Bizarerii

Bine, asa sunt multe bizarerii pe lumea asta. Insa din multimea asta mare a bizareriilor din Lume, am selectat doua, cu care se si incheie anul 2017.

In timp ce sapte ambasade de la Bucuresti exprima un punct de vedere critic legat de Legile Justitiei, dupa ce Departamentul de Stat a formulat o opinie deloc apreciativa la adresa Justitiei din Romania, Turcia cumpara armament in valoare de 2,5 miliarde $ din Rusia!! Articolul din Libertatea arata: „Decizia este un semnal clar al îndepărtării Ankarei de alianța militară a NATO din care face parte încă de la începutul Războiului Rece, scrie Bloomberg„.

Nu am vazut in media noastra o analiza serioasa legata de dimensiunea externa a Legilor Justitiei: care e miza, de ce acele sapte ambasade, cu Departamentul de Stat al SUA in frunte, sunt atat de atente si interesate, desigur, de aceste Legi? N-am vazut o analiza serioasa legata de starea Aliantei Nord-Atlantice din prezent. Si nici o analiza serioasa care sa explice ce relatii avem, de fapt, noi cu Rusia. Prin „noi” intelegand UE, SUA, NATO. Ca mie nu mi-e clar. Daca o tara membra NATO – si inca una mare si importanta, care acopera flancul sudic al Aliantei – incepe, fara nicio jena de pardon, sa faca afaceri de o asemenea anvergura cu Rusia, legate de armament, in conditiile in care – daca intelegem noi bine – intre Rusia si UE, intre Rusia si SUA, intre Rusia si NATO exista o ostilitate ce se poate intrezari destul de usor, atunci:

 – care e de fapt situatia?

 – cum ne afecteaza pe noi si tara noastra?

 – cum vor evolua lucrurile, daca se pot face previziuni pe o perioada rezonabila de timp?

In legatura cu Turcia, sunt de inteles nemultumirile acesteia. In primul rand, Turcia adoptase un regim democratic, cu respectarea drepturilor omului, in vederea integrarii in UE, fiind un partener vechi al Europei in ansamblul ei si in NATO. Cu toate acestea a fost lasata ani de zile sa stea la usa. Pe de alta parte, e greu de inteles in politica americana lipsa unei gandiri care sa armonizeze interesele SUA cu cele ale unui partener atat de important ca Turcia. Ma refer la Dosarul Kurd, desigur. Adica SUA si-a ignorat cu buna stiinta propriile ei interese legate de Turcia si de mentinerea unui regim democratic in Turcia.

In legatura cu Legile Justitiei, opera epistolara a celor sapte ambasade mi se pare exemplificarea lipsei de diplomatie din partea acestora. Ca sa fiu cat se poate de sincer, mi se pare un amestec vadit in treburile interne ale Romaniei, incalcand Acordurile de la Helsinki. Eu nu ma refer, spunand acestea, la faptul ca daca, pe fond, au sau nu dreptate. Poate ca au dreptate, dar nu asta e problema. Problema e ca vorbim, in acest caz, de un Parlament democratic ales si de o Opozitie care, pe langa faptul ca nu are numarul necesar de parlamentari ca sa se poata opune, nici nu-si exprima puternic un punct de vedere impotriva acestor Legi, desi voci critice au existat.

Impresia majora, daca pot sa ma exprim astfel, e ca aceste legi sunt contestate puternic doar de catre vocea strazii. De oamenii ce ies regulat la miting in Piata Victoriei si prin unele orase mari din tara, fara ca numarul lor sa fie semnficativ din punct de vedere electoral, desi ei vor sa para multi si fac mult zgomot cu protestele lor. Fireste, e dreptul lor sa protesteze sau sa fie nemultumiti. Problema e alta: nu exista, de fapt, o atitudine politica si nici o conceptie politica care sa opuna in mod real rezistenta acestor legi. Cu alte cuvinte, e vorba doar de strigatul strazii si nimic mai mult. Iar in ceea ce priveste Opozitia, e adevarat, a exprimat si pozitii critice, dar e ca si cum, in ciuda acestor luari de pozitie, e foarte fericita, totusi, cu ce face PSD-ALDE!!

Revenind la chestiunea externa, iata doua articole de pe Active News care pun in evidenta bizareria…

Fost șef SPP, reacție dură la adresa ambasadoarei Franței: Esti prostănacă? Companiile franceze au exportat corupția în România, mituind decidenții noștri politici pentru a câștiga contracte prin care ne-au devalizat bugetul

„Fostul șef al SPP, generalul Dumitru Iliescu, a lansat pe Facebook un atac extrem de dur la adresa ambasadoarei Franței la București, Michele Ramis, după ce misiunea diplomatică a oferit un răspuns la traducerea legilor Justiției.

„Am văzut răspunsul pe care l-a dat Excelența Sa Doamna Michele Ramis, Ambasadoarea Frantei la București, inițiativei autorităților române de a-i pune la dispoziție traducerea, în limba engleză, a amendamentelor la legile justiției, pentru o mai bună informare și am rămas stupefiat de lipsa crasă de bun simț a acesteia, de lipsa ei de pregătire și acțiune diplomatică. Esti prostănacă doamna ambasadoare? Crezi ca noi nu știm că aveți în ambasadă persoane care cunosc limba română? Traducerea v-a fost pusă la dispoziție de persoane care, în afară de faptul că cunosc foarte bine limba română, sunt și specialișiti în domeniul dreptului în general și a celui pernal în special. Așa ca traducerea lor a fost și în spiritul legii, nu numai în litera legii”, a scris Dumitru Iliescu pe pagina de Facebook.

Acesta insistă în continuare s-o numească pe ambasadoare „prostănacă” și amenință cu o scrisoare publică în care va vorbi despre fapte de corupție în care ar fi fost implicate firme franceze.

„Eu știu că nu există pădure fără uscături și ca urmare și Franța își are uscăturile ei, dar nu mă gândeam că pot să trimită la București, un ambasador selecționat tocmai dintre acestea. Sau poate doamna ambasadoare și-a pierdut între timp bunul simț și acum se comportă ca un om fără diplomație, fără jenă, plin de grobianism. Sau poate este prostănacă! Dacă și-a pierdut bunul simt, o putem ajuta noi să și-l regăsească, dar dacă este prostănacă, nici mama natură nu mai poate îndrepta situația. Rămâne doar ca Guvernul Frantei să o retragă de la București și să trimită un ambasador adevărat , profesionist și inteligent. Știu că nu este frumos să te adresezi în acest mod unei doamne , dar singura modalitate de a-i răspunde, la obrăznicia sa, este acest limbaj si de aceea fac, pentru prima dată, excepție de la regulă. Dacă vrea respect, să respecte! Ea ne vorbește nouă despre corupție, când corupția în Franța este în floare? Au avut mai mulți politicieni de rang înalt, în frunte cu Președintele Frantei, ministrul de interne, sefi de partide politice, acuzați și judecați pentru corupție. Companiile lor au exportat corupția în România, mituind decidenții noștri politici pentru a câștiga contracte prin care ne-au devalizat bugetul, cu sute de milioane de euro. Dacă doamna ambasador dorește, am să îi pun la dispoziție acțiunile ilegale, de mare corupție, derulate în România de aceste firme, printr-o scrisoare deschisă. Am să-i dau și numele politicienilor și oamenilor de afaceri corupți din Franța. Să nu mai facă ea pe lupul moralist că ne-am săturat! Să meargă în Franța și să facă sugestii, Parlamentului Franței, cum să amendeze legile justiției în țara ei. Noi nu avem nevoie de asemenea sfaturi, din partea unor indivizi lipsiți de profesionalism și de bun simț….!!!”, a mai scris fostul șef SPP.

Reacția fostului șef al SPP din vremea lui Ion Iliescu a venit după ce Ambasada Franței a precizat că dispune de propriile servicii de traducere, în contextul în care Florin Iordache a transmis joi textul tradus în limba engleză al celor trei legi care vizează domeniul Justiției.

„Ambasada Franței în România urmărește cu atenție ansamblul evoluțiilor legate de reforma justiției, inclusiv discuțiile din cadrul societății românești și dispune de propriile servicii de traducere în acest scop”, se arăta într-un răspuns al misiunii diplomatice.”

Iulian Fota, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională: Dacă începe războiul cu Rusia, va începe pe teritoriul nostru. De ce credeți că toată vara s-au făcut teste la sirenele de apărare civilă?

„Iulian Fota, directorul Colegiului National de Informații, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională, spune că Occidentul ia în calcul scenariul unui război, așa că România ar trebui să se pregătească să ia „decizii complicate, grele, cu ambele variante proaste”.Fota remarcă, într-un interviu acordat Ziare.com, că „se schimbă ecuația est-vest în zona Mării Negre”, Estul nemainsemnand doar Rusia, ci și China. Mai mult, România este definită în studiile de specialitate că „frontline state”, ceea ce înseamnă că, dacă va începe un război cu Rusia, acesta „va începe pe teritoriul nostru”, mai subliniază acesta.

„Vechea ordine este contestată inclusiv în Europa, mai ales în Europa de Est, unde continuă războiul împotriva Ucrainei, dar și în Balcani, unde, alături de Rusia și Turcia, mai avem și China, pentru că Beijingul reclamă și el o bucată de influență, sperând să profite de pe urma resurselor limitate ale UE sau ale Rusiei”, spune Fota.

„SUA, China, Rusia, Turcia, Iranul contează tot mai mult în această nouă politică globală, pentru că au semnificative capabilități militare. Acum aproximativ două luni, Teheranul avertiza Europa că ar putea mari raza de acțiune a rachetelor sale, pentru a aduce țările europene în zona lor de acțiune, transformându-le în ținte. Pentru o țară mică sau mijlocie precum România, remilitarizarea politicii externe a fost întotdeauna o veste proastă”, adaugă fostul consilier al lui Traian Băsescu.

Iulian Fota spune că România trebuei să fie atentă la Rusia, care ar urma să-și intensifice influența în această zonă: „Moscova va continuă să acționeze hotărât și inteligent în vederea diluării influenței Occidentului în zona noastră. Rusia va continuă să fie anti-occidentală, post-imperială și iredentistă. Acțiunea ei va fi globală, dar pe noi trebuie să ne intereseze în primul rând proiecția intereselor rusești în Europa Centrală și de Est, Balcani și Orientul Mijlociu”.

Fostul consilier a vorbit și despre principalele amenințări la adresa securității naționale, indetificând ca potențiale probleme spionajul și subversiunea politică, atacurile informaționale, atacurile cibernetice sau terorismul.

În fața acestor probleme, Fota este de părere că cea mai mare problemă a României în acest moment o reprezintă clasa politică, incapabilă să înțeleagă aceste schimbări.

„Cea mai mare problemă a României nu este neapărat periculoasa situație internațională în care se află, ci încapacitatea clasei politice de a înțelege toate aceste schimbări, pe fundalul unei lupte politice interne sterile.

În studiile internaționale despre această zonă a Europei, România este definită că frontline state. Știți ce înseamnă asta? Dacă, Doamne ferește, începe războiul cu Rusia, el, războiul, va începe pe teritoriul nostru. De ce credeți că toată vara s-au făcut teste la sirenele de apărare civilă? Militarii au priceput mesajul, clasă politică ce mai așteaptă?”, a încheiat Fota.”

Si raspunsul Rusiei…

Mediafax

Rusia ameninţă cu măsuri MILITARE din cauza sistemelor antibalistice instalate de SUA în România, Polonia şi Japonia

„Sistemele antibalistice instalate de SUA în România şi Polonia constituie încălcări ale Tratatului forţelor nucleare intermediare, acuză Ministerul rus de Externe, denunţând montarea unor elemente antirachetă în Japonia şi avertizând că Rusia va lua măsuri militare pentru a face faţă noilor riscuri.

În ultimele zile, Rusia a condamnat cu fermitate decizia Statelor Unite de a vinde Japoniei sisteme antibalistice de tip Aegis. Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, a explicat că elementele antirachetă din Japonia sunt parte a planului SUA de a crea un „sistem antibalistic global”. Moscova susţine că instalaţiile antirachetă ale Statelor Unite au dublă utilitate, defensivă şi ofensivă.

Japonia argumentează că sistemele antibalistice primite de la SUA vor fi sub comandamentul Guvernului de la Tokyo, având rolul contracarării ameninţărilor Coreei de Nord.

Însă Rusia respinge această argumentaţie. „Am analizat comunicatul Ministerului nipon de Externe, conform căruia sistemul antibalistic va fi sub comandamentul Guvernului de la Tokyo şi nu va ameninţa Rusia şi alte ţări. Însă toată lumea este conştientă că Japonia a fost atrasă de mult timp în crearea segmentului asiatic al sistemului antibalistic global american (…)”, a declarat sâmbătă Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe.

„Din punct de vedere tehnic şi funcţional, sistemele antibalistice instalate în Japonia sunt identice cu cele americane, care pot lansa atât rachete de interceptare, cât şi rachete de croazieră cu raze scurte şi medii de acţiune”, adaugă Serghei Riabkov, conform unui comunicat postat pe site-ul Ministerului de Externe de la Moscova.

„Statele Unite au dispus montarea unor astfel de sisteme şi în bazele militare americane din România şi Polonia, în apropierea frontierelor vestice ale Rusiei, prin încălcarea Tratatului INF din 1987, care interzice instalarea unor astfel de sisteme terestre”, subliniază oficialul rus.

„Faptul că astfel de sisteme complexe apar acum şi în apropierea frontierelor estice ale Rusiei creează o nouă situaţie, pe care nu o putem ignora în planificarea noastră militară”, atrage atenţia Serghei Riabkov.

În septembrie, Administraţia Vladimir Putin a îndemnat Statele Unite să revină la respectarea Tratatului forţelor nucleare intermediare (INF). „Avem o serie de solicitări pentru Statele Unite şi le transmitem în mod clar. Principala noastră solicitare adresată Statelor Unite este să revină la respectarea Tratatului forţelor nucleare intermediare, pe care îl încalcă prin instalarea sistemelor antirachetă Aegis pentru uz terestru în România şi prin planul de a le instala în Polonia. Aceste sisteme sunt de uz dublu, putând fi folosite atât antibalistic, cât şi pentru atacuri cu rachete de croazieră; instalarea acestor sisteme este interzisă de Tratatul INF”, afirma în septembrie Serghei Riabkov.

Administraţia Vladimir Putin a criticat de nenumărate ori iniţiativa SUA de a instala elemente antirachetă, în cadrul NATO, în România şi Polonia, precum şi montarea unui sistem antibalistic în Coreea de Sud. Washingtonul şi NATO susţin că instalaţiile antirachetă din Europa nu sunt îndreptate contra Rusiei, vizând contracararea ameninţărilor balistice din Iran, în timp ce sistemul din Coreea de Sud vizează ameninţarea nord-coreeană. Relaţiile dintre Rusia şi Occident sunt grav afectate de crizele din Ucraina şi Siria.”

Dar Rusia trece cu vederea propriile sale incalcari in ceea ce priveste legislatia internationala. De asemenea, activarea scuturilor antiracheta de catre SUA si NATO este necesara in contextul in care se dezvolta pe mapamond puteri nucleare impredictibile precum Iran sau Coreea de Nord. De asemenea, felul in care Rusia a procedat in Ucraina sau Siria, dar, dupa parerea mea, mai ales in Ucraina, incalcand cu buna stiinta Acordurile de la Minsk, ne sugereaza o Rusie – de asemenea putere nucleara – a carei politica, de asemenea, poate fi caracterizata de neprevazut. La acest lucru contribuie si situatia politica interna din Rusia, in care Opozitia e constant supusa amenintarilor din partea regimului Putin si persecutata de acesta.

Iata ce titreaza Evenimentul Zilei:

VICTORIE SIGURĂ pentru PUTIN la ALEGERI: LIDERUL opoziției NU va putea candida în 2018

„Opozanții lui Putin au primit sâmbătă o lovitură dură, după ce Curtea Supremă a Rusiei a respins apelul înaintat de liderul opoziției, Alexei Navalnîi.

Curtea susține astfel decizia Comisiei electorale centrale a Federației Ruse de a-i interzice lui Navalnîi să candideze la alegerile prezidențiale din 18 martie 2018, conform Reuters.

Comisia electorală a votat în unanimitate în urmă cu o săptămână respingerea candidaturii, motivându-și decizia prin invocarea unei condamnări judiciare pe care liderul opoziției o consideră motivată politic. Dosarul său a fost evaluat în urma unei mobilizări extraordinare a susținătorilor acestuia, asigurându-i astfel numărul de semnături necesar pentru a putea candida.

Decizia nu este una surprinzătoare deoarece organul electoral anunțase în prealabil că Navalnîi nu va putea candida oricum până în 2028, potrivit AFP. Prohibiția este bazată pe o sentință de 5 ani cu suspendare primită de acesta într-un dosar de deturnare de fonduri. Principalul contracandidat al lui Putin susține însă că acuzațiile împotriva lui și condamnarea este „creată” cu scopul de îl împiedica să candideze împotriva lui Vladimir Putin, în contextul în care ceilalți contracandidați sunt prezenți doar de dragul aparențelor.

Un verdict emis în luna octombrie de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în legătură cu o altă condamnare într-un caz de fraudă, din anul 2014, pe care judecătorii europeni au considerat-o „arbitrară”, cerând statului rus să plătească despăgubiri către Navalnîi.

Liderul opoziției și-a îndemnat partizanii să boicoteze aceste alegeri, anunțând pe Twitter că „nu vor recunoaște niște alegeri fără o competiție” și îndemnând la proteste pe 28 ianuarie, scrie AFP.

Navalnîi, care a organizat unele dintre cele mai mari manifestații împotriva Guvernului rus din ultimii ani, a fost închis de 3 ori în 2017. Acesta a anunțat că, în cazul în care Curtea Supremă nu reconsideră decizia, va merge din nou la CEDO.

Vladimir Putin este favorit în sondaje la viitorul scrutin, iar o victorie la aceste alegeri l-ar face pe acesta liderul care a petrecut cel mai mult timp la putere, după dictatorul Iosif Stalin.

Sursa: AGERPRES”

Atitudine care spune multe despre regimul politic din Rusia si despre potentiala amenintare pe care acesta o reprezinta pentru intreaga Lume libera.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

Despre adversarii societatii deschise si antisorosim

Citeam ce spunea Cristian Preda despre adversarii lui Soros – v. si aici – despre curentul acesta antiSoros ce exista acum cel putin in Europa Centrala si de Est, cum ca ar fi determinat de moartea ideologiilor si de antisemitism. Dupa cum se stie, George Soros este evreu.

Dar eu cred ca avem o cauza mult mai clara si simpla: interesul, purul interes. Cu alte cuvinte, unii au interesul sa fie impotriva unei societati deschise sau sa nu promoveze macar o societate deschisa. Unul din motivele care determina interesul asta e comunismul, lucru care arata justetea cu care Popper a aratat ca marxismul este cel mai important si periculos adversar al unei societati deschise. Iar in Estul Europei, nu doar in Romania, se manifesta fenomenul nostalgiei fata de vremurile trecute. Insa pe langa asta mai e si altceva.

O sa luam un mic studiu de caz pe Ungaria, unde mi se pare ca avem un exemplu ce il putem considera clasic.

