi investiții americane în domeniul energetic din România

Iata ce ne spune Wikipedia:
Halliburton

“Type Public
Traded as NYSE: HAL
S&P 500 Component
Industry Oilfield services & equipment[1]
Founded 1919, Duncan, Oklahoma, USA[2]
Founders Erle P. Halliburton
Headquarters Houston, Texas, USA, (Main Headquarters)
Dubai, UAE
Area served Worldwide
Key people David Lesar
(Chairman and CEO) and Jeff Miller
(President)
Products Products and services to the energy industry[3]
Revenue Increase US$24.8 billion (2011)[4]
Operating income Increase $4.7 billion (2011)[4]
Net income Increase $3.0 billion (2011)[4]
Total assets

Increase US$ 29.223 billion (2013) [5]
Increase US$ 27.41 billion (2012) [5]

Total equity Increase $7.725 billion (2008)[6]
Employees 68,000 (January 2012)[7]
Website Halliburton.com”

Predecesorul lui David Lesar a fost Dick Cheney!

Pomeneam de Hunt Oil Company in postarea trecuta, tot din Texas, in Dallas. N-o merge si p-acolo…?

Observa ce profituri mari, foarte mari au aceste companii petroliere din SUA si, de notat asta, in crestere!!!!

Pe de alta parte, iata ce titreaza Romania Libera :

Compania americană Stratum Energy, al treilea producător de gaze din România

Se arata ca:

“Compania americană Stratum Energy va deveni al treilea producător de gaze din România, după ce va investi 150 de milioane de dolari anul viitor în țara noastră, a declarat, vineri, pentru Agerpres, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

Nicolescu face parte din delegația premierului Victor Ponta în Statele Unite ale Americii, iar, vineri, oficialii români s-au întâlnit cu reprezentanții companiilor petroliere americane.

‘Compania Stratum Energy va deveni al deveni al treilea producător de gaz din România după Romgaz și Petrom cu o producție anuală de peste 0,5 miliarde mc, după ce va investi peste 150 milioane de dolari anul următor în țară noastră în dezvoltarea descoperirii de gaz convențional făcută, recent, de companie în zona Moinești, județul Bacău’, a spus Nicolescu.

El a subliniat că investițiile americane vor avea un rol crucial în obținerea independenței energetice a țării noastre, în anul 2020.

‘Cred foarte mult că atragerea de investiții și tehnologie din SUA în domeniul energetic românesc va ajuta țara noastră să devină, în preajma anului 2020, independentă energetic. În plus, consumatorii vor beneficia de prețuri cât mai bune, noi locuri de muncă vor fi create și taxe suplimentare vor fi colectate la buget’, a susținut Nicolescu.

Compania americană ExxonMobil explorează, alături de OMV Petrom, un perimetru de mare adâncime în Marea Neagră, iar descoperirile recente de acolo vor asigura României independența energetică începând cu anul 2020, potrivit estimărilor companiilor petroliere.”

Inteleg, deci, ca miza este independenta energetica a Romaniei.

Si acum cate ceva despre jocul geopolitic:

Bloomberg: Rusia riscă să intre în recesiune, din cauza preţului scăzut al petrolului

Se arata ca:

“Rusia riscă să intre în recesiune, din cauza celui mai redus preţ al petrolului din ultimii doi ani, potrivit analiştilor intervievaţi de Bloomberg, relatează Mediafax.

Rusia are nevoie ca petrolul Urali, principala marcă de ţiţei pe care o exportă, să fie tranzacţionat la 100 de dolari pe baril, pentru a evita recesiunea, consideră 58% dintre cei 19 analişti participanţi la sondaj.

Luând în considerare nivelul sancţiunilor americane şi europene impuse Rusiei din cauza Ucrainei, cel puţin 19% dintre analişti cred că actualul nivel al preţului este suficient de scăzut pentru a pune în pericol stabilitatea financiară a Rusiei.

Declinul preţurilor petrolului îşi pune amprenta asupra celui mai mare exportator de energie din lume, care obţine aproximativ jumătate din veniturile bugetare din vânzările de petrol şi gaze. Acest fapt limitează capacitatea Rusiei de suporta sancţiunile, prin epuizarea finanţelor publice, al căror deficit, excluzând veniturile din industria energiei, depăşeşte 10% din PIB.

“Chiar dacă preţul petrolului îşi va reveni la un nivel de trei cifre, Moscova are mâinile legate într-un fel, bugetul are deja probleme, iar necesarul de finanţare al sistemului bancar ar putea consuma rapid resursele disponibile”, a declarat Wolf-Fabian Hungerland, analist la Berenberg Bank în Hamburg.

În urmă cu trei ani, Ministerul rus al Economiei estima că numai o scădere a preţului petrolului la 60 de dolari pe baril ar opri creşterea economică a Rusiei.

Preţul contractelor futures pentru ţiţeiul Brent, utilizat pentru stabilirea preţului în cazul a circa jumătate din petrolul mondial, inclusiv pentru petrolul Urali, a scăzut cu 16% de la un maxim înregistrat în iunie şi a atins un minim al ultimilor doi ani pe 15 septembrie.

Vineri, contractele pentru petrolul Brent cu livrare în noiembrie au fost tranzacţionate în stagnare la 96,97 dolari pe baril, la bursa ICE Futures Europe.

Creşterea cererii mondiale de petrol este cea mai scăzută din 2011, în timp ce producţia din afara statelor membre ale OPEC înregistrează cel mai mare avans după anii ’80, în special datorită exploatării zăcămintelor de şist în SUA, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie.

Preţul petrolului Urals a coborât sub 100 de dolari pe baril pe 18 august, iar în perioada 15 august-14 septembrie a înregistrat un nivel mediu de 98,28 dolari, a arătat Alexandr Sakovici, consilier în Ministerul rus de Finanţe.

Este pentru prima oară după iunie 2012 când preţul mediu al petrolului se află sub 100 de dolari pe baril, într-un interval de patru săptămâni.

Bugetul Rusiei pentru 2015 este conceput pentru un preţ al petrolului de 96 de dolari pe baril, a declarat săptămâna trecută Maxim Oreşkin, şeful departamentului de planificare strategică din Ministerul de Finanţe. Pentru anul viitor, guvernul estimează un deficit bugetar de 0,6% din PIB.

O scădere de 1 dolar a cotaţiei petrolului privează bugetul Rusiei de venituri de circa 80 de miliarde de ruble (2,1 miliarde dolari), a arătat Oreşkin.

Dependenţa Rusiei de petrol a crescut puternic în 2013, a afirmat pe Facebook Tatiana Nesterenko, secretar de stat în Ministerul de Finanţe. Deficitul bugetar, excluzând veniturile din petrol, a crescut anul trecut la 10,3% din PIB, cel mai ridicat nivel după 2010, dovedind faptul că Rusia este dependentă de factorii externi.

Probabilitatea intrării Rusiei în recesiune, anul viitor, a scăzut la 60%, de la 65% în august, potrivit estimărilor a 27 de analişti.

Criza din Ucraina a provocat ieşiri de capital din Rusia, a dus la deprecierea rublei şi a limitat accesul la finanţarea în străinătate. Rubla s-a depreciat în acest an cu peste 14% faţă de dolar, înregistrând a doua cea mai slabă performanţă în rândul a 24 de monede emergente analizate de Bloomberg.

Tatiana Orlova, economist la Royal Bank of Scotland, consideră că Rusia poate intra în recesiune şi dacă preţul petrolului Urals ar fi de 110 dolari pe baril, dacă blocarea accesului la pieţele de finanţare externe va continua o perioadă lungă de timp.

Potrivit estimărilor Băncii Mondiale, Produsul Intern Brut al Rusiei va creşte cu 0,5% în 2014, comparativ cu 1,3% în anul precedent. În 2015 şi 2016, PIB-ul va avansa cu 0,3%, respectiv 0,4%.”

Interesul manifestat de companiile americane din domeniul petrolier si al gazelor naturale in Romania slabesc influenta economica a Rusiei. Mai mult decat atat, scaderea pretului petrolului impinge Rusia spre o recesiune economica care, impreuna cu sanctiunile impuse de catre UE si SUA, va lovi regimul Putin. O posibila intrare in recesiune a Rusiei va lovi destul de puternic Rusia, o tara emergenta care a inregistrat sub Putin cresteri economice mari prin cooperarea cu Vestul. Tatiana Nesterenko are dreptate: Rusia este dependenta de factorii externi!! Doar Vladimir Putin pare a ignora, in mod pagubos am zice noi, acest aspect important… O Rusie instabila din punct de vedere financiar ii va face mari probleme lui Putin…

Ceea ce este de retinut: SUA incearca o slabire a Rusiei, atat din punctul de vedere al sferelor de influenta cat si din punct de vedere economic, ultimul aspect lucrand in favoarea primului. Scutul antiracheta face si el parte din aceasta strategie.

Iata inca doua articole, cred eu interesante, asupra cooperarii dintre Iran si SUA in chestiunea legata de ISIS si despre implicarea Rusiei in Balcani:

The Washington Post

The fight against the Islamic State must include Iran

Se arata ca:

„If President Obama truly wants to degrade and destroy the Islamic State, he must find a way to collaborate with Iran — the one great power in the Middle East with which the United States is still at odds. Engagement with Iran — while hard and complicated — would be a strategic game-changer, with benefits spreading from Iraq to Syria to Afghanistan.

We are now in the air-power phase of the campaign against the Islamic State. This part usually goes well — think of the air wars against Afghanistan, Iraq and Libya. The United States has the world’s most advanced planes, rockets and drones, and an extraordinarily capable military. But what follows is usually messy — think of Afghanistan, Iraq and Libya. Ground forces have to fight locals and guerrillas in irregular combat. The most important questions turn out to be political. Are the local groups, tribes and sects fighting with the Americans or against them? What kind of power-sharing deals need to be in place to get them to support American efforts?

In Iraq, the central problem remains that the Sunnis do not feel represented in the Baghdad government. Obama keeps saying that there is a new government in Iraq, but the implication that it is inclusive is false. Sunnis continue to have ceremonial posts with little power. The army continues to be dominated by Shiites at the upper echelons. The result is visible on the ground. A recent article in the New York Times pointed out that “after six weeks of American airstrikes, the Iraqi government’s forces have scarcely budged the Sunni extremists of the Islamic State from their hold on more than a quarter of the country, in part because many critical Sunni tribes remain on the sidelines.”

The United States has some influence with the Iraqi government, but Iran has far more. The Shiite religious parties that today run the country have been funded by Iran for decades. Their leaders lived in Tehran and Damascus during their long exiles from Saddam Hussein’s regime. When Washington sought to remove the previous prime minister, Nouri al-Maliki, Iran provided the push that made it happen. If the goal is to get the Iraqi government to share more power with the Sunnis, Iran’s help would be invaluable, perhaps vital.

In Syria, Washington’s strategy is incoherent. It seeks to destroy the Islamic State there and attack Jabhat al-Nusra and the Khorasan group but somehow not strengthen these groups’ principal rival, the Bashar al-Assad regime. This is impossible. As these terrorist groups lose ground, the army that will most easily take advantage will be that of the Syrian regime, not the disorganized and weak Free Syrian Army. If there is some way to make this strategy less contradictory, it would be to work toward some power-sharing deal in Syria that includes elements of the Assad government — such as generals and intelligence heads. But Washington has no contact or credibility with anyone in the Assad regime. The government that does is in Tehran.

In Afghanistan, Washington’s and Tehran’s interests have always coincided. Iran opposed the Taliban, helped oust it and cooperated with the United States at the Bonn Conference, held after the fall of the Taliban, to install the new Afghan government of Hamid Karzai. As Afghanistan faces an uncertain future with a shaky power-sharing deal, Iran’s assistance would be a major stabilizing force.

Engagement with Iran would have to be carefully coordinated with Saudi Arabia and other Arab states. But now those nations also share a common enemy with Iran in the Islamic State and groups like it. And engagement will not be a rapprochement; Iran and the United States have too many issues that divide them, unless things really change in Tehran.

Iranian President Hassan Rouhani told me this week that, in their phone conversation last year, he and Obama had agreed “that there were many areas where Iran and the United States could cooperate” but that “first we must get past the nuclear issue.” I asked him to describe the contours of such cooperation — assuming that the nuclear deal happened — and he quoted an Iranian proverb that says roughly, “First take care of the child you have before you start thinking about the next one.”

When Richard Nixon and Henry Kissinger decided in the 1970s that Iran would be one of their “regional policemen,” they did so out of recognition of Iran’s geostrategic importance, not simply because they supported the shah. Vali Nasr, a leading scholar of Iran, told me that if the United States “wants to limit its micromanagement of the Middle East, it will have to find countries that are stable, influential and effective with which it can work. And potentially, Iran is one of those countries.” But, as Rouhani made clear, all of this waits on the nuclear deal.”

Lasand la o parte chestiunile de natura ideologica e interesant si acest articol din World Socialist Web Site:

US pressures Balkan countries to cut ties with Russia

By Paul Mitchell
24 July 2014

Se arata ca:

„US President Barack Obama conducted a four-day trip to Europe last month, during which he sought to intensify the campaign against Russia that began with the US-backed fascist-led coup in Ukraine in February.

The aim was to pressure Washington’s European allies, who have been reluctant to impose sweeping economic sanctions on Russia because of the consequences for their own economies.

Further US sanctions were imposed on July 17 targeting major banks, defence companies and energy corporations, including Rosneft, Russia’s largest publicly traded oil company.

US pressure is also being stepped up in the Balkans region. Although it has intervened continuously in the region going back to the breakup of the former Yugoslavia and the NATO war in the 1990s, there is added urgency given that many of the Balkan countries maintain close economic and political relations with Russia.

Efforts for a renewed offensive in the Balkans to counter Russian influence will increase at the August 28 top level conference dedicated to the integration of the Balkans into the European Union (EU), and at the September NATO summit in Wales.

The August 28 conference is being organised by Germany, which is determined to retain and extend its interests in the Balkans. It was the first Western country to recognise the independence of Slovenia and Croatia, which precipitated the disintegration of Yugoslavia and the Balkan Wars. German Chancellor Angela Merkel declared, “Germany will invite all Balkan states to a conference at the end of August to make it clear that we want to support each other and look to the future together.”

Speaking about the Balkans conference, Corina Stratulat, senior policy analyst at the Brussels-based European Policy Centre, told the online news-site EurActiv that there was a “pressing need to deal with the unfinished business in the Balkans”.

