Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre Summitul istoric Donald Trump – Kim Jong-un de la Singapore

Orice s-ar spune, mi se pare ca e cel mai spectaculos eveniment de politica externa din ultimii ani. Si cred ca trebuie precizat un lucru: era in primul in rand in interesul Coreii de Nord ca acest Summit sa aiba loc. Sigur, controversele legate de aceasta intalnire istorica nu au incetat. E foarte important angajamentul Coreii de Nord in ceea ce priveste denuclearizarea completa a tarii, in cadrul procesului de pace din Peninsula Coreeana. Fara indoiala, se poate naste intrebarea daca nu cumva Kim Jong-un a cautat astfel sa-si legitimeze regimul. Mai ales ca s-a discutat in treacat doar, daca am inteles bine, despre respectarea Drepturilor Omului in Coreea de Nord.

Insa am impresia ca mai e si o alta problema la care regimul de la Phenian trebuie sa gaseasca solutii. Si s-ar putea ca Kim sa se fi gandit serios. Lumea se schimba, Coreea de Nord a ramas o tara ingrozitor de izolata. Apropo de participarea la Olimpiada, de observat ca in Coreea de Nord nu au loc evenimente sportive internationale. Lucru care arata cat de mult a izolat aceasta tara regimul comunist al dinastiei Kim, la Putere de zeci de ani. Nu mai vorbesc de faptul ca aceasta izolare pune serioase probleme legate de alimentatia si nivelul general de trai al populatiei. De observat ce diferenta imensa fata de China, tot un stat comunist si cu probleme destul de mari in respectarea Drepturilor Omului. China, in schimb, nu e atat de izolata si nu se confrunta cu asemenea dificultati majore precum Coreea de Nord. Dimpotriva! O solutie la toate aceste chestiuni grave o reprezinta, desigur, normalizarea relatiilor cu SUA. Cu alte cuvinte, Kim isi da seama ca lucrurile nu mai pot merge ca si pana acum. Si atunci trebuie sa intervina schimbari si reforme. Cu atat mai mult cu cat vorbim, de fapt, despre o tara divizata politic de atatia ani, Coreea, in doua entitati statale in care una dintre ele, Coreea de Sud, e prospera din punct de vedere economic si cealalta ajunsa intr-o saracie extrema si foarte izolata, Coreea de Nord. Un singur popor despartit din motive politice.

Desigur, denuclearizarea completa a Coreii de Nord pune acestei tari probleme de securitate, de aceea a si cerut sprijinul SUA pentru a-i asigura securitatea. Daca lucrurile vor merge bine, daca SUA si Coreea de Nord se vor intelege, lucrul asta va constitui un avertisment dur pentru Iran. Obama n-a prea reusit mare lucru nici in privinta Coreii de Nord si nici in privinta Acordului Nuclear cu Iranul. Iata ca Trump a trecut la actiuni cat se poate de concrete! Iar agreement-ul cu Coreea de Nord are implicatii clare, directe as spune, in Orientul Mijlociu. Iranului ii va fi din ce in ce mai greu sa nu tina cont de pozitia SUA si de noua viziune a Presedintelui Trump.

Trebuie sa remarcam ca Presedintele Trump este in plina ofensiva diplomatica, iar aceasta postare de pe twitter, forma preferata de comunicare si socializare a D-lui. Trump (de observat ca nu e FaceBook-ul), da marturie de acest lucru:

„….Germany pays 1% (slowly) of GDP towards NATO, while we pay 4% of a MUCH larger GDP. Does anybody believe that makes sense? We protect Europe (which is good) at great financial loss, and then get unfairly clobbered on Trade. Change is coming!”

O victorie diplomatica la Singapore are darul de a-i creste Presedintelui american credibilitatea in lume. In asemenea conditii va fi foarte greu pentru Germania sa joace un rol de prima donna assoluta in politica internationala si chiar pe plan european, daca Dl. Trump va reorienta politica SUA catre Europa. S-ar putea ca impunerea suprematiei americane in UE sa fie doar o chestiune de timp. Forta militara exceptionala, capacitatea economica uriasa a Americii, rolul international major al dolarului american fac posibila o astfel de evolutie. Presedintele Obama urmarea o forma de parteneriat transatlantic cu Uniunea Europeana. Dar daca America revine, ca sa zic asa – incerc sa fiu sugestiv, in Europa, va domni, daca se poate spune asa. Insa nu e foarte clar si cu ce concepte vor reveni, ca sa putem avea o imagine cat se poate de exacta asupra viziunii Administratiei Trump. Dar ne-am putea ghida dupa ce spunea el in campania electorala: Let’s make America great again! 🙂

Nu e inca foarte clar cum vede Dl. Trump relatiile cu Rusia, cu toate ca a pledat ca Rusia sa fie reprimita in G7. Insa trebuie remarcat ca pe vremea lui Obama, cu toate ca relatiile cu Rusia ajunsesera atat de incordate, la cel mai scazut nivel de la terminarea Razboiului Rece, nu s-au prea vazut rezultate, nu prea s-a vazut eficacitate. Sanctiunile economice e adevarat ca au lovit economia Rusiei, insa Rusia nu doar ca si-a revenit, dar mentine sub ocupatie Crimeea, are o prezenta activa in Siria iar Dl. Putin a castigat din nou stralucit alegerile. Rusia se mentine activa si in Uniunea Europeana, desi nu e un stat membru. Reprezinta in continuare o amenintare. Dar sa nu uitam ca atunci cand au fost la Casa Alba presedinti republicani s-a prabusit comunismul.

Fara indoiala, e foarte important sa stim cu ce concepte vine Dl. Trump si cum vede el relatiile cu Uniunea Europeana. Este adevarat, SUA apara Europa. Dar UE trece in zilele noastre prin momente dificile. Impresia care ti-o lasa realitatea europeana e cea a unui clivaj intre Sudul Europei, pe de o parte, si Nordul Europei, pe de alta parte. In Europa de Est si-au facut apartia regimuri iliberale (de ex.:Ungara, Polonia). Franta e in cautarea unei formule care sa-i asigure stabilitatea economica si sociala, iar Presedintele Macron pare ca urmareste un rol de secunda donna, dupa Statele Unite. Trebuie mentionat ca probleme economice serioase nu sunt doar in Italia si Spania, ci si in Franta – v. aici un tabel comparativ. Trebuie remarcat ca toate aceste trei tari au datorii publice mari si experimenteaza de o buna bucata de vreme un somaj ridicat, fara sa se gaseasca vreo solutie de remediere a acestei probleme. Daca, totusi, Italia si Spania au balanta contului curent pe plus, Franta o are de multa vreme pe minus… O Europa in doua sau mai multe viteze nu face altceva decat sa slabeasca Uniunea Europeana, s-o divizeze, sa mareasca clivajele. Statele Unite ar putea juca un rol important in ceea ce priveste intarirea stabilitatii UE pentru ca asemenea evolutii care conduc spre clivaje, spre astfel de fisuri nu sunt in interesul SUA. Sa ne gandim ca Razboiul Rece n-ar fi putut fi castigat daca in Europa de Vest ar fi existat tot felul de clivaje si fisuri, cuprinzator spus o realitate dizarmonica intre statele occidentale. Daca nu mai avem aceleasi pareri si interese cu privire, de pilda, la Acordul Nuclear cu Iranul inseamna ca nu mai formam un tot, ca Lumea Libera nu mai formeaza un tot, inseamna ca introducem o disonanta evidenta in relatiile dintre noi, dintre tarile noastre. Inseamna ca e o asociere nearmonioasa, o discordanta intre statele noastre. Lucrurile nu pot functiona bine in felul acesta.

Eu cred ca ar trebui sa recunoastem ca, de la Planul Marshall si pana la prabusirea comunismului in Europa de Est si URSS, Statele Unite au dat tonul in Europa Occidentala. Libertatea, prosperitatea Occidentului ar fi fost posibile altfel? Istoria ne arata rolul major jucat de SUA, dupa Razboi, in asigurarea stabilitatii politice si economice a Occidentului european. Si, desigur, in apararea Europei de Vest in fata pericolului comunist. Lucrurile au mers bine nu printr-o America neimplicata in Europa, ci dimpotriva. Sa ne gandim, spre exemplu, la Spania si la rolul major jucat de SUA in dezvoltarea economica a acestei tari, care era, dupa Cel de-Al Doilea Razboi Mondial, o tara foarte saraca si izolata in Europa datorita regimului franchist. Sa ne gandim si la fosta RFG si la ce sprijin puternic, economic si moral a primit din partea SUA pentru a se reface dupa ce Germania a fost cumplit distrusa in Razboi.Generatiile tinere, desigur, habar nu au sau stiu poate din povestile bunicilor, sau din carti, filme cat de distrus era Berlinul dupa Razboi sau Hamburgul, ca sa dau doar doua exemple. Or, RFG s-a refacut rapid cu ajutor american, fata de RDG-ul comunist ce a ramas la un nivel incomparabil mai modest. De asemenea, sa nu uitam sustinerea economica, politica si morala a Japoniei, dupa Razboi, acordata acestei tari de catre SUA, fapt ce a permis dezvoltarea incredibil de rapida a Japoniei, o tara care, inainte de Razboi era inca in feudalism!! Numai vorbesc si de Coreea de Sud…

Dupa prabusirea comunismului, reformele in Europa de Est nu ar fi fost posibile fara sustinerea politica si morala a Statelor Unite. La aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, tarile Europei de Est, in covarsitoarea lor majoritate membre ale UE, nu au atins, totusi, un nivel de prosperitate care sa le apropie semnificativ de tarile din Vest, cu putine exceptii. Evident, e o problema. Care ar trebui rezolvata. Evident, Tarile din Est au asteptari mari de la SUA si de la Presedintele Trump!! O spunem deschis: asta este realitatea!!

Revenind la Summitul de la Singapore, ramane de vazut ce se va mai intampla in zona. E un fapt semnificativ ca relatiile dintre cele doua Corei s-au imbunatatit. Se pune intr-un viitor apropiat de o unificare a Coreii? Cum vede Dl. Trump aceasta problema? Sigur, e prematur sa discutam despre acest lucru, dar nu se poate sa nu te gandesti inclusiv la cum se va schimba ecuatia geopolitica in zona in acest caz. Am vazut tot felul de speculatii: daca nu cumva denuclearizarea Coreii de Nord ar insemna si retragerea scutului nuclear de protectie american care apara Coreea de Sud si Japonia. Insa Casa Alba n-a pomenit nimic de asa ceva. E putin probabil sa se intample asa ceva. Dimpotriva, scutul american s-ar putea sa apere pe viitor si Coreea de Nord. Acest Summit, mi se pare, a dat o lovitura adversarilor politici ai Presedintelui Trump si ai Partidului Republican. Democratii isi pun, desigur, intrebari, ca orice forta politica de Opozitie. Donald Trump a dat o replica dura criticilor radicali pe care ii numeste „haters & losers”:

„The fact that I am having a meeting is a major loss for the U.S., say the haters & losers. We have our hostages, testing, research and all missle launches have stoped, and these pundits, who have called me wrong from the beginning, have nothing else they can say! We will be fine!”

Un succes al acestui Summit – a fost un succes, s-ar putea spune, dar ramane de vazut – ii atinge pe Democrati deoarece merge la inima pacifistilor pentru ca Trump a dat o sansa pacii in lume. Probabil ca nu putini dintre sustinatorii Partidului Democrat il sustin pe Trump din acest punct de vedere. De aceea probabil ca  Democratii vor cauta tot felul de teze si explicatii care sa complice jocul politic intern pe aceasta tema.

Lucrurile sunt inca la inceput si din acest motiv eforturile diplomatice de ambele parti – SUA si Coreea de Nord – vor trebui sa continue pentru definitivarea cu succes a procesului de pace din Peninsula Coreeana.

iunie 12, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 16 comentarii

Violente…

O tragedie a cutremurat Las Vegas: cel mai sangeros atac armat din istoria SUA, dupa cum il califica The Guardian, soldat cu 50 de morti si peste 400 de raniti. Iata aici un articol realizat de Stirile Pro TV. A fost un festival de muzica country desfasurat in aer liber, la care participau mai mult de 22.000 de persoane, cand, deodata, s-a deschis focul asupra multimii. Atacatorul, identificat drept Stephen Craig Paddock în vârstă de 64 de ani, din orașul Mesquite, statul Nevada, a deschis focul dintr-un hotel din apropiere. Se pare ca s-ar fi sinucis inainte de a descinde politia. In camera sa de hotel s-au gasit 10 arme. „Anchetatorii au mai spus că au localizat cele două mașini date în căutare și au încredere că au localizat-o și pe femeia care era cu atacatorul în timp ce acesta a deschis focul de la etajul 32”.

Greu de spus ce l-ar fi determinat pe un barbat de 64 de ani sa faca asa ceva… Insa mie motivul ca ar fi fost instabil psihic nu mi se pare a fi chiar atat de intemeiat cum poate parea la prima vedere…

Inteleg ca n-ar fi vorba de un atac terorist sau cel putin politia nu se grabeste sa trateze acest tragic incident in felul acesta. Lucrul e de inteles. Desigur, ar trebui aflat ce l-a determinat pe atacator sa comita un asemenea omor in masa ca mai apoi sa se sinucida… Ce rol avea acea femeie… Dar Politia a tras concluzia ca Marilou Danley n-ar fi implicata in acest masacru. Inteleg ca nu era cunoscut nici FBI-ului, daca am inteles bine. Insa explicatia poate fi mult mai simpla: a fost platit. A jucat totul pe o singura carte: ori la bal, ori la spital, cum se spune. A ales un loc de unde sa poata sa comita grozavia iar dupa ce a facut-o, vazand ca nu are sanse de scapare, s-a sinucis.

Despre suspect – aici si aici.

Omul n-a mai avut probleme cu politia, decat incidente minore de circulatie. El a fost gasit mort de catre politie la etajul 32 al hotelului Mandalay Bay. Am putea sa ne gandim si la ipoteza ca ar fi fost ucis. Daca s-a cazat la hotel in 28 septembrie, imposibil ca in 3 zile, ba chiar poate 4 zile, sa nu fi intrat personalul hotelului responsabil cu curatenia pentru a face curat in camera sa. Deci e posibil ca armele sa le fi adus sau primit chiar in ziua atacului! Altminteri ar fi fost riscant si ar fi pus operatiunea criminala in pericol. Ce sens ar fi avut sa stea 3 zile cu 10 arme (!!) si inca de asalt in camera de hotel? Posibil sa fi fost omorat imediat dupa ce a mitraliat multimea adunata la festival. Un pistol cu amortizor ar fi fost suficient. Cei (sau cel) care l-au omorat, care s-au folosit de el si pe urma l-au omorat, au fugit repede. In panica si haosul creat au scapat usor, mai ales daca erau niste profesionisti. Important a fost ca operatiunea a reusit. Pe el l-au abandonat acolo, in camera de hotel, mort. In felul acesta nu exista martori, suspectul principal a murit, iar cei care au pus la cale operatiunea s-au evaporat in liniste, fara a putea fi identificati. Daca ar fi fugit si el, ar fi ramas, totusi, identificat in registrul hotelului. Deoarece chiar daca ar fi luat si armele cu el, s-ar fi putut stabili cu exactitate, la o expertiza balistica, de unde s-a tras in multime. Pe cand asa, totul s-a inchis. El a murit.

Ciudat e ca s-ar fi „sinucis”… Adica a omorat o mare multime de oameni pentru ca dupa sa se sinucida? A avut vreo nevoie de o asemenea justificare a actului suicidar? In general vorbind, sinucigasii nu se justifica. Iar cei care planuiesc o asemenea operatiune cauta sa nu lase urme!!

Dupa parerea mea, a fost un atac deliberat pus la cale si ar trebui sa se cerceteze toate pistele posibile si imposibile! E prea profesionist lucrata aceasta crima perfecta ca sa putem conchide ca un om de 64 de ani dintr-un orasel obscur din Nevada, care n-a mai avut probleme cu politia, sa fi facut o astfel de grozavie intr-un moment de tulburare psihica. Mesquite, Nevada e un orasel, daca se poate spune asa, de doar 17.987 de locuitori. Deci genul de orasel in care toata lumea cunoaste pe toata lumea, cum se spune. Cum a facut rost de arme si munitii? Cum de nu a atras atentia? Inclusiv arme de asalt… Ca inteleg ca Politia nu stia nimic. Insa e greu de presupus ca Politia sa nu stie chiar nimic cand e vorba de 10 arme, ca atatea s-au gasit in apartamanetul din hotel. De aici ar rezulta ca armele i-ar fi fost aduse la hotel chiar in ziua atacului. Ce putem afla despre Mesquite e ca acolo se gasesc cateva cazinouri care reprezinta, de fapt, economia localitatii. E foarte posibil ca lucrurile sa se fi pus la punct acolo, fara sa stie cineva. Ar trebui studiata implicarea unor servicii de spionaj straine in toata aceasta afacere. Coreea de Nord, Iran, Rusia…? Nu stiu, stau si ma intreb…

De asemenea ar fi posibil ca sa nu o fi facut-o el. Pur si simplu poate ca a fost adus acolo, in camera de hotel, apoi impuscat, de asa maniera incat sa para ca el ar fi comis crima spoi s-a sinucis Sau poate ca au intrat peste el, l-au amenintat, l-au impuscat. Inscenarea unei sinucideri, cu amprente cu tot. Facuta rapid si profesionist. Camera de hotel fiind inregistrata pe numele lui.

Foarte ingrijorator valul acesta de violente, atentatele acestea teroriste sau nu…

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei morti si sa-i ajute pe cei raniti.

Totusi, iata si o alta pista de cercetare:

Mediafax

Organizaţia teroristă Stat Islamic a revendicat responsabilitatea atacului din Las Vegas

„Organizaţia teroristă Stat Islamic a revendicat responsabilitatea atacului ce a avut loc luni în Las Vegas, în urma căruia cel puţin 50 de persoane au murit şi alte peste 400 au fost rănite, relatează The Independent.

Anunţul grupării teroriste a fost făcut, luni, de agenţia de propagandă a jihadiştilor, Amaq, care a precizat că atacatorul a fost ”un soldat al Stat Islamic.

”Atacatorul din Las Vegas este un soldat al Stat Islamic ce s-a convertit la islamism în urmă cu câteva luni”, se arată în anunţul reţelei teroriste.

Potrivit jihadiştilor, atacul reprezintă un răspuns la acţiunile coaliţiei care luptă împotriva reţelei teroriste Stat Islamic.”

Nu spun ca nu trebuie cercetat, dar o asemenea revendicare trebuie privita cu prudenta. ISIS are tot interesul sa revendice astfel de acte ce se pot numi pe buna dreptate teroriste, pentru ca in felul acesta proiecteaza o imagine marita a terorii, crescandu-i astfel influenta. Asta nu inseamna, totusi, ca lucrurile ar sta asa. Pentru ca ar trebui vazut cum un cetatean de 64 de ani, taman din Mesquite, s-a convertit la islamism tocmai cu o luna in urma si apoi sa faca o asemenea grozavie… Deci oricine se converteste la Islam poate sa faca, in secunda doi, o asemenea grozavie! Cam asta rezulta din comunicatul ISIS… Interesant… Daca atacatorul s-a convertit la Islam, lucrul poate si nu poate fi verificat.

Iata si punctul de vedere al FBI:

FBI susţine că atacul armat din Las Vegas nu are legătură cu terorismul internaţional

„Atacul armat din oraşul american Las Vegas nu are nicio legătură cu terorismul internaţional, anunţă Biroul Federal de Investigaţii, în contextul în care masacrul a fost revendicat de organizaţia teroristă Stat Islamic.

„Până în acest moment, nu a fost depistată nicio legătură între acest atac şi vreun grup terorist internaţional”, a declarat agentul FBI Aaron Rouse, coordonatorul anchetei.

Reţeaua teroristă Stat Islamic a revendicat atacul din Las Vegas, soldat cu cel puţin 58 de morţi şi 500 de răniţi. Organizaţia teroristă sunnită susţine că Stephen P., autorul atacului, se convertise de câteva luni la islam.”

Iata aici un articol din Romania Libera care consemneaza ca au murit 58 de persoane si 515 au fost ranite!!

Catalonia…

Iata ca, din pacate, avem parte de violente si in Europa. 890 de raniti in urma confruntarii dintre Politie si votanti cu ocazia referendumului pentru independenta Cataloniei fata de Spania… Premierul Mariano Rajoy insista ca referendumul a fost ilegal si ca „marea majoritatea populatiei nu a dorit sa participe la acest refrendum al secesionistilor”. Iata ce spune europarlamentarul si profesorul de stiinte politice, Dl. Cristian Preda, despre acest referendum:

RFI

Cristian Preda: Referendumul din Catalonia introduce o nouă criză politică în Europa

„O Catalonie independentă ar fi în afara Uniunii Europene, declară la RFI eurodeputatul Cristian Preda, membru al grupului PPE din Parlamentul European. El nu crede că ar exista vreun actor politic semnificativ pe scena internaţională, exceptând poate Rusia, care să recunoască independenţa Cataloniei.

Cristian Preda e de părere că referendumul de duminică din Catalonia „introduce o nouă criză politică în Europa şi asta e neplăcut pentru toate statele membre, pentru Uniune, în ansamblul ei, asta e principala consecinţă”.

Europarlamentarul se aşteaptă ca situaţia să se agraveze: „Mă tem că situaţia se va înrăutăţi, pentru că forţele politice din Catalonia, care controlează Guvernul regional par decise să meargă până la capăt. Consultarea organizată de acest Guvern regional s-a desfăşurat în condiţii foarte proaste, însă acum câteva săptămâni, în Camera regională de la Barcelona s-a votat o lege care nu introducea un prag de validare minim pentru rezultatele referendumului. Aşa că foarte probabil, în următoarele 48 de ore, acest Guvern regional va declara independenţa, cel puţin la asta mă aştept eu”.

 

O republică, în interiorul unei monarhii

 

Ce consecinţe ar avea o Catalonie independentă? „Dacă mâine Catalonia este declarată o republică independentă, avem nu doar o nouă formă politică pe teritoriul monarhiei spaniole, o nouă formă de guvernare, Spania este o monarhie şi am avea o republică coabitând într-o parte a ţării cu monarhia, dar vom avea un teritoriu care se desprinde sau doreşte desprinderea de Uniunea Europeană, pentru că un nou stat este evident în afara actualei configuraţii de 28 de state”, spune Cristian Preda.

El crede că nici o ţară importantă nu va recunoaşte o Catalonie independentă, cu excepţia Rusiei: „Spania este una dintre cele cinci ţări europene care nu au recunoscut Kosovo drept stat. Pentru spanioli, unitatea Spaniei e ceva foarte preţios. Spania este în UE un stat foarte influent, unul dintre marile state europene şi sunt convins că nici unul dintre statele din UE nu ar recunoaşte independenţa catalană. Să precizăm de asemenea că la putere în Catalonia sunt două partide afiliate, unul, cel al lui Puigdemont la familia liberalilor şi democraţilor europeni şi respectiv celălalt la Verzii europeni. Sunt două familii care nu au o influenţă semnificativă în plan european. La nivel internaţional, mi-e greu să văd cine ar face-o. Probabil că Moscova ar utiliza această declaraţie pentru a argumenta, aşa cum face de ani buni, slăbiciunea UE, a liderilor. Vedem de altfel acest discurs pătrunzând încet-încet şi în România. Se vorbeşte zilnic cât de slabi sunt liderii europeni, cât de proşti sunt ei şi cât de deştepţi suntem noi, cei care asistăm la evoluţiile politice din Europa. Nu cred că se pune problema recunoaşterii, adică ar exista vreun actor politic semnificativ pe scena internaţională, exceptând, cum spuneam, Rusia, care să recunoască independenţa. Sunt mişcări secesioniste şi în alte părţi din Europa, sunt mişcări secesioniste şi în afara Europei”.”

Mediafax

Referendum în Catalonia| 90% dintre catalani s-au pronunţat pentru independenţa faţă de Spania, după numărarea a peste 2,2 milioane de voturi / Sindicatele pregătesc o grevă regională | VIDEO, FOTO

„Guvernul regiunii autonome Catalonia a anunţat, luni, că 90% dintre catalani s-au pronunţat în favoarea independenţei faţă de Spania, în cadrul referendumului din 1 octombrie, după numărarea a peste 2,2 milioane de voturi, relatează site-ul publicaţiei El Pais.

Jordi Turull, purtătorul de cuvânt al guvernului Cataloniei, a precizat că 2.262.424 de voturi au fost numărate până în prezent.

2.020.144 (90,09%) de participanţi la referendum au votat „Da” la întrebarea privind independenţa faţă de Spania, 176.565 (7,87%) au votat „Nu”, 45.586 (2,03%) de buletine de vot au fost neştampilate, iar 20.129 (0,89%) de voturi au fost declarate nule.

Executivul regional al Cataloniei a mai precizat că alte aproximativ 770.000 de persoane nu au putut să voteze, întrucât secţiile de votare din şcolile aferente zonelor în care se aflau au fost închise.

Vom pune în aplicare mandatul democratic pe care l-am primit astăzi din partea cetăţenilor„, a precizat Oriol Junqueras, vicepreşedintele regiunii autonome Catalonia.

PRIMELE REACŢII ALE LIDERILOR EUROPENI

Guvernul regional a precizat că aproximativ 15.000 de voturi urmează să mai fie contorizate. Prezenţa la referendum este de aproximativ 42.3%, în condiţiile în care sunt 5,34 milioane de persoane cu drept de vot în Catalonia.

Peste 40 de sindicate şi asociaţii din Catalonia fac demersuri pentru o grevă la nivel regional în cursul zilei de marţi, în semn de protest faţă de represiunea majoră din partea poliţiei la referendumul de independenţă.

Cele mai importante sindicate din Spania condamnă „încălcarea gravă a drepturilor şi libertăţilor” cetăţenilor Cataloniei în cursul zilei de 1 octombrie.

