Citeam ce spunea Cristian Preda despre adversarii lui Soros – v. si aici – despre curentul acesta antiSoros ce exista acum cel putin in Europa Centrala si de Est, cum ca ar fi determinat de moartea ideologiilor si de antisemitism. Dupa cum se stie, George Soros este evreu.
Dar eu cred ca avem o cauza mult mai clara si simpla: interesul, purul interes. Cu alte cuvinte, unii au interesul sa fie impotriva unei societati deschise sau sa nu promoveze macar o societate deschisa. Unul din motivele care determina interesul asta e comunismul, lucru care arata justetea cu care Popper a aratat ca marxismul este cel mai important si periculos adversar al unei societati deschise. Iar in Estul Europei, nu doar in Romania, se manifesta fenomenul nostalgiei fata de vremurile trecute. Insa pe langa asta mai e si altceva.
O sa luam un mic studiu de caz pe Ungaria, unde mi se pare ca avem un exemplu ce il putem considera clasic.
Dar inainte trebuie sa spunem ca nu doar in Romania exista coruptie la varf, ci in toate tarile foste comuniste, inclusiv Germania, numai ca nu se vorbeste prea mult despre asta. In al doilea rand trebuie aratat ca din tot spectrul politic, cei mai bogati sunt socialistii. La noi, in Romania, PSD are nu doar cei mai multi membri ci si cei mai bogati membri din toata clasa politica. Ungaria n-a facut exceptie de la, hai sa-i zic asa, regula asta. Asa se face ca fostul premier, Dl. Ferenc Gyucsany, de la care au pornit toate, atunci membru al Partidului Socialist Maghiar e un prosper om de afaceri! 🙂 Nu va suna cunoscut? 🙂 Dl. Gyurcsany a facut imprudenta sa spuna intr-un discurs la Blatonoszod, intr-un miting cu usile inchise cu partidul: „este evident ca am mintit in ultimii un an jumate, doi ani”, discurs care a fost inregistrat si apoi dat publicitatii. Asta era in 2006. Oamenii, cand au auzit asa ceva, mai ales ca era cu usile inchise, adica poporul nu trebuia sa stie asta, s-au revoltat si au urmat un val imens de proteste. Imi aduc aminte ca la Budapesta ziceai ca-i o veritabila revolutie.
Asta a fost punctul de pornire in care poporul a semnat divortul cu socialistii si s-au indreptat spre Fidesz, partidul lui Viktor Orban, caruia i se ivise o oportunitate nemaipomenita. Orban a venit la Putere, a schimbat Constitutia si a inceput o guvernare cu accente autoritariste. Pe de alta parte, in Ungaria, mai ales in randul tineretului maghiar, a inceput sa prinda extrema dreapta, reusind sa castige multi adepti si performante electorale. Orban nu a fost de la bun inceput antiSoros. A devenit cu timpul.
Inca de la schimbarea Constitutiei s-a vazut ca inclusiv socialistii consimt la ceea ce se intampla. Practic, guvernarea Orban e un capac care acopera oala. Toata lumea e multumita. Ati auzit in Ungaria de existenta unui DNA sau a luptei impotriva coruptiei? Ati auzit de arestari spectaculoase? N-as crede, dimpotriva: ii mai ascunde si pe cei certati cu legea din Romania. Coruptia din Ungaria e tot atat de mare cat si cea din Romania, doar ca ea nu exista pentru ca autoritatile nu vor sa existe. Fara indoiala sunt oameni bogati, politicieni sau in stransa conexiune cu politicul, care nu pot sa explice cum de au reusit asemenea performante in afaceri si de unde atatia bani asa de repede. Si atunci o guvernare opaca – in contrast cu transparenta unei societati deschise – ii acopera si-i protejeaza.
Trebuie spus ca, prin definitie, o societate deschisa inseamna si se bazeaza pe: Democratie, Libertate, Drepturile si Libertatile Fundamentale ale Omului. Fara indoiala, da posibilitatea ca sa se manifeste din plin spiritul critic. Transparenta este iarasi o caracteristica. Or, oamenii bogati de care spuneam mai sus simt ca asa ceva nu le apara bine interesele, daca nu chiar e contrar cu interesele lor. Unei asemenea categorii de oameni bogati – si daca privim mai larg, putem sa-i includem aici si pe Vladimir Putin si oligarhii rusi – dictatura le apara mai bine interesele.
Dictatura da acestui mic grup social cel putin doua oportunitati:
1. Posibilitatea de a domina societatea pe termen lung;
2. Le asigura protectia intereselor, blocand, spre exemplu, Justitia sa intervina si nu-s chiar putini si neimportanti cei care cauta protectie.
Aceste interese ii face sa fie impotriva unei societati deschise.
Poporul, in schimb, e supus unei manipulari facute cu arta si eficiente, trebuie sa recunoastem. Nu se urmaresc cu adevarat interesele poporului sau ale natiunii maghiare. In schimb, se joaca teatrul patriotismului, asa cum ii place maghiarului!! 🙂
In Ungaria sau Polonia (o situatie similara cu cea a Ungariei) pentru ca sunt tari membre ale Uniunii Europene nu avem o dictatura veritabila. In Rusia, care nu e membra UE, avem un regim ce poate fi considerat dictatorial. Si in general in Spatiul Ex-Sovietic.
Cine sunt acesti oameni bogati de care spuneam mai sus? In primul rand fosti comunisti si securisti, esaloanele 2-3 – in Romania asa s-a intamplat. Uitati-va numai la Sebi Ghita, ca sa dau un exemplu. Sau Dorin Cocos. Sau colonelul Paltanea. De unde rezulta ca au fost si sunt oameni in stransa conexiune cu serviciile de informatii si cu politicul, si nu cred ca Ungaria face exceptie.
Cand un jurnalist rus care a platit cu viata se intreba: „Suntem Rusia sau KGB al Uniunii Sovietice?”, descria un fenomen care s-a intamplat, dupa caderea comunismului, nu doar in Rusia. Ci in toate tarile foste comuniste. Incercarea serviciilor secrete sa puna mana pe Putere – sa nu uitam ca Putin a fost in KGB – si sa domine societatea. Si aveau si au toate mijloacele s-o faca, inclusiv relatii si influenta pe care un om de buna-credinta nu poate sa le aiba. Este unul din cele mai periculoase fenomene care se intampla in Est si care cauta sa distruga societatea deschisa pentru ca nu-i convine, acestor oameni nu le convine asa ceva. Pentru ca intr-o societatea deschisa statul nu functioneaza dupa cum au aratat cei de la Rise Project despre imbogatirile lui Dragnea.
In Romania, stoparea reformelor dupa 2004 si marirea abnorma a statului au fost actiuni impotriva societatii deschise, precum si toate cazurile de coruptie inregistrate in fostul PDL, cat au fost la Putere, nu mai vorbesc de oameni care nu promovau societatea deschisa, ci dimpotriva, datorita unui complex de interese de care erau legati si care de multe ori se reduceau la bani, la obtinerea unor avantaje, a unor functii etc. Insa este adevarat ca, istoric vorbind, fenomenul acesta s-a inregistrat cu o putere neobisnuita in societatea noastra incepand din 2000 – si va amintiti de ce procente a avut atunci PRM-ul la alegeri. Apoi multele interese din PSD, partid ajuns la Putere, cultul personalitatii despre care fostul premier, Dl. Nastase, ne vorbeste de abia acum, au amplificat fenomenul coruptiei. Din fericire, s-au facut reforme reusite intr-o proportie mai mare decat in trecut, deficitul bugetar era mic, cresterile economice inregistrate erau mari si sanatoase pentru prima data in postdecembrism.
Insa cred ca trebuie stiut ca , la noi, adversitatea fata de o societate deschisa s-a manifestat inca din 1990: sa ne gandim la faptul ca pana azi nu stim adevarul despre Revolutie si nu au fost trasi la raspundere cei vinovati, apoi la Mineriade (situatie intrucatva similara daca ma gandesc la Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990), felul in care Guvernul Roman a fost dat jos – cu minierii, prin violenta stradala. Cu toate acestea au fost si parti bune: s-a dat o Constitutie democratica si a inceput sa se faca Reforma. Parti rele: cand FPS a ajuns stat in stat, o organizatie opaca, care nu se mai supunea legilor, necontrolabila guvernamental, aparitia unor oameni precum Sorin Ovidiu Vantu – un escroc ce a facut puscarie, daca nu ma insel, pe vremea lui Ceausescu – ajungandu-se ca in fata lui sa tremure potentatii zilei. Apoi chestiunea cu prabusirea FNI si pagubirea atator oameni, precum s-a intamplat si mai inainte cu SAFI. Nu mai vorbesc de prabusirea unor banci…
Cu toate acestea, la noi s-a infiintat, pe vrema guvernarii Nastase, un PNA, actualul DNA, si s-a ajuns la o formula functionala a lui, desi problema coruptiei, dupa cat se vede nu e inca rezolvata, dar totusi Justitia nu e blocata. In Ungaria nu vedem asa ceva. Ci o guvernare, cea a D-lui. Orban, care pare ca usor-usor se eternizeaza, asa cum pare sa se eternizeze si Dl. Putin la Putere in Rusia. Ungaria e in UE, desigur, dar aceasta stare de lucruri se datoreaza faptului ca multora le si convine, le convine si socialistilor, care nu vad ca se agita prea mult. Vad ca se agita mai mult tineretul din extrema dreapta… Insa celor doua mari partide – socialistii si Fidesz- le convine. Socialistii – MSZP, Unitatea Stangii acum – nu vor forta daca Orban le asigura protectia averilor. Totusi, discrepanta e mare in Parlamentul Ungar, Fidesz domina autoritar scena politica. Unitatea Stangii are avantajul unui lider mai tanar – Dl. Attila Mesterhazy. Dar se vede ca episodul din 2006 inca mai produce efecte si ca electoratul n-a uitat…
Ungaria, totusi, nu e in Vecinatatea Estica.
Ar fi timpul pentru o schimbare in Ungaria…
In orice caz, sondajele de opinie pentru urmatoarele alegeri parlamentare din Ungaria ne arata ca Fidesz nu a slabit. Acolo Dreapta e puternica si stanga faramitata. Intalnim, de asemenea, o extrema dreapta destul de semnificativa. La noi e invers: Stanga e puternica si Dreapta faramitata. De asemenea, nu se inregistreaza o crestere semnificativa a unui partid de extrema.
Cred ca trebuie spus ca impotriva societatii deschise sunt actualmente, in general vorbind, desigur, fortele conservatoare. Din pacate conservatorismul pare ramas blocat, daca se poate spune asa. Si in Europa si peste Altlantic.
Pe de alta parte, gandindu-ne la peisajul politic budapestan si la ce se intampla acolo, putem vorbi de moartea ideologiilor intrucat aspectul ideologic conteaza mult mai putin. Ceea ce conteaza este ca se acopera unii pe altii, indiferent de culoare politica, intr-un regim care ii protejeaza, opac, si care blocheaza accesul Justitiei, aceasta fiind ea insasi sub controlul politic. Deci nu mai conteaza ideologiile, ci interesele unui anumit Grup de interese, constituit din foarte putini, dar care au un control cvasitotal asupra a tot ce misca in Ungaria, cum se spune, pentru ca de fapt acest Grup detine o mare Putere politica in Ungaria si se poate spune ca, de fapt, acesta conduce Ungaria.
De asemenea, trebuie spus ca in Europa de Est fosta comunista asistam nu de putina vreme la o degradare a termenului de „conservator” care, mai degraba, trimite la ideea fostului partid comunist. Nu doar in Romania se intampla asta, se poate vedea si in Polonia apropo de fenomenul la care faceam referire mai sus, referitor la esaloanele 2-3 ale fostului partid comunist si al elementelor din institutiile de represiune comuniste. Acum au ajuns sa ia Puterea. Desi ei sunt antiRusia, antiPutin, regimul e asemanator cu cel de acolo, doar ca Polonia e membra a UE din fericire. Din aceeasi familie politica cu Erdogan, cum arata tot Cristian Preda undeva, daca imi mai aduc bine aminte. In Rusia, moartea ideologiilor a aparut odata cu Vladimir Putin, fostul kgbist ajuns Presedintele Federatiei Ruse, aducand de fapt KGB-ul la Putere in Rusia si de aici observam ce consecinte a determinat pe plan mondial: tensiunile de acum cu UE si SUA. Trebuie sa se stie ca reinvierea caghebismului, a securismului este in mod clar impotriva unei societati deschise si urmareste dominarea societatii prin abuz, forta si violenta!!
Trebuie sa se stie ca idei precum aceea ca pedeapsa cu moartea ar fi de dorit sau ca ar fi mai buna decat statul de drept sunt impotriva societatii deschise si sunt promovate de cei care au interes in dominarea dictatoriala asupra tarii si societatii – v. cazul regimului Erdogan din Turcia, unde Soros e inlocuit cu replica sa musulmana: Fethullah Gulen.
Din pacate criza economica mondiala din 2008 dar mai ales o guvernare precum cea a lui Barack Obama, cu multe elemente marxiste, facandu-si simtita influenta in Europa, cum era si logic sa se intample intrucat era liderul Lumii Libere, a favorizat (poate fara sa vrea sau fara sa-si dea seama) dezvoltarea unui curent impotriva societatii deschise, cu consecinte care s-au vazut nu doar in Estul Europei, spre exemplu Brexitul, forte extremiste care incepusera sa creasca mult in preferintele electoratului cum a fost Frontul National al Marinei Le Pen, favorizarea musulmanilor – vazandu-i dezavantajati pe criterii de clasa sociala si de rasa, nepomenindu-se nimic de religie si de ideologia religioasa islamica a jihadului. E clar ca s-au promovat idei marxiste in contradictie cu economia de piata iar rezultatul nu a fost prea multumitor. Va dati seama ce ar fi fost daca ar fi castigat Bernie Sanders alegerile…
august 3, 2017
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, Barack Obama, comunism, Diverse, Erdogan, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, Federatia Rusa, Ferenc Gyurcsany, Fethullah Gulen, FIDESZ, George Soros, guvern, Karl Popper, KGB, Kremlin, Lumea libera, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PDL, PNL, politic, Politica internationala, Politice, Polonia, PSD, Putin, Recep Tayyip Erdogan, Rusia, social, societate, Societatea Deschisa, SUA, Turcia, UE, Ungaria, Uniunea Europeana, Viktor Orban, Vladimir Putin, WordPress |
15 comentarii
Inainte de a ne apuca sa dam solutii referitoare la Uniunea Europeana, cred ca ar trebui sa ne intrebam mai intai ce inseamna aceasta pentru noi. Si nu doar pentru noi, romanii. Ci pentru intreaga Europa de Est, scapata de curand din universul carceral al comunismului.
Si vom constata ca lucrurile nu se reduc doar la aspectul strict economic. Departe de mine de a neglija acest aspect, deosebit de important, recunosc. Dar e vorba si de altceva mult mai subtil: de valori. Este vorba de setul de valori occidental, capabil sa modernizeze tarile noastre, sa le puna pe un fagas normal, in stare sa asigure stabilitate, prosperitate, intr-un cuvant spus: dezvoltare. Este vorba, in principal, despre democratie, libertate, drepturile omului, anticoruptie, stat de drept, economie de piata, libera circulatie. De aceea Uniunea Europeana are o importanta covarsitoare si de aceea nu e de dorit sa se transforme intr-o Europa cu mai multe viteze. Pentru ca o astfel de Europa ar aduce cu sine o dezangajare de la aceste valori modernizatoare. Iar o prabusire a Uniunii Europene ar fi chiar o catastrofa geopolitica, cu consecinte dintre cele mai negative pentru tarile din Est. Le-ar intoarce catre subdezvoltare, intr-un peisaj economic si social in care ar inflori coruptia si oligarhia, slabind statele si aducand mari nemultumiri populatiei, urmate de grave tulburari sociale.
Derapajele care se constata in prezent in Romania, Polonia, Ungaria, ca sa dau cateva exemple, se pot remedia intr-o Europa Unita care apara ceea ce am numit mai sus setul de valori occidental. Cum ar fi fara aceste valori? Raspunsul e destul de simplu: n-avem decat sa ne uitam la Republica Moldova, unde intalnim Dodoni si Plahotniuci. Nu cred ca ne dorim o asemenea societate. Dar poate si mai bine e sa ne uitam la derapajele din Romania, unde cel mai mare partid al tarii – PSD – e condus de un baron local, condamnat penal cu suspendare, dar cu ambitii de prim-ministru si care isi infeudeaza Guvernul in interese mai mult personale. Cu ordonante treispe-paispe date in miez de noapte. Cu un un Program plin de promisiuni nerealiste si nesustenabile, la fel ca si maririle de salarii in sectorul de stat si infiintarea de 19 firme de stat in subordinea Primariei Capitalei. Sa ne gandim si cum era pana nu demult, cand aveam in Guvern foarte multi ministri penali, sa ne gandim la primari penali si parlamentari penali – asta ar insemna o dezangajare de la valorile Uniunii Europene.
Astfel de pericole pandesc inca toate tarile din Europa de Est, foste comuniste. Iar marea lor problema este ca nu pot face fata singure unor astfel de provocari. Nimeni nu spune ca modernizarea acestor tari e un lucru facil, care se poate realiza foarte repede. Dar procesul de modernizare trebuie continuat, si doar Uniunea Europeana, cu valorile ei, poate asigura acest lucru. Derapajele de la statul de drept din Romania si Polonia arata cu prisosinta ca tarile din Est nu pot face inca fata singure unor pericole de genul asta. Pe de alta parte, situatia nu e clara nici in Occident, unde forte populiste si eurosceptice incearca subminarea valorilor statului de drept si trimiterea Europei intr-o perioada revoluta si periculoasa, putand pune in pericol chiar pacea.
De aceea salut pozitia exprimata de Dl. Iohannis la Summitul Consiliului European de primavara de la Bruxelles. Fara indoiala, pozitia exprimata de Presedinte, desi oarecum vaga – „o uniune Europeana unita si puternica” -, este de preferat oricaror alte scenarii si e in interesul nu doar al Romaniei, dar si, dupa parerea mea, al tuturor tarilor din Europa de Est. Sigur, cele cinci scenarii propuse de Dl. Jean-Claude Juncker se vor discuta in continuare. Dar ideea centrala ar trebui sa fie cea exprimata de Dl. Iohannis. Pentru ca o Europa in „cercuri concentrice” sau a „mai multor viteze” poate sa conduca la scindarea Europei, desi Dl. Juncker a declarat ca nu a avut in vedere si nu se urmareste acest lucru si nici crearea unor noi linii de demarcatie in Europa. Pericolul, legat de astfel de scenarii, totusi exista. Si de aceea pozitia exprimata de Dl. Iohannis este salutara.
In Istorie, modernizarea Romaniei nu a fost un lucru usor, realizat cu putine eforturi. Insa trebuie sa spunem ca aceasta modernizare a fost in stransa conexiune cu Europa de Vest. E valabil nu doar pentru Romania. Statul modern roman nu ar fi fost posibil fara valorile occidentale. Nici dezvoltarea tarii. Civilizatia si prosperitatea nu s-ar fi asezat pe meleagurile noastre fara aceste valori. Din pacate, constatam acum un recul, dar situatia, cum am spus, poate fi depasita. Lucrurile se petrec, din pacate, in felul acesta si datorita unei slabiri (de moment) a Uniunii Europene – de aici si scenariile actuale propuse de Dl. Juncker. Insa UE are capacitatea de a depasi aceste probleme cu succes. O Uniune mai slaba le-ar acutiza. Inutil.
Cam cum ar arata Romania fara Uniunea Europeana? Puteti sa va dati seama si din evenimentul cand preotii, la semnalul Prefericitului Parinte Daniel, i-au cantat lui Liviu Dragnea „Vrednic este!”. Sau cum, in 2015, in timpul unei slujbe la Biserica Armeneasca din Pitesti, un copil i-a sarutat picioarele presedintelui Consiliului Judetean Arges. Comentariile sunt de prisos. Nu cred ca ne dorim sa arate in felul acesta tara noastra. De aceea setul de valori occidental este esential pentru modernizare, stabilitate si prosperitate. Nimeni nu are nimic cu Biserica, dar este inadmisibil sa vedem cum Biserica se transforma intr-un vehicul electoral prin astfel de practici de linguseala, servilism si slugarnicie fata de anumiti lideri politici. Prin asemenea ploconeli care nu-si au rostul. Deci iata cum ar fi o Romanie fara Uniunea Europeana – una a obsecviozitatii. Care ne scoate din randul tarilor civilizate si ne ingroapa in mizerie! Repet, nimeni nu are ceva impotriva Bisericii, impotriva credinciosilor sau a preotilor cinstiti care-si fac datoria in mod cinstit. Dar asta e una, dar a promova in societate lingusirea si slugarnicia e cu totul altceva. I-au cantat lui Dragnea de parca l-ar fi hirotonit preot. Evident ca excesele acestea nu folosesc nimanui. Iar chestia cu copilul care pupa picioarele presedintelui CJ – cred ca l-ar fi facut invidios si pe Kim Jong-un.
Ca sa ne dam seama cum ar arata Romania fara UE, sa citim cu atentie articolul de mai jos:
Ziare.com
Se arata ca:
„Zeci de studenti de la Universitatea din Pitesti au reprezentat acoperirea unui director din Ministerul Tineretului, trimis in judecata recent pentru coruptie, care s-ar fi folosit de datele lor personale pentru a deconta cheltuielile unei tabere tabere a organizatiei Arges a Tineretului Social-Democrat (TSD).
Procurorii s-au sesizat din oficiu in acest caz, mai ales ca pe o retea de socializare au aparut poze de la tabara politica, potrivit Digi 24.
DNA a cerut listele cu participanti de la ministerul Tineretului si i-au convocat la audieri pe cei 30 de studenti care, in acte, au mers la Poiana Brasov la un seminar despre protectia mediului.
„Toti martorii au declarat ca nu au participat la nicio activitate la Poiana Brasov in perioada mentionata si nu si-au recunoscut semnaturile de pe lista de participare, diagrama de cazare sau pontajul de masa”, potrivit dosarului.
Fostul oficial in cauza e Cristian Mircea Melesteu. In 2013, in calitate de director al Directiei Programe si Activitati pentru Studenti din cadrul Ministerului Tineretului si Sportului, „cu incalcarea atributiilor de serviciu si sub pretextul desfasurarii proiectului studentesc ED-ECO Sport”, acesta a contribuit la organizarea unei tabere politice de dezvoltare personala si leadership pentru organizatia de tineret a unui partid politic, potrivit unui comunicat al DNA.
Formatiunea in cauza e TSD, iar intalnirea a avut loc la doua hoteluri din Poiana Brasov ce se afla in administrarea Complexului Sportiv National (C.S.N.) Poiana Brasov.
Toate cheltuielile de cazare si masa ale celor 102 de participanti, conform diagramelor de cazare, in cuantum de 14.000 lei, destinate desfasurarii proiectului respectiv, in perioada 22 – 24 noiembrie 2013, au fost suportate din fondurile publice gestionate de catre Ministerul Tineretului si Sportului, suma ce constituie totodata un folos necuvenit pentru formatiunea politica, potrivit DNA.
Procurorii mai arata ca o mare parte dintre persoanele care figurau pe lista de participare la acel proiect sunt studenti ai unei facultati din Pitesti care nu au participat la acel eveniment decat pe hartie.
Melesteu a avut complici. DNA precizeazaca, in vederea decontarii proiectului studentesc, „inculpata Georgiana Draghici a solicitat o lista cu date ale unor studenti ai Universitatii Pitesti, ale caror semnaturi au fost falsificate pe lista reprezentand participantii fictivi la proiectul Ed Eco Sport”.
Diagrama de cazare si pontajul de masa au fost avute in vedere de functionari ai MTS, care au avizat plata, fara a avea cunostinta de caracterul fictiv al acestora, se arata in dosarul trimis in instanta.
In aceeasi perioada si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, Doru Balasoiu, la solicitarea iGoergianei Draghici, a falsificat semnaturile unor studenti ai facultatii din Pitesti, care apar pe lista participantilor fictivi la proiectul studentesc Ed Eco Sport, pe diagrama de cazare si pontajul de masa.
Ministerul Tineretului si Sportului Ministerul Tineretului si Sportului s-a constituit parte civila in cauza cu 14.000 lei, arata DNA, reprezentand suma achitata pentru cheltuielile de cazare si masa ale participantilor la tabara politica, iar C.S.N. Poiana Brasov s-a constituit parte civila in cauza cu 7.889 lei, reprezentand suma neincasata de C.S.N. Poiana Brasov prin neaplicarea tarifelor de cazare si masa pentru terti.
Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Bucuresti cu propunerea de a se mentine masura asiguratorie dispusa in cauza.”
Si sa ne gandim ce ar insemna generalizarea si nesanctionarea in niciun fel, sub nicio forma a unor astfel de practici.
De asemenea ar trebui sa ne intrebam daca avem o clasa politica europeana. Nu ar trebui sa ne mire o asemenea intrebare. Si in trecut politicienii romani de mare prestigiu, cei care au contribuit la Unirea Principatelor si la Marea Unire, au fost nu doar oameni care au avut stranse legaturi cu Occidentul, dar si oameni acceptati in marile cancelarii occidentale. Si nu oricine si orice se accepta in marea politica. Spre exemplu, din pacate, avem la conducerea PSD, cel mai mare partid politic din Romania, un om ca Liviu Dragnea, condamnat penal cu suspendare, din care cauza nu poate fi premier, dar, de fapt, el conduce Guvernul. Acum Liviu Dragnea vrea si acces la informatii clasificate, desi legea nu-i da dreptul – nu-i nimic, schimbam legea! Astfel de oameni, astfel de lucruri, astfel de practici nu se accepta. Iar cand spun ca nu sunt acceptabile, inseamna nu doar ca nu folosesc tarii, dar ca sunt si daunatoare ei. PSD ar fi putut sa puna un om inteligent si fara probleme penale in fruntea sa. N-au facut-o. L-au avut pe Ponta cu probleme penale, acum pe Dragnea. Marea problema este ca sunt la Putere, ditamai partid de guvernamant. Partenerul de coalitie – ALDE – il are in frunte pe Tariceanu, tot cu probleme penale. Tariceanu e la sefia Senatului, al doilea om in Stat, Dragnea la cea a Camerei Deputatilor. Nu v-ati intrebat de ce Erdogan nu e acceptat in Uniunea Europeana? Insa nu ma refer doar la cei enumerati mai sus: clasa politica romaneasca are multe hibe. Iar toate acestea lucreaza in defavoarea Romaniei: nu absorbim in proportii suficiente fondurile europene, nu am reusit sa ne integram in Spatiul Schengen – asta ca sa ma refer la esecurile cele mai evidente. Din pacate, putem sa-l includem in galeria de mai sus si pe Traian Basescu. Modernizarea Romaniei inseamna, evident, si modernizarea clasei politice. S-a pus problema in dezbaterile de la o televiziune de stiri de ce nu se discuta despre problemele europene. Noi discutam despre Ordonanta 13, despre initiativele lui Serban Nicolae. Cine sa le discute? Pentru ca o clasa politica europeana ar fi dezbatut problemele cu care se confrunta Europa – la noi au fost trecute pe un plan secund, daca nu tert pentru ca nu avem o astfel de clasa politica, cu asemenea preocupari. Si ar fi de dorit sa avem o clasa politica europeana, altminteri cum ar putea deveni Romania un lider regional, ca se vorbeste despre asta?
Iata cateva putine motive, dar, cred eu, esentiale pentru care Uniunea Europeana e importanta pentru Romania. Si ca dezvoltarea Romaniei si drumul acesteia spre progres si civilizatie se realizeaza prin valorile Uniunii Europene, spre care Romania a tins – cu greu, dar a tins! – inca de la prabusirea comunismului.
DE citit si…
Romania Libera
Se arata ca:
„Adoptarea Ordonanței 13, care prevedea modificarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, a făcut un deserviciu mare României, întrucât a dat argumente celor din Uniunea Europeană care au blocat aderarea țării la spațiul Schengen, a declarat, duminică, la Digi24, consilierul prezidențial Leonard Orban.
„Nu cred că puteam să ne facem un deserviciu mai mare decât cel pe care l-am făcut cu adoptarea OUG 13. Practic, am dat argumente celor care au spus și care ne-au blocat în ceea ce privește spațiul Schengen că nu suntem convinși că progresele, care sunt remarcabile, sunt ireversibile. Am arătat că nu sunt ireversibile și că oricând se poate întâmpla ceva ca lucrurile să se întoarcă”, a afirmat Leonard Orban, întrebat în legătură cu posibilitatea ridicării Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) și Ordonanța 13.
Cu toate acestea, el a precizat că este un lucru „văzut pozitiv” că OUG 13 a fost abrogată.
„E bine că OUG 13 a fost abrogată și e un lucru care a fost văzut pozitiv. Dezastrul nu a fost foarte mare. E evident că s-a consolidat lipsa de încredere în faptul că noi suntem capabili să asigurăm această ireversibilitate. Există o anumită neîncredere, clar, la nivelul instituțiilor europene, la nivelul unor state membre cu privire la direcția noastră. (…) Președintele a dat clar garanții că, în limita competențelor pe care le are, va încerca să asigure continuarea acestor eforturi. Întotdeauna există o anumită neîncredere, după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat, evident există semne de întrebare și evident că nu șterg cu buretele odată ce ordonanța a fost abrogată, că există temeri că lucrurile s-ar putea repeta”, a mai spus Orban.
În ceea ce privește Mecanismul de Cooperare și Verificare, consilierul președintelui Iohannis suține că „mai devreme sau mai târziu” va trebui să se finalizeze.
„Părerea mea personală este că mai devreme sau mai târziu acest mecanism trebuie să se finalizeze, pentru că el este tratat într-o cheie politică — nu numai la București, și de către state membre și instituții europene. Pot să vă dau exemple foarte clare când existenta MCV a fost utilizată de anumite state membre sau de anumiți actori contra unor interese pe care le-am avut. Cel mai simplu exemplu e aderarea la spațiul Schengen”, a arătat el.”