Dar inainte trebuie sa spunem ca nu doar in Romania exista coruptie la varf, ci in toate tarile foste comuniste, inclusiv Germania, numai ca nu se vorbeste prea mult despre asta. In al doilea rand trebuie aratat ca din tot spectrul politic, cei mai bogati sunt socialistii. La noi, in Romania, PSD are nu doar cei mai multi membri ci si cei mai bogati membri din toata clasa politica. Ungaria n-a facut exceptie de la, hai sa-i zic asa, regula asta. Asa se face ca fostul premier, Dl. Ferenc Gyucsany, de la care au pornit toate, atunci membru al Partidului Socialist Maghiar e un prosper om de afaceri! 🙂 Nu va suna cunoscut? 🙂 Dl. Gyurcsany a facut imprudenta sa spuna intr-un discurs la Blatonoszod, intr-un miting cu usile inchise cu partidul: „este evident ca am mintit in ultimii un an jumate, doi ani”, discurs care a fost inregistrat si apoi dat publicitatii. Asta era in 2006. Oamenii, cand au auzit asa ceva, mai ales ca era cu usile inchise, adica poporul nu trebuia sa stie asta, s-au revoltat si au urmat un val imens de proteste. Imi aduc aminte ca la Budapesta ziceai ca-i o veritabila revolutie.

Asta a fost punctul de pornire in care poporul a semnat divortul cu socialistii si s-au indreptat spre Fidesz, partidul lui Viktor Orban, caruia i se ivise o oportunitate nemaipomenita. Orban a venit la Putere, a schimbat Constitutia si a inceput o guvernare cu accente autoritariste. Pe de alta parte, in Ungaria, mai ales in randul tineretului maghiar, a inceput sa prinda extrema dreapta, reusind sa castige multi adepti si performante electorale. Orban nu a fost de la bun inceput antiSoros. A devenit cu timpul.

Inca de la schimbarea Constitutiei s-a vazut ca inclusiv socialistii consimt la ceea ce se intampla. Practic, guvernarea Orban e un capac care acopera oala. Toata lumea e multumita. Ati auzit in Ungaria de existenta unui DNA sau a luptei impotriva coruptiei? Ati auzit de arestari spectaculoase? N-as crede, dimpotriva: ii mai ascunde si pe cei certati cu legea din Romania. Coruptia din Ungaria e tot atat de mare cat si cea din Romania, doar ca ea nu exista pentru ca autoritatile nu vor sa existe. Fara indoiala sunt oameni bogati, politicieni sau in stransa conexiune cu politicul, care nu pot sa explice cum de au reusit asemenea performante in afaceri si de unde atatia bani asa de repede. Si atunci o guvernare opaca – in contrast cu transparenta unei societati deschise – ii acopera si-i protejeaza.

Trebuie spus ca, prin definitie, o societate deschisa inseamna si se bazeaza pe: Democratie, Libertate, Drepturile si Libertatile Fundamentale ale Omului. Fara indoiala, da posibilitatea ca sa se manifeste din plin spiritul critic. Transparenta este iarasi o caracteristica. Or, oamenii bogati de care spuneam mai sus simt ca asa ceva nu le apara bine interesele, daca nu chiar e contrar cu interesele lor. Unei asemenea categorii de oameni bogati – si daca privim mai larg, putem sa-i includem aici si pe Vladimir Putin si oligarhii rusi – dictatura le apara mai bine interesele.

Dictatura da acestui mic grup social cel putin doua oportunitati:
1. Posibilitatea de a domina societatea pe termen lung;
2. Le asigura protectia intereselor, blocand, spre exemplu, Justitia sa intervina si nu-s chiar putini si neimportanti cei care cauta protectie.

Aceste interese ii face sa fie impotriva unei societati deschise.

Poporul, in schimb, e supus unei manipulari facute cu arta si eficiente, trebuie sa recunoastem. Nu se urmaresc cu adevarat interesele poporului sau ale natiunii maghiare. In schimb, se joaca teatrul patriotismului, asa cum ii place maghiarului!! 🙂

In Ungaria sau Polonia (o situatie similara cu cea a Ungariei) pentru ca sunt tari membre ale Uniunii Europene nu avem o dictatura veritabila. In Rusia, care nu e membra UE, avem un regim ce poate fi considerat dictatorial. Si in general in Spatiul Ex-Sovietic.

Cine sunt acesti oameni bogati de care spuneam mai sus? In primul rand fosti comunisti si securisti, esaloanele 2-3 – in Romania asa s-a intamplat. Uitati-va numai la Sebi Ghita, ca sa dau un exemplu. Sau Dorin Cocos. Sau colonelul Paltanea. De unde rezulta ca au fost si sunt oameni in stransa conexiune cu serviciile de informatii si cu politicul, si nu cred ca Ungaria face exceptie.

Cand un jurnalist rus care a platit cu viata se intreba: „Suntem Rusia sau KGB al Uniunii Sovietice?”, descria un fenomen care s-a intamplat, dupa caderea comunismului, nu doar in Rusia. Ci in toate tarile foste comuniste. Incercarea serviciilor secrete sa puna mana pe Putere – sa nu uitam ca Putin a fost in KGB – si sa domine societatea. Si aveau si au toate mijloacele s-o faca, inclusiv relatii si influenta pe care un om de buna-credinta nu poate sa le aiba. Este unul din cele mai periculoase fenomene care se intampla in Est si care cauta sa distruga societatea deschisa pentru ca nu-i convine, acestor oameni nu le convine asa ceva. Pentru ca intr-o societatea deschisa statul nu functioneaza dupa cum au aratat cei de la Rise Project despre imbogatirile lui Dragnea.

In Romania, stoparea reformelor dupa 2004 si marirea abnorma a statului au fost actiuni impotriva societatii deschise, precum si toate cazurile de coruptie inregistrate in fostul PDL, cat au fost la Putere, nu mai vorbesc de oameni care nu promovau societatea deschisa, ci dimpotriva, datorita unui complex de interese de care erau legati si care de multe ori se reduceau la bani, la obtinerea unor avantaje, a unor functii etc. Insa este adevarat ca, istoric vorbind, fenomenul acesta s-a inregistrat cu o putere neobisnuita in societatea noastra incepand din 2000 – si va amintiti de ce procente a avut atunci PRM-ul la alegeri. Apoi multele interese din PSD, partid ajuns la Putere, cultul personalitatii despre care fostul premier, Dl. Nastase, ne vorbeste de abia acum, au amplificat fenomenul coruptiei. Din fericire, s-au facut reforme reusite intr-o proportie mai mare decat in trecut, deficitul bugetar era mic, cresterile economice inregistrate erau mari si sanatoase pentru prima data in postdecembrism.

Insa cred ca trebuie stiut ca , la noi, adversitatea fata de o societate deschisa s-a manifestat inca din 1990: sa ne gandim la faptul ca pana azi nu stim adevarul despre Revolutie si nu au fost trasi la raspundere cei vinovati, apoi la Mineriade (situatie intrucatva similara daca ma gandesc la Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990), felul in care Guvernul Roman a fost dat jos – cu minierii, prin violenta stradala. Cu toate acestea au fost si parti bune: s-a dat o Constitutie democratica si a inceput sa se faca Reforma. Parti rele: cand FPS a ajuns stat in stat, o organizatie opaca, care nu se mai supunea legilor, necontrolabila guvernamental, aparitia unor oameni precum Sorin Ovidiu Vantu – un escroc ce a facut puscarie, daca nu ma insel, pe vremea lui Ceausescu – ajungandu-se ca in fata lui sa tremure potentatii zilei. Apoi chestiunea cu prabusirea FNI si pagubirea atator oameni, precum s-a intamplat si mai inainte cu SAFI. Nu mai vorbesc de prabusirea unor banci…

Cu toate acestea, la noi s-a infiintat, pe vrema guvernarii Nastase, un PNA, actualul DNA, si s-a ajuns la o formula functionala a lui, desi problema coruptiei, dupa cat se vede nu e inca rezolvata, dar totusi Justitia nu e blocata. In Ungaria nu vedem asa ceva. Ci o guvernare, cea a D-lui. Orban, care pare ca usor-usor se eternizeaza, asa cum pare sa se eternizeze si Dl. Putin la Putere in Rusia. Ungaria e in UE, desigur, dar aceasta stare de lucruri se datoreaza faptului ca multora le si convine, le convine si socialistilor, care nu vad ca se agita prea mult. Vad ca se agita mai mult tineretul din extrema dreapta… Insa celor doua mari partide – socialistii si Fidesz- le convine. Socialistii – MSZP, Unitatea Stangii acum – nu vor forta daca Orban le asigura protectia averilor. Totusi, discrepanta e mare in Parlamentul Ungar, Fidesz domina autoritar scena politica. Unitatea Stangii are avantajul unui lider mai tanar – Dl. Attila Mesterhazy. Dar se vede ca episodul din 2006 inca mai produce efecte si ca electoratul n-a uitat…

Ungaria, totusi, nu e in Vecinatatea Estica.

Ar fi timpul pentru o schimbare in Ungaria…

In orice caz, sondajele de opinie pentru urmatoarele alegeri parlamentare din Ungaria ne arata ca Fidesz nu a slabit. Acolo Dreapta e puternica si stanga faramitata. Intalnim, de asemenea, o extrema dreapta destul de semnificativa. La noi e invers: Stanga e puternica si Dreapta faramitata. De asemenea, nu se inregistreaza o crestere semnificativa a unui partid de extrema.

Cred ca trebuie spus ca impotriva societatii deschise sunt actualmente, in general vorbind, desigur, fortele conservatoare. Din pacate conservatorismul pare ramas blocat, daca se poate spune asa. Si in Europa si peste Altlantic.

Pe de alta parte, gandindu-ne la peisajul politic budapestan si la ce se intampla acolo, putem vorbi de moartea ideologiilor intrucat aspectul ideologic conteaza mult mai putin. Ceea ce conteaza este ca se acopera unii pe altii, indiferent de culoare politica, intr-un regim care ii protejeaza, opac, si care blocheaza accesul Justitiei, aceasta fiind ea insasi sub controlul politic. Deci nu mai conteaza ideologiile, ci interesele unui anumit Grup de interese, constituit din foarte putini, dar care au un control cvasitotal asupra a tot ce misca in Ungaria, cum se spune, pentru ca de fapt acest Grup detine o mare Putere politica in Ungaria si se poate spune ca, de fapt, acesta conduce Ungaria.

De asemenea, trebuie spus ca in Europa de Est fosta comunista asistam nu de putina vreme la o degradare a termenului de „conservator” care, mai degraba, trimite la ideea fostului partid comunist. Nu doar in Romania se intampla asta, se poate vedea si in Polonia apropo de fenomenul la care faceam referire mai sus, referitor la esaloanele 2-3 ale fostului partid comunist si al elementelor din institutiile de represiune comuniste. Acum au ajuns sa ia Puterea. Desi ei sunt antiRusia, antiPutin, regimul e asemanator cu cel de acolo, doar ca Polonia e membra a UE din fericire. Din aceeasi familie politica cu Erdogan, cum arata tot Cristian Preda undeva, daca imi mai aduc bine aminte. In Rusia, moartea ideologiilor a aparut odata cu Vladimir Putin, fostul kgbist ajuns Presedintele Federatiei Ruse, aducand de fapt KGB-ul la Putere in Rusia si de aici observam ce consecinte a determinat pe plan mondial: tensiunile de acum cu UE si SUA. Trebuie sa se stie ca reinvierea caghebismului, a securismului este in mod clar impotriva unei societati deschise si urmareste dominarea societatii prin abuz, forta si violenta!!

Trebuie sa se stie ca idei precum aceea ca pedeapsa cu moartea ar fi de dorit sau ca ar fi mai buna decat statul de drept sunt impotriva societatii deschise si sunt promovate de cei care au interes in dominarea dictatoriala asupra tarii si societatii – v. cazul regimului Erdogan din Turcia, unde Soros e inlocuit cu replica sa musulmana: Fethullah Gulen.

Din pacate criza economica mondiala din 2008 dar mai ales o guvernare precum cea a lui Barack Obama, cu multe elemente marxiste, facandu-si simtita influenta in Europa, cum era si logic sa se intample intrucat era liderul Lumii Libere, a favorizat (poate fara sa vrea sau fara sa-si dea seama) dezvoltarea unui curent impotriva societatii deschise, cu consecinte care s-au vazut nu doar in Estul Europei, spre exemplu Brexitul, forte extremiste care incepusera sa creasca mult in preferintele electoratului cum a fost Frontul National al Marinei Le Pen, favorizarea musulmanilor – vazandu-i dezavantajati pe criterii de clasa sociala si de rasa, nepomenindu-se nimic de religie si de ideologia religioasa islamica a jihadului. E clar ca s-au promovat idei marxiste in contradictie cu economia de piata iar rezultatul nu a fost prea multumitor. Va dati seama ce ar fi fost daca ar fi castigat Bernie Sanders alegerile…

Apropo de ce scriam cu putina vreme in urma…

Nu-mi place neaparat sa ma autofelicit, dar ce scriam cu putina vreme in urma in acest articol s-a vazut ca s-a implinit! 🙂

Ziceam, in finalul articolului, asa:

„Parerea mea este ca noi, romanii, tara noastra, trebuie sa multumim Statelor Unite pentru acest angajament prin care este aparata integritatea teritoriala a tarii noastre, libertatea si valorile democratice! Cred ca pentru prima oara in Istorie Romania se afla pe o pozitie tare, in care o Mare Putere de talia SUA apara, protejeaza tara noastra la modul cat se poate de concret si cinstit. De aceea eu cred ca trebuie sa cautam sa avem relatii mai stranse cu SUA si ar trebui vazut cum putem obtine Visa Waiver si ce demersuri diplomatice ar trebui facute in acest sens. Trebuie stranse inclusiv relatiile economice. Visa Waiver este esentiala, cred eu, pentru ca marea majoritate a aliatilor SUA o au fara probleme si ar trebui s-o avem si noi. Pe de alta parte, Romania e o tara in care nu s-au inregistrat atentate teroriste si nu avem probleme cu islamicii. Cu atat mai mult, deci, Romania se califica pentru Visa Waiver. Iar contactul nemijlocit cu Statele Unite, eu zic ca ar fi benefic pentru Romania. Ar trebui marita prezenta noastra diplomatica in SUA cu oameni de buna calitate si intensificate contactele si  schimburile culturale.

Statele Unite raman garantul respectarii Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului si a valorilor cu adevarat democratice! Ar trebui sa retinem bine acest aspect intrucat intalnim in Europa, din pacate, un antiamericanism desantat, inclusiv tot felul de magarii aparute prin presa europeana. Si stau si ma intreb cu ce scop? Si cine are interesul de a discredita America in ochii cetatenilor Europeni, cand Europa datoreaza atat de mult Americii? Cand America a aparat Europa de Vest, cheltuind sume imense de bani si alte resurse, in fata pericolului comunismului si totalitarismului care a facut orori in Estul Europei! Si, dupa cum se vede, America inca apara Europa de pericolele si provocarile actuale la adresa securitatii globale!”

Asta am scris pe 29 mai. Pe 8 iunie, Dl. Iohannis, Presedintele Romaniei, a fost primit de Presedintele SUA, Dl. Donald Trump. O vizita istorica marcata de aprecieri intru totul pozitive facute la adresa tarii noastre de catre Presedintele american. De notat e faptul ca Donald Trump i-a intins mana lui Iohannis, ceea ce n-a facut cu Angela Merkel!!

Va recomand sa cititi doua articole legate de vizita D-lui. Iohannis in SUA – aici si aici.

Faptul ca se consolideaza Parteneriatul Strategic cu SUA, inceput in urma cu 20 de ani, faptul ca „Americanii si romanii au foarte multe in comun, dragostea pentru libertate„, cum spunea Dl. Trump si faptul ca e o onoare pentru domnia sa „sa primeasca un prieten”, face sa creasca mult importanta tarii noastre pe plan international. De asemenea nu trebuie sa uitam faptul ca Dl. Trump a multumit poporului nostru pentru „tot ce a facut pentru a contribui la lupta impotriva amenintarii terorismului”, lucru care de asemenea plaseaza tara noastra intr-o pozitie fruntasa pe plan international. Este evidentierea unei contributii importante, probabil invizibila pentru multi, pe care tara noastra si-a adus-o, alaturi de partenerul sau strategic, SUA, la lupta impotriva terorismului.

Creste rolul tarii noastre pe plan european si e o recunoastere a faptului ca Romania, in partea Estica a Europei, destul de framantata in ultima vreme, ramane o democratie viabila si un important pilon de stabilitate. Legat de Vecinatatea Estica, este foarte bine si deosebit de important faptul ca Dl. Iohannis a punctat la modul concret faptul ca „NATO trebuie sa continue sa-si sprijine partenerii, precum Ucraina, Georgia si Moldova. Acest lucru este esential pentru asigurarea securitatii si stabilitatii in Vecinatatea Estica„. De asemenea, trebuie subliniata relatia excelenta dintre „CIA si partenerii de intelligence din Romania„. Dl. Iohannis s-a intalnit cu directorul CIA, Dl. Mike Pompeo. De asemenea nu trebuie uitate intalnirile pe care Presedintele nostru le-a avut in Congresul SUA si faptul ca Dl. Iohannis a sustinut acordarea Visa Waiver tarii noastre, lucru care trebuie sa se intample odata si odata, speram noi cat mai repede. Presedintele Iohannis a reiterat vechea conceptie de politica externa a Romaniei, potriviti careia: „Legatura transatlantica sta la baza civilizatiei occidentale. NATO si UE nu trebuie sa fie in concurenta, ci trebuie sa colaboreze, pentru a face si NATO si Europa mai puternice”. Iar in legatura cu amenintarile Rusiei, este deosebit de important reafirmarea activarii art. 5 de catre Trump: „SUA tin foarte mult la Articolul 5, e acolo pentru a proteja, de aceea vreau sa avem o alianta puternica. Da, vom tine cont de articolul 5”. De asemenea e foarte important ca Romania a reafirmat necesitatea alocarii a 2% din PIB pentru Aparare, lucru cerut de SUA partenerilor sai in repetate randuri.

Nu in ultimul rand trebuie remarcat si faptul ca SUA sprijina lupta anticoruptie din Romania si Presedintele SUA a spus ca vom castiga in lupta cu coruptia. Nu este deloc putin lucru si ar fi bine sa vedem o indreptare a situatiei actuale in acest sens.

Este extraordinar ca s-a ajuns la relatii atat de stranse care avantajeaza ambele parti!

Seamana cu ce scriam eu in 29 mai, nu? 🙂

Lupta impotriva terorismului

In ceea ce priveste lupta impotriva terorismului, trebuie spus ca de la vizita D-lui. Trump in Arabia Saudita vedem si prima actiune concreta. Ma refer la criza diplomatica din Qatar: o serie de state musulmane au intrerupt relatiile diplomatice cu Qatarul din cauza finantarii terorismului. Este prima actiune concreta, in plan diplomatic, e adevarat, luata dupa multi ani in care temuta organizatie terorsta ISIS si-a facut de cap, omorand atatia oameni din diverse colturi ale globului. Trebuie remarcat efortul Administratiei de la Casa Alba si eficacitatea crescuta, pentru ca masura a fost luata destul de repede. Despre sposorizarea terorismului de catre Qatar, un articol interesant aici. De notat este si faptul ca SUA si Arabia Saudita sunt aliati strategici. In martie 2015, Presedintele Barack Obama a declarat ca autorizeaza fortele SUA pentru furnizarea de suport logistic si de intelligence pentru interventia militara din Yemen. Au mai furnizat armament catre Arabia Saudita Marea Britanie si Franta. Chestia are legatura cu Iranul, dar si cu Al-Qaeda si ISIS.

Este de inteles ca Iranul doreste sa-si extinda influenta in Pen. Arabica. Insa aici se intrezareste o axa Rusia-Turcia-Iran destul de periculoasa. In felul acesta s-ar explica the arms deal, intre SUA si Arabia Saudita, cel mai mare din istoria SUA, de $350 miliarde, din care prima transa ar fi de $110 miliarde, pentru a contracara influenta Iranului si incercarile acestuia de a destabiliza Orientul Mijlociu. Pe de alta parte, lupta se duce impotriva unor organizatii teroriste precum Al-Qaeda si ISIS si apropo de situatia din Yemen se vede ca problema e complicata si periculoasa. Este clar ca SUA are nevoie de un aliat puternic in regiune, capabil la nevoie de un raspuns militar imediat, si acest aliat este Arabia Saudita, fiind si cea mai mare tara din regiune si cu influenta mare in lumea sunita.