“Although peace has taken hold of the region, Balkan countries are still not all in [the EU] and certainly they are not all transformed as we had envisioned,” she added.

Stratulat explained that the EU enlargement policy had stalled since the accession of the Eastern bloc in the mid-2000s, and that the crisis in Ukraine “might also be another reason that Germany and the EU are renewing their interest in the Balkans, where Moscow is also lurking.”

More forceful than Stratulat’s comments were those penned in a June 26 Foreign Affairs article, “Why NATO and the EU Must Reopen Their Doors to the Balkans”, by Edward P. Joseph and Janusz Bugajski.

Joseph is a former Deputy Head of the Organisation for Security and Co-Operation in Europe Mission in Kosovo and a Senior Fellow at the School of Advanced International Studies at John Hopkins University. Bugajski is the former Director of the New European Democracy Program at the Center for Strategic and International Studies. He has been an adviser on East European affairs for the US Department of Defense and chairs the South-Central Europe area studies programme at the Foreign Service Institute of the US Department of State.

The authors declare, “Instead of deferring to the hesitant position on the Balkans favored by European nations—such as Germany—…Washington needs to spur the continent to action, pressing the case for serious engagement on both broad geopolitics and regional stability.”

They insist that, “Intensified cooperation in the Balkans between the United States and its European partners—as well as the inclusion of all remaining Balkan states within NATO—will help to stabilize a still-uncertain region while containing Russia’s geopolitical appetite.”

“Further indecisiveness and the absence of stronger US leadership will only embolden Russian President Vladimir Putin to pursue his options in the Balkans”, they conclude.

Joseph and Bugajski criticise the EU for allowing Serbia’s continued progress towards membership of the bloc, even though it has refused to impose Western sanctions on Russia and praised Russian President Vladimir Putin’s public initiatives for resolving the violence in eastern Ukraine. Following his July 7-8 meeting in Moscow with Putin, Serbian Prime Minister Aleksandar Vucic repeated his government’s intention to pursue EU membership at the same time as maintaining “its good, friendly relations with Russia.”

The authors point out that, “Moscow largely controls Serbia’s oil industry and has its sights on neighboring Croatia’s state energy company, which could give it command over the flow of natural gas from the Adriatic Sea into Central Europe.”

The sabotaging of the South Stream pipeline that will bring that natural gas from Russia, bypassing Ukraine, is a major US aim. In June, Bulgaria was forced to suspend construction of its section of the pipeline after threats of sanctions from the EU and US.

However, Bulgaria has now reversed its decision, Serbia has just signed an agreement to start construction and Italy, Hungary, Greece, Slovenia, Austria and Croatia are still backing the project.

Joseph and Bugajski contrast the EU treatment of Serbia with its attitude to “little” Montenegro, which imposed sanctions “in the face of withering criticism” from Russia. Last year it rejected Moscow’s calls for a new strategic relationship, including a new Russian naval base at Bar. They call for Montenegro to be allowed to join NATO—its application was rejected again last month—in order to “stave off a potential Moscow beachhead on the Adriatic” with a “dejected and disappointed” Montenegro more susceptible to Russia’s “dubious financial enticements.”

With regard to Macedonia, Joseph and Bugajski insist, “with so much at stake, it is high time for a revived international effort at breaking the stalemate that keeps it out of NATO and the EU.” They call for “strong-arm” pressure on Greece to drop its veto on accession because of a dispute over the name Macedonia, which it wants reserved for a region in Greece.

In Bosnia-Herzegovina, Joseph and Bugajski call for a “concerted push” from the US in the country, which is split into two virtually independent entities—the Bosniak-Croat Federation and the Serb Republic. The two authors declare, “Now is the time for Washington to select from among the many suggested reforms and spur Berlin to present concrete options to Bosnian party leaders.”

They call for increased pressure on Milorad Dodik, the “divisive” leader of the Serb Republic, whom Russia has “courted…with an award for advancing “the unity of Orthodox nations” and a credit line of about 95 million dollars.”

Whether Joseph and Bugajski’s demands will come to fruition is difficult to determine. The major European imperialist powers have so far backed the US aggression against Russia but there is no doubt that this is creating tensions and fissures across Europe which are of an explosive character. The major powers with the US to the fore are exerting massive pressure on the Balkan countries and in the process inciting the same sort of ethnic and nationalist divisions that set the fuse for the first imperialist world war.”

Si pentru ca e vorba de o zona vecina cu a noastra, iata si articolul din Foreign Affairs:

Long March to Brussels

Why NATO and the EU Must Reopen Their Doors to the Balkans

Septembrie 27, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 46 comentarii

Un lucru care nu e in regula…

LaPunkt

Cimitirul evreiesc Câmpulung Moldovenesc

de Marius Stan

Iata ce arata acest articol pe care il recomand a fi citit integral si in original (are si poze):

„În aceste vechi târguri uitate în negura vremurilor, unde populația evreiască reprezintă mai mult o amintire, cimitirele au ajuns să fie îngrijite de creștini care au primit la schimb, în apropierea mormintelor, pământ pentru agricultură sau pentru creșterea animalelor. Întreținerea “casei lumilor”, așa cum mai sunt cunoscute țintirimurile în credința iudaică, este acum în datoria viilor (indiferent de confesiunea religioasă). Un loc cu adevărat sacru, care ar trebui tratat cu respectul cuvenit. Câteva din regulile iudaice de întreținere a acestui tip de spațiu-ritual par a fi astăzi în antiteză cu pragmatismul autorităților locale, cele care aleg să dea terenul în arendă familiilor sărace. Iată câteva din regulile cuvioase, aparent imposibil de urmat în ziua de azi: “interzicerea cultivării plantelor în scop personal”, “interzicerea prezenței animalelor curate sau necurate”, “împiedicarea folosirii [cimitirului] ca scurtătură sau interzicerea vizitelor din timpul nopții” (etc.) Apoi, spre deosebire de cultul morților în alte religii, în cea iudaică mormântul nu se decorează cu flori, iar vizitele permit doar așezarea unei pietricele, în memoria celui decedat…

Cimitirele evreiești sunt în principiu administrate de către Federația Comunităților Evreiești din România. Cu toate acestea, chiar dacă Federația și-a propus în ultimii ani să acorde o mai mare atenție acestor spații sacrale, situația din teren nu este întotdeauna cea mai fericită. Probabil că lipsa banilor, sau cooperarea aproximativă a comunităților locale, îngreunează încă destul de mult procesul de administrare. Este vorba, în fond, de un patrimoniu deosebit, de o istorie prețioasă a locurilor, care se cere mai bine protejată. Monumentele funerare din interiorul cimitirului evreiesc din Câmpulung Moldovenesc sunt extrem de frumoase și de valoaroase din punct de vedere patrimonial, iar salvarea lor de la ruină și erodarea inexorabilă a timpului trebuie să fie în interesul întregii comunități locale. Trecutul iudaic al Bucovinei este parte integrantă din istoria acestor locuri, în vreme ce cunoașterea sa în bune condiții rămâne o datorie morală pentru toți locuitorii zonei, indiferent de confesiunea religioasă. Studiind aceste pietre tombale nu doar că aflăm despre criteriile estetice ale procesiunii funerare la evrei, ci și despre statutul social și economic al celor care se odihnesc acolo. În fapt, un adevărat izvor de cunoaștere și recunoaștere, de pilde și povești neprețuite! A le pricepe taina (iată!) prin vizitare, a le transmite “lumii celor vii” ca un apel la protecție și recunoaștere, înseamnă a fi în acord nu doar cu legile unei comunități anume, ci chiar cu legile morale universale. Să sperăm că situația acestor cimitire se va îmbunătăți în anii care urmează și că efortul comun al tuturor administratorilor politici, culturali și religioși să ducă la o protejare de durată a spiritului unui trecut care ne unește pe toți, deopotrivă.” (subl. mea)

In primul rand autorul acestor randuri ar trebui sa stie un lucru: crestinii ortodocsi platesc o taxa parohiei la care este arondat cimitirul. Pe de alta parte, crestineste este sa te ingrijesti de mormantul (mormintele) parintilor si stramosilor tai si sa le faci pomenirile cuvenite. Nu vad de ce trebuie un crestin sa invete regulile iudaice de intretinere a unui cimitir si sa aiba in felul acesta grija de un cimitir iudaic sau, mai general vorbind, al unei alte comunitati, al unei alte confesiuni care are regulile sale proprii.

Chestiunea este alta! Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania nu se ocupa cum trebuie, pentru ca eu nu cred ca nu ar putea gasi fondurile necesare pentru a pune la punct, dupa regulile proprii religiei iudaice, cimitirul si sa plateasca un om care sa aiba grija acolo. Altcineva trebuie sa-i faca treaba! As vrea sa inteleg si eu mai pe larg ce inseamna „cooperarea aproximativa a autoritatilor locale”? Nu cred ca trebuie sa ne exprimam chiar atat de „aproximativ”… Apoi foarte multi evrei au plecat din Romania si au lasat in parasire cimitirul. Nici nu s-au mai interesat de radacinile lor, desi nu cred ca n-ar fi putut s-o faca daca doreau lucrul asta, sau sa ajute cu fonduri Comunitatea Evreiasca din Romania pentru ca sa poata sa administreze in conditii optime cimitirul propriu, al acestei comunitati. Daca cei plecati din tara ar fi avut macar un minim respect si interes fata de stramosii lor, cimitirul n-ar fi ajuns in halul in care a ajuns. Asa ca sa nu-mi vorbeasca ei mie de legile moralei universale.

Un crestin nu numai ca plateste parohiei, insa plateste si groparului ca sa curete si sa aranjeze mormantul! Si este o datorie crestineasca sa faca acest lucru pentru ca cel care munceste trebuie platit. Or, articolul asta te duce cu gandul la un om care a lipsit din tara sa ani, zeci de ani si care, la un moment dat, dupa atata vreme cand nici n-a mai avut un contact cu tara sa, se duce la mormantul stramosilor sai si exclama: „Vaaaai, in ce hal a ajuns mormantul!”. Si incepe sa-ti vorbeasca de legile moralei universale, ca altii trebuiau sa se ocupe de mormantul stramosilor sai deoarece e un loc sacru.

Pai, e-n regula? Nu e in regula!

Martie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Despre declaratiile de ieri ale D-lui. Basescu si despre nastrusnicele idei ale D-lui. Brok

A fost ceva care m-a deranjat in interventia de ieri a Presedintelui… Voi incerca sa ma explic… In primul rand as dori sa spun ca mesajul transmis de D-na. Victoria Nuland a fost unul cat se poate de clar: intarirea statului de drept in Romania si, din cate am inteles, domnia sa a venit aici si pentru a sprijini moral actiunea de ranforsare a statului de drept la noi. Asa stand lucrurile, ceea ce a facut D-na. Nuland nu poate fi decat benefic pentru ca e in interesul tarii noastre sa fie respectat statul de drept, sa se fure mai putin, sa se fraudeze mai putin si este, bineinteles, si in interesul cetateanului, nu?

Or, Basescu, ieri, s-a apucat sa traduca mesajul pe care D-na. Nuland a dorit sa-l adreseze tarii noastre. Oare chiar trebuia sa faca asta? Pe de alta parte, Basescu spune ca „mesajele ne-au fost transmise direct, ca intre prieteni, dar ferm” si contin, chiar prin felul in care s-a exprimat Presedintele – „suntem pe marginea prapastiei” -, o amenintare pe care Basescu a identificat-o spre finalul interventiei destul de clar: izolarea. Dar sa vedem principalele declaratii:

Gandul

Băsescu: Suntem pe marginea prăpastiei, România riscă să fie izolată

Se arata ca:

„Preşedintele Traian Băsescu face declaraţii la Palatul Cotroceni, astăzi, începând cu ora 18.30. Gândul va transmite LIVE text intervenţia preşedintelui.  Este prima ieşire publică a lui Băsescu după ce USL a anunţat ieri că a decis convocarea referendumului pentru revizuirea Constituţiei simultan cu alegerile europene din luna mai.

Cele mai importante declaraţii ale şefului statului:

– Primul lucru care trebuie lămurit este vizita doamnei Victoria Nuland Nu care a fost tratată de unii ca o vizită de felicitare, sau ca să ne bată pe spate. Vreau să vă dau mesajul corect, care trebuie să-i îngrijoreze pe români şi politicieni.   Nu a venit în calitate de turist, calitatea sa a fost de emisar al guvernului Statelor Unite. Mesajul foarte serios a fost legat de statul de drept din România care este pus sub semnul întrebării începând din vara lui 2012.

– Majoritatea a recidivat. Actuala putere a demonstrat că nici prin cap nu-i trece să revină la un comportament care să întărească statul de drept. Comportamentul a fost se şubrezire a statului de drept. Acesta este motivul pentru care Guvernul SUA a trimis un emisar la Bucureşti. Ceea ce a constatat emisarul Nuland nu rămâne în biroul domniei sale. Ce a constatat doamna Nuland se distribuie de la Casa Albă până la Parlament, putere, opoziţie, structuri de securitate.

-Aş vrea să înţeleagă, dacă se poate, şi românii şi politicienii, că suntem cu un pas în prăpastie. Dacă majoritatea continuă atacurile la statul de drept prin Legislaţie sau prin declaraţii, România riscă să fie izolată pentru mult timp. Dacă majoritatea parlamentară în frunte cu Crin Antonescu, cu domnul prim-ministru vor continua atacurile riscăm intrarea intr-o perioadă lungă de izolare.
Formulările nefericite ale prim-ministrului sunt un vot de blam pentru România – justiţia băsistă sau slugile lui Băsescu. Imediat ce vor putea vor trece la demolarea sistemului de Justiţie din România. Acest lucru este o îngrijorare pentru partenerii noştri.

–  Cât nu există un stat de drept, comunitatea de afaceri nu are încredere.

– Tentaţia de a pune judecătorii sub control de un alt risc pe care SUA îl văd în România. Cum să apăreri Aliaţii de terorism dacă justiţia devine controlată politic? Un picior l-am pus deasupra prăpastiei.

-Am primit mesajul că se vor lua măsuri dacă nu se respectă statul de drept.