Guvernul Cataloniei a anunţat organizarea unei şedinţe extraordinare pentru luni, de la ora locală 10.30 (11.30, ora României), pentru a studia rezultatele referendumului de independenţă şi pentru a decide acţiunile următoare.

Este impresionant răspunsul cetăţenilor. Legitimitate şi demnitate!„, a reacţionat Carles Puigdemont, şeful executivului Cataloniei, prin intermediul contului de Twitter.

Ministrul catalan pentru Afaceri Externe, Raul Romeva, a declarat că „toată lumea a văzut pe de o parte violenţă şi ruşine, iar pe de altă parte democraţie şi demnitate„. […]”

Chestiunea care se pune: acest referendum nu este constitutional, deci nu este legal. Din aceasta cauza nu poate fi recunoscut pe plan international si, evident, nu poate fi recunoscuta o Catalonie independenta de Spania. A plasa Catalonia in afara Spaniei si Uniunii Europene in numele unei asa-zise prosperitati este o idee atat populista cat si gresita. Si o astfel de abordare care instiga la secesiune nu poate fi acceptata in Europa. Dar despre independenta Cataloniei si referendumul pentru autodeterminare din 2014 – aici si aici. Declaratia de suveranitate a Cataloniei din 2013 a fost suspendata de Curtea Constitutionala a Spaniei. In 2014 pe 25 martie a reiterat acelasi lucru: „Declaratia de Autodeterminare si Dreptul de a Decide al Poporului Catalan este este neconstitutionala si nula si ca atare nu permite un referendum pe tema autodeterminarii in Catalonia”. Insa atunci Guvernul Spaniol a anuntat ca va bloca votul apeland la Curtea Constitutionala, dar pe 14 octombrie Presedintele Cataloniei a propus un „proces de participare al cetatenilor”. Guvernul Catalan a replicat ca va merge mai departe cu votul sfidand Curtea Constitutionala a Spaniei. Iar pe 5 noiembrie reprezentantii catalani s-au plans organizatilor internationale pentru blocarea autodeterminarii.

Trebuie spus ca aceasta chestiune a independentei Cataloniei a inceput in 1922 cand Francesco Macia a fondat Stattul Catalan. Macia a proclamat Republica Catalana, dar dupa negocieri cu liderii noii Republici Spaniole el a acceptat in schimb autonomia in cadrul Statului Spaniol. Genralul Francisco Franco a abolit autonomia in 1938. Dupa moartea dictatorului spaniol, in 1975, partidele politice s-au concentrat mai mult asupra autonomiei decat asupra independentei. Asta se arata in Wikipedia. De asemenea arata ca miscarea moderna de independenta s-a produs in 2006 cand Statutul de Autonomie, agreat de Guvernul Spaniol si trecut prin referendum in Catalonia, a fost amendat de Inalta Curte de Justitie a Spaniei care a decis ca unele articole sunt neconstitutionale si altele trebuie interpretate restrictiv. A urmat un val de proteste populare care, in cele din urma, s-au transformat in cerere pentru independenta. La referendumul din 2014 81% au votat „yes-yes”, dar prezenta la vot a fost de doar 35%.

Un articol Wikipedia despre actualul referendum – aici. Inteleg ca prezenta la vot a fost de 42,34%, deci sub 50%! Reactii, inclusiv pe plan international – aici.

O chestiune complicata cu un background istoric incarcat…

Ar trebui sa ne ingrijoreze faptul ca traim intr-o lume din ce in ce mai violenta… O lume care parca nu se mai exprima pasnic, prin idei, ci prin violenta. Este cu totul regretabil si exprima o scadere spirituala, un deficit destul de mare de spiritualitate, daca se poate spune asa, care se manifesta pe plan mondial. Este cu totul condamnabil omorul incalificabil si de o extrema lasitate petrecut in Las Vegas dar si brutalitatea politiei de pe strazile Barcelonei care nu s-a dat in laturi sa molesteze inclusiv batrani! Este cu totul regretabila aceasta radicalizare, sau cum sa-i spun?, aceasta diminuare a tolerantei fata de cel ce are o alta opinie decat a ta, lucru care nu mai face posibil dialogul normal, civilizat, democratic. Aceasta stare de violenta pune in pericol pacea, democratia, astupa caile dialogului si cauta sa distruga abordarea constructiva a problemelor, cooperarea intre oameni. Eu as face un apel ferm catre guvernele lumii ca sa goneasca din rasputeri acesti caini ai urii care macina la ora actuala umanitatea. E de plans, zau asa, starea in care suntem… Ar trebui sa nu ne invartosam inima si sa privim si cu inima acest inceput de decreptitudine a lumii, ticalosia in care traim si ne zbatem.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 2, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 22 comentarii

Un nou atentat terorist. La Barcelona

Iata ca un nou atentat terorist zguduie Europa. S-a intamplat de data aceasta la Barcelona. Ce am putut citi e halucinant: cel putin 13 morti si 80 de raniti. Am inteles ca a fost vorba de o furgoneta care a imtrat in multime. Ingrozitor!!

Atentatul a fost revendicat de Statul Islamic. Se putea observa si dupa stilul de actiune.

Am auzit la televizor o parere care tinea seama de mumarul musulmanilor traitori in Europa, in jur de 20 de milooane, si daca doar un procent ar fi radicalizati.

Eu sunt de acord ca nu toti sunt radicalizati sau extremisti. Insa mi se pare ca problema nu consta doar in numar. Adevarul care nu se spune este ca nu s-a actionat impotriva lor – iar daca s-a facut, s-a facut slab, la modul anemic – din motive de corectitudine politica. Eu cred ca serviciile de informatii au avut datele necesare pentru a se putea actiona impotrova lor, pentru a dejuca atentatele. Guvernele insa n-au actionat.

Filozofia corectitudinii politice impreuna cu un umanism superficial si prost inteles au facut ca sa-i  primim si sa-i acceptam pe acesti criminali in mijlocul nostru.

Mi se pare ca mai trebuie spus ca fosta Administratie de la Casa Alba, sub presedintia D-lui. Obama, primul Presedinte american de culoare, a dus sau a incercat sa duca o politica favorabila musulmanilor, in special celor suniti. Mai trebuie spus ca in istoria populatiei de culoare din Statele Unite a existat un mare luptator de culoare, musulman, pentru drepturile civile ale negrilor: Malcolm X. Cu un astfel de background a venit Obama la Casa Alba. Si el trebuia intr-un fel sau altul sa dea satisfactie acestui electorat care l-a votat.

In Europa, curentele de stanga au permis primirea in ultima vreme a unui mare numar de musulmani, proveniti, multi dintre ei, din zone de conflict armat, spre exemplu Siria.

Cum initial europenii au presupus ca religia nu ar avea importanta si sa nu se faca referire la religie (idee masonica) pentru ca sa nu se ajunga la conflicte si dezbinari, tocmai la asa ceva s-a ajuns.

Intr-un fel rationala, ideea de a nu face referire la religie, desi li s-a respectat intru totul dreptul la libertatea de constinta si construirea de lacase de cult, nu a putut sa opreasca radicalizarea lor, desi un procent foarte redus raportat la marea masa a musulmanilor din Europa.

Ajunsi in acest punct, autoritatile ar fi trebuit sa actioneze, sa starpeasca raul din fasa. N-au facut- o. S-a mers la inceput pe ideea tolerantei. Dupa care, cand radicalismul a prins in vigoare, tot nu s-a actionat in vreun fel. Pasivitatea autoritatilor, combinata cu minciuni, mai bine zis autominciuni, sau diversiuni cum au fost cele legate de romani sau de tiganii din Romania, au condus la situatia actuala.

Intr-un elan stangist demn de o cauza mai buna, daramam statuia Generalului Lee, dar n-am vazut sa se spuna ca Statul Islamic e tot atat de rau ca hitlerismul. Ca acesti nemernici ar trebui tratati precum criminalii de razboi.

Si ma intreb de ce nu se recunoaste acest lucru!

Nu se recunoaste deoarce corectitudinea politica a inceput sa joace rolul unei religii absurde: am ajuns sa admitem in societatea noastra criminali periculosi, dar a ajuns sa ne fie frica sa spunem lucrurilor pe nume. Si sa actionam atunci cand trebuie si asa cum trebuie.

Statul Islamic a inregistrat infrangeri grele in Orientul Mijlociu. Mai ales in Irak. E vremea sa fie invins si in Europa. Lucrul acesta nu e cu putinta daca nu se iau masuri. In Germania, spre exemplu, nu se iau aproape deloc masuri. Nici nu se va lua, datorita background-ului nazist al Germaniei. Autoritatile germane vor prefera sa moara cetateni germani nevinovati, decat sa se faca si cea mai voalata referire la trecutul nazist in cazul in care s-ar lua masuri adecvate, care, evident, nu sunt cele naziste. Aici vorbim ca nu se iau masuri in conformitate cu statul de drept, tolerand crimele comise de extremistii musulmani.

In Franta s-au luat masuri, dar nici pe departe de amploarea care ar fi trebuit sa fie. Am inteles ca au fost arestati pana in 300 de musulmani – mult prea putin dupa parerea mea. Si cu totul ineficient daca il arestezi, dar mangai pe crestet asemenea criminali.

Eu vorbesc, ca sa fie clar, de acesti crminali si de destructurarea acestor retele teroriste din Europa. Lucrul acesta se putea face. In orice caz se putea face mai bine decat s-a facut pana acum.

Interesant este ca primul care a asociat mahomedanismul cu astfel de actiuni teroriste a fost Barack Obama, care dupa un atentat sangeros in Franta, nu a dorit sa participe la un mars de protest in Paris, la care au fost prezenti toti liderii europeni. De aici rezulta ca Obama a admis cu buna stiinta terorismul si crimele acestuia. De asemenea condamnarea torturarii acestor monstrii a aratat din partea fostei Administratii de la Casa Alba o atitidine binevoitoare fata de terorismul islamic. De asemenea de a nu se pomenii cuvantul islamic dupa cuvantul terorist a incercat sa ascunda realitatea, in numele corectitudinii politice, favorizandu-i pe teroristi. La fel au facut si liderii europeni, inseland increderea oamenilor care i-au votat, neputand sa le asigure securitatea in fata unui asemenea flagel, pe care cu buna stiinta l-au admis in societate!

Asa ca nu trebuie sa ne mire ceea ce s-a petrecut la Barcelona.

P.S.

Sunt de acord cu comentariul facut de Cristian Preda pe FaceBook – aici:

Barcelona, o nouă victimă a terorii îndreptate împotriva libertății occidentale, în numele islamului.

Cristian Pop E da, CTP ne’a zis sa ne obsinuim. Sa se obisnuiasca el sa vada copii morti intinsi pe asflat. Bine ca nu s’au obisnuit americanii cu nazismul in Europa in timpul WW2.

Cristian Preda Trebuie să ne obișnuim cu un singur lucru: să fim gata să ne apărăm libertatea!”
Insa trebuie si actionat impotriva acestor criminali, ca tocmai asta e problema: NU s-a actionat pana acum…

august 18, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 33 comentarii

Despre problemele zilelor noastre…

Gandul

Scandalul spionajului. Şeful biroului CIA din Berlin A FOST EXPULZAT

Se arata ca:

Berlinul îl expulzează pe şeful serviciilor secrete americane din Germania, a anunţat joi un deputat, transmite AFP.

„Reprezentantului serviciilor secrete americane de la Ambasada Statelor Unite ale Americii i s-a cerut să părăsească Germania”, a declarat Steffen Seibert, un purtător de cuvânt al Guvernului german, citat într-un comunicat.

Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.”

Agentul dublu care reaprinde scandalul NSA între Germania şi SUA. Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.

Acest agent dublu ar fi avut misiunea de a strânge documente despre o comisie de anchetă parlamentară germană înfiinţată după dezvăluirile de presupus spionaj desfăşurat de agenţia de informaţii americane NSA.

La rândul său, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a avertizat că, dacă aceste informaţii sunt exacte, cazul trebuie clarificat rapid, precizând că a cerut Washingtonului să elucideze acest dosar „cât mai repede posibil”.

Ministrul german de Interne, Thomas de Maizière, le-a cerut Statelor Unite să răspundă „rapid şi clar” acestor informaţii, potrivit unor extrase dintr-un interviu ce va apărea luni în cotidianul Bild.

Angela Merkel a început duminică o vizită de trei zile în China, cea de-a şaptea de la preluarea funcţiei în 2005. Ea este însoţită de o delegaţie formată din lideri economici, între care oficiali ai Siemens, Volkswagen, Airbus, Lufthansa şi Deutsche Bank.

China reprezintă pentru Germania a doua piaţă de export (în afara Uniunii Europene), după Statele Unite.”

Iata ce titreaza si Evenimentul Zilei:

Germania l-a expulzat pe șeful biroului CIA de la ambasada americană la Berlin

Se arata ca:

Guvernul german a anunțat astăzi că i-a cerut șefului biroului CIA de la ambasada americană din Berlin să părăsească țara, la o săptămână după arestarea unui agent al serviciilor germane de informații BND suspectat de spionaj în favoarea SUA.

„Reprezentantul serviciilor americane de informații de la ambasada Statelor Unite ale Americii a fost somat să părăsească Germania” a declarat Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al guvernului german.

La rândul său, președintele comisiei parlamentare de control al activității serviciului german de informații a declarat că s-a recurs la această măsură după ce americanii au spionat politicieni germani și după refuzul Washingtonului de a coopera în scandalul de spionaj și de a oferi răspunsuri adecvate.

Decizia de expulzare vine la o săptămână după arestarea unui agent BND suspectat că spiona în favoarea americanilor, scandal care i-a înfuriat și mai mult pe oficialii germani.

Anul trecut, un fost angajat al serviciilor americane de informații, Edward Snowden, a dezvăluit lumii întregi amplul program de spionaj electronic global practicat de NSA, Germania fiind principala victimă în Europa.

Ieri, presa germană a dezvăluit că un al doilea suspect de spionaj în favoarea Americii, de data aceasta un militar, este luat în vizor de autoritățile germane.

„Din punctul meu de vedere, spionarea aliaţilor este o risipă de energie. Avem atâtea probleme, ar trebui să ne concentrăm asupra lucrurilor importante”, a îndemnat cancelarul german Angela Merkel, în răspuns la o întrebare ce i-a fost adresată astăzi în cursul unei conferinţe de presă cu premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă.

În opinia sa, priorităţile ar trebui să fie găsirea unui răspuns la provocările din Siria şi combaterea terorismului, în paralel cu întărirea încrederii între aliaţi.”

The New York Times

Germany Expels Top U.S. Intelligence Officer

Se arata ca:

„BERLIN — Germany announced Thursday that it had ordered the senior American intelligence official in the country expelled, retaliating for apparent American recruitment of spies here.

“The representative of the U.S. intelligence services at the United States Embassy has been asked to leave Germany,” a government spokesman, Steffen Seibert, said in a statement.

“The request occurred against the backdrop of the ongoing investigation by federal prosecutors as well as the questions that were posed months ago about the activities of U.S. intelligence agencies in Germany,” he said. “The government takes the matter very seriously.”

Mr. Seibert said Germany continued to seek “close and trusting” cooperation with its Western partners, “especially the United States.”

Clemens Binninger, a member of Chancellor Angela Merkel’s party, said the move was “a political reaction of the government to the lack of willingness of U.S. authorities to help clear up any questions arising in the past year” in connection with American surveillance of Germany and its leaders.

German officials have been frustrated in their efforts to receive clarification from Washington over allegations of spying that began last year when it was revealed that the National Security Agency had been monitoring the chancellor’s cellphone. Although President Obama has offered assurances that it will no longer happen, revelations last week that a member of the German secret services had been spying for the United States sparked a fresh round of outrage.

On Wednesday, the police searched the Berlin office and apartment of a man suspected of being a spy, federal prosecutors said. They declined to give further information, but the German news media reported that the suspect worked for the Defense Ministry. A ministry spokesman confirmed that it was involved in an investigation.” (subl. mea)

A fi proamerican nu mai inseamna sa fii si progerman…? De observat ca purtatorul de cuvant al Guvernului german a declarat ca Germania va cauta o „cooperare stransa si de incredere” cu partenerii sai occidentali, „in special cu Statele Unite”. O fisura in cadrul NATO ar fi un lucru cu adevarat grav…

Pe de alta parte, Hillary Clinton a dat un interviu ziarului german Bild am Sonntag. Iata ce ne spune Gandul:

Hillary Clinton: Putin „poate să fie periculos”

Se arata ca:

Fostul secretar de Stat Hillary Clinton a apreciat că preşedintele Vladimir Putin „poate să fie periculos” şi că politica acestuia în Ucraina ar fi necesar să primească un răspuns unit din partea statelor occidentale, într-un interviu pentru ziarul duminical german Bild am Sonntag, relatează AFP.

La întrebarea în ce măsură ar putea Putin să fie periculos, în contextul anexării Crimeei de către Rusia şi conflictului dintre separatiştii proruşi şi autorităţile de la Kiev în estul Ucrainei, Clinton a răspuns, în acest interviu publicat în limba germană, „cred că poate să fie periculos”.

„Occidentul este necesar să răspundă printr-o reacţie comună la ultima agresiune a acestuia în Ucraina”, a declarat ea în acest interviu publicat în ziua lansării cărţii sale „Hard Choices” la Belin.

În opinia sa, „un om ca Putin merge întotdeauna până la limită. El încearcă întotdeauna să testeze rezistenţa celorlalţi”, după care îşi readaptează tactica.

Întrebată, în cursul prezentării cărţii sale, ce fel de interlocutor este Vladimir Putin, ea a răspuns „este un client dificil, cu pielea mai dagrabă groasă”.

De asemenea, Clinton a aprobat gluma unui jurnalist care a spus despre Putin că seamănă cu un „cowboy rus”. „Da, exact, cu sau fără tricou”, a spus ea, râzând zgomotos.

Vladimir Putin a declarat ironic despre fostul secretar de Stat american Hillary Clinton, la începutul lui iunie, că este o femeie „slabă”. „E mai bine să nu te cerţi cu femeile”, a spus el într-un interviu pentru posturile franceze TF1 şi Europe1.”

In alta ordine de idei, am citit in The New York Times un editorial foarte interesant despre Franta, o perceptie americana a acestei tari:

France Decapitated

Se arata ca:

„LONDON — The Tour de France bicycle race kicked off in England this year, in Yorkshire to be precise, and ended its third stage on the Mall outside Buckingham Palace. Next pigs will fly.

In fact they’ve already flown, given that this quintessentially French event has started in Britain once before, but still it must be asked if anything is sacred anymore. Perhaps the horse racing at Ascot will soon move to Toulouse.

I was in Paris last week. It was beautiful. Tourists lolled on the bridges enjoying picnics of cheese, baguettes and bad red wine. They were happy. The weather was perfect. The French were grumpy, of course. I did not notice any grumbling about the weird displacement of the Tour across the Channel, but encountered complaints over just about everything else.

A former conservative president, Nicolas Sarkozy, had been hauled into police custody for 15 hours for questioning over alleged corruption. The current Socialist president, François Hollande, had plumbed new depths of unpopularity. The presidency of the Fifth Republic, once the apex of ceremonial glory and near-monarchical power, had all the luster of a damp rag.

That the French are unhappy has become a commonplace. A nation that loves ideas is living in an ideological void. If that void is filled by anyone it is the rightist leader Marine Le Pen with her cleverly dosed venom about Europe, immigrants, crime, globalization and the other supposed culprits behind French national decline.

Unemployment in France is at about double the German level. Growth is at zero. Investment is at new lows. If the European economy is stirring, the French has shown an exceptional capacity to resist signs of life.

Manuel Valls, the centrist prime minister hated by many in his own Socialist Party, is trying to cut public-sector spending, loosen labor-market laws, slash payroll taxes, and generally spur job creation and growth by liberalizing a state-heavy economy. Many have tried before him. Many have failed. Such reform in France is a Sisyphean task.

France is a modern country as well as a beautiful one. Its attributes, from its health system to its rail system (when not on strike), are well known. But the French dislike modernity. They mistrust modernity. That is the nub of the problem. They dislike and mistrust it for two reasons. Modernity has redefined space and relegated the state. This is intolerable.

The redefinition of space has involved the technology-driven elimination of distance. As Michel Serres, a prominent French philosopher, put it in a lecture last year at the Sorbonne on the digital world, “Boeing shortens distances; new technologies annul them.”

This is troubling in France because nowhere else is the particularity of place and the singularity of a person’s attachment to it more important. That bond is expressed in the word “terroir,” at once the land, its special characteristics, the nature of its soil, its climate, and the unique human relationship to it. A great Burgundy and an indifferent one may come from properties a hundred yards apart. The soil is not the same, nor the slope of the land. Distance matters. Yet modernity has contempt for it. It even places the Tour de France in England. As Serres put it, “We live in a new space.”

Humanity has also changed its relationship to the state. The French place deep faith in the state. It is the righter of wrongs, the mediator of human affairs, the source of social justice, the object of duty, and the repository of power. The very word deregulation is odious to the French.

But technology has shifted power from the state to stateless individuals living in a borderless cyberworld. An e-mail address is now more important and more relevant to the conduct of existence than a physical address. A revolution in communication is underway, not seen since the invention of the printing press, but it is not a French revolution. It is in fact an anti-French revolution. It challenges fundamental French values, the French sense of self, and the French attachment to the state.

Valls, the prime minister, appears to be confronting French labor unions in his efforts at reform. What he is really facing is a fundamental objection to modernity.”

Serres, in his lecture, tells the story of Saint Denis, the Christian martyr decapitated around 250 A.D. Denis is said to have picked up his head and walked several kilometers preaching a sermon. Serres objected as a child, when his mother told him the story, that Denis could not possibly have found his head without his eyes. She rebuked him for failing to understand miracles.

Today, Serres says, everyone’s head is on the table in the form of their computers. “You have been decapitated!” he tells his French audience.

That is often how the French feel. I fear there is not much to be done about it, short of miracles.” (subl. mea)

Dar daca Germania, date fiind aceste circumstante, doreste sa se impuna ca o Mare Putere in Europa si, eventual, sa conduca Europa impreuna cu Rusia? Daca in Franta situatia e asa cum e, adica una proasta si, observati, nu e vorba numai de latura economica, nu apare oare un dezechilibru in Uniunea Europeana in favoarea Germaniei? De asemenea nu am auzit de un spion rus expulzat din Germania (si nu exista spioni rusi in Germania? 🙂 Sa fim seriosi!) ci de seful Biroului CIA de la Ambasada Americana din Berlin!! Nu e oare ciudat ca americanii s-au expus in felul acesta, ca s-a ajuns la scandaluri zgomotoase de spionaj, la expulzarea unui oficial american…? Rusia spioneaza in liniste… Sau cum…?

Update

Casa Albă „nu comentează”, după ce Germania l-a expulzat pe şeful spionilor americani de la Berlin

Se arata ca:

„Casa Albă a refuzat să comenteze expulzarea, joi, de către Guvernul german, a şefului serviciilor de informaţii americane în Germania, la Washington instalându-se o tăcere generală cu privire la acest scandal de spionaj, considerat „exploziv”, între cei doi aliaţi, relatează AFP.

„Am văzut aceste informaţii şi nu avem niciun comentariu de făcut pe tema unui pretins scandal în (domeniul) informaţiilor”, a declarat Caitlin Hayden, o purtătoare de cuvânt a Consiliului pentru Securitate Naţională al lui Barack Obama.

„Totodată, relaţia noastră cu Germania în domeniul securităţii şi informaţiilor este foarte importantă şi ea permite asigurarea securităţii germanilor şi americanilor”, a adăugat Hayden. „Cooperarea este esenţial să continue în toate domeniile, iar noi ne vom afla în continuare în contact cu Guvernul german, prin canale adecvate”, a continuat ea.

Un purtător de cuvânt al Guvernului german a justificat joi expulzarea prin „lipsa de cooperare” a Washingtonului în cazurile unor presupuşi agenţi americani descoperiţi în Germania în ultimele zile.

Acuzaţiile au sporit tensiunile dintre cele două ţări, deja puternice, din cauza supravegherii de către Agenţia Naţională pentru Securitate (NSA) a telefonului mobil al cancelarului Angela Merkel, dezvăluită în urma unor scurgeri de informaţii în presă, dar oprită în acest moment.

Însă germanii se plângeau de o relativă indiferenţă a americanilor în acest dosar, cel puţin în mod public.

O delegaţie alcătuită din parlamentari germani a efectuat săptămâna aceasta o vizită la Washington, în cadrul unor reuniuni pe tema Securităţii Naţionale în Congres şi cu Executivul.

„Noi considerăm că interlocutorii noştri sunt puţin conştienţi de această problemă”, a deplâns Norbert Roettgen, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Bundestagului.

În fapt, puţini parlamentari de pe culoarele Capitoliului păreau îngrijoraţi de agitaţia germanilor. Dosare de politică internă – imigraţia, autostrăzile, între altele – sunt de ordinea zilei. Actualitatea americană rămâne dominată de problema valului de copii care trec clandestin frontiera cu Mexicul.

„Înţeleg că această poveste, pe lângă ceea ce s-a întâmplat înainte cu telefonul mobil al cancelarului Merkel, ridică numeroase întrebări, dar, în afară de acest lucru, nu am ce să prea comentez”, a declarat miercuri senatorul Bob Corker, republicanul cu cea mai înaltă poziţie în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe.

„Nu eram la curent, eram în Afganistan”, declara marţi colegul său Lindsey Graham, după deschiderea unei anchete asupra celui de-al doilea presupus spion în contul Statelor Unite.

Unii experţi subliniază că această criză pare să nu poată fi soluţionată fără implicarea personală a lui Barack Obama. „Cred că va face acest lucru”, apreciază Jack Janes de la centrul de reflecţie American Institute of Contemporary German Studies.