Trebuie precizat ca actualul context din Orientul Mijlociu e foarte incurcat… Spre exemplu, faptul ca guvernul turc a interzis unor parlamentari germani, pe fondul tensiunilor dintre Turcia si Germania, sa viziteze baza militara de la Incirlik ar putea fi doar un pretext pentru planul D-nei. Ursula von der Leyen, ministrul Apararii din Germania, de a muta trupele in Iordania. La Incirlik sunt 90 de focoase nucleare. Nu fara temei in acest articol e pusa intrebarea daca in cadrul intalnirii bilaterale Iohannis-Trump, partea romana a pus on the table aceasta problema, in contextul in care au existat zvonuri ca baza de la Incirilik se va muta, cu focoase nucleare cu tot, in Romania. Pe de alta parte, sprijinirea de catre americani a militiilor kurde din Siria in lupta impotriva ISIS, tensioneaza relatiile turco-americane, Turcia temandu-se de cresterea capacitatii de lovire a PKK, ce se opune regimului de la Ankara.

Daca Turcia gliseaza spre Rusia, realizandu-se axa cu Teheranul, atunci trebuie ca Iordania, Arabia Saudita, Egipt sa fie de partea SUA si NATO, pentru contrabalansarea sistemului de forte. Inteleg ca intre General Intelligence Directorate (Jordan – Iordania) si CIA este un parteneriat strans, iar SUA in 2013 a acordat un ajutor de $3,3 miliarde serviciilor iordaniene, pe 5 ani si inca $200 milioane pentru criza refugiatilor. De asemenea au fost si ajutoare economice in valoare de peste $1 miliard (acordat de Obama in 2014, in plus fata de $1,25 miliarde aprobate de Congres in 2013)  pentru a sustine economia Iordaniei in plina criza a refugiatilor – v. aici.

Ar ramane de vazut cum ar decurge lupta impotriva ISIS si Al-Qaeda prin trimiterea de trupe pe teren, daca este cazul. E de analizat aceasta posibilitate. Insa parerea mea este ca serviciile de informatii ar trebui sa identifice retelele teroriste, sa le destructureze si sa le anihileze. Un pas important s-a facut acum prin presiunile la adresa Qatarului de a le bloca finantarea. Oricum, actiunile de pe teren impotriva temutelor organizatii teroriste trebuie sa continue. Dupa un nou atac la Londra, pe London Bridge, unde s-a remarcat si romanul Florin Morariu, care a adapostit 20 de oameni si i-a aruncat unui terorist o naveta in cap fapte pentru care a fost considerat erou de catre The Guardian si Associated Press, a urmat atentatul din Teheran, revendicat de ISIS, de la Parlamentul iranian si de la Mausoleul Khomeini soldat cu moartea a 17 civili si ranirea altor 43. Iranul a speculat pe tema implicarii Arabiei Saudite si a SUA. Presedintele Trump si-a exprimat condoleantele fata de victime dar a precizat ca „terorismul se poate intoarce impotriva celor care il promoveaza”, declaratie are a starnit dezaprobare la Teheran. Parerea mea este ca ISIS urmareste crearea de haos, destabilizare. Trump a avut dreptate: Iranul ar trebui sa coopereze cu SUA si aliatii sai in lupta impotriva terorismului, nu sa sprijine terorismul.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Greseli, greseli… N-avea dreptate Erdogan…?

*

Interesanta situatia din Uniunea Europeana de azi… Se remarca in mod evident curente nationaliste in toata Uniunea Europeana. Acestea conduc la o diminuare a coeziunii in UE si nu putini isi pun intrebarea daca UE mai e viabila sau nu. Americanii au chetuit 3 trilioane de dolari (Joseph Stiglitz a avansat, daca nu ma insel, aceasta suma) in razboaiele din Irak si Afganistan. Chiar citeam intr-o revista americana ca in razboiul din Afganistan cheltuielile SUA au fost de 1 miliard $ pe zi. Dupa aceea criza creditului imobiliar a fost atat de puternica incat s-a extins si in Europa. Pana in 2008 nici nu auzeai macar de faptul ca UE ar putea fi amenintata cu disolutia, curentele politice nationaliste erau slabe. Desigur, de o Europa cu doua viteze nici nu se pomenea.

Odata cu criza venita din America, situatia s-a schimbat. Spre exemplu, sa luam Germania. Nu neaparat ca ar fi trait nemtii mai bine inainte de 2008, inainte de Criza. Dar dupa, a aparut o problema noua pentru establishemntul politic german. Vreau sa spun – ca sa se inteleaga bine – ca aceasta nici nu era inainte. Ca sa fiu si mai clar, inainte era cum era, era UE, libera circulatie, piata libera si asta era. Dar dupa Criza, factorii care detin puterea si autoritatea in democratica societate germana au trebuit sa explice cetateanului german de ce traieste el prost… Adica neamtul e familist, e muncitor, e cinstit, e corect si-si vede de treaba, si atunci: de ce traieste prost? Cand, spre exemplu, s-a aflat de adevarata datorie a Greciei – imensa, ce-i drept – in conditiile in care Grecia si Germania (o tara atat de productiva, cu oameni atat de muncitori, nu-i asa?) sunt amandoua in Zona Euro, deci au amandoua aceeasi moneda, cum ar fi putut sa-i explice D-na. Merkel cetateanului german ai carui bani sunt cei pe care Grecia ii datoreaza si ca asa e bine? Asa se face ca Guvernul german a trebuit sa faca eforturi sa-i dovedeasca cetateanului german ca, de fapt, e bine in UE si ca in UE el, cetateanul german, onest si cinstit, harnic, devotat muncii o duce cel mai bine, spre a putea preintampina curentele politice din societatea germana care-i aratau cetateanului exact contrariu: ca, de fapt, el, onestul si cinstitul muncitor, ce nu are in vocabular cuvantul coruptie, plateste pentru datoriile iresponsabile ale altora care traiesc in huzur si-n coruptie, ascunsa cu grija sub pres.

Problema s-a pus si-n Franta, unde Marine Le Pen a pedalat puternic pe faptul ca UE e creatoare de probleme pentru nivelul de trai al cetateanului francez, din ce in ce mai nemultumit. Si s-a vazut ca acest curent nationalist promovat puternic de Frontul National a prins teren in societatea franceza, iar Marine Le Pen a ajuns un candidat puternic la presedintia Frantei. Nu se poate sa nu te intrebi ce s-ar fi intamplat daca un astfel de curent ar fi prins teren in Germania asa cum a prins in Franta. Si cum e vorba de cetateanul german, de omul muncitor, cinstit, familist, devotat, exact si disciplinat, gandul te duce spre socialism. Si atunci ce rezulta daca unim nationalismul cu socialismul IN GERMANIA? Doamne, fereste!!

*

Nu era oare mai bine ca vesticii europeni sa nu-i fi primit in numar atat de mare pe musulmani? Dar daca, totusi, au facut-o, pentru ca asta au facut de-a lungul timpului, care a fost comportamentul lor?

Pana la Razboiul din Irak, pericolul terorismului islamic exista, dar nu era atat de mare ca-n prezent. Acum parca nu se mai termina si se vede ca avem atentate peste atentate in Europa, cel de la Londra fiind cel mai recent, desi nu s-a soldat cu un numar atat de mare de victime ca in cele anerioare. Era Al-Qaeda si Osama bin Laden – fara indoiala un pericol. Insa Al-Qaeda nu era mai mult decat o organizatie terorista iar musulmanii traitori in Vest nu erau atat de inflamati si radicalizati pe vremea aceea in comparatie cu ce avem acum. SUA a cheltuit enorm in lupta impotriva terorismului, iar in Afganistan au bombardat in nestire niste inaltimi golase ca sa dea o lovitura mortala temutei Al-Qaeda, dar fara rezultate concrete. Pana l-au capturat pe Osama bin Laden a durat destul de mult, timp in care Al-Qaeda si-a vazut linistita de treaba.

Radicalizarea musulmanilor obisnuiti, cu totul neobisnuita, trebuie sa recunoastem, s-a produs dupa Razboiul din Irak si demolarea regimului lui Saddam Hussein. Era inca de pe atunci previzibil ca sunitii se vor organiza intr-o opozitie armata si vor incepe un razboi – pe de o parte vechiul conflict cu siiti, pe de alta parte represalii la adresa SUA si a altor state din UE, sau, mai bine zis, chiar la adresa UE. Si asa s-a nascut ISIS, o organizatie terorista cu mult mai puternica si mai periculoasa decat Al-Qaeda. Care actioneaza in UE si SUA pana acum si nu prea da semne ca ar inceta ostilitatile.

*

Insa in ceea ce priveste atitudinea Lumii Vestice fata de musulmani, mi se pare ca lucrurile sunt destul de criticabile din anumite puncte de vedere.

Primind un mare numar de musulmani, inserati astfel intr-o cultura straina de cultura lor, nu era, oare, potrivit, ca Vestul sa aiba o atitudine prietenoasa fata de statele islamice? Sa promoveze, de exemplu, schimburile culturale. Sa zicem asa, de exemplu, o formatie folclorica dintr-o tara musulmana sa tina o reprezentatie artistica la Paris, Bruxelles sau in alta capitala europeana. E un exemplu, poate nu cel mai potrivit, poate foarte naiv. Insa s-a ajuns ca sa avem, spre exemplu in Germania, centre islamice care cultiva pe fata fundamentalismul islamic, fara nicio retinere. Am mai scris si pe blog despre asta. Ceea ce ar dovedi o grava carenta in schimburile culturale normale intre tarile din Vest si tarile islamice, in conditiile in care in Vest exista o importanta populatie islamica, aflata, din cate inteleg, chiar la a doua generatie.

Recentul atentat de la Londra arata cu claritate, nu doar radicalizarea – trebuie spus ca din 2013 si pana acum serviciile de securitate britanice au dejucat 13 atentate teroriste – dar si existenta celulelor de propagare a jihadului si fundamentalismului islamic. De unde rezulta ca, in Europa, lucrurile au fost scapate de sub control. S-a vazut asta si cu ocazia razboiului din Siria unde foarte multi cetateni europeni musulmani, din cate inteleg in marea lor majoritate tineri, alegeau sa mearga in Siria spre a lupta alaturi de temuta organizatie ISIS. Venind apoi in Europa, erau sursa celor mai sangeroase atentate teroriste!!

*

Or, Vestul ce a facut? SUA, impreuna cu aliatii, s-au angajat intr-un razboi direct si foarte costisitor in Irak, care n-avea legatura cu Al-Qaeda, zdrobind regimul politic de acolo si aducand tara intr-un fel de haos generat de un razboi civil. Nu mai vorbesc despre abuzurile armatei SUA fata de populatia civila de acolo. De asemenea, tot pentru a indeparta un dictator, au bombardat Libia, creand acelasi haos – terenul fertil pe care a crescut extremismul islamic.

Dar cand ai o asa mare populatie de religie musulmana in Europa, era logic sa incerci sa cultivi relatii bune si pasnice cu tarile musulmane. Nu sa duci o politica de asa maniera incat aceasta populatie sa inceapa, si prada a tot felul de dezinformari, sa se radicalizeze intr-un asemenea hal!

In Irak nici pana acum nu a putut fi rezolvata situatia, iar ISIS a dobandit o Putere din ce in ce mai mare, asa incat Guvernul de la Bagdad incepuse la un moment dat sa fie depasit de situatie. SUA si-a retras trupele de acolo intr-un moment cat se poate de inoportun, lasand fara sprijin Guvernul irakian. Consecinta: ISIS a inceput sa devina de temut si sa-si extinda actiunile in Europa!! Mosulul, fieful ISIS, nici pana acum nu a putut fi integral eliberat – se duc acolo lupte crancene! Marea Britanie si Germania opereaza cu flota militara aeriana, bombardand pozitiile insurgentilor ISIS. Deci Marea Britanie, Germania si fortele guvernamentale irakiene cu greu fac fata acestei forte numite ISIS, care ramane puternica – sa nu ne culcam pe o ureche – desi a trebuit, desigur, sa dea mult inapoi. Numai vorbesc de ISIS din Siria, care desi bombardata puternic de fortele aeriene ruse, exista totusi, desi forta ii este diminuata mult.

*

Asta ca sa vedem ce consecinte au avut razboaiele din Irak si Afganistan: pe de o parte Criza economica, lucru ce a determinat in Europa cresterea periculoasa a curentelor nationaliste si eurosceptice, punandu-se azi sub semnul intrebarii proiectul european (spunand acestea sa nu uitam de Brexit), iar pe de alta parte crearea unei organizatii teroriste – ISIS – cu mult mai puternica, mai organizata si cu mult mai multi bani decat vestita Al-Qaeda.

*

N-avea dreptate Erdogan…? In Vest traiesc un numar mare de musulmani, printre ei aflandu-se un mare numar de turci! In Olanda, de exemplu, sunt vreo 300.000 de turci. In Germania, ca sa dau un alt exemplu, traiesc 1.527.118 de turci (statistica 2014). In Franta, L’Express estima in 2014 ca ar trai 800.000 de turci, dar sunt estimari ca, in prezent, ar trai in Franta 1.000.000 de turci!! Trebuie spus ca numarul lor a crescut considerabil din 2000, cand se estima ca erau 500.000 de turci. De unde rezulta ca Franta a primit continuu populatie turca si in numar mare.

Cu turcii n-au fost probleme in Europa. Nu s-a auzit, de pilda, de vreun atentat comis de turci. Probabil ca e vorba si de educatia kemalista, ca sa zic asa.

In aceste conditii, cred ca trebuie sa privim si problema integrarii Turciei in Uniunea Europeana. Romania a sustinut Turcia in eforturile sale de integrare in UE. De acord, pentru integrare trebuie ca statul respectiv sa respecte conditiile din tratatul de aderare, trebuie sa treaca prin furcile caudine ale capitolelor de negocieri, ce trebuie incheiate cu succes de statul candidat. Turcia se afla intr-un asemenea proces de aderare din cate stiu. Insa amanat aproape la nesfarsit de catre UE, la opozitia unor tari membre printre care si Franta care considera ca Turcia, de fapt, nu e in Europa. Insa lucrurile s-au prelungit la nesfarsit.

Ce ar fi fost daca Turcia s-ar fi integrat in UE? In primul rand ar fi trebuit sa adere la valorile europene, sa apere statul de drept, democratia, drepturile si libertatile cetatenilor. Am fi avut astazi o alta realitate politica in Turcia. Fara lovitura de stat si fara regimul prezidential-otomanist al lui Erdogan, o adevarata monarhie prezidentiala, ca sa ma exprim ca Jean-Luc Melenchon 🙂 . Am fi avut alta Turcie, alt regim politic. Acum toata Europa se mira de ce face si ce spune Erdogan, de schimbarile pe care vrea sa le aduca la Constitutia Turciei. Insa Turcia, cand nu avea un asemenea regim precum cel actual, a asteptat si a sperat ani de zile sa se integreze in UE, iar concluzia pe care o trag ei acum este ca au fost dusi cu zaharelul, cum se spune. Fara indoiala ca Europa in doua viteze a fost un semnal extrem de prost si atunci Turcia si-a pus problema daca mai are sens sa faca eforturi pentru o integrare ce pare a nu se produce vreodata. Cam asa a rezultat regimul politic actual din Turcia, care socheaza, nu-i asa, toata UE.

*

Sa ne uitam insa si la tara noastra, la Romania. Cum ar fi fost in Romania daca nu ar fi fost membra a UE? Ordonanta treispe-paispe va spune ceva? Respectarea statului de drept si a drepturilor si libertatilor individului sunt strans legate de apartenenta tarii noastre la valorile Uniunii Europene. Este adevarat ca se manifesta inca dificultati de ordin economic, dar sa nu uitam ca Romania a inregistrat in ultimii ani o crestere economica destul de mare, ca procent din PIB, intre tarile europene. Fondurile europene, desi inca avem probleme serioase in ceea ce priveste absorbtia lor, au contribuit pozitiv la economia Romaniei.

Insa atitudinea Vestului in ceea ce priveste procesul de integrare a Romaniei in UE a ramas oarecum echivoca. Sunt foarte multi romani care traiesc si muncesc peste hotare, in Uniunea Europeana. Cu milioanele. De la integrarea din 2007 si pana in prezent, cum era de asteptat, numarul lor, din cate stiu, a crescut. Vad ca in dezbaterile de la televiziunile de stiri multi se plang, si nu fara temei, ca pleaca forta de munca calificata din tara, spre exemplu medici. Fara indoiala ca statele din Vest beneficiaza din plin de aceasta forta de munca calificata, care contribuie la cresterea economica a acelor tari.

Cu toate acestea Romania, desi respecta conditiile tehnice, singurele valabile, nu e primita in Spatiul Schengen. Motivele nu sunt clare. N-au fost niciodata clare, iar cei care se opun nu le-au dezvaluit niciodata cu adevarat.

Propaganda prosteasca a invaziei romanilor si bulgarilor in Marea Britanie, dusa de o anumita parte a presei din Insula, s-a dovedit in mod evident a fi o minciuna gogonata. De asemenea conditioarea aderarii Romaniei la Spatiul Schengen de MCV nu e decat gasirea unui pretext ce se doreste a fi plauzibil.

Turcia nu e in Uniunea Europeana, desi milioane de turci traiesc in Vest, in UE. Erdogan le ura femeilor turce sa faca cate 5 copii, iar in felul asta Turcia va cuceri Europa! 😆

Romania e membra a Uniunii Europene. Milioane de romani traiesc si muncesc in Vestul Europei, si inca multi mai pleaca. Dar Romania nu e in Spatiul Schengen.

Va dati seama in ce situatie ridicola ne aflam?

*

Din ciclul: „Faze tari din UE”, iata ce scrie profesorul Cristian Preda:

„În dezbaterea pentru Elysee, comunistul Jean-Luc Melenchon și fostul premier de centru-dreapta Francois Fillon sunt de acord că francezii nu trebuie să muncească la fel de mult ca românii „

Dezbateri pline de „miez”, desigur… 🙂 Ma intreb: ce-or zice germanii despre asta? 🙂

Greu de tot cu ei…

Dupa ce Erdogan – e vorba de Presedintele Turciei, nu de vreun blogger oarecare – a lansat formula deja celebra cu inceperea „razboiului dintre cruce si semiluna”, dupa ce a acuzat Olanda de nazism, iata ca vine acum si o acuza si pe Angela Merkel de nazism.

Mediafax

Recep Tayyip Erdogan o acuză pe Angela Merkel că ar utiliza „metode naziste”

„Recep Tayyip Erdogan, preşedintele Turciei, a acuzat-o, într-un discurs televizat rostit duminică, pe Angela Merkel, cancelarul Germaniei, că ar utiliza „metode naziste” împotriva cetăţenilor turci.

„Când le spunem că sunt nazişti, europenii devin stânjeniţi, se solidarizează. Mai ales Angela Merkel”, a afirmat Recep Erdogan.

Referindu-se personal la Angela Merkel, Recep Erdogan a continuat, potrivit postului N-TV şi revistei Focus: „Foloseşti metode naziste. Împotriva cui? Împotriva fraţilor mei din Germania şi a miniştrilor” care au mers în Germania pentru mitinguri electorale.

Administraţia Recep Tayyip Erdogan, acuzată de tendinţe autoritariste, este în conflict cu Germania şi Olanda după ce aceste ţări au interzis mitinguri electorale organizate înaintea referendumului pe tema introducerii sistemului prezidenţial în Turcia. Criticii susţin că Recep Erdogan vrea trecerea la un sistem prezidenţial pentru a sporirea prerogativelor decizionale.