-Nu aş vrea ca aceste afirmaţii să fie tratate politic. îmi fac datoria să informez şi polpulaţia şi politicienii asupra faptului că nu mai continua să mintă şi că suntem într-un moment dificil şi mesajele ne-au fost transmise direct, ca între prieteni, dar ferm. fac apel la politicieni, la majoritatea parlamentară în frunte cu Victor Ponta şi Crin Antonescu, să înţeleagă că au adus ţara într-un moment dificil prin referirile la justiţie.

– Prin afirmaţiile pe care le perpetuează fac rău României. Cea mai mare problemă pe care o avem acum este neîncrederea în România, că progresele făcute până acum sunt ireversibile.

– Suntem într-un moment de cumpănă. Să fie foarte clar pentru cei care cred că făcând presiuni la adresa mea că nu am nimic de negociat, îngrijorarea mea este să-i apăr pe cei care au fost furaţi, nu pe cei care au furat. Comportamentul meu e tranşant: încerc prin bătălia pentru independenţa justiţeii să răspund la ceea ce au nevoie cei care au fost furaţi, nu la nevoile celor care au furat. În momentul de faţă pot împinge România în prăpastia izolării.

– Se apropie vizita FMI. Avem suspendată la aplicare suplimentarea de taxă la motorină şi benzină, decizia mea e ca aceasta taxă suplimentară să nu se introducă.

– Cu ocazia vizitei FMI voi fi foarte atent ca recomandările de ţară făcute de CE să fie introduse în scrisoarea pentru Fond şi pentru CE. Altfel, obiectivul de a avea un carod cu FMI, BM şi CE nu este acoperit.

– Ultima trăznaie a USL, cea cu Constituţia pe care vor s-o treacă prin referendum odată cu europarlamentarele. E în regulă, dar trebuie să ţnă cont de unele lucruri, decizia CCR în care se spune că este obligatorie respectarea rezultatului referendumului care viza parlament unicamenral. Nu cred că la un interval atât de scurt CCR îşi va schimba jurisprudenţa. Curtea spune că voinţa poporului nu poate fi ignorată, pentru că e definită ca expresie a suveranităţii poporului. CCR constată că reglementarea unor prevederi care nu respectă voinţa poporului este în neconcordonaţă cu prevederile constituţiei.

– S-au aruncat într-o minciună publică care va duce la dezorientarea electoratului. Eu nu cred că un proiect de Constituţie care nu ţine cont de referendumul din 2009 nu poate trece de CCR.

– Mai văd o trăsnaie, care este exact ca cea prin care Năstase îşi făcuse Constituţia cu 5 ani de mandat, prevederea că partidul care a câştigat cel mai mare număr de mandate dă prim-ministrul.

– PSD se gândeşte la el azi. Poate ar fi bine să se gândească la ţară. Niciun partid nu va fi dispus să dea un cec în alb PSD.

– Nu trebuie să facem o Constituţei pentru Ponta şi Crin. Dacă revizuirea nu se face pentru a pune în aplicare referendumul din 2009 nu se justifică referendumul.”

Presedintele a inceput cu traducerea vizitei Victoriei Nuland si a sfarsit cu atacuri la adresa adversarilor politici – „ultima traznaie a USL”, „PSD se gandeste la el, ar fi bine sa se gandeasca la tara”, s-a legat si de Nastase, care „îşi făcuse Constituţia cu 5 ani de mandat”, iar Antonescu si-ar fi luat, in viziunea Presedintelui, „rolul mincinosului”:

Băsescu nu dă Constituţiei USL şanse să treacă de CCR: „PSD se gândeşte la el. Antonescu şi-a luat rolul mincinosului”

Se arata ca:

„Planul USL de a convoca referendum pentru revizuirea Constituţiei pe 25 mai, simultan cu europarlamentarele, se va bloca la Curtea Constituţională, consideră preşedintele Traian Băsescu.

Până la o decizie a judecătorilor, care au condiţionat în 2012, revizuirea de includere în noul text al Legii fundamentale a rezultatului referendumului din 2009 – Parlament unicameral cu maximum 300 de aleşi -, Băsescu a acuzat PSD că „se gândeşte la el” şi la cum se poate „eterniza” la guvernare şi pe liderul PNL, Crin Antonescu, că „de data asta şi-a luat rolul mincinosului”.

„Povestea pe care vrea s-o prezinte Antonescu – de data asta şi-a luat rolul mincinosului – ‘facem 300 de deputaţi’, uitând să spună câte sute de senatori, nu va putea trece de CCR. Nu putem face o Constituţie pentru interesele lui Crin şi Ponta de astăzi”, a comentat preşedintele într-o conferinţă, la Palatul Cotroceni, estimând că „la un interval atât de scurt CCR nu îşi va schimba jurisprudenţa”.

Cât despre noile propuneri de revizuire, Băsescu consideră că acordul care ar urma să fie dat de Parlament la convocarea unui referendum de către preşedinte „este hilară”, iar prevederea ca partidul cu numărul cel mai mare de mandate parlamentare să primească automat funcţia de premier – „o trăsnaie”.

„În foarte multe democraţii, mandatul se poate da şi celui mai mic partid intrat în Parlament dacă asta este soluţia să strângi 50%. Pe propunerea PSD, cu siguranţă vom avea situaţii în care cu un partid de 39% nu poţi să faci guvern, cade guvernul şi se reiau alegerile. PSD se gândeşte la el azi”, a reclamat Băsescu.”

Eu nu cred ca un astfel de discurs mai poate „tine” azi la public ci, dimpotriva, Presedintele jucator a inceput sa devina deranjant si enervant: doar domnia sa se gandeste la tara! Eu stau si ma intreb daca SUA e chiar de acord cu o astfel de viziune ideologica, precum e cea a Presedintelui, ce nu prea are ceva comun cu democratia. Pe de alta parte, un alt lucru deranjant este impresia pe care a lasat-o interventia, si anume ca Basescu a vorbit precum arendasul de pe plantatie catre noi, sclavii… Regretabil!

Sa vedem ce raspuns a dat Crin Antonescu:

Crin Antonescu: Traian Băsescu a minţit, a dezinformat naţiunea

Se arata ca:

„Liderul PNL, Crin Antonescu, a declarat că preşedintele Traian Băsescu „a minţit şi a dezinformat naţiunea” atunci când a anunţat că „România se află cu un picior în prăpastie fiind izolată extern” şi atunci când a vorbit despre modul în care se încredinţează mandatul viitorul premier după modificarea Constituţiei.

„În această seară a fost foarte flagrant când preşedintele Băsescu s-a erijat într-un superemisar al SUA, spunând altceva decât ne-a spus foarte clar Victoria Nuland. Niciun oficial al SUA, NATO, UE nu au spus, sugerat vreodată, oricât de abil că România este cu un picior în prăpaste, niciodată vreun partener oficial nu a evocat starea de izolare a României, sau iminenţa unei asemenea posibilităţi”, a spus Antonescu.

Liberalul a adăugat că Traian Băsescu a „trecut pragul interpretării rău-voitoare, ci a dezinformat naţiunea”, vorbind despre o monitorizare a României pentru încălcarea criteriilor de la Copenhaga. Antonescu a precizat că iniţiativa a fost discutată într-o comisie a Parlamentului European şi ea a fost susţinută de europarlamentarii PNL şi PSD, deoarece prevede monitorizarea tuturor ţărilor din UE.

„România se află sub monitorizare – MCV, iar această iniţiativă susţinută de parlamentarii liberali români a fost introdusă tocmai pentru ca România să nu mai fie tratată cu o măsură diferită. Dacă este să verificăm împreună, este să verificăm în toată Europa. PPE a votat împotriva acestei rezoluţii, pentru că prima ţară asupra căreia ar putea funcţiona o astfel de monitorizare e Ungaria”, a afirmat Antonescu.

De asemenea, preşedintele PNL a spus că Traian Băsescu a minţit şi când a vorbit despre modificarea viitoarei Constituţii, afirmând că va prevede că partidul care va câştiga cel mai mare număr de mandate va da automat premierul.

„Nu este mult dacă îi cer preşedintelui să se comporte în ultimul an de mandat cu mai multă demnitate. Nici eu nu am vreun motiv să mă las intimidat de campanii de presă şi eu am linia de consecvenţă şi intransigentă. Am greşit şi eu în materie de limbaj, dar hai să facem în 2014 un pact minimal, să nu mai spună nici preşedintele, nici alţii, să nu mai spunem grozăvii , minciuni şi lucruri profund dăunătoare în faţa poporului român şi să avem o atitudine cuviincioasă”, a precizat Antonescu.”

Insa as dori sa adaug ca daca Presedintelui i s-a transmis un astfel de mesaj de catre Guvernul SUA, pe care domnia sa l-a facut public in interventia de ieri, aducandu-l la cunostinta tuturor, atunci acest mesaj contine, totusi, o exagerare si o eroare de fond: in primul rand nu declaratia unui politician face sa existe sau nu un stat de drept, nici macar comentariul unui politician la o sentinta data de catre Justitie. Spre exemplu, Basescu spune:

„Formulările nefericite ale prim-ministrului sunt un vot de blam pentru România – justiţia băsistă sau slugile lui Băsescu. Imediat ce vor putea vor trece la demolarea sistemului de Justiţie din România. Acest lucru este o îngrijorare pentru partenerii noştri.”

Dar nu in asa ceva – „Formulările nefericite ale prim-ministrului” -, repet, sta un stat de drept. Libertatea de exprimare este una iar statul de drept e statul de drept care, printre altele, apara libertatea de exprimare de abuzurile politicienilor. Deci nu trebuie sa facem confuzii intre cele doua lucruri: declaratiile, fie ele si nefericite, ale unui politician, fie el si premier sau chiar Presedintele, si statul de drept – intrucat Justitia ar trebui sa fie independenta de politic, nu? Si nu cred ca trebuie sa judecam starea statului de drept dupa niste „formulari nefericite”. Pe de alta parte americanii sunt prea preocupati, cel putin asa imi face impresia, de ce se intampla in alte parti in loc sa fie preocupati de ce se intampla chiar in propria lor ograda:

Romania Libera

Atac armat la o şcoală din SUA: Doi copii, în stare critică

Se arata ca:

„Doi dintre elevii răniţi într-un atac armat comis marţi într-o şcoală din statul american New Mexico sunt în stare critică, iar presupusul autor al atacului este un copil de 13 ani, relatează site-ul ziarului USA Today, conform Mediafax.

Trei copii au fost răniţi într-un atac armat care a avut loc marţi dimineaţă la o şcoală din statul american New Mexico.

Citeşte şi: Un nou incident armat într-o şcoală din SUA

Un băiat de 14 ani şi o fată de 13 ani au fost împuşcaţi, fiind transportaţi la spital în stare critică. Un alt elev a fost rănit uşor în incident.

Potrivit unor surse din cadrul anchetei, autorul atacului este un elev în vârstă de 13 ani care a fost plasat în custodia poliţiei.

Incidentul armat a avut loc marţi dimineaţă la o şcoală generală din oraşul Roswell, în statul New Mexico.”

Ar face bine ca pana sa ne arate noua nuiaua izolarii si sa ne atentioneze in legatura cu terorismul (ca nu cumva sa facem scapat un terorist, n-asa?) sa ia aminte mult mai serios la ce fac copiii lor chiar in propria lor tara!!

Pe de alta parte am citit un articol interesant in NBCNEWS:

Israeli minister apologizes to Kerry for ‘messianic’ remarks

By Paul Goldman and Henry Austin, NBC News

Se arata ca:

„TEL AVIV, Israel – Israel’s defense minister apologized to Secretary of State John Kerry Tuesday after a newspaper quoted him branding the diplomat as „messianic” just days before he is due to visit the country.

Moshe Yaalon did not deny making the furor-causing remarks, but issued a statement praising Kerry.

„Israel and the United States share a common goal to advance the peace talks between Israel and the Palestinians led by Secretary Kerry,” it read, in Hebrew and English, according to Reuters.

„The defense minister had no intention to cause any offence to the secretary, and he apologizes if the secretary was offended by the remarks attributed to the minister.”

The State Department shot back Tuesday upon hearing about Yaalon’s remarks.

„The remarks of the Defense Minister if accurate are offensive and inappropriate especially given all that the United States is doing to support Israel’s security needs,” State Department spokeswoman Jen Psaki said in a statement.

Yaalon was quoted by the Yediot Aharonot newspaper on Tuesday as saying that the only thing that could „save” Israel was for Kerry to receive the Nobel Peace Prize and „leave us alone.”

„Secretary of State John Kerry came here very determined and operates based upon an unfathomable obsession and a messianic feeling,” Yaalon was quoted as saying. „Throughout the recent months, there is no negotiation between us and the Palestinians, but rather, between us and the Americans. The only thing that can ‘save’ us is that John Kerry will get a Nobel Peace Prize and leave us alone.”

Abir Sultan / Associated Press

Israeli Defense Minister Moshe Yaalon suggested that John Kerry should „leave us alone.”

The State Department’s stinging response added that questioning Kerry’s motives and distorting his proposals were „not something we would expect from the Defense Minister of a close ally.”

Yaalon later clarified his remarks, according to Haaretz, describing the U.S. as Israel’s „greatest friend.”

The United States is seeking to broker an agreement on a „two-state solution” in which Israel would exist peacefully alongside a new Palestinian state. Kerry wants the sides to agree to a framework for an interim accord ahead of a deal in April, which would launch another year of talks aimed at a full-blown peace treaty.

A framework would touch on all the main issues, including security, the future of Jerusalem and the fate of refugees.

The Palestinians see the Jewish settlements as an obstacle to achieving a viable state in East Jerusalem, the West Bank and the Gaza Strip, territories Israel captured in the 1967 Middle East war. Most countries consider Israel’s settlements there illegal.

Yaalon also told Yediot Aharonot that the latest U.S. peace plan for the region was „not worth the paper it was written on” because it contained „neither security nor peace.”

„I live and breathe the conflict with the Palestinians,” he said. „I know what they think, what they want and what they really mean.”

Kerry is expected to return to Israel within days as part of his peace push.

Intelligence and Strategic Affairs Minister Yuval Steinitz told Israel Army Radio that he agreed with the contents of Yaalon’s interview, but added that, despite disagreements, there was no need to resort to personal insults.

NBC News’ Catherine Chomiak and Reuters contributed to this report.”

Ideea articolului este urmatoarea: ministrul Apararii din Israel si-a cerut scuze Secretarului de Stat John Kerry intrucat, din cate am inteles, la gratulat pe acesta cu epitetul „mesianic” 🙂 . Am pus si poza din articol pentru ca e foarte tare, spune asa:

„Israeli Defense Minister Moshe Yaalon suggested that John Kerry should “leave us alone.”