Asta apropo de cat de europeana e clasa politica de la noi, in special PSD-ALDE care au castigat alegerile si cat de mult „bine”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, fac Romaniei inca de la inceput, caci au trecut doar trei luni de la alegeri. Leonard Orban are dreptate: astfel de lucruri nu sunt acceptate in UE, cu atat mai putin oameni ca Dragnea, Serban Nicolae, Florin „Alta intrebare!” Iordache, ca sa dau numai trei exemple, care promoveaza astfel de lucruri. Occidentalii vor respecta votul romanilor, nu asta e problema. Problema e ca s-ar putea sa ne intoarca spatele. Romania are de suferit din partea unor politicieni verosi. Si trebuie sa constatam ca, cel putin in cazul de fata, acestia sunt de la PSD-ALDE. Din pacate, trebuie s-o spunem: acesti oameni nu lucreaza in interesul Romaniei. Exista o retea de interese personale, interesul national e undeva mai pe la urma. Si nu e vorba nici de interesul cetateanului sau de interesul general si altele de genul asta.
Luand primele 100 de zile ale Guvernului Grindeanu si ale Coalitiei de guvernamant PSD-ALDE, trebuie sa constatam o prestatie execrabila din toate punctele de vedere. Si asta e doar inceputul. Nu cred ca trebuie sa ne iluzionam prea tare. PSD incepe sa fie un partid toxic. De fapt toata aceasta alianta PSD-ALDE e una toxica. In cazul asta, astfel de toxine ar trebui eliminate din politica. Poate n-ar strica faptul ca PSD sa se gandeasca la eventuale alegeri anticipate si la o retragere de la Putere. Si pentru ca inclusiv Programul economic e unul de natura sa destabilizeze economia si asa fragila.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
martie 12, 2017
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, Biserica, BOR, Calin Popescu Tariceanu, Consiliul European, DNA, Erdogan, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, guvern, Igor Dodon, Iohannis, Jean-Claude Juncker, Kim Jong-un, Klaus Iohannis, Leonard Orban, Liviu Dragnea, NATO, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, Patriarhul Daniel, PDL, PNL, politic, politica externa, Politica interna, Politica internationala, Politice, Polonia, Ponta, Presedintele Consiliului Judetean, PSD, PSD-ALDE, Recep Tayyip Erdogan, Republica Moldova, România, Serban Nicolae, social, societate, Sorin Grindeanu, Spatiul Schengen, stiri, SUA, Traian Basescu, UE, Uniunea Europeana, USA, valori, valori europene, Victor Ponta, Vladimir Plahotniuc |
36 comentarii
Un punct de vedere foarte grav…
Romania Libera
„Scriitoarea de origine română Herta Müller a vorbit, marţi seară, în debutul evenimentului ”European Angst” de la Bruxelles, despre condiţia Europei de astăzi, în contextul fricii şi al rasismului, scrie News.ro.
Autoarea premiată cu Nobel în 2009 a povestit problemele cu care s-a confruntat în România în perioada comunistă şi a făcut câteva paralele cu situaţia de astăzi din estul continentului, arătându-şi indignarea cu privire la acţiunile câtorva dintre liderii europeni – Viktor Orban, Jarosław Kaczyński şi Vladimir Putin.
În deschiderea seriei de conferinţe cu tema ”Populism, extremism, euroscepticism”, Herta Müller a tras un semnal de alarmă cu privire la libertatea Europei care este pusă acum sub semnul întrebării.
”Libertatea este un lucru de care unii oameni se tem, iar alţii nu”, şi-a început Herta Müller alocuţuinea de marţi seară. Scriitoarea stabilită în Germania în 1987 a povestit cum, în timpul regimului comunist din România, a mers împreună cu mama sa într-o localitate învecinată pentru a cumpăra un cadou – o blană de vulpe.
”Nu am vrut guler de vulpe cum aveau femeile în vârstă (…) Când am ajuns acolo l-am întrebat pe vânătorul care o avea de vânzare dacă a împuşcat chiar el vulpea. Mi-a răspuns: Nu împuşti o vulpe, ea se prinde în capcană. Asta mi-a rămas în minte”, a povestit Müller. ”Vulpea era prea frumoasă ca să fie tăiată în bucăţi. Din acest motiv m-a acompaniat ani buni. Peste tot unde am locuit a stat pe jos, ca un animal de companie”, a continuat ea.
Müller a explicat cum, în decurs de câteva luni, blana de vulpe a fost măcelărită. ”Serviciile secrete veneau când voiau şi lăsau semne dacă voiau. Voiau ca eu să ştiu că ce s-a întâmplat cu vulpea mi se putea întâmpla în propria casă”, a mai afirmat scriitoarea.
”La acea vreme lucram în fabrică şi traduceam instrucţiunile de funcţionare pentru maşinăriile importate din Germania. De două ori pe săptămână, un ofiţer de la Securitate apărea. Voia să mă recruteze ca informator. Mai întâi, prin galanterii, iar când am refuzat, a aruncat cu o vază de flori în perete şi m-a ameninţat. Ultima lui propoziţie a fost: Vei regreta asta!”, a povestit Herta Müller.
Ea a mai povestit cum a fost dată afară din fabrică, devenind ”inamic public”. A fost interogată şi numită ”element parazit”, a fost ameninţată cu închisoarea pentru că nu avea un loc de muncă stabil, ba chiar a fost acuzată de prostituţie. Müller a explicat celor prezenţi că statul român dădea o mare importanţă locurilor de muncă, dictonul fiind: ”Nu face astăzi ce puteai face ieri, pentru că mâine s-ar putea să nu mai fie nevoie oricum”.
”Când i-am spus mamei mele despre vulpe, ea m-a întrebat ce voiau de la mine. I-am spus: frică. Şi era adevărat. Acest cuvânt scurt explica totul. Întregul stat era clădit pe baza fricii. Fiecare dictatură este bazată pe cei care creează frică şi pe cei cărora le este frică. Am ştiut mereu că ea este instrumentul zilnic al celor care induc frica şi pâinea şi untul celor care se tem. Asta a fost până în 1989 în Europa de Est”, a mai spus Herta Müller.
Despre mama sa, Müller a spus că s-a temut pentru ea însăşi, dar şi de fiica sa. ”Nu mi-am mai găsit o slujbă stabilă. Uneori lucram în câte o şcoală. Cu cât erau mai mulţi colegi în jurul meu, cu atât era mai evident cât sunt de singură. Nimeni nu voia să fe văzut cu mine pe drum. Singurătatea era la fel de rea ca ameninţările primite de la Securitate. Le era teamă de stat şi de mine”, a mai explicat scriitoarea.
”Toate lucrurile care mi s-au întâmplat m-au făcut să îmi dau seama că mai exista o categorie de oameni – cei care îndurau frica. La fel cum au învăţat să îşi controleze frica, au învăţat să beneficieze de pe urma fricii altora. Erau egoişti, nemiloşi. Erau convinşi că îşi văd de viaţa lor, fără să se implice în politică. Dar era asta ceea ce făceau?”, s-a întrebat Müller. ”Nu cred. Managementul fricii nu a fost decât anticiparea supunerii. Doar dacă eşti persecutat, eşti perceput ca un individ. Dacă nu te-ai adaptat colectivităţii, puteai fi eliminat. Individualitatea nu era permisă, nici măcar în ceea ce priveşte vestimentaţia”, a povestit scriitoarea.
În discursul său, Herta Müller a punctat câteva dintre trăsăturile socialismului: ”Moda socialistă era ca o uniformă. Dictatura a însemnat eliminarea frumosului din toate formele vieţii, a diversităţii”. â
Ea a făcut astfel o introducere pentru ce a avut de declarat privind situaţia actuală a Europei. ”După căderea dictaturilor din Europa de Est, oamenii ştiau că libertatea este ceva concret, că fiecare om joacă un rol, gândeşte fără frică şi vorbeşte, că graniţele sunt, în sfârşit, deschise, că pot călători. Dar această euforie a trecut. Succesul individual este legat de riscul individual, iar asta îi agită pe oameni şi ei vor să se bazeze din nou pe ceva. Există o nouă nevoie de a fi supus. Nimeni nu se aştepta la asta. Moştenirea lăsată de dictaturi este dependenţa. Noua libertatea doar a acoperit-o, dar ea nu a dispărut cu adevărat. Dictaturile s-au dus, însă sinapsele sociale ies din nou la suprafaţă”.
În plus, Herta Müller a adus în discuţie şi câteva cifre dintr-un sondaj realizat în Germania. În regiunea Saxonia, spune scriitoarea, 62% din populaţie vor ”un partid puternic care să personifice întreaga comunitate naţională”. ”Nu este acesta un ecou al partidului socialist? Nu este aceasta dictatura binecunoscută?”, s-a mai întrebat Müller.
”Cel mai mare lucru pe care oamenii din Europa de Est îl aveau în comun era frica. Astăzi, xenofobia”, a punctat Müller, dând un nou exemplu din Saxonia: 58% dintre oameni cred că Germania este ”alienată” la un grad înalt de stăini. ”Xenofobia este şi ea o revenire a fricii duble. Sloganul socialist era: Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Îndemnul era complet neadevărat. Nu se putea ieşi din ţară, nici să fi avut contact cu străinii în ţară”, a mai explicat ea.
Totuşi, spune ea, xenofobia s-a manifestat atât în România, cât şi în Republica Democrată Germania, timp de mai multe decenii, când arabii, respectiv vietnamezii erau consideraţi cei mai neînsemnaţi oameni.
”Cu aceeaşi xenofobie ne confruntăm acum. Arabii şi vietnamezii au fost aduşi în ţările din Europa de Est ca semn al înfrăţirii popoarelor. Totuşi, erau trataţi ca duşmani. Cei care intrau în legătură cu ei erau consideraţi trădători, iar oamenii au devenit astfel grijulii. În plus, le-au fost inventate boli. Această aroganţă nu a fost altceva decât rasism. Era un program politic cinic. Astăzi, în aceeaşi parte a Europei lucrurile nu sunt foarte diferite. Spre exemplu în Ungaria, care, potrivit jurnalistului Paul Lendvai, a fost transformată într-o democraţie de tip Fuhrer de către Viktor Orban”, a mai declarat Herta Müller.
Ea a adăugat: ”Orban vorbeşte despre refugiaţi ca fiind străini pe care trebuie să-i ţii afară, pentru că obiceiurile lor riscă să strice societatea maghiară. Orban se foloseşte de legi şi de propagandă politică pentru ca Ungaria să nu primească 130.000 de refugiaţi din Siria, care abia au scăpat din război. Cu obiceiurile lor străine ameninţă cultura a 10 milioane de unguri. În acelaşi timp, Orban vinde permise de şedere permanentă pentru 360.000 de euro de persoană. Nimeni nu întreabă cine sunt cumpărătorii şi de unde vin banii. În loc de refugiaţi, el primeşte familii bogate şi indivizi dubioşi. Se pare că a cumpărat deja 18.000 de noi unguri. Este generos: aplicanţii îşi pot aduce toată familia. Aceşti noi maghiari care, aparent, nu ameninţă obiceiurile nativilor, vin din Rusia, China şi Yemen”.
După invazia sovietică, în 1956, peste 200.000 de oameni au părăsit Ungaria, a mai spus Müller. Mulţi au ajuns în Austria. ”În ciuda faptului că au fost nevoiţi să plece în exil , populaţia suportă xenofobia lui Orban. Europa de Est a produs refugiaţi în perioada comunistă. Nimeni nu i-a numărat. Nimeni nu îşi aminteşte de ei, nici măcar de cei care au fost împuşcaţi sau sfâşiaţi de câinii de la graniţe ori care s-au înecat în Dunăre. Acesta este un punct orb în propria percepţie a Europei de Est şi, cel mai probabil, principalul motiv pentru comportamentul rece”.
Herta Müller a atras atenţia că în întreaga Europă curentele populiste fac scenarii ”demonice, care induc frica”. ”În Germania, AFD reprezintă acum panicarzii. Liderul partidului vrea să readucă la viaţă termenul «voelkisch», adică «aparţinător poporului». AFD este foarte popular în două regiuni unde locuiesc foarte puţini străini. Orban a spus că nu trebuie decât să câştigi alegerile o dată, dar să o faci bine”, a declarat Müller.
Scriitoarea a mai spus că de aceeaşi părere este şi Kaczyński. ”Face declaraţii rasiste, averizează cu privire la boli periculoase care pot fi aduse de refugiaţi şi plănuieşte să facă din Polonia o democraţie de tip Fuhrer într-un stat catolic. Libertatea, cum a spus regizorul Andrzej Wajda, este ceva de care unii oameni au nevoie, iar alţii nu. Cei care odată îndurau frica nu aveau nevoie de ea şi ei sunt acum cei care îi susţin pe aceia care induc teama”, a mai spus scriitoarea premiată cu Nobel.
Despre Putin, ea a afirmat că a făcut din Rusia cel mai mare workshop de imitaţii, iar acest atelier produce ştiri false pe care le transmite lumii şi propagandă maliţioasă. ”Obiectivul este simplu: să aducă în colaps Europa democrată. Putin a abandonat marxismul şi acum pretinde că este religios. Omoară copii peste tot în lume, dar la Moscova îi place să aprindă candele. Are şi un duhovnic şi îl admiră pe Lenin”.
”Nu vreau să mai trăiesc fără alegeri. După 1989 nu mi-aş fi imaginat că libertatea va fi pusă din nou sub semnul întrebării şi că vor exista oameni care vor induce frica şi vor vrea să mă facă din nou temătoare. Da, unii dintre noi au nevoie de libertate şi alţii nu. Unii se tem de ea, iar alţii nu. Nu putem avea libertatea ca pe un drept sigur, ei pot încerca să ne ia”, a încheiat Herta Müller.
”European Angst” este o iniţiativă a Institutului Goethe, în colaborarea cu EUNIC (reţeaua institutelor culturale din care face parte şi Institutul Cultural Român), centrul Bozar şi European Movement International.” (subl. mea)
Cel putin din ceea ce prezinta acest articol, D-na. Herta Muller nu pomeneste de atentatele teroriste care au zguduit Europa,
Herta Muller
provocate de terorismul islamic. De asemenea, ar trebui discutat despre situatia economica actuala a Europei, o situatie dificila, postcriza. Insa e interesant ce spune:
„După 1989 nu mi-aş fi imaginat că libertatea va fi pusă din nou sub semnul întrebării şi că vor exista oameni care vor induce frica şi vor vrea să mă facă din nou temătoare„
ca si cum s-ar dori din nou lucrul asta. Interesant este ca vorbeste de „oameni care induc frica”, ca si cum ar fi un plan premeditat.
Noi, cei din Est, am stiut, cred, cel mai bine ce inseamna sa traiesti intr-o societate in care sa nu fie libertate. Cei care au suferit persecutiile regimului comunist, precum D-na. Herta Muller, mi se pare ca au acea acuitate de a percepe vibratiile societatii din acest punct de vedere. De aceea acest: „şi că vor exista oameni care vor induce frica şi vor vrea să mă facă din nou temătoare” – de observat ca spune despre sine: „si vor vrea sa ma faca din nou tematoare” – indica un freamat ce o atinge profund.
N-as vrea sa par ridicol, dar daca aceste cuvinte le-ar spune laureata Premiului Nobel pentru Literatura, Herta Muller, poate ca nu le-as da asa o mare importanta. Dar astfel de lucruri le spune omul Herta Muller, care a suferit in Romania de pe urma Securitatii si a comunismului.
Nu trebuie sa fim indiferenti fata de o Europa in care libertatea este amenintata, in care se doreste, in mod nesabuit as zice eu, un regres al libertatii ce poate naste monstri! Si faptul ca un om precum Herta Muller trage un semnal de alarma de la cel mai inalt nivel cultural ar trebui sa ne sensibilizeze si sa ne puna in garda.
„În regiunea Saxonia, spune scriitoarea, 62% din populaţie vor ”un partid puternic care să personifice întreaga comunitate naţională”. ”Nu este acesta un ecou al partidului socialist? Nu este aceasta dictatura binecunoscută?”, s-a mai întrebat Müller„
„Nu este acesta un ecou al partidului socialist?” – mie mi se pare mai degraba un ecou al Partidului National-Socialist…
De observat ca spune despre Putin ca vrea „să aducă în colaps Europa democrată„, ceea ce ar insemna ca doreste instaurarea totalitarismului in Europa. Lucrul asta cred ca ar trebui sa fie un serios semnal de alarma si pentru SUA. Este ingrijorator ca Presedintele ales al SUA, Dl. Donald Trump, pare a avea intentia unor relatii pline de condescendenta fata de Dl. Putin, noul dictator de la Kremlin! Daca acesta e obiectivul lui Putin, de a aduce in colaps Europa democrata, de a distruge Lumea Libera, cum mai poti avea relatii bune cu el?
Pericolul indicat de D-na. Herta Muller nu e unul nici imaginar si nici indepartat, cum poate ar parea la o prima vedere destul de superficiala. Cresterea partidelor extremiste si xenofobe in Europa e un fenomen actual cat se poate de real. Ce se afla in spatele lui, care sunt resorturile care l-au declansat si care il mentin inca? Toate politicile economice proaste care s-au dus in Europa dupa Criza din 2008 au contribuit la aparitia unei situatii politice tulbure. De asemenea si proasta gestionare a crizei migrantilor, care s-a suprapus peste o Europa in convalescenta din punct de vedere economic. In Ungaria si Polonia – dupa cum arata D-na. Muller – se articuleaza sisteme de forta, o „democraţie de tip Fuhrer”. Insa ceea ce e frapant in ce afirma D-na. Muller e ideea premeditarii. Lasa sa se inteleaga ca lucrurile acestea au fost premeditate de mai demult.
„Libertatea, cum a spus regizorul Andrzej Wajda, este ceva de care unii oameni au nevoie, iar alţii nu. Cei care odată îndurau frica nu aveau nevoie de ea şi ei sunt acum cei care îi susţin pe aceia care induc teama”
„”Toate lucrurile care mi s-au întâmplat m-au făcut să îmi dau seama că mai exista o categorie de oameni – cei care îndurau frica. La fel cum au învăţat să îşi controleze frica, au învăţat să beneficieze de pe urma fricii altora. Erau egoişti, nemiloşi. Erau convinşi că îşi văd de viaţa lor, fără să se implice în politică. Dar era asta ceea ce făceau?”, s-a întrebat Müller. ”Nu cred. Managementul fricii nu a fost decât anticiparea supunerii. Doar dacă eşti persecutat, eşti perceput ca un individ. Dacă nu te-ai adaptat colectivităţii, puteai fi eliminat. Individualitatea nu era permisă, nici măcar în ceea ce priveşte vestimentaţia”, a povestit scriitoarea.”
Insa de ce sa-i sustii pe cei care induc teama? Si, in general vorbind, de ce trebuie ca lucrurile sa se desfasoare cu teama? Oamenii au trait foarte bine in Europa de Vest si fara teama – dovada ca se poate foarte bine si fara teama. Teama era, intr-adevar, prezenta in societate de cealalta parte a Cortinei de Fier. Insa aceasta teama e prezenta actualmente in toata Europa, nu doar in Europa de Est. Inclusiv xenofobia. Totusi, puncteaza Europa de Est si nu cred ca fara temei. Sistemul securist – mai degraba, daca vreti, acea mentalitate – nu a apus inca. Si astfel de structuri sunt susceptibile de a dori sa acceada la Putere. In Rusia s-a intamplat lucrul asta – il vedem doar pe Vladimir Putin, fost caghebist, in varful piramidei Puterii. Insa aparitia unor partide ultranationaliste, antisistem, de extrema si, culmea, succesul lor nesperat la mase – in anii ’90 nici nu te-ai fi gandit la asa ceva! – se intampla si in Vestul Europei. Atitudini xenofobe se intampla si in Vestul Europei. In Europa de Est, fosta comunista, te-ai putea gandi la reminiscente ale vechiului sistem bazat pe forta si intemeiat pe teama. Insa fenomene asemanatoare se intampla in zilele noastre si in SUA – o tara ce ar trebui sa fie a Libertatii prin excelenta -, cu imigrantii ilegali mexicani – Trump parca doreste sa faca un zid la granita cu Mexic si pe cei ilegali sa-i expulzeze inapoi in Mexic. Sa ne gandim ca nici imigrantii sirieni nu au venit legal in Uniunea Europeana. Vedem ca, iata, astfel de fenomene se intampla peste tot in lume. Iar ceea ce doreste sa arate Herta Muller are un sambure de adevar: se doreste a se induce teama in societate si un sentiment de insecuritate, personala sau colectiva. Se pedaleaza pe astfel de chestiuni precum ultranationalism, xenofobie, protectionism excesiv chiar.
Dacismul…
E interesant ce se intampla si la noi. Iata un articol din Ziarul de Vrancea:
„In ultima luna au mai apărut Partidul Forţa Pensionarilor, Partidul Noua Revoluţie şi Partidul Dacismului Autonom Conservator
Partidul Forţa Naţională, afiliat la Mişcarea pentru Europa Naţiunilor şi Libertăţii, a fost înscris oficial în registrul partidelor politice, au anunţat vineri reprezentanţii formaţiunii. ”Din acest moment, partidul Forţa Naţională începe pregătirea pentru alegerile din această toamnă pentru a oferi societăţii româneşti alternativa unui partid patriotic capabil să îi apere interesele. În aceste vremuri în care Uniunea Europeană nu ştie încotro să se îndrepte şi în care România poate avea un rol important de jucat pe scena europeană, partidul Forţa Naţională lansează invitaţia ca toţi românii care îşi iubesc ţara să se adune în jurul flăcării în trei culori – sigla formaţiunii – pentru a scoate România din marasm şi a-i acorda vocea care i se cuvine la nivel european”, este mesajul formaţiunii.
Partidul a fost lansat la Sinaia în cadrul unei conferinţe organizate de europarlamentarul Laurenţiu Rebega la care a participat Marine Le Pen, preşedintele Frontului Naţional din Franţa. Recent mai mulţi membri ai Partidului România Unită (PRU) au trecut la Forţa Naţională.
În luna iunie au mai fost înregistrate Partidul Forţa Pensionarilor, Partidul Cetăţenii (CET), cu sediul în Ploieşti, Partidul Noua Revoluţie şi Partidul Naţional Civic.
La sfârşitul lunii mai a reuşit se înscrie în registru şi Partidul Dacismului Autonom Conservator, având drept semn electoral Pileusul dac – ”reprezentat de sus desfăcut în patru colţuri încolăcit în formă de melc în sens sinistrocentric cu 4 elipse stilizate în model ceramic cu patru forme puse în dreptul fiecărui colţ al unui pătrat peste un cerc închis aşa cum rezultă în simbolul descoperit la Cultura Sighişoara Wietenberg”.”
Aritcolul este din acest an. Despre Forta Nationala si Laurentiu Rebega – aici si, respectiv, aici. E adevarat, nu e vorba de partide din prim-planul vietii politice de la noi. Nu sunt partide mari. Insa fenomenul se intampla si e demn de remarcat ca influentele unor curente si partide extremiste din Europa de Vest sunt prezente si la noi.
Ceea ce arata ca Herta Muller are dreptate.
Viziunea lui Marine Le Pen: libertatea natiunilor – ostilitate la adresa strainilor
Iata o stire in care este prezentata atitudinea ostila la adresa strainilor din partea lui Marine Le Pen:
„Preşedintele Frontului Naţional, Marine Le Pen, candidată la alegerile prezidenţiale din 2017, din Franţa, a declarat că străinii nu ar trebui să beneficieze de aceleaşi privilegii precum cetăţenii francezi, iar copiii acestora nu ar trebui să aibă dreptul la educaţie gratuită, notează Mediafax.
„Le spun: Dacă veniţi în ţara noastră, să nu vă aşteptaţi la servicii sociale, şi ca educaţia copiilor voştri să fie gratuită”, a spus aceasta. „Gata cu joaca”, a declarat preşedintele Frontului Naţional.
Cele mai recente sondaje de opinie, privind cursa prezidenţială din Franţa, o situează pe Le Pen foarte aproape de contracandidatul său, Francois Fillon, pe care l-a criticat că interesele sale sunt asociate organizaţiei de afaceri din Franţa, Medef, Comisiei Europeană, băncilor şi ministrului german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble.”
Se pune accentul pe faptul ca e strain. Dar ce inseamna asta? Strain, adica nu-i francez. Dar poate fi cetatean european, desi nu francez, care munceste in Franta si isi plateste impozitele catre statul francez. In asemenea conditii cum ar sta treaba? De ce n-ar avea dreptul la educatie gratuita pentru copiii sai precum ceilalti francezi?
Iata alte stire:
„Liderul Frontului Național (extrema dreaptă) din Franța, Marine Le Pen, a salutat respingerea reformei constituționale la referendumul din Italia, informează luni agenția DPA citată de Agerpres.
„Italienii au respins UE și pe Renzi. Această sete de libertate a națiunilor și de protecție trebuie să fie ascultată!”, a scris Le Pen pe Twitter, la scurt timp după ce a început să se contureze rezultatul votului.
Le Pen l-a felicitat de asemenea pe liderul opoziției de dreapta pentru campania pentru votul „Nu” la referendum.
„Felicitări prietenului nostru @matteosalvini pentru această victorie pentru NU!”, a scris ea, referindu-se la liderul Ligii Nordului, Matteo Salvini.”
Marine Le Pen doreste sa acrediteze ideea ca natiunile n-ar fi libere in Uniunea Europeana. „Italienii au respins UE și pe Renzi” – pentru dansa asta inseamna „setea de libertate a natiunilor”. Ceea ce o intereseaza este distrugerea Uniunii Europene in numele unei asa-zise „libertati a natiunilor”. Insa nu prea vad cum anume n-ar fi fost libera natiunea italiana. Ce i s-a impus impotriva vointei sale? Pentru ca, de fapt, nu i s-a impus ceva. A fost un referendum unde cetatenii au votat si au respins masurile propuse de premierul Renzi.
„După înfrângerea suferită la votul din Italia, Matteo Renzi a demisionat miercuri seară din funcția de premier, dar pare decis să rămână în politică, comentează AFP citată de Agerpres.
Renzi s-a remarcat deja printr-o glumă acidă, rostită în fața apropiaților săi.
„Mâine dimineață (joi), voi organiza cu copiii mei un turneu pe Playstation unde sper să am mai multe șanse decât aici”, a spus ironic Renzi, după ce a demisionat ca urmare a respingerii reformei sale constituționale prin referendum, după mai bine de 1.000 de zile cât s-a aflat la conducerea guvernului.
Dar, înainte de a reveni la Toscana, unde locuiesc soția sa și cei trei copii ai lor, el a demonstrat în mod clar pe tot parcursul zilei de miercuri că rămâne combativ și pregătit să se bată, inclusiv în fața conducerii propriului său Partid Democrat (PD, centru-stânga).
„Nu ne temem de nimic și de nimeni, dacă alte partide vor alegeri (…) PD nu se teme de democrație sau de voturi”, a afirmat el, în fața conducerii partidului său în care este în continuarea numărul unu.
Și dacă partidele politice italiene vor ca parlamentul să funcționeze până la încheierea mandatului la începutul anului 2018, ele să-și asume „toate” responsabilitățile pentru a forma un guvern între ele, a adăugat el.
Cu alte cuvinte, deoarece mai multe partide au cerut deja alegeri anticipate, nu rămâne decât această cale, preferată și de el. Căci, departe de a fi renunțat la orice viitor politic, el pare grăbit să se bată din nou. „Este timpul să ne reluăm drumul”, a lansat el miercuri în scris italienilor. Și nu este singurul: Populiștii din Mișcarea 5 Stele (M5S) și Liga Nordului aflate pe val după un vot care a confirmat nemulțumirea populară născută odată cu Brexit și confirmată de alegerea lui Donald Trump sunt pe aceeași linie.
„Cerem alegeri imediat, altfel îi vom invita pe cetățeni să iasă în stradă”, a lansat miercuri Matteo Salvini, liderul Ligii Nordului, apropiat Frontului Național francez.
Președintele Republicii refuzase luni demisia lui Matteo Renzi, 41 de ani, cerându-i să asigure mai întâi adoptarea definitivă a bugetului pe 2017 în parlament.
Acesta s-a făcut după un vot în Senat miercuri după-amiază, datorită unui vot de încredere pentru a evita orice dezbatere. Spre ora 19:00 (18:00 GMT), Renzi s-a întors la președinte pentru a-i prezenta demisia într-o întrevedere care a durat circa 40 de minute.
El este a doua victimă a unui referendum în Europa după demisia în această vară a lui David Cameron, fostul premier britanic, căzut după „Nu”-ul compatrioților săi față de menținerea țării lor în Uniunea Europeană.
Președintele Mattarella își va începe consultările joi la ora 18:00 (17:00 GMT).”
Lasand la o parte discutia despre reformele propuse de Reznzi – daca erau bune sau nu, daca ar fi fost oportune sau nu – se poate constata usor ca, in Italia, lucrurile se desfasoara democratic. Renzi a ales solutia referendumului. Eu il inteleg. El nu a dorit ca reforma statului sa se faca fara acceptul cetatenilor, intr-un mod neconstitutional. Daca trebuie sa schimb Constitutia pentru ca sa pot realiza reforme, atunci e limpede ca lucrul asta nu se poate face decat prin consultare populara. Altfel cum schimb Constitutia? Dar ca natiunea italiana n-ar fi libera din cauza UE mi se pare o prostie demna de o cauza mai buna, desigur.
Despre cum actioneaza Rusia putinista…
Ceea ce arata Herta Muller trebuie luat in serios:
„„Rusia încearcă să destabilizeze societatea germană și statul cu campanii de propagandă și atacuri cibernetice”, a avertizat, printr-un comunicat, agenția de informații interne Bundesverfassungsschutz (BfV) din Germania.
Avertizarea contondentă vine la mai puțin de un an înainte ca țara să organizeze alegeri federale generale. Șeful Agenției, Hans-Georg Maassen, a afirmat într-o declarație că „există tot mai multe dovezi pentru încercările de a influența alegerile federale de anul viitor de către vectori din Rusia”. BfV a mai văzut și o creștere alarmantă a unei ”agresivități în cyber-spionaj” direcționat în special către politicienii germani.
Rusia a mai fost acuzată chiar în acest an de hacking-ul și eliberarea de spam-uri în e-mailurile membrilor Comitetului Național Democrat înainte de alegerile prezidențiale din SUA.