În urmă cu câteva zile, Recep Tayyip Erdogan a acuzat-o pe Angela Merkel de susţinerea „teroriştilor”, avertizând că va da Olanda în judecată la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, replica Berlinului fiind că nu acceptă „provocările”. „Doamnă Merkel, de ce ascundeţi terorişti în ţara dumneavoastră? De ce nu luaţi măsuri?”, a declarat Recep Tayyip Erdogan într-un interviu acordat presei turce, acuzând Berlinul că ar fi ignorat 4.500 de dosare ale unor presupuşi terorişti transmise de Ankara. „Doamnă Merkel, susţineţi terorişti?”, a adăugat Erdogan, citat de postul BFMTV. „Germania oferă în mod crud susţinere terorismului”, a subliniat Erdogan. Recep Tayyip Erdogan a declarat în mai multe rânduri că Germania oferă protecţie unor militanţi ai organizaţiei insurgente Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) şi unor indivizi implicaţi în complotul militar din Turcia.

Administraţia Recep Tayyip Erdogan a acuzat duminică dimineaţă Guvernul Angela Merkel că oferă susţinere mişcării clericului disident turc Fethullah Gülen, despre care Ankara crede că se află în spatele complotului militar din iulie 2016.

Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, s-a declarat „scandalizat” de recentele afirmaţii „impertinente” ale lui Recep Tayyip Erdogan.”

Chiar si un blogger oarecare, ce ar face astfel de afirmatii, cred ca ar cauta sa si le justifice, sa-si argumenteze teoria pentru a se putea face inteles. Stau si ma uit la ce argumentatii da Erdogan. E foarte greu de inteles, daca nu chiar imposibil. Ca Germania sau Olanda, Angela Merkel chiar, au gresit, pentru mine e destul de limpede. Au gresit pentru ca i-au primit intr-un numar enorm de mare pe musulmani pe teritoriul national al tarilor lor. Trebuie sa remarcam de asemenea ca aceste persoane provin din tari care nu sunt membre UE. Iar in ceea ce priveste Turcia, nu doar ca nu e membra UE, dar dintotdeauna a fost o opozitie din partea unor tari fata de integrarea Turciei, care, de altfel, nici nu s-a realizat, cel putin pana acum.

Desigur, nu se poate sa nu-ti pui problema ce urmareste pana la urma Erdogan prin astfel de declaratii… Pentru ca vad ca le tot repeta intr-o maniera destul de agresiva. Mai ales ca Turcia e tara membra NATO si face astfel de afirmatii la adresa unor tari membre NATO sau la adresa liderilor acestor tari. Sincer vorbind, eu chiar nu vad unde a gresit Olanda sau Germania fata de Turcia sau fata de „fratii lui Erdogan”. Asa cum e foarte greu de inteles cum anume sustine Angela Merkel terorismul? Ca-l accepta pe Fethullah Gulen? Iar daca Germania „oferă protecţie unor militanţi ai organizaţiei insurgente Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) şi unor indivizi implicaţi în complotul militar din Turcia” in acord cu dreptul international, care ar fi problema? Bine ca Erdogan nu a acuzat SUA de nazism!

Pe de alta parte nu se poate sa nu te intrebi ce e asta… Trecerea de la kemalism la otomanismul lui Erdogan? Adica Turcia ar fi trecut la alte valori… Pe de alta parte, care ar putea fi consecintele unei astfel de inflamari a liderului de la Ankara?

Articolul Mediafax de mai jos arata o fateta a colaborarii cu musulmanii. Iata ce se poate intampla:

Trei militari americani au fost atacaţi de un coleg afgan într-o bază din Afganistan

„Trei militari americani au fost răniţi după ce un coleg afgan a deschis focul spre ei, într-o bază din provincia afgană Helmand, anunţă Misiunea NATO din Afganistan.

„Trei militari americani au fost răniţi prin împuşcare de un militar afgan, într-o bază din provincia Helmand. Militarii americani primesc asistenţă medicală”, a transmis duminică, prin Twitter, Misiunea „Susţinere determinată”.

Un purtător de cuvânt al armatei afgane a declarat, potrivit site-ului agenţiei Reuters, că un militar din cadrul forţelor speciale a fost împuşcat mortal în incidentul produs duminică în Baza Shorab din Helmand.

„Militarul afgan a murit în schimbul de focuri„, a declarat Mohammad Rasoul Zazai, purtătorul de cuvânt al armatei afgane.”

Nu se poate sa nu te frapeze cum acel militar afgan, care nu era terorist (eu asa am inteles!), a deschis focul asupra colegilor lui, vrand sa-i omoare! Bineinteles, trebuie facuta o ancheta, insa este batator la ochi, socant chiar, cum astia se pot intoarce impotriva aliatilor lor…

Greu de inteles, deci, ce urmareste Erdogan care in mod sigur stie regulile si valorile Uniunii Europene. Asa cum stie in mod sigur ca populatia turca traitoare in Germania sau Olanda se bucura de drepturi si libertati cum nu se bucura un turc din Turcia. Inclusiv de libertate religioasa – nu s-a vazut interzicerea moscheilor in Occident. Iar in ceea ce priveste interzicerea vălului islamic, inteleg ca e vorba de o decizie ca Curtii de Justitie a UE ce se refera la dreptul companiilor de a interzice angajatelor purtarea respectivului voal, insa lucrul asta nu poate sa se refere decat la orele de program legal, prestat de angajat in conditii legale – asa inteleg. Si apoi e vorba de dreptul unei companii, nu o obligativitate impusa companiilor. Eu nu cred ca asta se numeste nazism. Si trebuie scos in evidenta ca nimeni nu le interzice musulmanilor, cel putin in Europa, practicarea religiei. Inteleg ca sunt moschei in Olanda, Elvetia, Germania etc.

Declaratiile lui Erdogan sunt cu atat mai frapante cu cat el se leaga de Rutte sau Angela Merkel, dar nu se leaga DELOC de extrema dreapta din Europa!!! Iata o stire de anul trecut (31 august 2016):

B1.ro

”Voi vă numiți credincioși, noi vă numim invadatori!” Atac asupra unei moschei din Germania. Mai mulți extremiști au zidit ușa lăcașului de cult (FOTO)

„Mai mulți extremiști de dreapta au zidit intrarea într-o moschee și au lipit pe blocurile de beton afișe cu slogane xenofobe, informează Daily Mail. 

Incidentul a avut loc în orașul german Parchim. Un zid din blocuri de beton a fost ridicat chiar la intrarea în moschee și pe el au fost lipite hârtii cu mesaje xenofobe.

”Voi vă numiți credincioși, noi vă numim invadatori!”, era unul dintre mesajele afișate.

Un altul îl cita pe președintele Erdogan, care declarase la un moment dat că ”moscheile sunt cazarmele noastre, cupolele sunt căștile noastre, minaretele ne sunt baionete, iar credincioșii sunt soldații noștri”.

Ulterior, pe zidul ridicat a fost lipit un alt mesaj, de data aceasta în sprijinul comunității de musulmani. Scris de mână, acesta preciza că zidurile construite pot fi dărâmate și încuraja musulmanii să fie puternici și să nu-și piardă credința.

Potrivit unui grup de sprijin al refugiaților, acesta este al doilea atac comis asupra moscheii din Parchim.

Polițiștii au început o anchetă în acest caz.”

Astfel de forte politice extremiste nici nu exista pentru Erdogan si din cauza asta, bineinteles, nici nu poate aprecia efortul care se face in Europa pentru a bloca extremismul – pentru ca daca vor ajunge astia la Putere, intr-adevar populatia musulmana va avea de suferit. Pe cand el se leaga de Rutte si Merkel, care lupta cu astfel de forte extremiste.

Ca Erdogan vrea sa acumuleze o cat mai mare Putere pe plan intern, asta am inteles-o. Dar e foarte posibil, gandindu-ma la ce declaratii face, sa aiba si o agenda ascunsa… Bineinteles, pune sub semnul intrebarii si pozitia Turciei in cadrul NATO, daca Turcia achieseaza in continuare la valorile Lumii Libere… Este foarte ciudat sa vezi cum un partener face declaratii atat de belicoase la adresa Uniunii Europene, la adresa unor forte politice moderate si a unor politicieni nu doar moderati, dar si deschisi imigrantilor, precum D-na. Merkel – in paranteza fie spus, ati vazut replica lui Donald Trump: „imigratia este un privilegiu, nu un drept”, spusa in fata cancelarului german -, ignorand pericolul extremei drepte fata de imigranti si populatia musulmana.

In asemenea conditii e foarte interesant de vazut cum se va asorta politica lui Erdogan cu cea a lui Donald Trump.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Mie mi-a placut de Mark Rutte

Romania Libera

UPDATE. Conflict diplomatic între Turcia, țară NATO, și Olanda. Ankara a blocat accesul diplomaților olandezi în Ambasadă și Consulat. Olandezii l-au escortat pe ministrul turc pentru Familie până la granița cu Germania. Steagul Olandei, smuls de pe Consulatul din Istanbul | FOTO+VIDEO

„UPDATE. Ora 17.00: Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că Olanda va plăti preţul pentru că a subminat relaţiile cu Ankara, informează Reuters.

Într-un discus rostit la Istanbul, președintele Turciei a declarat: „Vor plăti cu siguranţă preţul şi vor învăţa ce este diplomaţia. Îi vom învaţa diplomaţia internaţională”. El a comparat din nou decizia Olandei cu tactici „naziste” şi a avertizat că tratamentul la care a fost supus ministrul reprezintă o ascensiune a„rasismului şi fascismului”, relatează AFP.

Pe de altă parte, liderul de la Ankara a mulţumit Franţei pentru că a permis vizita şefului diplomaţiei turce, respinsă de Olanda. „Franţa nu a căzut în această capcană”.

Ministrul olandez de Externe: Responsabile pentru siguranța diplomaților olandezi din Turcia sunt autoritățil turce

„Situaţia nu este clară. Autorităţile turce sunt responsabile pentru siguranţa misiunii diplomatice olandeze din Turcia. Am depus plângere pe lângă autorităţile turce”, a anunţat Ministerul olandez de Externe.

Ora 15. Premierul olandez, Mark Rutte, a declarat că va face tot posibilul ca tensiunile diplomatice dintre țara sa și Turcia să nu escaladeze. „Nu am trecut printr-o asemenea experiență, însă noi dorim să fim partea mai prudentă. Dacă ei vor escalada situația, va trebui să răspundem, dar vom face tot ce depinde de noi să nu se întâmple asta”, a afirmat ulterior Rutte la radio-televiziunea olandeză NOS. „Olanda nu se va lăsa șantajată”, a subliniat Rutte, aflat în plină campanie electorală înaintea legislativelor programate miercuri, 15 martie, în care sondajele îl dau umăr la umăr cu liderul extremiștilor de dreapta, Geert Wilders. Rutte a mai acuzat Ankara că vrea să-i trateze drept cetățeni turci pe olandezii de origine turcă. În Olanda trăiesc în jur de 400.000 de persoane de origine turcă.

UPDATE. Ora 14.30. Proprietarul unui spațiu din capitala suedeză Stockholm, unde urma să se desfașoare duminică o întâlnire pro-Erdogan la care ar fi trebuit să ia parte un oficial de vârf al partidului turc de guvernământ, a anulat contractul de închiriere, relatează agenția de știri Dogan. Proprietarul nu și-a motivat decizia.

UPDATE. Ora 14.00. Poliția din Rotterdam a anunțat că 12 protestatari din fața Consulatului Turciei au fost arestați. Purtătoarea de cuvânt a Poliției, Patricia Wessels, a declarant că arestările au fost efectuate pentru violență și încălcarea ordinii publice. Protestatrii, de origine turcă, au aruncat în polițiști cu sticle și pietre, duminică dimineața, în fața Consulatului. Șapte persoane au fost rănite, iar un polițist a fost internat cu o mână fracturată.

UPDATE. Un grup de manifestanţi a smuls duminică drapelul olandez de pe Consulatul Olandei la Istanbul, în plină criză între Ankara şi Haga, scriu agențiile de presă internaționale. 

Turcia a anunțat că va lua ”cele mai dure  contramăsuri’ după decizia autorităților olandeze de a împiedica intrarea ministrului turc al familiei, Fatma Betul Sayin Kaya, în clădirea consulatului turc de la Rotterdam și de a o escorta în afara teritoriului Olandei, relatează agențiile de presă internaționale. 

”Am protestat în modul cel mai puternic față de această situație și le-am transmis autorităților olandeze că vor exista contramăsuri dure. Vom răspunde pe măsură acestui comportament inacceptabil. Așa-zișii noștri prieteni europeni, care cu fiecare ocazie vorbesc despre democrație, libertate de exprimare, drepturile omului, au rămas încă o dată repetenți în fața acestui eveniment”, a declarat ministrul de Externe, Binali Yildirim.

---

Ministerul de Externe al Turciei a anunțat că nu dorește revenirea la post a ambasadorului Olandei, după ce această țară a interzis vineri aterizarea avionului lui Mevlut Cavusoglu. Ankara a blocat accesul în Ambasada și Consulatul Olandei.

Cavusoglu intenționa să participe la un miting la Rotterdam, în cadrul campaniei de promovare a reformelor constituționale. Mai multe țări europene au avertizat Turcia că nu vor permite propaganda pe această temă, atribuirea mai multor puteri pentru președintele turc fiind interpretată ca o dictatură.

Cu câteva zile înainte, Mevlut Cavusoglu fusese împiedicat să participe la o întâlnire cu conaționalii săi la Hamburg, în Germania, iar ulterior a renunțat și la participarea la un miting la Zurich, în Elveția. Autoritățile olandeze au expulzat-o sâmbătă noaptea pe Betul Sayan Kaya, ministrul turc pentru probleme sociale și familie, înapoi în Germania. Ministrul și mai mulți membri ai familiei au intrat în Olanda la bordul unui autoturism. Ea intenționa să participe duminică la un miting al turcilor din Olanda, pentru a promova modificările constituționale supuse unui referendum în data de 16 aprilie.

„Întreaga lume trebuie să ia atitudine față de aceste practici fasciste”, a scris Kaya pe Twitter. Președintele turc, Tayyip Erdogan, declarase că Olanda este „o reminiscență nazistă”.

Premierul olandez, Mark Rutte, a numit remarca președintelui turc „o nebunie”, susținând că decizia interzicerii participării oficialilor turci la mitingul din Olanda a fost luată din motive de securitate. Consulul turc a mințit că Sayan Kaya va veni în Olanda. În plus, s-au format două coloane spre Rotterdam, spre a induce în eroare autoritățile olandeze.

În fața consulatului Turciei din Rotterdam, poliția călare a dispersat câteva sute de manifestanți care cereau să o vadă pe Sayan Kaya. Premierul turc, Binali Yldirim, a declarat că „Turcia are în vedere represalii puternice pentru tratamentul inacceptabil  al autorităților olandeze față de miniștrii care au imunitate diplomatică”.

Ministrul de Externe turc s-a deplasat sâmbătă seara în Franța, pentru un miting la Centrul de congrese din Metz. „

In primul rand, cred ca ar trebui sa spunem ca in Olanda traiesc in jur de 1 milion de musulmani, din care, daca nu ma insel, vreo 300.000 sunt turci (v. si aici si aici). In Olanda sunt multi straini si din aceasta cauza aceasta tara trece printr-o criza de identitate: ce inseamna sa mai fi olandez? Din aceasta cauza a prins foarte mult teren o extrema dreapta condusa de Geert Wilders, liderul Partidului pentru Libertate, puternic eurosceptic, antiimigratie si antiislam. Iata de ce alegerile din Olanda sunt importante, iar in cazul victoriei populistilor de extrema dreapta lucrurile se complica inclusiv pe plan european.

Mark Rutte

Or, aceste mitinguri din Olanda, la care participa, din cate inteleg, turci din Olanda, pentru sustinerea reformelor pe care vrea Erdogan sa le initieze, nu fac altceva decat sa dea apa la moara extremei drepte a lui Wilders. De aceea, faptul ca autoritatile olandeze au atras atentia dinainte ca nu vad cu ochi buni astfel de mitinguri, a fost un fapt, fara indoiala, pozitiv. Insa Erdogan a trimis ministri ca sa participe la astfel de mitinguri, ingreunand la maximum eforturile moderatilor lui Rutte de a se opune extremei drepte a lui Wilders.

Este semnificativ faptul ca la noi – spre exemplu prof. Dan Dungaciu – s-au comentat doar vazute dintr-un anumit unghi miscarile Guvernului condus de Rutte: si anume ca ar fi foarte periculos ce a facut, Turcia putand da drumul unui val imens de emigranti din Siria, lucru ce poate pune in pericol UE. De asemenea, trebuie sa tinem cont si de faptul ca Turcia e tara membra NATO, care a indemnat ambele parti la calm si respect reciproc.

Insa nimeni n-a observat un lucru: cat de ferm a ramas pe pozitie Rutte! Mie mi-a atras atentia acest aspect inca de la bun inceput: un om – de Rutte vorbesc – care nu abdica de la valorile europene, care ramane vertical. Un om care nu s-a incovoiat in fata Sultanului si nici nu si-a umilit tara, acceptand valorile lui Erdogan in detrimentul valorilor Uniunii Europene. Deoarece trebuie spus ca acest conflict e mai degraba intre Turcia si Uniunea Europeana, nu doar intre Turcia si Olanda.

Exemplul de verticalitate dat de Rutte mi-a placut si faptul ca astfel a aparat valorile europene. Asta inseamna ca o tara sa nu aiba conducatori corupti. V-as propune sa faceti o comparatie intre Mark Rutte si Victor Ponta! Ce diferenta!! Ca de la cer la pamant!!

Ca sa fac o comparatie ce nu cred ca e foarte exagerata, Rutte mi s-a parut Stefan cel Mare, pe cand Ponta un biet fanariot, gata sa pupe picioarele Sultanului pentru a obtine tronul.

In ceea ce-l priveste pe Erdogan, el a dat exemplu ca e de cea mai execrabila speta numind Olanda, o tara care a suferit mult de pe urma nazistilor, ca fiind „o reminiscenta nazista”. Aceasta remarca arata fata regimului Erdogan, ale carui valori sunt incompatibile cu valorile europene. Cu un asemenea regim, degeaba doreste Turcia sa se integreze in UE, pentru ca acest lucru nu se va putea realiza in astfel de conditiuni vreodata. Insa oribil este ca, prin ceea ce a reusit sa faca, Erdogan a creat o situatie favorabila extremei drepte a lui Wilders, in dispretul total fata de turcii care traiesc in Olanda. Pentru ca daca Wilders ajunge la Putere, ei vor fi printre primii afectati de lucrul asta:

„Astfel stand lucrurile, Geert Wilders a deturnat si ultima dezbatere de dinaintea votului tot spre tema lui favorita: imigratia musulmana.

Lodewijk Asscher, lider al Partidului Laburist: „Olanda apartine tuturor. Acesta este mesajul pe care trebuie sa-l transmitem copiilor. Dar mesajul tau este: Mai putin, mai putin! Mai putini copii marocani in scoli, mai putina speranta, mai putina incredere.”

Geert Wildres, Partidul Libertatii: Dle Asscher, te rog inceteaza cu prostiile astea. Erau texte la moda in anii 60, la Woodstock, bune pentru unii care fumeaza cu orele narghilea. Iti spun ca Olanda nu ne apartine tututor. Olanda le apartine olandezilor. Turcii care au iesit pe strada la Rotterdam nu fluturau steagul olandez. Asta ar fi aratat ca intr-adevar Olanda ne apartine tuturor. Nu, nu, e deloc OK. Au fluturat steaguri ale Turciei. Ai zis ca cei iesiti pe strada erau „gunoaie”. Te-ai inselat, dle Asscher. Nu erau pur si simplu scursori, erau gunoaiele voastre. Voi i-ati lasat sa intre in tara, voi i-ati educat si ati permis sa fie crescuti in identitatea lor proprie. Sunt turcii lui Asscher!”