Incerc sa traduc:

„Ministrul israelian al Apararii Moshe Yaalon a sugerat ca John Kerry ar trebui „sa ne lase in pace””

🙂

Interesant: astia nu se tem de izolare, precum prapastiosul de Basescu! 🙂

As dori sa discutam si despre un alt subiect sensibil…

Brok

Ziare.com

Un europarlamentar cere amprentarea si repatrierea imigrantilor care fug de saracie

Se arata ca:

Presedintele comitetului pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, Elmar Brok, este de parere ca imigrantii care sosesc in Germania cu scopul de a cere ajutoare sociale trebuiesc amprentati si retrimisi in tara de origine.

„Imigrantii care vin in Germania doar pentru ajutorul de somaj, alocatia pentru copii si asigurarea de sanatate trebuiesc trimisi rapid inapoi in tarile de origine. Pentru a preveni intrarile multiple trebuie sa ne gandim la prelevarea de amprente digitale”, a spus Brok, citat de thelocal.de.

Brok, membru CDU, partidul cancelarului german Angela Merkel, a fost crtitcat de propriul partid pentru aceste comentarii. Armin Laschet, vicepresedinte CDU, a aratat ca ideile lui Brok „nu corespund unei Europe deschise”.

Regina Gorner, tot membru CDU, este de parere ca dorinta partenerului de coalitie CSU de a restrictiona accesul bulgarilor si romanilor este „absurda”.

CSU si-ar dori sa faca mai dificil accesul la ajutoarele sociale din Germania pentru romani si bulgari.

Statisticile Agentiei Federale privind forta de munca arata ca 0,6% din ajutoarele de somaj acordate in Germania merg la bulgari si romani.”

Ponta: Brok e demagog, iresponsabil. Ca si Macovei, are o gandire nazista, fascista

Se arata ca:

Premierul Victor Ponta a declarat, luni, ca europarlamentarul german Elmar Brok este „demagog, iresponsabil si populist”, care are o gandire „nazista, fascista”, la fel ca eurodeputatul PDL Monica Macovei.

„Avem politicieni demagogi, iresponsabili, populisti, cum e domnul Brok, care au intervenit dese ori si in Romania si erau foarte bine mediatizati de presa basista, ca niste extraordinari europarlamentari. Dar, cu aceasta ocazie, am aflat ce gandesc despre romani: ca trebuie sa ne amprenteze, ca trebuie sa fim toti eventual tinuti in spatele unor garduri electrificate.

Astia sunt prietenii lui Macovei. Ce va mira? De fapt, si gandesc la fel. O gandire nazista. Si doamna Macovei are o gandire fascista, nazista. Si domnul Brok la fel. Cine se aseamana, se aduna”, a spus Ponta.

El a precizat ca si-ar fi dorit ca presedintele Traian Basescu sa le ia apararea romanilor in Consiliul European sau in celelalte foruri europene, el apreciind ca seful statului nu are insa autoritatea si credibilitatea pentru a desfasura astfel de demersuri.

Ivan (PSD): Cei care cer amprentarea romanilor ar trebui sa se intoarca in Evul Mediu

„Evident ca mi-as fi dorit ca domnul Basescu sa-i apere pe romani in Consiliul European, pe unde se duce domnia sa. Nu o face pentru ca nu are autoritatea si credibilitatea sa faca acest lucru. E mult prea dator ca sa poata sa ridice vocea in apararea romanilor”, a spus Ponta.

Premierul a precizat ca Romania a demonstrat si va demonstra in continuare ca aceste accente populiste si sovine din Europa sunt nejustificate si reprezinta un atac la fundamentul Uniunii Europene.

Un europarlamentar cere amprentarea si repatrierea imigrantilor care fug de saracie

„Ori, asta am facut cu calm, cu ratiune si cred ca lucrul acesta se va intampla si in continuare. Important este ca toate restrictiile au fost ridicate si nimeni nu le va reintroduce”, a mai spus Ponta.

Presa a relatat ca presedintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, Elmar Brok, a declarat, recent, ca imigrantii care vin in Germania doar pentru ajutoare ar trebui trimisi rapid in tarile de origine.

„Imigantii care vin in Germania doar pentru Hartz IV (ajutor de somaj), alocatia pentru copii si asigurarea de sanatate trebuie trimisi rapid inapoi in tarile lor de origine. Pentru a preveni intrarile multiple, ar trebui sa ne gandim la luarea de amprente”, a spus Brok, citat de ziarul Bild.

Declaratia a provocat reactii la Bucuresti, europarlamentarul PSD Viorica Dancila aratandu-se „surprinsa ca un eurodeputat de talia lui Elmar Brok, care este si presedintele Comisiei de Politica Externa a Parlamentului European, a facut aceasta declaratie desi cunoaste foarte bine faptul ca romanii nu pot fi tratati drept emigranti, iar propunerea de ampretare a celor care beneficiaza de ajutoare sociale si sunt expulzati din Germania contravine regulilor din UE”.

„Condamn cu fermitate o asemenea declaratie care contravine valorilor europene in care ar trebui sa credem toti membrii Parlamentului European”, afirma Dancila, intr-un comunicat duminica.

Pe de alta parte, europarlamentarul Cristian Preda sustine ca „declaratia lui Elmar Brok despre amprentarea romanilor e o enormitate” si „dovedeste ca uneori si oamenii foarte influenti spun lucruri trasnite”.

„Dar nu pesedistii sunt cei care pot sa-i dea lectii de europenism neamtului. Cand il vad pe Catalin Ivan – cel care-i reprosa dnei Reding ca e pedelista fiindca avea un taior portocaliu – cum il trimite pe Brok in Evul mediu, realizez ca demagogia atinge cote foarte inalte in Romania uselizata.

Din fericire, CDU a deplans imediat ideea lui Brok. In grupul PPE din Parlament s-a discutat, inainte de Craciun, problema ridicata de Brok si grupul nu-l urmeaza pe neamt”, scrie Preda, pe blog.

Delegatia PSD din PE ii va cere europarlamentarului CDU Elmar Brok sa demisioneze din functiile avute in PE dupa ce acesta a declarat ca imigrantii care vin in Germania doar pentru a beneficia de ajutoare ar trebui expluzati si ca amprentarea ar fi solutia pentru evitarea intrarilor multiple.

„Delegatia PSD din PE va face doua demersuri: 1. Va solicita oficial conducerii PE si grupului PPE sa isi exprime pozitiile si sa se delimiteze de afirmatiile lui Elmar Brok; 2. Ii va cere lui Elmar Brok sa demisioneze din functiile pe care le are in PE intrucat nu face cinste acestei institutii si a aratat, prin ceea ce a afirmat, ca nu respecta valorile si principiile UE”, a declarat, duminica, europarlamentarul Catalin Ivan, purtator de cuvant al PSD.

Tarile UE nu pot limita libera circulatie a muncitorilor, dar ii pot trimite acasa pe cetatenii europeni care in decurs de 3 luni nu si-au gasit un loc de munca si nu au mijloacele necesare de subzistenta, a declarat, luni, purtatorul de cuvant al CE Jonathan Todd.”

De observat ca raspunsul premierului contine si un atac la Monica Macovei.

Brok ii da replica lui Ponta: Relatia sa cu domnia legii este cunoscuta, reprosul se va intoarce impotriva lui

Se arata ca:

Europarlamentarul german Elmar Brok a afirmat ca reprosurile lui Victor Ponta la adresa sa se vor intoarce impotriva premierului roman.

Ponta l-a numit pe Brok, care este si presedintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, „iresponsabil si demagog”, pentru comentariile facute de acesta cu privire la imigrantii romani si bulgari.

De asemenea, Brok a precizat ca majoritatea romanilor si bulgarilor sunt bineveniti in orice stat UE, dar cei putini care incalca regulile trebuie determinati sa le respecte, relateaza Mediafax.

Ponta: Brok e demagog, iresponsabil. Ca si Macovei, are o gandire nazista, fascista

„Liberatea de miscare a cetatenilor UE este un drept fundamental care nu trebuie restrictionat. Am luptat intotdeauna pentru acest drept fundamental, inclusiv pentru romani si bulgari. Pentru mai mult de 15 ani am luptat pentru ca Romania si Bulgaria sa fie membre depline ale UE, un fapt bine stiut.

Din acest motiv am lucrat pentru libertate deplina de miscare pentru romani si bulgari de la 1 ianuarie 2014 si continui sa fac asta. Dar aceasta liberate de miscare trebuie implementata conform regulilor UE, in particular cu articolul 7 al directivei privind liberatea de miscare si de a locui”, a spus Brok, intr-un comunicat.

Potrivit acestuia, cei mai multi dintre romani si bulgari sunt bineveniti in toate statele UE, ca orice alti cetateni UE, insa cei putini care incalca regulile UE si le abuzeaza trebuie determinati sa le respecte.

„Am cerut autoritatilor germane sa contracareze abuzurile pentru a nu pune in pericol libertatea de miscare. Iar asta va afecta doar o mica minoritate care nu respecta regulile”, a spus el.

Ponta: Brok este demagog, iresponsabil si populist

Acesta ii raspunde si premierului Ponta, care l-a catalogat drept iresponsabil si demagog.

„Daca domnul Ponta, a carui relatie cu domnia legii este bine cunoscuta, ma acuza acum in legatura cu apelul meu ca regulile UE sa fie respectate, reprosul sau se va intoarce impotriva sa. El nu ar trebui sa trateze astfel un prieten vechi al Romaniei decat daca urmareste scopuri populiste si motivate intern”, sustine Brok.

Premierul Victor Ponta a declarat, luni, ca europarlamentarul german Elmar Brok este „demagog, iresponsabil si populist”, care are o gandire „nazista, fascista”, la fel ca eurodeputatul PDLMonica Macovei.

„Avem politicieni demagogi, iresponsabili, populisti, cum e domnul Brok, care au intervenit dese ori si in Romania si erau foarte bine mediatizati de presa basista, ca niste extraordinari europarlamentari. Dar, cu aceasta ocazie, am aflat ce gandesc despre romani: ca trebuie sa ne amprenteze, ca trebuie sa fim toti eventual tinuti in spatele unor garduri electrificate.

Astia sunt prietenii lui Macovei. Ce va mira? De fapt, si gandesc la fel. O gandire nazista. Si doamna Macovei are o gandire fascista, nazista. Si domnul Brok la fel. Cine se aseamana, se aduna”, a spus Ponta.

Presa a relatat ca presedintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, Elmar Brok, a declarat, recent, ca imigrantii care vin in Germania doar pentru ajutoare ar trebui trimisi rapid in tarile de origine.”

Schulz va avea o discutie cu Ponta, dupa declaratiile despre europarlamentarul Elmar Brok (Video)

Se arata ca:

Presedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a condamnat declaratiile prim-ministrului Victor Ponta la adresa europarlamentarului Elmar Brok si a sustinut ca va avea o discutie cu premierul roman pe aceasta tema.

„Nu pot sa fiu de acord cu astfel de declaratii facute de un premier al unei tari europene”, a spus Schulz, in deschiderea sesiunii PE, citat de Mediafax.

Atunci cand europarlamentarul PSDVictor Bostinaru a vrut sa ia cuvantul, a fost intrerupt de Martin Schulz, care a precizat ca s-a informat despre subiect, dar si ca va avea o discutie cu prim-ministrul roman, precum si cu europarlamentarul german.

Ponta: Brok e demagog, iresponsabil. Ca si Macovei, are o gandire nazista, fascista

Presedintele comitetului pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, Elmar Brok, a afirmat la inceputul anului ca imigrantii care sosesc in Germania cu scopul de a cere ajutoare sociale trebuiesc amprentati si retrimisi in tara de origine.

„Imigrantii care vin in Germania doar pentru ajutorul de somaj, alocatia pentru copii si asigurarea de sanatate trebuiesc trimisi rapid inapoi in tarile de origine. Pentru a preveni intrarile multiple trebuie sa ne gandim la prelevarea de amprente digitale”, a spus Brok.

Un europarlamentar cere amprentarea si repatrierea imigrantilor care fug de saracie

Dupa cateva zile, Ponta a spus ca Elmar Brok este „demagog, iresponsabil si populist”, care are o gandire „nazista, fascista”, la fel ca eurodeputatul PDLMonica Macovei.”

Gandul

Ponta, chemat la ordine de Schulz: Reacţia mea la declaraţiile lui Brok a fost nefericită. Regret

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat agenţiei MEDIAFAX că a discutat cu preşedintele PE, Martin Schulz, pentru a lămuri situaţia declanşată de declaraţiile lui Elmar Brok şi că din discuţie a înţeles că acesta nu se referea la amprentarea tuturor românilor, astfel că şi reacţia sa a fost nefericită.

„Aseară, am avut o discuţie cu domnul Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, care m-a sunat pentru a lămuri situaţia declanşată de declaraţiile parlamentarului Elmar Brok şi de reacţia noastră la ele. Am înţeles şi am toată încrederea, din ceea ce mi-a spus domnul Schulz, că declaraţia lui Elmar Brok a fost, nu ştiu, fie greşit înţeleasă, fie greşit tradusă în presa română şi că nu se referea la amprentarea tuturor românilor în Germania. În aceste condiţii, evident că am spus că, dacă nu se referă şi nu vorbea domnul Brok de amprentarea românilor, evident că, atunci, şi reacţia mea este nefericită şi regret că am folosit un cuvânt dacă acea situaţie nu exista. Important pentru mine – şi i-am spus şi preşedintelui Schulz şi a fost de acord – este că nu vom lăsa niciodată nesancţionată o poziţie de acest gen împotriva românilor şi apreciez foarte mult că şi Martin Schulz, şi alţi oameni politici de relevanţă europeană au spus foarte clar că nu este normal şi că nu vor accepta niciodată introducerea unor sisteme antieuropene împotriva românilor, bulgarilor sau a altora”, a spus Ponta.

El a apreciat discuţia cu preşedintele Parlamentului European ca fiind foarte utilă.

Preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, Elmar Brok (CDU), a declarat, recent, că imigranţii care vin în Germania doar pentru ajutoare ar trebui trimişi rapid în ţările de origine.

„Imiganţii care vin în Germania doar pentru Hartz IV (ajutor de şomaj), alocaţia pentru copii şi asigurarea de sănătate trebuie trimişi rapid înapoi în ţările lor de origine. Pentru a preveni intrările multiple, ar trebui să ne gândim la luarea de amprente”, a spus Brok, citat de ziarul Bild.