„Departamentului de Stat sau parlamentarilor de pe cele două maluri ale Atlanticului le revine sarcina să liniştească tensiunile, însă Congresul nu doreşte să se implice”, a declarat el pentru AFP, preconizând că „toată această poveste va continua pentru o perioadă”.”

„Cu o mana legata la spate”…

Iata ce am citit pe saitul Radio Europa Libera:

Administrația Obama confruntată cu reproșuri în Congresul american

Se arata ca:
Victoria Nuland: „Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”.

Mai mulți legislatori influenți din Comisia de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, atit democrați cit si republicani, și-au manifestat îngrijorarea față de lipsa de acțiune a Statelor Unite în relație cu criza ucraineană și atitudinea Rusiei. Victoria Nuland, adjuncta secretarului de stat John Kerry pe probleme europene, a trebuit sa dea socoteala in fata Comisiei în legătură cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, Robert Menendez, un democrat din New Jersey, și membrul Comisiei, Bob Corker, republican din Tennessee au întrebat la audierile de miercuri pe tema situației din Ucraina de ce administrația Obama nu merge mai departe cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Secretarul Asistent pentru Probleme Europene și Eurasiatice Victoria Nuland a spus că sancțiunile sunt mai eficiente când la ele participă aliații europeni și că administrația Obama pregătește noi sancțiuni.

Ea a mai spus că liderii europeni se vor întâlni la 16 iulie și că după acea dată s-ar putea anunța noi măsuri.

Menendez a sugerat că membrii Congresului ar putea trece la acțiune singuri, spunând că administrația pare să lupte cu Rusia cu o mână legată la spate, dacă nu cu amândouă. „Nu pricep, iar numărul celor care în Congres sunt dispuși să aștepte este în scădere”, a spus senatorul.

Republicanii din Senat introduseseră deja un proiect de lege cu noi sancțiuni împotriva Moscovei, mai dure decât cele luate de Casa Albă, dar nemulțumirea unui șef democrat de comisiei senatorială față de politica externă a propriului președinte este ceva mai rar.

Atât Corker cât și Menendez au părut vizibil exasperați pe tot parcursul audierii de miercuri. La un moment-dat, când Victoria Nuland a început să vorbească despre ce s-ar fi întâmplat dacă administrația Obama nu sancționa Rusia deloc, Corker a întrerupt-o spunând: „Nu vrea să ascult asta”.

Ca urmare Nuland a spus că administrația Obama este în contact cu europenii în privința calendarului unor eventuale noi sancțiuni, și a insistat că este preferabil ca Statele Unite să coopereze cu UE.

Nuland a mai spus că sancțiunile deja adoptate sunt eficiente, că datorită lor au fost posibile alegerile prezidențiale ucrainene din mai și retragerea a zeci de mii de militari ruși de la granița cu Ucraina.

„Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”, a spus Nuland.

Corker a făcut o lungă pauză și a spus: „Mi-e rușine. Mi-aș dori ca administrația să nu mai facă declarații publice prin dumneavoastră și prin alții când e așa de limpede că nu o să ia nici un fel de măsuri”.

Ca răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia și la sprijinul Moscovei pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei, administrația Obama a adoptat sancțiuni individuale împotriva unor cetățeni și firme, însă nu împotriva unor întregi sectoare economice rusești.

Dar Victoria Nuland a declarat miercuri că administrația Obama va introduce asemenea sancțiuni mult mai dure dacă Rusia nu-și schimbă „decisiv” politica din Ucraina.” (subl. mea)

Si atunci intrebarea care se impune in mod necesar este: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? 😡

Pe de alta parte iata un alt articol interesant tot de pe saitul Radio Europa Libera:

„Cu Putin în inimă”

Se arata ca:

În Spania, politica Kremlinului este susținută de radicali – atât de cei de dreaptă, cât și de cei de stânga – un articol de Victor Cerețki.

În Spania, la fel ca și în alte țări din Europa de Vest, există oameni care se consideră prieteni sinceri ai Rusiei și susțin politica lui Vladimir Putin. Poziția lor este determinată de diverși factori, inclusiv de unii care țin de situația internă din Spania.

Cândva, în perioada Uniunii Sovietice, lucrurile în privința „prietenilor” Moscovei din Spania erau clare. Era vorba despre membrii Partidului comunist și simpatizanții acestuia. Iar atunci când partidul comunist spaniol a renunțat în anii ’70 la linia generală a mișcării comuniste trasate de Moscova, s-a găsit o alternativă. În locul tovarășilor care au pășit pe calea așa-numitului „eurocomunism”, adică a celor care au recunoscut valorile democrației, pe lista prietenilor a apărut o nouă organizație, numită Partidul comunist al popoarelor Spaniei. Întreținută pe banii Moscovei, aceasta juca rolul de principal prieten al URSS și propagandist al „modului sovietic de viață”.

Despre acele timpuri își amintește veteranul mișcării comuniste, Jose Luis Vargas: „Primeam un ajutor foarte mare din partea Uniunii Sovietice. Dar ajutorul niciodată nu este dezinteresat. Cei care ajută au și tendința de a comanda. Este în natura firii umane”…

În paralel, și tot pe banii Moscovei, în toate regiunile mari ale Spaniei începând cu sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’90 au existat comunități de prietenie cu Uniunea Sovietică. Acolo spaniolii puteau privi filme sovietice, puteau împrumuta cărți de la bibliotecă, învăța limba rusă și, iar la recomandarea comunităților chiar puteau primi posibilitatea de a merge în URSS la studii. După colapsul Uniunii Sovietice tot acest sistem de asistență acordată și partidului, și comunităților de prietenie s-a destrămat de la sine.

Însă, cât nu ar fi de paradoxal, cu timpul numărul „prietenilor Rusiei” în Spania nu numai că nu s-a micșorat, ci chiar a crescut – din contul noilor grupuri de populație, spune istoricul și politologul de la Madrid, Sesar Vidal Mansanarez, într-o discuție cu corespondentul postului de radio Svoboda. Acest lucru s-a produs, în opinia sa, fără vreo investiție financiară din partea Moscovei. Fenomenul, în opinia cercetătorului, are câteva explicații.

Cea mai simplu de explicat este poziția pro-rusească a veteranilor „prieteniei” – a comuniștilor și altor persoane, de cele mai multe ori cu viziuni de stânga, legate într-un fel de Rusia. Mulți și-au păstrat sentimentele de pe vremuri și nu vor să renunțe la acestea, chiar dacă deja de mult timp nu mai primesc niciun fel de subsidii pentru asta.

La Madrid, de exemplu, există asociația „Troika”. Fondatorul ei, actorul de teatru și regizorul Jose Luis Ceca, a învățat cândva în Uniunea Sovietică: „Troika este o asociație culturală, artistică, teatrală. Scopul nostru este ca cele două popoare – rus și spaniol – să se cunoască reciproc. Este o asociație de prietenie cu Rusia. Noi facem poduri între popoare, punem accent pe cunoașterea de către spanioli a culturii, a vieții din Rusia. Invităm aici oameni de cultură, actori ruși. Este un fel de forum de prietenie între popoare”.

Dar, așa cum a remarcat de curând un spaniol plin de sarcasm, cu Rusia nu ai cum să prietenești așa, pur și simplu. Trebuie neapărat să prietenești „împotriva cuiva”. Acum, de exemplu, împotriva Ucrainei. Poate că anume din acest motiv asociația „Troika” a și organizat la sfârșitul lunii iunie la Madrid o expoziție fotografică despre evenimentele din această țară – o expoziție, bineînțeles, de orientare pro-rusească.

Jose Luis Ceca spune: „Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă în

„Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o tragedie…”

Ucraina este o tragedie. Expoziția povestește cum în această țară a apărut valul de fascism. Este vorba anume despre fascism, favorizat de autoritățile Ucrainei. Expoziția este un apel de a opri fascismul, orice mișcare ultranaționalistă”.

Trebuie remarcat că organizații de prieteni ai Rusiei asemenea „Troikăi” în Spania nu sunt foarte multe. Dar cu totul pe neașteptate și relativ recent această tabără a fost completată de adepții stângii radicale din Spania. La alegerile locale de diferite nivele aceștia iau nu foarte multe voturi de la alegători, dar în schimb sunt foarte activi în stradă, provocând periodic dezordini cu incendierea containerelor de gunoi și spargerea vitrinelor.

În trecutul nu foarte îndepărtat stânga radicală era destul de ostilă Rusiei, considerând renunțarea la comunism și „prietenia acesteia cu capitalismul” drept o trădare a moștenirii sovietice. Dar acum, se pare, totul s-a schimbat. Înarmați cu tricolorul rusesc și portrete ale lui Putin, aceștia se adună în fața ambasadei Ucrainei pentru a protesta împotriva „huntei rușinoase”. La sediul său din centrul Madridului, numit „Potiomkin” – în cinstea cunoscutului crucişător, stângiștii organizează de exemplu mitinguri de susținere a populației de limbă rusă din sud-estul Ucrainei.

Interesul „stângiștilor” pentru Rusia este explicat de politologii spanioli în particular prin încercarea de a găsi o alternativă sistemului existent în prezent în Spania. Atitudinea lor față de democrația occidentală este extrem de negativă – ei nu acceptă de exemplu parlamentarismul, economia de piață, Uniunea Europeană, globalizarea și așa mai departe. Iar Rusia este acum percepută ca un inamic a civilizației occidentale, de aici vine și simpatia.

Un interes cu mult mai mare pentru cercetare, în opinia lui Vidal Mansanarez, este prezentat de prietenii și aliații Moscovei din rândul forțelor ultraconservatoare spaniole, nostalgice după vremurile totalitarismului. De la regimul generalului Franco aceștia au moștenit ideea că Spania are un loc excepțional, deosebit în lume. Conservatorii stau, bineînțeles, pe baricada ideologică de partea opusă „stângiștilor” și nu au pretenții față de capitalism. Dar și mai mult ei nu iubesc Uniunea Europeană, acuzând-o de toate problemele Spaniei, în particular, de criza economică actuală. În plus, conservatorii în mod tradițional nu au o dragoste prea mare față de SUA. Astfel încât „obiectul” principal împotriva căruia conservatorii spanioli „prietenesc” cu Rusia, la fel ca și în cazul „stângiștilor”, este democrația occidentală.

Sunt caracteristice în acest sens afirmațiile bloggerului Jose Manuel Hoiga – acesta pur și simplu preia postulatele propagandei rusești în raport cu Ucraina: „SUA și UE au finanțat lovitura de stat din Ucraina. Știm despre asta, pentru că au fost publicate conturile – SUA au cheltuit pentru asta cinci miliarde de dolari. Mai mult decât atâta nu se poate! Totul este evident! La Kiev nu există un guvern legal, acolo este o huntă de rebeli apărută în urma loviturii de stat. Este cunoscut și faptul că militanții au fost pregătiți în Polonia – tot pe banii SUA. Iar în prezent hunta ilegală de rebeli este consultată de CIA și FBI”.

Conservatorii, potrivit lui Vidal Mansanarez, la fel ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de

„Conservatorii, ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de opinia publică mondială…”

opinia publică mondială. Nu este de mirare că în paginile presei de orientare conservatoare apar articole care pot părea ca fiind „comandate” de Moscova.

De exemplu, comentatorul holdingului media Intereconomia, José Javier Esparza, în articolele și comentariile consacrate evenimentelor din Crimeea și din Ucraina argumentează în favoarea poziției Rusiei. Materiale cu un caracter și mai evident pro-rusesc pot fi găsite și pe site-ul publicației electronice El Espia Digital – „Spionul digital”. Aceasta retransmite postul de televiziune „Rusia astăzi” în limba spaniolă, preia articole din presa rusească. Publicația este specializată pe informații cu caracter politico-militar. Potrivit directorului acesteia, colonelului în rezervă Juan Agilara, publicația apare cu susținerea „unui grup independent de adepți ideologici”, printre care sunt mulți foști militari și colaboratori ai serviciilor speciale.

În același timp, trebuie remarcat faptul că acești conservatori – de obicei sunt reprezentanți ai păturilor înstărite – au o anumită influență și asupra politicii curente a Spaniei. În ceea ce privește mediile de afaceri, unde conservatorii au de asemenea a anumită pondere, aici apropierea ideologică se complementează cu interesul de a dezvolta relații cu Rusia în special în domeniul turismului și a investițiilor de capital.

[trad. Lina Grâu]”

Ce parere aveti de asta? Reiau intrebarea pe care am pus-o mai sus: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? Se asteapta, oare, ca sa ajungem sa-l avem cu totii pe „Putin in inima”? 😡

In alta ordine de idei… Orwell: „1984” – varianta romaneasca…

Iata ce ne arata tot Radio Europa Libera:

România 2014: Legile supravegherii și epigonii lui Orwell

„Performance la București împotriva legilor supravegherii adoptate recent de Parlamentul României.

Legile supravegherii se află acum în faza de promulgare de către Președintele României. Acțiunea de joi din fața sediului Serviciului Român de Informații este un preambul la protestul care va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, la sediul central al SRI din capitala României (Bulevardul Libertății Nr. 14). Galerie foto și text de Mihai Stan.

Comunicatul organizației neguvernamentale Miliția Spirituală, activă în zona protecției drepturilor și libertăților cetățenești:

„Miliția Spirituală a organizat azi [joi] un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice.

Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc.

De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay.

În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte.

Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a schemei de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente).

Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată.

Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!” „

De asemenea titreaza si Realitatea:

Protest în faţa sediului SRI faţă de legile supravegherii. Jandarmii au intervenit – UPDATE

Se arata ca:

„Un protest faţă de legile supravegherii a fost organizat joi în faţa SRI, de câţiva activişti ai organizaţiei Miliţia Spirituală, care au blocat intrarea în sediul central al instituţiei.

UPDATE: Blogul ActiveWatch anunţă că trei activiști Miliția Spirituală au fost sancționați astăzi de Jandarmeria Română cu amenzi de câte 500 de lei pe motiv că ar fi organizat o “adunare publică neautorizată” și că ar fi “blocat accesul în sediul Serviciului Român de Informații” (SRI). Cei trei au citit timp de o oră George Orwell (“1984″) pe treptele din fața SRI și aveau bannere inscripționate cu mesajele: “1984 de George Maior. (Ediție revăzută și adăugită)”, “Dumbravă, minunata lume nouă”, “Surveillance Law? What the Foucault!”, care făceau referire la autorii George Orwell și Michel Foucault, la abuzurile statelor totalitare, la directorul SRI George Maior și la generalul SRI Dumitru Dumbravă.

UPDATE: Jandarmii au intervenit şi i-au târât pe protestatari de pe scările sediului SRI.

Protest în faţa sediului SRI din Bucureşti. Câţiva activişti ai organizaţiei non-guvernamentale Miliţia Spirituală au blocat intrarea în sediul central al instituţiei, în semn de protest faţă de legile supravegherii.

Protestatarii au purtat un banner cu mesajul „1984, de George Maior, ediţie revăzută şi adăugită”, cu referire la romanul lui George Orwell.

„Miliția Spirituală a organizat azi un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice. Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc. De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay”, anunţă un comunicat al Miliţiei Spirituale.

„În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte. Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a structurii de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente). Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată. Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!”, mai precizează comunicatul.

Avocatul Poporului atacă legea cartelelor pre-pay la CCR

Legea cartelelor pre-pay a fost atacată la Curtea Constituţională (CC) de Avocatul Poporului, pe raţiuni legate, între altele, de ocrotirea vieţii intime şi de faptul că actul normativ nu ar reglementa criteriile obiective de stabillire a duratei stocării datelor cu caracter personal, notează Mediafax.ro.

„În conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu o obiecție de neconstituţionalitate având ca obiect Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, anunţă un comunicat al Avocatului Poporului.

În opinia Avocatului Poporului, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 26, art. 53 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

„În susținerea obiecției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului arată că soluția legislativă referitoare la obligația de a stoca datele cu caracter personal pentru o perioadă de 6 luni de la data reținerii acestora este afectată de un viciu de constituționalitate din perspectiva considerentelor reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 1258/2009. Totodată, se apreciază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice aduce atingere principiului garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private de către autoritățile publice și principiului proporționalității prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, Avocatul Poporului subliniază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice nu reglementează criteriile obiective pe baza cărora trebuie stabilită durata stocării datelor cu caracter personal, astfel încât să fie garantată limitarea sa la strictul necesar. În acest sens, se consideră că legea criticată nu prevede garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a datelor cu caracter personal.

În calitatea sa de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, mai precizează comunicatul.

Camera Deputaţilor a adoptat în 2 iulie, cu 195 de voturi „pentru”, 20 de voturi „împotrivă” şi 75 de abţineri, iniţiativa legislativă care obligă deţinătorii de cartele telefonice preplătite (prepay) să-şi prezinte datele personale de identificare.

Dacă va fi promulgată, legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, legea prevede o perioadă de un an, respectiv până la 1 ianuarie 2016, pentru ca posesorii de cartele preplătite să aibă posibilitatea de a furniza operatorilor de telefonie datele personale de identificare.

În caz contrar, legea prevede anularea numărului de telefon.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională a decis, marţi, că Legea 82/2012, cunoscută drept legea ”Big Brother”, este neconstituţională, hotărârea fiind luată în unanimitate.

Conform unui comunicat al CC, cu unanimitate de voturi, Curtea „a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale”.

Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.”

Chiar nu mi-ar placea sa traiesc intr-un astfel de univers. Concentrationar. Totalitar. Este uluitor sa constat cum se lupta in zilele noastre impotriva libertatii! Si fac o comparatie cu anii ’90 cand se traia, cand se respira libertate, acea libertate cucerita cu varsare de sange in Decembrie ’89. Este uluitor pentru mine sa constat ca revin practicile totalitarismului!! Si cum prea putini oameni protesteaza impotriva unor asemenea abuzuri! Inadmisibil ce se intampla!

Update 2

Iata o interesanta analiza publicata de Romania Libera:

Analiză Der Spiegel. O alegere dificilă pentru Germania: America sau Rusia?

Se arata ca:

Orientarea politicii externe a Germaniei este, mai mult ca niciodată, pusă în discuție de ultimele evoluții ale scandalului de spionaj american la Berlin. Problema este atât de gravă încât trei jurnaliști germani de la Der Spiegel – Markus Feldenkirchen, Christiane Hoffmann și René Pfister – au ajuns să se întrebe dacă, pe viitor, Germania se va situa de partea Statelor Unite ale Americii sau de partea Rusiei.

Întrebarea din titlul materialului din prestigioasa publicație germană – Va fi America sau Rusia – este cu atât mai actuală cu cât un recent sondaj efectuat de Fundația Körber arată că la întrebarea „Cu ce țară ar trebui să coopereze Germania în viitor?” aproape 56% au indicat Statele Unite și 53% au numit Rusia. Articolul punctează cele mai importante momente ale scandalului de spionaj, ajuns la punctul de maximă intensitate atunci când guvernul de la Berlin i-a cerut șefului biroului CIA din Germania să părăsească țara.

Cei trei jurnaliști explică și complicata situație internă a Germaniei, condusă de cancelarul Angela Merkel în fruntea unei coaliții ce include cele două mari partide – Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat. Thomas Oppermann, liderul parlamentarilor social-democrați declara, după izbucnirea scandalului referitor la acțiuni de spionaj în favoarea SUA în care ar fi implicați angajați a serviciului german de informații externe (Bundesnachrichtendienst – BND) și ai ministerului german al Apărării, că – în cazul în care acuzațiile vor fi confirmate de comisia de investigare – este cel mai grav atac asupra parlamentului și instituțiilor democratice ale Germaniei.

Cancelarul Angela Merkel, care și-ar dori, potrivit Der Spiegel, să își vadă țara ferm ancorată în alianța occidentală și partener loial al Americii, are astfel de înfruntat și enervarea colegilor de coaliție, și opinia publică tot mai nemulțumită de relația cu SUA, ajunsă în prezent la cel mai scăzut nivel de încredere și la cele mai îngrijorătoare tensiuni.

De cealaltă parte, acțiunile Rusiei în criza ucraineană au readus în atenție subiecte uitate după încheierea Războiului Rece și căderea Zidului Berlinului: identitatea națională și antagonismul Est-Vest. Un sondaj Der Spiegel a arătat că 57 la sută dintre germani consideră că țara lor ar trebui să dea dovadă de mai multă independență față de Statele Unite în politica externă. Astfel încât, spun cei trei autori, se impune atenției o altă întrebare inconfortabilă, dacă nu cumva relațiile strânse cu Occidentul au fost doar un fenomen de tranziție, și nu o tendință pe termen lung.

Relația cu America

După război, cancelarul tinerei Republici Federale Germane, Konrad Adenauer, a ales integrarea țării sale în blocul occidental, mișcare încheiată cu aderarea la NATO în 1955. Relația germano-americană a continuat să fie foarte bună vreme de decenii, până în momentul în care George W. Bush, după atentatele de la 11 septembrie 2001, a anunțat intenția SUA de a interveni militar pentru înlăturarea de la putere a liderului irakian Saddam Hussein. Cancelarul german din acel moment, social-democratul Gerhard Schröder, s-a opus deschis unei intervenții militare în Irak.

Materialul din Der Spiegel trece în revistă momentele de manifestări antiamericane din Germania, de la mișcările contra războiului din Vietnam, din anii 60 și cele legate de politica privind rachetele a NATO până la momentele actuale. O sumă de evenimente, precum războiul din Irak, scandalul Guantanamo, folosirea dronelor în război, criza financiară, scandalul NSA și temerile privind practicile gigantului IT Google, au sporit neîncrederea germanilor în America.

Pe lângă pacifiști și reprezentanții stângii, și germanii de rând au sperat că venirea la Casa Albă a lui Barack Obama va reuși să refacă prietenia și încrederea între cele două țări. Însă, spre dezamăgirea germanilor, se arată în articol, „Obama nu a transformat Casa Albă în sediu al ONU”. Nu a închis Guantanamo, nu a eliminat pedeapsa cu moartea, însă a înlocuit forțele speciale ce ucideau străini cu drone pilotate din cazărmi cu aer condiționat care execută persoanele de pe o listă semnată de Obama, mai spun cei trei autori.

Potrivit ambasadorului american la Berlin, John Emerson, în ciuda unor lucruri care au mers prost în ultima perioadă, alegerea Germaniei între SUA și Rusia ar trebui să fie simplă. Cine are o presă liberă, cine permite un control al poporului asupra serviciilor secrete, Rusia sau Statele Unite? Emerson, care consideră că germanii au avut așteptări prea mari de la Obama, spune că cele două țări împărtășesc, până la urmă, aceleași valori, astfel că ar trebui să rămână de aceeași parte.

Articolul citează și poziția lui Friedrich Merz, președintele unui grup ce promovează prietenia cu SUA, numit Atlantic Bridge, ocupat în prezent cu promovarea acordului transatlantic de liber schimb. Merz, un suporter inveterat al economiei de piață, se arată frustrat de divizarea ideologică din Statele Unite, căreia îi preferă democrația mai temperată de tip european. Cu privire la ultimul scandal de spionaj, însă, președintele Atlantic Bridge spune că dacă acuzațiile se vor dovedi adevărate este timpul ca astfel de practici să înceteze.

Antiamericanismul a ajuns și la un alt nivel. Faptul că relațiile cu America au devenit neatractive este dovedit, în opinia autorilor, și de faptul că a face parte din grupul de prietenie Germania-SUA din Bundestag este acum aproape indezirabil. Nici activitatea în alte organizații de promovare a relațiilor cu Statele Unite nu mai este ceva dezirabil pentru mulți politicieni.

Autorii materialului notează că mulți americani văd Germania ca pe un copil devenit adult, dar care ezită să părăsească locuința părintească și să-și asume responsabilități. SUA au dus greul operațiunilor militare din Afganistan, tot ele suportă peste 70% din cheltuielile militare al NATO și sunt și țara ce trebuie să controleze expansiunea noii superputeri de la Beijing. Pacifismul Germaniei Federale din timpul Războiului Rece a fost posibil sub umbrela nucleară a Statelor Unite, însă odată ce acesta s-a încheiat, americanii n-ar avea nimic împotrivă ca țările europene și mai ales Germania să-și asume responsabilități în politica globală, cel puțin în imediata lor vecinătate.

Gary Smith, șeful Academiei Americane din Berlin consideră, citat de Der Spiegel, că germanii suferă de un exces de moralitate atunci când reacționează violent la ascultarea telefonului cancelarului Angela Merkel, uitând că SUA sunt singura putere mondială democratică și că Rusia sau China nu ar avea niciun fel de scrupule cu privire la acțiuni de spionaj. Germania nu vede lucrurile în ansamblu, consideră Smith, atunci când este enervată de situațiile în care America își arată mușchii, dar se ține departe de a participa la soluționarea unor crize precum cea din Libia. Cine se așteaptă germanii să îl oprească pe Puțin atunci când va dori să mai anexeze teritorii ale altor țări din vecinătate, așa cum a făcut cu Crimeea, se întreabă retoric Gary Smith.

Relația cu Rusia

Autorii materialului oferă apoi o comparație a ambasadei americane, o adevărată fortăreață păzită de oameni obsedați de control, cu cea rusă, la care toată lumea tratează cu lejeritate problemele de securitate. Iar ambasadorul Vladimir Mikhailovich Grinin, un bun vorbitor de germană, spre deosebire de cel american și un bun cunoscător al vieții sociale și politice din țara în care își are misiunea, spune că Germania este țara europeană cea mai apropiată de Rusia.

În viziunea lui Grinin, nu există contradicții între Est și Vest, iar relațiile dintre Rusia și Occident trebuie văzute ca un triunghi format din Statele Unite, Federația Rusă și Uniunea Europeană, în care rolul preponderent îl joacă Germania. Aceasta din urmă, fiind țara care îi înțelege foarte bine atât pe ruși cât și pe americani, ar trebui să joace rolul de mediator, astfel încât să fie găsit un limbaj comun. Cei trei autori ai materialului din Der Spiegel vorbesc despre relația specială germano-rusă notând că butada „Niciodată încă un război contra Rusiei” nu este doar un efect al pacifismului de după al doilea război mondial.