Cum sistemul electoral din Olanda este unul proportional, multe dintre cele 28 de partide inscrise in cursa vor ajunge in parlament. Prin urmare, guvernarea va fi asumata de o coalitie.” (sursa – Pro TV – aici)

Erdogan a creat dificultati UE, Olandei, duce la cresterea extremei drepte in Olanda. Asteptam pozitia Departamentului de Stat al SUA. Nu mai vorbesc de faptul ca Ankara se pune intr-o pozitie ridicola, criticand Uniunea Europeana in privinta drepturilor omului. De observat ce metode intrebuinteaza regimul Erdogan: santajul, amenintarea si o fac fara nicio rusine!! Frapeaza, desigur, inclusiv atacurile informatice ale sustinatorilor lui Erdogan. Fireste, acest lucru indeparteaza si mai mult Turcia de Europa.

Dupa parerea mea, e clar ca Europa se confrunta la Est cu diverse provocari, insa cea a binomului Rusia-Turcia pare a fi cea mai elocventa: o Turcie in care revine otomanismul si o Rusie care respinge valorile democratice occidentale, unii considerand ca ar avea nevoie de o monarhie. Or, astfel de provocari vizeaza, bineinteles, si Romania, care, ca membra a Uniunii Europene, trebuie sa-si insuseasca pe deplin valorile europene. Cu atat mai mult cu cat alta cale nu mai exista si cred ca ar trebui sa constientizam lucrul asta.

In incheiere ii urez mult succes lui Mark Rute si partidului sau! Inteleg ca e favorit si sper ca va castiga. Insa, dupa cum arata ultimele sondaje, trebuie luat aminte si la avansul inregistrat de extrema dreapta – nu mi se pare neglijabil – lucru care indica faptul ca avem o problema in Europa pe care va trebui s-o solutionam!

Update

Trebuie sa-l felicitam pe Mark Rutte si partidul sau – VVD: Partidul Poporului pentru Libertate si Democratie – pentru victoria obtinuta in alegeri, la o rata de participare la vot de 82%, cea mai ridicata in ultimii 31 de ani. VVD a reusit sa obtina 31 de mandate din 150, iar partidul lui Geert Wilders a obtinut 19 mandate. Tot 19 mandate au obtinut crestin-democratii si formatiunea D66 – mai multe in articolul de pe Stirile Pro TV.

Sa vedem un articol interesant, de ultima ora, de pe HotNews:

Ce scrie presa internationala despe alegerile din Olanda. Mesajele liderilor europeni pentru Rutte si olandezi

Se arata ca:

„Partidul Popular pentru Libertate si Democratie (VVD), condus de premierul Mark Rutte, ar fi castigat alegerile in Olanda, obtinand 31 de mandate de parlamentar din 150 de locuri, potrivit unui exit-poll publicat de institutul NOS si citat de CNN. Partidul de extrema dreapta PVV al lui Geert Wilders a castigat 19 mandate si ramane deocamdata izolat pe scena politica.

In cazul in care clasamentul se va confirma, rezultatul va fi o usurare pentru partidele principale din Europa, in special pentru Franta si Germania, unde se asteapta ca nationalistii de dreapta sa aiba un impact mare in alegerile care vor avea loc in acest an, scrie Reuters.

„Inca (nu, n.m) am incheiat socotelile cu Rutte”, a declarat Geert Wilders, citat de The Guardian.

„Va multumim, alegatori PVV! Am castigat locuri!”, a scris acesta pe Twitter.

Votul a fost atent urmarit pe intregul continent. Dupa decizia Marii Britanii de a parasi UE si inainte de alegerile prezidentiale din Franta (mai) si din Germania (septembrie), o victorie pentru PVV ar fi zguduit Europa.

Rutte a numit competitia drept o alegere intre continuitate si haos, infatisandu-se drept un custode sigur al redresarii economice a natiunii. Acesta l-a numit pe Wilders un radical de extrema dreapta, care nu era pregatit sa ia decizii dure. Sansa ca Wilders sa devina prim-ministru nu a mai existat la un moment dat, noteaza TIME.

Pentru Wilders, poll-ul a oferit raspunsul la intrebarea: a captivat retorica lui de foc nationalist imaginatia populatiei? Chiar daca totalul sau din legislatura a crescut, rezultatul ramane o dezamagire, intrucat acesta planuia deja marea petrecere. Sunt asteptate saptamani sau luni de discutii de coalitie, potrivit The Independent.

Cancelarul german Angela Merkel l-a felicitat pe premierul olandez Mark Rutte, dupa victoria sa in alegeri, a anuntat un purtator de cuvant al cancelarului, citat de The Guardian. „Astept cu nerabdare sa lucrez cu voi ca prieteni, vecini si europeni”, a spus cancelarul in discutia telefonica.

„Olanda, oh, Olanda, esti campioana. Felicitari pentru acest rezultat extraordinar”, a scris, pe Twitter, Peter Altmaier, seful de cabinet al cancelarului german, Angela Merkel, potrivit Reuters.

Si ministrul de externe al Frantei, Jean-Marc Mayrault (probabil ca a vrut sa scrie Jean-Marc Ayrault, n.m), a felicitat poporul olandez, intr-o postare pe Twitter.

„Felicitari pentru olandezi, pentru ascensiunea extremei-dreapta. Lucrati pentru o Europa mai puternica”, a scris acesta.

„Se pare ca VVD va fi cel mai mare partid din Tarile de Jos, pentru a treia oara consecutiv”, a declarat Rutte, aflat la o petrecere post-electorala din Haga.

Claude Junker ii felicita pe olandezi si apreciaza ca olandeziiau dat „un vot pentru Europa, un vot impotriva extremismului”, potrivit AFP.”

Juncker are dreptate! Insa lucrul cel mai important pe care il demonstreaza aceste alegeri este ca extremismul, chiar si in momente sensibile, poate fi invins, desi se afla la o cota ridicata in societate. Este un vot pentru Europa, cum apreciaza Jean-Claude Juncker, dar care indica faptul ca UE, cu toate ca a trecut printr-o criza economica severa, a reusit sa reziste, a reusit sa faca de asa maniera ca extremismul sa nu capete atata putere incat sa castige alegerile, ceea ce este mare lucru. Nu spun ca n-ar fi probleme, dar infrangerea extremistilor lui Wilders arata ca situatia in Europa nu e chiar atat de rea si da un imbold pentru infrangerea extremismului si in Franta, si in Germania.

Probleme sunt, fara indoiala, dar prin victoria asupra extremismului, Uniunea Europeana isi demonstreaza viabilitatea politica si capacitatea, chiar si in formatul actual, de a putea depasi crizele. Sa nu uitam, totusi, trecutul si ce a insemnat totalitarismul in Europa sec. XX. Iata ca prin Uniunea Europeana s-a reusit depasirea acestui obstacol in calea democratiei si libertatii. Este un lucru foarte mare, care arata soliditatea Uniunii Europene. Sper sa putem vorbi asa si dupa alegerile din Franta. Insa eu cred ca vom putea vorbi asa si ca extremismul, totalitarismul NU vor avea castig de cauza, in ciuda unei slabiciuni pe care UE a avut-o, si ma refer la Brexit, si in ciuda atentatelor teroriste care au zguduit Europa in ultima vreme.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

2017! La multi ani!!

Inceputul de an este, in general vorbind, pentru fiecare dintre noi un inceput de speranta de mai bine. Nu cred ca ne bucuram ca a mai trecut un an si suntem mai batrani cu un an. Ci pentru ca intr-un coltisor al sufletului incolteste ca un ghiocel o primavara a sperantei, desi suntem inca in iarna. Anul Nou debuteaza pe tot mapamondul cu foc de artificii si bucurie. La New York, in Times Square, ca sa dau un exemplu, vedeam o multime imensa de oameni, veniti chiar din Japonia sau Australia, plina de bucurie si insufletita de petrecere, concerte in aer liber, atmosfera de mare sarbatoare. Focurile de artificii nu au lipsit nici la Bagdad, in Irak. In general vorbind, pe tot Pamantul Anul Nou este un motiv de mare sarbatoare, iar organizatorii petrecerii se intrec in maiestria de a o face de pomina!!

Din punct de vedere crestin, azi, 1 ianuarie, chiar e o mare Sarbatoare: Taierea-imprejur cea dupa trup a Domnului. Deci Anul Nou incepe, daca se poate spune asa, cu Dumnezeu. Si probabil ca pornind de la acest punct, bucuria Anului Nou se intinde molipsitor pe tot Pamantul, la toti oamenii, la toate rasele si popoarele, bucurandu-se intreaga creatie!

Insa acest An Nou, din pacate, a fost unul deosebit, dar deloc in bine, fata de trecut… Este interesant acest aspect pentru ca, poate pentru prima data, aceasta Sarbatoare, aceasta bucurie a fost estompata. Iar aceasta stare de lucruri nu a fost caracteristica doar unui anumit loc de pe mapamond. A fost ca si cum omenirea a trebuit sa recunoasca faptul ca se confrunta cu un flagel periculos: cel al terorismului. O „ciuma care-si trimite sobolanii sa moara intr-o cetate fericita”, cum ar spune Albert Camus. Nici Romania, desi la noi nu s-a intamplat vreo nenorocire, n-a fost scutita. O alerta cu bomba la un mall din Bucuresti a pus pe jar autoritatile. A fost evacuat mallul, s-a cautat dar, din cate am inteles, a fost o alarma falsa. Totusi, a fost… Nu s-a intamplat nimic, dar a fost o alarma de acest gen…

In Occident, masurile de securitate au fost fara precedent. Cele mai spectaculoase cred ca au fost luate in Franta si Germania unde au fost mobilizate masiv forte politienesti, cu arma in mana, spre a preveni atentate teroriste, a caror evetualitate e foarte probabila, dupa cum usor putem constata.  Dupa cazurile de agresiuni sexuale cauzate de imigranti din afara UE, din Nordul Africii din cate am inteles, inregistrate in orasul german Cologne cu sutele, cu ocazia Anului Nou 2015/2016, s-au luat acum masuri de securitate sporite, cu atat mai mult cu cat Politia se astepta la jumatate de milion de vizitatori!! In Europa nu s-au intamplat nenorociri, oamenii au petrecut bine in pietele din orase, dar prezenta Politiei si a armelor automate au dat acestei Sarbatori un aer, ca sa zic asa, de razboi. Parea, si asa si era, o stare de necesitate instalata peste tot.

Insa cel mai monstruos lucru este ceea ce s-a petrecut in Istanbul, Turcia:

Mediafax

ATAC ARMAT de Revelion într-un club de noapte din Istanbul: Cel puţin 39 de persoane au fost ucise, inclusiv 16 străini, iar alte 69 au fost rănite – VIDEO

„Cel puţin 39 de persoane au fost ucise, inclusiv 16 străini, iar alte 69 au fost rănite în atacul armat comis de Revelion într-un club de noapte din oraşul turc Istanbul, anunţă autorităţile municipale, citate de presa turcă.

UPDATE ora 7.55 – Bilanţul victimelor a ajuns la 39 de morţi, dintre care 16 străini, iar  alte 69 de persoane au fost rănte în atacul de la Istanbul, a declarat ministrul turc de interne, Suleyman Soylu, care a adăugăt că autorul atacului este în continuare căutat, relatează BBC.

Potrivit CNN, un individ îmbrăcat în Moş Crăciun a împuşcat un ofiţer de poliţie, apoi a intrat în club şi a deschis focul. Informaţia a fost confirmată şi de guvernatorul din Istanbu, Vasip Sahin.

Anterior primarul oraşului Istanbul, Vasip Sahin, a declarat: „Cel puţin 35 de persoane au fost ucise, iar alte 40 au fost rănite”, precizând că în „atacul terorist” a murit şi un agent de poliţie.

Atacul a fost comis de un individ care avea o armă automată de tip Kalaşnikov, în Clubul de noapte Reina, situat în zona Ortakoy din Istanbul.

În momentul atacului armat, duminică la locală ora 1.30, în club erau sute de persoane care celebrau Revelionul.

Multe persoane au sărit în Canalul Bosfor pentru a scăpa de focurile de armă, iar poliţia a întreprins operaţiuni de salvare din apă.

Nu este clar dacă autorul atacului a fost arestat sau împuşcat de forţele de ordine.

Cel mai probabil, atacul terorist este opera organizaţiei teroriste Stat Islamic sau a insurgenţilor separatişti din cadrul Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

„Un terorist cu o armă puternică a comis un atac brutal, a deschis focul spre oameni nevinovaţi care sărbătoreau venirea Noului An”, a declarat primarul din Istanbul, Vasip Sahin.

Potrivit cotidianului Hurriyet, în club erau 700-800 de persoane în momentul atacului terorist, iar agresorul striga în limba arabă, un indiciu că ar putea fi un membru al reţelei fundamentaliste sunnite Stat Islamic.”

Televiziunile noastre, unde petrecerea era in toi, au dat stirea pe banda colorata. Merg pe CNN si va marturisesc ca, desi am citit de cateva ori ca atentatul s-a produs la Istanbul, eu ma tot intrebam: unde in Turcia?… Cand am vazut prima oara stirea mi s-a parut total aiurea, apoi incredibil in ciuda imaginilor ce curgeau pe ecranul televizorului. Pana la urma am reusit sa-mi revin… Am inteles din ce spunea un fost ofiter operativ al CIA ca granita dintre Turcia si Siria, Irak e permeabila, putand patrunde destul de usor in Turcia astfel de elemente teroriste. Sunt destule „portite” la frontiera, greu de controlat. Pe de alta parte, Turcia e implicata in situatia complicata din Siria, inclusiv in chestiunea kurda. Dar ceea ce demonstreaza acest atentat, venit la putina vreme dupa uciderea ambasadorului rus la Ankara, e faptul ca Turcia, tara majoritar musulmana, este expusa atentatelor teroriste, cel petrecut acum nefiind primul intamplat in aceasta tara. Proximitatea cu Siria si Irak e unul din factorii ce expune, desigur, foarte mult Turcia.

De observat ca terorismul islamic nici vorba sa dea inapoi, cu toata interventia militara rusa in Siria. Iar ceea ce s-a intamplat acum in Turcia complica problema pentru ca astfel de lucruri se pot intampla si in Europa sau SUA. Vom avea o noua Administratie la Casa Alba, cu Donald Trump Presedinte al SUA. Este foarte posibila o imbunatatire a relatiilor ruso-americane, deteriorate mult pe vremea actualului Presedinte in exercitiu, Barack Obama, si o intensificare a luptei impotriva terorismului. Sunt curios daca SUA si Rusia vor lua decizia de a trimite trupe la sol in Irak si Siria. E foarte posibil, as spune eu. Se poate observa o intensificare a atentatelor teroriste – sa nu uitam ca numai cu putine zile in urma la Berlin au fost 12 morti si 48 de raniti intr-un astfel de atentat. Dupa cum par lucrurile, ISIS doreste sa transforme Europa intr-un teatru de razboi… Este adevarat ca pana acum cel putin nici nu s-a actionat, cel putin asa cum trebuie, impotriva ISIS. Masurile de securitate luate acum par a anunta actiuni mult mai viguroase impotriva Statului Islamic, masuri ce se vor concretiza, inclusiv din partea SUA sub presedintia lui Trump. Pozitia lui Erdogan se va intari. Iar lovitura de stat din Turcia, care, in urma esecului, a permis ca Erdogan sa dobandeasca o putere foarte mare, nu mi se mai pare chiar un lucru de care nu stia nimeni sau ceva intamplator. Asta se pare ca s-a si urmarit: ca Turcia sa aiba o conducere centralizata puternica spre a putea controla o situatie tulbure marcata de un numar imens de refugiati din calea Razboiului Civil din Siria, inclusiv actiuni coordonate de la centru, care sa le confere o eficacitate sporita, impotriva agresiunii terorismului. Sa nu uitam ca Turcia e tara membra NATO, iar o implicare a NATO impotriva terorismului din zona Siria – Irak, adica din zona epicentrului fenomenului terorist, da Turciei o pozitie cheie. Populatia musulmana din Europa si SUA va avea de suferit intrucat terorismul islamic se ascunde in detaliile acestei populatii.

Ar mai trebui sa mentionam ca sfarsitul anului trecut a fost marcat de atacul cibernetic rusesc asupra unui furnizor din Vermont (US):

RFI

Atac cibernetic rusesc în Statele Unite ale Americii

„Hackerii ruşi au pătruns în reţeaua electrică americană printr-un atac cibernetic asupra unui furnizor din Vermont, scriu jurnaliştii de la Washington Post. Hackerii nu au oprit operaţiunile furnizorului.

Această operaţiune a hackerilor ruşi arată o vulnerabilitate gravă pe care o prezintă reţeaua electrică americană şi trezeşte teama că hackerii încearcă în mod activ să pătrundă în reţea pentru a organiza atacuri din interior împotriva Statelor Unite. Angajaţii guvernamentali şi cei din industrie monitorizează în mod regulat această reţea electrică, întrucât este bazată pe un sistem extrem de complex de calculatoare, iar orice pertubare a sistemului poate să aibă consecinţe dezastruoase pentru serviciile medicale şi de urgenţă.

Compania Burlington Electric a anunţat printr-un comunicat că angajaţii companiei au descoperit un cod malware utilizat de operaţiunea ”Grizzly Steppe” pe un laptop care nu era conectat în acel moment la reţeaua electrică din Vermont. Compania a precizat că a luat acţiuni imediate pentru a izola respectivul laptop şi a anunţat autorităţile federale.

Guvernatorul Peter Shumlin a cerut autorităţilor federale ”să conducă o investigaţie completă cu privire la acest incident şi să ia măsuri pentru a se asigura că nimic asemănător nu se va mai întâmpla vreodată”.

”Locuitorii din Vermont şi toţi americanii ar trebui să fie alarmaţi şi indignaţi că unul dintre huliganii lumii – Vladimir Putin – a încercat să pătrundă în reţeaua noastră electrică, pe care ne bazăm masiv pentru a susţine calitatea vieţii, economia, sănătatea şi siguranţa. Acest episod ar trebui să atragă atenţia asupra nevoii urgente ca executivul federal să urmărească în mod vehement şi să pună capăt unei asemenea imixtiuni din partea ruşilor”, a declarat Shumlin.

De asemenea, senatorul democrat Patrick J. Leahy a explicat că hackerii ar fi încercat să pătrundă în reţeaua electrică pentru a sista furnizarea de energie în mijlocul iernii, ceea ce reprezintă o ameninţare directă la adresa locuitorilor din Vermont.

Pătrunderea în sistemul unui singur furnizor poate reprezenta un test pentru hackerii ruşi, care vor să descopere cât de mult pot ajunge în reţeaua electrică din Statele Unite. De asemenea, autorităţile nu ştiu dacă respectivul cod malware a pătruns în sistemul furnizorului din Vermont. O investigaţie a fost lansată de autorităţile federale pentru a determina momentul intruziunii şi dacă alţi furnizori de energie electrică au fost vizaţi de operaţiuni de hacking similare.”

Ceea ce arata atmosfera actuala a relatiilor ruso-americane: tensionata, neprietenoasa. Despre Grizzly Steppe va recomand sa cititi acest articol pentru a vedea mai bine in ce consta problema si gravitatea ei. Este vorba de o actiune complexa condusa de serviciile civile si militare de intellingence ale Federatiei Ruse impotriva SUA si cetatenilor americani. Ramane de vazut daca se vor ameliora relatiile relatiile ruso-americane, daca vor urma riposte ale SUA la aceste cyber-atacuri.