În replică, premierul Victor Ponta a declarat, la 6 ianuarie, că europarlamentarul german Elmar Brok este „demagog, iresponsabil şi populist”, care are o gândire „nazistă, fascistă”, la fel ca eurodeputatul PDL Monica Macovei.

„Avem politicieni demagogi, iresponsabili, populişti, cum e domnul Brok, care au intervenit dese ori şi în România şi erau foarte bine mediatizaţi de presa băsistă, ca nişte extraordinari europarlamentari. Dar, cu această ocazie, am aflat ce gândesc despre români: că trebuie să ne amprenteze, că trebuie să fim toţi eventual ţinuţi în spatele unor garduri electrificate. Ăştia sunt prietenii lui Macovei. Ce vă miră? De fapt, şi gândesc la fel. O gândire nazistă. Şi doamna Macovei are o gândire fascistă, nazistă. Şi domnul Brok la fel. Cine se aseamănă, se adună”, a spus Ponta.

Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a precizat, luni, în deschiderea sesiunii PE, că declaraţiile făcute de premierul Victor Ponta la adresa europarlamentarului PPE Elmar Brok sunt reprobabile şi că va avea o discuţie cu şeful Guvernului de la Bucureşti pe acest subiect.

Iniţial, Martin Schulz a vorbit despre declaraţiile „preşedintelui” la adresa lui Elmar Brok, ulterior precizând că se referă la premierul Ponta şi că va clarifica respectivele afirmaţii.

„Am auzit că domnul Brok a fost atacat într-un discurs de premierul român. Media a informat că s-a făcut o paralelă între ceea ce a spus domnul Brok despre imigraţie şi declaraţii ale naziştilor. Este o chestiune pe care o voi clarifica cu domnul Ponta, dar trebuie să subliniez că aceste comparaţii cu naziştii sunt total inacceptabile. În plus, domnul Brok este în mod clar un om de o mare integritate”, a declarat liderul socialist.

„Nu pot să fiu de acord cu astfel de declaraţii făcute de un premier al unei ţări europene”, a mai spus Schulz.

Europarlamentarul PSD Victor Boştinaru a încercat să aibă o intervenţie în acest sens, dar a fost întrerupt imediat de Martin Schulz, care i-a spus că a citit despre acest subiect şi că va avea o discuţie atât cu premierul Victor Ponta, cât şi cu europarlamentarul PPE Elmar Brok.”

Scuzele lui Ponta adresate lui Elmar Brok seamana cu cele ale lui Moshe Yaalon adresate lui John Kerry. 😀

Trebuie spus ca atitudinea de condamnare a ceea ce a propus Brok este justificata si am fost alaturi de Victor Ponta cand acesta l-a facut pe europarlamentarul german „populist, demagog, cu o gandire nazista, fascista”. Si apoi chiar daca „În plus, domnul Brok este în mod clar un om de o mare integritate”, dupa cum ne asigura Dl. Schulz, asta nu inseamna ca nu ar putea avea o gandire nazista, fascista, cum a declarat Dl. Ponta. Si un om care nu prea are integritate si e certat cu legea, poate, foarte bine, sa nu aiba o gandire nazista, fascista.

Insa pe mine ma deranjeaza exagerarile, ca sa nu spun minciunile… Uitati-va la tabloidele britanice care vorbeau de amenintarea unei adevarate uriase invazii de romani si bulgari, invazie care nu a avut loc… Oare nu e vorba despre o actiune de diversiune si dezinformare? Mi se pare ca da. La fel si ideea de a-i amprenta „pe cei putini” (Brok), care „incalca regulile UE si le abuzeaza” si care „trebuie determinati sa le respecte”. Si pentru asta trebuie amprentati? Adevarul pare a fi altul: Brok a dorit sa creeze iluzia ca acestia, strainii care nu respecta regulile, sunt foarte multi si autoritatile germane n-ar putea prididi cu toti, fiind foarte multi, si de aceea trebuie luata masura amprentarii. Pentru ca s-o luam logic: nu oricine care merge in Germania are si dreptul la „ajutorul de somaj, alocatia pentru copii si asigurarea de sanatate”. Explicati-mi, va rog, un lucru: daca cineva care n-a muncit o zi in Germania merge acolo, automat primeste cele de mai sus: ajutor de somaj, alocatia pentru copii si asigurarea de sanatate? Eu cred ca nu si o logica minimala ne va spune acest lucru. Trebuie sa ai dreptul la acestea pentru ca sa le si poti primi in mod legal. Altminteri sistemul din Germania ar invita, practic, imigrantii sa mearga acolo si sa primeasca ajutoare automat, numai pentru ca au mers acolo, in Germania, lucru ce mi se pare absurd. Chiar si Brok spune ca sunt foarte putini cei care abuzeaza dar eu cred ca nu sunt deloc astfel de oameni, care sa abuzeze. Daca ar fi asa atunci nu acestia ar fi de vina, ci sistemul din Germania care le permite sa obtina automat aceste ajutoare. Asa ca intr-adevar sunt „foarte putini” astfel de oameni. Chiar deloc, mai exact spus.

Insa traznaile, ca sa folosesc exprimarea draga D-lui. Basescu,  din lumea Occidentala nu se opresc aici, iata ce declara Presedintele Frantei, Francois Hollande, cu o ingenuitate demna de o cauza mai buna:

Mediafax

Hollande: Franţei nu îi este „ruşine” de politica sa faţă de romi. Este vorba de o populaţie de origine română, romă, care se stabileşte aici

Se arata ca:

Preşedintele francez François Hollande a afirmat marţi că Guvernului nu îi este „ruşine” de politica sa faţă de romi, în timp ce un raport arată că numărul expulzărilor a atins un nivel record în 2013.

Franţa a expulzat în 2013 aproximativ 20.000 de romi din taberele lor, de două ori mai mult decât în 2012, potrivit unui raport prezentat de Liga pentru Drepturile Omului (LDO) şi Centrul european pentru drepturile romilor (ERRC).

„Dacă vă puneţi întrebarea: ne este oare ruşine pentru tot ce am făcut? Nu”, a declarat Hollande în cursul unei conferinţe semestriale de presă, respingând o „politică a cifrelor” şi afirmând că totul a fost făcut în conformitate cu principiul „respectării drepturilor”.

„Aceasta este o întrebare foarte dificilă, deoarece efectiv este vorba de o populaţie de origine română, romă, care vine în Franţa, se stabileşte aici şi caută un adăpost”, a afirmat preşedintele francez, subliniind totuşi că „nu există alte reguli decât punerea în aplicare a legii, ceea ce încercăm să facem”.

„Am căutat întotdeauna să respect cele două principii: cel al ospitalităţii şi, în acelaşi timp, al respectării drepturilor”, a spus Hollande, adăugând că acest subiect ar trebui să fie „tratat la nivel european”, iar statele ar trebui să „coopereze” în acest domeniu.

Potrivit raportului publicat marţi, în 2013, autorităţile au desfiinţat 165 de tabere din cele 400 înregistrate în Franţa, expulzând 19.380 de persoane, faţă de 9.404 în 2012, când au fost desfiinţate 97 de tabere, şi 8.455 în 2011.

În plus, au avut loc 22 de evacuări în urma unor incendii, fiind afectate 2.157 de persoane.

Aproximativ 17.000 de romi, în principal originari din România sau Bulgaria, trăiesc în tabere ilegale, potrivit statisticilor oficiale.

Numărul expulzărilor este ridicat, deoarece unele persoane au fost strămutate în mai multe rânduri.

„Evacuările forţate sunt expresia politicii de respingere a romilor”, care „a luat amploare” în timpul guvernării de stânga, spun autorii raportului, adăugând că „autorităţile doresc un singur lucru: revenirea lor în ţările de origine”.

Totuşi, potrivit raportului, „această politică nu este justificată, este costisitoare şi inutilă”, deoarece nu-i poate împiedica pe romi să revină în Franţa.

Uneori, familiile se stabilesc din nou într-o tabără desfiinţată, a subliniat pentru AFP unul dintre autorii studiului, Philippe Goossens, care a dat exemplu o tabără din apropiere de Porte de la Chapelle, un cartier situat la nord de Paris.

Ministrul francez de Interne, Manuel Valls, a apărat frecvent politica Guvernului de desfiinţare a taberelor, motivând că, în opinia sa, „romii au vocaţia să revină în România sau în Bulgaria”.

De asemenea, în septembrie el a pus sub semnul întrebării dorinţa romilor de a se integra, ceea ce a provocat o criză profundă în Guvernul de la Paris.” (subl. mea)

Si atunci cine nu respecta, de fapt, regulile? Iar o alta intrebare ar fi: n-a avut oare Ponta dreptate cand l-a facut pe Brok asa cum l-a facut? Nu ca imi e simpatic Ponta, dar cam are dreptate pentru ca cei care nu respecta regulile sunt occidentalii. Pentru ca libera circulatie a persoanelor reprezinta unul din pilonii de baza ai UE si trebuie respectat lucrul asta. Or, nu se prea respecta sau nu se doreste a se respecta, dupa cum lesne se poate constata. Ba mai mult decat atat: deseori se exagereaza si se deformeaza realitatile. Si atunci stau si ma intreb: de ce oare? Care este sensul acestui oprobriu general, ca asta e impresia pe care ti-o lasa atitudinea Occidentului, adresat Romaniei? Este clar ca e vorba de un oprobriu fabricat in diverse „laboratoare” secrete in care se studiaza alchimia extremismului. Iar pozitia noastra trebuie sa fie una ferma: de condamnare a unor asemenea practici, care nu au nimic in comun cu libertatea, cu europenismul, cu democratia si cu fericirea oamenilor. Pur si simplu Romaniei i se fabrica o imagine deformata si lucrul asta intr-un mod intentionat rau voitor. Nu e vorba de Ponta sau de Nastase si nici macar de Basescu, nici macar de statul de drept… Intrebarea care se pune este: pentru ce o asemenea diversiune uriasa in care tara noastra sa fie implicata?

Ar trebui odata sa terminam cu politica asta „in genunchi” pe care tot o ducem in UE, la Bruxelles, si pe la marile cancelarii ale lumii!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ianuarie 15, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 113 comentarii

Oltchim…

Iata ce cei de la Realitatea au facut in seara asta (5 septembrie) o dezbatere in direct despre Oltchim Ramnicu Valcea. Dezbaterea este binevenita pentru ca Oltchim este o intreprindere romaneasca importanta, cu multi angajati, si un intreg oras, dupa cum arata Realitatea, traieste de pe urma acestui combinat.

Dezbaterea m-a facut sa ma interesez de acest subiect si am cautat sa vad ce mai spune presa in legatura cu acesta. M-am uitat in Adevarul si am dat peste trei articole interesante:

Cum s-a transformat Oltchim din „nava amiral“ a industriei româneşti într-o epavă a economiei naţionale

Iata ce se arata printre altele:

„Sindicaliştii din Oltchim consideră că declinul combinatului a început în 2004, în momentul privatizării Petrom, când grupul OMW a devenit proprietarul rafinăriei Arpechim Piteşti, principala sursă de materie primă pentru combinat.

“Declinul Oltchim a început odată cu preluarea instalaţiilor Arpechim de către austriecii de la OMW, în timpul lui Adrian Năstase. Dintr-o dată, am rămas fără materii prime. Combinatul a fost nevoit să cumpere propilenă şi etilenă la preţ dublu. Apoi, rafinăria s-a oprit definitiv, iar lucrurile au mers din rău în mai rău”

Corneliu Cernev, Lider Sindicatul Victoria Oltchim

“Declinul a început în momentul când s-au vândut rafinăria şi piroliza. Probabil domnul Năstase a ştiut ce va urma, dar nu l-a interesat. Privatizare Petrom nu a fost bună, mai ales că s-au vândut resursele statului român. Dacă Guvernul nu vine cu un investitor serios, care să cumpere rafinăria Arpechim, piroliza şi combinatul Oltchim, şi rafinăria va ajunge la fier vechi”

Ionel Vîncea, vicepreşedinte Cartel Alfa, filiala Vâlcea

Dacă în 2006 Oltchim a raportat un profit de aproape 10 milioane lei, din 2007, combinatul a început să meargă din pierdere în pierdere. Conducerea societăţii a încercat să majoreze capitalul social, dar acţionarii minoritari s-au opus.

Urmare a privatizării din 2004, Oltchim a rămas şi fără etilenă şi propilenă din cauză că Petrom a sistat, în 2008, furnizarea de materii prime. La toate acestea se adaugă criza financiară, care a afectat combinatele chimice din toată Europa.

“ Declinul combinatului a început în 2007, când acţionarul minoritar a blocat majorarea de capital, iar societatea n-a mai avut acces la finanţări. A contribuit foarte mult şi oprirea petrochimiei de la Piteşti. După noiembrie 2008 s-a renunţat la fabricarea de PVC pentru că nu mai aveam de unde să luăm etilenă. Propilena o aduceam din Ucraina, Serbia, Bulgaria sau Rusia pentru că de pe piaţa românească nu puteam cumpăra mai mult de 3000 de tone”

Constantin Roibu, fost manager S.C. Oltchim S.A

Astfel, s-a ajuns în situaţia ca Guvernul să ceară acordul Uniunii Europene pentru majorarea capitalului social prin conversia datoriilor către AVAS în acţiuni. În perioada 2009-2012, Comisia Europeană a făcut mai multe anchete, unele la cererea acţionarului minoritar, PCC-SE, pentru a vedea dacă Oltchim a mai beneficiat de vreun ajutor de stat pentru retehnologizarea instalaţiilor. În 2008, Oltchim avea o datorie de peste 130 milioane euro către AVAS.

Conversia datoriilor în acţiuni nu a avut loc deşi, conducerea combinatului vâlcean a anunţat pe bursă, în martie 2012, că s-a primit aviz favorabil de la Comisia Europeană.

Câteva luni mai târziu, când societatea se afla deja într-o situaţie critică, reprezentanţii Ministerului Economiei în AGA au votat împotriva majorării de capital.