Hans- Georg Maassen a declarat că este posibilă „formarea unei opiniei publice automatizate, chiar robotizate” după care aceste opinii ar putea fi folosite pentru a răspândi știri false pe social media. Anterior Rusia a negat cu fermitate implicarea sa în orchestrarea atacurilor cibernetice în afara granițelor sale. „
Pentru noi, cei din Est, care am cunoscut comunismul si sovietizarea, lucrurile acestea sunt bine stiute ca putem da lectii. Ii stim atat de bine pe rusi si le cunoastem atat de bine modul de actiune incat o astfel de stire nu ne surprinde cu nimic. Vestul nu e familiarizat cu astfel de moduri de operare. Insa e demn de remarcat faptul ca Rusia lui Putin e cat se poate de activa in Europa! Si trebuie tinut seama de asa ceva.
Problema e alta! Ce urmareste, de fapt, Putin. Bine, stim ce urmareste in mare, la modul general. Dar la modul punctual? Asta e mai greu de aflat.
„Într-un decret semnat recent de liderul de la Kremlin, trecut aproape neobservat, UE este acuzată că, împreună cu Statele Unite, „subminează stabilitatea regională și globală“.
După doi ani de tensiuni puternice alimentate de anexarea Crimeii, în martie 2004, de conflictul din estul Ucrainei, apoi de intervenţia rusă în Siria, Vladimir Putin părea că ar dori o pauză în confruntarea cu Occidentul. În discursul său anual asupra naţiunii, din 1 decembrie, liderul rus arăta: „Contrar unora dintre colegii noștri străini care văd în Rusia un adversar, nu am căutat niciodată inamici. Noi avem nevoie de prieteni“. Dar, în aceeași zi, Kremlinul a pu-blicat un decret semnat de șeful statului care susţine noul Război Rece.
În acest document de 38 de pagini figurează de 70 de ori cuvântul „securitate“ și de 25 de ori „ameninţare“. Uniunea Europeană este acuzată „de expansiune geopolitică“ și că, alături de SUA, „subminează stabilitatea regională și globală“. Din text au dispărut unele priorităţi ca: „scopul principal în relaţiile cu UE, pentru Rusia, care face parte integrantă din civilizaţia europeană, este promovarea creării unui spaţiu economic și uman din Atlantic la Pacific“. Nimic despre integrare, nimic despre spaţiul comun. În loc, noua doctrină evocă „probleme sistemice accumulate“.
Întărirea Justiției, o „prioritate“ hilară
Unul din capitole este chiar hilar: Rusia face o prioritate din întărirea justiţiei la scară mondială și intenţionează să lupte contra intervenţiilor militare, care violează suveranitatea statelor. Sau: Rusia se va opune oricărei tentative a unor state de a pune în cauză dreptul internaţional și de a-l interpreta în mod arbitrar în scopuri politice, ca și tentativelor de ingerinţă în afacerile interne ale altor state cu scopul înlăturării puterii, în mod anticonstituţional.
În discursul anual, Putin s-a referit și la relaţiile Rusia-NATO, precizând că Federaţia Rusă intenţionează clădirea relaţiilor sale cu Alianţa în funcţie de nivelul de pregătire al acesteia pentru un parteneriat echitabil. Bineînţeles că Putin a subliniat că activitatea militară a NATO în apropierea frontierelor ruse nu face decât să creeze noi linii de diviziuni și le aprofundează pe cele deja existente.
Senatorul rus Alexei Pușkov, aflat la Paris, a subliniat că noile forţe care vor ajunge la putere în Europa și în SUA vor marca debutul unei noi ere în relaţiile cu Rusia.”
Pentru ceea ce isi doreste Putin, e destul de limpede ca are nevoie atat de o Uniune Europeana slaba, marcata de tot felul de contradictii, nemultumiri in randul populatiei, de ce nu si de conflicte si de o crestere a extremismului, dar si de un NATO „prietenos”, adica tot slab.
Herta Muller are dreptate: distrugerea democratiei in Europa este o prioritate pentru Vladimir Putin. Pentru ca in felul asta Uniunea Europeana slabeste tinzand catre dezintegrare. Dezbinarea Uniunii Europene este, de fapt, scopul urmarit, fara de care Rusia nu-si poate impune influenta politica. Democratia in Europa se opune impunerii influentei politice a Rusiei, in niciun caz nu e prietena regimului actual de la Kremlin!
Eu cred ca ar trebui sa fie destul de clar pentru toata lumea cel putin doua lucruri pentru a intelege politica Kremlinului:
1). Cum vede Rusia respectarea dreptului international: anexarea ilegala a Crimeii;
2). Cum vede Rusia un regim politic prietenos intr-o tara: precum cel din Belarus sau cel al lui Bashar al-Assad.
Daca vom intelege aceste doua lucruri, vom descifra mult mai usor ce doreste Rusia, de ce sprijina partide extremiste in Europa si de ce sustine ultranationalismul in Europa. Altminteri, asa cum e acum UE, pentru Dl. Putin, aceasta, impreuna cu SUA (se putea altfel?), „submineaza stabilitatea regionala si globala”. Eu cred ca astfel de lucruri trebuie bine intelese si peste Ocean, de catre SUA.
De aceea „democratiile de tip Fuhrer” din Ungaria sau Polonia, de care vorbeste Herta Muller, trebuie privite cu ingrijorare. Astfel de evolutii politice servesc Rusiei si cauzei lui Vladmir Putin.
Mediafax
„Preşedintele SUA, Barack Obama, a cerut serviciilor de informaţii să verifice atacurile cibernetice şi ingerinţele străine în scrutinul prezidenţial din noiembrie şi să prezinte raportul înainte de sfârşitul mandatului său, pe 20 ianuarie, anunţă consilierul pentru Siguranţă naţională, Lisa Monaco.
„Preşedintele a cerut comunităţii de informaţii să elaboreze un raport complet despre ce s-a întâmplat în procesul electoral din noiembrie, să menţioneze învăţămintele trase şi să le raporteze instituţiilor de profil, inclusiv Congresului”, a declarat Lisa Monaco, citată de CNN.
Consilierul prezidenţial a subliniat că atacurile cibernetice nu sunt o noutate, afirmând însă că este posibil ca „anul acesta să se fi depăşit un nou prag”.
În octombrie, Administraţia Statelor Unite a formulat acuzaţii oficiale la adresa Rusiei privind o serie de atacuri cibernetice care au vizat servere ale Partidului Democrat în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale şi legislative. În ultimele luni, oficiali americani au semnalat că atacurile cibernetice au fost efectuate de hackeri susţinuţi de Administraţia de la Moscova, scopul posibil fiind de a perturba campania în care candidata democrată la funcţia de preşedinte, Hillary Clinton, s-a confruntat cu republicanul Donald Trump. „Avem motive să credem, date fiind scopul şi sensibilităţile acestor eforturi, că aceste activităţi puteau fi autorizate doar de oficiali de rangul cel mai înalt din Rusia”, a transmis Administraţia SUA. Preşedinţia Rusiei a calificat drept „absurde” acuzaţiile Statelor Unite.”
Si iata un alt articol foarte interesant:
„Naţiunile europene riscă să dispară din cauza problemelor demografice şi a scăderii influenţei economice dacă nu vor rămâne în cadrul Uniunii Europene, avertizează Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, denunţând euroscepticismul populist şi criticând ţări est-europene.
Influenţa economică şi demografică a naţiunilor europene se diminuează în lume, astfel că ţările riscă să dispară cu timpul dacă nu sunt solidare în cadrul Uniunii Europene, a declarat vineri Jean-Claude Juncker, în cadrul unui eveniment de celebrare a semnării Tratatului Maastricht.
Juncker a atras atenţia că, în următorii zece ani, cota Europei în economia mondială riscă să scadă la nivelul de 15%, de la 25% în prezent. În 20 de ani, nicio ţară europeană nu ar mai fi în cadrul Grupului statelor puternic industrializate (G7), explică Juncker, citat de site-ul agenţiei Reuters. La începul secolului 20, europenii reprezentau 20% din omenire, dar acum sunt doar 5-7%, cu riscul ca spre sfârşitul secolului 21 să se ajungă la 4%.
„În acest context, cei care cred că a venit momentul deconstrucţiei, a fărâmiţării Europei, se înşeală în totalitae. Nu vom putea exista ca naţiuni individuale în afara Uniunii Europene”, a argumentat Juncker.
Preşedintele Comisiei Europene s-a referit la ascensiunea retoricii anti-UE în Europa, culminând cu referendumul britanic pro-Brexit şi cu creşterea popularităţii mişcărilor naţionaliste şi populiste în Franţa, Italia, Polonia, Ungaria şi în alte ţări.”
Un avertisment care trebuie luat in serios si care da de gandit. Pentru ca daca „natiunile europene risca sa dispara”, in mod necesar ele vor deveni mai slabe in viitor, inclusiv economic, luate individual. Cui ar putea sa foloseasca asa ceva? Nu cumva celor care spun ca „UE împreună cu Statele Unite, „subminează stabilitatea regională și globală“”? Fara indoiala, tari precum Rusia si, suspectez eu, China ar fi interesate de o astfel de evolutie. Si chiar unele state musulmane. Declinul demografic si scaderea influentei economice a natiunilor europene daca nu vor ramane in UE, deci luate individual, e clar ca reprezinta un castig, ca sa zic asa, pentru altii. Pentru cei care critica UE asa cum face Rusia putinista. Pentru ca acest declin demografic si aceasta slabire economica ar deschide calea impunerii influentei politice a Rusiei in Europa, pentru ca Rusia doreste sa domine Europa. Divide et impera – e destul de simplu.
Terorismul islamic…
Vorbeam de state musulmane – s-ar putea sa nu fie corect. Insa e clar ca terorismul islamic urmareste aceleasi scopuri cu Rusia si toti care doresc distrugerea UE, dand apa la moara partidelor extremiste. Un militant ISIS a fost arestat in Olanda. Doi adolescenti arestati in Germania pentru ca planuiau atacuri teroriste. La mijlocul lunii septembrie doua adolescente din Franta au fost arestate pentru ca planuiau sa comita un atentat:
„Două adolescente din oraşul francez Nisa au fost arestate la mijlocul lunii septembrie, acestea aflându-se contact cu jihadistul Rachid Kassim şi sunt suspectate că ar fi plănuit să comită un atentat, scrie Reuters online, care citează Procuratura din Paris.
Cele două adolescente, în vârstă de 17, respectiv 19 ani, foloseau aplicaţia de mesagerie Telegram pentru a comunica cu Rachid Kassim, un militant notoriu al reţelei teroriste Stat Islamic, care este suspectat că ar fi participat la câteva atentate şi tentative de atacuri teroriste care au avut loc în Franţa, a declarat un purtător de cuvânt al Procuraturii, confirmând astfel informaţiile publicate de cotidianul Le Parisien.
„Ele au fost instigate să comită un atac asupra unor ţinte, drept răzbunare pentru eliminarea purtătorului de cuvânt (Abu Muhammad al-Adnani, n.red) al Stat Islamic,” a afirmat o sursă familiară cu ancheta.
Adolescentele au recunoscut că au studiat posibilitatea comiterii unui atac, însă au abandonat ideea, relatează cotidianul.
Cel puţin alţi patru adolescenţi au fost arestaţi în aproximativ zece zile la începutul lunii septembrie, asupra tuturor planând suspiciuni că pregăteau să comită atacuri similare. De asemenea, toţi erau în contact cu jihadistul Rachid Kassim, care actualmente locuieşte în regiunea Iark-Siria, potrivit unor surse judiciare şi din cadrul poliţiei.”
Eu cred ca trebuie lamurita aceasta problema: ce se ascunde aici din punct de vedere politic? Pentru ca e clar ca astfel de lucruri NU au de a face cu religia. Ci cu politica. Este foarte clar ca cineva foarte ascuns instiga, cineva sprijina din umbra forma asta de terorism. Apeleaza la copii, pentru ca sa-si puna in aplicare planurile criminale – metoda tipic hitlerista. Astfel de oameni ar trebui dur pedepsiti!! Asa cum Hitler a trimis copii germani sa lupte in prima linie a frontului cand trupele aliate inaintau spre Berlin, acesti criminali, acesti nemernici se folosesc de copii pentru ca sa omoare oameni!! Eu cred ca trebuie sa spunem lucrurilor pe nume odata si odata.
Cine se afla in spatele acestor organizatii teroriste islamice? Ce se ascunde aici?
Iata o alta stire, cred eu relevanta:
„Un scriitor iordanian, de religie creştină, a fost asasinat chiar în faţa tribunalului unde era judecat pentru blasfemie, după ce acesta a distribuit pe pagina sa de Facebook o caricatură satirică la adresa islamului, a anunţat agenţia publică de ştiri Petra, potrivit BBC News online
Nahid Hattar a fost împuşcat de trei ori în faţa unui tribunal din capitala iordaniană Amman.
Atacatorul a fost arestat şi poliţia anchetează crima.
Hattar a fost arestat în luna august pentru 15 zile, fiind acuzat de blasfemie.
Caricatura distribuită de acesta înfăţişează un bărbat care fumează în timp ce stă întins în pat alături de două femei şi îi cere lui Allah să-i aducă băutură.
Scriitorul a declarat că scopul caricaturii nu era acela de jigni, ci acela de a expune viziunea islamiştilor radicali despre Paradis.” (subl. mea)
Probabil ca asta ar fi si motivul pentru care unii islamisti, unele state islamice nu doresc existenta Uniunii Europene si, pe cale de consecinta, nici influenta ei culturala. Pentru ca ar putea schimba Arhitectura de Putere in astfel de state islamice. Nu imediat, desigur. Ci in timp si nu chiar foarte incet si nici foarte greu. De remarcat ca el a fost acuzat de blasfemie si urma sa fie judecat. L-au omorat in fata Tribunalului. De ce? Nu cumva pentru ca spunea adevarul…? S-au rusinat de felul in care radicalii islamisti vad Paradisul. Dar de ce nu se rusineaza acesti radicali de faptul ca trimit copii sa faca atentate teroriste? Ca vad ca in aceasta privinta n-au nicio rusine!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
decembrie 9, 2016
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | AFD, Atitudine, Atitudini, Barack Obama, comunism, criza economica, Diverse, Donald Trump, Europa, European Union, Euroscepticism, Exercitii de normalitate, extremism, extremism islamic, Franta, Frontul National, Germania, Herta Muller, Iordania, Jarosław Kaczyński, Jean-Claude Juncker, KGB, libertate, Liga Nordului, Lisa Monaco, Marine Le Pen, Matteo Renzi, Matteo Salvini, Nahid Hattar, national-socialism, NATO, Nazism, nivel de trai, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, Partidul Dacismului Autonom Conservator, Partidul Forta Nationala, Partidul Forta Pensionarilor, Partidul Noua Revolutie, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, Polonia, populism, PRU, Putin, referendum, România, Rusia, Sergio Mattarella, Siria, social, socialism, societate, stiri, straini, SUA, Tratatul de la Lisabona, Tratatul de la Maastricht, UE, Ungaria, United States, United States Homeland Security Advisor, United States Homeland Security Council, Uniunea Europeana, URSS, USA, Viktor Orban, Vladimir Putin, WordPress, xenofobie |
4 comentarii
Sunt intrebat la comentariile din postarea precedenta cine a creat ISIS. Alt comentator face distinctia intre teroristii musulmani si musulmanii radicali. Desigur, sunt teme de discutie deosebit de interesante. Eu as dori sa va mai propun una care e poate mai interesanta!
Un punct central in discursul politic al D-lui. Donald Trump este antiglobalizarea, daca am inteles eu bine. Cu alte cuvinte globalizarea nu ar fi benefica SUA, multe firme americane plecand din tara spre alte zari, lasand in urma lor foarte multi someri. Inteleg ca Dl. Trump ar dori sa impoziteze firmele care nu doresc sa se intoarca. Cam asta e reprosul pe care Donald Trump il aduce globalizarii si probabil ca doar la acest aspect se margineste viziunea dumnealui despre globalizare.
Bineinteles, ar trebui sa definim termenul „globalizare” ca sa stim despre ce vorbim. Insa in loc de a ma pierde in cautarea celor mai precise definitii as dori sa spun altceva…
Imediat dupa 1989 s-a vazut efectul acestei globalizari: caderea comunismului in URSS si Europa de Est. A insemnat o perioada extraordinara de deschidere si promovarea libertatii in lume. A insemnat democratizarea atat a tarilor Europei de Est, foste comuniste, dar si a fostei Uniuni Sovietice, apoi a Rusiei. A insemnat o perioada de destindere, evitandu-se astfel un razboi mondial, reforme profunde in tari ce au stat decenii sub dictatura comunista care s-au soldat cu crestere economica rapida, a insemnat promovarea valorilor Lumii Libere in spatii precum Orientul Mijlociu si Lumea Araba. A insemnat reforme profunde in China, apropiind aceasta tara de SUA si Uniunea Europeana. A insemnat extinderea Uniunii Europene si a NATO. A insemnat libera circulatie a persoanelor, lucru la care nici nu visam in comunism, libera comunicare intre cetateni, internetul pe care il iubim cu totii!!
Cei care spun ca azi traim mai prost decat pe vremea comunismului sa-si aminteasca cum era pe vremea aceea cand nu gaseai de mancare in galantare, cand incepuse sa fie rationalizata painea si drepturile si libertatile omului erau calcate in picioare de un regim deosebit de opresiv. Cand nu aveam caldura, iarna, in apartamente si cand se intrerupea curentul electric. Iar istoria prostdemebrista a demonstrat ca atunci cand s-au facut reforme si cand acestea au fost facute corect, fara fraude, si tara noastra a reusit sa progreseze cu repeziciune.
In zilele noastre se intampla un fenomen periculos in Asia din imediata apropiere a Europei. Si anume aparitia unor periculoase ideologii totalitare: putinismul si salafismul care doresc sa penetreze Europa si sa destabilizeze Uniunea Europeana. Ar trebui sa remarcam ca acestea doua sunt principalele forte antiglobalizare in lume. Care nu doresc nici libertate, nici democratie, nici un nivel mai bun de trai pentru cetateni. Inteleg ca Dl. Trump ar fi prieten sau in relatii bune cu Dl. Putin. Sa ne gandim la discutiile intre Reagan si Gorbaciov si sa facem diferenta necesara intre un reformator – Dl. Gorbaciov – si un dictator (sau cum ambitii dictatoriale) – Dl. Putin. Sa facem diferenta intre un mare om – Dl. Reagan – care a dorit ca libertatea sa patrunda si in tarile ce stateau sub dictaturi si Dl. Trump… Dl. Reagan a dorit sa se vada Statuia Libertatii in intreaga lume…
Sa ne uitam putin in Europa de Est si vom vedea, la ora actuala, aparitia unui guvern autoritar si nedemocratic in Polonia sau, mai bine, uitati-va la Viktor Orban care doreste sa inconjoare Ungaria cu sarma ghimpata. Asta ca sa vedem ce inseamna forte antiglobalizare in Europa si la ce ar putea conduce o politica ce promoveaza antiglobalizarea.
Osama bin Laden, Al-Qaeda, ISIS, cei care nu doresc Primavara Araba, Bashar al-Assad – uitati-va ce tablou „frumos” al celor care nu doresc globalizarea. Adaugati in acest tablou de familie politica pe Vladimir Putin, Viktor Orban.
Sa ne uitam si le ce a insemnat globalizarea: afirmarea valorilor libertatii si democratiei in Ucraina si indepartarea de la Putere a unui dictator. Ce a facut Rusia D-lui. Putin? A anexat ilegal Crimeea! Nu respecta Acordurile de la Minsk. Si mai mult decat atat, devine o amenintare la adresa UE si a intregi Lumi Libere. Sa ne uitam cum a inceput sa arate Rusia lui Vladimir Putin – a ajuns ca numarul celor care traiesc sub pragul de saracie sa atinga un nivel record dupa 1989 incoace.
Sa luam aminte la ce inseamna antiglobalizarea! Inseamna o politica impotriva pietelor libere, impotriva drepturilor si libertatilor oamenilor, impotriva cooperarii intre oameni pe plan mondial si revenirea Lumii la situatia de dinainte de 1989: o lume in care sa avem parte de dictaturi dure, de control asupra populatiei, o lume a granitelor si a neincrederii reciproce, o lume impartita in blocuri politice antagonice.
Dl. Trump este impotriva globalizarii pentru ca doreste sa rezolve problema somajului la el acasa. Doreste de asemenea sa-i redea Americii maretia. Insa o America mareata nu se poate realiza daca pui Statuia Libertatii sub obloc. Iar cei de la noi care sunt impotriva globalizarii ar trebui sa se gandeasca la faptul ca intr-un astfel de regim politic tara noastra ar putea ajunge in cea mai neagra mizerie. Si nu doar tara noastra…
Presedintele Obama poate fi, fara indoiala, criticat. L-am criticat si eu. Si eu cred ca nu intotdeauna politicile sale au fost bune sau cele mai bune. Dar n-a facut niciodata imprudenta sa se declare impotriva globalizarii ci a afirmat rolul Statelor Unite in Lume. In discursul ei, D-na. Clinton a spus ca doreste sa-i capaciteze pe aliatii SUA in lupta cu dusmanii comuni. Aceasta particularitate de a fi impotriva globalizarii o gasim doar la Donald Trump. Nici Rubio, nici Ted Cruz nu au avut in discursul lor aceasta dimensiune politica: antiglobalizarea.
Ar trebui sa ne gandim ca antiglobalizarea poate reprezenta un mare pas inapoi, care sa agraveze situatia internationala si asa incarcata. Iar SUA ar trebui sa se gandeasca la faptul ca antiglobalizarea s-ar putea sa fie impotriva intereselor sale, nicidecum sa-i redea maretia, cum doreste Donald Trump.
Sa ne gandim si la urmatorul aspect: cat de fericiti ar fi cei de la ISIS daca Lumea Libera n-ar mai promova democratia si libertatea in Orientul Mijlociu! Asta ar fi o adevarata victorie a ISIS impotriva Lumii Libere. Precum si o Europa dupa chipul si asemanarea fundamentalismului islamic! Asa cum Dl. Putin ar dori o Europa dupa chipul si asemanarea Uniunii Euroasiatice, proiectul de suflet al domniei sale!
Sa ne gandim ce ar insemna antiglobalizarea in Europa: o Europa a nationalismelor, a granitelor, a sferelor de influenta antagonice – ar insemna distrugerea Uniunii Europene care, dupa unii comentatori, ar conduce la razboi!
De aceea i-as recomanda, cu respect, D-lui. Trump, care aspira sa devina Presedintele SUA, cel putin prudenta in afirmatii si in utilizarea anumitor termeni, precum cel de antiglobalizare.
Putem sa ne gandim si altfel. Sa presupunem ca globalizarea nu a adus nimic bun. Va aduce ceva bun antiglobalizarea? Chiar n-am vazut demonstratii in acest sens, decat pareri neconvingatoare. Poate va aduce ceva mult mai rau… Unii nici nu vor sa ia in calcul o asemenea ipoteza!
Iar tara noastra are, in continuare, nevoie de reforme in spiritul libertatii si economiei de piata libera. Si nu doar tara noastra. Ci intregul nodtru continent. E periculos sa consideri ca daca patru barbati au jefuit o femeie (a fost o stire in acest sens, daca nu gresesc) trebuie sa instituim statul politienesc sau ca e periculos sa mai iesi din casa. Daca se intampla si lucruri rele eu cred ca nu trebuie sa generalizam si sa spunem ca totul e rau, fapt ce ar justifica o dictatura. Mult mai importanta este cooperarea intre oameni, libertatea si de aceea spun ca in continuare e nevoie de reforme si de o crestere a libertatii pe continentul nostru. Cred ca e singura cale prin care putem dezamorsa tensiunile existente si relua cresterea economica creand premisele unui nivel de trai mai bun pentru cetateni.
Observati cum in tara noastra reformele nu doar ca au incetinit, nici nu s-au mai facut din 2004 incoace. In schimb a crescut volumul arestarilor, fara sa se spuna ca ar fi scazut coruptia, munca la negru, fara ca sa se imbunatateasca semnificativ starea economica a tarii. De aceea avem nevoie in continuare de reforme liberale, pentru ca omul care doreste sa faca ceva sa si poata face, nu sa fie condamnat automat la faliment inca din prima zi de activitate. Avem nevoie pentru destinderea atmosferei si reducerea tensiunilor din societate, pentru ridicarea moralului intregii societati.
Traim vremuri in care sunt forte ce nu doresc libertate, ci vor s-o distruga si sa dea Lumea inapoi cu peste 26 de ani. Nu mai vorbesc de faptul ca vor sa instituie o bezna totalitara in tari care de abia au scapat de totalitarism si de mizerie. Vor ca oamenii sa traiasca in mizerie spre a fi condusi mai usor, spre a putea fi supusi mai usor! Iata de ce este necesar sa afirmam libertatea in lume si sa ne opunem acestor forte dusmane, acestor oameni care nu doresc decat binele lor propriu si Puterea in folosul propriu.
Recrudescenta acestor forte ce nu doresc libertatea era de asteptat dupa infrangerea categorica pe care au suferit-o in 1989. Nu trebuie sa ne mire ca au profitat de criza economica pentru ca sa actioneze si mai cu putere. Si ar trebui sa ne (re)amintim ca terorismul islamic de tip Al-Qaeda a inceput, practic, imediat dupa 1990, insa pe atunci nu avea forta pe care o are astazi. Au avut nevoie de 25 de ani pentru a se reorganiza iar acum lovesc cu putere exact ceea ce nu le-a convenit inca de la bun inceput: caderea comunismului, extinderea Lumii Libere, libera circulatie, libera comunicare si tot ce inseamna libertate si s-a afirmat cu putere in Lume in 1989. La fel se intampla, din pacate si in Rusia, de cand Vladimir Putin a ajuns la Putere la Kremlin. Si acolo fortele ostile Lumii Libere au avut nevoie de timp, de vreo 25 de ani, pentru a se reorganiza si, urmatoarea mutare, pentru a lovi Lumea Libera, opusa din punct de vedere axiologic lor.
De aceea n-ar trebui sa ne mire si nici sa ne infricoseze ca acea „cale spre sclavie”, de care vorbea Hayek, se doreste a fi din nou deschisa de aceste forte opuse libertatii, de care vorbeam mai sus.
Sunt intrebat ce e ISIS. ISIS e un amestec de Partid Baas Arab Socialist si Salafism. E un fel de „intalnire dintre pamanturi”, cum ar fi spus Marin Preda, intre doua ideologii totalitare care si-au dat mana. A rezultat aceasta monstruozitate denumita, ironic parca, ISIS!
Cainii totalitarismului nu au murit inca…
martie 26, 2016
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Al-Nusra, Al-Qaeda, antiglobalizare, atentate teroriste, Atitudine, Atitudini, Barak Obama, Bashar al-Assad, comunism, criza economica, Diverse, Donald Trump, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, globalizare, GOP, Hillary Clinton, ideologii, ISIS, libertate, Libertatea, Marco Rubio, Mihail Gorbaciov, nivel de trai, normalitate, oameni, Opinia mea, Osama bin Laden, parerea mea, Partidul Democrat, Partidul Republican, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, Polonia, România, Ronald Reagan, salafism, social, societate, SUA, Ted Cruz, Terorism, terorism islamic, totalitarism, Ucraina, UE, Ungaria, United States, Uniunea Europeana, USA, Viktor Orban, WordPress |
165 comentarii
Iata ca n-a trecut mult timp de la atentatele de la Paris si o noua serie de atentate teroriste lovesc cu putere Europa. Chiar in inima ei. Chiar la Bruxelles. Bilantul terorii este cutremurator: cel putin 31 de morti si peste 200 de raniti!! Am privit explicatiile care s-au dat in presa, dar nu m-au convins. Nimeni nu a raspuns la intrebarea: de ce?
As dori sa schitez aici un raspuns care ar putea explica intrucatva aceste atentate.
In primul rand ar trebui sa identificam cauzele migratiei masive spre Europa din Africa si Orientul Mijlociu. Pe de o parte e vorba de o explozie demografica ce s-a manifestat in Africa si in Siria. Insa reforme adecvate acestei noi situatii nu prea s-au luat, regimurile politice ramanand cam aceleasi si neputand sa rezolve situatia. Pe de alta parte Orientul Mijlociu, in ultima vreme mai ales Siria, e lovit de dese conflicte armate si aparitia teribilei organizatii teroriste ISIS. Razboiul civil din Siria a fost devastator. O multime imensa de oameni au ramas pe drumuri, foarte multi au murit…
In al doilea rand, cred ca trebuie sa spunem urmatorul lucru: nu toti musulmanii ce traiesc in Europa sunt teroristi. E clar ca e vorba de un network terorist compus din celule ce raspund unor ordine date de un Centru. E clar ca e vorba de o organizare a acestor celule teroriste, care implica sprijin financiar si logistic. Citesc despre faptul ca atentatele de la Paris si cele actuale de la Bruxelles sunt legate intre ele – v. aici – deci sunt oameni care au legatura cu ambele evenimente. Legat de aceste considerente, trebuie sa concluzionam ca acesti teroristi fac rau celorlalti musulmani care traiesc pasnic si muncesc cinstit in Europa. Lucru ce face si mai de neinteles aceste atentate teroriste care par a friza pur si simplu nebunia.