Cam asa arata tabloul Anului Nou 2017 pe plan international. Sa speram ca anul 2017 va fi unul mai bun decat cel care tocmai a trecut. As dori sa inchei intr-o nota optimista, desi ceea ce se intampla pe plan international e ingrijorator.

Va doresc:

Numai bine si multa sanatate!

La multi ani!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Se contureaza un esec…

Fara indoiala, ziua de ieri a fost marcata de doua evenimente tragice: asasinarea la Ankara a ambasadorului Rusiei in Turcia, Dl. Andrei Karlov,sub privirile sotiei sale, in timp ce tinea un discurs la o expozitie de arta si atentatul de la Berlin, foarte asemanator cu cel de la Nisa, din Franta.

In privinta primului atentat, trebuie spus ca atacatorul era un tanar politist turc de numai 22 de ani, pe numele sau Mevlut Mert Altintas care, in momentul respectiv a strigat: „Allah akbar! Nu uitati Alepul, nu uitati Siria! Atat timp cat localitatile noastre nu sunt in siguranta nici voi nu veti simti gustul sigurantei. Dati-va inapoi. Pe mine ma va lua de aici doar moartea. Toti cei vinovati pentru aceasta cruzime vor da socoteala!„. De unde se vede ca actiunea lui a fost motivata de ceea ce s-a intamplat la Alep, in Siria.

Trebuie remarcat ca ambele atentate n-au putut fi prevenite si dejucate. Dar s-o iau intr-o ordine ca sa ma pot face cat mai clar inteles.

Sa luam primul atentat, cel asupra ambasadorului Rusiei. Este uluitor, dupa parerea mea, cum nu s-a putut sa i se asigure o protectie corespunzatoare. Si nu ma refer doar la autoritatile turce, dar si la serviciile de paza si protectie ale Federatiei Ruse!! Mai ales ca in Turcia s-au mai intamplat atentate teroriste iar Rusia e implicata militar in Siria, ce are granita comuna cu Turcia. Dar si Turcia e implicata militar acolo, in Siria. E stupefiant!!

Pe de alta parte, uluitor e faptul ca dupa asasinarea ambasadorului Rusiei la Ankara, a mai avut loc un alt atentat, incununat de succes: Dl. Polshikov, fost ambasador la Rusiei in Bolivia a fost gasit mort!! Circumstantele, din cate inteleg, sunt inca neclare…

Nu se poate sa nu te intrebi ce se intampla de fapt…

Insa legat de asasinarea lui Karlov si de faptul ca atacatorul a pomenit de Alep, trebuie remarcate, cred eu, niste chestiuni, zic eu importante.

Alepul, oras important din Siria, a fost teatrul operatiunilor militare comune ruso-siriene impotriva fortelor ce lupta impotriva lui Bashar al-Assad. Operatiunea militara era impusa si de lupta impotriva ISIS si a extremismului islamic. Alepul de Est era, din cate am inteles fieful opozitiei radicale la regimul Assad, sustinut de Rusia. SUA a evitat sa se implice militar in Siria. A facut-o Rusia, implicandu-se doar cu aviatia militara.

Alepul a fost bombardat cumplit de catre aviatia militara rusa. Cred ca e unul din cele mai groaznice si cumplite bombardamente pe care le-a suferit un oras de la Al Doilea Razboi Mondial incoace!! Alepul a fost transformat intr-o ruina!! Cei care au suferit cumplit au fost cetatenii obisnuiti, populatia civila. A urmat o parasire in masa de zeci de mii de oameni a Alepului, constituindu-se intr-una din cele mai grave crize umanitare pe care le-a inregistrat omenirea de la Al Doilea Razboi Mondial incoace.

Si ce s-a rezolvat cu asta? A fost distrusa temuta organizatie terorista ISIS? Nici vorba!! Luptele continua si se vede ca dupa foarte recentele atentate din Iordania si Yemen, ISIS musca din nou Europa la Berlin, cu ocazia unui pasnic targ de Craciun, unde lumea era stransa buluc, in atmosfera de sarbatoare.

Pe de alta parte, asa cum reamarca un analist pe problema Turciei si a Orientului Apropiat la CNN, ce s-a intamplat la Ankara ridica mari semne de intrebare, toate fiind ingrijoratoare. Turcia era o tara stabila intr-o zona instabila, dupa cum lesne poate oricine constata. Stabilitatea Turciei era data de stabilitatea institutilor sale. Nu erau probleme. Lucrul acesta se putea limpede constata si din Romania. Multi romani isi faceau vacantele in Turcia si apreciau conditiile hoteliere foarte bune de acolo. Pe cand acum vedem ce se intampla si e cu atat mai grav cu cat cel care a comis asasinatul era politist, deci apartinea acestei institutii a statului turc. Si atunci se pune problema daca nu cumva e vorba de un scenariu de destabilizare a Turciei… Analistul respectiv spera ca nu e vorba de asa ceva, dar nu excludea aceasta varianta, trebuie sa recunoastem, sumbra…

Pe de alta parte, ramane situatia din Siria, departe de a fi rezolvata. Inca de la inceputul protestelor impotriva regimului Assad, situatia se prefigura ca fiind complicata. Dupa parerea mea, aceasta situatie, de cum a inceput Razboiul Civil, era de competenta ONU. Ar fi trebuit ca Marile Puteri sa ajunga la un acord pentru trimiterea acolo a unei forte multinationale de mentinere a pacii. In loc sa faca asta Marile Puteri au cautat sa rezolve ele lucrurile. Occidentul s-a retras, si ma refer in principal la Barack Obama, asa ca Rusia a preluat ostilitatile. Iar rezultatul se vede. Nerespectarea dreptului international a condus la aceasta situatie grava in Siria, marcata de o drama umanitara fara precedent, dupa cum spuneam si mai sus. Pe cand implicarea ONU si trimiterea pe teren a unei forte multinationale avea si avantajul gasirii unei solutii politice, pe langa anihilarea temutei organizatii teroriste ISIS.

Ce s-a intamplat? Marile Puteri nu au dorit sa trimita trupe, sa actioneze la sol. S-a preferat actiunea cu aviatia militara. Insa nu era greu de observat ca aceasta nu e defapt o solutie. Ce a rezolvat? Nimic. Trebuie sa remarcam cu tristete ca nu s-a inregistrat nici un progres politic. ISIS, dupa cum se vede, e departe de a fi distrusa sau de a-si fi pierdut influenta. Singurul lucru realizat, daca se poate spune asa, e aceasta drama umanitara de proportii colosale!!! Care complica si mai mult lucrurile.

Berlin: 12 morti si 48 de raniti!!

Atentatul de la Nisa in reluare!!

Avem si aici niste probleme de o gravitate extrema!!

Atentatorul, din cate inteleg, era un pakistanez sau afgan care a intrat in Germania ca refugiat in februarie 2016. Trebuie sa remarcam faptul ca politica aceasta de primire pe scara larga si fara niciun control, promovata de Cancelarul Angela Merkel, a refugiatilor si imigrantilor din Orientul Mijlociu, o zona, se stie bine, cu mari probleme si pepiniera a terorismului international de mai bine de 50 de ani, te lasa perplex prin naivitatea ei. Romania, tara membra a Uniunii Europene, nu e in Spatiul Schengen, desi indeplineste fara probleme toate conditiile si are tot dreptul la asta, in schimb au fost primite aceste populatii, acesti oameni despre care Germania nu stia absolut nimic. Trebuie sa spunem asta: nici serviciile de informatii germane si nici oficialitatile politice nu stiau absolut nimic despre acesti oameni, de provenienta din Orientul Mijlociu, din tari care, in mod foarte clar, nu faceau si nu fac parte din UE. Deci Romaniei si Bulgariei li s-a blocat, din motive politice, desigur, dreptul la libera circulatie in interiorul Uniunii, dar acestor populatii li s-a ingaduit, fara sa aiba vreun drept, sa circule liber oriunde doresc ei in interiorul UE!!!!!

Trebuie sa constatam, din pacate, un grav esec al integrarii acestor oameni proveniti din astfel de zone din afara UE in lumea occidentala. Si e si un esec al politicii D-nei. Merkel.

Atentatul de la Berlin este surprinzator pentru ca Germania, totusi, i-a primit pe acesti imigranti. Deci a facut un gest larg de ospitalitate fata de acesti oameni. Trebuie remarcat si faptul ca Germania nu a fost implicata militar in zonele acestea musulmane cu mari probleme. Spre exemplu, n-a fost implicata militar in Libia, nici in Siria. Si atunci? Atunci de ce?

De asemenea, mai trebuie remarcat ceva. In Romania, multumim lui Dumnezeu, nu s-au intamplat atentate teoriste. Dar asta nu inseamna ca situatia aceasta din plan european si din lume nu ne ingrijoreaza sau ca n-ar utea avea repercursiuni asupra Romaniei. Ce consecinte politice ar putea sa aiba in Germania si, in general vorbind, in Occident? Ne gandim, desigur, la cresterea extremei drepte, lucru ce ar putea influenta nu in bine politica europeana. Dar, pe de alta parte, se pune problema: cum rezolvam aceasta situatie?

Ce se intampla? Islamul – si putem vedea doar aruncand o privire la ce se intampla – are o cultura a aderarii nu a inscrierii intr-o organizatie. In Al-Qaeda sau in ISIS nu te inscrii, nu primesti o legitimatie de membru, ci aderi la asa ceva.

Al doilea lucru ce trebuie remarcat este ca forta Islamului, mergand pana la extremism, inclusiv pana la atentate sinucigase,  a crescut in Europa si s-a intensificat odata cu cresterea numarului de musulmani in Europa. Si in urma cu 40 de ani erau musulmani in Europa, desigur. Dar nu erau atat de multi ca in zilele noastre.

Ce rezulta de aici? Rezulta faptul ca orice musulman din Europa, chiar si cel care pare cat se poate de inofensiv, poate fi un posibil extremist si aceasta posibilitate are sanse mari sa se realizeze. Orice musulman – si chiar daca nu e musulman – poate sa adere la o platforma precum Al-Qaeda sau ISIS. Trebuie sa intelegem, cred, ca Al-Qaeda sau ISIS nu sunt partide sau formatiuni politice ci platforme cu un anumit continut ideologic si substrat religios. In Europa nu erau astfel de platforme, foarte asemanatoare cu ceea ce aveam aici si in SUA, si anume cu platformele civice, desi diferenta e foarte mare, desigur. Iata ca acum exista asa ceva… Partea proasta este ca Europa NU e deloc pregatita pentru asta. Deloc!!

Mai trebuie sa intelegem si un alt lucru: genul asta de platforme – Al-Qaeda, ISIS – nu au un statut, precum, spre exemplu, are un partid politic. De pilda, putem vorbi despre statutul PSD sau al PNL. Aici, in ceea ce priveste astfel de platforme, lucrurile stau diferit. Si din aceasta cauza lasa adeptilor o mare libertate de actiune si exprimare sau creeaza o astfel de impresie, a unei mari libertati. Iar adeziunea coaguleaza o solidaritate solida intre cei care adera la o astfel de platforma. Spre exemplu: nu stiu daca si cat sunt de solidari membri unui partid politic. Sa ne gandim, in schimb, la mitingurile din Piata Universitatii! Sau la celebrul miting maraton din Piata Universitatii de la inceputul lui 1990! O astfel de platforma civica, manifestandu-se printr-un miting de protest, solidarizeaza puternic oamenii, pe cei participanti la miting, pe cei care adera la asa ceva. Sa comparam cu un miting organizat de un partid politic – participarea e sarcina de partid pentru membri sai. Pe cand cei care au mers sa protesteze in Piata Universitatii n-au fost scosi din case de o obligatie statutara sau de o circulara de partid care convoaca membri la o asemenea actiune, consituindu-se ca sarcina pentru membri partidului si pentru organizatiile sale locale.

De aici rezulta ca o platforma, civica sau de alta natura, are atractivitatea ei, chiar mult mai mare decat o are un partid politic. Spre exemplu, sunt analisti reputati la noi care acuza faptul ca intr-un partid iti pierzi libertatea si independenta de gandire, exprimarea libera a ceea ce gandesti – maestrul Ion Cristoiu, daca nu ma insel. Se acuza faptul ca partidele, cel putin la noi, sunt conduse mai mult, mult mai mult in stil dictatorial decat democratic, iar cel care „calca pe bec”, cum se spune, risca excluderea. In Piata Universitatii oricine era binevenit, nimeni exclus. Or, tocmai asta strange solidaritatea si o mareste aproape instantaneu. Asa se explica – cel putin asa mi se pare – si atractivitatea pe care o au astfel de platforme precum ISIS sau Al-Qaeda in randul tinerilor. Pentru ca foarte multi dintre acesti teroristi sunt oameni tineri – cel care a comis atentatul de la Ankara asupra ambasadorului rus era un tanar de 22 de ani, cel care a intrat cu camionul in multime, la Berlin, are 23 de ani. Am inteles ca si la noi un tanar, din Craiova daca nu ma insel, a fost atras de o astfel de platforma. Partidele impun multe criterii membrilor sai, au multe reguli, trebuie inregistrate legal etc. Pe cand o platforma se dezvolta liber iar simpla adeziune libera e singura garantie a faptului ca omul care adera e de aceeasi parte a baricadei. Asa s-ar putea explica de ce USB si mai apoi transformat de voie, de nevoie in partid –  USR a avut un asa succes la alegeri, desi si-a inceput activitatea de foarte curand. Insa nu a inceput ca partid politic, ci ca o platforma constituita pe FaceBook. Acum, de cand s-au constiuit ca partid politic, vad ca a a avut loc si prima excludere…

Desigur, un alt aspect este cel cultural, evidentiat de mai toti comentatorii si analistii. Si, intr-adevar, asa si este: diferentele culturale dintre Uniunea Europeana, pe de o parte, si Orientul Mijlociu – Lumea Islamica pe de alta parte, sunt foarte mari si cu greu se intrevede un progres in a concilia sau a atenua astfel de diferente. Simplul fapt ca ai primit – asa cum a facut Germania – un mare numar de oameni de religie musulmana din Orientul Mijlociu nu inseamna ca ai si rezolvat problema diferentelor culturale dintre acestia si populatia bastinasa. Evident, sunt tot felul de diferente culturale pe lumea asta. Insa religia musulmana nu doar ca intra in contradictie, dar e opusa fundamental crestinismului. De aceea acceptarea unei civilizatii cu solide baze crestine e un lucru foarte dificil pentru un musulman. De fapt, islamul e o religie ce face dificil de acceptat orice altceva decat islamul. Pentru ca orice alta acceptare, chiar si in aspecte ce par minore, este vazuta de musulmani ca o desacralizare a mahomedanismului. Iar desacralizarea conduce, desigur, la renuntare. De aceea secularizarea e dificil de acceptat in lumea musulmana.

Sa dam un exemplu: simplul fapt de a crede ca Sfanta Fecioara Maria e mama lui Dumnezeu, asa cum cred crestinii numind-o Nascatoare de Dumnezeu, da peste cap si neaga TOT islamul. Sau a crede ca Iisus Hristos este Insusi Dumnezeu – mahomedanii il vad printre proroci, ca si pe Mahomed. Pentru un mahomedan doar simpla punere a problemei: este, oare, Iisus adevaratul Dumnezeu? inseamna o negare a islamului. Daca respectivul pakistanez sau afgan nu ar fi luat nicio atitudine asupra Targului de Craciun de la Berlin, ar fi insemnat acceptarea Craciunului, adica negarea propriei sale religii in care el crede. De aceea reactia radicala, brutala de a intra cu un camion in multime, negand – din punctul lui de vedere – crestinismul si perceptele sale, demonstrandu-si ca nu a abjurat islamul. De aceea acceptarea civilizatiei europene e deosebit de dificila pentru un astfel de om ca si acceptarea a tot ce nu e islam. Ca daca o accepta in forul sau interior e sinonim cu a se indeparta ineluctabil de islam. Totusi, nu toti musulmanii au o astfel de viziune, dusa pana la extrem. Cu toate acestea, integrarea lor in lumea occidentala este dificila, greoaie. E un proces anevoios. Daosimul sau confucianismul, ca sa dau niste exemple, bazate pe intelepciune, lasa multe punti de comunicare si din aceasta cauza acceptarea civilizatiei occidentale nu ridica probleme. Islamul nu e bazat pe intelepciune. Crestinismul, da, este bazat pe intelepciune – sa nu uitam ca Solomon a cerut de la Dumnezeu intelepciune, nici macar sanatate, si toate celelalte i s-au adaugat. Islamul postuleaza anumite reguli. Sharia, de pilda, are caracter de postulat – un musulman nu-si pune problema daca nu cumva se poate si mai bine. El nu cauta sa aduca inovatii si nici nu recunoaste ca altii s-ar putea sa aiba dreptate, cel putin dreptatea lor. Negarea shariei sau chiar si a unei singure reguli, are pentru un musulman un caracter desacralizant la adresa islamului. Pe cand in crestinism, spre exemplu un hot nu va desacraliza niciodata crestinismul. Oricat de pacatosi am fi, inclusiv preoti, chiar si patriarhi, capul Bisericii este Hristos Dumnezeu si in Dumnezeu orice bine se imbunatateste.

Unii lideri ai lumii occidentale au considerat ca simpla amestecare a populatiilor inseamna si o omogenizare a acestora in cele din urma. De asemenea nu se trateaza problema islamului cu o justa masura ci privind lucrurile din perspectiva noastra sau din perspectivele noastre culturale, unii crezand ca poate ar fi mai bine sa trecem religia pe un plan secund iar pe primul plan sa punem laicitatea. Lucrurile acestea au condus spre actiuni gresite ale caror consecinte le vedem astazi. Ca sa vedem la ce s-a ajuns:

Cetateanul german din landul Baden-Württemberg

Mediafax

Organizaţii din Arabia Saudită, Kuwait şi Qatar promovează islamul fundamentalist în Germania

„Organizaţii musulmane din Arabia Saudită, Kuwait şi Qatar susţin, cu aprobarea guvernelor ţărilor respective, activităţi de promovare a islamului fundamentalist în Germania şi în Europa, afirmă surse din cadrul agenţiilor de securitate gemane, citate de publicaţia Süddeutsche Zeitung.

Organizaţii religioase musulmane sunt implicate în activităţi misionare în Germania şi în alte ţări europene, construind moschei, centre de instruire şi trimiţând imami, obiectivul fiind răspândirea unor elemente doctrinare islamice de tip fundamentalist, afirmă surse din cadrul Serviciului federal pentru Protecţia Constituţiei Germaniei (BfV, agenţia pentru siguranţă internă) şi din Serviciul german de informaţii externe (BND).

BfV şi BND au declanşat investigaţii de amploare privind activităţile misionare musulmane, pe fondul suspiciunilor privind un plan de susţinere a grupurilor islamice radicale. În prezent, în Germania sunt circa 10.000 de musulmani fundamentalişti, iar serviciile secrete se tem că imigranţii veniţi în ultimii ani ar putea fi recrutaţi de grupuri fundamentaliste pentru a fi radicalizaţi.

Printre organizaţiile care au ajuns în vizorul serviciilor de informaţii germane se numără Societatea pentru Revigorarea Patrimoniului Islamic (RIHS, din Kuwait), Fundaţia de caritate „Sheikh Eid” (Qatar) şi Liga Mondială a Musulmanilor, din Arabia Saudită. Recent, autorităţile germane au blocat un proiect al organizaţiei RIHS de a construi un centru salafist în orăşelul Fellbach-Oeffingen, situat în landul Baden-Württemberg.”

Noi, daca nu-i acceptam, zicem ca suntem rasisti sau xenofobi. Pentru ei a promova salafismul in landul Baden-Württemberg nu reprezinta vreo problema si nici un lucru rau. Evident ca nu e vorba nici de rasism si nici de xenofobie. E o problema culturala. Care vine in contradictie flagranta cu propria nostra cultura. De asemenea acceptarea din partea noastra a unor asemenea actiuni si propaganda poate avea consecinte periculoase!! Dar, pe de alta parte, cum se vor integra ei in lumea occidentala daca noi acceptam asa ceva? Pentru ca ei au venit aici si nu cred ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg ar dori sa mearga sa traiasca in Arabia Saudita. Care e interesul ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg sa renunte la cultura lui in favoarea culturii lor care se manifesta atat de agresiv in societatea germana?

Pentru ca exista si reversul pentru ca nu se poate sa nu existe si reactii: spre exemplu atacul armat de luni seara intr-o moschee din Zurich – trei raniti grav – comis de un tanar elvetian de 24 de ani, adept al ocultismului, care pe urma s-ar fi sinucis.

Sa vedeti o stire incredibila!! Incredibil ce se intampla!! In Europa!!!!!

„Nu ma lasa religia”…

Stirile ProTV

Momentul in care o musulmanca refuza sa dea mana cu presedintele Germaniei la o scoala laudata pentru integrarea migrantilor

„O tanara musulmana a refuzat sa dea mana cu presedintele Germaniei, Joachim Gauck, in timpul unei vizite a acestuia la o scoala laudata pentru ca a integrat migrantii atat de bine, relateaza Daily Mail.

Incidentul s-a petrecut luna trecuta, in Offenbach, insa imaginile care surprind incidentul au fost publicate recent. Joachim Gauck a ales sa viziteze scoala din Offenbach tocmai pentru ca aceasta a devenit un exemplu pentru integrarea migrantilor, relateaza Daily Mail, citand presa germana.

Presedintele german apare in imagini dand mana cu mai multi studenti asezati in rand, insa cand a ajuns la o tanara care purta hijab aceasta si-a ferit mana. Tanara si-a dus apoi mana la piept si a plecat capul in timp ce presedintele statea cu bratul intins. Cand si-a dat seama ca nu-i va oferi mana, Joachim Gauck a zambit si a trecut la urmatorul student.

Este neclar inca motivul pentru care fata a refuzat sa dea mana cu presedintele, insa in cultura musulmana de multe ori femeilor le este interzis contactul fizic cu membri ai sexului opus daca acestia nu sunt rude sau nu sunt casatoriti cu ele.

In luna iulie, un elev din Hamburg a refuzat sa dea mana cu profesoara lui din motive religioase, scandalizandu-i pe unii profesori care au cerut pedepsirea sa. „Nu vreau sa te jignesc, insa nu pot da mana cu tine, nu ma lasa religia. Nu insemna o lipsa de respect” ar fi spus tanarul.

In luna aprilie, autoritatile elvetiene au suspendat procedura de naturalizare a familiei a doi adolescenti sirieni care au refuzat sa dea mana cu profesoara lor din motive religioase.”

Intorcandu-ma acuma la atentatul de la Berlin, inteleg ca atacatorul e inca in libertate… Dar ISIS, din cate am inteles, a revendicat atentatul.

Revenind, care este ratiunea pentru care sa nu dai mana cu Presedintele Germaniei? Sau ca un elev sa nu dea mana cu profesoara sa? Auziti, ca nu-l lasa religia… Deci daca da mana, abjura islamul. Si, culmea ironiei, Presedintele Germaniei a fost in vizita la o scoala laudata ca a integrat „atat de bine” migrantii…

Din pacate, se contureaza un esec. Problema e cum il vom manageria…

Update – Se plimba nestingherit prin Europa…

Mediafax

Autorul atacului de la Târgul de Crăciun din Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie în oraşul italian Milano/ Acesta jurase credinţă Stat Islamic într-o înregistrare video

„Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.

Autorul atacului de la Târgul de Crăciun din Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie în oraşul italian Milano Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.

Anis Amri, tunisianul în vârstă de 24 de ani dat în urmărire în Uniunea Europeană după atentatul cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi aproape 50 de răniţi, ajunsese, în cursul nopţii de joi spre vineri, cu un tren care venea de la Paris, în Gara Sesto San Giovanni din Milano.

Imediat după ieşirea din Gara Sesto San Giovanni în Piaţa 1 Mai, doi agenţi de poliţie i-au cerut suspectului documentele de identitate.

Tunisianul a deschis focul spre agenţii de poliţie şi a strigat „Allah Akbar”, o sintagmă utilizată de teroriştii islamişti.

Anis Amri a fost împuşcat mortal de poliţiştii italieni.

Unul dintre agenţii de poliţie a fost rănit în umăr schimbul de focuri produs în jurul orei 3.00 dimineaţa (4.00, ora României).

Anis Amri, un tunisian care avea legături cu reţeaua teroristă Stat Islamic, este considerat de autorităţile germane drept autorul atentatului cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi 49 de răniţi.

Autorul atacului cu camion de la Berlin a jurat credinţă Stat Islamic într-o înregistrare video

Autorul atacului cu camion de la Berlin, soldat cu 12 morţi, a jurat credinţă reţelei teroriste Stat Islamic într-o înregistrare video difuzată vineri de agenţia de propagandă a organizaţiei, relatează site-ul cotidianului Le Figaro.

În înregistrare apare tunisianul Anis Amri, principalul suspect al atacului care a fost împuşcat mortal vineri dimineaţă de poliţia italiană, jurând credinţă liderului Stat Islamic, Abou Bakr al-Baghdadi. Bărbatul, care stă în picioare îmbrăcat cu o haină pe ceea ce pare a fi un pod peste un râu, vorbeşte în faţa camerei.

El şi-a exprimat intenţia de a-i răzbuna pe musulmanii care sunt victime ale raidurilor aeriene şi face apel la atacarea „cruciaţilor”. Data şi locul înregistrării, care durează aproximativ trei minute, nu sunt menţionate.

Anterior, tot în cursul zilei de vineri, agenţia Amaq a anunţat într-un comunicat că bărbatul împuşcat mortal la Milano de poliţia italiană este autorul atacului de la Berlin.”

Norocul a fost ca cei doi agenti de politie i-au cerut actele de indentitate. Altminteri s-ar fi plimbat nestingherit prin Europa. Prostia lui a fost ca a deschis focul spre agentii de politie si s-a dat singur de gol. Insa e ingrijorator faptul ca in Europa se pot plimba nestingheriti teroristi. Acesta daca n-ar fi fost prost ar fi scapat. In orice caz e bine ca s-a intarit controlul, lucru ce a facut posibila prinderea lui.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Se discuta chestiuni punctuale…

… si mai putin problemele de fond. De pilda, ca DNA l-a arestat pe cutare sau ca l-a pus sub control judiciar pe cutare, ca Parlamentul a incuviintat urmarirea penala a cutarui parlamentar. Dar chestiunea statului de drept nu sta in aceste cazuri punctuale, indiferent de numarul lor. Statul de drept consta in independenta Justitiei. De fapt, intr-un mod mult mai general, vorbim de separarea puterilor in stat – puterea executiva, puterea legislativa si puterea judecatoreasca – cu un mecanism de verificare si echilibrare a acestora. Problema de fond care se pune este daca avem in Romania o asemenea separare reala a puterilor in stat. Si, referitor la Justitie, daca Justitia este independenta cu adevarat.

S-a tot vorbit de independenta Justitiei, dar nu la modul profund, iar discutiile n-au trecut de lozinci, de pilda ca „trebuie sa avem o Justitie independeta!!”. Dar cum e Justitia la noi? Este aceasta cu adevarat independenta de factorul politic?

Daca ne uitam in Constitutia Romaniei, „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei Justitiei” (art. 133, al.1). Insa Senatul – institututie democratica dar eminamente politica – valideaza sau numeste 16 din cei 19 membri ai CSM. De asemenea, in CSM e membru ministrul Justitiei – functie politica. „Presedintele Romaniei prezideaza lucrarile Consiliului Superior al Magistraturii la care participa” (art.133, al. 6).

La Curtea Constitutionala avem 9 judecatori numiti pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau innoit (art. 142, al. 2). Dar „trei judecatori sunt numiti de Camera Deputatilor, trei de Senat si trei de Presedintele Romaniei”. Camera Deputatilor, Senatul si Presedintia Romaniei sunt institutii democratice, dar politice prin excelenta.

La „Statutul procurorilor” (art. 132) se spune: „Procurorii isi desfasoara activitateapotrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei” (al. 1) – ministrul Justitiei – functie politica.

La „Statutul judecatorilor” (art. 125) se spune: „(1) Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, min conditiile legii. (2) Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor sunt de comepetenta Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii organice” (al. 1 si 2). Presedintele Romaniei  – functie politica.

Independenta Justitiei e necesara pentru a se infaptui Justitia fara abuzuri si fara procese politice.

In conditiile de mai sus, schitate de mine pe scurt, putem spune ca Justitia e independenta in Romania? Raspunsul la o asemenea intrebare e cu „da” sau cu „nu” – „da si nu” inseamna ca nu prea e independenta. Si de aici suspiciunile de abuz, de „rafuiala politico-mafiota”, de procese de natura politica, pe care le avem astazi in societate.

In conditiile constitutionale existente la noi, nu prea vad cum s-ar putea rezolva lucrururile. Pentru ca Politica si Justitia sunt de naturi si esente diferite. De aceea si ratiunile lor sunt diferite unele de altele. Una e sa vorbim, de exemplu, despre ratiuni politice si altceva e sa vorbim despre „ratiuni de drept” sau „ratiuni care privesc dreptul si dreptatea”.

Insa definirea dreptatii a tinut intotdeauna de un cadru ideologic si istoric dat, de credintele anumitor popoare. Separarea puterilor in stat asigura doar functionarea acestora fara sa permita interferente care sa le vicieze activitatea. Avand naturi, esente si ratiuni diferite, politicul poate sa vicieze actul de justitie. Asa cum si justitia poate vicia actul politic, poate bloca decizii politice necesare.

Problema la noi ar fi in ce masura se echilibreaza puterile in stat. Si daca exista mecanisme de verificare intre ele. Daca nu se echilibreaza vom vedea tot felul de influente care le viciaza activitatea. Independenta Justitiei nu se poate asigura si realiza doar printr-un singur organism, cum ar fi DNA, despre care nu avem certitudinea ca ar fi si acesta, la randul sau, chiar atat de independent. De asemenea, daca primeaza doar Justitia, inseamna ca toate celelalte sunt cat se poate de marginale, atat puterea executiva cat si cea legislativa – lucru ce se constitutie intr-un dezechilibru grav in societate. Fara o echilibrare, Justitia ajunge sa vicieze atat actul executiv, cat si cel legislativ, creand perturbatii majore in societate. Iar fara o verificare se poate ajunge la abuzuri.

S-a ajuns in situatia in care populatia consuma foarte mult DNA – pe la televiziunile de stiri doar despre asa ceva se vorbeste sau legat de acest aspect. Ce te faci daca utilitatea marginala – ca sa folosesc o terminologie din economie – a acestui produs aruncat pe piata, DNA, incepe sa scada pana spre zero, cand se ajunge la satietate? Si pana la urma nu s-ar rezolva mare lucru pentru ca Justitia tot n-ar fi independenta, o echilibrare tot n-ar exista. Iar in privinta sumelor recuperate, prof. Mircea Cosea a dat exemplu Italia cand cu operatiunea „Mani pulite” s-au recuperat doar 18% din sume, adica foarte putin, aratand ca asta ar fi maximul cunoscut si greu de anticipat ca in Romania s-ar putea recupera mai mult, procentual vorbind.

Montesquieu spune ca „independenta Justitie trebuie sa fie reala si nu doar aparenta” si vedea in Justitie „cea mai importanta dintre puteri, independenta si neverificata” de aceea o considera si periculoasa. Daca tot invatam de pe Wikipedia, va propun sa cititi aici ce spunea Thomas Jefferson in 1820:

„You seem … to consider the judges as the ultimate arbiters of all constitutional questions; a very dangerous doctrine indeed, and one which would place us under the despotism of an oligarchy. Our judges are as honest as other men, and not more so. They have, with others, the same passions for party, for power, and the privilege of their corps…. Their power [is] the more dangerous as they are in office for life, and not responsible, as the other functionaries are, to the elective control. The Constitution has erected no such single tribunal, knowing that to whatever hands confided, with the corruptions of time and party, its members would become despots. It has more wisely made all the departments co-equal and co-sovereign within themselves.^[13]„

Iar Alexander Hamilton (Federalist No. 78) exprima viziune potrivit careia Curtile au doar puterea cuvintelor si nu aceea de a constrange celelalte doua ramuri ale Guvernului, de care Curtea Suprema insasi e dependenta. Era vorba, din cate am inteles, de Actul Judiciar din 1789 care dadea Curtii Supreme puteri peste limitele impuse de Constitutie, peste Congres sau Executiv, pornind, din cate am inteles, de la aceasta cauza – Marbury v. Madison – unde s-a atins o problema extrem de sensibila, iata ce se arata:

„Although the power of judicial review is sometimes said to have originated with Marbury, the concept of judicial review has older roots in the United States, and possibly in England as well. The idea is often attributed to the English jurist Edward Coke and his opinion in Dr. Bonham’s Case, 8 Co. Rep. 107a (1610), although this attribution has been called „one of the most enduring myths of American constitutional law and theory, to say nothing of history”.^[10] Bonham’s Case was not mentioned in Marbury v. Madison, and the Court later stated that Bonham’s Case did not make common law supreme over statutory law:

[N]otwithstanding what was attributed to Lord COKE in Bonham’s Case, 8 Reporter, 115, 118a, the omnipotence of parliament over the common law was absolute, even against common right and reason. The actual and practical security for English liberty against legislative tyranny was the power of a free public opinion represented by the commons.^[11]

Coke’s meaning has been disputed over the years, for example by scholars who contend that Coke only meant to construe a statute without challenging Parliamentary sovereignty.^[12] His remarks that seem suggestive of judicial review are sometimes considered obiter dicta, rather than part of the rationale of the case.^[13]”

De unde se vede ca si Justitia poate vicia actul politic, iar aceasta situatie poate deschide calea tiraniei, cu alte cuvinte se poate ajunge la dictatura. Dar iata ce s-a intamplat in acest caz – Marbury v. Madison (1803) – si ma refer la ce scrie aici: John Marshall care era Chief Justice of the Supreme Court of the United States considera ca Guvernul trebuie sa fie sub lege:

„Marshall’s opinion expressed and fixed in the American tradition and legal system a more basic theory—government under law. That is, judicial review means a government in which no person (not even the President) and no institution (not even Congress or the Supreme Court itself), nor even a majority of voters, may freely work their will in violation of the written Constitution. Marshall himself never declared another law of Congress or act of a president unconstitutional.

Marshall, during Marbury v. Madison on the constitution:

Certainly all those who have framed written constitutions contemplate them as forming the fundamental and paramount law of the nation, and consequently the theory of every such government must be, that an act of the legislature repugnant to the Constitution is void.^[56]”

Dar iata care a fost pozitia Presedintelui US, Dl. Thomas Jefferson:

„More generally, Jefferson lamented that allowing the Constitution to mean whatever the Court says it means would make the Constitution „a mere thing of wax in the hands of the judiciary, which they may twist and shape into any form they please.”^[54]”

incerc sa traduc:

„In general, Jefferson s-a plans de urmatorul lucru: daca se permite ca Constitutia sa insemne ceea ce spune Curtea, inseamna a face din Constitutie ” nu altceva decat o ceara in mainile judiciarului, pe care ei o pot rasuci si sa-i dea orice forma le e pe plac”

Si iata ce scrie in continuare:

„Because Marbury v. Madison decided that a jurisdictional statute passed by Congress was unconstitutional, that was technically a victory for the Jefferson administration (so it could not easily complain). Ironically what was unconstitutional was Congress’ granting a certain power to the Supreme Court itself. The case allowed Marshall to proclaim the doctrine of judicial review, which reserves to the Supreme Court final authority to judge whether or not actions of the president or of the congress are within the powers granted to them by the Constitution. The Constitution itself is the supreme law, and when the Court believes that a specific law or action is in violation of it, the Court must uphold the Constitution and set aside that other law or action, assuming that a party has standing to properly invoke the Court’s jurisdiction. Chief Justice Marshall famously put the matter this way:

It is emphatically the province and duty of the Judicial Department to say what the law is. Those who apply the rule to particular cases must, of necessity, expound and interpret that rule. If two laws conflict with each other, the Courts must decide on the operation of each.

The Constitution does not explicitly give judicial review to the Court, and Jefferson was very angry with Marshall’s position, for he wanted the President to decide whether his acts were constitutional or not. Historians mostly agree that the framers of the Constitution did plan for the Supreme Court to have some sort of judicial review; Marshall made their goals operational.^[55]”

Ideea care se desprinde este ca nu trebuie sa se ajunga la abuzuri nici din partea Executivului, nici din partea Legislativului si nici din partea Judiciarului. Iar fara o echilibrare a acestor trei puteri, calea spre abuzuri este deschisa. Evident, putem vorbi si de abuzul puterii executive – care poate deschide calea unei dictaturi in acest sens, daca aceasta putere capata o putere mai mare fata de celelalte. Probabil ca aceasta problema nu sta atat in drept cat intr-un principiu – acela de echilibrare a acestor puteri. Se poate vedea si azi cum se nasc regimuri politice de mana forte in Rusia sau Turcia, lucru care, desigur, nu e de dorit. Insa calea poate fi si inversa, cand Judiciarul capata o putere prea mare, o mana de indivizi din aceasta bransa cautand sa obtina intreaga putere in Stat. Sau ca unii sa se foloseasca de instrumentul acesta – Judiciarul – ca sa obtina o si mai mare putere. De aceea Thomas Jefferson spunea: „It has more wisely made all the departments co-equal and co-sovereign within themselves”…

DE citit si: Trebuia infiintat PNA…?

Lucrurile nu stau chiar asa…

Despre recentele declaratii ale ambasadorului SUA la Chisinau, declaratii care au starnit vii controverse pe ambele maluri ale Prutului, am scris si eu aici.

V-as supune acum atentiei un editorial al maestrului Ion Cristoiu pe aceasta tema:

Babuinii noștri n-au înțeles nimic din cele două lecții dure ale momentului: Declarația ambasadorului american la Chișinău și Tragedia kurzilor

Se arata ca:

„Ceaunul românesc din aceste zile nu mai face mămăligă. Clocotește fără să fiarbă nimic. Focul care a dus la acest clocot e declarația făcută de ambasadorul SUA la Chișinău cu prilejul aniversării Independenței:
„Moldova trebuie să rămînă un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică și oamenii din Moldova pentru ca ei toți să contribuie la realizarea unei țări mai bune pentru moldoveni. Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova”

Declarația, ținînd de un interviu mai amplu acordat postului public de televiziune al Republicii Moldova, a stîrnit în rîndurile babuinilor din România o agitație vecină cu paranoia.
Politicieni, jurnaliști, bloggeri, felceri, moașe, vînzători de valută și istorici pîrîți s-au năpustit asupra ambasadorului american la Chișinău.
Ambasadorului i se trimit scrisori deschise, comunicate, precizări, puneri la punct, texte clișeu de istorie națională.
Paranoia a ajuns pînă acolo încît unele site-uri îl suspectează pe ambasadorul american la Chișinău de a fi nici mai mult nici mai puțin decît agent KGB. Argumentul? Știe rusește! Mulți și-au permis să fie colțoși cu ambasadorul. Explicabil. E vorba de ambasadorul american la Chișinău. Dacă ar fi fost vorba de ambasadorul american la București, puțini dintre colțoși ar fi avut curaj să mîrîie la el. Nu de alta, dar ambasadorul american la București e stăpînul României, așa cum cel de Chișinău e stăpînul Republicii Moldova. Voi considera că demnii față de ambasadorul american la Chișinău sînt oameni și nu babuini în clipa cînd vor mîrîi la ambasadorul american de la noi. Deocamdată, pe cît de tare mîrîie la un ambasador dintr-o altă țară, pe atît se pisicesc pe lîngă ambasadorul american din țara noastră.
Alții, după prima pornire de a mîrîi, amintindu-și brusc că-i vorba de un diplomat al Puterii Garante, o dau pe scheunat.
Cum adică?
America, partenerul strategic al României, face o astfel de Declarație antiromânească?

Datul în clocot al politicienilor e explicabil și într-un fel corect prin fișa postului.
Din Unirea cu Republica Moldova se storc voturi. Dacă nu poți promite un podeț, deoarece asta înseamnă riscul ca alegătorii să te întrebe de ce nu l-ai făcut, de ce să nu promiți Unirea Republicii Moldova cu Patria Mamă? Fiind vorba de un moment care se va petrece, dacă se va petrece, după ce politicienii și alegătorii de azi vor fi oale și ulcele, e la îndemîna oricui să promită.

M-a uluit reacția jurnaliștilor.
Nu a celor de la Realitatea tv, în frunte cu Lavinia Șandru, care nu s-a decis nici acum dacă e jurnalistă sau actriță de telenovele de cămin cultural, ci a jurnaliștilor care se pretind profesioniști.
De la aceștia mă așteptam la analize lucide ale declarației și nu la zbuciumări sentimentale cu vădite note demagogice.

Să vedem mai întîi contextul în care a fost făcută Declarația.
În Republica Moldova au loc alegeri prezidențiale.
Una dintre cauzele care pot duce la eșecul unui candidat pro-european e identificarea acestuia cu un adept al Unirii. Să fim serioși! Excepție făcînd o minoritate, alcătuită și din agenți de influență ai Serviciilor noastre secrete, nimeni de peste Prut nu vrea ca Republica Moldova să se unească cu România. Ce politician din Basarabia ar vrea să fie la noi cel mult prefect în timp ce acum poate rîvni la postul de conducător de țară? În aceste condiții, pentru ca la Chișinău să fie o conducere proeuropeană și prin asta pro-românească, e musai ca tema Unirii să treacă în planul secund al disputelor politice de la Chișinău. Disputele politice de la Chișinău sunt însă alimentate de campaniile din România gen Uite, acuș – acuș trecem Prutul! Declarația ambasadorului american a urmărit să-i descurajeze pe politicienii români.

În România tema Unirii e vehiculată cu o intensitate halucinantă prin raportare la ceea ce Nae Ionescu numea realități.
Își imaginează cineva vreo Mare Putere Europeană acceptînd Unirea?
Și nu pentru că asta ar însemna să supere Rusia, mai ales că, rămînînd cu Transnistria, Rusiei nici nu i-ar părea rău să aibă loc Unirea, ci pentru că revenirea Basarabiei la țara mamă ar însemna o Românie mai mare, mai puternică decît cea de acum. În ceea ce Perfidul Albion numea pe vremuri echilibrul european, o Românie reîntregită ar da mari bătăi de cap Marilor Puteri.

Nici America n-are interesul să vadă România mai mare decît e. E lesne de înțeles ce-ar însemna pentru americani, precedentul numit Unirea Republicii Moldova cu România. Americanii s-ar confrunta cu alte numeroase pretenții europene de schimbare a granițelor postbelice.

Bine, bine, zic babuinii îngrijorați c-ar putea supăra cu mîrîitul lor Marele Stăpîn și, prin urmare, preferă să scheaune, dar România e partener strategic al Americii, țara pe a cărei credință de cîine poate conta America în zonă. Cum să ne facă una ca asta America?
Le-aș putea răspunde cu jocul subtil al Germaniei hitleriste, care, deși vedea că Mareșalul Antonescu ar sta și-n cap de dragul Berlinului, cînd venea vorba de Diktatul de la Viena, ne lăsa să miorlăim cît puteam de tare, fără a se angaja o clipă că ne va da Ardealul. Avea ceva Germania cu noi? N-avea nimic. Avea în schimb interesul să nu-i supere pe unguri, și ei aliați.

Eu însă nu voi invoca trecutul.
Eu voi invoca prezentul.
Aviația turcă pisează cu bombe pe kurzi.
Asta după ce Erdogan a obținut acceptul secret al Americii să-i masacreze.

Kurzii au fost însă aliați loiali și eficienți ai Americii în confruntarea cu ISIS și cu Assad. Ei se bat însă pentru a-și face un stat al lor. Acest popor de 40 de milioane de suflete e un exemplu de ce înseamnă nedreptățile Cuconiței care e Istoria. N-au și ei în fine un stat al lor, un stat mic, fie și cît Luxemburgul, dar stat, cu președinte și drapel. N-au stat pentru că turcii văd într-un stat kurd un pericol mortal pentru ei. Drogați de iluzia că Partenerul Strategic America va fi recunoscător pentru tot ceea ce au făcut ei ca aliați credincioși, kurzii s-au iluzionat că-și pot permite un stat cu acceptul american. America avea de ales între Turci și Kurzi. Au ales pe turci, deoarece de turci nu se pot lipsi acum, pe cînd de kurzi, da. Și America și-a dat acceptul ca Turcia să-i masacreze pe kurzi, (bombănelile oficialilor americani sunt așa, de ochii lumii), deși aceștia sînt parteneri strategici ai Americii.

Babuinii de la noi n-au înțeles nimic din lecția trecutului, lecție care spune inclusiv babuinilor că în politica mondială nu există sentimente, ci doar interese. Nu oarecare, ci crunte, nemiloase.
Nu înțeleg nimic nici din cele două lecții ale prezentului: Declarația ambasadorului american și tragedia kurzilor.
Vor înțelege ei, babuinii, că singura politică a unei țări e cea bazată pe interesul ei național și nu pe iluzii de telenovelă în relația cu Marile Puteri?”

Nu vreau sa cad intr-un nationalism desuet, dar parerea mea este urmatoarea: noi, romanii, trebuie sa afirmam raspicat ca unirea Romaniei cu Basarabia e in interesul national al tarii noastre. Ca sa fiu foarte scurt in a explica de ce trebuie sa avem o astfel de atitudine, de ce trebuie sa reactionam in felul asta, voi spune doar ca, in caz contrar, se va mai intampla ceea ce observa oarecand Horia-Roman Patapievici: „se vor pisa, in continuare, altii in capul nostru”!!, citat din memorie. De aceea trebuie sa avem o asemenea atitudine si sa militam activ pentru unirea Basarabiei cu Romania. Este o lasitate fara margini si un servilism abject sa lasi totul pe seama Marilor Puteri, adica sa te pui singur in situatia de a nu conta deloc. Lucru asta e demn de cel mai mare dispret pentru ca e o lasitate care contravine idealurilor de unitate nationala ale propriului tau popor. Cu alte cuvinte, fara sa ti-o ceara cineva, te pui singur in postura de babuin. Pentru ca eu, ma iau pe mine ca exemplu, nu trebuie sa fiu intotdeauna de acord cu America, sau cu Presedintele SUA, sau cu Departamentul de Stat, sau cu ambasadorul SUA la Bucuresti, sau cu omologul sau de la Chisinau etc. Asta inseamna libertate si democratie.

Pe de alta parte, noi suntem intr-o alianta cu SUA si intr-un parteneriat strategic. SUA nu este o putere garanta pentru noi. Romania e tara membra cu drepturi depline a NATO.

„Își imaginează cineva vreo Mare Putere Europeană acceptînd Unirea?” – dar Unirea nu e actiunea unei Mari Puteri Europene. Ci in primul rand ar trebui sa existe vointa si dorinta cetatenilor de pe ambele maluri ale Prutului. Am inteles ca in Rep. Moldova sunt multi care n-ar vota pentru unire poate pentru ca nu inteleg bine lucrurile, poate din cauza propagandei rusesti, foarte puternice acolo, poate ca din cauza ca se tem de o amenintare directa din partea Rusiei sau cine stie din ce alta cauza. Asa s-a intamplat si la 1859 si la 1918, dar oamenii politici de atunci au militat pentru Unire si au facut demersurile necesare ca Unirea sa fie recunoscuta de catre alte tari, inclusiv Marile Puteri.

Este ingrozitor de umilitor pentru tara asta si pentru poporul roman sa creada ca trebuie sa accepte cineva, fie si o Mare Putere Europeana, Unirea cu Basarabia. A o recunoaste, asta e altceva.

Paralela cu perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial e caduca, intrucat nu mai sunt acele vremuri.  Iar a face o paralela intre NATO, alianta de acum, si alianta cu Germania hitlerista e un lucru totalmente gresit: este de natura evidentei.

„Excepție făcînd o minoritate, alcătuită și din agenți de influență ai Serviciilor noastre secrete, nimeni de peste Prut nu vrea ca Republica Moldova să se unească cu România. Ce politician din Basarabia ar vrea să fie la noi cel mult prefect în timp ce acum poate rîvni la postul de conducător de țară? În aceste condiții, pentru ca la Chișinău să fie o conducere proeuropeană și prin asta pro-românească, e musai ca tema Unirii să treacă în planul secund al disputelor politice de la Chișinău. Disputele politice de la Chișinău sunt însă alimentate de campaniile din România gen Uite, acuș – acuș trecem Prutul! Declarația ambasadorului american a urmărit să-i descurajeze pe politicienii români.”

Textul asta contine o exagerare si un adevar:

Exagerarea: „Excepție făcînd o minoritate, alcătuită și din agenți de influență ai Serviciilor noastre secrete, nimeni de peste Prut nu vrea ca Republica Moldova să se unească cu România.”

Adevarul: „Ce politician din Basarabia ar vrea să fie la noi cel mult prefect în timp ce acum poate rîvni la postul de conducător de țară? În aceste condiții, pentru ca la Chișinău să fie o conducere proeuropeană și prin asta pro-românească, e musai ca tema Unirii să treacă în planul secund al disputelor politice de la Chișinău.”

Si mai e ultima reactie, de un servilism ingrozitor: „Disputele politice de la Chișinău sunt însă alimentate de campaniile din România gen Uite, acuș – acuș trecem Prutul! Declarația ambasadorului american a urmărit să-i descurajeze pe politicienii români.”

Legat de ultima parte a editorialului. De unde pana unde kurzii aliati ai SUA? Exista vreun document care sa ateste acest lucru? In cazul Romaniei exista: Romania e membru cu drepturi depline al NATO. Kurzii nu vad in ce alianta ar fi cu SUA… Pe de alta parte, eu n-am auzit ca America i-ar sprijini pe kurzi in conflictul din Siria. Oficialii americani, Departamentul de Stat au folosit sintagma de „opozitie moderata” – aceea e sprijinita de SUA. E adevarat ca nu e clar din cine e compusa aceasta „opozitie moderata”. Si nicidecum nu vad prin ce s-a angajat SUA sa apere cauza kurzilor. Si atunci cum ai putea sa spui ca i-a sacrificat? Iar kurzii nu sunt parteneri strategici ai Americii, eu n-am auzit ca ar fi: exista un document in acest sens?

Iar pe noi trebuie sa ne intereseze implinirea idealurilor noastre de unitate nationala, nu ce batai de cap au altii – asta e treaba lor!!

Un alt editorial pe care doresc sa-l comentez:

Unde sunt Meșterii de altădată?!

„Cine dintre noi n-a avut un necaz în gospodărie produs de ceva care s-a stricat?
O instalaţie electrică, o centrală termică, un aparat de aer condiţionat.
Şi cine dintre noi nu s-a dat de ceasul morţii să aducă în casă, oricît l-ar costa, un priceput la reparat, un profesionist al meşteşugului, într-un cuvînt un Meşter?
Eu cel puţin, de fiecare dată cînd am adus în casă, găsit cu greu, un asemenea Meşter l-am primit cu mai mare sfiala decît dacă în casă mi-ar fi intrat însuşi distinsul Honoré de Balzac.
Şi tot timpul cît Distinsul a meşterit la aparatul defect am umblat în jurul lui în vîrful picioarelor, ca nu cumva să-l supăr şi să plece.

Nu e de mirare că, dînd în Publicistica lui Arghezi, peste articolul Biblioteca Muncitorului – tipărit în Săptămîna CFR din 12 iunie 1942 – am tresărit, uimit că marele scriitor a rămas impresionat, ca şi mine, de personalitatea unui Meşter care a făcut miracolul de a-i repara ceva care părea iremediabil stricat.

Desigur, Tudor Arghezi, dînd curs specificului acestei publicaţii la care începe să colaboreze într-o vreme cînd cotidianele cereau de la un autor de tablete contribuţii la propaganda Războiului Sfînt, scria acest articol ca pledoarie la Cultura muncitorului.

Eu însă am reţinut din tabletă elogiul adus de marele scriitor unui Personaj care pe zi ce trece lipseşte din peisajul românesc postdecembrist:
Meşterul.

„Am cunoscut odinioară un lucrător de «sudură», cum se cheamă lipitura fierului cu flacăra de oxigen, un mic patron al unui atelier, pierdut în mahalalele mărunte ale periferiei. Crăpase în gospodărie un cazan, cîrpit de mai multe ori de savanții reputați ai meseriei, și mă apropiam de iarnă cu mașina de apă caldă hodorogită. În sudură e ca și în literatură. Marii cîrpaci cu firmă, de cum le dai o treabă pe mînă, o strică.

Sudura cere, ca toate meșteșugurile, manuale sau de intelect, pe lîngă o pricepere corectă, un anume pipăit, o judecată intuitivă și ceea ce-i călugărește dragostea, dragostea de lucrul mîinilor tale, starea de grație, de har.

– Un singur meșter poate să dreagă cazanul matale, m-a orientat un vecin cazangiu: Gheorghe Tăflan. O să caut să vorbesc cu el.

Duminica următoare s-a prezentat un domn în haine albe, cu mustața masivă, cu cravata bine ajustată, de o simplicitate în toată ținuta lui, căutată cu gust. Mi-a dat o strîngere de mînă cinstită, de om întreg, și m-am uitat cu plăcere în căutătura lui dreaptă. I-am arătat ce trebuia făcut, a înțeles problema numai decît și sub vișinii din grădină, desfrunziți încet, mi-a schițat-o exact. Mînuia desenul tehnic pe secțiune, creionul și carnetul, cu o agilitate sigură de inginer. Pentru aducerea rezervorului la viață nu era de-ajuns o lipitură: trebuia o concepție, o concepție care lipsese încă de cînd fusese construit.

Convorbirea cu distinsul meșteșugar mi-a lăsat o amintire fermecată, o impresie de minte sprintenă și de intelectualitate solidă, iar cazanul, ieșit din sculele lui, s-a dovedit mai rezistent decît unul nou. Seara, cînd îți trec pe dinainte, fumînd o țigară, cîteva figuri, venite automat în amintire, mă gîndeam uneori la Tăflan și simțeam acea mulțumire de lucru definitiv, pe care o afli față de realizările deplin izbutite, frunza copacului, spicul de grîu, motorul în mișcare, echilibrul inteligenței…

Acum cîteva zile, mă găseam într-o mare librărie, obligat să înnegresc cu cîte o însemnare întîia pagină curată a fiecărui exemplar vîndut, dintr-o carte tipărită de curînd. Între sutele de cumpărători variați, care treceau pe dinaintea mesei, învelită cu o scoarță și decorată cu patru bujori scufundați într-o carafă de cristal, și-a întins exemplarul lui un personaj cu mîna noduroasă, și cum așteptam aplecat, să scriu, am întrebat, fără să-mi ridic ochii de pe condei:

D – Vă rog, numele dumneavoastră?
D – Gheorghe Tăflan…

Am sărit în picioare: Eram dinaintea Majestății Sale Aprige: Munca. Era neuitatul sudor, care venea din mahalaua lui depărtată, să cumpere cartea. Nu-l mai văzusem de cîțiva ani. De astă dată sosea de la lucru de-a dreptul, în ținută, totuși, îngrijită, de atelier.

– O să vă rog, mi-a spus Tăflan, să-mi semnați și alte două volume din biblioteca mea.
Frumos cartonate și cu oarecare lux, le-a scos dintr-un pachet.

Tăflan avea prin urmare o bibliotecă, o grijă de cărturar delicat pentru cărțile lui, cumpăra din strădaniile lui cărțile preferate, pe care cititorii intelectuali adeseori le caută gratuit, ca un drept al torturii că citesc. Cartea îl ține pe Gheorghe Tăflan vioi, conștiincios, sever cu sine și gînditor.
N-ar trebui să aibă orice muncitor o bibliotecă, pentru el și pentru familia lui?”

Citind acest articol, m-am întrebat în chip firesc:

1. De ce nu mai sînt astfel de Meşteri în România de azi?

2. Ce trebuie să facă societatea românească pentru a reabilita aceste genii ale muncii manuale?

3. Ce legi ar trebui date pentru ca Meşterul- patron să devină din nou personajul familiar al celor care, ca mine, au nevoie din cînd în cînd de cineva care e Meşter şi nu cîrpaci?!”

In primul rand e un usor anacronism in aceste randuri: noi prea intoarcem capul inapoi, parca am privi numai inapoi in loc sa privim mai des inainte pentru ca vremurile de care vorbeste maestrul Cristoiu au trecut de mult si nu prea mai au relevanta pentru zilele noastre: sunt lucruri intamplate acum peste 50 de ani…

Sunt meserii care se nasc si apun – lucru asta e o realitate pe care trebuie s-o acceptam. Apoi e vorba de piata muncii in care, ca pe orice piata, functioneaza Legea Cererii si Ofertei, care este o lege economica. Ori vorbim in termeni stiintifici, economici, ori vorbim in termeni nostalgici fata de o vreme pe care nici macar foarte multi dintre noi nici n-am trait-o dar ne place, unora dintre noi, s-o idealizam si s-o vedem un fel de paradis . Cui folosesc astfel de exagerari?

Pe de alta parte, mie mi se pare ca vedem situatia cam prea in negru, ca n-ar mai fi deloc mesteri buni in Romania sau ca ar fi extrem de putini. Nu cred ca lucrurile stau asa, ca au intrat mesterii in sac. Insa mi-e teama ca se abordeaza subiecte a caror explicatie nu e in zona literara. De ce nu ne-am gandi, spre exemplu, ca poate e mai bine si mai economicos sa cumperi un cazan nou decat sa-l carpesti pe cel vechi. Pentru ca munca manuala si mesterul adevarat, de care vorbeste Dl. Cristoiu, costa foarte scump si s-ar putea sa coste chiar mai scump decat cazanul nou, manufacturat de-a gata intr-o fabrica. De unde se vede ca noi inca vrem munca si performanta, dar pe bani putini… Vrem „genii ale muncii manuale”, dar sa fie platiti prost… Iar obiceiurile noastre sunt ale saracului ce tot carpeste in loc sa-si cumpere ceva nou, de calitate superioara.

Pe de alta parte, iata ce spune: „Un singur meșter poate să dreagă cazanul matale, m-a orientat un vecin cazangiu: Gheorghe Tăflan. O să caut să vorbesc cu el.” – deci nici pe vremea aceea, astfel de mesteri, cum ii vrea Dl. Cristoiu, nu se gaseau pe toate drumurile si nu era „din nou personajul familiar al celor care, ca mine, au nevoie din cînd în cînd de cineva care e Meşter şi nu cîrpaci”.

Totusi ar mai fi o problema interesanta care s-ar pune…

Vedeti, intreaba de ce nu mai avem astfel de Mesteri (cu „M” mare scris…) in Romania. Cu toate acestea pe vremea lui Ceausescu au fost atatea scoli profesionale de stat care aveau ca obiect de activitate pregatirea unor muncitori de „inalta calificare”. Stim cum s-a sfarsit comunismul. Eu m-as intreba altceva: de ce nu exista scoli de arte si meserii private care sa pregateasca oameni pentru a deveni asemenea Mesteri?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.