Eu mi-am pus semne mari de întrebare vizavi de modul cum a procedat acţionarul majoritar de la Oltchim (n.r- Ministerul Economiei), în special despre modul cum s-a procedat când s-a obţinut aprobarea de la Bruxelles pentru majorarea capitalului social. În vara anului 2012, a fost convocată Adunarea Generală a Acţionarilor, iar acţionarul majoritar a votat împotrivă. S-a greşit enorm de mult, nu înţeleg care a fost motivul pentru care Ministerul Economiei a blocat majorarea de capital. Nu-mi dau seama dacă s-a făcut în mod intenţionat sau din lipsă de competenţă, sau în interesul unui investitor anume”, declară Constantin Roibu.”

Este interesant de observat ca intreprinderea care furniza materia prima Oltchim-ului – rafinaria Arpechim Pitesti – se privatizase (OMV) inca din 2004, pe cand Oltichim-ul a ramas, majoritar, de stat. Asa inteleg din articol… „Probabil domnul Năstase a ştiut ce va urma, dar nu l-a interesat ” – dar nimeni parca nu se intreaba de ce nu a continuat procesul de privatizare: privatizezi intreprinderea care furnizeaza materia prima, de ce nu privatizezi si intreprinderea care beneficiaza de acea materie prima? In schimb s-a intamplat din nou un lucru interesant: ulterior Oltchim preia Arpechim de la Petrom cu 13 milioane de euro. Tot atunci, conform articolului de pe Wall Street, pus in evidenta mai sus, Dl. Constantin Roibu declara:

„„Integrarea Oltchim cu petrochimia de la Arpechim reprezinta unica sansa de revitalizare a activitatii petrochimice din Romania. Aceasta tranzactie va duce la cresterea capitalizarii bursiere a Oltchim, cu beneficii directe pentru actionarii nostri si va genera noi locuri de munca pentru judetele Arges si Valcea”, a declarat Constantin Roibu, directorul general al Oltchim.”

In 2009 era altcineva la Putere, nu PSD… Si, dupa cum lesne se poate constata, „integrarea Oltchim cu petrochimia de la Arpechim” nu a „revitalizat” cum trebuie Oltchim…

Conversia datoriilor in actiuni

Lucrul asta il auzim frecvent, dar cred ca putina lume stie si ce inseamna asta. Iata ce am gasit pe avocatnet.ro:

Cum pot fi transformate in actiuni datoriile unei firme catre banca

Iata ce se arata:

„In contextul in care constrangerile economice pot transforma un credit intr-o povara prea mare, conversia datoriilor in actiuni (debt to equity swap) la societatea debitoare poate fi o soluţie viabila. In oricare din formele pe care le poate lua, conversia presupune majorarea capitalului social al societatii debitoare si liberarea noilor actiuni in schimbul stingerii creantei initiale.

Dupa un model traditional, creditorul devine simplu actionar, fara a avea controlul asupra societatii, daca evaluarea creditorului arata ca societatea va putea plati dividende astfel incat sa acopere valoarea creantei initiale, chiar cu realizarea unui profit pentru creditor, mai mare decat cel initial prevazut. in mod exceptional, conversia datoriilor in actiuni poate fi si o metoda de preluare a controlului de catre creditor, in vederea restructurarii activitatii societatii.

Ca urmare a conversiei, creditorii trebuie sa ia in calcul riscurile specifice decurgand din aceasta operatiune, de la „retrogradarea” acestora drept creditori subordonati, la o eventuala raspundere in caz de insolventa a societatii.Reglementarile aplicabile institutiilor de credit contin anumite interdictii care ar putea orienta creditorii catre un model de conversie sau altul. Banca Nationala isi propune printr-un proiect de regulament sa reglementeze in mod explicit regimul acestei operatiuni pentru banci.

Acest articol isi propune sa analizeze regimul conversiei datoriilor in actiuni in sistemul nostru de drept, subliniind aspecte specifice ale acestei operatiuni pentru institutiile de credit in contextul modificarilor avute in vedere de Banca Nationala.

Premise si scenarii posibile

Premisa esentiala a conversiei datoriilor in actiuni este existenta unui imprumut devenit greu de suportat pentru o societate comerciala, sau a carui rambursare ii pune probleme serioase. in asemenea situatii, societatea debitoare ar putea apela la o majorare de capital sau la o refinantare. Cu privire la prima varianta, actionarii ar putea avea rezerve inainte de a accepta ca investitia lor sa fie folosita pentru achitarea datoriilor, mai degraba decat pentru dezvoltarea afacerii companiei. Societatea mai poate cauta o refinantare, insa pretul ei ar putea fi mult mai mare, pe de-o parte din cauza conditiilor mai dificile ale pietei, iar pe de alta parte datorita reflectarii riscului crescut pe care ar urma sa si-l asume institutia de credit. Din aceste motive, refinantarea ar putea agrava pe termen mediu si lung problema initiala a supraindatorarii, deoarece se va ajunge la marirea costurilor deja existente. in acest context, institutia de credit finantatoare isi poate evalua la randul sau optiunile si pozitia fata de societatea debitoare.

Institutiile de credit ar putea decide executarea garantiilor constituite pentru imprumutul respectiv. Aceasta solutie insa ar putea fi dezavantajoasa in contextul devalorizarii anumitor bunuri (asupra carora au constituit garantii) ca urmare a recesiunii economice. De asemenea, executarea silita ar putea conduce la deschiderea procedurii insolventei impotriva societatii.

In functie de particularitatile situatiei debitorului, exista doua modele de realizare a operatiunii de conversie a datoriei in actiuni: varianta dobandirii de participatii minoritare sau varianta preluarii controlului. Indiferent de modelul ales, insa, creditorul isi asuma riscul neobtinerii dividendului ca urmare a performantei scazute a societatii debitoare. Prin efectul conversiei, garantiile eventual constituite in favoarea institutiei de credit se sting iar pozitia acesteia pentru sumele convertite va fi aceea a unui actionar care, in eventualitatea lichidarii sau falimentului societatii va detine o creanta in contra societatii care se va plati in urma tuturor celorlalti creditori ai acesteia.

Pe de alta parte insa, vizand distribuirea potentialului profit obtinut de catre societatea debitoare, creditorul ar putea beneficia de venituri care sa depaseasca suma pe care ar fi obtinut-o in cazul unei executari silite sau a unei proceduri de insolventa.

Varianta dobandirii de participatii minoritare

intr-o prima varianta, dobanditorul de actiuni ca urmare a unei operatiuni de conversie, ar fi interesat sa mentina o pozitie cat mai similara cu cea de creditor, neimplicandu-se in viata corporatiei si avand convingerea ca societatea se poate redresa prin forte proprii. in acest model, creditul initial se va intoarce sub forma dividendelor, motiv pentru care bancile ar putea fi interesate de actiuni fara drept de vot, dar cu drept prioritar la sumele obtinute prin impartirea profitului intre actionari.

In unele situatii, creditorul ar putea accepta conversia indiferent daca ar putea sau nu sa obtina sumele prin contractul de credit in conditiile derularii normale a acestuia in continuare. De exemplu, in cazul in care societatea debitoare nu intampina dificultati economice dar ar prefera sa-si diminueze cheltuielile prin eliminarea costului unui credit, conversia datoriei in actiuni ar putea fi o oportunitate pentru creditor de a transforma creanta intr-o investitie cu potentialul de a aduce un venit mai mare decat cel de care ar fi beneficiat initial.

Varianta preluarii controlului

in acest caz, potrivit unei intelegeri in contextul negocierilor de restructurare, un creditor ajunge sa dobandeasca in schimbul creantei sale controlul asupra societatii debitoare. Acesta va incerca, astfel, sa puna in aplicare un plan propriu de redresare economica. Chiar si conform acestui model, conversia datoriilor in actiuni este rezultatul unui proces de evaluare a riscurilor in urma caruia este decisa reimpachetarea unui activ al creditorului intr-o forma mai profitabila sau prin care macar se vor realiza pierderi mai mici.

Exigibilitatea creantelor. Pentru a realiza conversia datoriilor in actiuni, creanta trebuie sa fie lichida si exigibila. Daca creanta nu este exigibila1, partile ar putea recurge la un mecanism de declarare anticipata a scadentei pentru a putea realiza conversia. in acest caz, daca s-ar ajunge la o obligatie de rambursare anticipata a creditului, exista riscul ca operatiunea de conversie sa poata fi anulata. in acest sens, trebuie avuta in vedere, de exemplu, perioada de 120 de zile premergatoare unei posibile deschideri a procedurii de insolventa impotriva societatii, in care platile anticipate ale datoriilor ce erau scadente ulterior deschiderii procedurii sunt anulaible2.

Mecanismul juridic al conversiei in dreptul roman

Conversia se va efectua in doi pasi :
1. Majorarea capitalului social prin emisiune de actiuni*
• valoarea actiunilor emise trebuie sa acopere valoarea datoriei sau a partii din datorie care se va stinge in acest fel
• societatea isi va putea majora capitalul social cu respectarea dispozitiilor prevazute pentru constituirea societatii (articolul 212 din Legea societatilor comerciale)
• nu este permisa emiterea de noi actiuni inainte ca cele anterioare sa fi fost in totalitate platite (articolul 92, alineatul 3 din Legea societatilor comerciale)
2. Transferul noilor actiuni catre creditor in schimbul stingerii datoriei existente
• trebuie avut in vedere dreptul de preferinta al actionarilor existenti, impediment pe poate fi evitat:
i. prin obtinerea in avans al unui acord scris prin care actionarii renunta la acest drept, sau
ii. parcurgerea procedurii limitarii dreptului de preferinta a actionarilor prin hotararea adunarii extraordinare, hotarare care trebuie luata in prezenta actionarilor reprezentand trei patrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor celor prezenti (articolul 217 din Legea societatilor comerciale)
• pretul noilor actiuni nu trebuie sa fie mai mic decat valoarea nominala a acestora
*Acelasi regim este aplicabil si societatilor cu raspundere limitata.

Actiuni preferentiale. in cazul in care creditorul ar dori sa converteasca debitul sau o parte a acestuia in actiuni preferentiale fara drept de vot, urmarindu-se abordarea unei pozitii minoritare, cu evitarea preluarii controlului, sunt de retinut o serie de elemente. in primul rand, acest lucru nu este posibil decat in cazul societatilor pe actiuni, nu si al societatilor cu  raspundere limitata. in ceea ce priveste societatile pe actiuni, acestea nu pot emite actiuni preferentiale peste limita a 25% din capitalul social3.

Asta inseamna ca un creditor a carui datorie valoreaza mai mult decat actiunile reprezentand un sfert din capitalul social ar putea sa-si converteasca in totalitate creanta fie doar in schimbul actiunilor ordinare, fie obtinand atat actiuni ordinare cat si actiuni preferentiale. in alte jurisdictii (de exemplu in Marea Britanie) creditorii pot sa-si configureze propriul regim aplicabil actiunilor dobandite in urma conversiei. Astfel, ei ar putea sa-si rezerve dreptul de a participa doar la luarea anumitor decizii ale adunarii actionarilor, pastrandu-si un drept de prioritate la obtinerea dividendului. Legislatia romana nu permite acest lucru deoarece cu exceptia actiunilor preferentiale, strict reglementate, toate actiunile trebuie sa confere posesorilor drepturi egale4.

In modelul care implica obtinerea controlului asupra societatii debitoare, creditorul trebuie sa ia in calcul riscurile specifice decurgand din legislatia insolventei din Romania.

Situatia institutiilor de credit. Creditorii care sunt institutii de credit vor trebui sa se conformeze limitarilor privind participatiile in societatile comerciale. Astfel, institutiile de credit nu pot detine participatii calificate in societati comerciale care sa depaseasca 15% din fondurile proprii iar valoarea totala a participatiilor de acest fel nu poate depasi 50% din fondurile proprii5. De asemenea, asa cum am mentionat, acestea nu pot detine participatii calificate nici daca in acest fel pot exercita controlul asupra societatii respective. in schimb, detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara nu sunt considerate a fi participatii, neaplicandu-li-se interdictiile de mai sus. Cu toate astea, in legislatia in vigoare nici conceptul de „detinere temporara”, nici cel de „operatiune de asistenta sau restructurare financiara” nu sunt definite.

In acest context, este de mentionat ca legislatia bancara nu este clara sub aspectul aplicarii sau nu al acestor interdictii fata de alte societati din cadrul grupului bancii (special purpose vehicle). De exemplu, daca banca ar realiza o cesiune de creanta in favoarea unei entitati din grup, aceasta ar putea sa devina actionar al imprumutatului prin conversia datoriei. Aceasta cesiune ar putea fi considerata un temei pentru anularea provizioanelor specifice de risc de credit aferente creantei respective6.

Conversie partiala.
Creditorii au optiunea de a converti doar partial datoria in actiuni pentru a evita, de exemplu, sa aiba o pozitie majoritara in societatea debitoare. Totusi, daca pe langa statutul de actionar, fie si minoritar, creditorul mentine si o parte din creditul initial, ramane posibil ca aceasta situatie sa-i confere creditorului controlul asupra societatii potrivit legislatiei bancare. Conform legii, poate fi considerata ca avand control, o entitate care poate exercita o influenta dominanta asupra unei alte entitati al carei actionar este, in virtutea unui contract incheiat cu aceasta7. Acest aspect este relevant deoarece institutiile de credit nu pot detine participatii calificate8 daca in acest fel pot exercita controlul asupra societatii in cauza.

Proiectul de regulament BNR

Un proiect de regulament al Bancii Nationale9 isi propune sa reglementeze conversia datoriilor in actiuni realizata de catre institutiile de credit. Astfel, detinerile temporare de actiuni obtinute in operatiuni de asistenta sau restructurare financiara mentionate in exceptia discutata mai sus sunt definite ca fiind chiar actiunile obtinute ca urmare a conversiei. Proiectul pare sa aiba in vedere ipoteza conversiei ca formula de dobandire a controlului (modelul creditorului-antreprenor) deoarece institutiilor de credit li se va cere sa puna in practica un plan concret de restructurare financiara a societatii debitoare.