Pe baza povestirilor unui umorist rus ce deține un club în Berlin, materialul vorbește despre relația specială dintre germani și Siberia. Pornind de la un citat dintr-un istoric german ce spune că poporul său a văzut spiritualitatea din peisajul siberian, umoritsul Vladimir Kaminer brodează pe tema relației speciale germano-ruse bazându-se pe poveștile televizate despre Siberia difuzate de televiziunile germane după Crăciun. Kaminer spune că, pentru Germania, Statele Unite sunt ca un tată rău, în timp ce Rusia este un fel de frate mai mic pe care îl privești cu indulgență. Și nu uită să amintească faptul că țarul Petru cel Mare i-a rugat pe germani să-l ajute să modernizeze Rusia și că cele două țări, deși au făcut multe greșeli în trecut, deăind una de alta, ca orice vecin.

El crede că petrecerile pe care le organizează, cu muzică rusească și vodca curgând în valuri sunt apreciate de germani pentru că aceștia, obișnuiți să se gândească mereu la viitor, tânjesc după prezentul rusesc, după modul rușilor de a uita ziua de mâine.

Ce poate face Germania

În anii din urmă, scrie Der Spiegel, a fost destul de ușor să crezi într-o Rusie bună. Moscova părea să se apropie de Occident prin includerea în G8 și Consiliul NATO-Rusia. Iar Germania nu părea să aibă motive de teamă, după reunificare. Dar criza ucraineană a redeschis criza pe care o credeau încheiată cei care se amăgeau cu viitorul democratic al Rusiei. „Rusia nu este un partener, în acest moment”, declara ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, după începerea crizei din Ucraina. În acest moment, Berlinul se găsește în situația de a construi o punte de legătură cu o Rusie cu o retorică tot mai antioccidentală și naționalistă, tot mai intolerantă față de minoritățile naționale, religioase și sexuale și motivată de a-și regăsi semnificația pierdută odat cu prăbușirea URSS.

Germanii sunt divizați în ceea ce privește poziția față de Rusia. Cei care înainte o priveau cu neîncredere se simt acum răzbunați, în timp ce partizanii Moscovei pledează pentru a i se acorda mai multă înțelegere. Potrivit unui sondaj Der Spiegel, trei sferturi dintre germani spun că încrederea lor în Rusia a scăzut, dar cu toate acestea aproape 40 la sută dintre respondenți și-ar dori ca Germania să colaboreze mai strâns cu Rusia în viitor.

Pentru diplomația germană, care se mândrea cu relațiile speciale cu Moscova, acum Rusia a devenit inpredictibilă. Nimeni nu-i cunoaște lui Puțin adevăratele intenții. Încearcă doar să limiteze extinderea NATO și UE către Est sau vrea să reconstruiască Uniunea Sovietică, a cărei cădere o consideră cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20. Dificultățile din această relație, cândva privilegiată, au ieșit la iveală în mai, cu ocazia unei întâlniri a forumului germano-rus o organizație similară Atlantic Bridge, la care a participat și unul dintre apropiații lui Puțin, Vladimir Yakunin, care a declarat că e mândru că este rus. Doar că valorile occidentale pe care Rusia și Europa vor să le împărtășească nu sunt tocmai cele pe care oamenii dintr-o societate creștină și-ar dori să le vadă: antiamericanism, homofobie și intoleranță.

„Americanii nu știu nici măcar unde este Crimeea”, a declarat Yakunin, care i-a chemat pe europeni să se alăture Rusiei în lupta contra liberalismului totalitar. „Esența democrației nu este femeia cu barbă, ci suveranitatea poporului”, a spus el cu referire la câștigătorul Eurovisionului, Conchita Wurst.

În aceste condiții, Germania este nevoită să se întrebe dacă Rusia poate fi o țară democratică, de fiecare dată când reflectează asupra relației cu Moscova. Puține declarații au atras mai mult atenția decât cea a fostului cancelar Gerhard Schröder (în prezent președinte al unei companii rusești – n. red.), care spunea despre Vladimir Puțin că este un „democrat fără cusur”, părând astfel să nege tendințele autoritariste ale liderului de la Kremlin. De altfel, și pro-rușii germani sunt expuși tendințelor autoritariste, dacă e să luăm în considerare acuzațiile aduse acestora de istoricul Heinrich August Winkler, care îi consideră similari cu naziștii. Ceea ce este complet greșit, cred cei trei autori ai materialului Der Spiegel, care consideră că Germania este țara care îi poate înțelege cel mai bine pe ruși fără a-și periclita poziția în lumea occidentală. „Nu se pune problema menținerii unei poziții echidistante față de Occident și Rusia, și cu siguranță nu este o alegere între democrație și regim autocratic” Poziția geografică centrală a Germaniei nu duce și la adoptarea unei poziții ideologice care să împace cele două tendințe.

Sociologul și filozoful Jürgen Habermas atrăgea recent atenția că că Germania este pe cale să alunece într-o poziție semi-hegemonică foarte periculoasă. Dar aceste îngrijorări nu sunt justificate, spun autorii articolului. „Germania nu mai trebuie să se teamă de sine însăși.” Potrivit unor sondaje la nivel internațional, Germania este cea mai popualră țară pentru foarte mulți oameni. Pretenția ca Germania să-și asume un rol mai consistent în politica internațională este aproape unanimă. În tmpul crizei economice, Berlinul și-a asumat cea mai mare parte a poverii fiscale și econmice și, ca mare putere, a fost criticată din acest motiv.

Ieșirea din alianța occidentală nu este o opțiune pentru Germania, consideră jurnaliștii. Apartenența la NATO a adus Germaniei mai mult de jumătate de secol de securitate și pace, iar trei sferturi dintre germani sunt convinși că această alianță este necesară și după încheierea Războiului Rece. Majoritatea zdrobitoare a germanilor nu pun la îndoială apartenența țării lor la Occident.

Germania poate să devină mai independentă în relație cu Statele Unite. Schröder a refuzat să implice Germania în războiul din Irak și asta a fost o decizie corectă, consideră autorii materialului, precum și un semnal că Berlinul nu vrea să participe la o acțiune bazată pe o minciună. Obama a renunțat la politica războinică a lui Bush, dar nu și la metodele acestuia de spionaj.

Merkel poate explica Statelor Unite că nu este dispusă să accepte procedeele NSA, dar până acum admonestările sale nu l-au impresionat pe Obama, așa cum dovedește ultimul scandal de spionaj. Din acest motiv ar fi corect ca Germania să-i ofere azil lui Snowden, cred cei trei autori. Desigur că acestă decizie va avea un preț – relațiile cu SUA vor fi aproape înghețate pentru o vreme. Dar numai așa ar putea Berlinul să critice politicile lui Puțin. În acest moment, o parte din simpatia germană pentru Vladimir Puțin derivă din sentimentul că nici SUA nu sunt cu mult mai bune, dispuse cum sunt să încalce legislația internațională atunci când nu mai găsesc soluții politice.

„Germania și-a întins aripile în ultimele două decenii. Iar acum nu se mai poate ascunde îndărătul altcuiva. În schimb, Germania poate conduce Europa către un rol politic independent. Ea poate arăta Rusiei ce ar avea de câștigat dacă ar deveni o parte a Occidentului. Dar trebuie, de asemenea, să traseze limite clare dacă Moscova reintroduce violența ca unealtă politică și îi amenință aliații. Pentru america, o Germanie ce-și asumă acest rol s-ar ptea să nu fie un partener comod, dar acesta ar putea oferi un moment de ușurare Americii”, încheie cei trei jurnaliști de la Der Spiegel.”

De asemenea, de citit si…

Ministrul german de Finanţe: Americanii dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”

Se arata ca:

Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, a apreciat, joi, că Statele Unite dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”, după descoperirea a două posibile cazuri de spionaj al agenţilor germani în favoarea agenţiilor de informaţii americane, informează Mediafax.

Schäuble a mai spus că „este extrem de prostesc ca Statele Unite să recruteze la noi persoane de a mâna a treia. Iar în faţa unei asemenea prostii, nu poţi decât să plângi”. Apoi a adăugat că „acest lucru nu o amuză pe cancelar.

Pentru a doua oară în cinci zile, justiţia germană a deschis o anchetă, miercuri, în privinţa unui presupus spion care lucrează, potrivit presei, pentru Washington, un caz care tensionează şi mai mult relaţiile dintre Statele Unite şi Germania.

După primele dezvăluiri, vineri, în privinţa unui agent al serviciilor de informaţii germane suspectat că lucrează şi pentru CIA, Parchetul federal a anunţat că anchetează un nou caz de presupus spionaj pentru o ţară străină, fără a preciza care este aceasta.

De această dată, presa a vorbit despre un ofiţer al Bundeswehr, care ar lucra pentru Statele Unite. Cazul este considerat „mai grav” decât primul, potrivit surselor citate.”

Epilog

Agerpres

Germania și SUA rămân bune prietene, în pofida suspiciunilor de spionaj (Kerry)

Germania și SUA rămân „bune prietene” în pofida valurilor provocate de suspiciunile de spionaj, a declarat duminică secretarul de stat american John Kerry, în cursul unei conferințe de presă comune la Viena cu omologul său german Frank-Walter Steinmeier, informează France Presse.

„Lăsați-mă să subliniez că relația între SUA și Germania este strategică, noi avem o cooperare politică enormă și suntem buni prieteni”, a declarat Kerry.

Cei doi miniștri au abordat subiectul cu ocazia unei serii de reuniuni la Viena pentru a încerca să deblocheze negocierile asupra programului nuclear iranian.

Ei au vorbit, de asemenea, despre dosarele Iranului, Afganistanului și Orientului Mijlociu, a explicat șeful diplomației germane Frank-Walter Steinmeier.

„Aceasta ne arată că relația transatlantică între Germania și SUA este necesară, în pofida dificultăților din aceste ultime săptămâni”, a afirmat ministrul german. „Vom lucra pe o bază fundamentală de respect mutual”, a adăugat el.

Explicațiile între cele două țări intervin după spectaculoasa decizie de joi a Berlinului de a-l expulza pe șeful spionajului american în Germania — o măsură rarisimă în cadrul NATO — ca urmare a arestării a două persoane suspectate că au spionat în beneficiul SUA.

Într-un interviu înregistrat sâmbătă la televiziunea publică ZDF, cancelarul german Angela Merkel a cerut Washingtonului să-și schimbe comportamentul în materie de spionaj. „Sper, desigur, că ceva se va schimba”, a declarat Merkel.

„Nu mai trăim în perioada Războiului rece în care fiecare era, probabil, neîncrezător în fiecare”, a adăugat ea.”

Dar interesant este si punctul de vedere al Angelei Merkel:

Ziare.com

Merkel recunoaste: SUA vor fi greu de convins sa renunte la spionarea Germaniei

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a recunoscut ca SUA vor fi greu de convins sa renunte la practicile lor de spionaj in Germania, dar a insistat ca este important ca deosebirile de atitudine pe tema activitatii serviciilor secrete trebuie scoase in evidenta.

„Nu cred ca este usor sa convingem SUA sa schimbe radical activitatea serviciilor lor secrete, este vorba de o luare de pozitie generala. De aceea trebuie sa fim clari in ceea ce priveste faptul ca avem abordari diferite”, a spus Merkel in traditionalul interviu din timpul verii, care va fi difuzat duminica de canalul doi al televiziunii germane ZDF.

Scandal de spionaj: Germania declanseaza vanatoarea interna

Intrebata daca are asteptari in privinta unei schimbari de atitudine din partea SUA, Merkel a spus ca nu poate prevedea o asemenea schimbare, dar ca, evident, si-o doreste. Merkel a insistat ca practicile de spionaj ale SUA dezvaluite recent nu au nimic de-a face cu o cooperare intre prieteni. „Nu mai traim in perioada Razboiului Rece cand probabil ca nimeni nu avea incredere in nimeni. Cred ca serviciile secrete din secolul al XXI-lea trebuie sa se concentreze pe lucruri importante si sa colaboram foarte strans cu americanii. Doresc ca aceasta (colaborare) sa continue”, a spus cancelarul german, citata de AFP.

Germania: Nou caz de spionaj al americanilor

„Nu poate exista incredere cand cineva trebuie sa plece de la premisa ca este spionat. Vrem o cooperare intre aliati, iar asta nu implica deloc ca trebuie sa ne spionam reciproc”, a subliniat Merkel, potrivit EFE. Insa, in ciuda criticilor, Merkel a spus ca nu vede niciun motiv pentru o reducere a cooperarii Germaniei cu serviciile secrete americane si s-a declarat impotriva suspendarii negocierilor referitoare la un tratat de liber schimb intre UE si SUA. „

🙂

Trebuie citit si…

CursDeGuvernare.ro

Valentin Naumescu / Expulzarea şefului CIA filiala Berlin. Neîncrederea Germania-SUA, la cote maximale în era postbelică

De Valentin Naumescu

Se arata ca:

„E limpede că s-a ajuns la un punct critic în relaţia bilaterală germano-americană, prin acumulări graduale de neîncredere politică reciprocă, se pare ireversibile, survenite în mai mult de un deceniu.

Cel mai probabil, fisura relaţiei transatlantice trebuie căutată în 2003, atunci când Germania şi Franţa s-au desolidarizat de Statele Unite în campania militară din Irak şi, mai mult decât atât, au blocat explicit obţinerea unui mandat politic din partea ONU şi a NATO.
În perioada sensibilă a War on Terror, fostul secretar american al Apărării, nepopularul Donald Rumsfeld, a introdus provocatorul clivaj conceptual între vechea Europă, cu referire la Germania şi Franţa (care s-ar fi îndepărtat de viziunea, politica şi valorile Statelor Unite) şi noua Europă (loială şi demnă de încrederea Americii), reprezentată de ţările din Europa Centrală şi de Est. Merită, cred eu, în contextul tensionat germano-american de astăzi, să ne amintim formula atât de criticată a lui Rumsfeld din 2003, căci aceasta ar putea fi şi chiar este, într-un fel, resuscitată…

De atunci încoace, cu perioade relative de acalmie, relaţia între principalele două puteri economice ale Alianţei occidentale a continuat practic să se deterioreze iar scandalurile de spionaj american din Europa, din ultimii ani, cu episoadele Snowden din 2012-2013 şi cu cele din ultimele zile, se pare că au umplut paharul şi au determinat Germania să recurgă la un gest politico-diplomatic cu semnificaţie majoră[1]. Şi ruşii spionează în Germania, de bună seamă (doar preşedintele Putin este „maestrul” lor, nu?) şi chinezii spionează (peste tot), dar expulzat a fost şeful structurii de informaţii a Statelor Unite, pentru activitatea care se pare că a produs cel mai mare deranj politic la Berlin, pe motivul oficial că „spionajul din partea prietenilor este inacceptabil”. Desigur, orice formă de spionaj depistat este stânjenitoare pentru statul în cauză, iar principial vorbind, cine spionează şi este prins suferă consecinţele acţiunilor sale ilegale şi imorale. Nimeni nu ia apărarea spionilor.

Prin expulzarea şefului acreditat diplomatic al reţelei americane de informaţii speciale în Germania, Berlinul vrea să spună: Halt! Până aici! Răbdarea noastră are o limită, ne deranjează în mod deosebit să fim spionaţi de aliaţi. În plus, aşa cum se ştie, Washingtonul nu a acceptat anul trecut propunerea Berlinului de a încheia un moratoriu privind interdicţia spionajului reciproc, cu precizarea oficialilor americani că „Statele Unite nu încheie astfel de acorduri limitative nici măcar cu Marea Britanie sau Canada” (a se înţelege ţări mult mai apropiate de America decât Germania), deşi este de notorietate colaborarea strategică îndelungată între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză: SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia. Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime.

Întrebarea esenţială care se pune în tot acest scandal nu este dacă, ci de ce simte nevoia Washingtonul să spioneze guvernul de la Berlin? Fireşte, răspunsul generic este simplu: pentru că nu mai are încredere în Germania. Dar ce anume menţine neîncrederea politică SUA-Germania la un nivel atât de ridicat încât Statele Unite vor să cunoască în detaliu acţiunile necomunicate public ale administraţiei germane? Aici lucrurile se complică: pentru că cele două mari puteri occidentale au început să aibă abordări diferite în chestiuni esenţiale de politică internaţională.

De exemplu (vor mai fi fiind şi altele, ceea ce până la un punct este firesc), relaţia cu Rusia şi viziunea asupra noii „Europe de Est”, reprezentată astăzi de cele şase state fost-sovietice din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, cărora vest-europenii (în principal franco-germanii) nu doresc să le acorde o perspectivă credibilă de aderare la NATO şi Uniunea Europeană, ci doar parteneriate şi asocieri moi, văzute ca simple extinderi ale pieţei comune.

În timpul crizei din Ucraina, de pildă, care a urmat anexării Crimeei, Statele Unite ar fi dorit o abordare mai exigentă a relaţiei cu Rusia şi chiar impunerea unor sancţiuni economice severe Moscovei, în timp ce Berlinul a pledat pentru moderaţie, a îndemnat Kievul la dialog cu Moscova şi a făcut în aşa fel încât reacţia Uniunii Europene să se limiteze la interzicerea vizelor pentru 33 de demnitari ruşi din eşaloanele al doilea şi al treilea, adică impact zero. Apoi, a apărut ca din senin şi înregistrarea înjurăturii subsecretarului de stat Victoria Nuland la adresa Uniunii Europene (într-o discuţie telefonică pe care o purta cu ambasadorul american la Kiev), pentru a întări întreaga argumentaţie privind dispreţul americanilor la adresa Europei puritane.

„Întâmplător”, principala putere care profită de pe urma acestui stânjenitor scandal germano-american este Rusia. Am mai spus lucrul acesta, orice blocaj în relaţia transatlantică avantajează şi consolidează poziţia Rusiei în Europa. NATO, ca principal instrument politico-militar de exprimare unitară a spaţiului occidental, este astfel anihilat din interior. Nici măcar exerciţiul diplomatic de negociere nesfârşită a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) nu mai poate salva aparenţele, mimând continuarea parteneriatului strategic America de Nord-Europa.

Care ar putea fi consecinţa deteriorării pe mai departe a relaţiei Germania-Statele Unite asupra regiunii noastre? Deloc surprinzător, am putea asista la o creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală (mai ales Polonia, România, statele baltice) şi de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia), pe multiple dimensiuni de interese: politice, militare, strategice şi de informaţii, economice, culturale, academice etc. Întoarcerea masivă a Americii în Europa, atunci când se va produce (şi nu e departe momentul!) se va produce cu certitudine în Europa Centrală şi de Est, şi va fi o contrapondere strategică la (re)apropierea tot mai evidentă, mai puternică şi mai interesată a Germaniei de Rusia. Vin, deci, americanii!
Dar nu vin neapărat de dragul „noii Europe”, să nu ne facem iluzii, ci de teama de a pierde influenţa pe un continent care înseamnă totuşi mult în sistemul relaţiilor internaţionale, aşa în declin cum este, şi mai ales pentru a contracara avansul tot mai posibil al Rusiei în relaţia cu Uniunea Europeană.

America, prin perspectiva ei globală asupra lumii, reţine doar lucrurile esenţiale din istoria continentelor, nu se pierde în detalii. Ştie însă, de exemplu, din istoria Europei (aşa cum foarte bine şi cu mult mai multe detalii ştiu şi polonezii, şi românii, şi balticii, şi ucrainenii) că fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc, de a decide pentru ele, şi că aceasta duce la un desen politico-economic al continentului care anulează ideea de Occident transatlantic. În beneficiul cui?”   

si

Noul război rece și falia Occident-Rusia

De Anne-Marie Blajan

Se arata ca:

„Rusia a avertizat din nou, miercuri, cele trei state care au acceptat scutul antirachetă pe falia care o desparte de Occident: Polonia, România, Turcia.

În realitate, cinci sunt statele care reprezintă miza geopolitică a momentului: Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Turcia se află în zona tampon dintre Occident și Rusia. În contextul creat de criza din Ucraina, parteneriatul SUA cu Polonia, România și Turcia capătă noi valente.
Rusia însă își manifestă o influență soft în Ungaria și Bulgaria. Analiștii apreciază că ele pot fi fie calul troian al Rusiei în UE, așa cum a fost considerată Bulgaria de către serviciile secrete germane, potrivit der Spiegel, fie, pe de altă parte, un intermediar ar relației Germaniei cu Rusia.

Polonia, aliatul SUA cel mai radical împotriva Moscovei

Polonia este un avanpost important al SUA în Europa Centrală şi de Est – aici la fel ca şi în România, vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă. Varşovia şi Washingtonul sunt parteneri a căror relaţie apropiată nu mai are nevoie de confirmări.

E și motivul pentru care în ultimele săptămâni au apărut în spațiul public  înregistrări ale unei discuţii private a ministrului de Externe, Radek Sirkorski, care arătau frustrarea polonezilor că SUA păreau să se fi dezangajat din regiune.

Numai că odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, Polonia – avocatul Kievului în Europa, cu un obiectiv asumat de susţinere a Ucrainei în apropierea de UE – a cerut şi a primit reconfirmări americane.

Polonia a jucat un rol esenţial în gestionarea crizei ucrainene, făcând parte din troica ce a mediat dialogul dintre fostul preşedinte, Viktor Ianukovici, şi protestatarii proeuropeni, ieşiţi în stradă în urma refuzului preşedintelui de a semna Acordul de asociere cu UE.

Mai apoi, odată cu implicarea fățișă a Rusiei în destabilizarea Ucrainei, Polonia, sprijinită de statele baltice şi mizând pe temerea lor intrinsecă faţă de fostul centru de putere din perioada sovietică, a cerut o angajare fermă a SUA şi NATO. Rezultatul: o suplimentare a trupelor americane pe teritoriul polonez, avioane de vânătoare staţionate în baze aeriene din Polonia şi asigurări că americanii şi partenerii NATO sunt ferm alături de Polonia, ţările baltice, dar şi România.

Un model de succes al fostelor state comuniste

Polonia este modelul de succes al fostelor ţări comuniste, chiar dacă acum 25 de ani nu era clasată ca favorită. Mult mai mult optimism era îndreptat spre Ungaria şi Cehia.

Şi totuşi, Polonia – la cei 10 ani de apartenenţă la UE, 15 ani ca membru al NATO şi 25 de la căderea comunismului – a avut o creştere în medie de 4% pe an (prin comparație, România a crescut cu doar 1,1% anual), în ultimul deceniu, PIB-ul/locuitor exprimat în puterea de cumpărare este la 67% din media UE şi are o economie de trei ori mai mare decât a Ucrainei, faţă de 33% din economia ţării vecine în 1098, la căderea comunismului.

Polonia a fost singura mare economie europeană care a evitat recesiunea economică. Potrivit The Economist, PIB-ul de anul trecut a fost cu o cincime mai mare decât cel avut înainte de începerea crizei în Europa. Iar Ministerul de Finanţe estimează o creştere mai mare de 3% în 2014.

Performanţele economice i-au acordat Poloniei o puternică voce în UE, atât din punct de vedere politic, cât şi economic.

Un premier puternic: Situația politică și rolul de jucător principal în gestionarea crizei din Ucraina

Criza din Ucraina a îndreptat din nou privirile liderilor europeni şi americani spre Donal Tusk şi ministrul său de externe, Radek Sirkorski. Şi nu doar privirile aliaţilor străini, ci şi ale polonezilor.

Iniţial, situaţia din Ucraina şi reacţia autorităţilor poloneze au contribuit la creşterea popularităţii Platformei Civice, partidul premierului Tusk, care scădea în sondaje pe măsură ce economia şi-a temperat creşterea şi rata şomajului a crescut.

Însă poziţionarea puternică în politica externă nu a putut să schimbe, în final, percepţia polonezilor, care îi consideră pe cei doi aroganţi şi satisfăcuţi de ei înşişi ca oameni de stat. Astfel că opoziţia a început să câştige teren. Iar scandalul provocat de publicarea unor conversaţii confidenţiale ale unor înalţi oficiali polonezi – guvernatorul băncii centrale, miniştrii de Externe, Interne şi fostul ministru de Finanţe – a nemulţumit şi mai mult publicul.

Opoziţia a cerut demisia guvernului, însă premierul Tusk a cerut şi a obţinut votul de încredere al parlamentului, demonstrând astfel că încă mai are sprijinul majorităţii.

Înregistrările în care au fost suprinse discuţii private ale guvernatorului băncii centrale şi ale ministrului de Externe au avut potenţialul de a decredibiliza guvernul Tusk şi de a pune sub semnul îndoielii performanţa economică a Poloniei, chiar în momentul în care aceasta propusese o nouă strategie energetică pentru UE.

Analiști: Un scandal fabricat de serviciile ruse, pentru decredibilitarea Poloniei

Analişti, în special americani, dar şi europeni, au afirmat că nu trebuie axclus faptul că ieșirea în public a înregistrărilor cu discuțiile înalților oficiali de la Varșovia să fie o acţiune a serviciilor secrete ruse, la fel cum a fost cazul interceptării subsecretarului de stat Victoria Nuland, în iarna trecută.

Polonia a iritat Rusia atât prin poziţia sa faţă de Ucraina – susţinător fervent al apropierii acesteia de UE – , cât şi prin propunerea de crearea a unei uniuni energetice, dar şi prin insistenţa asupra pericolului pe care îl reprezintă Rusia: unii experţi susţin că a fost exagerat de autorităţile poloneze şi că este puţin credibilă nesiguranţa afişată de ele, în condiţiile în care Polonia este membră al NATO.