De asemenea mai trebuie remarcat ca incepand din 2004, de la atentatul de la Madrid, Europa e supusa sistematic terorii promovate de jihadisti. Ciudat, pentru ca Europa a fost prea putin implicata in razboaiele din Irak si Siria, mai putin interventia in Libia. Cu toate acestea din 2004 tinta teroristilor a fost cu predilectie Europa. Evident, ne putem intreba ce au pazit serviciile de securitate din tarile membre UE, dar aceasta intrebare si-o pune toata lumea. Intrebarea e alta… Trebuie sa observam, de asemenea, ca tinta teroristilor au fost tari membre NATO, inclusiv Turcia, desi nu toate tarile NATO au manifestat implicare puternica, directa in razboaiele din Orientul Mijlociu si nu toate tarile membre NATO au fost de acord cu pozitia americana. Eu imi amintesc cum Franta, Germania si Rusia s-au opus interventiei americane in Irak…
Trebuie sa aratam consecintele imediate si cele mai periculoase ale acestor atentate teroriste:
- cresterea extremismului si intolerantei in Europa,
- subminarea Spatiului Schengen
- slabirea increderii cetatenilor europeni in Uniunea Europeana
Eu cred ca este destul de straveziu faptul ca aceste atentate teroriste, facute sistematic din 2004 incoace pe teritoriul Uniunii Europene, vizeaza in mod clar subminarea acesteia. Te poti intreba: de ce? Pentru ca musulmanii care traiesc in Europa sunt cetateni europeni si se bucura de drepturile si libertatile date de calitatea de cetateni europeni. Ei muncesc aici, castiga mai bine decat in tarile lor de origine. Ei nu sunt persecutati din punct de vedere religios si nici rasial. Tocmai asta e problema: ca nu putem identifica o cauza cat de cat serioasa pentru aceste atentate teroriste. Iar teroristii nu exprima revendicari politice si nici nu se organizeaza politic pentru ca sa se poata purta cu ei un dialog normal si civilizat. Si de aici se vede ca, de fapt, vizata este Uniunea Europeana, cu setul ei de valori si toleranta de care da dovada.
Si atunci cui foloseste?
Am aratat ca musulmanilor care traiesc pasnic aici nu are cum sa foloseasca. Europenilor, nici atat.
Americii n-are cum sa foloseasca asa ceva, fiind si ea vizata de atentatele teroriste jihadiste.
Uitati-va in schimb nu atat la Rusia, cat la regimul D-lui. Putin. Un regim care promoveaza intoleranta, antisemitismul, un regim foarte aproape, daca nu identic cu cel sovietic. De observat reactia regimului Putin la Acordul de Asociere si Liber Schimb dintre o tara fosta republica sovietica si Uniunea Europeana. Spre exemplu dintre Republica Moldova si Uniunea Europeana. De observat schimbarile din Georgia si orientarea pro occidentala a Georgiei ce reactii furibunde din partea Rusiei a provocat. De asemenea indepartarea prin revolta populara a lui Viktor Ianukovici de la Putere in Ucraina, ce reactie de respingere si contraofensiva a provocat din partea Rusiei putiniene, Rusia ocupand ilegal Crimeea. Incordarea relatiilor dintre Rusia si UE e un lucru stiut de toata lumea. De asemenea ostilitatea Rusiei la adresa UE se vede clar. Rusia nu poate sa fie de acord cu Uniunea Europeana si cu existenta acesteia – un bloc economic, social, politic si militar foarte puternic care are alte valori, care sta pe alte principii decat cele promovate de regimul Putin! Uniunea Europeana este un pericol pentru Rusia – si s-a vazut in cazul recent al Ucrainei. De asemenea Acordurile de Asociere si Liber Schimb dintre republici foste sovietice, acum tari independente, si UE sunt percepute de Kremlin ca un pericol: mai exact spus un pericol direct pentru Vladimir Putin si regimul acestuia. Putin s-a opus si extinderii NATO, dar largirea Uniunii Europene a ajuns un pericol la fel de mare acum, mai ales ca majoritatea tarilor duin UE sunt si membre NATO.
Pentru SUA, UE e este un partener, nu o forta ostila. Impartasim aceleasi valori cu SUA.
Insa pentru regimului D-lui. Putin, UE este un pericol sau cel putin asa e perceput acum de catre Kremlin.
Si atunci se pune intrebarea: nu cumva serviciile secrete rusesti sunt amestecate si ele in acest val de atentate teroriste care loveste din 2004 preponderent Europa? Inclusiv retorica promovata de islamistii jihadisti, cu Occidentul decazut inclusiv moral aminteste de o retorica comunista.
Care e rolul Rusiei in toate acestea? Rusia, care are o extraordinara retea de culegere de informatii in Siria… Ce legatura exista intre ISIS, ofiteri ai serviciilor secrete ale lui Saddam Hussein, si serviciile secrete ale Federatiei Ruse?
UE fiind perceputa drept un bloc politic, economic si militar adversar Federatiei Ruse, aceasta va incerca s-o submineze, altminteri un razboi, date fiind aceste conditii, pare inevitabil. Ar fi al Treilea Razboi Mondial. Dar cum Federatia Rusa nu are forta sa invinga NATO si un razboi direct ar avea consecinte devastatoare asupra Rusiei, iar Dl. Putin nefiind sigur ca il va castiga si-si va putea pastra scaunul, acesta incearca o subminare cat mai eficienta a UE. Pe cat posibil din interior. Articolele in presa dintr-o importanta tara UE, articole ostile altei tari UE – astea-s o mica gustare la micul dejun. Coruptia ar fi o arma eficienta si se vede cum tari din Est, precum Ungaria lui Viktor Orban par a fi din nou atrase in orbita Rusiei. Regimul din Polonia e iarasi unul care numai la europenism nu te face sa te gandesti… De asemenea Germania, care a cautat si cauta sa nu-i supere pe rusi… Insa desi coruptia e o arma eficienta, totusi nu e atat de puternica. Si atunci de ce Rusia nu s-ar gandi la un razboi prin interpusi, la o subominare si mai puternica a UE din interior, apeland la serviciile ISIS si folosindu-se de niste tineri spalati pe creier, doritori sa moara pentru asa-zisa cauza „mareata” (cu ghilimelele de rigoare, fireste) a Islamului? Ca nebuni care sa puna mana pe o arma si sa impuste oameni nevinovati sau care chiar sa detoneze o bomba aflata asupra lui poti gasi. Cu atat mai mult daca spalarea pe creier se face eficient.
Prea se potrivesc consecintele actiunilor ISIS in Europa cu interesele fundamentale ale regimului D-lui. Putin…
Este imposibil sa nu sesizezi aceasta analogie si sa nu-ti pui intrebarea daca nu cumva exista vreo legatura intre si intre…
Deoarece efectele terorismului jihadist submineaza si mai bine Europa.
Dar americanii…?
Americanii nu au vizat decat un singur lucru: scoaterea de la Putere a dictatorilor. Aceasta a fost o constanta in politica americana atat in vremea lui George W. Bush cat si in mandatele lui Barack Obama. De fapt a fost o constanta in politica americana inca de la sfarsitul razboiului Rece, doar ca pe vremea aceea, la inceput, Rusia a achiesat la o astfel de politica. Cu alte cuvinte, politica externa americana a urmarit democratizarea in lumea islamica. Observati, in schimb, sprijinul pe care Rusia il ofera lui Bashar al-Assad. Inclusiv sprijinul Frantei, Germaniei si Rusiei acordat lui Saddam Hussein (Franta si Germania ca sa nu-i supere pe rusi, ca, de fapt, sprijinul a fost in primul rand al Rusiei!!). Antiteza este evidenta. SUA a tintit o politica de democratizare inclusiv in Arabia Saudita ca si in Yemen, virulent respinsa de fortele conservatoare islamiste. Insa, cum spuneam la inceput, reforme in aceasta lume a Orientului Mijlociu, cat si in Africa se impun. Nu degeaba spunea Presedintele Obama ca „Africa are nevoie de institutii puternice”.
Poate e de criticat felul in care SUA a incercat sa-si atinga dezideratele intr-o astfel de lume, eminamente nedemocratica si cu o cultura de asmenea tip, bazata pe sharia, total opusa valorilor Lumii Libere. Insa politica SUA a vizat democratizarea, societatea deschisa, liberalismul si a promovat in lume aceste lucruri. Inclusiv Primavara Araba e un fenomen ce trebuie privit mai ales sub aceasta prisma: ca o incercare de democratizare a Lumii Islamice, indiferent daca o consideram un esec sau nu. Intr-un fel n-a fost un esec: pentru ca afirmarea valorilor Lumii Libere nu poate fi considerata un esec. Lasand la o parte aspectele sociale ale politicilor Administratiei Obama, un om de stanga, fara indoiala, politica SUA asta a fost. Iar valorile promovate au fost cele pomenite mai sus. Da, Putin a avut dreptate la Summitul NATO de la Bucuresti: NATO este un democratizator, chiar daca lui nu-i vine sa creada sau poate ca nu-i convine lucrul acesta. Iar UE, ca si SUA, promoveaza aceleasi valori democratice, chiar daca exista si particularitati care deosebesc SUA de UE, ceea ce e normal pentru ca nu putem fi toti la fel. Dar valorile legate de Libertate, Democratie, Pluralism, Piata Libera sunt aceleasi.
Exista, fara indoiala, o comuniune de valori intre UE si SUA, fara de care NATO nu ar fi posibil. De asemenea proiectul pe care l-a propus Presedintele Obama, a extinderii Pietei Comune, astfel incat sa avem o piata comuna cu SUA printr-un mare Acord de Asociere si Liber Schimb arata o comuniune de valori.
Din aceste considerente, inclusiv daca luam in considerare traditia relatiilor dintre Europa Vestica – nucleu al UE – si SUA, e greu de crezut ca SUA, care are un partener in UE, ar dori sa-l submineze. Pentru ca, in acest caz, si-ar submina propria pozitie. Mai mult, SUA a intarit capacitatile de aparare in Europa de Est.
Dar daca interesul Rusiei este de a arata ca nu e o putere minora, atunci, din considerentele mai sus amintite, e posibil sa inceapa, prin interpusi, un razboi asimetric cu Uniunea Europeana in scopul de a o diviza si, in final, de a o distruge.
Am aratat ca un bloc politic, economic si militar (prin Alianta Nord-Atlantica) precum Uniunea Europeana, cu valorile sale si principiile sale are efecte imediate asupra Rusiei si care nu convine Rusiei.
Acum sa ne gandim putin la populatia de religie musulmana din Uniunea Europeana. In primul rand, criza economica nu afecteaza doar o anumita populatie de o anumita religie: ne afecteaza pe toti. Si cei care nu sunt musulmani pot fi afectati de criza, ca si cei musulmani. Isi pot pierde locurile de munca in egala masura. De fapt, o criza economica afecteaza, ca vrei, ca nu vrei, intreaga societate. Si efectele sunt, desigur, negative. Nu exista discriminare din punctul asta de vedere.
De asemenea, si cred ca e foarte important, populatia de religie musulmana din Europa nu e discriminata. Se vede cu ochiul liber: sunt moschei destule in Europa si pot sa-si faca moschei fara probleme, in conditiile legii, desigur. Mai mult, in Franta, daca am inteles bine, statul a si incalcat legea subventionand constructia de moschei sau unele din cele existente. Deci ce vrei mai mult? Ai si ajutor din partea statului!!!! Daca e adevarat ca terorismul se coace in discutii salafiste de apartament, totusi moschei exista. De ce acesti oameni nu se duc la moschee, unde nu se predica salafismul si terorismul? De unde rezulta destul de limpede ca cei care practica terorismul sunt ghidati de anumite forte – nu neaparat cele legal islamiste, ca sa ma exprim astfel – in anumite scopuri. Inteleg sa recurgi la asemenea acte de violenta daca esti discriminat grav – ar avea o logica. Insa aici nu e cazul de asa ceva, de discriminare.
Am inteles ca dupa datele din Franta, s-ar afla 4000 de extremisti islamici in Europa, deci un procent infim din numarul total al populatiei de religie islamica traitoare in Europa.
Rezulta ca aceasta mica armata islamisto- salafisto- terorista primeste ordine precise de la un comandament central. Bineinteles, incearca sa castige si adepti. Iar din ordinele pe care ei le primesc transpare o strategie de distrugere a Uniunii Europene.
Uniunea Europeana e un partener inclusiv pentru tari musulmane.
Dar sa ne oprim putin asupra Primaverii Arabe, mai exact asupra Egiptului. Daca analizezi cu atentie ai putea avea surpriza sa constati ca au fost fenomene obiective: atat ce s-a petrecut in Egipt, dar si in Siria. Deci Primava Araba trebuia sa se produca in Egipt cu necesitate. Ganditi-va: o tara de peste 90 de milioane de locuitori, grupati in zone inguste pentru ca Egiptul are mult desert, si un PIB de doar $3,724 per capita (chiar mult mai mic la data producerii evenimentului, daca nu ma insel). O actiune de revolta din partea populatiei nu ma surprinde. O situatie similara si in Siria. Si asta in conditiile in care regimurile ramasesera aceleasi de vreo 40 de ani (zic bine, nu?) daca nu si mai mult. E limpede ca buna ziua ca trebuiau luate masuri de reforma si de liberalizare a vietii economice si sociale. Dictatura miltara, care restabileste ordinea, e doar o solutie de moment. Fara indoiala, putem asista si la alte evenimente, revolutii etc in, spre exemplu, Egipt, daca nu se iau masuri de reforma, cerute pe buna dreptate de catre populatie. Nici nu trebuia sa se implice UE sau SUA, Primavara Araba ar fi izbucnit cu ecou pana in indepartatul Yemen, desigur. Pentru ca nu se putea evita asa ceva. Mie incepe sa-mi fie limpede…
Nu poti sa spui ca valorile UE influenteaza Lumea Araba, ca de aia atentate facute de ei in Europa: ca le influentam atat de tare mediul lor de viata, pana la revolta. Bine, intr-un fel o influenteaza si lucrul asta e cat se poate de firesc. Dar in niciun caz nu o influenteaza atat de tare incat sa fie un pericol pentru tarile arabe musulmane, cultural si politic. De fapt, UE nici nu si-a propus asa ceva. Cu atat mai putin sa actioneze militar – exceptie facand interventia in Libia, unde vetoul in Consiliul de Securite al ONU a fost dat de Rusia si China – in aceste tari.
De unde ar rezulta ca organizatii precum ISIS, Al-Qaeda, nu au drept scop apararea Islamului in fata unei agresiuni a Europei. Ci au alte scopuri. Poate distrugerea Uniunii Europene, mai stii? De aceea important este sa aflam cine sta in spatele lor. Intr-un fel poti asemana acei 4000 de musulmani radicali din Europa cu minerii ce au navalit prin Bucuresti prin anii ’90. Adica o masa de manevra manipulata de forte politice ascunse, dirijata pentru atingerea unor scopuri ascunse. Si nu stiu cum se face ca aceste scopuri, de data aceasta „ascunse”, se pliaza pe scopurile „ascunse” ale Rusiei de destabilizare a UE.
Cu atat mai mult e ciudat acest terorism islamic in Europa, cu cat UE nu s-a opus primirii emigrantilor din Siria si alte zone de ocnflict din Orientul Mijlociu. E adevarat ca aceasta criza a migrantilor a pus si pune probleme serioase in Europa. Dar, pe de alta parte, arata deschiderea Uniunii Europene in a-i ajuta pe cei aflati in nevoi crude, chiar daca sunt musulmani. Europa nu s-a inchis in fata valului de migranti ci a incercat sa arate umanitate. Cu toate acestea, terorismul islamic loveste cu putere si maxima duritate din nou. Iar alegerea Bruxelles facuta nu mi se pare intamplatoare.
Ar trebui vazut cine se afla in spatele acestor organizatii precum ISIS, Al-Qaeda. Daca nu Rusia, atunci cine? In cazul in care vom asista la formarea unui compact totalitar in Asia din imediata noastra vecinatate, care sa includa si Rusia, trebuie sa fim pregatiti sa actionam. E posibil sa nu aiba legatura cu Rusia, dar de asemenea e posibil ca in imediata noastra vecinatate sa avem o crestere a unor ideologii totalitare care sa ne ameninte securitatea. Avem Rusia, avem Statul Islamic, situatii incurcate ramase in Irak si Afganistan, dar si in Nordul Africii. Iar in astfel de situatii se naste extremismul. Iar situatia din Orientul Mijlociu exporta terorism.
martie 24, 2016
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Al-Qaeda, atentate teroriste, Atitudine, Atitudini, Barack Obama, Brussels, Bruxelles, criza economica, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, extremism islamic, fundamentalism islamic, Germania, guvern, ISIS, islam, nivel de trai, Nordul Africii, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PNL, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, Polonia, Primavara araba, PSD, România, Rusia, Siria, social, societate, Statul Islamic, SUA, terorism islamic, UE, Ungaria, United States, Uniunea Europeana, USA, Vladimir Putin, WordPress |
9 comentarii
Dupa Revolutie era celebra intrebarea: „Ce ai facut in ultimii 5 ani?”. Sunt intrebat ce parere am despre vanzoleala de acum, de la DNA. Judecand dupa ce se intampla in zilele noastre, intrebarea de la Revolutie ar putea capata un mic update: „Ce ai facut in ultimii 10 ani?”. Pe de alta parte, acest lucru demonstreaza ca Revolutia continua, desigur.
Totusi, cred eu, trebuie sa remarcam un lucru, legat de ceea ce se intampla in zilele noastre. Si anume ca s-a ajuns in situatia in care nu omul de rand, sau omul de afaceri, sau cel care doreste sa intreprinda in mod liber ceva prospera, ci politicienii. De asemenea, daca un om de afaceri sau un liber intreprinzator doreste sa faca ceva, pentru ca sa si prospere, trebuie sa fie intr-un fel sau altul conectat la politic, sa aiba legaturi cu politicul. Altminteri ii bate falimentul la usa sau chiar ajunge in faliment. Cu ocazia crizei economice globale, multe firme au intrat in faliment, sectorul privat a avut de suferit, multi si-au pierdut slujbele… In schimb, clasa care a prosperat a fost cea politica! Exemplele le vedem acum, cum defileaza la DNA!
Inainte de a face orice analiza cu privire la acest subiect la ordinea zilei, cred ca nu trebuie sa trecem cu vederea aspectul de mai sus! In alte parti, in Vest sau in SUA, situatia este exact invers: cei intreprizatori, oamenii de afaceri sunt cei care se imbogatesc, nu politicienii. Asa e regula acolo. Ca or fi si exceptii care s-o confirme, nu neg. La noi, regula seamana, din pacate, cu cea din Rusia si e inversa fata de cea din Vest: politicienii se imbogatesc, nu oamenii de afeceri, nu liberii intreprinzatori, care, in fapt, sunt supusii mariilor lor oligarhii. In Romania poti vedea un primar de sector putred de bogat, precum un industrias vestic, dar fara sa poti preciza clar ce industrie are…
In rest, defilariile pe la DNA sunt, cum ne si putem astepta, cum si trebuie sa ne asteptam daca e sa tinem cont de „buna” traditie damboviteana, mai mult lupte politice decat vointa de a se face dreptate. Cu alte cuvinte, astia incep sa se bata in dosare! E atat de transparent, se vede de la o posta, de pilda: l-au saltat pe Vanghelie, nu numai pentru mita pe care acesta ar fi luat-o, ci pentru ca acesta dorea sa coaguleze in jurul sau si al lui Mircea Geoana mai multi parlamentari din PSD pentru ca Guvernul Ponta sa fie rasturnat. Arestarea lui e o lovitura pe care Ponta i-a administrat-o lui Iohannis. Drept replica, a venit si directa lui Iohannis, drept in falca Guvernului: Darius Valcov, ministrul Finantelor si fost Primar al Slatinei, dupa ce fusese prezent la emisiunea Capital TV de la B1 Tv, este adus cu mandat la DNA, de vazut si aici, aici. Fenomenul continua: Horia Georgescu, seful ANI, despre care Sorin Rosca Stanescu spune ca „Victor Ponta era protectorul său din umbră”, iar InPolitics se intreaba si nu fara temei, zicem noi, daca nu cumva a fost sacrificat pentru linistea Cotrocenilor, este retinut pentru un prejudiciu de 75 milioane de euro. Mai pe larg despre acest caz in ceea ce arata Mediafax – aici.
Interesanta este insa aceasta analiza Mediafax:
Se arata ca:
„Numirea lui Darius Vâlcov în Guvern a fost una controversată tocmai din cauza informaţiilor primite de preşedintele de atunci Traian Băsescu privind mandatul de primar al acestuia, informaţii primite şi de premierul Ponta, Băsescu semnând numirea în condiţiile în care refuzase deja o altă propunere.
Vâlcov a fost propus să ocupe un loc în Guvern în vara anului trecut, ca ministru delegat pentru Buget.
Iniţial, pentru această funcţie a fost propus deputatul PSD Claudiu Manda, preşedinte al PSD Dolj şi vicepreşedinte al comisiei de buget-finanţe a Camerei, dar propunerea a fost respinsă de preşedintele Traian Băsescu, care a arătat că acesta nu este potrivit pentru funcţia de ministru al Bugetului, deoarece experienţa sa cea mai complexă era legată de funcţia de director la Casa studenţilor Craiova, unde singurul calcul economic era valoarea biletelor rupte.
Cum o decizie a Curţii Constituţionale stabilea că preşedintele poate respinge doar o singură dată o propunere de ministru din partea premierului, Băsescu l-a întrebat pe Ponta dacă îşi menţine nominalizarea în contextul în care primise anumite informaţii legate de activitatea lui Vâlcov ca primar.
„Aşa cum fac de obicei, mai ales când sunt persoane controversate, solicit informaţii instituţiilor abilitate, dacă sunt probleme cu cel propus. Pe data de data de 20 (august -n.r.) seara a venit această informare, iar pe 21 am avut informările toate, drept pentru care, pe 25 august, plecând de la premisa reală că toate informaţiile pe care le-am primit eu le-a primit şi premierul, i-am trimis scrisoare în care făceam referire la aceste informaţii şi îl întrebam dacă îşi menţine propunerea. Dânsul mi-a răspuns tot pe 25, a fost un răspuns evaziv, în care nu şi-a asumat în mod direct menţinerea propunerii”, relata atunci Băsescu, precizând că răspunsul primit din partea lui Ponta a fost că acesta i-a retransmis în copie documentul de numire a lui Darius Vâlcov.
Ceremonia de depunere a jurământului ca ministru de către Vâlcov a fost pregătită, dar după ce premierul Ponta a anunţat că nu poate participa deoarece are „alte întâlniri importante”, Băsescu a amânat ceremonia. A fost pentru prima dată în mandatul lui Băsescu, când o ceremonie de investitură a unui ministru, convenită iniţial şi la Cancelaria Guvernului, era amânată din cauza absenţei premierului.
Băsescu susţinea atunci că anularea în ultima clipă a prezenţei lui Ponta denotă că acesta „vrea să se situeze pe o fugă de răspundere”.
„Sunt o serie de fapte, petrecute în timpul mandatului de primar, care au fost sesizate de diverse organe ale statului, către Parchete şi nu se ştie dacă începe şi când începe. Aici vroiam şi asumarea prim-ministrului, care ştia toate aceste, în aceeaşi măsură în care ştiam şi eu, pentru că am fost amândoi informaţi”, spunea Băsescu.
Ceremonia a fost reprogramată pentru a doua zi şi a avut loc, în final, şi în prezenţa lui Ponta.
În aceeaşi zi, la prima şedinţă de guvern la care participa Vâlcov, premierul Ponta îi spunea acestuia: „Vă urez mult succes, nu ştiu ce fapte cumplite penale aţi comis pe vremea când eraţi primar la PDL, sper ca ministru PSD să faceţi bine !”.
Darius Vâlcov a avut două mandate de primar PDL la Slatina, din 2004 până în 2012.
Ulterior, a demisionat din PDL, iar în decembrie 2012 a fost ales senator de Olt din partea PSD.
Din august 2014 până în decembrie 2014 a fost ministru delegat pentru Buget, iar din decembrie 2014 este ministru al Finanţelor Publice.
Vineri seara, Vâlcov a fost audiat de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), în calitate de suspect pentru trafic de influenţă, fiind suspectat că, în calitate de primar al oraşului Slatina, ar fi intervenit în favoarea unui om de afaceri în atribuirea unor contracte, cel din urmă promiţându-i 20 la sută din sumele încasate.”
Insa nici lucrul asta n-ar trebui sa ne mire, de vreme ce in Guvernele Ponta au fost o pleiada de ministri care au avut probleme cu legea. Iata ce spune Digi24:
Se arata ca:
„Darius Vâlcov este cel de-al treisprezecelea ministru cu probleme penale din cele patru cabinete conduse de Victor Ponta.
Lista miniştrilor cu probleme penale:
1. Darius Vâlcov – a demisionat duminică în urma acuzaţiilor de corupţie.
2. Daniel Chiţoiu, ministru de Finanţe – Camera Deputaţilor a respins solicitarea de începere a urmăririi penale pentru abuz în serviciu, constituire a unui grup infracţional organizat în dosarul ASF.
3. Varujan Vosganian, ministru al Economiei – a fost salvat de colegii din Senat, el fiind acuzat în dosarul Romgaz, în care este acuzat de organizare a unui grup infracţional, abuz în serviciu.
4. Ovidiu Silaghi, ministru al Transportului – în cazul său, Traian Băsescu a aprobat cererea DNA de cercetare pentru trafic de influenţă în favoarea lui Nelu Iordache.
5. Relu Fenechiu, ministru al Transporturilor – este arestat, fiind condamnat la cinci ani cu executare în dosarul Transformatorul.
6. Dan Şova, ministru al Transporturilor – DNA a cerut aviz pentru arestarea lui în dosarul Rovinari -Turceni.
7. Ioan Mang, ministru Educaţiei – a fost acuzat de opt acte de plagiat.
8. Ecaterina Andronescu, ministru al Educaţiei – Senatul a aprobat începerea urmăririi penale în dosarul Microsoft.
9. Corneliu Dobriţoiu, ministru al Apărării – trimis în judecată pentru atribuirea ilegală de locuinţe de la Ministerul Apărării.
10. Victor Paul Dobre, ministru delegat pentru Administraţie – acuzat de abuz în serviciu în dosarul referendumului. În cazul său, deputaţii s-au împotrivit începerii urmăririi penale.
11. Dan Nica, ministru al Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale – în cazul său, Parlamentul European trebuie să încuviinţeze urmărirea penală în dosarul Microsoft.
12. Cristian David, ministru delegat pentru românii de pretutindeni – este arestat, fiind acuzat că ar fi primit mită jumătate de milion de euro.
13. Liviu Dragnea, ministru al Dezvoltării Regionale – trimis în judecată în dosarul referendumului.”
Asa ca ce sa ne mai miram cum de a ajuns Darius Valcov ministru cand se stia de chestiune de pe vremea cand era Primar al Slatinei… Altceva nedumireste: cum s-a ajuns oare ca astfel de guverne, cu atatia ministri cu probleme penale, situatie care, desigur, slabeste considerabil increderea in Guvern si in Statul Roman, inclusiv pe plan international, sa fie condus de seful PSD, Dl. Ponta… Pentru ca asta e fenomenul: PSD patroneaza asemenea Guverne… Din pacate…
Interesant este si ce spune Sorin Rosca Stanescu in InPolitics:
„Degeaba va fi anchetat, judecat și executat Horia Georgescu, dacă protectorii săi, cei care au manipulat această păpușică nebărbierită, vor rămâne neatinși. Dacă se va întâmplă așa, ștafeta va merge mai departe. În schimb, dacă ancheta DNA se va duce unde trebuie, adică la începutul începutului, într-o direcţie, și unde trebuie în cealaltă direcție, adică până la sfârșitul sfârșitului, atunci un întreg lanț vinovat va putea fi demantelat. Și se va ajunge, inclusiv, la Victor Ponta. În acest sens, cazul Horia Georgescu este un denunț împotriva duplicitarului președinte PSD.”
De asemenea Sorin Rosca Stanescu are un editorial interesant pe InPolitics:
Se arata ca:
„Regret, dar nu pot confirma că afirmația de mai sus ar reprezenta vreo tâmpenie. Sau vreo greșeală. La fel cum, cu același regret, semnalez că nici afirmația „să meargă în justiție și să-şi demonstreze nevinovăţia” nu reprezintă vreo tâmpenie. Și nici o greșeală. Asta dacă ne raportăm la realitățile românești. De azi. Pentru că, oriunde, aiurea, solicitarea ca cineva să-și demonstreze nevinovăția ar fi o crimă împotriva tuturor instituțiilor de drept. La fel cum, tot despre un asasinat, am vorbi atunci când vom ajunge, și nu va trece mult până când asta se va întâmpla, să le cerem, cât se poate de explicit, concetățenilor noștri să meargă, pur și simplu, în justiție și să-şi demonstreze vinovăția.
Afirmații, cum sunt cele de mai sus, stau în picioare într-o singură ipoteză. În ipoteza în care ne-am afla într-un război. Într-un război veritabil. Care ar putea fi denumit război împotriva corupției. Dacă este război, atunci e ca la război. Sunt abolite cele mai multe dintre drepturi. Iar statul, pentru a se apăra, tăie în carne vie.
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem, înainte de a vedea dacă este bine sau este rău să utilizăm vreuna dintre aserțiunile de mai sus, este dacă statul român este incapabil să se apare altfel împotriva marii corupții, a corupție endemice, instituţionalizate și cvazi-generalizate, decât prin declanșarea unui război. Și iată care este rostul acestei întrebări. După cum se știe, rolul unui stat este să se apere. Să-și construiască mecanismele necesare astfel încât, în plan intern, în nici unul dintre domenii, să nu se creeze o stare de război. Război care, întrucât nu există un inamic extern în acest caz, ar reprezenta tot ceea ce poate fi mai rău. Și anume, un război civil. A ajuns statul român în această situație? Dacă da, atunci ar trebui să o știe și cetățenii săi. Într-un mod direct și cât se poate de explicit. Ar trebui să li se comunice oficial că statul român nu mai dispune de instrumente prin care să lupte legal, în limite constituționale și procedural penale, împotriva marii corupții. Și să fie, pur și simplu, abolite, prin decret prezidenţial sau printr-o decizie a Parlamentului României, toate drepturile care garantează prezumția de nevinovăție. Şi ar trebui proclamata și instaurată, oficial, în baza războiului intern civil declarant, prezumția de vinovăție.
În aceste condiții și numai în aceste condiții, ar fi de înțeles de ce, din ce în ce mai mulți oficiali ai statului român, până la cel mai înalt nivel, își permit să facă, în mod public, afirmații de genul „cutare trebuie să meargă în justiție pentru a-și dovedi nevinovăţia”. Și asta, culmea, când prin justiție, aceleași persoane, tot contrar Constituției României, înțeleg, inclusiv, Procuratura. Cu alte cuvinte, cetățeanul bănuit, turnat, pe drept sau pe nedrept, ar trebui, conform legilor acestui război nedeclarat, să-și pună în buzunar periuța de dinţi, să plece la prima secție de poliție sau, și mai bine, să ia drumul DNA și, la poartă, să solicite ritos, după ce-și predă actul de identitate, dreptul de a merge în fața procurorilor pentru a-și dovedi nevinovăția. Asta, în prima etapă. În cea de-a doua etapă, și nu mai e mult până la asta – căci dacă tot e război, el trebuie dus până la capăt – cetățeanul ar trebui să-i scutească pe procurori până și de efortul de a citi denunțul. Și să-i pună în situația să citească, exclusiv, autodenunțuri. Cetățeanul în cauza s-ar prezenta, în această ipostază, nu pentru a-și susține nevinovăția, operaţiune care ar reprezenta un afront adus justiției, ci pentru a-și susține vinovăția.
Raționamentul prin reducere la absurd pe care l-am operat mai sus are rostul de a ne lămuri cum stăm, în România, în ceea ce privește principiul prezumției de nevinovăţie. Stăm rău! Atât de rău încât, în loc ca instituțiile abilitate ale statului să-și îndeplinească menirea, aceea de a identifica infracțiuni și de a găsi probe împotriva infractorilor și de a demonstra că aceste probe stau în picioare în fața unor magistraţi cu capul pe umeri și necontaminați de beția războiului, ele sunt transformate, deprofesionalizându-se, pur și simplu, în registraturi, unde oamenii vin, se toarnă unii pe alții, se toarnă pe ei înşişi și toate aceste turnătorii, împachetate în stenograme SRI, spicuite din viața unei persoane, derulată în ultimii zece ani, se constituie în rechizitorii, pe care judecătorii le înghit, nu numai cu momeală, nu numai cârlig, ci și cu undița cu tot.
Cam așa arată sfântul stat de drept în care a fost decretată, pe ascuns, starea de război. (Sorin Rosca Stanescu)” (subl. mea)
Adevarul este ca ne si aflam intr-o stare de razboi. Dar e vorba, in schimb, de un razboi geopolitic. Tot InPolitics titreaza destul de alarmant, desi nu cred ca e cazul:
Se arata ca:
„Două declarații date publicității în interval de numai cîteva ore de către doi importanți oficiali, unul român, altul american, ar trebui să ne dea fiori reci pe șira spinării, prin posibilele implicații. Concret, România se conturează drept un pion militar major în cazul unui posibil conflict cu Rusia în Estul Europei, iar următoarea perioadă va aduce multe elemente parte a acestei strategii. Mai precis, trupe americane de război.
Prezent la B1TV, duminică seara, premierul Victor Ponta a dezvăluit subiectul discuțiilor pe care le-a avut în ultimul an, de două ori, cu directorul CIA și cu șefii Pentagonului, ultimele, chiar în debutul acestui an, cînd a vizitat sediile centrale ale ambelor instituții, lucru destul de neuzual pentru un înalt demnitar.
Ponta a explicat, la emisiunea ”Ultimul cuvînt”, că ”În 2013-14, guvernul României a fost un partener foarte important pentru guvernul SUA pe proiecte strategice” despre care a ținut să specifice că nu poate vorbi mai devreme de 25 de ani, cînd îi va permite legea. ”Faptul că am fost primit cu onoruri militare la Pentagon, la sediul CIA din Langley, Virginia, e un semn de recunoaștere a faptului că suntem un partener foarte important” a spus Ponta, care, mai în glumă, mai în serios, a precizat, totuși, că nu poate vorbi nici măcare despre ce a consumat la restaurantul CIA din Langley.
Proiecte strategice ultrasecrete, iată un subiect mai mult decît fierbinte, în condițiile în care despre celebrul scut anti-rachetă de la Deveselu se poate vorbi public fără probleme, nefind o taină. Trebuie, deci, să fie vorba de altceva.
Faptul că Ponta e parte a acestor proiecte întărește zvonurile că liderul PSD ar fi un pro-american convins, în ciuda acuzațiilor contrare, generate mai degrabă de imaginea de ansamblu a PSD decît de prestația actualului său lider. Poate nu întîmplător, după alegeri, Ponta vorbea public despre imaginea de partid al comuniștilor pe care o are, încă, PSD, stîrnind furia lui Iliescu.
Revenind, nu știm despre ce proiecte o fi vorba la mijloc, dar o declarație dată de locțiitorul ambasadorului american la București, Dean Thompson, în ”România liberă” de azi e menită să ne dea mai mult decît frisoane.
Astfel, vorbind despre războiul din Ucraina și despre agresivitatea Rusiei, Thompson spune, negru pe alb:
”Colaborăm strâns cu România, cu toţi aliaţii NATO, cu Ucraina, pentru a-i asigura pe toţi aliaţii din Europa că sunt în siguranţă, că actele agresive ale Rusiei nu-i vor afecta şi pe ei. Vă pot spune că vor avea loc multe evenimente în România, veţi vedea în următorul an numeroase exerciţii militare, mulţi reprezentanţi ai forţelor armate americane vor veni în România cu diverse tipuri de echipamente. Colaborăm cu partenerii NATO, acum sunt cinci nave în Portul Constanţa, pregătindu-se pentru exerciţii. NATO desfăşoară operaţiunea Atlantic Resolve, cu membrii Alianţei, iar preşedintele Obama, în parteneriat cu Congresul SUA, a alocat finanţare substanţială pentru aceste măsuri, pentru a ne asigura că trimitem un semnal cât se poate de clar că promisiunea lui, a vicepreşedintelui Biden, a secretarului de stat Kerry, că garanţiile Articolului 5 al Tratatului NATO sunt extrem de ferme şi reale”.
Americanii ne anunță, deci, că vor comasa trupe masive și armament în România, în viitorul imediat, și că vor începe exerciții pregătitoare de luptă, pe teritoriul nostru.
Dacă ne gîndim că, pînă acum, era nițel invers, adică România trimitea trupe în Orientul Mijlociu pentru a ajuta SUA în lupta cu talibanii, ideea aducerii de trupe americane la noi nu e, din păcate, dintre cele mai liniștitoare.
În traducere liberă, s-ar putea ca un conflict militar la frontierele noastre să fie mai aproape decît ne-ar plăcea să credem. (Bogdan Tiberiu Iacob)”
De aceea, ceea ce se intampla in zilele noastre e mai mult, daca se poate spune asa, decat ceea ce arata Jurnalul Elenei Udrea sau o „rafuiala mafiota” cum scrie maestrul Ion Cristoiu, in care este implicat binomul SRI-DNA… Este, pe de o parte, vorba de relatia, inclusiv economica intre Romania si o Mare Putere precum SUA, pe care Romania doreste s-o dezvolte si e in interesul Romaniei – inclusiv in ceea ce priveste securitatea economica a tarii noastre, care nu e foarte clar ca poate fi asigurata numai prin faptul ca suntem membri UE – s-o dezvolte, si in interesul SUA sa-si extinda afacerile in Estul Europei (inclusiv in Polonia), unde exista un potential foarte bun. Numai ca o astfel de relatie economica nu se poate dezvolta cum trebuie daca aici exista un climat de coruptie – iar ceea ce intereseaza in mod deosebit este coruptia la nivel inalt, ce macina societatea romaneasca de multa vreme.
Si al doilea aspect, pe de alta parte, este conflictul iscat de Rusia, prin atitudinea sa fata de Occident, fata de NATO, fata de Ucraina s.c.l. care obliga UE, SUA si evident NATO sa ia masurile necesare, conflict ce poate degenera intr-un razboi. Spectrul unui posibil razboi trebuie luat in calcul, dar de asemenea important este ca NATO sa ia masurile necesare sa descurajeze Rusia de la orice actiune agresiva fata de UE si SUA, infaptuita pe cale militara. Insa sunt si altfel de actiuni, cele care se realizeaza pe calea spionajului. Iar Rusia, evident, date fiind conditiile de pe teren, din Ucraina, si-a intensificat activitatea de spionaj nu numai in Romania. E clar ca rusii sunt dispusi sa plateasca oricat pentru a obtine informatii. E in interesul lor. Iar o tara care are probleme cu coruptia la nivel inalt e un teren fertil. De aceea „Romania a intetit ritmul”, cum spune si Dean Thompson. De aceea sunt foarte multi suspecti. Intr-un fel si suntem intr-o stare de razboi, Sorin Rosca Stanescu a observat bine, numai ca e vorba de un razboi geopolitic.
Ca exista o asa numita „partida rusa” in Romania, nu cred ca se indoieste cineva. Ne-am obisnuit s-o vedem in tabara PSD, din varii motive. Iata insa ca sunt unii care ar nega acest lucru:
Evenimentul Zilei
Autor: Vladimir Tismăneanu
Se arata ca:
„Aflu că in ziarul polonez “Gazeta Wyborcza” a apărut in interviu al președintelui Klaus Iohannis prefatat de o notă care sugerează pretinsul filorusism al predecesorului său. Este o prostie de dimensiuni cosmice. Habar nu am dacă jurnalistul polonez s-a lăsat prin într-o capcană, dacă este prost informat sau pur și simplu bate campii. Dar stiu cu precizie că ultimul lucru din lume de care poate fi acuzat Traian Băsescu ar fi “filo-rusismul”. As putea oferi zeci de exemple care sa probeze spusele mele, dar nu are sens sa o fac. Cei care cunosc situatia reala nu au indoieli privind optiunea categorică, ferma și irevocabila pro-NATO a lui Traian Băsescu. Nu el, ci premerul penelist Călin Popescu-Tariceanu voia sa retraga trupele române din Irak.
Niciun om politic român nu a fost mai vicios atacat de “Vocea Rusiei”, adică “Vocea lui Putin”, decât Traian Băsescu. Poate că jurnalistul polonez l-a confundat pe fostul președinte Băsescu cu fostul președinte Ion Iliescu, un impenitent nostalgic al bolsevismului etern. In acest caz, e nevoie de o erata. Altminteri, e vorba de o incomensurabilă și incalificabilă rea credinta. Partida rusă a existat și exista in România, dar ea il detesta și il uraste pe Traian Băsescu. Mi-e teama că dezinformarea, o specialitate kaghebista, iși cam face de cap in aceste vremuri. Cred că dl Iohannis poate ieși din de-acum proverbiala sa tacere spre a clarifică lucrurile. Pentru că nu este normal, nu este onest sa accepte denigrarea unui om care a luptat impotriva hegemonismului imperial rus doar pentru ca acest lucru ii poate servi și infrumuseta propria imagine. Dl Iohannis iși poate castiga propriile credite și fara minimalizarea a ceea ce-au facut altii inaintea sa. Așa ar fi drept, așa ar fi fair.
Că unii se grăbesc sa dea interviuri in care prezinta mostenirea politicii externe a lui Traian Băsescu (pe care au slujit-o avand functii importante) drept un fel de haos, o improvizatie lipsită de orice viziune sau coerență, nu mă miră. Există întotdeauna candidați pentru pozitii oferite de o noua conducere a țării. Cultivarea apologetică a noului lider tine de recuzita oportunistă. Mai ales atunci când se caută consilieri. Dar dl Iohannis ar trebui să știe că aceia care sar rapid și fără urma de remușcari dintr-o barca într-alta, vor părasi și barca sa atunci când li se va părea oportun.
Update: Este adevarat ca ma leaga o veche prietenie de Adam Michnik, dar la capitolul lustratie (decomunizare) vedem lucrurile complet diferit. Iata, se pare, ca si la capitolul Romania in timpul lui Traian Basescu si, acum, al lui Klaus Iohannis. Cat priveste prietenia, semnalez ca am scris prefata cartii lui Bronislaw Wildstein aparuta in 2014 la Humanitas. Nu este un secret ca Wildstein–cu care sunt prieten–este unul dintre criticii cei mai influenti ai liniei “Gazetei Wyborcza” (GW). Sa amintesc ca intre criticii pozitiiilor lui Adam Michnik se numara si Agnieszka Kolakowska, fiica marelui filosof Lesezk Kolakowski, cea care a tradus eseurile tatalui sau in engleza (dar si cartea “Oni” a Teresei Toranska). Sa vedem daca si ce va raspunde “Gazeta” la scrisoarea europarlamentarului Siegfried Muresan. Oricum, acest sapou din GW ramane ca un document dezinformator, o proba de fals jurnalism. Pentru mine, un lucru extrem de intristator.
Nu sunt singurul care observa o distanta tot mai mare intre autorul “Scrisorilor din inchisoare”, carte esentiala si pe veci admirabila a literaturii anti-totalitare, si orientarea actuala a lui Adam Michnik legata de fostii comunisti (din Polonia si nu doar de-acolo). Dar acesta este de-acum alt subiect. Este, fireste, dreptul sau inalienabil sa vada lucrurile si sa scrie cum crede de cuviinta, dar este dureros pentru mine sa constat ca GW se preteaza la o asemenea desfigurare a adevarului. Libertatea de opinie nu exclude ci, dimpotriva, implica respectul pentru adevar. Traian Basescu nu a fost, nu este si nu cred in ruptul capului ca va fi vreodata rusofil. Este o minciuna sfruntata.„
Se pare ca in articol a fost schimbata fraza, s-a scos „rusofil” din fraza cu pricina, insa „mizeria lasata de Traian Basescu” ramane, pe care Iohannis ar trebui „s-o curete”. Sunt posibile, deci, tot felul de jocuri de care nu credem ca Moscova ar fi straina. Dezinformarea si influentarea populatiei se practica in astfel de situatii tensionate, dar Moscova, cred eu, doreste si altceva: informatii militare legate de planurile NATO, dar nu numai. Inclusiv influentarea, chiar si prin coruptie, a factorilor politici in favoarea Rusiei si a regimului Putin. E logic sa presupunem astfel de lucruri. Intra in logica situatiei actuale si nu vad motivul pentru care Rusia n-ar juca tare la capitolul asta. Or, astfel de actiuni sau posibile actiuni trebuie contracarate.
Ca Rusia n-are de gand sa stea cu mainile in san, iata ce spune acest articol Mediafax:
Se arata ca:
„Rusia a început luni o serie de exerciţii militare în regiunea arctică prin care va fi testată pregătirea pentru luptă a forţelor militare ruse din cadrul Flotei Nordului, a anunţat ministrul rus al Apărării Serghei Şoigu, citat de Sputnik, în pagina electronică.
„Principala misiune (a exerciţiilor) este evaluarea modului în care forţele armate din Flota Nordului îşi îndeplinesc misiunile în asigurarea securităţii militare a Rusiei în regiunea arctică”, a declarat generalul Şoigu.
Flota Nordului este în alertă de la ora 08.00 (07.00 ora României) şi include 38.000 de militari, 3.360 piese de echipament, 41 de nave, 15 submarine şi 110 avioane şi elicoptere, a adăugat Şoigu.
„Noi provocări şi ameninţări la adresa securităţii militare necesită sporirea capacităţilor militare ale Forţelor armate şi o atenţie specială va fi acordată situaţiei forţelor comune strategice din Nord”, a continuat el.
Exerciţiul va avea loc pe uscat, pe mare şi în aer şi va dura cinci zile începând cu 16 martie, a precizat generalul.
Săptămâna trecută, Norvegia a început cele mai mari exerciţii militare din ultimele decenii, în regiunea Finnmark din apropiere de graniţa cu Rusia. Exerciţiul implică 5.000 de militari şi se va încheia la 18 martie.
Pe de altă parte, Rusia a început luni exerciţii aeriene şi în Siberia, simulând străpungerea apărării aeriene inamice, acestea urmând să dureze o lună, a anunţat Districtul Militar Estic.
„În timpul exerciţiilor, avioane Su-30SM şi Su-25 vor exersa străpungerea apărării aeriene şi atacuri comune asupra reţelelor de comunicaţii în spatele liniilor inamice”, a precizat districtul într-un comunicat. Exerciţiile implică 2.000 de militari şi 30 a aeronave.”
Iar lupta anticoruptie se da intr-un astfel de context intern si geopolitic.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
martie 16, 2015
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Adam Michnik, ANI, anticoruptie, Atitudine, Atitudini, Barack Obama, Basescu, coruptie, criza economica, Darius Vâlcov, Dean Thompson, Diverse, DNA, economie, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, Gazeta Wyborcza, geopolitic, geopolitica, geopolitice, guvern, Horia Georgescu, Iohannis, Klaus Iohannis, Kremlin, Marian Vanghelie, Moscova, NATO, nivel de trai, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PDL, PNL, politic, politica externa, Politica interna, Politica internationala, Politice, Polonia, Ponta, PSD, România, Rusia, social, societate, SRI, SRI-DNA, stiri, SUA, tarile baltice, Traian Basescu, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Victor Ponta, Vladimir Putin, Vocea Rusiei, WordPress |
62 comentarii
Gandul
Se arata ca:
„Berlinul îl expulzează pe şeful serviciilor secrete americane din Germania, a anunţat joi un deputat, transmite AFP.
„Reprezentantului serviciilor secrete americane de la Ambasada Statelor Unite ale Americii i s-a cerut să părăsească Germania”, a declarat Steffen Seibert, un purtător de cuvânt al Guvernului german, citat într-un comunicat.
Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”
Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.
„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.
„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.
Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.”
Se arata ca:
„Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.
„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.
„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.
Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.
Acest agent dublu ar fi avut misiunea de a strânge documente despre o comisie de anchetă parlamentară germană înfiinţată după dezvăluirile de presupus spionaj desfăşurat de agenţia de informaţii americane NSA.
La rândul său, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a avertizat că, dacă aceste informaţii sunt exacte, cazul trebuie clarificat rapid, precizând că a cerut Washingtonului să elucideze acest dosar „cât mai repede posibil”.
Ministrul german de Interne, Thomas de Maizière, le-a cerut Statelor Unite să răspundă „rapid şi clar” acestor informaţii, potrivit unor extrase dintr-un interviu ce va apărea luni în cotidianul Bild.
Angela Merkel a început duminică o vizită de trei zile în China, cea de-a şaptea de la preluarea funcţiei în 2005. Ea este însoţită de o delegaţie formată din lideri economici, între care oficiali ai Siemens, Volkswagen, Airbus, Lufthansa şi Deutsche Bank.
China reprezintă pentru Germania a doua piaţă de export (în afara Uniunii Europene), după Statele Unite.”
Iata ce titreaza si Evenimentul Zilei:
Se arata ca:
„Guvernul german a anunțat astăzi că i-a cerut șefului biroului CIA de la ambasada americană din Berlin să părăsească țara, la o săptămână după arestarea unui agent al serviciilor germane de informații BND suspectat de spionaj în favoarea SUA.
„Reprezentantul serviciilor americane de informații de la ambasada Statelor Unite ale Americii a fost somat să părăsească Germania” a declarat Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al guvernului german.
La rândul său, președintele comisiei parlamentare de control al activității serviciului german de informații a declarat că s-a recurs la această măsură după ce americanii au spionat politicieni germani și după refuzul Washingtonului de a coopera în scandalul de spionaj și de a oferi răspunsuri adecvate.
Decizia de expulzare vine la o săptămână după arestarea unui agent BND suspectat că spiona în favoarea americanilor, scandal care i-a înfuriat și mai mult pe oficialii germani.
Anul trecut, un fost angajat al serviciilor americane de informații, Edward Snowden, a dezvăluit lumii întregi amplul program de spionaj electronic global practicat de NSA, Germania fiind principala victimă în Europa.
Ieri, presa germană a dezvăluit că un al doilea suspect de spionaj în favoarea Americii, de data aceasta un militar, este luat în vizor de autoritățile germane.
„Din punctul meu de vedere, spionarea aliaţilor este o risipă de energie. Avem atâtea probleme, ar trebui să ne concentrăm asupra lucrurilor importante”, a îndemnat cancelarul german Angela Merkel, în răspuns la o întrebare ce i-a fost adresată astăzi în cursul unei conferinţe de presă cu premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă.
În opinia sa, priorităţile ar trebui să fie găsirea unui răspuns la provocările din Siria şi combaterea terorismului, în paralel cu întărirea încrederii între aliaţi.”
The New York Times
Se arata ca:
„BERLIN — Germany announced Thursday that it had ordered the senior American intelligence official in the country expelled, retaliating for apparent American recruitment of spies here.
“The representative of the U.S. intelligence services at the United States Embassy has been asked to leave Germany,” a government spokesman, Steffen Seibert, said in a statement.
“The request occurred against the backdrop of the ongoing investigation by federal prosecutors as well as the questions that were posed months ago about the activities of U.S. intelligence agencies in Germany,” he said. “The government takes the matter very seriously.”
Mr. Seibert said Germany continued to seek “close and trusting” cooperation with its Western partners, “especially the United States.”
Clemens Binninger, a member of Chancellor Angela Merkel’s party, said the move was “a political reaction of the government to the lack of willingness of U.S. authorities to help clear up any questions arising in the past year” in connection with American surveillance of Germany and its leaders.
German officials have been frustrated in their efforts to receive clarification from Washington over allegations of spying that began last year when it was revealed that the National Security Agency had been monitoring the chancellor’s cellphone. Although President Obama has offered assurances that it will no longer happen, revelations last week that a member of the German secret services had been spying for the United States sparked a fresh round of outrage.
On Wednesday, the police searched the Berlin office and apartment of a man suspected of being a spy, federal prosecutors said. They declined to give further information, but the German news media reported that the suspect worked for the Defense Ministry. A ministry spokesman confirmed that it was involved in an investigation.” (subl. mea)
A fi proamerican nu mai inseamna sa fii si progerman…? De observat ca purtatorul de cuvant al Guvernului german a declarat ca Germania va cauta o „cooperare stransa si de incredere” cu partenerii sai occidentali, „in special cu Statele Unite”. O fisura in cadrul NATO ar fi un lucru cu adevarat grav…
Pe de alta parte, Hillary Clinton a dat un interviu ziarului german Bild am Sonntag. Iata ce ne spune Gandul:
Se arata ca:
„Fostul secretar de Stat Hillary Clinton a apreciat că preşedintele Vladimir Putin „poate să fie periculos” şi că politica acestuia în Ucraina ar fi necesar să primească un răspuns unit din partea statelor occidentale, într-un interviu pentru ziarul duminical german Bild am Sonntag, relatează AFP.
La întrebarea în ce măsură ar putea Putin să fie periculos, în contextul anexării Crimeei de către Rusia şi conflictului dintre separatiştii proruşi şi autorităţile de la Kiev în estul Ucrainei, Clinton a răspuns, în acest interviu publicat în limba germană, „cred că poate să fie periculos”.
„Occidentul este necesar să răspundă printr-o reacţie comună la ultima agresiune a acestuia în Ucraina”, a declarat ea în acest interviu publicat în ziua lansării cărţii sale „Hard Choices” la Belin.
În opinia sa, „un om ca Putin merge întotdeauna până la limită. El încearcă întotdeauna să testeze rezistenţa celorlalţi”, după care îşi readaptează tactica.
Întrebată, în cursul prezentării cărţii sale, ce fel de interlocutor este Vladimir Putin, ea a răspuns „este un client dificil, cu pielea mai dagrabă groasă”.
De asemenea, Clinton a aprobat gluma unui jurnalist care a spus despre Putin că seamănă cu un „cowboy rus”. „Da, exact, cu sau fără tricou”, a spus ea, râzând zgomotos.
Vladimir Putin a declarat ironic despre fostul secretar de Stat american Hillary Clinton, la începutul lui iunie, că este o femeie „slabă”. „E mai bine să nu te cerţi cu femeile”, a spus el într-un interviu pentru posturile franceze TF1 şi Europe1.”
In alta ordine de idei, am citit in The New York Times un editorial foarte interesant despre Franta, o perceptie americana a acestei tari:
Roger Cohen
Se arata ca:
„LONDON — The Tour de France bicycle race kicked off in England this year, in Yorkshire to be precise, and ended its third stage on the Mall outside Buckingham Palace. Next pigs will fly.
In fact they’ve already flown, given that this quintessentially French event has started in Britain once before, but still it must be asked if anything is sacred anymore. Perhaps the horse racing at Ascot will soon move to Toulouse.
I was in Paris last week. It was beautiful. Tourists lolled on the bridges enjoying picnics of cheese, baguettes and bad red wine. They were happy. The weather was perfect. The French were grumpy, of course. I did not notice any grumbling about the weird displacement of the Tour across the Channel, but encountered complaints over just about everything else.
A former conservative president, Nicolas Sarkozy, had been hauled into police custody for 15 hours for questioning over alleged corruption. The current Socialist president, François Hollande, had plumbed new depths of unpopularity. The presidency of the Fifth Republic, once the apex of ceremonial glory and near-monarchical power, had all the luster of a damp rag.
That the French are unhappy has become a commonplace. A nation that loves ideas is living in an ideological void. If that void is filled by anyone it is the rightist leader Marine Le Pen with her cleverly dosed venom about Europe, immigrants, crime, globalization and the other supposed culprits behind French national decline.
Unemployment in France is at about double the German level. Growth is at zero. Investment is at new lows. If the European economy is stirring, the French has shown an exceptional capacity to resist signs of life.
Manuel Valls, the centrist prime minister hated by many in his own Socialist Party, is trying to cut public-sector spending, loosen labor-market laws, slash payroll taxes, and generally spur job creation and growth by liberalizing a state-heavy economy. Many have tried before him. Many have failed. Such reform in France is a Sisyphean task.
France is a modern country as well as a beautiful one. Its attributes, from its health system to its rail system (when not on strike), are well known. But the French dislike modernity. They mistrust modernity. That is the nub of the problem. They dislike and mistrust it for two reasons. Modernity has redefined space and relegated the state. This is intolerable.
The redefinition of space has involved the technology-driven elimination of distance. As Michel Serres, a prominent French philosopher, put it in a lecture last year at the Sorbonne on the digital world, “Boeing shortens distances; new technologies annul them.”
This is troubling in France because nowhere else is the particularity of place and the singularity of a person’s attachment to it more important. That bond is expressed in the word “terroir,” at once the land, its special characteristics, the nature of its soil, its climate, and the unique human relationship to it. A great Burgundy and an indifferent one may come from properties a hundred yards apart. The soil is not the same, nor the slope of the land. Distance matters. Yet modernity has contempt for it. It even places the Tour de France in England. As Serres put it, “We live in a new space.”
Humanity has also changed its relationship to the state. The French place deep faith in the state. It is the righter of wrongs, the mediator of human affairs, the source of social justice, the object of duty, and the repository of power. The very word deregulation is odious to the French.
But technology has shifted power from the state to stateless individuals living in a borderless cyberworld. An e-mail address is now more important and more relevant to the conduct of existence than a physical address. A revolution in communication is underway, not seen since the invention of the printing press, but it is not a French revolution. It is in fact an anti-French revolution. It challenges fundamental French values, the French sense of self, and the French attachment to the state.
Valls, the prime minister, appears to be confronting French labor unions in his efforts at reform. What he is really facing is a fundamental objection to modernity.”
Serres, in his lecture, tells the story of Saint Denis, the Christian martyr decapitated around 250 A.D. Denis is said to have picked up his head and walked several kilometers preaching a sermon. Serres objected as a child, when his mother told him the story, that Denis could not possibly have found his head without his eyes. She rebuked him for failing to understand miracles.
Today, Serres says, everyone’s head is on the table in the form of their computers. “You have been decapitated!” he tells his French audience.
That is often how the French feel. I fear there is not much to be done about it, short of miracles.” (subl. mea)
Dar daca Germania, date fiind aceste circumstante, doreste sa se impuna ca o Mare Putere in Europa si, eventual, sa conduca Europa impreuna cu Rusia? Daca in Franta situatia e asa cum e, adica una proasta si, observati, nu e vorba numai de latura economica, nu apare oare un dezechilibru in Uniunea Europeana in favoarea Germaniei? De asemenea nu am auzit de un spion rus expulzat din Germania (si nu exista spioni rusi in Germania? 🙂 Sa fim seriosi!) ci de seful Biroului CIA de la Ambasada Americana din Berlin!! Nu e oare ciudat ca americanii s-au expus in felul acesta, ca s-a ajuns la scandaluri zgomotoase de spionaj, la expulzarea unui oficial american…? Rusia spioneaza in liniste… Sau cum…?
Update
Se arata ca:
„Casa Albă a refuzat să comenteze expulzarea, joi, de către Guvernul german, a şefului serviciilor de informaţii americane în Germania, la Washington instalându-se o tăcere generală cu privire la acest scandal de spionaj, considerat „exploziv”, între cei doi aliaţi, relatează AFP.
„Am văzut aceste informaţii şi nu avem niciun comentariu de făcut pe tema unui pretins scandal în (domeniul) informaţiilor”, a declarat Caitlin Hayden, o purtătoare de cuvânt a Consiliului pentru Securitate Naţională al lui Barack Obama.
„Totodată, relaţia noastră cu Germania în domeniul securităţii şi informaţiilor este foarte importantă şi ea permite asigurarea securităţii germanilor şi americanilor”, a adăugat Hayden. „Cooperarea este esenţial să continue în toate domeniile, iar noi ne vom afla în continuare în contact cu Guvernul german, prin canale adecvate”, a continuat ea.
Un purtător de cuvânt al Guvernului german a justificat joi expulzarea prin „lipsa de cooperare” a Washingtonului în cazurile unor presupuşi agenţi americani descoperiţi în Germania în ultimele zile.
Acuzaţiile au sporit tensiunile dintre cele două ţări, deja puternice, din cauza supravegherii de către Agenţia Naţională pentru Securitate (NSA) a telefonului mobil al cancelarului Angela Merkel, dezvăluită în urma unor scurgeri de informaţii în presă, dar oprită în acest moment.
Însă germanii se plângeau de o relativă indiferenţă a americanilor în acest dosar, cel puţin în mod public.
O delegaţie alcătuită din parlamentari germani a efectuat săptămâna aceasta o vizită la Washington, în cadrul unor reuniuni pe tema Securităţii Naţionale în Congres şi cu Executivul.
„Noi considerăm că interlocutorii noştri sunt puţin conştienţi de această problemă”, a deplâns Norbert Roettgen, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Bundestagului.
În fapt, puţini parlamentari de pe culoarele Capitoliului păreau îngrijoraţi de agitaţia germanilor. Dosare de politică internă – imigraţia, autostrăzile, între altele – sunt de ordinea zilei. Actualitatea americană rămâne dominată de problema valului de copii care trec clandestin frontiera cu Mexicul.
„Înţeleg că această poveste, pe lângă ceea ce s-a întâmplat înainte cu telefonul mobil al cancelarului Merkel, ridică numeroase întrebări, dar, în afară de acest lucru, nu am ce să prea comentez”, a declarat miercuri senatorul Bob Corker, republicanul cu cea mai înaltă poziţie în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe.
„Nu eram la curent, eram în Afganistan”, declara marţi colegul său Lindsey Graham, după deschiderea unei anchete asupra celui de-al doilea presupus spion în contul Statelor Unite.
Unii experţi subliniază că această criză pare să nu poată fi soluţionată fără implicarea personală a lui Barack Obama. „Cred că va face acest lucru”, apreciază Jack Janes de la centrul de reflecţie American Institute of Contemporary German Studies.
„Departamentului de Stat sau parlamentarilor de pe cele două maluri ale Atlanticului le revine sarcina să liniştească tensiunile, însă Congresul nu doreşte să se implice”, a declarat el pentru AFP, preconizând că „toată această poveste va continua pentru o perioadă”.”
„Cu o mana legata la spate”…
Iata ce am citit pe saitul Radio Europa Libera:
Se arata ca:
„Victoria Nuland: „Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”.
Mai mulți legislatori influenți din Comisia de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, atit democrați cit si republicani, și-au manifestat îngrijorarea față de lipsa de acțiune a Statelor Unite în relație cu criza ucraineană și atitudinea Rusiei. Victoria Nuland, adjuncta secretarului de stat John Kerry pe probleme europene, a trebuit sa dea socoteala in fata Comisiei în legătură cu sancțiunile împotriva Rusiei.
Președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, Robert Menendez, un democrat din New Jersey, și membrul Comisiei, Bob Corker, republican din Tennessee au întrebat la audierile de miercuri pe tema situației din Ucraina de ce administrația Obama nu merge mai departe cu sancțiunile împotriva Rusiei.
Secretarul Asistent pentru Probleme Europene și Eurasiatice Victoria Nuland a spus că sancțiunile sunt mai eficiente când la ele participă aliații europeni și că administrația Obama pregătește noi sancțiuni.
Ea a mai spus că liderii europeni se vor întâlni la 16 iulie și că după acea dată s-ar putea anunța noi măsuri.
Menendez a sugerat că membrii Congresului ar putea trece la acțiune singuri, spunând că administrația pare să lupte cu Rusia cu o mână legată la spate, dacă nu cu amândouă. „Nu pricep, iar numărul celor care în Congres sunt dispuși să aștepte este în scădere”, a spus senatorul.
Republicanii din Senat introduseseră deja un proiect de lege cu noi sancțiuni împotriva Moscovei, mai dure decât cele luate de Casa Albă, dar nemulțumirea unui șef democrat de comisiei senatorială față de politica externă a propriului președinte este ceva mai rar.
Atât Corker cât și Menendez au părut vizibil exasperați pe tot parcursul audierii de miercuri. La un moment-dat, când Victoria Nuland a început să vorbească despre ce s-ar fi întâmplat dacă administrația Obama nu sancționa Rusia deloc, Corker a întrerupt-o spunând: „Nu vrea să ascult asta”.
Ca urmare Nuland a spus că administrația Obama este în contact cu europenii în privința calendarului unor eventuale noi sancțiuni, și a insistat că este preferabil ca Statele Unite să coopereze cu UE.
Nuland a mai spus că sancțiunile deja adoptate sunt eficiente, că datorită lor au fost posibile alegerile prezidențiale ucrainene din mai și retragerea a zeci de mii de militari ruși de la granița cu Ucraina.
„Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”, a spus Nuland.
Corker a făcut o lungă pauză și a spus: „Mi-e rușine. Mi-aș dori ca administrația să nu mai facă declarații publice prin dumneavoastră și prin alții când e așa de limpede că nu o să ia nici un fel de măsuri”.
Ca răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia și la sprijinul Moscovei pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei, administrația Obama a adoptat sancțiuni individuale împotriva unor cetățeni și firme, însă nu împotriva unor întregi sectoare economice rusești.
Dar Victoria Nuland a declarat miercuri că administrația Obama va introduce asemenea sancțiuni mult mai dure dacă Rusia nu-și schimbă „decisiv” politica din Ucraina.” (subl. mea)
Si atunci intrebarea care se impune in mod necesar este: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? 😡
Pe de alta parte iata un alt articol interesant tot de pe saitul Radio Europa Libera:
Se arata ca:
„În Spania, politica Kremlinului este susținută de radicali – atât de cei de dreaptă, cât și de cei de stânga – un articol de Victor Cerețki.
În Spania, la fel ca și în alte țări din Europa de Vest, există oameni care se consideră prieteni sinceri ai Rusiei și susțin politica lui Vladimir Putin. Poziția lor este determinată de diverși factori, inclusiv de unii care țin de situația internă din Spania.
Cândva, în perioada Uniunii Sovietice, lucrurile în privința „prietenilor” Moscovei din Spania erau clare. Era vorba despre membrii Partidului comunist și simpatizanții acestuia. Iar atunci când partidul comunist spaniol a renunțat în anii ’70 la linia generală a mișcării comuniste trasate de Moscova, s-a găsit o alternativă. În locul tovarășilor care au pășit pe calea așa-numitului „eurocomunism”, adică a celor care au recunoscut valorile democrației, pe lista prietenilor a apărut o nouă organizație, numită Partidul comunist al popoarelor Spaniei. Întreținută pe banii Moscovei, aceasta juca rolul de principal prieten al URSS și propagandist al „modului sovietic de viață”.
Despre acele timpuri își amintește veteranul mișcării comuniste, Jose Luis Vargas: „Primeam un ajutor foarte mare din partea Uniunii Sovietice. Dar ajutorul niciodată nu este dezinteresat. Cei care ajută au și tendința de a comanda. Este în natura firii umane”…
În paralel, și tot pe banii Moscovei, în toate regiunile mari ale Spaniei începând cu sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’90 au existat comunități de prietenie cu Uniunea Sovietică. Acolo spaniolii puteau privi filme sovietice, puteau împrumuta cărți de la bibliotecă, învăța limba rusă și, iar la recomandarea comunităților chiar puteau primi posibilitatea de a merge în URSS la studii. După colapsul Uniunii Sovietice tot acest sistem de asistență acordată și partidului, și comunităților de prietenie s-a destrămat de la sine.
Însă, cât nu ar fi de paradoxal, cu timpul numărul „prietenilor Rusiei” în Spania nu numai că nu s-a micșorat, ci chiar a crescut – din contul noilor grupuri de populație, spune istoricul și politologul de la Madrid, Sesar Vidal Mansanarez, într-o discuție cu corespondentul postului de radio Svoboda. Acest lucru s-a produs, în opinia sa, fără vreo investiție financiară din partea Moscovei. Fenomenul, în opinia cercetătorului, are câteva explicații.
Cea mai simplu de explicat este poziția pro-rusească a veteranilor „prieteniei” – a comuniștilor și altor persoane, de cele mai multe ori cu viziuni de stânga, legate într-un fel de Rusia. Mulți și-au păstrat sentimentele de pe vremuri și nu vor să renunțe la acestea, chiar dacă deja de mult timp nu mai primesc niciun fel de subsidii pentru asta.
La Madrid, de exemplu, există asociația „Troika”. Fondatorul ei, actorul de teatru și regizorul Jose Luis Ceca, a învățat cândva în Uniunea Sovietică: „Troika este o asociație culturală, artistică, teatrală. Scopul nostru este ca cele două popoare – rus și spaniol – să se cunoască reciproc. Este o asociație de prietenie cu Rusia. Noi facem poduri între popoare, punem accent pe cunoașterea de către spanioli a culturii, a vieții din Rusia. Invităm aici oameni de cultură, actori ruși. Este un fel de forum de prietenie între popoare”.
Dar, așa cum a remarcat de curând un spaniol plin de sarcasm, cu Rusia nu ai cum să prietenești așa, pur și simplu. Trebuie neapărat să prietenești „împotriva cuiva”. Acum, de exemplu, împotriva Ucrainei. Poate că anume din acest motiv asociația „Troika” a și organizat la sfârșitul lunii iunie la Madrid o expoziție fotografică despre evenimentele din această țară – o expoziție, bineînțeles, de orientare pro-rusească.
Jose Luis Ceca spune: „Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă în
„Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o tragedie…”
Ucraina este o tragedie. Expoziția povestește cum în această țară a apărut valul de fascism. Este vorba anume despre fascism, favorizat de autoritățile Ucrainei. Expoziția este un apel de a opri fascismul, orice mișcare ultranaționalistă”.
Trebuie remarcat că organizații de prieteni ai Rusiei asemenea „Troikăi” în Spania nu sunt foarte multe. Dar cu totul pe neașteptate și relativ recent această tabără a fost completată de adepții stângii radicale din Spania. La alegerile locale de diferite nivele aceștia iau nu foarte multe voturi de la alegători, dar în schimb sunt foarte activi în stradă, provocând periodic dezordini cu incendierea containerelor de gunoi și spargerea vitrinelor.
În trecutul nu foarte îndepărtat stânga radicală era destul de ostilă Rusiei, considerând renunțarea la comunism și „prietenia acesteia cu capitalismul” drept o trădare a moștenirii sovietice. Dar acum, se pare, totul s-a schimbat. Înarmați cu tricolorul rusesc și portrete ale lui Putin, aceștia se adună în fața ambasadei Ucrainei pentru a protesta împotriva „huntei rușinoase”. La sediul său din centrul Madridului, numit „Potiomkin” – în cinstea cunoscutului crucişător, stângiștii organizează de exemplu mitinguri de susținere a populației de limbă rusă din sud-estul Ucrainei.
Interesul „stângiștilor” pentru Rusia este explicat de politologii spanioli în particular prin încercarea de a găsi o alternativă sistemului existent în prezent în Spania. Atitudinea lor față de democrația occidentală este extrem de negativă – ei nu acceptă de exemplu parlamentarismul, economia de piață, Uniunea Europeană, globalizarea și așa mai departe. Iar Rusia este acum percepută ca un inamic a civilizației occidentale, de aici vine și simpatia.
Un interes cu mult mai mare pentru cercetare, în opinia lui Vidal Mansanarez, este prezentat de prietenii și aliații Moscovei din rândul forțelor ultraconservatoare spaniole, nostalgice după vremurile totalitarismului. De la regimul generalului Franco aceștia au moștenit ideea că Spania are un loc excepțional, deosebit în lume. Conservatorii stau, bineînțeles, pe baricada ideologică de partea opusă „stângiștilor” și nu au pretenții față de capitalism. Dar și mai mult ei nu iubesc Uniunea Europeană, acuzând-o de toate problemele Spaniei, în particular, de criza economică actuală. În plus, conservatorii în mod tradițional nu au o dragoste prea mare față de SUA. Astfel încât „obiectul” principal împotriva căruia conservatorii spanioli „prietenesc” cu Rusia, la fel ca și în cazul „stângiștilor”, este democrația occidentală.
Sunt caracteristice în acest sens afirmațiile bloggerului Jose Manuel Hoiga – acesta pur și simplu preia postulatele propagandei rusești în raport cu Ucraina: „SUA și UE au finanțat lovitura de stat din Ucraina. Știm despre asta, pentru că au fost publicate conturile – SUA au cheltuit pentru asta cinci miliarde de dolari. Mai mult decât atâta nu se poate! Totul este evident! La Kiev nu există un guvern legal, acolo este o huntă de rebeli apărută în urma loviturii de stat. Este cunoscut și faptul că militanții au fost pregătiți în Polonia – tot pe banii SUA. Iar în prezent hunta ilegală de rebeli este consultată de CIA și FBI”.
Conservatorii, potrivit lui Vidal Mansanarez, la fel ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de
„Conservatorii, ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de opinia publică mondială…”
opinia publică mondială. Nu este de mirare că în paginile presei de orientare conservatoare apar articole care pot părea ca fiind „comandate” de Moscova.
De exemplu, comentatorul holdingului media Intereconomia, José Javier Esparza, în articolele și comentariile consacrate evenimentelor din Crimeea și din Ucraina argumentează în favoarea poziției Rusiei. Materiale cu un caracter și mai evident pro-rusesc pot fi găsite și pe site-ul publicației electronice El Espia Digital – „Spionul digital”. Aceasta retransmite postul de televiziune „Rusia astăzi” în limba spaniolă, preia articole din presa rusească. Publicația este specializată pe informații cu caracter politico-militar. Potrivit directorului acesteia, colonelului în rezervă Juan Agilara, publicația apare cu susținerea „unui grup independent de adepți ideologici”, printre care sunt mulți foști militari și colaboratori ai serviciilor speciale.
În același timp, trebuie remarcat faptul că acești conservatori – de obicei sunt reprezentanți ai păturilor înstărite – au o anumită influență și asupra politicii curente a Spaniei. În ceea ce privește mediile de afaceri, unde conservatorii au de asemenea a anumită pondere, aici apropierea ideologică se complementează cu interesul de a dezvolta relații cu Rusia în special în domeniul turismului și a investițiilor de capital.
[trad. Lina Grâu]”
Ce parere aveti de asta? Reiau intrebarea pe care am pus-o mai sus: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? Se asteapta, oare, ca sa ajungem sa-l avem cu totii pe „Putin in inima”? 😡
In alta ordine de idei… Orwell: „1984” – varianta romaneasca…
Iata ce ne arata tot Radio Europa Libera:
„Performance la București împotriva legilor supravegherii adoptate recent de Parlamentul României.
Legile supravegherii se află acum în faza de promulgare de către Președintele României. Acțiunea de joi din fața sediului Serviciului Român de Informații este un preambul la protestul care va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, la sediul central al SRI din capitala României (Bulevardul Libertății Nr. 14). Galerie foto și text de Mihai Stan.
Comunicatul organizației neguvernamentale Miliția Spirituală, activă în zona protecției drepturilor și libertăților cetățenești:
„Miliția Spirituală a organizat azi [joi] un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice.
Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc.
De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay.
În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte.
Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a schemei de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente).
Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată.
Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!” „
De asemenea titreaza si Realitatea:
Se arata ca:
„Un protest faţă de legile supravegherii a fost organizat joi în faţa SRI, de câţiva activişti ai organizaţiei Miliţia Spirituală, care au blocat intrarea în sediul central al instituţiei.
UPDATE: Blogul ActiveWatch anunţă că trei activiști Miliția Spirituală au fost sancționați astăzi de Jandarmeria Română cu amenzi de câte 500 de lei pe motiv că ar fi organizat o “adunare publică neautorizată” și că ar fi “blocat accesul în sediul Serviciului Român de Informații” (SRI). Cei trei au citit timp de o oră George Orwell (“1984″) pe treptele din fața SRI și aveau bannere inscripționate cu mesajele: “1984 de George Maior. (Ediție revăzută și adăugită)”, “Dumbravă, minunata lume nouă”, “Surveillance Law? What the Foucault!”, care făceau referire la autorii George Orwell și Michel Foucault, la abuzurile statelor totalitare, la directorul SRI George Maior și la generalul SRI Dumitru Dumbravă.
UPDATE: Jandarmii au intervenit şi i-au târât pe protestatari de pe scările sediului SRI.
Protest în faţa sediului SRI din Bucureşti. Câţiva activişti ai organizaţiei non-guvernamentale Miliţia Spirituală au blocat intrarea în sediul central al instituţiei, în semn de protest faţă de legile supravegherii.
Protestatarii au purtat un banner cu mesajul „1984, de George Maior, ediţie revăzută şi adăugită”, cu referire la romanul lui George Orwell.
„Miliția Spirituală a organizat azi un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice. Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc. De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay”, anunţă un comunicat al Miliţiei Spirituale.
„În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte. Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a structurii de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente). Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată. Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!”, mai precizează comunicatul.
Avocatul Poporului atacă legea cartelelor pre-pay la CCR
Legea cartelelor pre-pay a fost atacată la Curtea Constituţională (CC) de Avocatul Poporului, pe raţiuni legate, între altele, de ocrotirea vieţii intime şi de faptul că actul normativ nu ar reglementa criteriile obiective de stabillire a duratei stocării datelor cu caracter personal, notează Mediafax.ro.
„În conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu o obiecție de neconstituţionalitate având ca obiect Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, anunţă un comunicat al Avocatului Poporului.
În opinia Avocatului Poporului, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 26, art. 53 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
„În susținerea obiecției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului arată că soluția legislativă referitoare la obligația de a stoca datele cu caracter personal pentru o perioadă de 6 luni de la data reținerii acestora este afectată de un viciu de constituționalitate din perspectiva considerentelor reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 1258/2009. Totodată, se apreciază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice aduce atingere principiului garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private de către autoritățile publice și principiului proporționalității prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.
De asemenea, Avocatul Poporului subliniază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice nu reglementează criteriile obiective pe baza cărora trebuie stabilită durata stocării datelor cu caracter personal, astfel încât să fie garantată limitarea sa la strictul necesar. În acest sens, se consideră că legea criticată nu prevede garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a datelor cu caracter personal.
În calitatea sa de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, mai precizează comunicatul.
Camera Deputaţilor a adoptat în 2 iulie, cu 195 de voturi „pentru”, 20 de voturi „împotrivă” şi 75 de abţineri, iniţiativa legislativă care obligă deţinătorii de cartele telefonice preplătite (prepay) să-şi prezinte datele personale de identificare.
Dacă va fi promulgată, legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, legea prevede o perioadă de un an, respectiv până la 1 ianuarie 2016, pentru ca posesorii de cartele preplătite să aibă posibilitatea de a furniza operatorilor de telefonie datele personale de identificare.
În caz contrar, legea prevede anularea numărului de telefon.
Pe de altă parte, Curtea Constituţională a decis, marţi, că Legea 82/2012, cunoscută drept legea ”Big Brother”, este neconstituţională, hotărârea fiind luată în unanimitate.
Conform unui comunicat al CC, cu unanimitate de voturi, Curtea „a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale”.
Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.”
Chiar nu mi-ar placea sa traiesc intr-un astfel de univers. Concentrationar. Totalitar. Este uluitor sa constat cum se lupta in zilele noastre impotriva libertatii! Si fac o comparatie cu anii ’90 cand se traia, cand se respira libertate, acea libertate cucerita cu varsare de sange in Decembrie ’89. Este uluitor pentru mine sa constat ca revin practicile totalitarismului!! Si cum prea putini oameni protesteaza impotriva unor asemenea abuzuri! Inadmisibil ce se intampla!
Update 2
Iata o interesanta analiza publicata de Romania Libera:
Se arata ca:
„Orientarea politicii externe a Germaniei este, mai mult ca niciodată, pusă în discuție de ultimele evoluții ale scandalului de spionaj american la Berlin. Problema este atât de gravă încât trei jurnaliști germani de la Der Spiegel – Markus Feldenkirchen, Christiane Hoffmann și René Pfister – au ajuns să se întrebe dacă, pe viitor, Germania se va situa de partea Statelor Unite ale Americii sau de partea Rusiei.
Întrebarea din titlul materialului din prestigioasa publicație germană – Va fi America sau Rusia – este cu atât mai actuală cu cât un recent sondaj efectuat de Fundația Körber arată că la întrebarea „Cu ce țară ar trebui să coopereze Germania în viitor?” aproape 56% au indicat Statele Unite și 53% au numit Rusia. Articolul punctează cele mai importante momente ale scandalului de spionaj, ajuns la punctul de maximă intensitate atunci când guvernul de la Berlin i-a cerut șefului biroului CIA din Germania să părăsească țara.
Cei trei jurnaliști explică și complicata situație internă a Germaniei, condusă de cancelarul Angela Merkel în fruntea unei coaliții ce include cele două mari partide – Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat. Thomas Oppermann, liderul parlamentarilor social-democrați declara, după izbucnirea scandalului referitor la acțiuni de spionaj în favoarea SUA în care ar fi implicați angajați a serviciului german de informații externe (Bundesnachrichtendienst – BND) și ai ministerului german al Apărării, că – în cazul în care acuzațiile vor fi confirmate de comisia de investigare – este cel mai grav atac asupra parlamentului și instituțiilor democratice ale Germaniei.
Cancelarul Angela Merkel, care și-ar dori, potrivit Der Spiegel, să își vadă țara ferm ancorată în alianța occidentală și partener loial al Americii, are astfel de înfruntat și enervarea colegilor de coaliție, și opinia publică tot mai nemulțumită de relația cu SUA, ajunsă în prezent la cel mai scăzut nivel de încredere și la cele mai îngrijorătoare tensiuni.
De cealaltă parte, acțiunile Rusiei în criza ucraineană au readus în atenție subiecte uitate după încheierea Războiului Rece și căderea Zidului Berlinului: identitatea națională și antagonismul Est-Vest. Un sondaj Der Spiegel a arătat că 57 la sută dintre germani consideră că țara lor ar trebui să dea dovadă de mai multă independență față de Statele Unite în politica externă. Astfel încât, spun cei trei autori, se impune atenției o altă întrebare inconfortabilă, dacă nu cumva relațiile strânse cu Occidentul au fost doar un fenomen de tranziție, și nu o tendință pe termen lung.
Relația cu America
După război, cancelarul tinerei Republici Federale Germane, Konrad Adenauer, a ales integrarea țării sale în blocul occidental, mișcare încheiată cu aderarea la NATO în 1955. Relația germano-americană a continuat să fie foarte bună vreme de decenii, până în momentul în care George W. Bush, după atentatele de la 11 septembrie 2001, a anunțat intenția SUA de a interveni militar pentru înlăturarea de la putere a liderului irakian Saddam Hussein. Cancelarul german din acel moment, social-democratul Gerhard Schröder, s-a opus deschis unei intervenții militare în Irak.
Materialul din Der Spiegel trece în revistă momentele de manifestări antiamericane din Germania, de la mișcările contra războiului din Vietnam, din anii 60 și cele legate de politica privind rachetele a NATO până la momentele actuale. O sumă de evenimente, precum războiul din Irak, scandalul Guantanamo, folosirea dronelor în război, criza financiară, scandalul NSA și temerile privind practicile gigantului IT Google, au sporit neîncrederea germanilor în America.
Pe lângă pacifiști și reprezentanții stângii, și germanii de rând au sperat că venirea la Casa Albă a lui Barack Obama va reuși să refacă prietenia și încrederea între cele două țări. Însă, spre dezamăgirea germanilor, se arată în articol, „Obama nu a transformat Casa Albă în sediu al ONU”. Nu a închis Guantanamo, nu a eliminat pedeapsa cu moartea, însă a înlocuit forțele speciale ce ucideau străini cu drone pilotate din cazărmi cu aer condiționat care execută persoanele de pe o listă semnată de Obama, mai spun cei trei autori.
Potrivit ambasadorului american la Berlin, John Emerson, în ciuda unor lucruri care au mers prost în ultima perioadă, alegerea Germaniei între SUA și Rusia ar trebui să fie simplă. Cine are o presă liberă, cine permite un control al poporului asupra serviciilor secrete, Rusia sau Statele Unite? Emerson, care consideră că germanii au avut așteptări prea mari de la Obama, spune că cele două țări împărtășesc, până la urmă, aceleași valori, astfel că ar trebui să rămână de aceeași parte.
Articolul citează și poziția lui Friedrich Merz, președintele unui grup ce promovează prietenia cu SUA, numit Atlantic Bridge, ocupat în prezent cu promovarea acordului transatlantic de liber schimb. Merz, un suporter inveterat al economiei de piață, se arată frustrat de divizarea ideologică din Statele Unite, căreia îi preferă democrația mai temperată de tip european. Cu privire la ultimul scandal de spionaj, însă, președintele Atlantic Bridge spune că dacă acuzațiile se vor dovedi adevărate este timpul ca astfel de practici să înceteze.
Antiamericanismul a ajuns și la un alt nivel. Faptul că relațiile cu America au devenit neatractive este dovedit, în opinia autorilor, și de faptul că a face parte din grupul de prietenie Germania-SUA din Bundestag este acum aproape indezirabil. Nici activitatea în alte organizații de promovare a relațiilor cu Statele Unite nu mai este ceva dezirabil pentru mulți politicieni.
Autorii materialului notează că mulți americani văd Germania ca pe un copil devenit adult, dar care ezită să părăsească locuința părintească și să-și asume responsabilități. SUA au dus greul operațiunilor militare din Afganistan, tot ele suportă peste 70% din cheltuielile militare al NATO și sunt și țara ce trebuie să controleze expansiunea noii superputeri de la Beijing. Pacifismul Germaniei Federale din timpul Războiului Rece a fost posibil sub umbrela nucleară a Statelor Unite, însă odată ce acesta s-a încheiat, americanii n-ar avea nimic împotrivă ca țările europene și mai ales Germania să-și asume responsabilități în politica globală, cel puțin în imediata lor vecinătate.
Gary Smith, șeful Academiei Americane din Berlin consideră, citat de Der Spiegel, că germanii suferă de un exces de moralitate atunci când reacționează violent la ascultarea telefonului cancelarului Angela Merkel, uitând că SUA sunt singura putere mondială democratică și că Rusia sau China nu ar avea niciun fel de scrupule cu privire la acțiuni de spionaj. Germania nu vede lucrurile în ansamblu, consideră Smith, atunci când este enervată de situațiile în care America își arată mușchii, dar se ține departe de a participa la soluționarea unor crize precum cea din Libia. Cine se așteaptă germanii să îl oprească pe Puțin atunci când va dori să mai anexeze teritorii ale altor țări din vecinătate, așa cum a făcut cu Crimeea, se întreabă retoric Gary Smith.
Relația cu Rusia
Autorii materialului oferă apoi o comparație a ambasadei americane, o adevărată fortăreață păzită de oameni obsedați de control, cu cea rusă, la care toată lumea tratează cu lejeritate problemele de securitate. Iar ambasadorul Vladimir Mikhailovich Grinin, un bun vorbitor de germană, spre deosebire de cel american și un bun cunoscător al vieții sociale și politice din țara în care își are misiunea, spune că Germania este țara europeană cea mai apropiată de Rusia.
În viziunea lui Grinin, nu există contradicții între Est și Vest, iar relațiile dintre Rusia și Occident trebuie văzute ca un triunghi format din Statele Unite, Federația Rusă și Uniunea Europeană, în care rolul preponderent îl joacă Germania. Aceasta din urmă, fiind țara care îi înțelege foarte bine atât pe ruși cât și pe americani, ar trebui să joace rolul de mediator, astfel încât să fie găsit un limbaj comun. Cei trei autori ai materialului din Der Spiegel vorbesc despre relația specială germano-rusă notând că butada „Niciodată încă un război contra Rusiei” nu este doar un efect al pacifismului de după al doilea război mondial.
Pe baza povestirilor unui umorist rus ce deține un club în Berlin, materialul vorbește despre relația specială dintre germani și Siberia. Pornind de la un citat dintr-un istoric german ce spune că poporul său a văzut spiritualitatea din peisajul siberian, umoritsul Vladimir Kaminer brodează pe tema relației speciale germano-ruse bazându-se pe poveștile televizate despre Siberia difuzate de televiziunile germane după Crăciun. Kaminer spune că, pentru Germania, Statele Unite sunt ca un tată rău, în timp ce Rusia este un fel de frate mai mic pe care îl privești cu indulgență. Și nu uită să amintească faptul că țarul Petru cel Mare i-a rugat pe germani să-l ajute să modernizeze Rusia și că cele două țări, deși au făcut multe greșeli în trecut, deăind una de alta, ca orice vecin.
El crede că petrecerile pe care le organizează, cu muzică rusească și vodca curgând în valuri sunt apreciate de germani pentru că aceștia, obișnuiți să se gândească mereu la viitor, tânjesc după prezentul rusesc, după modul rușilor de a uita ziua de mâine.
Ce poate face Germania
În anii din urmă, scrie Der Spiegel, a fost destul de ușor să crezi într-o Rusie bună. Moscova părea să se apropie de Occident prin includerea în G8 și Consiliul NATO-Rusia. Iar Germania nu părea să aibă motive de teamă, după reunificare. Dar criza ucraineană a redeschis criza pe care o credeau încheiată cei care se amăgeau cu viitorul democratic al Rusiei. „Rusia nu este un partener, în acest moment”, declara ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, după începerea crizei din Ucraina. În acest moment, Berlinul se găsește în situația de a construi o punte de legătură cu o Rusie cu o retorică tot mai antioccidentală și naționalistă, tot mai intolerantă față de minoritățile naționale, religioase și sexuale și motivată de a-și regăsi semnificația pierdută odat cu prăbușirea URSS.
Germanii sunt divizați în ceea ce privește poziția față de Rusia. Cei care înainte o priveau cu neîncredere se simt acum răzbunați, în timp ce partizanii Moscovei pledează pentru a i se acorda mai multă înțelegere. Potrivit unui sondaj Der Spiegel, trei sferturi dintre germani spun că încrederea lor în Rusia a scăzut, dar cu toate acestea aproape 40 la sută dintre respondenți și-ar dori ca Germania să colaboreze mai strâns cu Rusia în viitor.
Pentru diplomația germană, care se mândrea cu relațiile speciale cu Moscova, acum Rusia a devenit inpredictibilă. Nimeni nu-i cunoaște lui Puțin adevăratele intenții. Încearcă doar să limiteze extinderea NATO și UE către Est sau vrea să reconstruiască Uniunea Sovietică, a cărei cădere o consideră cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20. Dificultățile din această relație, cândva privilegiată, au ieșit la iveală în mai, cu ocazia unei întâlniri a forumului germano-rus o organizație similară Atlantic Bridge, la care a participat și unul dintre apropiații lui Puțin, Vladimir Yakunin, care a declarat că e mândru că este rus. Doar că valorile occidentale pe care Rusia și Europa vor să le împărtășească nu sunt tocmai cele pe care oamenii dintr-o societate creștină și-ar dori să le vadă: antiamericanism, homofobie și intoleranță.
„Americanii nu știu nici măcar unde este Crimeea”, a declarat Yakunin, care i-a chemat pe europeni să se alăture Rusiei în lupta contra liberalismului totalitar. „Esența democrației nu este femeia cu barbă, ci suveranitatea poporului”, a spus el cu referire la câștigătorul Eurovisionului, Conchita Wurst.
În aceste condiții, Germania este nevoită să se întrebe dacă Rusia poate fi o țară democratică, de fiecare dată când reflectează asupra relației cu Moscova. Puține declarații au atras mai mult atenția decât cea a fostului cancelar Gerhard Schröder (în prezent președinte al unei companii rusești – n. red.), care spunea despre Vladimir Puțin că este un „democrat fără cusur”, părând astfel să nege tendințele autoritariste ale liderului de la Kremlin. De altfel, și pro-rușii germani sunt expuși tendințelor autoritariste, dacă e să luăm în considerare acuzațiile aduse acestora de istoricul Heinrich August Winkler, care îi consideră similari cu naziștii. Ceea ce este complet greșit, cred cei trei autori ai materialului Der Spiegel, care consideră că Germania este țara care îi poate înțelege cel mai bine pe ruși fără a-și periclita poziția în lumea occidentală. „Nu se pune problema menținerii unei poziții echidistante față de Occident și Rusia, și cu siguranță nu este o alegere între democrație și regim autocratic” Poziția geografică centrală a Germaniei nu duce și la adoptarea unei poziții ideologice care să împace cele două tendințe.
Sociologul și filozoful Jürgen Habermas atrăgea recent atenția că că Germania este pe cale să alunece într-o poziție semi-hegemonică foarte periculoasă. Dar aceste îngrijorări nu sunt justificate, spun autorii articolului. „Germania nu mai trebuie să se teamă de sine însăși.” Potrivit unor sondaje la nivel internațional, Germania este cea mai popualră țară pentru foarte mulți oameni. Pretenția ca Germania să-și asume un rol mai consistent în politica internațională este aproape unanimă. În tmpul crizei economice, Berlinul și-a asumat cea mai mare parte a poverii fiscale și econmice și, ca mare putere, a fost criticată din acest motiv.
Ieșirea din alianța occidentală nu este o opțiune pentru Germania, consideră jurnaliștii. Apartenența la NATO a adus Germaniei mai mult de jumătate de secol de securitate și pace, iar trei sferturi dintre germani sunt convinși că această alianță este necesară și după încheierea Războiului Rece. Majoritatea zdrobitoare a germanilor nu pun la îndoială apartenența țării lor la Occident.
Germania poate să devină mai independentă în relație cu Statele Unite. Schröder a refuzat să implice Germania în războiul din Irak și asta a fost o decizie corectă, consideră autorii materialului, precum și un semnal că Berlinul nu vrea să participe la o acțiune bazată pe o minciună. Obama a renunțat la politica războinică a lui Bush, dar nu și la metodele acestuia de spionaj.
Merkel poate explica Statelor Unite că nu este dispusă să accepte procedeele NSA, dar până acum admonestările sale nu l-au impresionat pe Obama, așa cum dovedește ultimul scandal de spionaj. Din acest motiv ar fi corect ca Germania să-i ofere azil lui Snowden, cred cei trei autori. Desigur că acestă decizie va avea un preț – relațiile cu SUA vor fi aproape înghețate pentru o vreme. Dar numai așa ar putea Berlinul să critice politicile lui Puțin. În acest moment, o parte din simpatia germană pentru Vladimir Puțin derivă din sentimentul că nici SUA nu sunt cu mult mai bune, dispuse cum sunt să încalce legislația internațională atunci când nu mai găsesc soluții politice.
„Germania și-a întins aripile în ultimele două decenii. Iar acum nu se mai poate ascunde îndărătul altcuiva. În schimb, Germania poate conduce Europa către un rol politic independent. Ea poate arăta Rusiei ce ar avea de câștigat dacă ar deveni o parte a Occidentului. Dar trebuie, de asemenea, să traseze limite clare dacă Moscova reintroduce violența ca unealtă politică și îi amenință aliații. Pentru america, o Germanie ce-și asumă acest rol s-ar ptea să nu fie un partener comod, dar acesta ar putea oferi un moment de ușurare Americii”, încheie cei trei jurnaliști de la Der Spiegel.”
De asemenea, de citit si…
Se arata ca:
„Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, a apreciat, joi, că Statele Unite dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”, după descoperirea a două posibile cazuri de spionaj al agenţilor germani în favoarea agenţiilor de informaţii americane, informează Mediafax.
Schäuble a mai spus că „este extrem de prostesc ca Statele Unite să recruteze la noi persoane de a mâna a treia. Iar în faţa unei asemenea prostii, nu poţi decât să plângi”. Apoi a adăugat că „acest lucru nu o amuză pe cancelar.
Pentru a doua oară în cinci zile, justiţia germană a deschis o anchetă, miercuri, în privinţa unui presupus spion care lucrează, potrivit presei, pentru Washington, un caz care tensionează şi mai mult relaţiile dintre Statele Unite şi Germania.
După primele dezvăluiri, vineri, în privinţa unui agent al serviciilor de informaţii germane suspectat că lucrează şi pentru CIA, Parchetul federal a anunţat că anchetează un nou caz de presupus spionaj pentru o ţară străină, fără a preciza care este aceasta.
De această dată, presa a vorbit despre un ofiţer al Bundeswehr, care ar lucra pentru Statele Unite. Cazul este considerat „mai grav” decât primul, potrivit surselor citate.”
Epilog
Agerpres
„Germania și SUA rămân „bune prietene” în pofida valurilor provocate de suspiciunile de spionaj, a declarat duminică secretarul de stat american John Kerry, în cursul unei conferințe de presă comune la Viena cu omologul său german Frank-Walter Steinmeier, informează France Presse.
„Lăsați-mă să subliniez că relația între SUA și Germania este strategică, noi avem o cooperare politică enormă și suntem buni prieteni”, a declarat Kerry.
Cei doi miniștri au abordat subiectul cu ocazia unei serii de reuniuni la Viena pentru a încerca să deblocheze negocierile asupra programului nuclear iranian.
Ei au vorbit, de asemenea, despre dosarele Iranului, Afganistanului și Orientului Mijlociu, a explicat șeful diplomației germane Frank-Walter Steinmeier.
„Aceasta ne arată că relația transatlantică între Germania și SUA este necesară, în pofida dificultăților din aceste ultime săptămâni”, a afirmat ministrul german. „Vom lucra pe o bază fundamentală de respect mutual”, a adăugat el.
Explicațiile între cele două țări intervin după spectaculoasa decizie de joi a Berlinului de a-l expulza pe șeful spionajului american în Germania — o măsură rarisimă în cadrul NATO — ca urmare a arestării a două persoane suspectate că au spionat în beneficiul SUA.
Într-un interviu înregistrat sâmbătă la televiziunea publică ZDF, cancelarul german Angela Merkel a cerut Washingtonului să-și schimbe comportamentul în materie de spionaj. „Sper, desigur, că ceva se va schimba”, a declarat Merkel.
„Nu mai trăim în perioada Războiului rece în care fiecare era, probabil, neîncrezător în fiecare”, a adăugat ea.”
Dar interesant este si punctul de vedere al Angelei Merkel:
Ziare.com
Se arata ca:
„Cancelarul german Angela Merkel a recunoscut ca SUA vor fi greu de convins sa renunte la practicile lor de spionaj in Germania, dar a insistat ca este important ca deosebirile de atitudine pe tema activitatii serviciilor secrete trebuie scoase in evidenta.
„Nu cred ca este usor sa convingem SUA sa schimbe radical activitatea serviciilor lor secrete, este vorba de o luare de pozitie generala. De aceea trebuie sa fim clari in ceea ce priveste faptul ca avem abordari diferite”, a spus Merkel in traditionalul interviu din timpul verii, care va fi difuzat duminica de canalul doi al televiziunii germane ZDF.
Scandal de spionaj: Germania declanseaza vanatoarea interna
Intrebata daca are asteptari in privinta unei schimbari de atitudine din partea SUA, Merkel a spus ca nu poate prevedea o asemenea schimbare, dar ca, evident, si-o doreste. Merkel a insistat ca practicile de spionaj ale SUA dezvaluite recent nu au nimic de-a face cu o cooperare intre prieteni. „Nu mai traim in perioada Razboiului Rece cand probabil ca nimeni nu avea incredere in nimeni. Cred ca serviciile secrete din secolul al XXI-lea trebuie sa se concentreze pe lucruri importante si sa colaboram foarte strans cu americanii. Doresc ca aceasta (colaborare) sa continue”, a spus cancelarul german, citata de AFP.
Germania: Nou caz de spionaj al americanilor
„Nu poate exista incredere cand cineva trebuie sa plece de la premisa ca este spionat. Vrem o cooperare intre aliati, iar asta nu implica deloc ca trebuie sa ne spionam reciproc”, a subliniat Merkel, potrivit EFE. Insa, in ciuda criticilor, Merkel a spus ca nu vede niciun motiv pentru o reducere a cooperarii Germaniei cu serviciile secrete americane si s-a declarat impotriva suspendarii negocierilor referitoare la un tratat de liber schimb intre UE si SUA. „
🙂
Trebuie citit si…
CursDeGuvernare.ro
De Valentin Naumescu
Se arata ca:
„E limpede că s-a ajuns la un punct critic în relaţia bilaterală germano-americană, prin acumulări graduale de neîncredere politică reciprocă, se pare ireversibile, survenite în mai mult de un deceniu.
Cel mai probabil, fisura relaţiei transatlantice trebuie căutată în 2003, atunci când Germania şi Franţa s-au desolidarizat de Statele Unite în campania militară din Irak şi, mai mult decât atât, au blocat explicit obţinerea unui mandat politic din partea ONU şi a NATO.
În perioada sensibilă a War on Terror, fostul secretar american al Apărării, nepopularul Donald Rumsfeld, a introdus provocatorul clivaj conceptual între vechea Europă, cu referire la Germania şi Franţa (care s-ar fi îndepărtat de viziunea, politica şi valorile Statelor Unite) şi noua Europă (loială şi demnă de încrederea Americii), reprezentată de ţările din Europa Centrală şi de Est. Merită, cred eu, în contextul tensionat germano-american de astăzi, să ne amintim formula atât de criticată a lui Rumsfeld din 2003, căci aceasta ar putea fi şi chiar este, într-un fel, resuscitată…
De atunci încoace, cu perioade relative de acalmie, relaţia între principalele două puteri economice ale Alianţei occidentale a continuat practic să se deterioreze iar scandalurile de spionaj american din Europa, din ultimii ani, cu episoadele Snowden din 2012-2013 şi cu cele din ultimele zile, se pare că au umplut paharul şi au determinat Germania să recurgă la un gest politico-diplomatic cu semnificaţie majoră[1]. Şi ruşii spionează în Germania, de bună seamă (doar preşedintele Putin este „maestrul” lor, nu?) şi chinezii spionează (peste tot), dar expulzat a fost şeful structurii de informaţii a Statelor Unite, pentru activitatea care se pare că a produs cel mai mare deranj politic la Berlin, pe motivul oficial că „spionajul din partea prietenilor este inacceptabil”. Desigur, orice formă de spionaj depistat este stânjenitoare pentru statul în cauză, iar principial vorbind, cine spionează şi este prins suferă consecinţele acţiunilor sale ilegale şi imorale. Nimeni nu ia apărarea spionilor.
Prin expulzarea şefului acreditat diplomatic al reţelei americane de informaţii speciale în Germania, Berlinul vrea să spună: Halt! Până aici! Răbdarea noastră are o limită, ne deranjează în mod deosebit să fim spionaţi de aliaţi. În plus, aşa cum se ştie, Washingtonul nu a acceptat anul trecut propunerea Berlinului de a încheia un moratoriu privind interdicţia spionajului reciproc, cu precizarea oficialilor americani că „Statele Unite nu încheie astfel de acorduri limitative nici măcar cu Marea Britanie sau Canada” (a se înţelege ţări mult mai apropiate de America decât Germania), deşi este de notorietate colaborarea strategică îndelungată între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză: SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia. Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime.
Întrebarea esenţială care se pune în tot acest scandal nu este dacă, ci de ce simte nevoia Washingtonul să spioneze guvernul de la Berlin? Fireşte, răspunsul generic este simplu: pentru că nu mai are încredere în Germania. Dar ce anume menţine neîncrederea politică SUA-Germania la un nivel atât de ridicat încât Statele Unite vor să cunoască în detaliu acţiunile necomunicate public ale administraţiei germane? Aici lucrurile se complică: pentru că cele două mari puteri occidentale au început să aibă abordări diferite în chestiuni esenţiale de politică internaţională.
De exemplu (vor mai fi fiind şi altele, ceea ce până la un punct este firesc), relaţia cu Rusia şi viziunea asupra noii „Europe de Est”, reprezentată astăzi de cele şase state fost-sovietice din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, cărora vest-europenii (în principal franco-germanii) nu doresc să le acorde o perspectivă credibilă de aderare la NATO şi Uniunea Europeană, ci doar parteneriate şi asocieri moi, văzute ca simple extinderi ale pieţei comune.
În timpul crizei din Ucraina, de pildă, care a urmat anexării Crimeei, Statele Unite ar fi dorit o abordare mai exigentă a relaţiei cu Rusia şi chiar impunerea unor sancţiuni economice severe Moscovei, în timp ce Berlinul a pledat pentru moderaţie, a îndemnat Kievul la dialog cu Moscova şi a făcut în aşa fel încât reacţia Uniunii Europene să se limiteze la interzicerea vizelor pentru 33 de demnitari ruşi din eşaloanele al doilea şi al treilea, adică impact zero. Apoi, a apărut ca din senin şi înregistrarea înjurăturii subsecretarului de stat Victoria Nuland la adresa Uniunii Europene (într-o discuţie telefonică pe care o purta cu ambasadorul american la Kiev), pentru a întări întreaga argumentaţie privind dispreţul americanilor la adresa Europei puritane.
„Întâmplător”, principala putere care profită de pe urma acestui stânjenitor scandal germano-american este Rusia. Am mai spus lucrul acesta, orice blocaj în relaţia transatlantică avantajează şi consolidează poziţia Rusiei în Europa. NATO, ca principal instrument politico-militar de exprimare unitară a spaţiului occidental, este astfel anihilat din interior. Nici măcar exerciţiul diplomatic de negociere nesfârşită a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) nu mai poate salva aparenţele, mimând continuarea parteneriatului strategic America de Nord-Europa.
Care ar putea fi consecinţa deteriorării pe mai departe a relaţiei Germania-Statele Unite asupra regiunii noastre? Deloc surprinzător, am putea asista la o creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală (mai ales Polonia, România, statele baltice) şi de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia), pe multiple dimensiuni de interese: politice, militare, strategice şi de informaţii, economice, culturale, academice etc. Întoarcerea masivă a Americii în Europa, atunci când se va produce (şi nu e departe momentul!) se va produce cu certitudine în Europa Centrală şi de Est, şi va fi o contrapondere strategică la (re)apropierea tot mai evidentă, mai puternică şi mai interesată a Germaniei de Rusia. Vin, deci, americanii!
Dar nu vin neapărat de dragul „noii Europe”, să nu ne facem iluzii, ci de teama de a pierde influenţa pe un continent care înseamnă totuşi mult în sistemul relaţiilor internaţionale, aşa în declin cum este, şi mai ales pentru a contracara avansul tot mai posibil al Rusiei în relaţia cu Uniunea Europeană.
America, prin perspectiva ei globală asupra lumii, reţine doar lucrurile esenţiale din istoria continentelor, nu se pierde în detalii. Ştie însă, de exemplu, din istoria Europei (aşa cum foarte bine şi cu mult mai multe detalii ştiu şi polonezii, şi românii, şi balticii, şi ucrainenii) că fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc, de a decide pentru ele, şi că aceasta duce la un desen politico-economic al continentului care anulează ideea de Occident transatlantic. În beneficiul cui?”
si
De Anne-Marie Blajan
Se arata ca:
„Rusia a avertizat din nou, miercuri, cele trei state care au acceptat scutul antirachetă pe falia care o desparte de Occident: Polonia, România, Turcia.
În realitate, cinci sunt statele care reprezintă miza geopolitică a momentului: Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Turcia se află în zona tampon dintre Occident și Rusia. În contextul creat de criza din Ucraina, parteneriatul SUA cu Polonia, România și Turcia capătă noi valente.
Rusia însă își manifestă o influență soft în Ungaria și Bulgaria. Analiștii apreciază că ele pot fi fie calul troian al Rusiei în UE, așa cum a fost considerată Bulgaria de către serviciile secrete germane, potrivit der Spiegel, fie, pe de altă parte, un intermediar ar relației Germaniei cu Rusia.
Polonia, aliatul SUA cel mai radical împotriva Moscovei
Polonia este un avanpost important al SUA în Europa Centrală şi de Est – aici la fel ca şi în România, vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă. Varşovia şi Washingtonul sunt parteneri a căror relaţie apropiată nu mai are nevoie de confirmări.
E și motivul pentru care în ultimele săptămâni au apărut în spațiul public înregistrări ale unei discuţii private a ministrului de Externe, Radek Sirkorski, care arătau frustrarea polonezilor că SUA păreau să se fi dezangajat din regiune.
Numai că odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, Polonia – avocatul Kievului în Europa, cu un obiectiv asumat de susţinere a Ucrainei în apropierea de UE – a cerut şi a primit reconfirmări americane.
Polonia a jucat un rol esenţial în gestionarea crizei ucrainene, făcând parte din troica ce a mediat dialogul dintre fostul preşedinte, Viktor Ianukovici, şi protestatarii proeuropeni, ieşiţi în stradă în urma refuzului preşedintelui de a semna Acordul de asociere cu UE.
Mai apoi, odată cu implicarea fățișă a Rusiei în destabilizarea Ucrainei, Polonia, sprijinită de statele baltice şi mizând pe temerea lor intrinsecă faţă de fostul centru de putere din perioada sovietică, a cerut o angajare fermă a SUA şi NATO. Rezultatul: o suplimentare a trupelor americane pe teritoriul polonez, avioane de vânătoare staţionate în baze aeriene din Polonia şi asigurări că americanii şi partenerii NATO sunt ferm alături de Polonia, ţările baltice, dar şi România.
Un model de succes al fostelor state comuniste
Polonia este modelul de succes al fostelor ţări comuniste, chiar dacă acum 25 de ani nu era clasată ca favorită. Mult mai mult optimism era îndreptat spre Ungaria şi Cehia.
Şi totuşi, Polonia – la cei 10 ani de apartenenţă la UE, 15 ani ca membru al NATO şi 25 de la căderea comunismului – a avut o creştere în medie de 4% pe an (prin comparație, România a crescut cu doar 1,1% anual), în ultimul deceniu, PIB-ul/locuitor exprimat în puterea de cumpărare este la 67% din media UE şi are o economie de trei ori mai mare decât a Ucrainei, faţă de 33% din economia ţării vecine în 1098, la căderea comunismului.
Polonia a fost singura mare economie europeană care a evitat recesiunea economică. Potrivit The Economist, PIB-ul de anul trecut a fost cu o cincime mai mare decât cel avut înainte de începerea crizei în Europa. Iar Ministerul de Finanţe estimează o creştere mai mare de 3% în 2014.
Performanţele economice i-au acordat Poloniei o puternică voce în UE, atât din punct de vedere politic, cât şi economic.
Un premier puternic: Situația politică și rolul de jucător principal în gestionarea crizei din Ucraina
Criza din Ucraina a îndreptat din nou privirile liderilor europeni şi americani spre Donal Tusk şi ministrul său de externe, Radek Sirkorski. Şi nu doar privirile aliaţilor străini, ci şi ale polonezilor.
Iniţial, situaţia din Ucraina şi reacţia autorităţilor poloneze au contribuit la creşterea popularităţii Platformei Civice, partidul premierului Tusk, care scădea în sondaje pe măsură ce economia şi-a temperat creşterea şi rata şomajului a crescut.
Însă poziţionarea puternică în politica externă nu a putut să schimbe, în final, percepţia polonezilor, care îi consideră pe cei doi aroganţi şi satisfăcuţi de ei înşişi ca oameni de stat. Astfel că opoziţia a început să câştige teren. Iar scandalul provocat de publicarea unor conversaţii confidenţiale ale unor înalţi oficiali polonezi – guvernatorul băncii centrale, miniştrii de Externe, Interne şi fostul ministru de Finanţe – a nemulţumit şi mai mult publicul.
Opoziţia a cerut demisia guvernului, însă premierul Tusk a cerut şi a obţinut votul de încredere al parlamentului, demonstrând astfel că încă mai are sprijinul majorităţii.
Înregistrările în care au fost suprinse discuţii private ale guvernatorului băncii centrale şi ale ministrului de Externe au avut potenţialul de a decredibiliza guvernul Tusk şi de a pune sub semnul îndoielii performanţa economică a Poloniei, chiar în momentul în care aceasta propusese o nouă strategie energetică pentru UE.
Analiști: Un scandal fabricat de serviciile ruse, pentru decredibilitarea Poloniei
Analişti, în special americani, dar şi europeni, au afirmat că nu trebuie axclus faptul că ieșirea în public a înregistrărilor cu discuțiile înalților oficiali de la Varșovia să fie o acţiune a serviciilor secrete ruse, la fel cum a fost cazul interceptării subsecretarului de stat Victoria Nuland, în iarna trecută.
Polonia a iritat Rusia atât prin poziţia sa faţă de Ucraina – susţinător fervent al apropierii acesteia de UE – , cât şi prin propunerea de crearea a unei uniuni energetice, dar şi prin insistenţa asupra pericolului pe care îl reprezintă Rusia: unii experţi susţin că a fost exagerat de autorităţile poloneze şi că este puţin credibilă nesiguranţa afişată de ele, în condiţiile în care Polonia este membră al NATO.
Indubitabil, însă, Polonia rămâne cel mai fidel aliat al SUA în regiune. 2015 este un an decisiv: vor fi alegeri legislative şi prezidenţiale, însă oricine ar fi la putere (Platforma Civică a lui Donald Tusk sau partidul Lege şi Ordine, al lui Jaroslaw Kaczynski) atitudinea faţă de Rusia va fi aceeaşi. Poate mai radicală, în cazul celui din urmă.
Ungaria, un aliat puternic al Moscovei în Europa Centrală
Ungaria este, alături de Bulgaria, o ţară prietenă Moscovei în zona de falie între Occident şi Rusia, mai ales prin strângerea acestor legături în ultimii ani. Regimul luiViktor Orban, care a câştigat în această primăvară alegerile cu un scor zdrobitor pentru opoziţie, tot mai autoritar, suscită nemulţumirea Bruxelles-ului.
În ultima lună, noua taxă asupra publicităţii – care pune presiune pe presa nealiniată – şi opoziţia faţă de nominalizarea lui Jean-Claude Juncker va înrăutăţi şi mai mult relaţiile Budapestei cu UE. Iar poziţia adoptată de Budapesta faţă de situaţia din Ucraina – premierul Orban a ezitat să critice Moscova, argumentând, după anexarea Crimeei, că “Ungaria nu este implicată în conflict” – nu face decât să confirme o orientare pro-estică a Ungariei, începută în 2010. Şi să izoleze ţara faţă de celelalte state din regiune.
O ţară în conflict cu UE – sprijinită financiar de Rusia
Venirea la putere a Fidesz, în 2010, a adus şi o serie deschimbări legislative controversate şi contestate în UE, ca fiind un atac la democraţie: o lege mai dură a presei, o nouă Constituţie şi dorinţa de a pune sub controlul politic banca naţională şi justiţia. Sunt doar câteva dintre măsurile care au determinat o confruntare deschisă cu UE.
Comisia Europeană nu a ezitat să deschidă de urgenţă mai multe proceduri de infringement, iar Parlamentul European şi-a exprimat “îngrijorarea pentru situaţia din Ungaria privind democraţia”.
Fidesz a adoptat un discurs eurosceptic: UE a devenit expresia impunerii unei voinţe asupra unei majorităţi aleasă democratic. UE a devenit, în viziunea premierului ungar, un “imperiu”, iar “de pe vremea imperiului sovietic nicio altă putere externă nu a îndrăznit să atenteze deschis la suveranitatea Ungariei”.
În aceste condiţii, guvernul şi-a reorientat politica externă şi a aprofundat relaţiile cu Rusia, deși pe când se afla în opoziţie, între 2002 şi 2010, Fidesz a acuzat adesea guvernul socialist pentru că urmăreşte politici pro-ruse. Ferenc Gyurcsány a fost dur criticat pentru că ar fi încheiat un acord cu Vladimir Putin, în 2008, pentru proiectul South Stream.
Odată ajuns la putere, guvernul Fidesz nu numai că a continuat această înţelegere, dar a şi arătat că a găsit noi modalităţi de cooperare cu Moscova: în luna ianuarie a acestui an, a semnat un acord pentru ca firma rusă Rosatom să contruiască două reactoare ale singurei centrale nucleare din Ungaria.
Proiectul va fi finanţat printr-un împrumut de 10 miliarde de euro acordat de Rusia, un împrumut aprobat săptămâna trecută şi de parlamentul de la Budapesta.
Asta înseamnă că Ungaria nu va organiza o licitaţie pentru proiectul nuclear, licitaţie la care se aşteaptau companii din Franţa, Coreea de Sud şi Japonia, și cerută de legislația europeană. Însă această situaţie a suscitat din nou nemulţumirea UE, care a anunţat că va analiza acordul şi se va pronunţa dacă este legal conform regulilor de concurenţă comunitare.
În plus, CE va analiza orice ajutor de stat pe care Ungaria îl va acorda proiectului, au anunţat oficialii europeni din directoratul pentru energie.
Ungaria a prezentat documentele preliminare Comisiei Europene, iar Bruxelles-ul nu a avut până acum nicio obiecţie. Justificarea Budapestei privind încheierea acestui acord este că termenii împrumutului erau mult mai favorabili decât o dobândă de 5,2% la care s-ar fi împrumutat de pe pieţele financiare.
“Putin a făcut o ofertă foarte bună”, spunea şeful de cabinet al premierului Orban, care adăuga că acordul nu este doar un contract economic, ci o înţelegere între două state, “o foarte funcţională căsătorie din interes care devine din ce în ce mai agreabilă”.
Fidesz a preluat de la opoziţia socialistă cea mai grea povară: percepţia unei forţe politice cu simpatii pro-ruse. Liderul opoziţiei şi contracandidatul din primăvară al premierului Orban, Gordon Bajnai, promitea să ducă ţara „într-o direcţie europeană într-un mod paşnic şi calm”. Numai ca această promisiune nu a fost suficientă să atragă electoratul, care pare să fi preferat modul confrontaţional al lui Viktor Orbam de relaţie cu UE.
România, partener strategic al SUA – cu o politică incertă față de Rusia în viitor
România, alături de Polonia, este un partener strategic al SUA în regiune, iar atitudinea pro-americană a autorităţilor de la Bucureşti nu a fost pusă la îndoială. Cel puţin în primul mandat al preşedintelui Traian Băsescu şi a perioadei când PSD se afla în opoziţie. În mandatele actualului președinte, România a avut cea mai pro-americană atitudine.
Anunţând că prioritatea sa de politică externă este axa Bucureşti-Londra-Washington, la începutul preşedinţiei sale, actualul şef al statului a vrut să transmită Europei un mesaj: la vremea aceea, Franţa, Germania, Olanda găseau o serie de mijloace de presiune şi foloseau avertismente referitor la parcurgerea traseului României spre UE.
Treptat, autorităţile de la Bucureşti au înţeles că doar sprijinul Marii Britanii pentru intergrare nu este suficient, nici al Franţei – prieten tradiţional, dar care, în anumite perioade, a fost unul dintre cei mai mari critici şi oponenţi ai României. Şi au învăţat că sprijinul Germaniei este esenţial.
Integrarea deplină în UE şi NATO au devenit obiective naţionale, iar alianţa cu SUA a devenit un parteneriat solid, politic, militar şi se asteaptă şi economic.
Din 2004, declaraţiile tranșante ale unor înalţi oficiali români au acutizat ostilitatea faţă de Rusia, relațiile devenind tensionate odată cu semnarea acordului de amplasare a scutului anti-rachetă la Deveselu, în ciuda opoziției inistente a Moscovei. De-a lungul ultimului deceniu, încercările de normalizare a relațiilor cu Rusia au fost vagi, iar în ultimele luni au fost compromise, cel puțin deocamdată, de criza din Ucraina.
Apartenenţa României la UE şi NATO şi parteneriatul cu SUA au făcut ca orice derapaje democratice interne să fie contracarate şi orice sentiment de insecuritate în regiune să fie atenuat. Atât cancelariile europene, cât şi Bruxelles-ul au reacţionat la criza politică din vara anului 2012, la fel ca și SUA.
Iar criza din Ucraina a creat contextul unor reasigurări din partea SUA și a NATO privind angajamentul de securitate pentru România. Mai mulți soldați americani, amplasarea scutului antirachetă la Deveselu fac ca țara noastră să fie unul dintre avanposturile nord-atlantice în regiune și o fortificație la granița Occidentului.
An al alegerilor prezidențiale, într-o țară în care politica externă este atributul președintelui
Contextul politic românesc s-ar putea însă schimba, inclusiv din perspectiva relațiilor cu Rusia. Alegerile prezidențiale din luna noiembrie vor desemna omul care va face, în următorii 4 ani, politica externă a României – atribut pe care Constituția îl conferă președintelui.
Puterea actuală pare să fie înclinată spre o politică externă mai prietenoasă față de Rusia, susțin unii analiștii. Ei au considerat drept slabă reacția inițială a Guvernului la criza din Ucraina. Autoritățile române, la nivel guvernamental, arată că parteneriatul cu SUA și relațiile cu statele membre rămân o prioritate a politicii externe românești, cu atât mai mult în acest context regional.
Jocul nuanțelor, precum și experiența țărilor vecine – Bulgaria și Ungaria în relația cu Rusia – așează România într-o zonă de mare sensibilitate politică: noua strategie la Marea Neagră a SUA nu e construită pe jumătăți de măsură.
Bulgaria, calul troian al Rusiei în Europa
Bulgaria, la fel ca şi Ungaria, are o relaţie apropiată de Moscova, spre deosebire de celelalte ţări situate pe falia dintre Occident şi Rusia: Polonia şi România sunt pro-americane şi confrontaţionale faţă de Moscova, în timp ce Turcia cultivă o prietenie rece, în care rivalitatea completează concurența.
Bulgaria traversează o perioadă de tumult politic, începută în vara anului trecut, în care protestele populaţiei faţă de clasa politică s-au întins pe câteva luni de zile.
Considerată, la fel ca şi România, “copilul problematic” al UE, o ţară în care autorităţile convinețuiesc pașnic cu organizaţiile de crimă organizată – care în urmă cu un deceniu detonau maşini în plină stradă şi făceau din ţara de la sud de Dunăre un stat nesigur – Bulgaria a reuşit, cu reforme accelerate şi îndeplinirea condiţionalităţilor să adere la UE în 2007.
Sub atenta monitorizare a Bruxelles-ului asupra justiţiei şi luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate, dar şi cu un protectorat şi investiţii germane după criza economică din anii ’90, autorităţile de la Sofia au reuşit să obţină o normaliate a funcţionării economiei şi democraţiei, în ciuda unor remanenţe ale trecutului.
În ultimul an şi jumătate, instabilitatea a fost mai accentuată: guvernul lui Boiko Borisov, liderul partidului GERB, de centru-dreapta, a fost nevoit să demisioneze în urma protestelor bulgarilor faţă de facturile prea mari la energie pentru consumatorii casnici.
Însă socialiştii ajunşi la putere, în urma imposibilităţii GERB, câştigător al alegerilor, de a face o coaliţie, au scos din nou bulgarii în stradă, după ce l-au desemnat pe Delian Peevski, un controversat parlamentar, cu puternice suspiciuni de corupţie planând asupra sa şi legături cu crima organizată, drept şef al unuia dintre serviciile secrete ale ţării.
Protestele au determinat retragerea numirii acestuia. Bulgarii au continuat însă să îşi manifeste nemulţumirea faţă de întreaga clasă politică.
Rusia – South Stream -Bulgaria. Comisia Europeană, îngrijorată de influența Gazprom la Sofia
Bulgaria a fost mereu – şi datorită legăturilor slave – apropiată de Rusia, în ciuda unor oscilaţii ale guvernelor de la Sofia. Documente ale serviciilor secrete germane arată că Bulgaria ar fi “calul troian” al Rusiei în UE, pionul prin care Gazprom poate șubrezi şi submina unitatea Europei în privinţa unei politici energetice.
Guvernul bulgar şi Gazprom au semnat un acord prin care construirea porţiunii bulgăreşti din gazoductul South Stream a fost atribuită unor comapnii ruse, fără licitaţie. Uniunea Europeană, în mod cert conştienă de existenţa acestor înţelegeri, nu a reacţionat până de curând, folosind şi contextul crizei din Ucraina.
Luna trecută, Bruxelles-ul a cerut guvernului bulgar să sisteze lucrările la gazoduct, până când sunt analizate documentele acordului, sub suspiciunea că Bulgaria a încălcat regulile comunitare privind concurenţa pe piaţă.
Atribuirea, fără licitaţie, a unor contracte către o companie rusă, aparţinând unuia dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi aflat, în urma anexării Crimeei de către Federaţia Rusă, pe lista neagră, cu persoanele supuse sancţiunilor, este cercetată de Comisia Europeană şi face Bulgaria pasibilă suportării unor consecinţe legale.
Criza politică internă, combinată cu un atac la stabilitatea sistemului financiar bulgar
Această situaţie a dus la necesitatea organizării de alegeri anticipate, care vor avea loc în 5 octombrie. În plus, toată această perioadă de tulburări politice a fost completată de o lovitură primită de două bănci din Bulgaria: retrageri masive de capital, aparent fără niciun motiv, au suscitat temeri referitoare la stabilitatea financiară a ţării.
Banca centrală a Bulgariei a anunțat că există o încercare de destabilizare a ţării prin atacul asupra sistemului bancar şi s-a angajat că va proteja depozitele cetăţenilor.
Banca naţională a preluat controlul, spre sfârşitul lunii iunie, a băncii Corporate commercial Bank, aflată pe locul patru între instituţiile bancare din Bulgaria, după ce retrageri masive de capital au fost impulsionate de relatările presei privind afaceri suspecte ale băncii şi ale acţionarilor principali ai acesteia.
Economiştii şi agenţiile de rating au spus că nu există risc de contagiune, în timp ce filialele din Bulgaria ale băncilor străine au afirmt că operaţiunile lor sunt sigure. Totuşi, asta nu a împiedicat pe bulgari să continue să îşi retragă banii din bănci.
Ministrul de interne afirmă că există o campanie pentru a insufla panica populaţiei, prin mesaje pe internet şi telefonice. Bulgarii, care au mai trecut printr-o situaţie similară şi şi-au pierdut mare parte din economii în criza de la sfârşitul anilor ’90, nu par să fie liniştiţi de asigurările date de autorităţi.
Această problemă pentru sectorul financiar vine pe fondul unei economii fragile şi tot mai multe voci susţin că Bulgaria ar trebui să solicite sprijinul FMI.
Turcia – alianța cu SUA și dansul pe sârmă cu Rusia
Premierul turc Recep Tayyip Erdogan este la putere în Turcia de peste un deceniu, iar pe întreaga perioadă a rămas foarte popular. Un sondaj publicat joi, în vederea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în luna august, arată că si acum, după o serie de evenimente care au pus la îndoială ataşamentul faţă de democraţie al premierului turc, arată că ar câştiga alegerile încă din primul tur, cu 55-56%, la o diferenţă de peste 20 de puncte procentuale faţă de reprezentanţii opoziţiei.
Premierul Erdogan nu şi-a anunţat oficial candidatura pentru prezidenţiale, partidul său AKP îşi va face cunoscut candidatul în 2 iulie, însă nu există îndoială că va candida în primele alegeri în care turcii îşi aleg direct preşedintele. Un preşedinte cu puteri sporite faţă de situaţia actuală, dar cu prerogative mai reduse decât şi-ar fi dorit politicianul aflat în frunte guvernului de la Ankara.
O economie performantă, dar dezechilibrată și dependentă de fonduri străine
Dar pentru ca popularitatea lui Tayyip Recep Erdogan să rămână la cote ridicate, are nevoie de o economie performantă. Turcia este o poveste de succes: începând cu 2001, când autorităţile turce au fost nevoite să ia măsuri pentru redresarea după o cziră bancară. Cu ajutorul FMI.
Ankara şi-a redus cheltuielile, a pus inflaţia sub control, a introdus rata de schimba variabilă, a restructurat sistemul bancar şi a acordat şi garantat o mai mare independenţă băncii centrale şi instituţiilor de reglementare.
În 2002, când AKP a ajuns la putere, a adoptat aceeaşi politică, iar urmarea a fost o dedschidere a dialogului cu UE. În 2005 au început negocierile cu Uniunea Europeană, moment din care investiţiile străine au început să cauteTurcia.
Ţara a cunoscut un boom în infrastructură: reţeaua de autostrăzi a crescut cu mai mult de 16.000 de kilometri, numărul aeroporturilor s-a dublat, iar Turkish Airlines zboară acum în 100 de destinaţii, mai multe decât orice altă companie aeriană din lume.
Totuşi, spun analiştii, Turcia rămâne vulnerabilă pentru că depinde de fonduri străine. Ţara şi economia a fost inundată de banii Statelor Unite, iar asta a ascuns deficienţe structurale. Autorităţile, fără preocuparea pentru finanţare, nu au făcut reforme structurale profunde.
În medie, Turcia a avut o creştere de 5% pe an timp de un deceniu, între 2002 şi 2012. Însă economia sa, spun experţii, este dezechilibrată: Turcia atrage turişti (36 de milioane au fost în 2012), are o bază manufacturieră bine poziţionată pentru exporturi, un sector agricol de 62 de miliarde de dolari, o tradiţie în comerţ şi ambiţia de a deveni un hub energetic, economia se bazează încă pe consumul intern, iar consumul a crescut, pe măsură ce economiile au scăzut, este o analiză a Foreign Policy din primăvara acestui an.
Totuşi, toţi economiştii sunt de acord în a remarca succesul economic al Turciei în comparaţie cu ţările din sudul Europei şi, evident, al celor din Orientul Apropiat. berd estima că în 2014 economia turcă va creşte cu 3,6%, mai puţin decât erau aşteptările, dar mai mult decât ale celor ale vecinilor. Iar poziţia geografică şi uniunea valamă cu UE sunt avantaje competitive de neignorat.
De altfel, obiectivul premierului Erdogan este unul ambiţios: să facă din Turcia o mare naţiune şi o mare putere. “Secolul XXI va fi secolul Turciei, acesta este obiectivul guvernului”, a spus prim ministrul la un moment dat.
Regimul autoritarist Erdogan, cu risc de radicalizare
Problema ar putea fi una politică. În ultimul an şi jumătate, Recep Tayyip Erdogan i-a îngrijorat pe prietenii şi aliaţii săi occidentali. “Turcia ar trebui să fie un partener important al SUA într-o perioadă de mare instabilitate într-o regiune-cheie a lumii. Tendinţele autoritariste ale premierului îngreunează teribil situaţia”, a afirmat Eric Edelman, fost ambasador american în Turcia, citat de The Economist.
Prim-ministrul turc a atras atenţia în ultima vreme prin emiterea mai multor legi făcute în aşa fel încât să îi ofere protecţie lui şi aliaţilor săi într-un scandal de corupţie care a izbucnit la finalul anului trecut şi care este considerat de analiştii din Turcia drept cel mai mare din istoria ţării.
În decembrie 2013, poliţia a percheziţionat reşedintele mai multor minmiştri şi ale fiilor acestora, după ce au fost făcute publice înregistrări care demonstrau implicarea lor în acte de corupţie. Mai mult, legăturile duceau la premier şi la unul dintre fiii acestuia.
Recep Tayyip Erdogan a acuzat judecători, procurori şi poliţişti că ar fi fabricat aceste înregistrări şi că este o nouă încercare a liderului opoziţiei Fetullah Gulen, un cleric sunnit aflat în exil în SUA, de a destabiliza puterea de la Ankara.
Iar pentru a pune piedici anchetei, premierul a concediat sau transferat sute de magistraţi şi poliţişti. Mai apoi a emis legislaţie care să pună sub un control guvernamental mai sever puterea judecătorească şi serviciile de informaţii şi a luat o serie de măsuri care au limitat libertatea presei şi a internetului. Temporar, a interzis Twitter în Turcia şi a ameninţat că va face inaccesibile reţelele de socializare.
Criticile interne şi internaţionale nu au avut ecou la premierul turc. Şi nu este pentru prima dată. Nici în cazul reprimării protestatarilor din parcul Ghezi, de vara trecută. O mişcare începută de tineri cu viziuni ecologiste, care s-au împotrivit demolării unui parc din Istanbul pentru a se construi pe locul acestuia un centru comercial, s-a transformat într-o revoltă care a polarizat cel mai important oraş al Turciei.
Argumentul premierului Erdogan a fost mereu susţinerea populară de care se bucură: atâta vreme cât votanţii îl sprijină, are dreptul să facă ce vrea, în ciuda opoziţiei, protestatarilor, judecătorilor şi procurorilor, sau a Europei.
Iar testul suprem au fost alegerile locale care au avut loc în Turcia în primăvară. Rezultatul acestora a întărit argumentaţia prim ministrului: 46% dintre turci au votat în favoarea partidului său.
Acest rezultat bun şi plasarea lui în fruntea opţiunilor electoratului, potrivit celor mai recente sondaje , la mare distanţă faţă de posibili contracandidaţi nu mai lasă loc de interpretări, iar analiştii sunt siguri că Recep Tayyip Erdogan va deveni primul preşeinte ales direct de cetăţeni al Turciei.
Dansul pe sârmă cu Rusia: dependență energetică și competiție regională
Criza din Ucraina şi anexarea Crimeei de către Rusia a pus Turcia într-o poziţie diplomatică sensibilă, susţin analiştii specializaţi în politica turcă. În balanţă se află angajamentele internaţionale şi parteneriatul cu aliaţii occidentali şi, pe de altă parte, relaţia economică şi politică pe care o are cu Moscova.
Turcia trebuie să îi susţină pe tătarii din Crimeea – care sunt împotriva ocupaţiei ruse. Iar Moscova a dat deja semne de bunăvoinţă: un decret din luna aprilie îi reabilizeată pe tătarii persecutaţi în perioada sovietică şi promite o „renaştere naţională, culturală şi spirituală” a grupurilor minoritare din Crimeea. În plus, companiei Turkish Airways i-a fost permisă reluarea zborurilor în Crimeea din luna iunie.
Moscova are mijloc de presiune asupra Turciei gazele naturale. În 2013, 60% din importurile sale de gaz au fost din Rusia, potrivit datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Iar in viitorul apropiat, spun experţii, această dependenţă va continua.
Totuşi, Turcia îşi propune să devină un hub energetic. Criza din Ucraina a încurajat UE să caute moduri de reducere a dependenţei faţă de Rusia, iar Ankara are oportunitatea de a-şi extinde rolul ca ţară de tranzit.
Un proiet recent care se va materializa este TAP, care va traversa Tucia şi va transporta 16 miliarde de metri cubi de gaz din Azerbaidjan spre Europa. Iar alte proiecte ar putea apărea, dacă Turcia îşi joacă bine cărţile.”
Update – DE citit si…
Evenimentul Zilei
Se arata ca:
„Preşedintele Republicii Cehe, Milos Zeman, a apreciat, într-un interviu apărut în presa cehă, că Occidentul va trebui ia aibă în vedere măsuri serioase, inclusiv trimiterea de trupe NATO, în cazul în care Rusia încearcă să ocupe noi teritorii în Ucraina.
„În acest moment, când Rusia are intenţia de a-şi extinde teritoriul său prin ocuparea de teritorii din estul Ucrainei, este necesar să se treacă de la vorbe la fapte”, a declarat preşedintele ceh, citat, azi, de agenţia ucraineană Unian, potrivit Agerpres.
”În această situaţie, eu voi insista nu numai pentru înăsprirea sancţiunilor UE, dar şi pentru pregătirea de luptă din partea NATO, inclusiv pentru posibila intervenţie de trupe ale Alianţei pe teritoriul Ucrainei”, a adăugat şeful statului ceh.
El a ţinut să precizeze că „încercarea (Rusiei) de a ocupa teritorii din Estul Ucrainei este o linie care nu trebuie trecută”.
Declaraţiile preşedintelui ceh Milos Zeman intervin în contextul în care UE ar putea adopta noi sancţiuni împotriva Rusiei în cadrul summitului de azi de la Bruxelles, Moscova fiind acuzată în continuare de susţinerea separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei prin furnizarea de arme şi echipamente militare.
În ceea ce priveşte o posibilă intervenţie a NATO, secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen, declara recent că nimeni nu vrea un nou „Război Rece” în Europa, dar că actuala situaţie ”ameninţă securitatea şi pacea obţinute după căderea Zidului Berlinului”, făcând apel la Rusia „să reflecteze mai profund la poziţia sa”.
Rasmussen dădea asigurări că NATO este ataşată obiectivelor sale de a acţiona pentru asigurarea securităţii membrilor săi, subliniind că ‘Alianţa va lua şi alte măsuri dacă va fi necesar’.”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
iulie 10, 2014
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | 1984, Anders Fogh Rasmussen, Angela Merkel, Atitudine, Atitudini, Barack Obama, BND, Bruxelles, Bulgaria, Cehia, China, CIA, comunism, criza economica, Der Spiegel, Diverse, economic, economie, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, François Hollande, France, Franta, George Orwell, Germania, Hillary Clinton, Iurie Leanca, Kremlin, Li Keqiang, libertate, Manuel Valls, Milos Zeman, Moscova, NATO, Nineteen Eighty-Four, nivel de trai, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, Polonia, Radio Europa Libera, România, Rusia, securitate, Securitatea, social, societate, Spania, spionaj, stiri, SUA, totalitarism, Turcia, Ucraina, UE, Ungaria, United States, Uniunea Europeana, USA, Vladimir Putin, Washington D.C, Wolfgang Schäuble, WordPress |
51 comentarii
Se spune ca Alexandr Dughin (v. si aici) ar fi ideologul lui Putin…
In Linie Dreapta
Aflăm din Hotnews că Dughin a vizitat România între 22-25 iunie.
În vizita anterioară, din toamna anului trecut, s-a văzut cu Adrian Năstase, Ilie Bădescu și colonelul Dogaru – reprezentant al milițienilor și securiștilor „trecuți în rezervă”, puși la dispoziția diverșilor oligarhi și capi ai lumii interlope, mici și mari.
La vizita asta, Dughin a jucat cartea pravoslavnică. Un vechi și de nădejde tovarăș al Maicii Ruse, Mircea Popa, a confirmat pentru Hotnews vizita lui Dughin, întâlnirea acestuia cu câțiva preoți ai BOR (Patriarhia spune că nu are nicio legătură) și vizitarea unor mănăstiri.
Deocamdată nu știm ce fețe bisericești a întâlnit Dughin. Informația cu IPS Teodosie Snagoveanu a fost puternic dezmințită, și putem presupune că a fost prin Moldova, pe la noi mănăstiri care-l au pe căpitan în icoană alături de icoana Mântuitorului și a Maicii Domnului, pe acolo pe unde mișună călugări despre care nu se știe de ce patriarhie ascultă, de cea de la București ori de cea de la Moscova.
Robert Turcescu publică și o fotografie a lui Dughin de la ultima vizită în România, în care apare la masă alături Eugen Mihăescu, vechi și de nădejde colaborator al Antenei 3.
Putem, așadar, întregi poza de familie și, bineînțeles, mulțumi contributorilor.
Să revenim la Dughin, care și-a pierdut recent contul de Facebook din pricina îndemnurilor la uciderea câtor mai mulți ucraineni.
În 1998, un interviu-fluviu intitulat „Îl aștept pe Ivan cel Groaznic” acordat de Dughin unui cunoscut jurnalist polonez, Grzegorz Górny, de la ziarul Fronda, a produs vâlvă în Polonia.
Dar de atunci si pâna acum vreun an, un singur gânditor occidental – filosoful brazilian Olavo de Carvalho – a avertizat constant asupra acestui nocivitatii extreme a gândirii și influenței acestui individ.
„Ţineţi minte acest nume, Alexandr Dughin, veţi mai auzi de el”, spunea Olavo de Carvalho acum cinci ani, in 2009. „Eu deja de ani de zile vorbesc de Aleksandr Dughin. Aleksandr Dughin este omul cel mai important din lume! Nimeni n-are habar. Nu veţi citi niciodata numele individului în New York Times şi n-o să-l vedeţi la CNN! Fiţi atenti. Este omul cel mai important din lume! E un filosof rus nebun. Nebun şi dement, gnostic. Ar vrea să facă, spune el, Uniunea celor Trei. Cei Trei sunt: A Treia Romă (Biserica Ortodoxă Rusă), al Treilea Reich şi Internaţionala a Treia. Deci, alăturarea tradiţionalismului rus, în plus nazi-fascismul şi comunismul, totul pentru ca să lovească Occidentul.”
Între timp, un soi de „Ivan cel Groaznic”, căruia îi place să pozeze la bustul gol în prezența unor animale sălbatice a sosit la Kremlin și i-a dat lui Dughin posibilitatea să-și pună nebunia la lucru.
Și acum, două fragmente din interviul lui Dughin din 1998, traduse din polonă de Anca Cernea.
„Îl aștept pe Ivan cel Groaznic”
– Se spune adesea despre cercul dumneavoastră că este echivalentul rus al Noii Drepte Vest-europene. Această orientare, ce porneşte de la premiza că bătălia pentru soarta omenirii nu se poartă pe teren politic, ci cultural, deci şi-a declarat un Kulturkampf specific…
– Nu îmi place să fiu comparat cu ei pentru că este în fond o comparaţie cu perdanţii. De-a lungul anilor de opoziţie în Rusia am făcut lucruri la care ei nici nu au visat. Nu m-am ocupat de Kulturkampf, ci de inseminarea ideologică a forţelor politice serioase. Am lucrat cu istoria vie, nu cu arheologia. Singurul om din Vest, ale cărui idei mă frapează prin dimensiunea lor a fost Jean Thiriart – autorul ideii unui imperiu euro-sovietic. Înainte să moară a venit la Moscova, l-am găzduit aici, l-am prezentat lui Igor Ligaciov, lui Ziuganov, Baburin, …
Europa azi are de ales: eurasianism sau atlantism. Fie merge cu Rusia, fie cu America.
Dacă Noua Dreaptă europeană ne alege pe noi, înseamnă că alege elementul barbar, şi deci trebuie să adopte metodele noastre de acţiune. Trebuie să organizeze atacuri, să se ocupe de sabotaje, incendieri, să arunce în aer poduri. Anti-globalismul adevărat este distrugere şi teroare.
Şi ce face Noua Dreaptă? S-a transformat într-o sectă intelectuală. De treizeci de ani se adună şi bat câmpii la seminare domni supraponderali cu părul cărunt şi cu aer de bunici. Sigur că trebuie să citeşti cărţi, însă nu e suficient. Trebuie să creezi gherilă. Dacă eşti împotriva Noii Ordini Mondiale, atunci ia un cuţit şi pune-ţi o mască, ieșidin casă în fiecare noapte şi omoară măcar un iancheu.
De aceea sunt apropiat de Noua Stângă, de Brigăzile Roşii, de Rote Armee Fraktion. Sarcina noastră nu se limitează la cultură, sarcina noastră este să facem o revoluţie reală. Pentru aceasta avem nevoie de ideologie şi pregătire intelectuală, dar fără participare concretă la acţiune, fără experienţa de front, fără botezul luptei – ne va rămâne inaccesibilă.
Nu ştiu dacă vreunul din activiştii Noii Drepte a fost vreodată sub tir de artilerie, însă oamenii noștri nu merg numai la mitinguri, sau luptă pe baricade, ci merg și la războaie adevărate, de ex. în Transnistria sau Iugoslavia.
Noua Dreaptă este doar un proiect, dar noi suntem și proiectanţi şi realizatori, arhitecţi şi contructori. Viitorul e al nostru.
(…)
– Există elemente în tradiţia poloneză, care să vi se pară atrăgătoare?
– Îmi sunt în mod constant mai apropiate izvoarele slavo-eurasiatice ale polonității, elementul lor etnic, și chiar păgân. Mă atrag unele elemente estice, chiar orientale. De fapt, mă interesează în Polonia tot ceea ce a fost anticatolic: francmasoneria poloneză şi ocultiştii, Jan Potocki, şi Hoene- Wroński, Mienżyński şi Dzierżyński… Toţi aceştia au ales calea eurasiatică.
– Feliks Koneczny credea chiar că Prusia, ca și Rusia, aparține civilizației bizantine, și nu latine.
– Koneczny avea dreptate. Germania este divizată pe dinăuntru. Bavaria înclină către Apus, Prusia către Răsărit. Prusia este un fel de mică Rusie în interiorul Germaniei.
– Noi întotdeauna am văzut în aceasta cel mai mare pericol pentru noi: o alianţă prietenească a Germaniei și Rusiei.
– Aceasta este sarcina noastră. Să ne unim cu Germania şi să facem un bloc continental puternic.
– Şi atunci cum rămâne cu Polonia?
– Noi, ruşii şi nemţii, gândim în conceptele expansiunii şi niciodată nu vom gândi altfel. Nu suntem interesaţi doar să ne prezervăm statul sau naţiunea. Suntem interesaţi să înghițim, cu ajutorul presiunii exercitate de noi, numărul maxim de categorii complementare nouă. Nu suntem interesaţi de o colonizare ca cea a englezilor, ci de demarcarea graniţelor noastre strategice geopolitice, chiar fără o rusificare deosebită, deşi, o oarecare rusificare trebuie să existe.
Rusia, în dezvoltarea sa, atât geopolitică, cât şi sacral-geografică nu este interesată sub nicio formă de existenţa unui Stat polonez independent. Nu este interesată nici de existenţa Ucrainei. Nu pentru că nu ne plac polonezii sau ucrainienii, ci pentru că aşa sunt legile geografiei sacre şi geopoliticii.
Polonia trebuie să aleagă: ori identitatea slavă, ori cea catolică. Înţeleg că e greu să o rupi pe una de cealaltă, însă este inevitabil. Nici Hitler nu putea lupta pe două fronturi, trebuia să aleagă: ori cu Anglia împotriva Rusiei, ori cu Rusia împotriva Angliei, așa cum l-a sfătuit Haushofer. Însă Hitler nu a vrut să aleagă. „Nu vreau să mă rup. Vreau să rămân eu însumi.” – a spus el, şi a început războiul pe două fronturi. Şi aşa i-a înfundat pe nemţi, 20 milioane de ruşi şi o bucată frumuşică din lume. Şi pentru ce? Pentru ca McDonald să îşi deschidă acum barurile la Berlin, ca să se prăbușească Uniunea Sovietică, și pentru ca ca trupele NATO să fie staţionate peste tot. Identitatea germană a fost atât de importantă atunci pentru Hitler, încât nu a vrut să aleagă. Tot aşa, Polonia trebuie să aleagă, identitatea nu e importantă. Dacă Polonia se va încăpăţâna să-şi păstreze identitatea, o să și-i facă dușmani pe toți şi o să devină din nou zonă de conflict.
Există naţiuni care ştiu să se lărgească la dimensiunile unei civilizaţiei. Atunci ele îşi pierd identitatea, rasa, uneori chiar limba, dar acesta este riscul ce trebuie asumat dacă vrei să fii un impreiu. Aşa sunt Statele Unite, aşa este Rusia. Polonia nu a ştiut să-şi creeze propria civilizaţie şi de aceea trebuie să facă o alegere. Cred că există însă posibilitatea să faceţi alegerea normală, adică cea bizantină. Aceasta cere mult curaj, non-conformism, forme de acţiune atipice, ceva skinheads, anarhişti, mistici. Haosul polonez împotriva ordinii poloneze.
– Într-un cuvânt, din punctul dumneavoastră de vedere, orice activitate anticatolică în Polonia este utilă?
– Exact. Trebuie să descompunem catolicismul dinăuntru, să întărim francmasoneria poloneză, să sprijinim mişcările seculare dizolvante, şi să promovăm un creştinism heterodox şi antipapist. Catolicismul nu poate fi absorbit de tradiţia noastră, în afară de cazul în care este profund reorientat într-o direcţie naţionalistă şi antipapistă.
Daca în Polonia ar acţiona o lojă, precum Zorile Aurite din Irlanda, ai cărei lideri, ca William Butler Yeats şi Maud Gonne, ar fi catolici pe de o parte şi, pe de altă parte, ocultişti fanatici, inspiraţi de cultura celtă, ai putea avea o oarecare nădejde. Astfel de oameni pot descompune catolicismul dinăuntru şi să-l reorienteze către o direcţie mai heterodoxă şi chiar ezoterică. Prietenii mei din Polonia îmi spun dealtfel că aveţi astfel de grupuri care au legătură cu telemismul sau cu moștenirea lui Alistair Crowley.
– Ca să spunem drept, este mai răspândită la noi opinia potrivit căreia, dacă sunt forţe în Polonia care descompun catolicismul, acestea sunt mai apropiate de Vest decât de Est.
– Cum spuneam, vă aflați între două blocuri în fricțiune, între două concepte civilizaţionale: eurasianismul şi altantismul, care vrea să creeze o Nouă Ordine Mondială, adică o civilizaţia golită de tradiţie, sacru şi metafizică.
– Atunci când în Polonia Noua Ordine Mondială este prezentată astfel, aproape de fiecare dată se adaugă că salvarea de secularizarea totală nu poate fi decât catolicismul.
– De ce să mă ascund… Eu nu sunt ca Ziuganov, care promite ceva drăguț fiecărei fete orfane şi şchioape întâlnite pe drum.
Polonia se află într-o situaţie geopolitică tragică. Atât ei (adică Noua Ordine Mondială), cât şi noi (Eurasiaticii) vrem să vă luăm catolicismul.
Oferta noastră este totuşi mai bună, pentru că la noi cel puţin veţi putea să vă dezvoltaţi și să vă realizați identitatea slavă. Cu cât sunt deci mai puţin influente forţele pro-Estice în lobby-ul anticatolic, cu atât devine mai tragică situaţia voastră. Sper totuși că vor apărea la voi forţe care să încline către eurasianism, poate se va produce vreo fuziune între extrema dreaptă şi extrema stângă. Păcat că în Polonia, comunismul nu a avut un curent esoteric, aşa cum a avut în Rusia…
„
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
E foarte interesant ca o anumita parte a clasei politice din Romania se intalneste cu acest personaj… Ma rog, fiecare e liber sa se intalneasca cu cine-i place… Sunt insa stupefiat ca, de pilda, Dl. Adrian Nastase, i-a facut onoarea lui Dughin de a se intalni cu el…
M-am gandit la inceput sa fac unele comentarii la ideile lui Dughin exprimate in acest interviu, dar si in general… Insa nu poti face totusi un comentariu la niste elucubratii care, voi face un pleonasm acum, n-au niciun sens rational, logic!! Eu, zau, nu inteleg regimul Putin… Cum poate avea neobrazarea sa promoveze si sa trimita astfel de oameni peste hotare, care nu fac cinste Rusiei!! Pentru mine e… ceva ce nu pot intelege si chiar ma deranjeaza lucrul asta. Un minim de decenta, de rusine iti spune ca astfel de oameni nu trebuie promovati si trimisi sa discute cu personalitati politice din alte tari. El a venit intr-un fel in calitate de reprezentant al regimului Putin… Intr-un fel e vorba de prestigiul Rusiei, calcat grosolan in picioare in felul acesta tocmai de catre cei care conduc Rusia! E incredibil!
Mai bine, de un milion de ori mai bine, ar fi venit Maria Sharapova, Anatoli Karpov, Garry Kasparov (chiar daca din partea Opozitiei)!! Daca as fi rus si as merge in Polonia si mi-ar spune acolo cineva ca a venit Dughin pe la ei cred ca as rosi pana-n albul ochilor de rusine!!!
iunie 29, 2014
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Adrian Nastase, Aleksandr Dugin, Alexandr Dughin, Anatoli Karpov, Antena 3, Atitudine, Atitudini, Colonelul Dogaru, comunism, Diverse, Eugen Mihaescu, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, fascism, Garry Kasparov, Ivan cel Groaznic, KGB, Maria Sharapova, Nazism, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, Polonia, Ponta, PSD, România, Rusia, social, societate, stiri, Uniunea Euroasiatica, Uniunea Europeana, USL, Victor Ponta, Vladimir Putin, WordPress |
108 comentarii
Motanul Incaltat 