Regimul propus in proiectul de regulament

• Conditiile pentru dobandirea de actiuni de catre institutiile de credit:

a) stabilirea unei strategii si a unei politici generale fata de acest tip de operatiuni
b) dispunerea si punerea in practica a unui plan concret, viabil si fundamentat de asistenta sau restructurare financiara
c) inexistenta unei alte metode mai viabile si mai rentabile de a asigura interesele institutiei de credit fata de creantele asupra respectivei entitati
d) expunerea institutiei de credit fata de entitatea respectiva reprezinta peste 60% din datoriile entitatii
e) actiunile reprezentand detineri temporare sunt inregistrate in situatiile financiare individuale ale institutiei de credit

• Durata detinerii de actiuni este limitata la 24 de luni, putand fi prelungita pentru motive intemeiate de catre Directia Supraveghere fara a depasi 36 de luni de la data dobandirii actiunilor respective

Conversia ca ultima solutie. Conform regulamentului, institutiilor de credit le va fi permisa dobandirea de actiuni doar ca ultima solutie. Totusi, nu este stabilit niciun criteriu prin care se poate evalua viabilitatea sau rentabilitatea optiunilor aflate la dispozitia creditorilor. De asemenea, institutiile de credit vor fi nevoite sa elaboreze o politica generala fata de acest tip de operatiuni, semn ca va trebui ca bancile sa se conformeze unui anumit standard de comportment non-discriminatoriu.

Niveluri de expunere
. O alta conditie pentru dobandirea de actiuni in regimul special este ca expunerea societatii creditoare fata de entitatea debitoare sa depaseasca 60% din datoriile acesteia. De aici ar reiesi ca nu va putea exista in practica o situatie in care mai mult de o banca sa dobandeasca participatii in aceeasi societate in temeiul acestui regulament10. De asemenea, valoarea totala a datoriei fata de un sindicat de banci nu ar putea fi convertita in actiuni in temeiul acestui regulament, decat cel mult fata de una din ele, daca pragul este atins.

Obligatii de notificare

1. Catre Banca Nationala a Romaniei
• conform proiectului de regulament, detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara vor trebui notificate Directiei Supraveghere din Banca Nationala, in termen de 5 zile de la data dobandirii lor de catre institutiile de credit

2. Catre Consiliul Concurentei
• in varianta preluarii controlului, este posibil ca operatiunea de conversie a datoriilor in actiuni sa fie considerata o concentrare economica supusa notificarii Consiliului Concurentei, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in Legea Concurentei nr. 21/1996
• concentrarile avute in vedere sunt cele in care cifra de afaceri cumulata a agentilor economici implicati depaseste echivalentul in lei a €10.000.000, daca exista cel putin 2 agenti economici implicati care sa realizeze, fiecare in parte, o cifra de afaceri mai mare decat echivalentul in lei a €4.000.000 (articolele 10-15 din Legea Concurentei nr. 21/1996)
• este interzisa punerea in aplicare a unei operatiuni de concentrare pana la emiterea unei decizii favorabile din partea Consiliului

Alegerea valorii de 60% ridica totusi cateva intrebari. in primul rand, nu este prevazut cum se calculeaza expunerea societatii creditoare. De aceea nu este clar la ce se raporteaza acest procent, putandu-se lua in calcul atat datorii curente, cum ar fi salarile angajatilor, cat si datorii pe termen lung, cum ar fi cele provenind din alte credite. in plus, nu este mentionat daca sunt luate in considerare doar datoriile debitorului la institutii de credit sau la orice fel de entitati.

Durata detinerii. Elementul central al exceptiei de la limitarea participatiilor institutiilor de credit in societatile comerciale este caracterul temporar al detinerilor de actiuni. Astfel, acestea nu vor putea fi pastrate mai mult de 24 de luni, decat pentru motive intemeiate si fara depasirea a 36 de luni. Alegerea duratei ar putea fi comparata cu alte termene impuse de legislatie in situatii similare. De exemplu, durata de 24 de luni coincide cu termenul-limita maxim pentru satisfacerea creantelor stabilite prin concordat, dupa ce acesta a fost prelungit conform legii de creditori11. De asemenea, durata maxima de 3 ani permisa de Banca Nationala corespunde cu durata executarii planului de reorganizare prevazut de legislatia insolventei12. Conform proiectului de regulament, la capatul acestui termen, institutiile bancare vor trebui sa faca demersuri pentru a instraina actiunile detinute, fara a fi precizat in ce trebuie sa constea aceste demersuri, sau care ar fi consecintele depasirii din orice motiv a termenului impus.

Provizionare. Regulamentul nu are in vedere modul in care va fi tratata contabil stingerea creantei bancii ca efect al conversiei datoriilor in actiuni la nivelul provizionarii. Ca o paralela, conform unor modificari recente, la ajustarea provizioanelor in urma unei reesalonari sau refinantari, institutiile de credit trebuie sa ia in considerare criteriul performantei financiare a debitorului in conditii mai stricte decat cele avute anterior13. Totusi, prin imbunatatiri la nivelul serviciului datoriei, creditorul va putea scadea provizioanele in consecinta. Acest lucru nu era posibil inainte de ultimele modificari aduse in 2009, deoarece reesalonarea sau refinantarea nu permitea scaderea provizioanelor14. in cazul in care BNR ar dori sa incurajeze utilizarea conversiei datoriei in actiuni de catre institutiile de credit, clarificarea pozitiei cu privire la provizioane ar fi foarte utila, inclusiv prin explicarea tratarii acesteia la nivel de provizionare in perioada de detinere temporara (24/36 de luni).

Conversia datoriilor in actiuni este o metoda extrem de populara in jurisdictiile occidentale datorita potentialului ei de a transforma o situatie adversariala intr-un raport de colaborare benefic pentru ambele parti. Desi exista o multitudine de circumstante care pot convinge partile sa se implice, operatiunea nu este lipsita riscuri.

Implicatiile juridice ale acestei operatiuni in dreptul roman s-ar putea intinde asupra unei varietati de domenii si necesita o analiza nuantata. Totusi, cu toate ca legislatia noastra nu este inca adaptata la aceasta practica, cresterea preocuparii pentru conversiunea datoriilor in actiuni este binevenita.

NOTE:

1.Articolul 210, alineatul (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

2. Articolul 80, alineatul (1), litera f din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Exista desigur argumente care sa combata acest risc, cum ar fi faptul ca interesele altor creditori nu sunt lezate, din moment ce creditorul de regula garantat devine un creditor subordonat care, in eventualitatea unor distribuiri in faliment va avea ultimul rang (articolul 123 din aceeasi lege)

3. Articolul 95, alineatul 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

4. Articolul 94, alineatul 1 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

5.Articolele 143, 144 si 145 din Ordonanta de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului;.

6.Articolul 21 din Regulamentul BNR 3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit

7.Articolul 7, alineatul (1) punctul 4 din din Ordonanta de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului

8. Conform definitiei din Articolul 7, alineatul (1) punctul 17 din Ordonanta de Urgenta 99/2006, participatia calificata este o participatie directa sau indirecta intr-o entitate, care reprezinta 10% sau mai mult din capitalul ori din drepturile de vot ale entitatii sau care face posibila exercitarea unei influente semnificative asupra administrarii entitatii respective

9. Proiectul de Regulament al BNR privind detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara a unei entitati din afara sectorului financiar
(http://www.bnro.ro/files/d/Legislatie/Proiecte/R_2010_detineri_temporare_actiuni.pdf)

10. Articolul 5 din proiectul de regulament .

11. Conform articolului 21 din Legea 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc, termenul limita este fixat la 18 luni. Totusi, el poate fi prelungit de catre creditori pana la 24 de luni, in conformitate cu articolul 34 din aceeasi lege.

12. Articolul 95, alineatul 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

13. Articolul 112 din Regulamentul 18/2009 privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit, asa cum a fost modificat in Ianuarie 2010 de Regulamentul 1/2010

14. Articolul 112, alineatul 5 din Regulamentul 18/2009 prevedea inainte de modificarea facuta de Regulamentul 1/2010 ca refinantarea sau reesalonarea creditelor nu putea conduce la imbunatatirea clasificarii acestora. Dispozitia cu efect similar dinaintea Regulamentului 18/2009 exista in Articolulul 56 din Norma 17/2003 privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit si administrarea riscurilor semnificative (in prezent abrogata de Regulamentul 18/2009)” (subl. mea)

Deci evaluarea pe care o face creditorul trebuie sa arate „ca societatea va putea plati dividende astfel incat sa acopere valoarea creantei initiale, chiar cu realizarea unui profit pentru creditor, mai mare decat cel initial prevazut” si, pe de alta parte, „indiferent de modelul ales, insa, creditorul isi asuma riscul neobtinerii dividendului ca urmare a performantei scazute a societatii debitoare„. Deci creditorul urmareste sa obtina dividende care sa acopere valoarea creantei initiale, intr-un cuvant societatea trebuie sa obtina profit care sa permita acest lucru. In caz contrar creditorul isi asuma riscul neobtinerii dividentului. Atunci problema s-ar pune in felul urmator: daca s-ar fi facut conversia datoriilor in actiuni – deci s-ar fi majorat capitalul social – la Oltchim, platile dividentelor ar fi acoperit valoarea creantei initiale, chiar cu realizarea unui profit pentru creditor? Cu alte cuvinte, o asemenea masura ar fi contribuit la cresterea performantei acestei intreprinderi? Sau, chiar daca s-ar fi majorat capitalul social, performanta tot scazuta ar fi ramas si atunci solutia ar fi fost insolventa. Pentru ca majorarea de capital social trebuie sa conduca la performanta economica, altminteri vorbim de o majorare de capital in sine, care comporta riscuri considerabile ce trebuie foarte bine manageriate!

Cum s-au acumulat datoriile catre AVAS

Iata ce ne spune Capital:

BCR şi Banca Transilvania printre cei mai mari creditori ai Oltchim. Piperea: Creanţa AVAS provine din 1995

Se arata ca:

„Administratorul judiciar al companiei de stat a depus tabelul preliminar al creanţelor contra Oltchim. Combinatul are datorii totale de aproape 793 de milioane de euro. Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Electrica şi două bănci sunt cei mai mari creditori. Datoria combinatului către AVAS îşi are originea tocmai în 1995

Electrica, AVAS, BCR şi Banca Transilvania sunt, în această ordine, cei mai mari creditori ai combinatului Oltchim, intrat în insolvenţă. Valoarea totală a creanţelor acceptate se apropie de 3,5 miliarde de lei, potrivit tabelului preliminar. “ Nu este o surpriză numele principalilor creditori. Este o supriză însă felul în care a fost acumulată datoria către AVAS. Totul a început în 1995. Combinatul lua credite de la bănci, statul le garanta, iar când Oltchim nu mai plătea, băncile executau garanţia. Sunt nu mai puţin de 32 de acte adiţionale în acest sens. În 2002 vorbeam deja de peste 165 de milioane de dolari datorie a Oltchim către AVAS”, explică, pentru Capital, Gheorghe Piperea, administratorul judiciar al Oltchim.

Electrica, garantată “fictiv”?

Unele noutăţi au ieşit la iveală şi în ceea ce priveşte creanţa Electrica (peste 150 de milioane de euro). În acest caz, spune Piperea, garanţiile sunt iluzorii. Ar fi vorba despre nişte cesiuni de creanţe  care astăzi, în situaţia în care se află Oltchim, sunt aproape imposibil de valorificat. Anagajaţii combinatului sunt trecuţi în tabelul de creanţe cu circa 3,3 milioane de euro.” (subl. mea)

Iar Ziarul Financiar ne spune:

Piperea: Datoriile Oltchim către AVAS vor fi şterse în totalitate. Cu băncile se va merge pe reeşalonare

Se arata ca:

„Combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT) a intrat ieri în procedură de insolvenţă după ce Tribunalul Vâlcea a aprobat cererea înaintată în acest sens de administratorii companiei.

Gheorghe Piperea, a cărui firmă specializată în restructurări Rominsolv împreună cu BDO Business Restructuring au fost alese de stat să administreze judiciar Oltchim, spune că aproape toate datoriile combinatului vor fi şterse în cadrul procesului de insolvenţă şi cei care vor mai recupera ceva vor fi băncile, cu care se va negocia o reeşalonare a împrumuturilor.”

Vosganian – despre „statura morala a celor care ne dau noua lectii”

Un articol mai vechi, din 28 martie 2013, aparut pe ziare.com, ne arata ca:

Vosganian: Exista multe interese pentru falimentul Oltchim

In contextul protestelor de mare amploare ale salariatilor Oltchim, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, acuza „statura morala” a liderilor sindicali si cere „liniste sociala”, sustinand, de asemenea, ca exista multe interese pentru falimentul combinatului chimic.

Nu inteleg foarte bine cum se poate ca un combinat care anul trecut a lucrat la o capacitate de 30% sa poata sa tina toti salariatii. Cei care reprezinta sindicatul sunt persoane (…) care figurau in firme care au avut relatii comerciale cu Oltchim, aceasta este statura morala a celor care ne dau noua lectii„, a spus Vosganian intr-o interventie la Digi 24.

Peste 1.000 de salariati ai Combinatului Chimic Oltchim protesteaza joi dimineata in curtea institutiei.

„Ne-am adunat aici atat de la Valcea, cat si de la Pitesti, si cerem insistent prezenta primului-ministru Victor Ponta la Valcea pentru a ne spune odata cum stau lucrurile la combinat. Sunt oameni aici care nu au din ce trai de trei luni de zile, au rate la banci, au restante la asociatii, au copii de crescut, e o intreaga catastrofa sociala.

Nu mai merge cu rapoarte, cu analize, cu asteptari, este obligatoriu si li se spuna ceva concret, fie plecam acasa cu salarii compensatorii, ceea ce nu-si doreste absolut nimeni, fie macar stim viitorul nostru in aceasta intreprindere”, a declarat liderul de sindicat Mihai Diculoiu, pentru Agerpres.

Nimeni nu vrea sa dea bani la Oltchim

Ministrul a explicat ca pentru cresterea capacitatii de productie a combinatului este nevoie de o suma de aproximativ 60%, insa „nimeni nu doreste sa dea bani la Oltchim”, existand mai multe interese pentru falimentul acestuia.

„Liderii de sindicat, care cer intoarcerea lui Roibu (Constantin Roibu, fost director Oltchim, n.red.) doresc pastrarea unei atmosfere care nu este favorabile dialogului. Sunt multe tentative de a duce Olcthim spre faliment: FMI mi-a spus raspicat ca Oltchim trebuie inchis, Comisia Europeana imi spne ca Oltchim este o gaura neagra in care nu ar trebui sa bagam bani, unii dintre traderi se indreapta spre alte combinate, alti parteneri se gandesc ca daca falimenteaza cumpara mai ieftin„, a detaliat ministrul.