Indubitabil, însă, Polonia rămâne cel mai fidel aliat al SUA în regiune. 2015 este un an decisiv: vor fi alegeri legislative şi prezidenţiale, însă oricine ar fi la putere (Platforma Civică a lui Donald Tusk sau partidul Lege şi Ordine, al lui Jaroslaw Kaczynski) atitudinea faţă de Rusia va fi aceeaşi. Poate mai radicală, în cazul celui din urmă.

Ungaria, un aliat puternic al Moscovei în Europa Centrală

Ungaria este, alături de Bulgaria, o ţară prietenă Moscovei în zona de falie între Occident şi Rusia, mai ales prin strângerea acestor legături în ultimii ani.  Regimul luiViktor Orban, care a câştigat în această primăvară alegerile cu un scor zdrobitor pentru opoziţie, tot mai autoritar, suscită nemulţumirea Bruxelles-ului.

În ultima lună, noua taxă asupra publicităţii – care pune presiune pe presa nealiniată – şi opoziţia faţă de nominalizarea lui Jean-Claude Juncker va înrăutăţi şi mai mult relaţiile Budapestei cu UE. Iar poziţia adoptată de Budapesta faţă de situaţia din Ucraina – premierul Orban a ezitat să critice Moscova, argumentând, după anexarea Crimeei, că “Ungaria nu este implicată în conflict” – nu face decât să confirme o orientare pro-estică a Ungariei, începută în 2010. Şi să izoleze ţara faţă de celelalte state din regiune.

O ţară în conflict cu UE – sprijinită financiar de Rusia

Venirea la putere a Fidesz, în 2010, a adus şi o serie deschimbări legislative controversate şi contestate în UE, ca fiind un atac la democraţie: o lege mai dură a presei, o nouă Constituţie şi dorinţa de a pune sub controlul politic banca naţională şi justiţia. Sunt doar câteva dintre măsurile care au determinat o confruntare deschisă cu UE.

Comisia Europeană nu a ezitat să deschidă de urgenţă mai multe proceduri de infringement, iar Parlamentul European şi-a exprimat “îngrijorarea pentru situaţia din Ungaria privind democraţia”.

Fidesz a adoptat un discurs eurosceptic: UE a devenit expresia impunerii unei voinţe asupra unei majorităţi aleasă democratic. UE a devenit, în viziunea premierului ungar, un “imperiu”, iar “de pe vremea imperiului sovietic nicio altă putere externă nu a îndrăznit să atenteze deschis la suveranitatea Ungariei”.

În aceste condiţii, guvernul şi-a reorientat politica externă şi a aprofundat relaţiile cu Rusia, deși pe când se afla în opoziţie, între 2002 şi 2010, Fidesz a acuzat adesea guvernul socialist pentru că urmăreşte politici pro-ruse. Ferenc Gyurcsány a fost dur criticat pentru că ar fi încheiat un acord cu Vladimir Putin, în 2008, pentru proiectul South Stream.

Odată ajuns la putere,  guvernul Fidesz nu numai că a continuat această înţelegere, dar a şi arătat că a găsit noi modalităţi de cooperare cu Moscova: în luna ianuarie a acestui an, a semnat un acord pentru ca firma rusă Rosatom să contruiască două reactoare ale singurei centrale nucleare din Ungaria.

Proiectul va fi finanţat printr-un împrumut de 10 miliarde de euro acordat de Rusia, un împrumut aprobat săptămâna trecută şi de parlamentul de la Budapesta.

Asta înseamnă că Ungaria nu va organiza o licitaţie pentru proiectul nuclear, licitaţie la care se aşteaptau companii din Franţa, Coreea de Sud şi Japonia, și cerută de legislația europeană. Însă această situaţie a suscitat din nou nemulţumirea UE, care a anunţat că va analiza acordul şi se va pronunţa dacă este legal conform regulilor de concurenţă comunitare.

În plus, CE va analiza orice ajutor de stat pe care Ungaria îl va acorda proiectului, au anunţat oficialii europeni din directoratul pentru energie.

Ungaria a prezentat documentele preliminare Comisiei Europene, iar Bruxelles-ul nu a avut până acum nicio obiecţie. Justificarea Budapestei privind încheierea acestui acord este că termenii împrumutului erau mult mai favorabili decât o dobândă de 5,2% la care s-ar fi împrumutat de pe pieţele financiare.

“Putin a făcut o ofertă foarte bună”, spunea şeful de cabinet al premierului Orban, care adăuga că acordul nu este doar un contract economic, ci o înţelegere între două state, “o foarte funcţională căsătorie din interes care devine din ce în ce mai agreabilă”.

Fidesz a preluat de la opoziţia socialistă cea mai grea povară: percepţia unei forţe politice cu simpatii pro-ruse. Liderul opoziţiei şi contracandidatul din primăvară al premierului Orban, Gordon Bajnai, promitea să ducă ţara „într-o direcţie europeană într-un mod paşnic şi calm”. Numai ca această promisiune nu a fost suficientă să atragă electoratul, care pare să fi preferat modul confrontaţional al lui Viktor Orbam de relaţie cu UE.

România, partener strategic al SUA – cu o politică incertă față de Rusia în viitor

România, alături de Polonia, este un partener strategic al SUA în regiune, iar atitudinea pro-americană a autorităţilor de la Bucureşti nu a fost pusă la îndoială. Cel puţin în primul mandat al preşedintelui Traian Băsescu şi a perioadei când PSD se afla în opoziţie. În mandatele actualului președinte, România a avut cea mai pro-americană atitudine.

Anunţând că prioritatea sa de politică externă este axa Bucureşti-Londra-Washington, la începutul preşedinţiei sale, actualul şef al statului a vrut să transmită Europei un mesaj: la vremea aceea, Franţa, Germania, Olanda găseau o serie de mijloace de presiune şi foloseau avertismente referitor la parcurgerea traseului României spre UE.

Treptat, autorităţile de la Bucureşti au înţeles că doar sprijinul Marii Britanii pentru intergrare nu este suficient, nici al Franţei – prieten tradiţional, dar care, în anumite perioade, a fost unul dintre cei mai mari critici şi oponenţi ai României. Şi au învăţat că sprijinul Germaniei este esenţial.

Integrarea deplină în UE şi NATO au devenit obiective naţionale, iar alianţa cu SUA a devenit un parteneriat solid, politic, militar şi se asteaptă şi economic.

Din 2004, declaraţiile tranșante ale unor înalţi oficiali români au acutizat ostilitatea faţă de Rusia, relațiile devenind tensionate odată cu semnarea acordului de amplasare a scutului anti-rachetă la Deveselu, în ciuda opoziției inistente a Moscovei. De-a lungul ultimului deceniu, încercările de normalizare a relațiilor cu Rusia au fost vagi, iar în ultimele luni au fost compromise, cel puțin deocamdată, de criza din Ucraina.

Apartenenţa României la UE şi NATO şi parteneriatul cu SUA au făcut ca orice derapaje democratice interne să fie contracarate şi orice sentiment de insecuritate în regiune să fie atenuat. Atât cancelariile europene, cât şi Bruxelles-ul au reacţionat la criza politică din vara anului 2012, la fel ca și SUA.

Iar criza din Ucraina a creat contextul unor reasigurări din partea SUA și a NATO privind angajamentul de securitate pentru România. Mai mulți soldați americani, amplasarea scutului antirachetă la Deveselu fac ca țara noastră să fie unul dintre avanposturile nord-atlantice în regiune și o fortificație la granița Occidentului.

An al alegerilor prezidențiale, într-o țară în care politica externă este atributul președintelui

Contextul politic românesc s-ar putea însă schimba, inclusiv din perspectiva relațiilor cu Rusia. Alegerile prezidențiale din luna noiembrie vor desemna omul care va face, în următorii 4 ani, politica externă a României – atribut pe care Constituția îl conferă președintelui.

Puterea actuală pare să fie înclinată spre o politică externă mai prietenoasă față de Rusia, susțin unii analiștii. Ei au considerat drept slabă reacția inițială a Guvernului la criza din Ucraina. Autoritățile române, la nivel guvernamental, arată că parteneriatul cu SUA și relațiile cu statele membre rămân o prioritate a politicii externe românești, cu atât mai mult în acest context regional.
Jocul nuanțelor, precum și experiența țărilor vecine – Bulgaria și Ungaria în relația cu Rusia – așează România într-o zonă de mare sensibilitate politică: noua strategie la Marea Neagră a SUA nu e construită pe jumătăți de măsură.

Bulgaria, calul troian al Rusiei în Europa

Bulgaria, la fel ca şi Ungaria, are o relaţie apropiată de Moscova, spre deosebire de celelalte ţări situate pe falia dintre Occident şi Rusia: Polonia şi România sunt pro-americane şi confrontaţionale faţă de Moscova, în timp ce Turcia cultivă o prietenie rece, în care rivalitatea completează concurența.

Bulgaria traversează o perioadă de tumult politic, începută în vara anului trecut, în care protestele populaţiei faţă de clasa politică s-au întins pe câteva luni de zile.

Considerată, la fel ca şi România, “copilul problematic” al UE, o ţară în care autorităţile convinețuiesc pașnic cu organizaţiile de crimă organizată – care în urmă cu un deceniu detonau maşini în plină stradă şi făceau din ţara de la sud de Dunăre un stat nesigur – Bulgaria a reuşit, cu reforme accelerate şi îndeplinirea condiţionalităţilor să adere la UE în 2007.

Sub atenta monitorizare a Bruxelles-ului asupra justiţiei şi luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate, dar şi cu un protectorat şi investiţii germane după criza economică din anii ’90, autorităţile de la Sofia au reuşit să obţină o normaliate a funcţionării economiei şi democraţiei, în ciuda unor remanenţe ale trecutului.

În ultimul an şi jumătate, instabilitatea a fost mai accentuată: guvernul lui Boiko Borisov, liderul partidului GERB, de centru-dreapta, a fost nevoit să demisioneze în urma protestelor bulgarilor faţă de facturile prea mari la energie pentru consumatorii casnici.

Însă socialiştii ajunşi la putere, în urma imposibilităţii GERB, câştigător al alegerilor, de a face o coaliţie, au scos din nou bulgarii în stradă, după ce l-au desemnat pe Delian Peevski, un controversat parlamentar, cu puternice suspiciuni de corupţie planând asupra sa şi legături cu crima organizată, drept şef al unuia dintre serviciile secrete ale ţării.

Protestele au determinat retragerea numirii acestuia. Bulgarii au continuat însă să îşi manifeste nemulţumirea faţă de întreaga clasă politică.

Rusia – South Stream -Bulgaria. Comisia Europeană, îngrijorată de influența Gazprom la Sofia

Bulgaria a fost mereu – şi datorită legăturilor slave – apropiată de Rusia, în ciuda unor oscilaţii ale guvernelor de la Sofia. Documente ale serviciilor secrete germane arată că Bulgaria ar fi “calul troian” al Rusiei în UE, pionul prin care Gazprom poate șubrezi şi submina unitatea Europei în privinţa unei politici energetice.

Guvernul bulgar şi Gazprom au semnat un acord prin care construirea porţiunii bulgăreşti din gazoductul South Stream a fost atribuită unor comapnii ruse, fără licitaţie. Uniunea Europeană, în mod cert conştienă de existenţa acestor înţelegeri, nu a reacţionat până de curând, folosind şi contextul crizei din Ucraina.

Luna trecută, Bruxelles-ul a cerut guvernului bulgar să sisteze lucrările la gazoduct, până când sunt analizate documentele acordului, sub suspiciunea că Bulgaria a încălcat regulile comunitare privind concurenţa pe piaţă.

Atribuirea, fără licitaţie, a unor contracte către o companie rusă, aparţinând unuia dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi aflat, în urma anexării Crimeei de către Federaţia Rusă, pe lista neagră, cu persoanele supuse sancţiunilor, este cercetată de Comisia Europeană şi face Bulgaria pasibilă suportării unor consecinţe legale.

Criza politică internă, combinată cu un atac la stabilitatea sistemului financiar bulgar

Această situaţie a dus la necesitatea organizării de alegeri anticipate, care vor avea loc în 5 octombrie. În plus, toată această perioadă de tulburări politice a fost completată de o lovitură primită de două bănci din Bulgaria: retrageri masive de capital, aparent fără niciun motiv, au suscitat temeri referitoare la stabilitatea financiară a ţării.

Banca centrală a Bulgariei a anunțat că există o încercare de destabilizare a ţării prin atacul asupra sistemului bancar şi s-a angajat că va proteja depozitele cetăţenilor.

Banca naţională a preluat controlul, spre sfârşitul lunii iunie, a băncii Corporate commercial Bank, aflată pe locul patru între instituţiile bancare din Bulgaria, după ce retrageri masive de capital au fost impulsionate de relatările presei privind afaceri suspecte ale băncii şi ale acţionarilor principali ai acesteia.

Economiştii şi agenţiile de rating au spus că nu există risc de contagiune, în timp ce filialele din Bulgaria ale băncilor străine au afirmt că operaţiunile lor sunt sigure. Totuşi, asta nu a împiedicat pe bulgari să continue să îşi retragă banii din bănci.

Ministrul de interne afirmă că există o campanie pentru a insufla panica populaţiei, prin mesaje pe internet şi telefonice. Bulgarii, care au mai trecut printr-o situaţie similară şi şi-au pierdut mare parte din economii în criza de la sfârşitul anilor ’90, nu par să fie liniştiţi de asigurările date de autorităţi.

Această problemă pentru sectorul financiar vine pe fondul unei economii fragile şi tot mai multe voci susţin că Bulgaria ar trebui să solicite sprijinul FMI.

Turcia – alianța cu SUA și dansul pe sârmă cu Rusia

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan este la putere în Turcia de peste un deceniu, iar pe întreaga perioadă a rămas foarte popular. Un sondaj publicat joi, în vederea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în luna august, arată că si acum, după o serie de evenimente care au pus la îndoială ataşamentul faţă de democraţie al premierului turc, arată că ar câştiga alegerile încă din primul tur, cu 55-56%, la o diferenţă de peste 20 de puncte procentuale faţă de reprezentanţii opoziţiei.

Premierul Erdogan nu şi-a anunţat oficial candidatura pentru prezidenţiale, partidul său AKP îşi va face cunoscut candidatul în 2 iulie, însă nu există îndoială că va candida în primele alegeri în care turcii îşi aleg direct preşedintele.  Un preşedinte cu puteri sporite faţă de situaţia actuală, dar cu prerogative mai reduse decât şi-ar fi dorit politicianul aflat în frunte guvernului de la Ankara.

O economie performantă, dar dezechilibrată și dependentă de fonduri străine

Dar pentru ca popularitatea lui Tayyip Recep Erdogan să rămână la cote ridicate, are nevoie de o economie performantă. Turcia este o poveste de succes: începând cu 2001, când autorităţile turce au fost nevoite să ia măsuri pentru redresarea după o cziră bancară. Cu ajutorul FMI.

Ankara şi-a redus cheltuielile, a pus inflaţia sub control, a introdus rata de schimba variabilă, a restructurat sistemul bancar şi a acordat şi garantat o mai mare independenţă băncii centrale şi instituţiilor de reglementare.

În 2002, când AKP a ajuns la putere, a adoptat aceeaşi politică, iar urmarea a fost o dedschidere a dialogului cu UE. În 2005 au început negocierile cu Uniunea Europeană, moment din care investiţiile străine au început să cauteTurcia.

Ţara a cunoscut un boom în infrastructură: reţeaua de autostrăzi a crescut cu mai mult de 16.000 de kilometri, numărul aeroporturilor s-a dublat, iar Turkish Airlines zboară acum în 100 de destinaţii, mai multe decât orice altă companie aeriană din lume.

Totuşi, spun analiştii, Turcia rămâne vulnerabilă pentru că depinde de fonduri străine. Ţara şi economia a fost inundată de banii Statelor Unite, iar asta a ascuns deficienţe structurale. Autorităţile, fără preocuparea pentru finanţare, nu au făcut reforme structurale profunde.

În medie, Turcia a avut o creştere de 5% pe an timp de un deceniu, între 2002 şi 2012. Însă economia sa, spun experţii, este dezechilibrată: Turcia atrage turişti (36 de milioane au fost în 2012), are o bază manufacturieră bine poziţionată pentru exporturi, un sector agricol de 62 de miliarde de dolari, o tradiţie în comerţ şi ambiţia de a deveni un hub energetic, economia se bazează încă pe consumul intern, iar consumul a crescut, pe măsură ce economiile au scăzut, este o analiză a Foreign Policy din primăvara acestui an.

Totuşi, toţi economiştii sunt de acord în a remarca succesul economic al Turciei în comparaţie cu ţările din sudul Europei şi, evident, al celor din Orientul Apropiat. berd estima că în 2014 economia turcă va creşte cu 3,6%, mai puţin decât erau aşteptările, dar mai mult decât ale celor ale vecinilor. Iar poziţia geografică şi uniunea valamă cu UE sunt avantaje competitive de neignorat.

De altfel, obiectivul premierului Erdogan este unul ambiţios: să facă din Turcia o mare naţiune şi o mare putere.  “Secolul XXI va fi secolul Turciei, acesta este obiectivul guvernului”, a spus prim ministrul la un moment dat.

Regimul autoritarist Erdogan, cu risc de radicalizare

Problema ar putea fi una politică. În ultimul an şi jumătate, Recep Tayyip Erdogan i-a îngrijorat pe prietenii şi aliaţii săi occidentali. “Turcia ar trebui să fie un partener important al SUA într-o perioadă de mare instabilitate într-o regiune-cheie a lumii. Tendinţele autoritariste ale premierului îngreunează teribil situaţia”, a afirmat Eric Edelman, fost ambasador american în Turcia, citat de The Economist.

Prim-ministrul turc a atras atenţia în ultima vreme prin emiterea mai multor legi făcute în aşa fel încât să îi ofere protecţie lui şi aliaţilor săi într-un scandal de corupţie care a izbucnit la finalul anului trecut şi care este considerat de analiştii din Turcia drept cel mai mare din istoria ţării.

În decembrie 2013, poliţia a percheziţionat reşedintele mai multor minmiştri şi ale fiilor acestora, după ce au fost făcute publice înregistrări care demonstrau implicarea lor în acte de corupţie. Mai mult, legăturile duceau la premier şi la unul dintre fiii acestuia.

Recep Tayyip Erdogan a acuzat judecători, procurori şi poliţişti că ar fi fabricat aceste înregistrări şi că este o nouă încercare a liderului opoziţiei Fetullah Gulen, un cleric sunnit aflat în exil în SUA, de a destabiliza puterea de la Ankara.

Iar pentru a pune piedici anchetei, premierul a concediat sau transferat sute de magistraţi şi poliţişti. Mai apoi a emis legislaţie care să pună sub un control guvernamental mai sever puterea judecătorească şi serviciile de informaţii şi a luat o serie de măsuri care au limitat libertatea presei şi a internetului. Temporar, a interzis Twitter în Turcia şi a ameninţat că va face inaccesibile reţelele de socializare.

Criticile interne şi internaţionale nu au avut ecou la premierul turc. Şi nu este pentru prima dată. Nici în cazul reprimării protestatarilor din parcul Ghezi, de vara trecută. O mişcare începută de tineri cu viziuni ecologiste, care s-au împotrivit demolării unui parc din Istanbul pentru a se construi pe locul acestuia un centru comercial, s-a transformat într-o revoltă care a polarizat cel mai important oraş al Turciei.

Argumentul premierului Erdogan a fost mereu susţinerea populară de care se bucură: atâta vreme cât votanţii îl sprijină, are dreptul să facă ce vrea, în ciuda opoziţiei, protestatarilor, judecătorilor şi procurorilor, sau a Europei.

Iar testul suprem au fost alegerile locale care au avut loc în Turcia în primăvară. Rezultatul acestora a întărit argumentaţia prim ministrului: 46% dintre turci au votat în favoarea partidului său.

Acest rezultat bun şi plasarea lui în fruntea opţiunilor electoratului, potrivit celor mai recente sondaje , la mare distanţă faţă de posibili contracandidaţi nu mai lasă loc de interpretări, iar analiştii sunt siguri că Recep Tayyip Erdogan va deveni primul preşeinte ales direct de cetăţeni al Turciei.

Dansul pe sârmă cu Rusia: dependență energetică și competiție regională

Criza din Ucraina şi anexarea Crimeei de către Rusia a pus Turcia într-o poziţie diplomatică sensibilă, susţin analiştii specializaţi în politica turcă. În balanţă se află angajamentele internaţionale şi parteneriatul cu aliaţii occidentali şi, pe de altă parte, relaţia economică şi politică pe care o are cu Moscova.

Turcia trebuie să îi susţină pe tătarii din Crimeea – care sunt împotriva ocupaţiei ruse. Iar Moscova a dat deja semne de bunăvoinţă: un decret din luna aprilie îi reabilizeată pe tătarii persecutaţi în perioada sovietică şi promite o „renaştere naţională, culturală şi spirituală” a grupurilor minoritare din Crimeea. În plus, companiei Turkish Airways i-a fost permisă reluarea zborurilor în Crimeea din luna iunie.

Moscova are mijloc de presiune asupra Turciei gazele naturale. În 2013, 60% din importurile sale de gaz au fost din Rusia, potrivit datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Iar in viitorul apropiat, spun experţii, această dependenţă va continua.

Totuşi, Turcia îşi propune să devină un hub energetic. Criza din Ucraina a încurajat UE să caute moduri de reducere a dependenţei faţă de Rusia, iar Ankara are oportunitatea de a-şi extinde rolul ca ţară de tranzit.

Un proiet recent care se va materializa este TAP, care va traversa Tucia şi va transporta 16 miliarde de metri cubi de gaz din Azerbaidjan spre Europa. Iar alte proiecte ar putea apărea, dacă Turcia îşi joacă bine cărţile.”

Update – DE citit si…

Evenimentul Zilei

NATO trebuie să intervină dacă Rusia va ocupa noi teritorii în Ucraina”

Se arata ca:

Preşedintele Republicii Cehe, Milos Zeman, a apreciat, într-un interviu apărut în presa cehă, că Occidentul va trebui ia aibă în vedere măsuri serioase, inclusiv trimiterea de trupe NATO, în cazul în care Rusia încearcă să ocupe noi teritorii în Ucraina.

„În acest moment, când Rusia are intenţia de a-şi extinde teritoriul său prin ocuparea de teritorii din estul Ucrainei, este necesar să se treacă de la vorbe la fapte”, a declarat preşedintele ceh, citat, azi, de agenţia ucraineană Unian, potrivit Agerpres.

”În această situaţie, eu voi insista nu numai pentru înăsprirea sancţiunilor UE, dar şi pentru pregătirea de luptă din partea NATO, inclusiv pentru posibila intervenţie de trupe ale Alianţei pe teritoriul Ucrainei”, a adăugat şeful statului ceh.

El a ţinut să precizeze că „încercarea (Rusiei) de a ocupa teritorii din Estul Ucrainei este o linie care nu trebuie trecută”.

Declaraţiile preşedintelui ceh Milos Zeman intervin în contextul în care UE ar putea adopta noi sancţiuni împotriva Rusiei în cadrul summitului de azi de la Bruxelles, Moscova fiind acuzată în continuare de susţinerea separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei prin furnizarea de arme şi echipamente militare.

În ceea ce priveşte o posibilă intervenţie a NATO, secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen, declara recent că nimeni nu vrea un nou „Război Rece” în Europa, dar că actuala situaţie ”ameninţă securitatea şi pacea obţinute după căderea Zidului Berlinului”, făcând apel la Rusia „să reflecteze mai profund la poziţia sa”.

Rasmussen dădea asigurări că NATO este ataşată obiectivelor sale de a acţiona pentru asigurarea securităţii membrilor săi, subliniind că ‘Alianţa va lua şi alte măsuri dacă va fi necesar’.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 51 comentarii

Este euro un factor de dezvoltare?

Mi-am pus aceasta intrebare gandidu-ma la faptul ca US$, dupa razboi, a contribuit mult la dezvoltarea economica a mai multor tari… Sa ne gandim: Spania s-ar fi putut dezvolta economic fara sprijinul SUA si al dolarului american? Spania era inainte de razboi o tara foarte saraca si slab dezvoltata. Genialul regizor spaniol, Luis Bunuel, facuse un documentar, daca nu ma insel, prin anii ’30, despre o regiune din Spania care era atat de saraca si inapoiata incat oamenii nu stiau ce inseamna paine!! Saracia aceasta grea s-a perpetuat si dupa razboi, sub regimul fascist al lui Franco, pana cand Spania a beneficiat de ajutor american, in urma demersurilor facute pe langa Eisenhower. Era si o problema de ordin politic: stoparea ascensiunii partidului comunist! Spania era o tara izolata datorita dictaturii fasciste, lucru ce agrava situatia economica si asa grea. In urma acestui ajutor, tara a cunoscut o inflorire spectaculoasa in anii ’60-’70, un adevarat boom economic spaniol, care a permis acestei tari un progres in termeni reali, ce s-a mentinut si dupa Franco.

Italia ar fi un alt exemplu. S-ar fi putut dezvolta Italia, o tara destul de saraca in perioada interbelica si imediat dupa razboi, cu regiuni extrem de sarace si inapoiate, fara un consistent ajutor american, fara dolarul american? Si aici nu vorbesc numai de regiunile dezvoltate ale Italiei, ci de tara in ansamblul sau, pentru ca existau si regiuni in care, spre exemplu, somajul era de 70% si Mafia inflorea!! Sa faci dintr-o astfel de tara o tara moderna, dezvoltata, sa ridici nivelul de trai al oamenilor obisnuiti, s-ar fi putut face fara US$? Cred ca nu… Desigur si in Italia era problema cresterii partidului comunist si a influentei URSS in Europa Occidentala, lucru ce trebuia stopat.

Japonia, Coreea de Sud ar fi alte exemple de tari care s-au dezvoltat datorita US$, cunoscand o dezvoltare economica spectaculoasa! Doar se si vorbeste despre „miracolul japonez” si chiar asa si este: Japonia a trecut din feudalism la cel mai prosper si dezvoltat capitalism!!

De aceea trebuie sa recunoastem ca meritele (daca se poate spune asa despre o moneda) dolarului american sunt foarte mari pentru ca a promovat bunastarea generala in lume (lucru ce este stipulat si in Preambulul la Constitutia US). Chiar si Romania a beneficiat, pe vremea lui Ceausescu, de dolarul american, prin imprumuturile facute la FMI, lucru ce a condus spre o reala dezvoltare economica a tarii si imbunatatire, in general vorbind, a vietii oamenilor. Daca nu era US$ nu s-ar fi putut construi intreprinderi, fabrici, nu s-ar fi putut mecaniza agricultura, nu s-ar fi putut moderniza porturile si flota etc, nu s-ar fi putut crea locuri de munca!

Sa ne uitam la tarile BRIC (sau BRICS), tari emergente, din ce cauza cunosc o dezvoltare impresionanta (uitati-va numai la China!), nu cumva datorita US$…? Si e vorba de aproape 3 miliarde de oameni!!

Dar euro…? Poate fi, va fi euro un asemenea factor de dezvoltare, precum US$…? Fluxurile de capital venite dinspre centru spre periferie n-au facut decat sa creasca costurile si sa indatoreze si mai mult unele tari. Se poate spune ca s-a dezvoltat Italia datorita euro? Grecia? Spania?? Se compara situatia de acum din Spania cu boomul economic din deceniul al saptelea, provocat de dolar, care a condus tara spre ceea ce este azi, sau mai bine zis spre ceea ce ajunsese inainte de a incepe criza actuala? Incep sa apara din nou idei extremiste, e posibil asa ceva? Si uite ca e posibil, din pacate… Nici vorba de prosperitate si progres cu euro ca moneda unica: Zona Euro nu a depasit inca marile dificultati care au stat la baza crizei economice! Totusi, nu ne putem preface la nesfarsit ca e nemaipomenit de bine! Moneda unica, Uniunea Monetara ar fi trebuit sa se constituie intr-un factor de progres pentru toata Europa. Or, lucrurile nu stau deloc asa! Este inadmisibil sa se vorbeasca de o noua divizare a Europei, intre Nord si Sud, pe criterii economice! Numai vorbesc de faptul ca si in tarile nordice somajul este foarte ridicat. Or, euro ar fi trebuit sa fie altceva, adica un factor de progres. Pana acum nu se poate vorbi de asa ceva. Dar de acum incolo? Desi exista capacitati de productie foarte mari in Europa, un potential uman colosal, Europa a ajuns sa fie slaba din punct de vedere economic. Cresterile economice sunt mici, formarea bruta de capital e in scadere, investitii nu prea se fac… Aceasta slabiciune economica a Europei nu este de bun augur, asa cum nu e de bun augur nici ascensiunea partidelor extremiste, antieuropene. E ceva, cum sa spun, moale si periculos… De unde rezulta ca politicile monetare care se duc azi in Europa nu sunt bune. Ele adancesc decalajele dintre statele europene si nu contribuie la dezvoltare. Pentru adeptii Statelor Unite ale Europei as spune ca asa ceva, un asemenea deziderat, nu este posibil fara o solida baza economica, fara politici economice care sa promoveze dezvoltarea si prosperitatea in toate tarile membre ale UE. O Europa Unita cu decalaje foarte mari intre statele membre nu e un lucru de dorit si nici nu cred ca este posibil in asemenea conditiuni. In loc sa vedem o ascensiune economica spectaculoasa, vedem ascensiunea partidelor extremiste si antieuropene… Trist!

Nu numai Romania ar trebui sa se destepte din „somnul cel de moarte”. Ci si intreaga Europa!

aprilie 1, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

24

Iata ca a trecut aproape un sfert de secol de la Revolutia din Decembrie ’89… Ce am putea spune acum? Fara indoiala Revolutia a insemnat un moment important si luminos in Istoria poporului roman, cand dupa decenii de dictatura acesta si-a castigat, prin sange, libertatea. Cu toate aceste lucruri, fara indoiala pozitive, Revolutia a fost umbrita de cel putin doua aspecte majore:

English: Photo during the Romanian Revolution ...

English: Photo during the Romanian Revolution of 1989 in Bucharest (Photo credit: Wikipedia)

1. Nu stim nici pana azi adevarul complet despre tot ce s-a intamplat atunci. Acest lucru a umbrit Revolutia si cuceririle acesteia inca de la inceputurile sale. Nu stim foarte exact nici cine a tras, iar ceea ce stim e putin. Nici pana azi nu s-a dezlegat misterul teroristilor etc.

2. Al doilea aspect care umbreste Revolutia este nivelul de trai, la cote joase in Romania. Si spun acest lucru pentru ca Revolutia s-a realizat si pentru cresterea nivelului de trai al populatiei, pentru a scapa de conditiile ce incepusera sa fie mizere in ultimii ani, cu Ceausescu. Din pacate constatam acum o deteriorare destul de abrupta a situatiei, determinata si de criza economica prin care trecem.

Le Figaro

Pauvreté : 1/4 des Européens menacés

Se arata ca:

„Près du quart des Européens, soit 124,5 millions de personnes, étaient menacées de pauvreté ou d’exclusion sociale en 2012, selon des chiffres publiées jeudi par l’office européen de statistiques Eurostat. La tendance est à la hausse puisque 24,8% des Européens étaient concernées en 2012 contre 24,3% en 2011 et 23,7% en 2008. La réduction du nombre de personnes confrontées au risque de pauvreté ou d’exclusion est l’un des objectifs clés de la stratégie „Europe 2020″ de l’Union européenne.

En Bulgarie, c’est presque une personne sur deux (49%) qui était menacée de pauvreté ou d’exclusion en 2012. La proportion est également particulièrement élevée en Roumanie (42%), en Estonie (37%) et en Grèce (35%). A l’inverse, seuls 15% des habitants de la République Tchèque étaient à risque, 17% en Finlande, 18% en Suède et au Luxembourg. En France, la proportion était de 19%. Les personnes entrant dans cette catégorie sont confrontées à au moins une des situations suivantes: elles font face à un risque de pauvreté monétaire, sont en situation de privation matérielle sévère ou vivent dans des ménages à très faible intensité de travail.

En Europe, 17% de la population était menacée de pauvreté monétaire en 2012. Les taux les plus élevés se situaient en Grèce et en Roumanie (23% chacun), les plus bas en République Tchèque et au Danemark (10% chacun). Eurostat rappelle que le risque de pauvreté est une mesure relative, et que le seuil de pauvreté varie considérablement d’un Etat à un autre.
Dans l’UE, 10% des habitants étaient par ailleurs en situation de privation matérielle sévère, c’est-à-dire que leurs conditions de vie étaient limitées par un manque de ressources. Cela se traduit par exemple par l’impossibilité de payer ses factures, de chauffer son logement ou de prendre une semaine de vacances en-dehors de son domicile. Les pourcentages les plus élevés étaient observé en Bulgarie (44%) et en Roumanie (30%), les plus faibles au Luxembourg et en Suède (1% chacun).

Enfin, 10% des Européens vivaient en 2012 dans des ménages à très faible intensité de travail, c’est-à-dire où les adultes avaient utilisé moins de 20% de leur potentiel de travail au cours de l’année. Les plus fortes proportions concernaient la Croatie (16%), l’Espagne, la Grèce et la Belgique (14% chacune). Les plus faibles ont été observées au Luxembourg et à Chypre (6% chacun).”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Articolul arata ca aproape un sfert din europeni – 124,5 milioane persoane –  sunt amenintati de saracie, si tendinta este de crestere… Criza nu e numai la noi, e adevarat, dar la noi procentele celor amenintati de saracie si excludere sociala sunt mult mai mari decat la altii… Observati: 42% dintre romani sunt in situatia de a fi amenintati de saracie si excludere sociala, fata de numai 15% in Republica Ceha. In Franta procentul este de 19% (destul de ridicat, trebuie sa recunoastem…). In Bulgaria rata este de 49%.

English: Mircea Diaconu speaking to the crowd ...

English: Mircea Diaconu speaking to the crowd in Bucharest, at the 1989 revolution in Romania (Photo credit: Wikipedia)

17% din populatia Europei a fost amenintata de saracie monetara in 2012. Rata cea mai ridicata a fost in Romania si Grecia (23% fiecare) si cea mai scazuta in Republica Ceha si Danemarca (10% fiecare).

10% din cetatenii UE se afla in situatia de privatiuni materiale severe!! Adica de conditii de viata limitate de lipsa de resurse. Spre exemplu: imposibilitatea de plata a facturilor, de a-si incalzi locuinta, de a face o vacanta in afara domiciliului. Procentajele cele mai mari se observa in Bulgaria (44%) si Romania (30%), cele mai slabe in Suedia si Luxembourg (1% fiecare).

English: Petre Roman speaking to the crowd in ...

English: Petre Roman speaking to the crowd in Bucharest during the Romanian Revolution of 1989 (Photo credit: Wikipedia)

10% din europeni au trait, in 2012, in gospodarii cu o foarte slaba intensitate a lucrului. E vorba de adulti care utilizeaza mai putin de 20% din potentialul lor de lucru in timpul anului. Proportiile cele mai mari sunt concentrate in Croatia (16%), Spania, Grecia si Belgia (14% fiecare). Cele mai slabe sunt observate in Luxembourg si Cipru (6% fiecare).

Din pacate acest aspect este si punctul slab al Uniunii Europene, care nu mai poate sa convinga pe cetatenii europeni ca este capabila sa le mai ofere prosperitate. Drept consecinta euroscepticismul e in crestere. Din aceasta statistica, prezentata de Le Figaro, se observa cu destula claritate, zic eu, de ce Romania si Bulgaria nu sunt primite in Spatiul Schengen: ratele mari ale saraciei!!  Din cauza asta si teama statelor din Schengen de un urias val migrator dinspre Romania si Bulgaria. Dar de ce oare? Nu cumva se stie ca va urma o inrautatire si mai mare a conditiilor de viata, care ar putea genera o astfel de emigratie uriasa? Care, desigur, ar crea probleme in tarile de destinatie, care nu o duc nici ele prea bine…

English: Tanks and Miliţia on the Magheru Boul...

English: Tanks and Miliţia on the Magheru Boulevard in Bucharest, during the Romanian Revolution of 1989 (Photo credit: Wikipedia)

Aceste doua aspecte nu s-au putut rezolva pozitiv pana acum. Criza economica a agravat aspectul nr.2., de care vorbeam. Partea cea mai proasta este ca nu se intrevede ceva spre bine, acea luminita de la capatul tunelului, despre care s-a tot vorbit si se vorbeste in continuare.

Dar sa ne reamintim de spiritul acelor extraordinare momente de libertate:

Si sa se auda aceste cantece peste Prut si chiar si dincolo de Nistru!! 🙂

decembrie 22, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Buget…

Foarte interesanta mi s-a parut afirmatia lui Victor Ponta in care domnia sa arata cui ii este adresat acest buget: agricultorilor, profesorilor, medicilor, pensionarilor. „Fiecare va primi cate ceva”. Adica bugetul se adreseaza celor „20 de milioane de locuitori” ai patriei! „Daca aveam aceleasi idei nu eram oponenti, i-am spus si la Cotroceni”.

Deja lucrurile capata un aspect aparte! Cu alte cuvinte, bugetul se adreseaza numai categoriilor sociale enumerate mai sus, care ar reprezenta intreaga tara, eu asa am inteles. Ca si cum toata tara ar fi compusa din agricultori, profesori, medici si pensionari. Pentru prima data PSD isi identifica la modul clar electoratul. Cu alte cuvinte, cei care nu apartin categoriilor sociale enumerate mai sus sunt trecuti automat in tabara basista! Totusi, in USL nu e vorba numai de PSD. Mai este si PNL! Or, singurul lucru liberal care se preconizeaza este reducerea CAS cu 5 puncte procentuale. De observat ca premierul a ignorat cu buna stiinta electoratul PNL, partid care ar trebui sa reprezinte in plan politic sectorul privat, oamenii cu libera initiativa care doresc inceperea unei libere intreprinderi, pe cei care nu depind de stat si nici nu lucreaza la stat. In schimb din partea PNL „se aude” o tacere totala. Lucrul acesta a fost remarcat si de alti comentatori. Actualul Guvern ia de la unii (sectorul privat), prin taxe si impozite, ca sa dea la altii (categoriile enumerate mai sus, bugetare), si asta in conditiile in care sectorul privat e inca slabit si multe firme dau faliment iar PNL nu pare a avea nicio atitudine impotriva acestei agresiuni la adresa sectorului privat. Si trebuie spus ca si in sectorul privat lucreaza multi oameni si multi dintre ei nu sunt afiliati la centrale sau blocuri sindicale, care sa le apere interesele! Interesant si chiar as spune ciudat e faptul ca PSD – partid social-democrat, subliniez – ii ignora cu buna stiinta pe cei care lucreaza in sectorul privat si care, in urma diminuarii investitiilor dar maririi taxelor si impozitelor, ar putea sa-si piarda locurile de munca. Practic, nu se stimuleaza crearea de noi locuri de munca si lucrul asta s-a vazut si recent in faptul ca somajul a crescut.

Presupunand ca m-ar intreba cineva daca acest buget este unul al cresterii economice, ce i-as putea raspunde? Dupa cum arata lucrurile s-ar parea ca nu… Ramane de vazut, desigur, dar nici optimist n-as putea sa fiu… Nu sunt intru totul de acord cu Dl. Prof. Mircea Cosea: dupa parerea mea un buget nu are doar un aspect politic, pentru ca domnia sa se referea la conceptul de ‘politica economica’, la faptul ca un buget ar trebui sa favorizeze anumite categorii sociale. Spre exemplu, un buget care ar favoriza muncitorimea sau taranimea etc. Daca vorbim de buget, vorbim si de un aspect non-ideologic, tehnic, care ar trebui sa vizeze bunastarea generala, nu doar a unor categorii sociale, lucru ce nu se poate realiza decat prin crestere economica durabila, cel putin in cazul nostru prin rate mari de crestere. In schimb este justificata intrebarea domnului profesor daca Romania ar putea in continuare sa respecte Tratatul de Guvernanta Fiscala, care era adresat indeosebi tarilor din Zona Euro. Pentru ca tara noastra se afla in situatia de a avea performante „cu mult sub nivelurile minime in raport cu potentialul tehnologiei moderne”, dupa cum afirma Simon Kuznets, laureat al Premiului Nobel pentru economie in 1971. Or, actualmente, in Uniunea Europeana – si Guvernul nostru pare a nu tine cont de un asemenea aspect – nu se raspandeste cresterea economica nu numai catre tari precum Romania sau Bulgaria (de Ucraina nici nu mai vorbesc), dar nici in tari precum Italia, Spania, Portugalia si, de ce nu, chiar si Franta, desi putem include cu greu Franta in aceasta categorie. Ideea Uniunii Europene era tocmai raspandirea acestei cresteri economice moderne si in tarile de la periferie, lucru stopat acum. Ideea lui Victor Ponta este una cel putin naiva: el asimileaza bunastarea doar a unor anumite categorii sociale (care pot conta pentru PSD din punct de vedere electoral) cu bunastarea intregii tari, fara a baga de seama ca, spre exemplu in invatamant, reforme structurale importante nu s-au realizat, nici macar pe vremea guvernarii Boc, desi bune intentii au fost. Dar drumul pavat cu bune intentii…  In general vorbind, la capitolul reforme structurale Romania sta prost, lucru care blocheaza de asemenea cresterea economica.

Dar sa vedem ce spune Dl. Mircea Cosea intr-un articol aparut in cursdeguvernare.ro:

Mircea Coșea / Cum nu se face: Buget 2014

Se arata ca:

Din informațiile existente până la această dată nu pot califica bugetul pentru anul 2014 decât ca pe unul de supraviețuire. Departe de a fi un buget al dezvoltării, nu îl pot considera nici măcar ca pe un buget al stagnării economice.

Bugetul pentru anul viitor reflectă periculozitatea momentului pe care îl parcurgem, caracterizat prin manifestarea explozivă a efectelor nocive ale procesului de consolidare structurală și instituțională a incapacității economiei românești de a produce și capitaliza intern valoare adăugată.

Această incapacitate nu este o noutate și se autentifică prin analiza statistică a ciclurilor Kondratiev, dar ea a devenit mai importantă după aderarea la UE când ajungerea la un nivel de competitivitate și de convergență cere ca producerea internă a valorii adăugate să atingă cel puțin media europeana. După introducerea politicilor de austeritate și după acordurile cu FMI asistăm nu la o imbunătățire a procesului de producere și capitalizare a valorii adăugate ci, din contră, la o consolidare a incapacității cu efecte negative din ce în ce mai greu de contracarat.

În aceste condiții de pierdere treptată a capacității de regenerare a potențialului economic național, bugetul pe 2014 ar fi avut șansa de a reprezenta un instrument real de politcă economică dacă ar fi avut la bază un alt concept și o altă filozofie bugetară . Din păcate nu este așa, motiv pentru care afirm că nu putem spera pentru anul viitor decât la o supraviețuire și la o evitare în extremis a incapacității de plată.

Ce ar fi trebuit să se întâmple

Menționez câteva principii pe care bugetul 2014 ar fi trebuit să la întrunească pentru a deveni credibil și eficient :

1. Consolidarea fiscală ca instrument de politică economică.

Într-o economie de piață liberă tip european, bugetul rămâne unul (în unele țări singurul) dintre cele mai importante instrumente de politică economică, prin care viziunea guvernamentală a raportului dintre venituri și cheltuieli realizează orientarea economiei, menținerea climatului concurențional, stimularea sau inhibarea unor activități și sectoare economice, coordonarea cu bugetul comunitar, promovarea pe piețe externe, etc.

Așa numitul proces de consolidare fiscală este doar suportul material pe care se construiește actul de politică bugetară, nefiind niciodată un scop în sine, adică punctul terminus al efortului de macrostabilizare.

La noi, bugetul nu este considerat un instrument de politică economică ci doar un cont contabil, o pușculiță a guvernului în care trebuie să pună bani pentru plata obligațiilor primare pe care le are (salarii, pensii,etc).

Ideea de bază nu este urmărirea unui obiectiv strategic al dezvoltării, ci doar colectarea pe orice cale a sumei ce a devenit cunoscută prin însumarea cheltuielilor. Din acest motiv,nivelul deficitului este un scop în sine ( susținut și de aderarea la Tratatul European de Guvernanță Fiscală) ceea ce face ca mărimea și direcția alocărilor să nu fie rezultatul unei strategii generale de dezvoltare .

Bugetul pe 2014 este o dovadă a acestei idei de contabilitate macroeconomică (accentuată de populismul anului electoral ) și prin faptul că nu urmează un obiectiv economic ci doar o promisiune electorală. De exemplu, salariul minim va creste de la începutul anului, dar CAS-ul se va reduce doar de la mijlocul anului ”în măsura posibilului”. Dacă s-ar fi urmărit un obiectiv de politică economică, atunci cele doua măsuri ar fi trebuit introduse în același timp pentru a încuraja mediul de afaceri.

2. Strategia si modelul dezvoltării. Etape și prioritizări.

Politica bugetară ar trebui să fie considerată ca principal instrument guvernamental de desfășurare și realizare a obiectivelor de dezvoltare strategică pe termen mediu și lung.

Bugetul 2014 nu are ,ab initio, acest rol din simplul motiv că nu există o astfel de strategie și nici o etapizare sau prioritizare a obiectivelor. Din acest motiv, bugetul anual își pierde calitatea de a fi un element component și intrinsec al unei viziuni bugetare multianuale (absolut necesară proiectelor de infrastructura, agricultură, reindustrializare), rămânând doar la nivelul unui document fiscal efemer ce își propune să rezolve (”în măsura posibilului”) dificultăți și revendicări ale momentului sau să răspundă unor obiective politice punctuale.

3. Tandemul politică bugetară – politică monetară

Nu doar teoria economică modernă, ci chiar Luca Pacioli în secolul XVI susținea necesitatea legăturii între politica bugetară și cea monetară ( ”fra duca e banchiere”).După 1990 lipsa aceasta de legătură a fost o constantă a politicii guvernelor deși, trebuie subliniat, Banca Națională s-a arătat întotdeauna interesată de o conlucrare între cele două tipuri de politici. Este la nivel de manual truismul conform căruia cele două politici își asigură reciproc nu numai atingerea obiectivelor specifice dar și garanția stabilității macroeconomice.

Nici bugetul 2014 nu pare a cunoaște acest truism. Deși BNR face un gest generos și curajos de a coborî dobânda de referință la un minim istoric, încercând să stimuleze mediul de afaceri prin ieftenirea creditării, bugetul aduce o povară în pus acestuia nu numai prin noul mod de calcul al accizei la combustibil și chiar printr- o nouă accizare de 0,7 eurocenți dar și prin strania impozitare a instalațiilor industriale, fără a mai aduce în discuție problema deja atinsă a măririi salariului minim fără o reducere concomitentă a CAS.

4. Cui prodest

Principiul ”Cui prodest” în politica bugetară există dintotdeauna, dar el și-a găsit recent această denumire în studiile a doi economiști consacrați în lumea academică occidentală : Robert Barro și Esther Duflo. Acest principiu (cui îi folosește) sublinuază necesitatea unei orientări foarte clare a politicii bugetare, în sensul demonstrației unui partizant guvernamental pentru un sector economic, pentru o categorie socială, pentru o anumită proporție între consum și investiții ( raportul dintre consum și acumulare), pentru un anumit tip de politică ( export oriented industry, protect infant industry, etc).

Bugetul 2014 este inodor și incolor din acest punct de vedere. În afara faptului că are o modestă tendință de partizanat cu o parte din bazinul electoral (pensionari, medici și profesori debutanți) nici o altă orientare nu este clară. Sunt afirmații (” dorim sprijinirea IMM”, ” vom repara nedreptățile”) dar nu sunt sprijinite pe măsuri. Nu este numai o dovadă a lipsei de strategie, dar și a lipsei de expertiză în înțelegerea problemelor și nevoilor economiei reale.

Bugetul 2014 suferă din multe puncte de vedere și, probabil, o analiză pe cifre și relații ar scoate în evidență multe neajunsuri dar, din punctul meu de vedere, principala sa caracteristică este aceea că nu este un act de politică economică ci doar un plan de măsuri conjuncturale aplicabile probabilistic ” în măsura posibilului”.
***
Mircea Coșea este Profesor de Macroeconomie și Economia Intergării Europene, fost vicepremier și președinte al Consiliului pentru Strategie și Reformă
” (subl. mea)

Cu afirmatia ca acest buget „nu are nici o alta orientare clara. Sunt afirmații (” dorim sprijinirea IMM”, ” vom repara nedreptățile”) dar nu sunt sprijinite pe măsuri. Nu este numai o dovadă a lipsei de strategie, dar și a lipsei de expertiză în înțelegerea problemelor și nevoilor economiei reale” sunt de acord. Insa cred ca trebuie remarcat faptul ca actualul buget, actuala filozofie bugetara a Guvernului Ponta – si e una din cele mai mari deficiente – nu are in vedere armonizarea intereselor intre diversele categorii sociale, ci doar partizanatul in favoarea unora dintre ele. Daca in plan politic USL a fost constituit pe ideea armonizarii politice a social-democratiei cu liberalismul, in plan economic armonizarea intereselor (reale) schioapata like a lame duck. Este precum o ploaie care are loc atunci cand soarele straluceste pe cer – the devil is beating his wife, cum se spune in Sud, in Alabama si Mississippi… 😀 😆 .

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

decembrie 5, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Hai sa te fac un spionaj!

Din ciclul: „Dormi linistit, Obama spioneaza pentru tine!”

Stirile Yahoo

Scandalul interceptărilor. SUA ar fi interceptat o sută de milioane de apeluri din Spania și Italia

Se arata ca:

English: Barack Obama delivers a speech at the...

English: Barack Obama delivers a speech at the University of Southern California (Video of the speech) (Photo credit: Wikipedia)

„Scandalul spionajului american în Europa ia amploare. Peste o sută de milioane de convorbiri telefonice din Spania şi din Italia au fost interceptate de Agenţia Naţională de Securitate a Statelor Unite, într-o singură lună. Dezvăluirile au fost făcute de presa din cele două ţări, pe baza documentelor divulgate de fostul colaborator al Agenţiei, Edward Snowden. Ministrul spaniol de externe l-a convocat pe ambasadorul Statelor Unite la Madrid, pentru a da explicaţii.

După Franța și Germania, scandalul spionajului american se extinde în Italia și în Spania. Potrivit El Mundo, 60 de milioane de convorbiri telefonice ale cetățenilor spanioli au fost interceptate de Agenția Națională de Securitate, în perioada 10 decembrie 2012 – 8 ianuarie 2013. În aceeași perioadă, în Italia, au fost urmărite peste 40 de milioane de apeluri.

Wall Street Journal scrie că Statele Unite ar fi scos de sub ascultare convorbirile cancelarului germanîn urma unui raport intern, comandat în urmă cu câteva luni de președintele Barack Obama. Această ultimă dezvăluire contrazice informațiile apărute în Bild am Zontag, potrivit cărora liderul de la Casa Albă știa din 2010 că Angela Merkel este ascultată de Agenția Națională de Securitate și nu a oprit interceptarea. Responsabili din cadrul agenției au negat public că ar fi existat o consultare între directorul NSA și președintele Barack Obama pe tema interceptărilor.

„Nu e vorba de o afacere de spionaj, cât este vorba de contraspionaj. Adică aliatul, SUA, vrea să fie sigur de loialitatea și sinceritatea aliatului german Merkel. Angela Merkel, care vine dintr-o zonă contaminată, ca să zic așa, de sovietici din Germania de Est, e în mod firesc sub observația contraspionajului american”, crede Hari Bucur Marcu, expert în securitate națională.

Germania va trimite în Statele Unite o delegație formată din membri ai serviciilor secrete pentru a face lumină în acest caz de spionaj. Oficialii de la Berlin încearcă să afle și dacă întreaga operațiune de interceptare s-a făcut prin intermediul ambasadei americane din capitala Germaniei.”

Mediafax

Parlamentul European cere suspendarea acordului UE-SUA privind datele bancare, pe fondul acuzaţiilor de spionaj

Se arata ca:

Parlamentul European a cerut miercuri Comisiei Europene suspendarea unui acord între Uniunea Europeană şi Statele Unite privind transferul datelor bancare, ca reacţie la dezvăluirile privind activităţile de spionaj ale Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA).

Acordul vizat, numit TFTP şi semnat în 2010, se referă la monitorizarea activităţilor de finanţare a terorismului. Documentul prevede transferul datelor financiare ale UE în Statele Unite, cu condiţia ca datele să fie utilizate pentru combaterea terorismului.

Însă, conform informaţiilor oferite de fostul consultant informatic Edward Snowden, NSA ar fi supravegheat reţeaua Swift depăşind aceste limite.

Într-o rezoluţie adoptată miercuri cu majoritate simplă (280 de voturi pentru, 254 împotrivă şi 20 de abţineri), eurodeputaţii au cerut Comisiei Europene să suspende acordul şi să declanşeze o investigaţie pentru activităţi de spionaj.”

NSA, suspectată de spionaj prin intermediul operatorului belgian Belgacom

Se arata ca:

Operatorul belgian de telefonie Belgacom a anunţat luni că sistemul său informatic a fost victima unei „intruziuni” care, potrivit unui cotidian belgian, ar fi fost efectuată de către NSA cu scopul interceptării comunicaţiilor în Africa şi Orientul Mijlociu.

Belgacom a depus o plângere, pe 19 iulie, pentru „acces neautorizat” la sistemul său informatic intern, a anunţat, pe de altă parte, parchetul federal belgian.

„Ancheta arată că piratarea a fost posibilă doar prin angajarea unor mijloace financiare şi logistice importante de către instruşi. Acest lucru, dar şi complexitatea tehnicii de piratare (între altele utilizarea de programe de tip malware specifice şi tehnici de criptare avansate) şi amploarea acesteia, orientează investigatorii pe pista unei operaţiuni internaţionale de spionaj de stat”, a precizat parchetul.

„Pe baza informaţiilor de care dispunem în prezent, obiectul piratării pare mai degrabă să fie colectarea de informaţii strategice, ci nu comiterea unor acţiuni de sabotaj, cauzarea unor pagube economice sau altele. Continuarea anchetei va arăta dacă aceste prime constatări pot fi confirmate”, a adăugat acesta.

Guvernul belgian a anunţat imediat, într-un comunicat, că dacă va fi confirmată „implicarea la nivel înalt a unei ţări”, va „întreprinde demersuri adecvate”, fără să citeze, însă, Statele Unite sau alte ţări.

Belgacom, care este controlată de statul belgian, confirmă că a găsit „urme ale unei intruziuni în sistemul informatic intern al companiei” şi precizează că a depus o plângere împotriva unui autor necunoscut.

Este vorba despre o operaţiune a Agenţiei Naţionale americane pentru Securitate (NSA) care dura cel puţin din 2011, a dat asigurări ziarul de limbă olandeză De Standaard, fără să îşi dezvăluie sursele.

Potrivit cotidianului, Agenţia americană, ale cărei activităţi de spionaj la scară mare au fost dezvăluite de fostul agent Edward Snowden, era interesată în special de una dintre filialele grupului belgian – Belgacom International Carrier Services (BICS).

Deţinută de către Belgacom, Swisscom şi compania sud-africană MTN, BICS este un actor major în cadrul transferurilor de date vocale, SMS-urilor sau traficului de date pe Internet între operatori de telefonie mobilă sau fixă în întreaga lume, dar în special în Africa şi Orientul Mijlociu.

„Au fost înregistrate în principal comunicaţii cu numere din ţări ca Yemen, Siria sau alte state considerate cu probleme de către Statele Unite”, scrie De Standaard.”

Franţa consideră „inacceptabile” activităţile americane de spionaj

Se arata ca:

Ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, i-a transmis secretarului de Stat american, John Kerry, că activităţile americane de spionare a ţărilor aliate sunt „inacceptabile”.

„I-am spus lui John Kerry ceea ce preşedintele François Hollande i-a spus lui Barack Obama: spionajul la scară largă practicat de americani în ţările aliate este inacceptabil”, a spus Fabius la Londra.

Preşedinţia Statelor Unite a minimizat noua controversă apărută după dezvăluiri despre amploarea activităţilor de spionaj americane în Franţa, explicând că Washingtonul primeşte informaţii din străinătate „aşa cum fac toate ţările”. „Nu vom comenta public toate presupusele activităţi de spionaj şi am spus clar că Statele Unite primesc informaţii din străinătate aşa cum fac toate ţările”, a explicat purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei SUA, Caitlin Hayden.

„Aşa cum preşedintele Barack Obama a declarat în discursul la Adunarea Generală a ONU, am început să trecem în revistă modul în care obţinem informaţii, pentru a ajunge la un echilibru între preocupările legitime privind siguranţa cetăţenilor noştri, cea a aliaţilor şi preocupările privind protejarea vieţii private”, a explicat Hayden.

Potrivit ziarului Le Monde, Agenţia americană pentru Securitatea Naţională (NSA) a efectuat 70,3 milioane de acţiuni de interceptare a datelor telefonice din Franţa în perioada decembrie 2012 – ianuarie 2013. Site-ul ziarului Le Monde a citat documente oferite de fostul consultant NSA Edward Snowden, aflat în prezent în Rusia. În acest context, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, l-a convocat „imediat” pe ambasadorul Statelor Unite la Paris pentru a oferi explicaţii.”

Romania Libera

SPIONAJUL SUA: Casa Albă refuză să comenteze interceptarea telefonului Angelei Merkel

Se arata ca:

„Casa Albă a refuzat să comenteze dacă serviciile secrete americane au interceptat în trecut convorbirile telefonice ale cancelarului Germaniei, Angela Merkel.

Purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei SUA, Jay Carney, a declarat că nu va comenta „acuzaţiile specifice care au fost făcute”, transmite Mediafax.

Miercuri, Carney afirmase că „Statele Unite nu monitorizează şi nu vor monitoriza comunicaţiile cancelarului german”, o formulare care nu exclude astfel de activităţi în trecut.

Carney a menţinut joi această formulare. „Nu am nimic în plus de spus. Vom analiza modul în care colectăm datele prin serviciile de informaţii pentru a ajunge la un echilibru între preocupările în materie de securitate ale cetăţenilor americani şi ale aliaţilor şi preocupările privind protejarea vieţii private”, a explicat oficialul american.

Citeşte şi: SPIONAJUL SUA: Schulz cere suspendarea negocierilor UE-SUA privind acordul de liber-schimb

„Aşteptăm să se facă lumină, în mod total şi sincer” în acest caz, a declarat Westerwelle, după convocarea ambasadorului american din Berlin.

„Interceptarea conversaţiilor partenerilor apropiaţi este inacceptabilă. Suntem şocaţi. Oamenii care au încredere între ei nu îşi interceptează unii altora conversaţiile. Dacă se întâmplă acest lucru este afectată prietenia”, a continuat şeful diplomaţiei germane.

Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a cerut, cu ocazia summitului Consiliului European,suspendarea negocierilor între UE şi SUA pentru acordul de liber-schimb, în contextul acuzaţiilor privind spionajul practicat de serviciile secrete americane. „Cred că trebuie să suspendăm acum negocierile” pe tema acordului de liber-schimb, a declarat, conform agenţiei ANSA, Martin Schulz la începerea reuniunii Consiliului European. „Există anumite standarde şi criterii care trebuie respectate, altfel nu are sens să mai discutăm unii cu alţii”, a adăugat Schultz.

Summitul Consiliului European a început joi, la Bruxelles, fiind dominat de scandalul declanşat de amploarea activităţilor de spionaj ale serviciilor secrete americane. Cu ocazia venirii la summitul Consiliului European, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, al cărei telefon mobil probabil a fost monitorizat de Statele Unite, a declarat că „spionajul între prieteni nu se face”.

„Avem nevoie de încredere între parteneri, iar această încredere trebuie restabilită. Această situaţie cu supravegherea vizează toţi cetăţenii”, a spus Merkel.

„Nu putem accepta în niciun caz acest spionaj sistematic, va trebui să luăm măsuri”, a declarat, la rândul său, premierul Belgiei, Elio du Rupo.

Biroul cancelarului german a comunicat miercuri că există informaţii că telefonul mobil al Angelei Merkel a fost interceptat de serviciile secrete americane. În acest context, cancelarul german l-a sunat miercuri pe preşedintele SUA, Barack Obama, pentru a cere clarificări. „Cancelarul i-a transmis preşedintelui Obama că, dacă informaţiile se vor confirma, această situaţie este total inacceptabilă”, a declarat purtătorul de cuvânt al cancelarului german.

Zilele trecute, presa a dezvăluit activităţi intense ale Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA) de interceptare a telefoanelor cetăţenilor francezi, Parisul catalogând acţiunile drept „inacceptabile”. În august, presa a dezvăluit activităţi de spionaj ale serviciilor secrete americane care vizau oficiali UE şi din ţări europene, inclusiv germani.”

SPIONAJUL SUA: Schulz cere suspendarea negocierilor UE-SUA privind acordul de liber-schimb

Se arata ca:

„Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, cere, cu ocazia summitului Consiliului European, suspendarea negocierilor între UE şi SUA pentru acordul de liber-schimb, în contextul acuzaţiilor privind spionajul practicat de serviciile secrete americane.

„Cred că trebuie să suspendăm acum negocierile” pe tema acordului de liber-schimb, a declarat, conform agenţiei ANSA, Martin Schulz la începerea reuniunii Consiliului European.

„Există anumite standarde şi criterii care trebuie respectate, altfel nu are sens să mai discutăm unii cu alţii”, a adăugat Schultz, citat de Mediafax.

Summitul Consiliului European a început joi, la Bruxelles, fiind dominat de scandalul declanşat de amploarea activităţilor de spionaj ale serviciilor secrete americane.

Citeşte şi: SPIONAJUL SUA: Casa Albă refuză să comenteze interceptarea telefonului Angelei Merkel

Cu ocazia venirii la summitul Consiliului European, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, al cărei telefon mobil probabil a fost monitorizat de Statele Unite, a declarat că „spionajul între prieteni nu se face”.

„Avem nevoie de încredere între parteneri, iar această încredere trebuie restabilită. Această situaţie cu supravegherea vizează toţi cetăţenii”, a spus Merkel.

„Nu putem accepta în niciun caz acest spionaj sistematic, va trebui să luăm măsuri”, a declarat, la rândul său, premierul Belgiei, Elio du Rupo.

Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, i-a transmis Angelei Merkel că serviciile de informaţii americane nu au interceptat telefonul cancelarului german, după ce Berlinul a cerut clarificări în legătură cu această posibilitate. Biroul cancelarului german a comunicat miercuri că există informaţii că telefonul mobil al Angelei Merkel a fost interceptat de serviciile secrete americane. În acest context, cancelarul german l-a sunat miercuri pe preşedintele SUA, Barack Obama, pentru a cere clarificări. „Cancelarul i-a transmis preşedintelui Obama că, dacă informaţiile se vor confirma, această situaţie este total inacceptabilă”, a declarat purtătorul de cuvânt al cancelarului german.

Zilele trecute, presa a dezvăluit activităţi intense ale Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA) de interceptare a telefoanelor cetăţenilor francezi, Parisul catalogând acţiunile drept „inacceptabile”. În august, presa a dezvăluit activităţi de spionaj ale serviciilor secrete americane care vizau oficiali UE şi din ţări europene, inclusiv germani.”

NSA: Obama NU a ştiut de interceptarea convorbirilor lui Merkel

Se arata ca:

„Agenţia de Securitate Naţională (NSA) a dat asigurări că preşedintele Barack Obama n-a fost informat despre posibila interceptare a convorbirilor cancelarului german Angela Merkel, transmite AFP, conform Agerpres.

Citeşte şi: Barack Obama ar fi ştiut că Angela Merkel este spionată

Directorul NSA, ”generalul Keith Alexander, n-a discutat cu preşedintele Obama în 2010 în legătură cu o presupusă operaţiune a serviciilor de informaţii ce-a vizat-o pe Angela Merkel şi n-a discutat niciodată despre o operaţiune care să implice aceasta. Informaţiile de presă afirmând contrariul nu sunt adevărate’, se arată într-un comunicat al NSA.

Citeşte şi: Scandalul de SPIONAJ: Angela Merkel ar fi fost interceptată din 2002

Citând surse ale serviciilor secrete americane, cotidianul german Bild am Sonntag a afirmat că NSA l-a informat pe preşedintele Obama despre o operaţiune de ascultare a comunicaţiilor cancelarului Merkel încă din 2010.”

Barack Obama ar fi ştiut că Angela Merkel este spionată

Se arata ca:

„Preşedintele american Barack Obama ar fi fost informat încă din 2010 cu privire la interceptarea telefonului mobil al cancelarului german Angela Merkel, a cărei monitorizare ar fi început în 2002, au dezvăluit duminică media germane, preluate de France Presse, potrivit Agerpres.

Referindu-se la surse din serviciile secrete americane, cotidianul Bild am Sonntag relevă că şeful Agenţiei de Securitate Naţională (NSA), Keit Alexander, l-a informat personal pe Barack Obama privind operaţiunea de ascultare a comunicaţiilor Angelei Merkel în 2010.

‘Obama nu numai că n-a pus capăt acestei operaţiuni, ci a permis ca ea să continue’, a declarat un înalt responsabil al NSA, citat de publicaţia germană.

În acest context, agenţia rusă de presă ITAR-TASS scrie, cu referire la Bild am Sonntag, că angajaţii NSA puteau să lectureze şi SMS-urile cancelarului german şi să-i asculte convorbirile telefonice. Doar telefonul fix din biroul său de la Cancelaria Federală a fost indisponibil pentru NSA, conform aceluiaşi ziar german.

Der Spiegel făcea trimitere sâmbătă seara la documente NSA potrivit cărora cancelarul german figura pe o listă de ascultare încă din 2002 şi se mai afla pe aceasta cu câteva săptămâni înainte de vizita preşedintelui american la Berlin din luna iunie 2013.

Recentele dezvăluiri despre amploarea supravegherii electronice americane i-a determinat pe liderii europeni să-i ceară Washingtonului un nou acord cu privire la colectarea de informaţii de către serviciile secrete pentru a păstra alianţa lor, continuând lupta împotriva terorismului.

Germania urmează să trimită o delegaţie de responsabili din serviciile sale secrete în Statele Unite săptămâna viitoare, în scopul de a obţine explicaţii privind presupusa interceptare a convorbirilor telefonice ale cancelarului german de către serviciile secrete americane.

‘Spionajul între prieteni n-ar trebui să existe deloc’, a declarat miercuri dna Merkel, estimând că aceasta ar putea duce la o ‘ruptură a încrederii’ între parteneri internaţionali.

În urma acestor dezvăluiri, Berlinul l-a convocat pe ambasadorul SUA la MAE german, un gest neobişnuit între aliaţi.

Frankfurter Allgemeine indica sâmbătă, fără a cita surse, că Obama a asigurat-o telefonic pe Angela Merkel că nu era la curent cu interceptarea convorbirilor sale telefonice. La rândul său, Der Spiegel scria că preşedintele american a spus că, dacă ar fi ştiut, ar fi dat imediat ordin pentru încetarea interceptărilor.”

Metoda Ceausescu

Imi amintesc de iarna lui ’89, inceputul anilor ’90 cand, dupa caderea dictatorului, a fost un reportaj la televizor care incrimina in termeni duri faptul ca Securitatea monitoriza si asculta convorbirile telefonice ale cetatenilor. Acest fel prin care regimul Ceausescu controla societatea, prin temuta Securitate, si care a scarbit milioane de oameni, era considerat apanajul exclusiv al regimului comunist. Se arata in acel reportaj si locul de unde se efectua ascultarea convorbirilor telefonice in care exista o centrala, daca se poate spune asa, veche si un aparat care nici atunci nu mi s-a parut foarte performant. Adevarul este ca dotarea cu statii performante – Motorola – s-a realizat, din cate stiu, mult mai tarziu. Eu vorbesc de ceea ce era chiar atunci, inca in focul Revolutiei, ca sa zic asa. Trebuie spus ca Ceausescu a platit cu viata… Eu credeam ca astfel de fapte condamnabile, abuzive si ilegale s-au sfarsit odata cu regimul comunist. Intr-o democratie, in care ar trebui respectata libertatea, viata privata, legalitatea n-ar trebui sa se intample astfel de lucruri. Derapaje pot exista, dar ele, intr-o lume libera, sunt pedepsite de lege. Spre exemplu, din cate stiu cei care au fost implicati in scandalul Watergate au fost pedepsiti de catre lege. Este adevarat ca Nixon nu a fost pedepsit de lege, dar a trebuit sa-si dea demisia. Si, intr-adevar, si-a dat demisia!!

Ceea ce constatam in zilele noastre este un lucru uluitor!! Este, cum sa va spun, ceva incredibil, de domeniul fantasticului… Cea mai veche si mai mare democratie din lume, tara prin excelenta a libertatii si a respectului fata de drepturi si libertati, adica, mai bine spus, al respectului fata de cetatean si libertatea cetateanului, aplica la scara mondiala ceea ce as numi Metoda Ceausescu! Este uluitoare aceasta intorsatura a lucrurilor sub un regim, ca cel al lui Obama, ce se apropie, iata, destul de mult de un regim comunist, cel putin prin practicile pe care le dezvolta. Trebuie spus insa ca pe vremea lui Ceausescu nu exista o tehnologie atat de performanta ca cea de acum iar Romania nu avea nici pe departe tehnologia de care dispune SUA. Totusi, ideea e cea care conteaza si iata ca Obama il plagiaza la modul fabulos pe Ceausescu. Acesta sa fie oare progresivismul american? Un fel de comunism cu fata umana? Aici l-ar plagia si pe Gorby… 😆  Sa interceptezi intr-o luna 60 de milioane de convorbiri telefonice ale cetatenilor spanioli mi se pare un lucru exagerat, inutil… Tradeaza insa o anumita teama a Americii, o angoasa mare…  Iar recentul atentat de la maratonul din Boston a demonstrat ca nu foloseste la nimic o asemenea actiune grandioasa de interceptare a telefoanelor cetatenilor. Nu se poate sa nu remarc un lucru: de ce trebuie sa interceptezi 60 de milioane de convorbiri in loc sa te focalizezi pe ceea ce este cu adevarat important? Statistic vorbind, nu se poate ca toate aceste 60 de milioane de convorbiri interceptate intr-o luna de zile sa fie toate importante pentru securitatea SUA. E ca si cum ai cauta acul in carul cu fan, dar acul s-ar putea sa fie inalt car. Se stie ca teroristii folosesc metode asimetrice de actiune si de aceea o asemenea actiune grandioasa de interceptari s-ar putea sa nu slujeasca la nimic.

Ridica insa mari semne de intrebare supravegherea informativa a Angelei Merkel, al carei mobil a fost ascultat de baietii de la NSA… Ce i-ar fi putut interesa pe americani? Dupa parerea mea, unul din subiectele de mare interes pentru Casa Alba cred ca il reprezinta relatiile Germaniei cu Rusia. Adica in ce masura Germania este apropiata de Rusia si in ce masura Angela Merkel l-ar putea ajuta pe Putin si daca are vreun interes sau daca ar fi obligata s-o faca… Sigur, ar fi si alte aspecte… Nu putem stii cine este in spatele ascensiunii la Putere a Angelei Merkel… Ar mai fi spionajul german in tarile arabe si Orientul Mijlociu si chiar in SUA…

Iata aici un articol pe care l-am scris inca in 2010, referitor la Strategia Nationala de Aparare, in care aratam, printre altele, ca:

Un alt aspect, legat de vulnerabilitati, este cel legat de faptul ca suntem o societate deschisa. Fac o paranteza si remarc un lucru: superficialitatea care caracterizeaza aceasta strategie!  Deci vorbeste de faptul ca societatea deschisa reprezinta o vulnerabilitate pentru Romania. Atunci ce e de facut? Sa ne transformam intr-o societate inchisa???? Spune ca revolutia informationala este accesibila si noua dar si adversarilor si competitorilor nostrii. Si pe urma tot spune ca depindem de una si de alta. Pai pe globul asta pamantesc exista  tot felul de interdependente, nu? Asa si visul lui Ceausescu era ca Romania sa nu mai depinda de nimeni , de nimic, sa fim intr-o stare de autarhie, etc. Asta vrem? Este evident ca aceste interdependente, pe acest glob pamantesc, exista. Este o utopie demna de o cauza mai buna sa vrei sa nu mai depinzi de nimeni si de nimic si sa consideri interdependentele existente in mod obiectiv o vulnerabilitate si chiar un risc. Ce sa intelegem de aici (cititi fraza de la pagina 12 din document)? Ca am fi mai putin vulnerabili daca nu am mai depinde de accesul la internet, de materii prime, in special la energie, de pastrarea libertatii comertului si de liberul acces la informatii?!! Eu chiar doresc sa cred ca nu am inteles bine aceasta fraza. Toata fraza dealtfel este neclara, nebuoalsa…

Impresia mea este ca documentul vrea sa arate ca ne pasc foarte multe riscuri si amenintari precum si faptul ca avem o sumedenie de vulnerabilitati. Dar, daca tratam problema in felul acesta, trebuie sa ne gandim ca si alte tari pot avea aceleasi riscuri si vulnerabilitati ca cele descrise in document. Deci nu este o situatie caracteristica in exclusivitate Romaniei. Eu as fi dorit sa stiu care sunt acele riscuri si vulnerabilitati caracteristice Romaniei. Pe de alta parte, daca vorbesti de risc, definindu-l ca “probabilitate de a se produce o paguba semnificativa la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor nationale de securitate”, cred ca era necesar ca sa se si masoare aceasta probabilitate. Probabilitatea este o notiune matematica, care se poate masura cifric. Sau toate riscurile si amenintarile de la cap. 6.1 au aceeasi probabilitate de a produce o paguba semnificativa? Se vorbeste in termeni de risc si amenintare de “fragilitatea sistemului financiar international”. Dar acest risc este caracteristic numai si numai Romaniei? Care este probabilitatea ca acest risc sa produca pagube semnificative Romaniei in viitor, pe termen lung, scurt, mediu? Sau in ce masura acest risc este mai periculos decat, de pilda, spionajul? Daca documentul nu ofera (pentru ca poate oferi?!!) raspunsuri la aceste intrebari, atunci nu se poate face o evaluare serioasa a acestor riscuri. Defapt, ceea ce se spune in cap. 6.1 sunt lucruri pe care le cunoaste toata lumea, ce sa mai… Documentul nu arata nici care este cea mai grava vulnerabilitate si cel mai grav risc la care este expusa Romania. Sunt insiruite toate acolo, la gramada! Ar fi trebuit sa vorbeasca si de inundatii, care chiar ca provoaca pagube imense, chiar si morti. Apropo de acest risc, foarte real, inundatii au fost si in trecutul recent la noi. Ce masuri de prevenire si combatere a efectelor catastrofale au luat guvernele pana acum? De observat ca inundatiile se manifesta cam in aceleasi zone – Moldova este din nou grav afectata! Acolo nu este nici de joaca si nici de gluma: mor oameni!! Strategia ne ofera solutia: buna guvernare. Atunci, in mod logic, ar trebui considerate guvernele drept o vulnerabilitate cu potential de risc ridicat!

Documentul este plin de generalitati. Eu am incercat, dupa modestele mele puteri, o parere critica asupra acestuia.”

Inca din 2010 cand spuneam „Atunci, in mod logic, ar trebui considerate guvernele drept o vulnerabilitate cu potential de risc ridicat!” intuiam ce se intampla astazi. Pentru ca ce se intampla astazi, si se poate constata lucrul asta cu mare usurinta, cred eu, este corolarul la ceea ce spuneam in editorialul scris in urma cu doi ani. Si ceea spun acum, spuneam si atunci:

„Ceea ce vreau sa spun este ca aceste riscuri si vulnerabilitati trebuie corect evaluate si estimate din punctul de vedere al relevantei, al importantei lor (spuneam si mai sus despre clasificarea acestora, iata aici un alt tip de clasificare: in functie de importanta, relevanta), pentru a se lua masurile corecte de combatere. Evident, exista cauze si potentiale cauze, insa eu cred ca politica pe care o ducem trebuie  sa fie de asa maniera incat sa nu cauzam riscuri si vulnerabilitati. „

Insa acum se vede destul de clar ca aceasta Strategie Nationala de Aparare este facuta dupa ideile in domeniu ale americanilor, in speta ale regimului Obama…  Problema este ca nu s-a facut (sau nu s-a putut din punct de vedere tehnic face?!) ceea ce eu spuneam atunci, si anume: „aceste riscuri si vulnerabilitati trebuie corect evaluate si estimate din punctul de vedere al relevantei, al importantei lor (spuneam si mai sus despre clasificarea acestora, iata aici un alt tip de clasificare: in functie de importanta, relevanta), pentru a se lua masurile corecte de combatere”. Pentru ca iata cum America a reusit sa-si creeze o noua vulnerabilitate – una politica – prin astfel de actiuni de ascultare a convorbirilor telefonice. Insa interesant este ca ideea din Strategia Nationala de Aparare, care a fost criticata de catre o buna parte a societatii civile inca de atunci, din vremea aparitiei acesteia, te duce cu gandul tot la ascultari de telefoane, interceptari ambientale etc. Toata aceasta strategie este potrivita dupa ideile Casei Albe, ale regimului Obama. Aspectul neclar este intentionat pentru ca ceea ce scrie acolo este neconstitutional atat in Romania cat si in America intrucat vizeaza incalcarea de drepturi si libertati!! Pentru ca ar trebui sa se verifice legalitatea interceptarii a 60 de milioane de convorbiri telefonice in decurs de 1 luna de zile. Nu cred ca se va face… Iar noi trebuia sa avem o Strategie care sa fie in concordanta cu ideile Washington-ului, dar si cu Constitutia, adica sa impacam capra si varza, cum se spune. Va amintiti cum fostul ambasador, Dl. Gitenstein, Democrat, desigur, critica Constitutia noastra si o inalta in slavi pe Monica Macovei… Pentru ca atat Constitutia noastra, cat si Constitutia US, nu permite ceea ce ulterior s-a intamplat: ascultarea in masa a zeci de milioane de convorbiri telefonice din lume, inclusiv telefonul Cancelarului  german. Pentru ca aici trebuie spus un lucru: semnalul politic pe care l-a dat Barack Obama prin ascultarea convorbirilor telefonice nu se refera numai la cetatenii care nu sunt americani. El vrea sa spuna ca oricare cetatean, inclusiv cel american, poate avea telefonul ascultat, e-mailul spart, viata privata violata de catre Guvernul US, in dispretul total al legilor si al Constitutiei US. Adica in dispretul total fata de drepturile si libertatile cetatenilor!! Si asta e lucrul cel mai grav!

Obama este in fata unui esec pe plan intern in ceea ce priveste asigurarile de sanatate (Obamacare).

NBC News Investigations

Obama admin. knew millions could not keep their health insurance

Se arata, printre altele, ca:

„President Obama repeatedly assured Americans that after the Affordable Care Act became law, people who liked their health insurance would be able to keep it. But millions of Americans are getting or are about to get cancellation letters for their health insurance under Obamacare, say experts, and the Obama administration has known that for at least three years.”

Incerc sa traduc:

„Presedintele Obama in mod repetat i-a asigurat pe americani ca dupa ce Affordable Care Act va fi devenit lege, oamenii carora le place asigurarea lor de sanatate vor putea s-o pastreze. Dar milioane de americani primesc sau sunt pe cale sa primeasca scrisori de reziliere a asigurarii lor de sanatate, sub Obamacare, spun expertii, si administratia Obama stia de lucrul asta de cel putin trei ani.”

Hmmm… pai nu prea e frumos sa-ti minti propriul electorat! Iata ca se poarta si la case mai mari astfel de lucruri…

In orice caz, in urma acestui scandal cu interceptarile telefonice Obama a iesit destul de șifonat, cred eu…

Update – „Amenintari la sistemul financiar”, „Obiective de politica externa”, „Drepturile omului”, „Planuri de conducere”

Gandul

Scandalul NSA continuă. Serviciile americane interceptează datele utilizatorilor de YAHOO şi GOOGLE. 20 de ţări europene au colaborat cu Agenţia

Se arata ca:

„Majoritatea marilor publicaţii internaţionale au publicat miercuri noi date în scandalul NSA, început atunci când fostul consultant Edward Snowden a oferit The Guardian documente clasificate din care reiese că Guvernul american îşi spionează, pe scară largă, cetăţenii. Astfel, presa internaţională, de la Washington Post până la El Mundo sau Il Messaggero, a relatat miercuri cum Agenţia Naţională de Securitate din SUA a interceptat datele utilizatorilor de Yahoo şi Google, că l-a ascultat pe însuşi Papa Francisc şi că colaborează cu 20 de ţări europene.

Agenţia Naţională de Securitate din SUA a spart liniile de comunicaţii care conectează centrele de date deţinute de Yahoo şi Google în toată lumea, potrivit documentelor obţinute de la fostul consultant NSA Edward Snowden şi citate de Washington Post. Conectându-se la aceste linii, Agenţia a avut posibilitatea de a colecta la discreţie datele a milioane de utilizatori de pe toate continentele şi, deşi NSA nu păstrează toate datele pe care le strânge, păstrează totuşi o mare parte din ele.

4,8 milioane de conturi de Yahoo Mail în România

Într-un document, Agenţia recunoaşte că o mare problemă în activitatea sa este că adună cantităţi uriaşe de informaţii şi că încearcă să controleze acest fenomen. Numai în România există, de exemplu, 4,8 milioane de conturi de YahooMail şi 5,7 milioane de conturi de Yahoo Messenger.

Potrivit unui raport secret din data de 9 ianuarie 2013, directoratul de achiziţii al Agenţiei Naţionale de Securitate trimite zilnic milioane de înregistrări de pe reţelele interne ale Yahoo şi Google către centrele de date de la sediul agenţiei din Fort Meade. În precedentele 30 de zile, spune raportul, acestea au procesat peste 181 de milioane de înregistrări noi, care variau de la informaţii legate de expeditorul şi destinatarul e-mailurilor, până la documente text, audio şi video, mai scrie Washington Post.

Principala unealtă cu ajutorul căreia NSA exploatează aceste date este un proiect numit MUSCULAR, operat în colaborare cu corespondentu britanic al NSA, GCHQ. Din anumite puncte secrete de interceptare, cele două agenţii copiază fluxuri întregi de date care circulă prin cablurile de fibră optică prin care este transmisă informaţia între centrele de date ale giganţilor din Sillicon Valley. Procesul de interceptare este cu atât mai mult mai izbitor cu cât sub un program separat, cunoscut sub num,ele de PRISM, serviciul secret are uşa deschisă către conturile utilizatorilor Google şi Yahoo, legal, printr-un ordin judecătoresc.

Yahoo: Nu am oferit NSA accesul la centrele noastre de date

Oficialii de la Casa Albă sau din serviciile secrete americane nu au confirmat sau negat până în prezent informaţia. Într-o declaraţie emisă de compania Google, se spune că aceasta este “tulburată de acuzaţiile referitoare la faptul că Guvernul american interceptează traficul” între centrele lor de date. „Nu ştiam de această activitate. Ne preocupă de multă vreme posibilitatea existenţe unui astfel de spionaj şi de aceea exitindem criptarea asupra a din ce în ce mai multe servicii şi conexiuni Google”, se precizezază în comunicat.

Un purtător de cuvânt al Yahoo a declarat: “Avem politici stricte de control pentru a proteja securitatea centrelor noastre de date şi nu am oferit NSA şi niciunei alte agenţii accesul la centrele noastre de date”. Interceptarea comunicaţiilor în afara graniţelor SUA are avantaje clare pentru NSA, pentru că are parte de mai puţine restricţii şi mai puţină supraveghere din partea autorităţilor americane. O asemenea colectare de date pe scară larg ar fi ilegală în SUA, dar cum operaţiunile au loc în străinătate, unde se presupune că NSA îi spionează pe străini, este acceptabilă în ochii autorităţilor americane, potrivit Washington Post.

20 de ţări europene colaborează cu NSA

Aproximativ 20 de ţări europene cooperează în materie de spionaj cu Agenţia americană pentru Securitatea Naţională, conform unui document citat de publicaţia spaniolă El Mundo. Potrivit documentului citat, Statele Unite clasifică pe patru niveluri diferite gradul de cooperare cu alte state în materie de spionaj.

În primul grup – cel de „Cooperare totală” – sunt incluse ţări precum Marea Britanie, Australia, Canada şi Noua Zeelandă.  Din al doilea grup – pentru „Cooperare concentrată” – fac parte 17 ţări europene dar şi Japonia şi Coreea de Sud. Al treilea grup – „Cooperare limitată” – include ţări precum Franţa, Israel, India şi Pakistan, în timp ce din a patra categorie – „Cooperare excepţională” – fac parte ţări considerate ostile intereselor Statelor Unite.

Pe fondul noilor dezvăluiri, autorităţile spaniole au retractat, miercuri, criticile vehemente privind spionajul practicat de Statele Unite. Servicii secrete europene au efectuat interceptări în state europene şi au transmis informaţiile Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională, a declarat marţi directorul NSA, Keith Alexander, explicând că ipotezele prezentate de ziarele Le Monde, L’Espresso şi El Mundo sunt „total false”. „Dezvăluirile făcute de publicaţiile Le Monde, El Mundo şi L’Espresso despre interceptarea comunicaţiilor cetăţenilor europeni de către NSA sunt total false”, a spus generalul Keith Alexander. „Pentru a fi perfect clar, noi nu am colectat informaţii despre cetăţeni europeni; informaţiile au fost furnizate NSA de parteneri europeni”, a explicat generalul Alexander în cursul audierilor în Comisia de Informaţii a Camerei Reprezentanţilor.

Alţi oficiali americani citaţi de Wall Street Journal au declarat, marţi, că operaţiunile de interceptare a comunicaţiilor atribuite Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA) în Franţa şi Spania au fost efectuate de serviciile de spionaj din ţările respective. „Interceptările efectuate de servicii europene de spionaj (…) erau transmise NSA”, ca parte a eforturilor de protejare a cetăţenilor de ameninţarea terorismului, au explicat oficialii americani. Ministerul spaniol de Externe şi ambasada Franţei la Washington au refuzat să comenteze aceste informaţii. Noile dezvăluiri par să invalideze versiunea prezentată în ultimele zile de presa europeană privind amploarea activităţilor serviciilor americane de spionaj. Publicaţii europene au relatat, citând documente oferite de fostul consultant NSA Edward Snowden, că serviciile americane de spionaj au interceptat zeci de milioane de conversaţii telefonice în ţări precum Franţa şi Spania, inclusiv comunicaţiile unor lideri ai ţărilor europene, precum cancelarul german Angela Merkel.

NSA l-a interceptat inclusiv pe Papa Francisc

Poltrivit cotidianului italian Il Messaggero, NSA ar fi interceptat inclusiv date ale unor înalţi prelaţi de la Vatican, printre ei numărându-se şi Papa Francisc. Potrivit presei italiene, convorbirile telefonice primite sau efectuate de oficiali de la Vatican au fost clasificate în patru categorii: „ameninţări la sistemul financiar”, „obiective de politică externă”, „drepturile omului” şi „planuri de conducere”. Se crede, de asemenea, că au fost spionate toate convorbirile care aveau legătură cu alegerea preşedintelui Băncii Vaticanului. Papa Francisc ar fi fost spionat de americani din 2005, când era cardinal, după cum au arătat mai multe documente WikiLeaks.” (subl. mea)

DE citit si…

Gandul

Director NSA: Interceptările erau efectuate de servicii europene şi transmise Statelor Unite

NSA ar fi interceptat comunicaţiile telefonice a 35 de lideri ai planetei

Statele Unite dau asigurări că nu interceptează comunicaţiile ONU

Presa italiană: Papa Francisc, spionat de NSA

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 30, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Am si eu o intrebare…

… pentru Dl. Profesor Stiglitz!! 🙂 Dar pana sa formulez intrebarea, as dori sa va prezint urmatoarea situatie, asa cum reiese din datele furnizate de Banca Mondiala:

Serviciile, valoarea adaugata (% din PIB)

Industria, valoarea adaugata (% din PIB)

Agricultura, valoarea adaugata (% din PIB)

Crestere PIB (anual %)

Credite neperformante (% din totalul creditelor)

Investitii straine directe ( current US$)

Capitalizarea de piata a companiilor listate la bursa (% din PIB)

Graficele arata o comparatie intre situatia de pe plan mondial (World), Romania, Franta si SUA.

In ceea ce priveste serviciile, observam ca, in cazul Frantei si SUA, valoarea adaugata a acestora se situeaza cu mult peste ceea ce avem pe plan mondial. In Romania aceasta valoare adaugata e mult mai mica, dar se observa o crestere insemnata in perioada 2011-2012. Observam ca in cazul industriei, valoarea adaugata e mai mica decat cea a serviciilor, iar in ceea ce priveste agricultura, valoarea adaugata e si mai mica fata de cea a serviciilor si a industriei, atat pe plan mondial (luand toata lumea) cat si in Franta,  SUA si Romania.

In Romania observam o crestere spectaculoasa a creditelor neperformante, fata de SUA si Franta, cat si toata lumea. Investitiile straine, foarte mici in Romania. Capitalizarea de piata, de asemenea redusa.

Iata ce ne spune un articol FMI:

World Economic Outlook Update
Growing Pains

Cresc durerile, cam asa s-ar traduce… Nu suna foarte incurajator, nu? Despre Zona Euro ne spune ca va ramane in recesiune si in 2013.

Si iata ca pe blogul FMI gasesc urmatorul articol al laureatului Premiului Nobel, Dl. Joseph Stiglitz, care ne indeamna sa tragem cateva invataminte de pe urma acestei crize:

The Lessons of the North Atlantic Crisis for Economic Theory and Policy

Un articol deosebit de interesant, pe care vi-l recomand!

Cropped picture of Joseph Stiglitz, U.S. econo...

Cropped picture of Joseph Stiglitz, U.S. economist. (Photo credit: Wikipedia)

Totusi, constatam ca sectorul serviciilor a luat pe plan mondial o amploare deosebit de mare. Valoarea sa adaugata era de aproape 70% din PIB in 2010, fata de industrie 27% din PIB si agricultura cu numai 3% din PIB. Observam ca aceasta dezvoltare a sectorului servicii este in detrimentul, daca se poate spune asa, industriei si agriculturii. Evident, valoare adaugata, insumata la nivelul economiei conduce la PIB si venitul national.

Intrebarea este: nu cumva aceasta amploare pe care a luat-o sectorul serviciilor se arata a fi, pana la urma, o sursa de blocaj, care conduce catre criza?

Dl. Stiglitz spune:

The importance of credit

We would, for instance, have asked what the fundamental roles of the financial sector are, and how we can get it to perform those roles better.  Clearly, one of the key roles is the allocation of capital and the provision of credit, especially to small and medium-sized enterprises, a function which it did not perform well before the crisis, and which arguably it is still not fulfilling well.

This might seem obvious. But a focus on the provision of credit has neither been at the center of policy discourse nor of the standard macro-models.  We have to shift our focus from money to credit.  In any balance sheet, the two sides are usually going to be very highly correlated.  But that is not always the case, particularly in the context of large economic perturbations.  In these, we ought to be focusing on credit.  I find it remarkable the extent to which there has been an inadequate examination in standard macro models of the nature of the credit mechanism. There is, of course, a large microeconomic literature on banking and credit, but for the most part, the insights of this literature has not been taken on board in standard macro-models.

But failing to manage credit is not the only lacuna in our approach.  There is also a lack of understanding of different kinds of finance.  A major area in the analysis of risk in financial markets is the difference between debt and equity.  And in standard macroeconomics, we have barely given this any attention. My book with Bruce Greenwald, Towards a New Paradigm of Monetary Economics ((Cambridge University Press, 2003) was an attempt to remedy this.”

Da, dar pentru ca sectorul serviciilor sa produca cu valoare adaugata foarte ridicata are nevoie si de o finantare pe masura, adica puternica, bogata. Este clar ca aceasta finantare este data de sectorul financiar si sunt de acord cu diversificarea surselor de finantare. Insa problema este si ce finatezi. Din sectorul serviciilor fac parte: restaurante, hoteluri, servicii de personal, piata imobiliara etc… Spre exemplu, fluxurile de capital care, inainte de criza, au mers din centru Zonei Euro catre Spania au finantat un astfel de sector, cel al serviciilor. La fel si in cazul Greciei, Italiei… De observat ca se baga bani grei in business, nu in libere intreprinderi. Valoarea adaugata a serviciilor era in SUA de 78,6% din PIB (2011), in Franta tot cam pe acolo. Pentru a sustine financiar o astfel de valoare adaugata a sectorului serviciilor se ajunge, in final, la supracreditare tocmai pentru ca valoarea obtinuta pe piata a acestor produse – serviciile – sa fie cat mai mare, mult mai mare decat valoarea factorilor de productie consumati. Caci, altminteri, nu are cum sa fie profitul foarte mare. Or, supracreditarea conduce si la datorii publice foarte mari (numai vorbesc daca se preiau de catre stat datoriile sectorului privat, cum s-a intamplat in Occident). In asemenea conditii creditul neperformant creste si se vede lucrul acesta in SUA, dar si in Franta (2007-2009). In SUA, spre exemplu, dupa cum ne spune Banca Mondiala, acesta era de doar 1,1% din totalul creditelor in 2003 si a ajuns la 5,4% in 2009. Romania fiind o tara mai slab dezvoltata, creditul neperformant a crescut si mai mult – acelasi fenomen il putem constata in Bulgaria si Ungaria; in Polonia este de asemenea mai ridicat decat in SUA si Franta – aici. S-ar putea explica prin faptul ca in Tarile din Estul Europei nevoia de finantare e mai mare, fiind mai putin dezvoltate decat statele din Vest si SUA. Totusi, creditul neperformant a crescut foarte mult si in tari precum Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda – aici.  Dl. Stiglitz spune:

„Clearly, one of the key roles is the allocation of capital and the provision of credit, especially to small and medium-sized enterprises, a function which it did not perform well before the crisis, and which arguably it is still not fulfilling well.”

Incerc sa traduc:

„Este clar ca unul din rolurile cheie este alocarea de capital si furnizarea de credit, in special pentru intreprinderile mici si mijlocii, o functie care nu a performat bine inainte de criza, si se poate sustine ca nici acum nu o indeplineste bine”

As mentiona ca piata aceasta a serviciilor (de stat sau private) s-a dovedit in ultimii ani a avea o eficienta slaba, se manifesta si informatia asimetrica, lucru confirmat de US housing bubble, care a si generat Criza financiara ce dureaza si azi, precum si de bubble-ul imobiliar din Europa, datorii private ce s-au transferat catre datoriile suverane, lucru ce s-a intamplat in mai multe tari. De asemenea lucrul este adeverit de cresterea mare a datoriilor suverane in Europa.

Totusi, dezvoltarea masiva a sectorului serviciilor s-a impus ca o necesitate, intrucat trebuia sa se gaseasca un raspuns adecvat la subocuparea fortei de munca generata de un capitalism preponderent industrial. De asemenea dezvoltarea tehnologica, crearea de masini si utilaje performante, a facut ca, de-a lungul timpului, forta de munca ocupata in agricultura sa se imputineze. De aceea se impune gasirea de solutii pentru ca piata serviciilor sa devina (mai) eficienta. Care ar fi acestea? Iata o alta intrebare!

iulie 13, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Declaratiile lui Basescu…

Gandul

Raportul lui Băsescu: „Nava este la cheu. Mulţumesc Guvernului Boc, mulţumesc Guvernului Ungureanu, mulţumesc Guvernului Ponta”

Lasand la o parte faptul ca se lauda pe sine, fara a fi laudat de altii, tema centrala a discursului Presedintelui este urmatoarea:

România are toate condiţiile să aibă o creştere economică de peste 2% anul acesta. Avem foarte mulţi bani la dispoziţie de la UE

De ce? Pentru ca Romania a facut un „salt enorm” pe care nicio tara europeana nu l-a facut: a redus deficitul bugetar de la 9% la 2,9% in numai 2 ani si jumatate:

„Acum, pe cifrele EUROSTAT, România este înregistrată cu o datorie publică de 37,8% din PIB şi cu un deficit al bugetului de stat de 2,9%. Saltul este enorm şi nu există niciun stat din UE care să fi avut deficit de 9% şi pe care să îl reducă în doi ani şi jumătate. Sacrificiul pe care l-au făcut românii este un sacrificiu pe care puţine naţiuni din Europa l-au făcut. România redevine o ţară credibilă pe piaţa de capital. Acest lucru se datorează în primul rând sacrificiului pe care românii l-au făcut. Eu le mulţumesc.”

Ca romanii tot fac sacrificii, e un lucru cat se poate de clar. Problema ar fi: cu ce folos? Faptul ca s-a redus deficitul bugetar nu inseamna ca vom inregistra si crestere economica, mai ales una de 2%. Ar fi foarte bine s-o avem, dar… Dar cresterea economica tine de cresterea productivitatii muncii si a competitivitatii, iar Romania, in perioada 2008-2011, nu a facut dovada unor astfel de performante. In Romania s-au intamplat cel putin urmatoarele lucruri: a crescut somajul si s-a redus deficitul bugetar. Pe de alta parte, productivitatea muncii a ramas la un nivel scazut, mentinandu-se constanta la un astfel de nivel, si Romania a pierdut din competitivitate. Faptul ca Romania devine credibila pe piata de capital e un lucru relativ. Dar in niciun caz nu rezulta de aici ca Romania va beneficia de fluxuri de capital din exterior, mai ales acum, cand toata Europa tine o cura enorma de austeritate. Nu mai vorbesc de faptul ca in perioada 2008-2012 nu s-a facut nicio privatizare care sa dea aripi economiei romanesti.

Foarte multi bani la dispozitie de la UE? Am avut foarte multi bani la dispozitie de la UE si in trecut… Nu vad motivul foarte clar pentru care rata de absorbtie a fondurilor europene sa se imbunatateasca. De fapt, dupa parerea mea, nici nu poate sa se imbunatateasca – lucrul asta e o himera – tocmai din cauza faptului ca nu avem antreprenori puternici si activi.

Basescu afirma:

„Am sentimentul, ca preşedinte, că mi-am făcut datoria pe 6 mai 2010. Fără aceste măsuri românii ar fi trăit mult mai rău. Astăzi probabil România ar fi fost în stradă cum sunt cetăţenii din Grecia, din Spania. Am tot respectul faţă de efortul pe care l-au făcut românii. Pot fi mândri. M-au durut înjurăturile şi fluierăturile, dar sunt liniştit. Nava e pusă la cheu”

fara sa tina seama de faptul ca atat Grecia cat si Spania sunt in Zona Euro. Aceste tari nu mai au moneda proprie. Ele au resimtit din plin criza din Zona Euro. Romania are moneda proprie. Si aici, „mult iubite si mult stimate domnule Presedinte”, diferenta este enorma!!!

„În următorii doi ani trebuie să continue procesul de slăbire a omului gras pus în spatele plătitorului de taxe. Dacă vom trece la a deveni subordonaţi baronilor locali şi orice mică încasare suplimentară o vom dedica lucrările pentru clientela din teritoriu cu siguranţă nu vom reuşi. Sper că Guvernul va rămâne pe linia din 2012 de guvernare responsabilă şi nu va face risipă”, a mai spus preşedintele, lansându-se într-o predicţie optimistă:  „peste 2% creştere economică anul acesta”

Basescu se refera la baronii locali, dar antreprenori activi si puternici avem? Sau alti antreprenori in afara de baronii locali avem?

Bun, sa continue procesul de slabire a „omului gras pus in spatele platitorului de taxe”. Asta sa insemne ce, oare? Taieri de salarii in sectorul bugetar? Adica asa cum a facut Boc sa faca si Ponta? Parca nu e plauzibil. Atunci lucrul asta – cura de slabire a omului gras – inseamna disponiblizari. Dar nimeni nu se intreaba ce va face aceasta forta de munca numeroasa ce urmeaza sa fie disponiblizata. Asta in absenta unor antreprenori puternici, in conditiile in care taxele si impozitele au crescut, in conditiile in care multe firme au dat faliment in perioada 2008-2012, in conditiile in care nu s-au facut privatizari si nici nu sunt semne ca se vor face privatizari care sa reprezinte un real succes. Oare ce se va intampla?

(P) Ştii ce pierzi muncind la negru?

Se arata, printre altele, ca:

„Ştiai că România se numără printre ţările cu cel mai mare număr de firme cu 100 de angajaţi ce apelează la munca fără forme legale? Pe fondul crizei economice, numărul românilor ce muncesc la negru a crescut foarte mult, iar taxele şi impozitele par tot mai împovărătoare pentru angajatorii români. Un aspect îngrijorător este legat de faptul că o parte importantă dintre cei care lucrează „la negru” efectuează muncă calificată sau „la birou”, situaţie care contrazice tendinţele europene.”

Asta se va intampla: vor ajunge sa munceasca la negru. Pentru ca economia romaneasca nu poate crea in asemenea conditii, de reducere a deficitului bugetar si de austeritate prin marirea taxelor si impozitelor, alta alternativa acestei forte de munca, alta decat, poate, emigrarea. Practic, economia romaneasca nu va trage niciun folos de pe urma disponibilizarilor in masa din sectorul bugetar daca aceasta masura nu este insotita de privatizari reusite prin care sa se atraga in economie capital consistent.

„A venit momentul unei ajustări fine. În spitale trebuie făcute angajări. Dar în sectorul administraţiei publice centrale şi locale avem excedent. În următorii doi ani trebuie să continue procesul de slăbire a omului gras pus în spatele plătitorului de taxe”

Ce a vrut sa spuna cu asta? Ca omul care lucreaza in sectorul administratiei publice si locale, dupa ce va fi disponibilizat, doar avem excedent, va merge sa lucreze intr-un spital? Fara a avea calificarea necesara? Fara a avea aptitudinile necesare muncii intr-un spital? Pentru ca iata care e situatia din spitalele romanesti, apropo de faptul ca „in spitale trebuie facute angajari”:

La fiecare patru ore un medic român pleacă din ţară. Cum vrea Eugen Nicolăescu să oprească exodul doctorilor

Si atunci ce sa intelegem din cuvintele lui Basescu? Ca acela care lucreaza in administratia publica si locala, dupa ce va fi disponiblizat, sa mearga sa lucreze ca medic intr-un spital??

„Ştiu eu spitale care au sute de medici care au sute de medici în plus, iar la Spitalul de la Vulcan, dau un exemplu, poate nu-i, nu sunt medici. Trebuie reaşezat personalul”

„iar la Spitalul de la Vulcan, dau un exemplu, poate nu-i, nu sunt medici” – stie unde sunt medici in plus dar nu stie unde nu sunt medici…

„Nava e la cheu”!!!!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 27, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 22 comentarii