Vosganian: Concedierile la Oltchim, proportionale cu dimensiunea capacitatii de productie

Guvernul a solicitat Comisiei Europene posibilitatea acordarii unui ajutor de stat pentru Oltchim, insa acest lucru este putin probabil, a precizat ministrul Economiei, UE concluzionand ca istoricul combinatului, „la care sunt partasi managerii si liderii sindicali”, este negativ.

Oficialul a mai precizat ca luni vor fi reluate discutiile cu furnizorii si producatorii Oltchim, iar pana miercuri va fi emisa o ordonanta de urgenta in vederea modificarii legislatiei pentru a putea da salarii compensatorii.

De asemenea, „DNA are mult de lucru in cea ce priveste neregulile la Oltchim”, fiind vizati conducatorii din managementul Oltchim, a adaugat ministrul.

Proteste de amploare la Olchim

Salariatii Oltchim au organizat numeroase proteste, exprimandu-si nemultumirea fata de neplata salariilor din decembrie anul trecut.

Miercuri, peste 400 de salariati de la Oltchim au blocat miercuri drumul national DN 64 Ramnicu Valcea-Slatina.

Angajat de la Oltchim, lovit de o masina in timpul protestelor

De asemenea, zeci de angajati ai Diviziei Petrochimice Bradu de la Pitesti, care apartine Oltchim, au protestat miercuri pe drumul national DN 65B, care face legatura intre autostrada A1 si soseaua spre Craiova.” (subl. mea)

Si acum revin la celelalte doua articole din Adevarul:

Zaremba se întoarce: PCC SE se aliază cu fondul de investiţii israelian Fortissimo Capital pentru privatizarea Oltchim

Se arata ca:

„Fondul de investiţii israelian Fortissimo Capital şi PCC SE, acţionar minoritar al Oltchim, vor forma un consorţiu pentru privatizarea combinatului chimic şi au transmis ministrului Economiei, Varujan Vosganian, şi administratorilor judiciari, că vor face săptămâna viitoare o ofertă.

Ministrul Economiei s-a întâlnit marţi cu Yuval Cohen, partener fondator şi manager al Fortissimo Capital, fond de investiţii care şi-a manifestat interesul în vederea participării la procesul de privatizare al combinatului Oltchim.

La întâlnire au participat Wojciech Zaremba, reprezentantul PCC SE, companie înregistrată în Germania, administratorii judiciari Gheorghe Piperea şi Niculae Bălan, precum şi conducerea combinatului Oltchim, reprezentată de Armand Spiru.

„PCC SE, acţionarul minoritar al Oltchim, şi fondul israelian de investiţii Fortissimo Capital vor forma un consorţiu pentru privatizarea combinatului vâlcean şi au transmis, în cadrul discuţiilor, ministrului Varujan Vosganian şi administratorilor judiciari, că vor face săptămâna viitoare o ofertă în acest sens.

Fortissimo Capital şi PCC SE au cerut administratorilor judiciari să stabilească un termen final pentru depunerea ofertelor de privatizare pentru toţi competitorii interesaţi să investească la Oltchim.Reprezentanţii consorţiului nou-format au arătat că sunt dispuşi să facă investiţiile necesare pentru repornirea combinatului în sistem integrat cu Platforma Petrochimică Bradu, la întreaga capacitate”, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei.

PCC SE deţine direct 18,31% din acţiunile Oltchim şi indirect 14,02% din tutluri, prin intermediul Polyolt Holding, firmă înregistrată în Cipru.

Fortissimo Capital este un fond privat de investiţii care investeşte în principal în companii publice şi private israeliene din domeniul tehnologiei şi industriei, ce au nevoie de infuzii de capital pentru dezvoltarea afacerilor.

Ministerul Economiei a anunţat recent că şi producătorul de crom Yildirim Holding din Turcia este interesat să participe la privatizarea combinatului chimic.

Statul a eşuat anul trecut în încercarea de a privatiza Oltchim, controlată de Ministerul Economiei. Combinatul chimic se află în insolvenţă din luna ianuarie a acestui an. „

si

SIF-urile vor să formeze un consorţiu pentru a investi la Oltchim după privatizare

Se arata ca:

„Societăţile de Investiţii Financiară (SIF) vor să formeze un consorţiu care să investească la Oltchim (OLT), după privatizarea acestuia şi integrarea combinatului din Râmnicu Vâlcea cu Chimcomplex Borzeşti, potrivit Ministerului Economiei.

Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, s-a întâlnit joi cu George Mucibabici, preşedintele firmei de consultanţă şi audit Deloitte, Ştefan Vuza, preşedintele SCR Grup şi Costel Ceocea, preşedintele SIF Moldova, discuţiile vizând redresarea şi atragerea de investiţii pentru Oltchim.„În acest context, preşedintele SIF Moldova a anunţat iminenţa formării unui consorţiu al SIF-urilor, care doreşte să se implice în rezolvarea situaţiei Oltchim, considerat un proiect de interes naţional. În opinia partenerilor de dialog, acest consorţiu este interesat de funcţionarea combinatului după privatizare şi de aceea intenţia lor este aceea de a investi într-un proiect de integrare a combinatelor Oltchim şi Chimcomplex Borzeşti, care are ca puncte forte poziţia geografică avantajoasă, pieţe internaţionale de desfacere care pot absorbi 70% din producţia Oltchim şi Chimcomplex, instalaţii modernizate, în marea lor majoritate, sunt competitive din punct de vedere al costurilor“, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei.

De asemenea, potrivit participanţilor la discuţii Oltchim are ca avantaj că este singura capacitate de acest fel din Uniunea Europeană şi că ar aduce un plus de valoare pentru economia românească.

„În cadrul discuţiilor au fost solicitate informaţii cu privire la stadiul procedurii de insolvenţă, precum şi unele detalii suplimentare legate de situaţia economico-financiară a societăţii“, se mai spune în comunicat.

Vosganian s-a întâlnit miercuri cu reprezentanţii fondului de investiţii israelian Fortissimo Capital şi cei ai PCC SE, acţionar minoritar al Oltchim, care au anunţat la rândul lor că vor forma un consorţiu pentru privatizarea combinatului chimic.

Aceştia au transmis ministrului şi administratorilor judiciari că vor face săptămâna viitoare o ofertă pentru compania de stat.

Ministerul Economiei a anunţat recent că şi producătorul de crom Yildirim Holding din Turcia este interesat să participe la privatizarea combinatului chimic.

Statul a eşuat anul trecut în încercarea de a privatiza Oltchim, controlată de Ministerul Economiei. Combinatul chimic se află în insolvenţă din luna ianuarie a acestui an.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Septembrie 6, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Din nou despre Orientul Mijlociu

Iata ce ne spune Romania Libera:

Erdogan acuză Israelul că se livrează unui „terorism de stat”, denunţând raidul în Siria

Se arata ca:

„Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a acuzat duminică Israelul că se livrează unui „terorism de stat”, condamnând un raid aerian în Siria, pe care l-a catalogat drept o încălcare inacceptabilă a dreptului internaţional, relatează AFP, conform Mediafax.

„Cei care tratează Israelul ca pe un copil râzgâiat trebuie să se aştepte la orice, oricând, din partea sa”, a declarat Erdogan.

„Am spus-o şi o repet, Israelul are mentalitatea celui care practică terorismului de stat. În prezent, nu putem şti ce ar putea să facă şi nici unde ar putea să facă”, a declarat el pentru presă.

Erdogan a făcut aceste declaraţii după ce ministrul israelian al Apărării Ehud Barack a confirmat, în mod implicit, că Israelul a efectuat miercuri un raid împotriva unui complex militar sirian situat în apropiere de Damasc.

„Nu putem să considerăm ca acceptabilă încălcarea spaţiului aerian al unei ţări. Ceea ce a făcut Israelul este total opus dreptului internaţional”, a adăugat premierul turc.

„Eu sunt îngrijorat de faptul că, în acest tip de situaţie, pe viitor ne putem aştepta la orice scenariu”, a continuat el.

Erdogan a apreciat că justificarea avansată de către Israel, privind efectuarea unor transporturi de armament prin Siria către Liban, este doar un „pretext”.

Lovitura aeriană de miercuri a vizat o bază de rachete de tip sol-aer şi un complex adiacent în care se presupunea că s-ar fi aflat armament chimic, a declarat un oficial american sub protecţia anonimatului.

Damascul ameninţă cu o ripostă, alimentând temeri cu privire la o transformare în conflict regional a conflictului intern sirian care devastează ţara de 22 de luni şi care s-a soldat, potrivit unor estimări ONU, cu peste 60.000 de morţi.

Turcia a devenit, de la începutul rebeliunii împotriva regimului lui Bashar al-Assad, în 2011, un critic virulent la adresa regimului sirian.”

Israelul intenţionează să creeze o zonă-tampon în Siria, după prăbuşirea regimului al-Assad

Se arata ca:

„Israelul intenţionează să creeze o zonă-tampon pe teritoriul sirian, cu scopul de a împiedica grupări radicale să se apropie de frontiera sa, în cazul în care regimul preşedintelui Bashar al-Assad se prăbuşeşte, au declarat duminică surse din domeniul securităţii pentru AFP, transmite Mediafax.

„Comandamentul militar din nord are un plan pentru «perioada post (al-Assad)», apreciind că, atunci când Bashar al-Assad nu va mai fi preşedintele Siriei, există o temere (potrivit căreia) unele elemente teroriste vor încerca să se apropie de bariera” care marchează frontiera israeliană, au declarat aceste surse pentru AFP.

„Astfel, ei vor să creeze un fel de zonă-tamponă pe teritoriul sirian şi să anunţe acest lucru întregii lumi, cu obiectivul de a împiedica (posibilitatea) ca teroriştii să se apropie de barieră fără ca noi să îi putem împiedica, fără ca noi să putem să îi vedem”, au adăugat aceste surse.

„Este vorba despre o zonă-tampon care va aparţine Siriei. Nu vom invada teritoriul sirian”, au subliniat aceste surse, insistând asupra faptului că aceste planuri se află într-un stadiu iniţial, fără să precizeze cât de adânc va pătrunde această zonă-tampon pe teritoriul sirian.

Contactat de către AFP, un purtător de cuvânt militar a refuzat să facă vreun comentariu asupra acestor planuri, subliniind că noua barieră de securitate, aflată de-a lungul liniei de armistiţiu cu Siria, pe Platoul Golan, este aproape finalizată.

Israelul a ocupat o parte a Platoului Golan în cursul Războiului din iunie 1967, după care a anexat-o, în 1981, acţiuni care nu au fost recunoscute niciodată de către comunitatea internaţională.

În mai şi iunie 2011, armata israeliană a deschis focul asupra unor refugiaţi palestinieni care încercau să treacă de această barieră, omorând aproximativ 30 de persoane porivit ONU, care a staţionat aproximativ 1.200 de Căşti Albastre de-a lungul liniei de armistiţiu dintre Israel şi Siria”

Biden avertizează Iranul că „fereastra diplomatică se închide” în cadrul dosarului nuclear – presă

Se arata, printre altele, ca:

„Vicepreşedintele american Joe Biden a avertizat duminică Iranul că „fereastra diplomatică se închide” în privinţa negocierilor asupra programului său nuclear controversat, ameninţând Teheranul că va fi afectat de „sancţiuni paralizante şi o presiune tot mai mare” în caz de eşec, relatează AFP, transmite Mediafax.

„Mingea este în terenul iranienilor. În ceea ce ne priveşte, noi am făcut şi continuăm să facem eforturi reale în vederea obţinerii unei soluţii diplomatice la preocupările comunităţii internaţionale cu privire la programul nuclear iranian. Dar fereastra diplomatică se închide”, a declarat Biden într-un interviu pentru cotidianul francez Le Figaro care va fi publicat în ediţia de luni.

„Guvernul iranian trebuie să abordeze cu seriozitate şi bună credinţă negocierile (cu Grupul) 5+1”, alcătuit din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU plus Germania, a adăugat el, în cursul unei vizite la Paris, unde se va întâlni luni cu preşedintele francez François Hollande. […]

Vicepreşedintele american avertizează că „liderilor iranieni sunt cei cărora le revine responsabilitatea de a-şi respecta obligaţiile internaţionale. În caz contrar, vor continua să se confrunte cu sancţiuni paralizante şi o presiune tot mai mare”.

„Preşedintele (american Barack) Obama a fost clar (în acest sens). El va împiedica Iranul să obţină arma nucleară. Şi vom face tot ceea ce trebuie pentru a ne asigura că acest lucru nu se va întâmpla. Dar a mai rămas încă timp şi spaţiu pentru ca diplomaţia, susţinută de (măsuri de) presiune, să reuşească”, a conchis vicepreşedintele Statelor Unite Joe Biden.

Marile puteri şi Israelul suspectează Republica islamică de faptul că vrea să se doteze cu arma atomică, sub acoperirea programului său nuclear civil, un lucru pe care Teheranul îl dezminte în termeni categorici.”

Fost lunetist american decorat pentru misiuni în Irak, ucis într-un stand pentru tir în Texas

Iata ce se arata:

„Un fost militar american de elită, Chris Kyle, care ar fi ucis, ca lunetist în cadrul forţelor americane aeriene, peste 150 de irakieni, în cursul războiului, a fost împuşcat mortal, sâmbătă, într-un stand pentru tir, în statul Texas (sud), a anunţat duminică Fundaţia Fitco Cares, relatează AFP, conform Mediafax.

Chris Kyle, în vârstă de 38 de ani, era foarte ataşat de aceasă fundaţie, Fitco Cares, la crearea căreia a contribuit şi care le oferă ajutor veteranilor afectaţi de stres posttraumatic, după ce se întorc din misiuni efectuate în teatre de operaţiuni.

Kyle participa sâmbătă la o astfel de activitate, menită să îl ajute pe un militar afectat de stres posttraumatic, organizată într-un stand pentru tir la Glen Rose, în Texas, potrivit postului local de televiziune WFAA-TV.

Acest tânăr militar, în vârstă de 25 de ani, a fost arestat, el fiind suspectat că i-a împuşcat atât pe Chris Kyle, cât şi pe un vecin al acestuia.

Chris Kyle a participat la patru misiuni în Irak, în perioada 1999-2009. El a primit multiple distincţii pentru serviciile sale şi a scris o carte, „American Sniper”, în care recunoaşte că, văzând numărul de persoane pe care le-a ucis, insurgenţii irakieni au pus un premiu pe capul său.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Situatia in Orientul Mijlociu ramane foarte tensionata.

Februarie 4, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu