Cristian Preda Trebuie să ne obișnuim cu un singur lucru: să fim gata să ne apărăm libertatea!”
Despre Summitul istoric Donald Trump – Kim Jong-un de la Singapore
Orice s-ar spune, mi se pare ca e cel mai spectaculos eveniment de politica externa din ultimii ani. Si cred ca trebuie precizat un lucru: era in primul in rand in interesul Coreii de Nord ca acest Summit sa aiba loc. Sigur, controversele legate de aceasta intalnire istorica nu au incetat. E foarte important angajamentul Coreii de Nord in ceea ce priveste denuclearizarea completa a tarii, in cadrul procesului de pace din Peninsula Coreeana. Fara indoiala, se poate naste intrebarea daca nu cumva Kim Jong-un a cautat astfel sa-si legitimeze regimul. Mai ales ca s-a discutat in treacat doar, daca am inteles bine, despre respectarea Drepturilor Omului in Coreea de Nord.
Insa am impresia ca mai e si o alta problema la care regimul de la Phenian trebuie sa gaseasca solutii. Si s-ar putea ca Kim sa se fi gandit serios. Lumea se schimba, Coreea de Nord a ramas o tara ingrozitor de izolata. Apropo de participarea la Olimpiada, de observat ca in Coreea de Nord nu au loc evenimente sportive internationale. Lucru care arata cat de mult a izolat aceasta tara regimul comunist al dinastiei Kim, la Putere de zeci de ani. Nu mai vorbesc de faptul ca aceasta izolare pune serioase probleme legate de alimentatia si nivelul general de trai al populatiei. De observat ce diferenta imensa fata de China, tot un stat comunist si cu probleme destul de mari in respectarea Drepturilor Omului. China, in schimb, nu e atat de izolata si nu se confrunta cu asemenea dificultati majore precum Coreea de Nord. Dimpotriva! O solutie la toate aceste chestiuni grave o reprezinta, desigur, normalizarea relatiilor cu SUA. Cu alte cuvinte, Kim isi da seama ca lucrurile nu mai pot merge ca si pana acum. Si atunci trebuie sa intervina schimbari si reforme. Cu atat mai mult cu cat vorbim, de fapt, despre o tara divizata politic de atatia ani, Coreea, in doua entitati statale in care una dintre ele, Coreea de Sud, e prospera din punct de vedere economic si cealalta ajunsa intr-o saracie extrema si foarte izolata, Coreea de Nord. Un singur popor despartit din motive politice.
Desigur, denuclearizarea completa a Coreii de Nord pune acestei tari probleme de securitate, de aceea a si cerut sprijinul SUA pentru a-i asigura securitatea. Daca lucrurile vor merge bine, daca SUA si Coreea de Nord se vor intelege, lucrul asta va constitui un avertisment dur pentru Iran. Obama n-a prea reusit mare lucru nici in privinta Coreii de Nord si nici in privinta Acordului Nuclear cu Iranul. Iata ca Trump a trecut la actiuni cat se poate de concrete! Iar agreement-ul cu Coreea de Nord are implicatii clare, directe as spune, in Orientul Mijlociu. Iranului ii va fi din ce in ce mai greu sa nu tina cont de pozitia SUA si de noua viziune a Presedintelui Trump.
Trebuie sa remarcam ca Presedintele Trump este in plina ofensiva diplomatica, iar aceasta postare de pe twitter, forma preferata de comunicare si socializare a D-lui. Trump (de observat ca nu e FaceBook-ul), da marturie de acest lucru:
„….Germany pays 1% (slowly) of GDP towards NATO, while we pay 4% of a MUCH larger GDP. Does anybody believe that makes sense? We protect Europe (which is good) at great financial loss, and then get unfairly clobbered on Trade. Change is coming!”
O victorie diplomatica la Singapore are darul de a-i creste Presedintelui american credibilitatea in lume. In asemenea conditii va fi foarte greu pentru Germania sa joace un rol de prima donna assoluta in politica internationala si chiar pe plan european, daca Dl. Trump va reorienta politica SUA catre Europa. S-ar putea ca impunerea suprematiei americane in UE sa fie doar o chestiune de timp. Forta militara exceptionala, capacitatea economica uriasa a Americii, rolul international major al dolarului american fac posibila o astfel de evolutie. Presedintele Obama urmarea o forma de parteneriat transatlantic cu Uniunea Europeana. Dar daca America revine, ca sa zic asa – incerc sa fiu sugestiv, in Europa, va domni, daca se poate spune asa. Insa nu e foarte clar si cu ce concepte vor reveni, ca sa putem avea o imagine cat se poate de exacta asupra viziunii Administratiei Trump. Dar ne-am putea ghida dupa ce spunea el in campania electorala: Let’s make America great again! 🙂
Nu e inca foarte clar cum vede Dl. Trump relatiile cu Rusia, cu toate ca a pledat ca Rusia sa fie reprimita in G7. Insa trebuie remarcat ca pe vremea lui Obama, cu toate ca relatiile cu Rusia ajunsesera atat de incordate, la cel mai scazut nivel de la terminarea Razboiului Rece, nu s-au prea vazut rezultate, nu prea s-a vazut eficacitate. Sanctiunile economice e adevarat ca au lovit economia Rusiei, insa Rusia nu doar ca si-a revenit, dar mentine sub ocupatie Crimeea, are o prezenta activa in Siria iar Dl. Putin a castigat din nou stralucit alegerile. Rusia se mentine activa si in Uniunea Europeana, desi nu e un stat membru. Reprezinta in continuare o amenintare. Dar sa nu uitam ca atunci cand au fost la Casa Alba presedinti republicani s-a prabusit comunismul.
Fara indoiala, e foarte important sa stim cu ce concepte vine Dl. Trump si cum vede el relatiile cu Uniunea Europeana. Este adevarat, SUA apara Europa. Dar UE trece in zilele noastre prin momente dificile. Impresia care ti-o lasa realitatea europeana e cea a unui clivaj intre Sudul Europei, pe de o parte, si Nordul Europei, pe de alta parte. In Europa de Est si-au facut apartia regimuri iliberale (de ex.:Ungara, Polonia). Franta e in cautarea unei formule care sa-i asigure stabilitatea economica si sociala, iar Presedintele Macron pare ca urmareste un rol de secunda donna, dupa Statele Unite. Trebuie mentionat ca probleme economice serioase nu sunt doar in Italia si Spania, ci si in Franta – v. aici un tabel comparativ. Trebuie remarcat ca toate aceste trei tari au datorii publice mari si experimenteaza de o buna bucata de vreme un somaj ridicat, fara sa se gaseasca vreo solutie de remediere a acestei probleme. Daca, totusi, Italia si Spania au balanta contului curent pe plus, Franta o are de multa vreme pe minus… O Europa in doua sau mai multe viteze nu face altceva decat sa slabeasca Uniunea Europeana, s-o divizeze, sa mareasca clivajele. Statele Unite ar putea juca un rol important in ceea ce priveste intarirea stabilitatii UE pentru ca asemenea evolutii care conduc spre clivaje, spre astfel de fisuri nu sunt in interesul SUA. Sa ne gandim ca Razboiul Rece n-ar fi putut fi castigat daca in Europa de Vest ar fi existat tot felul de clivaje si fisuri, cuprinzator spus o realitate dizarmonica intre statele occidentale. Daca nu mai avem aceleasi pareri si interese cu privire, de pilda, la Acordul Nuclear cu Iranul inseamna ca nu mai formam un tot, ca Lumea Libera nu mai formeaza un tot, inseamna ca introducem o disonanta evidenta in relatiile dintre noi, dintre tarile noastre. Inseamna ca e o asociere nearmonioasa, o discordanta intre statele noastre. Lucrurile nu pot functiona bine in felul acesta.
Eu cred ca ar trebui sa recunoastem ca, de la Planul Marshall si pana la prabusirea comunismului in Europa de Est si URSS, Statele Unite au dat tonul in Europa Occidentala. Libertatea, prosperitatea Occidentului ar fi fost posibile altfel? Istoria ne arata rolul major jucat de SUA, dupa Razboi, in asigurarea stabilitatii politice si economice a Occidentului european. Si, desigur, in apararea Europei de Vest in fata pericolului comunist. Lucrurile au mers bine nu printr-o America neimplicata in Europa, ci dimpotriva. Sa ne gandim, spre exemplu, la Spania si la rolul major jucat de SUA in dezvoltarea economica a acestei tari, care era, dupa Cel de-Al Doilea Razboi Mondial, o tara foarte saraca si izolata in Europa datorita regimului franchist. Sa ne gandim si la fosta RFG si la ce sprijin puternic, economic si moral a primit din partea SUA pentru a se reface dupa ce Germania a fost cumplit distrusa in Razboi.Generatiile tinere, desigur, habar nu au sau stiu poate din povestile bunicilor, sau din carti, filme cat de distrus era Berlinul dupa Razboi sau Hamburgul, ca sa dau doar doua exemple. Or, RFG s-a refacut rapid cu ajutor american, fata de RDG-ul comunist ce a ramas la un nivel incomparabil mai modest. De asemenea, sa nu uitam sustinerea economica, politica si morala a Japoniei, dupa Razboi, acordata acestei tari de catre SUA, fapt ce a permis dezvoltarea incredibil de rapida a Japoniei, o tara care, inainte de Razboi era inca in feudalism!! Numai vorbesc si de Coreea de Sud…
Dupa prabusirea comunismului, reformele in Europa de Est nu ar fi fost posibile fara sustinerea politica si morala a Statelor Unite. La aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, tarile Europei de Est, in covarsitoarea lor majoritate membre ale UE, nu au atins, totusi, un nivel de prosperitate care sa le apropie semnificativ de tarile din Vest, cu putine exceptii. Evident, e o problema. Care ar trebui rezolvata. Evident, Tarile din Est au asteptari mari de la SUA si de la Presedintele Trump!! O spunem deschis: asta este realitatea!!
Revenind la Summitul de la Singapore, ramane de vazut ce se va mai intampla in zona. E un fapt semnificativ ca relatiile dintre cele doua Corei s-au imbunatatit. Se pune intr-un viitor apropiat de o unificare a Coreii? Cum vede Dl. Trump aceasta problema? Sigur, e prematur sa discutam despre acest lucru, dar nu se poate sa nu te gandesti inclusiv la cum se va schimba ecuatia geopolitica in zona in acest caz. Am vazut tot felul de speculatii: daca nu cumva denuclearizarea Coreii de Nord ar insemna si retragerea scutului nuclear de protectie american care apara Coreea de Sud si Japonia. Insa Casa Alba n-a pomenit nimic de asa ceva. E putin probabil sa se intample asa ceva. Dimpotriva, scutul american s-ar putea sa apere pe viitor si Coreea de Nord. Acest Summit, mi se pare, a dat o lovitura adversarilor politici ai Presedintelui Trump si ai Partidului Republican. Democratii isi pun, desigur, intrebari, ca orice forta politica de Opozitie. Donald Trump a dat o replica dura criticilor radicali pe care ii numeste „haters & losers”:
„The fact that I am having a meeting is a major loss for the U.S., say the haters & losers. We have our hostages, testing, research and all missle launches have stoped, and these pundits, who have called me wrong from the beginning, have nothing else they can say! We will be fine!”
Un succes al acestui Summit – a fost un succes, s-ar putea spune, dar ramane de vazut – ii atinge pe Democrati deoarece merge la inima pacifistilor pentru ca Trump a dat o sansa pacii in lume. Probabil ca nu putini dintre sustinatorii Partidului Democrat il sustin pe Trump din acest punct de vedere. De aceea probabil ca Democratii vor cauta tot felul de teze si explicatii care sa complice jocul politic intern pe aceasta tema.
Lucrurile sunt inca la inceput si din acest motiv eforturile diplomatice de ambele parti – SUA si Coreea de Nord – vor trebui sa continue pentru definitivarea cu succes a procesului de pace din Peninsula Coreeana.
Violente…
O tragedie a cutremurat Las Vegas: cel mai sangeros atac armat din istoria SUA, dupa cum il califica The Guardian, soldat cu 50 de morti si peste 400 de raniti. Iata aici un articol realizat de Stirile Pro TV. A fost un festival de muzica country desfasurat in aer liber, la care participau mai mult de 22.000 de persoane, cand, deodata, s-a deschis focul asupra multimii. Atacatorul, identificat drept Stephen Craig Paddock în vârstă de 64 de ani, din orașul Mesquite, statul Nevada, a deschis focul dintr-un hotel din apropiere. Se pare ca s-ar fi sinucis inainte de a descinde politia. In camera sa de hotel s-au gasit 10 arme. „Anchetatorii au mai spus că au localizat cele două mașini date în căutare și au încredere că au localizat-o și pe femeia care era cu atacatorul în timp ce acesta a deschis focul de la etajul 32”.
Greu de spus ce l-ar fi determinat pe un barbat de 64 de ani sa faca asa ceva… Insa mie motivul ca ar fi fost instabil psihic nu mi se pare a fi chiar atat de intemeiat cum poate parea la prima vedere…
Inteleg ca n-ar fi vorba de un atac terorist sau cel putin politia nu se grabeste sa trateze acest tragic incident in felul acesta. Lucrul e de inteles. Desigur, ar trebui aflat ce l-a determinat pe atacator sa comita un asemenea omor in masa ca mai apoi sa se sinucida… Ce rol avea acea femeie… Dar Politia a tras concluzia ca Marilou Danley n-ar fi implicata in acest masacru. Inteleg ca nu era cunoscut nici FBI-ului, daca am inteles bine. Insa explicatia poate fi mult mai simpla: a fost platit. A jucat totul pe o singura carte: ori la bal, ori la spital, cum se spune. A ales un loc de unde sa poata sa comita grozavia iar dupa ce a facut-o, vazand ca nu are sanse de scapare, s-a sinucis.
Despre suspect – aici si aici.
Omul n-a mai avut probleme cu politia, decat incidente minore de circulatie. El a fost gasit mort de catre politie la etajul 32 al hotelului Mandalay Bay. Am putea sa ne gandim si la ipoteza ca ar fi fost ucis. Daca s-a cazat la hotel in 28 septembrie, imposibil ca in 3 zile, ba chiar poate 4 zile, sa nu fi intrat personalul hotelului responsabil cu curatenia pentru a face curat in camera sa. Deci e posibil ca armele sa le fi adus sau primit chiar in ziua atacului! Altminteri ar fi fost riscant si ar fi pus operatiunea criminala in pericol. Ce sens ar fi avut sa stea 3 zile cu 10 arme (!!) si inca de asalt in camera de hotel? Posibil sa fi fost omorat imediat dupa ce a mitraliat multimea adunata la festival. Un pistol cu amortizor ar fi fost suficient. Cei (sau cel) care l-au omorat, care s-au folosit de el si pe urma l-au omorat, au fugit repede. In panica si haosul creat au scapat usor, mai ales daca erau niste profesionisti. Important a fost ca operatiunea a reusit. Pe el l-au abandonat acolo, in camera de hotel, mort. In felul acesta nu exista martori, suspectul principal a murit, iar cei care au pus la cale operatiunea s-au evaporat in liniste, fara a putea fi identificati. Daca ar fi fugit si el, ar fi ramas, totusi, identificat in registrul hotelului. Deoarece chiar daca ar fi luat si armele cu el, s-ar fi putut stabili cu exactitate, la o expertiza balistica, de unde s-a tras in multime. Pe cand asa, totul s-a inchis. El a murit.
Ciudat e ca s-ar fi „sinucis”… Adica a omorat o mare multime de oameni pentru ca dupa sa se sinucida? A avut vreo nevoie de o asemenea justificare a actului suicidar? In general vorbind, sinucigasii nu se justifica. Iar cei care planuiesc o asemenea operatiune cauta sa nu lase urme!!
Dupa parerea mea, a fost un atac deliberat pus la cale si ar trebui sa se cerceteze toate pistele posibile si imposibile! E prea profesionist lucrata aceasta crima perfecta ca sa putem conchide ca un om de 64 de ani dintr-un orasel obscur din Nevada, care n-a mai avut probleme cu politia, sa fi facut o astfel de grozavie intr-un moment de tulburare psihica. Mesquite, Nevada e un orasel, daca se poate spune asa, de doar 17.987 de locuitori. Deci genul de orasel in care toata lumea cunoaste pe toata lumea, cum se spune. Cum a facut rost de arme si munitii? Cum de nu a atras atentia? Inclusiv arme de asalt… Ca inteleg ca Politia nu stia nimic. Insa e greu de presupus ca Politia sa nu stie chiar nimic cand e vorba de 10 arme, ca atatea s-au gasit in apartamanetul din hotel. De aici ar rezulta ca armele i-ar fi fost aduse la hotel chiar in ziua atacului. Ce putem afla despre Mesquite e ca acolo se gasesc cateva cazinouri care reprezinta, de fapt, economia localitatii. E foarte posibil ca lucrurile sa se fi pus la punct acolo, fara sa stie cineva. Ar trebui studiata implicarea unor servicii de spionaj straine in toata aceasta afacere. Coreea de Nord, Iran, Rusia…? Nu stiu, stau si ma intreb…
De asemenea ar fi posibil ca sa nu o fi facut-o el. Pur si simplu poate ca a fost adus acolo, in camera de hotel, apoi impuscat, de asa maniera incat sa para ca el ar fi comis crima spoi s-a sinucis Sau poate ca au intrat peste el, l-au amenintat, l-au impuscat. Inscenarea unei sinucideri, cu amprente cu tot. Facuta rapid si profesionist. Camera de hotel fiind inregistrata pe numele lui.
Foarte ingrijorator valul acesta de violente, atentatele acestea teroriste sau nu…
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei morti si sa-i ajute pe cei raniti.
Totusi, iata si o alta pista de cercetare:
Organizaţia teroristă Stat Islamic a revendicat responsabilitatea atacului din Las Vegas
„Organizaţia teroristă Stat Islamic a revendicat responsabilitatea atacului ce a avut loc luni în Las Vegas, în urma căruia cel puţin 50 de persoane au murit şi alte peste 400 au fost rănite, relatează The Independent.
Anunţul grupării teroriste a fost făcut, luni, de agenţia de propagandă a jihadiştilor, Amaq, care a precizat că atacatorul a fost ”un soldat al Stat Islamic.
”Atacatorul din Las Vegas este un soldat al Stat Islamic ce s-a convertit la islamism în urmă cu câteva luni”, se arată în anunţul reţelei teroriste.
Potrivit jihadiştilor, atacul reprezintă un răspuns la acţiunile coaliţiei care luptă împotriva reţelei teroriste Stat Islamic.”
Nu spun ca nu trebuie cercetat, dar o asemenea revendicare trebuie privita cu prudenta. ISIS are tot interesul sa revendice astfel de acte ce se pot numi pe buna dreptate teroriste, pentru ca in felul acesta proiecteaza o imagine marita a terorii, crescandu-i astfel influenta. Asta nu inseamna, totusi, ca lucrurile ar sta asa. Pentru ca ar trebui vazut cum un cetatean de 64 de ani, taman din Mesquite, s-a convertit la islamism tocmai cu o luna in urma si apoi sa faca o asemenea grozavie… Deci oricine se converteste la Islam poate sa faca, in secunda doi, o asemenea grozavie! Cam asta rezulta din comunicatul ISIS… Interesant… Daca atacatorul s-a convertit la Islam, lucrul poate si nu poate fi verificat.
Iata si punctul de vedere al FBI:
FBI susţine că atacul armat din Las Vegas nu are legătură cu terorismul internaţional
„Atacul armat din oraşul american Las Vegas nu are nicio legătură cu terorismul internaţional, anunţă Biroul Federal de Investigaţii, în contextul în care masacrul a fost revendicat de organizaţia teroristă Stat Islamic.
„Până în acest moment, nu a fost depistată nicio legătură între acest atac şi vreun grup terorist internaţional”, a declarat agentul FBI Aaron Rouse, coordonatorul anchetei.
Reţeaua teroristă Stat Islamic a revendicat atacul din Las Vegas, soldat cu cel puţin 58 de morţi şi 500 de răniţi. Organizaţia teroristă sunnită susţine că Stephen P., autorul atacului, se convertise de câteva luni la islam.”
Iata aici un articol din Romania Libera care consemneaza ca au murit 58 de persoane si 515 au fost ranite!!
Catalonia…
Iata ca, din pacate, avem parte de violente si in Europa. 890 de raniti in urma confruntarii dintre Politie si votanti cu ocazia referendumului pentru independenta Cataloniei fata de Spania… Premierul Mariano Rajoy insista ca referendumul a fost ilegal si ca „marea majoritatea populatiei nu a dorit sa participe la acest refrendum al secesionistilor”. Iata ce spune europarlamentarul si profesorul de stiinte politice, Dl. Cristian Preda, despre acest referendum:
Cristian Preda: Referendumul din Catalonia introduce o nouă criză politică în Europa
„O Catalonie independentă ar fi în afara Uniunii Europene, declară la RFI eurodeputatul Cristian Preda, membru al grupului PPE din Parlamentul European. El nu crede că ar exista vreun actor politic semnificativ pe scena internaţională, exceptând poate Rusia, care să recunoască independenţa Cataloniei.
Cristian Preda e de părere că referendumul de duminică din Catalonia „introduce o nouă criză politică în Europa şi asta e neplăcut pentru toate statele membre, pentru Uniune, în ansamblul ei, asta e principala consecinţă”.
Europarlamentarul se aşteaptă ca situaţia să se agraveze: „Mă tem că situaţia se va înrăutăţi, pentru că forţele politice din Catalonia, care controlează Guvernul regional par decise să meargă până la capăt. Consultarea organizată de acest Guvern regional s-a desfăşurat în condiţii foarte proaste, însă acum câteva săptămâni, în Camera regională de la Barcelona s-a votat o lege care nu introducea un prag de validare minim pentru rezultatele referendumului. Aşa că foarte probabil, în următoarele 48 de ore, acest Guvern regional va declara independenţa, cel puţin la asta mă aştept eu”.
O republică, în interiorul unei monarhii
Ce consecinţe ar avea o Catalonie independentă? „Dacă mâine Catalonia este declarată o republică independentă, avem nu doar o nouă formă politică pe teritoriul monarhiei spaniole, o nouă formă de guvernare, Spania este o monarhie şi am avea o republică coabitând într-o parte a ţării cu monarhia, dar vom avea un teritoriu care se desprinde sau doreşte desprinderea de Uniunea Europeană, pentru că un nou stat este evident în afara actualei configuraţii de 28 de state”, spune Cristian Preda.
El crede că nici o ţară importantă nu va recunoaşte o Catalonie independentă, cu excepţia Rusiei: „Spania este una dintre cele cinci ţări europene care nu au recunoscut Kosovo drept stat. Pentru spanioli, unitatea Spaniei e ceva foarte preţios. Spania este în UE un stat foarte influent, unul dintre marile state europene şi sunt convins că nici unul dintre statele din UE nu ar recunoaşte independenţa catalană. Să precizăm de asemenea că la putere în Catalonia sunt două partide afiliate, unul, cel al lui Puigdemont la familia liberalilor şi democraţilor europeni şi respectiv celălalt la Verzii europeni. Sunt două familii care nu au o influenţă semnificativă în plan european. La nivel internaţional, mi-e greu să văd cine ar face-o. Probabil că Moscova ar utiliza această declaraţie pentru a argumenta, aşa cum face de ani buni, slăbiciunea UE, a liderilor. Vedem de altfel acest discurs pătrunzând încet-încet şi în România. Se vorbeşte zilnic cât de slabi sunt liderii europeni, cât de proşti sunt ei şi cât de deştepţi suntem noi, cei care asistăm la evoluţiile politice din Europa. Nu cred că se pune problema recunoaşterii, adică ar exista vreun actor politic semnificativ pe scena internaţională, exceptând, cum spuneam, Rusia, care să recunoască independenţa. Sunt mişcări secesioniste şi în alte părţi din Europa, sunt mişcări secesioniste şi în afara Europei”.”
Referendum în Catalonia| 90% dintre catalani s-au pronunţat pentru independenţa faţă de Spania, după numărarea a peste 2,2 milioane de voturi / Sindicatele pregătesc o grevă regională | VIDEO, FOTO
„Guvernul regiunii autonome Catalonia a anunţat, luni, că 90% dintre catalani s-au pronunţat în favoarea independenţei faţă de Spania, în cadrul referendumului din 1 octombrie, după numărarea a peste 2,2 milioane de voturi, relatează site-ul publicaţiei El Pais.
Jordi Turull, purtătorul de cuvânt al guvernului Cataloniei, a precizat că 2.262.424 de voturi au fost numărate până în prezent.
2.020.144 (90,09%) de participanţi la referendum au votat „Da” la întrebarea privind independenţa faţă de Spania, 176.565 (7,87%) au votat „Nu”, 45.586 (2,03%) de buletine de vot au fost neştampilate, iar 20.129 (0,89%) de voturi au fost declarate nule.
Executivul regional al Cataloniei a mai precizat că alte aproximativ 770.000 de persoane nu au putut să voteze, întrucât secţiile de votare din şcolile aferente zonelor în care se aflau au fost închise.
„Vom pune în aplicare mandatul democratic pe care l-am primit astăzi din partea cetăţenilor„, a precizat Oriol Junqueras, vicepreşedintele regiunii autonome Catalonia.
PRIMELE REACŢII ALE LIDERILOR EUROPENI
Guvernul regional a precizat că aproximativ 15.000 de voturi urmează să mai fie contorizate. Prezenţa la referendum este de aproximativ 42.3%, în condiţiile în care sunt 5,34 milioane de persoane cu drept de vot în Catalonia.
Peste 40 de sindicate şi asociaţii din Catalonia fac demersuri pentru o grevă la nivel regional în cursul zilei de marţi, în semn de protest faţă de represiunea majoră din partea poliţiei la referendumul de independenţă.
Cele mai importante sindicate din Spania condamnă „încălcarea gravă a drepturilor şi libertăţilor” cetăţenilor Cataloniei în cursul zilei de 1 octombrie.
Guvernul Cataloniei a anunţat organizarea unei şedinţe extraordinare pentru luni, de la ora locală 10.30 (11.30, ora României), pentru a studia rezultatele referendumului de independenţă şi pentru a decide acţiunile următoare.
„Este impresionant răspunsul cetăţenilor. Legitimitate şi demnitate!„, a reacţionat Carles Puigdemont, şeful executivului Cataloniei, prin intermediul contului de Twitter.
Ministrul catalan pentru Afaceri Externe, Raul Romeva, a declarat că „toată lumea a văzut pe de o parte violenţă şi ruşine, iar pe de altă parte democraţie şi demnitate„. […]”
Chestiunea care se pune: acest referendum nu este constitutional, deci nu este legal. Din aceasta cauza nu poate fi recunoscut pe plan international si, evident, nu poate fi recunoscuta o Catalonie independenta de Spania. A plasa Catalonia in afara Spaniei si Uniunii Europene in numele unei asa-zise prosperitati este o idee atat populista cat si gresita. Si o astfel de abordare care instiga la secesiune nu poate fi acceptata in Europa. Dar despre independenta Cataloniei si referendumul pentru autodeterminare din 2014 – aici si aici. Declaratia de suveranitate a Cataloniei din 2013 a fost suspendata de Curtea Constitutionala a Spaniei. In 2014 pe 25 martie a reiterat acelasi lucru: „Declaratia de Autodeterminare si Dreptul de a Decide al Poporului Catalan este este neconstitutionala si nula si ca atare nu permite un referendum pe tema autodeterminarii in Catalonia”. Insa atunci Guvernul Spaniol a anuntat ca va bloca votul apeland la Curtea Constitutionala, dar pe 14 octombrie Presedintele Cataloniei a propus un „proces de participare al cetatenilor”. Guvernul Catalan a replicat ca va merge mai departe cu votul sfidand Curtea Constitutionala a Spaniei. Iar pe 5 noiembrie reprezentantii catalani s-au plans organizatilor internationale pentru blocarea autodeterminarii.
Trebuie spus ca aceasta chestiune a independentei Cataloniei a inceput in 1922 cand Francesco Macia a fondat Stattul Catalan. Macia a proclamat Republica Catalana, dar dupa negocieri cu liderii noii Republici Spaniole el a acceptat in schimb autonomia in cadrul Statului Spaniol. Genralul Francisco Franco a abolit autonomia in 1938. Dupa moartea dictatorului spaniol, in 1975, partidele politice s-au concentrat mai mult asupra autonomiei decat asupra independentei. Asta se arata in Wikipedia. De asemenea arata ca miscarea moderna de independenta s-a produs in 2006 cand Statutul de Autonomie, agreat de Guvernul Spaniol si trecut prin referendum in Catalonia, a fost amendat de Inalta Curte de Justitie a Spaniei care a decis ca unele articole sunt neconstitutionale si altele trebuie interpretate restrictiv. A urmat un val de proteste populare care, in cele din urma, s-au transformat in cerere pentru independenta. La referendumul din 2014 81% au votat „yes-yes”, dar prezenta la vot a fost de doar 35%.
Un articol Wikipedia despre actualul referendum – aici. Inteleg ca prezenta la vot a fost de 42,34%, deci sub 50%! Reactii, inclusiv pe plan international – aici.
O chestiune complicata cu un background istoric incarcat…
Ar trebui sa ne ingrijoreze faptul ca traim intr-o lume din ce in ce mai violenta… O lume care parca nu se mai exprima pasnic, prin idei, ci prin violenta. Este cu totul regretabil si exprima o scadere spirituala, un deficit destul de mare de spiritualitate, daca se poate spune asa, care se manifesta pe plan mondial. Este cu totul condamnabil omorul incalificabil si de o extrema lasitate petrecut in Las Vegas dar si brutalitatea politiei de pe strazile Barcelonei care nu s-a dat in laturi sa molesteze inclusiv batrani! Este cu totul regretabila aceasta radicalizare, sau cum sa-i spun?, aceasta diminuare a tolerantei fata de cel ce are o alta opinie decat a ta, lucru care nu mai face posibil dialogul normal, civilizat, democratic. Aceasta stare de violenta pune in pericol pacea, democratia, astupa caile dialogului si cauta sa distruga abordarea constructiva a problemelor, cooperarea intre oameni. Eu as face un apel ferm catre guvernele lumii ca sa goneasca din rasputeri acesti caini ai urii care macina la ora actuala umanitatea. E de plans, zau asa, starea in care suntem… Ar trebui sa nu ne invartosam inima si sa privim si cu inima acest inceput de decreptitudine a lumii, ticalosia in care traim si ne zbatem.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Este euro un factor de dezvoltare?
Mi-am pus aceasta intrebare gandidu-ma la faptul ca US$, dupa razboi, a contribuit mult la dezvoltarea economica a mai multor tari… Sa ne gandim: Spania s-ar fi putut dezvolta economic fara sprijinul SUA si al dolarului american? Spania era inainte de razboi o tara foarte saraca si slab dezvoltata. Genialul regizor spaniol, Luis Bunuel, facuse un documentar, daca nu ma insel, prin anii ’30, despre o regiune din Spania care era atat de saraca si inapoiata incat oamenii nu stiau ce inseamna paine!! Saracia aceasta grea s-a perpetuat si dupa razboi, sub regimul fascist al lui Franco, pana cand Spania a beneficiat de ajutor american, in urma demersurilor facute pe langa Eisenhower. Era si o problema de ordin politic: stoparea ascensiunii partidului comunist! Spania era o tara izolata datorita dictaturii fasciste, lucru ce agrava situatia economica si asa grea. In urma acestui ajutor, tara a cunoscut o inflorire spectaculoasa in anii ’60-’70, un adevarat boom economic spaniol, care a permis acestei tari un progres in termeni reali, ce s-a mentinut si dupa Franco.
Italia ar fi un alt exemplu. S-ar fi putut dezvolta Italia, o tara destul de saraca in perioada interbelica si imediat dupa razboi, cu regiuni extrem de sarace si inapoiate, fara un consistent ajutor american, fara dolarul american? Si aici nu vorbesc numai de regiunile dezvoltate ale Italiei, ci de tara in ansamblul sau, pentru ca existau si regiuni in care, spre exemplu, somajul era de 70% si Mafia inflorea!! Sa faci dintr-o astfel de tara o tara moderna, dezvoltata, sa ridici nivelul de trai al oamenilor obisnuiti, s-ar fi putut face fara US$? Cred ca nu… Desigur si in Italia era problema cresterii partidului comunist si a influentei URSS in Europa Occidentala, lucru ce trebuia stopat.
Japonia, Coreea de Sud ar fi alte exemple de tari care s-au dezvoltat datorita US$, cunoscand o dezvoltare economica spectaculoasa! Doar se si vorbeste despre „miracolul japonez” si chiar asa si este: Japonia a trecut din feudalism la cel mai prosper si dezvoltat capitalism!!
De aceea trebuie sa recunoastem ca meritele (daca se poate spune asa despre o moneda) dolarului american sunt foarte mari pentru ca a promovat bunastarea generala in lume (lucru ce este stipulat si in Preambulul la Constitutia US). Chiar si Romania a beneficiat, pe vremea lui Ceausescu, de dolarul american, prin imprumuturile facute la FMI, lucru ce a condus spre o reala dezvoltare economica a tarii si imbunatatire, in general vorbind, a vietii oamenilor. Daca nu era US$ nu s-ar fi putut construi intreprinderi, fabrici, nu s-ar fi putut mecaniza agricultura, nu s-ar fi putut moderniza porturile si flota etc, nu s-ar fi putut crea locuri de munca!
Sa ne uitam la tarile BRIC (sau BRICS), tari emergente, din ce cauza cunosc o dezvoltare impresionanta (uitati-va numai la China!), nu cumva datorita US$…? Si e vorba de aproape 3 miliarde de oameni!!
Dar euro…? Poate fi, va fi euro un asemenea factor de dezvoltare, precum US$…? Fluxurile de capital venite dinspre centru spre periferie n-au facut decat sa creasca costurile si sa indatoreze si mai mult unele tari. Se poate spune ca s-a dezvoltat Italia datorita euro? Grecia? Spania?? Se compara situatia de acum din Spania cu boomul economic din deceniul al saptelea, provocat de dolar, care a condus tara spre ceea ce este azi, sau mai bine zis spre ceea ce ajunsese inainte de a incepe criza actuala? Incep sa apara din nou idei extremiste, e posibil asa ceva? Si uite ca e posibil, din pacate… Nici vorba de prosperitate si progres cu euro ca moneda unica: Zona Euro nu a depasit inca marile dificultati care au stat la baza crizei economice! Totusi, nu ne putem preface la nesfarsit ca e nemaipomenit de bine! Moneda unica, Uniunea Monetara ar fi trebuit sa se constituie intr-un factor de progres pentru toata Europa. Or, lucrurile nu stau deloc asa! Este inadmisibil sa se vorbeasca de o noua divizare a Europei, intre Nord si Sud, pe criterii economice! Numai vorbesc de faptul ca si in tarile nordice somajul este foarte ridicat. Or, euro ar fi trebuit sa fie altceva, adica un factor de progres. Pana acum nu se poate vorbi de asa ceva. Dar de acum incolo? Desi exista capacitati de productie foarte mari in Europa, un potential uman colosal, Europa a ajuns sa fie slaba din punct de vedere economic. Cresterile economice sunt mici, formarea bruta de capital e in scadere, investitii nu prea se fac… Aceasta slabiciune economica a Europei nu este de bun augur, asa cum nu e de bun augur nici ascensiunea partidelor extremiste, antieuropene. E ceva, cum sa spun, moale si periculos… De unde rezulta ca politicile monetare care se duc azi in Europa nu sunt bune. Ele adancesc decalajele dintre statele europene si nu contribuie la dezvoltare. Pentru adeptii Statelor Unite ale Europei as spune ca asa ceva, un asemenea deziderat, nu este posibil fara o solida baza economica, fara politici economice care sa promoveze dezvoltarea si prosperitatea in toate tarile membre ale UE. O Europa Unita cu decalaje foarte mari intre statele membre nu e un lucru de dorit si nici nu cred ca este posibil in asemenea conditiuni. In loc sa vedem o ascensiune economica spectaculoasa, vedem ascensiunea partidelor extremiste si antieuropene… Trist!
Nu numai Romania ar trebui sa se destepte din „somnul cel de moarte”. Ci si intreaga Europa!
24
Iata ca a trecut aproape un sfert de secol de la Revolutia din Decembrie ’89… Ce am putea spune acum? Fara indoiala Revolutia a insemnat un moment important si luminos in Istoria poporului roman, cand dupa decenii de dictatura acesta si-a castigat, prin sange, libertatea. Cu toate aceste lucruri, fara indoiala pozitive, Revolutia a fost umbrita de cel putin doua aspecte majore:
1. Nu stim nici pana azi adevarul complet despre tot ce s-a intamplat atunci. Acest lucru a umbrit Revolutia si cuceririle acesteia inca de la inceputurile sale. Nu stim foarte exact nici cine a tras, iar ceea ce stim e putin. Nici pana azi nu s-a dezlegat misterul teroristilor etc.
2. Al doilea aspect care umbreste Revolutia este nivelul de trai, la cote joase in Romania. Si spun acest lucru pentru ca Revolutia s-a realizat si pentru cresterea nivelului de trai al populatiei, pentru a scapa de conditiile ce incepusera sa fie mizere in ultimii ani, cu Ceausescu. Din pacate constatam acum o deteriorare destul de abrupta a situatiei, determinata si de criza economica prin care trecem.
Pauvreté : 1/4 des Européens menacés
Se arata ca:
„Près du quart des Européens, soit 124,5 millions de personnes, étaient menacées de pauvreté ou d’exclusion sociale en 2012, selon des chiffres publiées jeudi par l’office européen de statistiques Eurostat. La tendance est à la hausse puisque 24,8% des Européens étaient concernées en 2012 contre 24,3% en 2011 et 23,7% en 2008. La réduction du nombre de personnes confrontées au risque de pauvreté ou d’exclusion est l’un des objectifs clés de la stratégie „Europe 2020″ de l’Union européenne.
En Bulgarie, c’est presque une personne sur deux (49%) qui était menacée de pauvreté ou d’exclusion en 2012. La proportion est également particulièrement élevée en Roumanie (42%), en Estonie (37%) et en Grèce (35%). A l’inverse, seuls 15% des habitants de la République Tchèque étaient à risque, 17% en Finlande, 18% en Suède et au Luxembourg. En France, la proportion était de 19%. Les personnes entrant dans cette catégorie sont confrontées à au moins une des situations suivantes: elles font face à un risque de pauvreté monétaire, sont en situation de privation matérielle sévère ou vivent dans des ménages à très faible intensité de travail.
En Europe, 17% de la population était menacée de pauvreté monétaire en 2012. Les taux les plus élevés se situaient en Grèce et en Roumanie (23% chacun), les plus bas en République Tchèque et au Danemark (10% chacun). Eurostat rappelle que le risque de pauvreté est une mesure relative, et que le seuil de pauvreté varie considérablement d’un Etat à un autre.
Dans l’UE, 10% des habitants étaient par ailleurs en situation de privation matérielle sévère, c’est-à-dire que leurs conditions de vie étaient limitées par un manque de ressources. Cela se traduit par exemple par l’impossibilité de payer ses factures, de chauffer son logement ou de prendre une semaine de vacances en-dehors de son domicile. Les pourcentages les plus élevés étaient observé en Bulgarie (44%) et en Roumanie (30%), les plus faibles au Luxembourg et en Suède (1% chacun).Enfin, 10% des Européens vivaient en 2012 dans des ménages à très faible intensité de travail, c’est-à-dire où les adultes avaient utilisé moins de 20% de leur potentiel de travail au cours de l’année. Les plus fortes proportions concernaient la Croatie (16%), l’Espagne, la Grèce et la Belgique (14% chacune). Les plus faibles ont été observées au Luxembourg et à Chypre (6% chacun).”
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
Articolul arata ca aproape un sfert din europeni – 124,5 milioane persoane – sunt amenintati de saracie, si tendinta este de crestere… Criza nu e numai la noi, e adevarat, dar la noi procentele celor amenintati de saracie si excludere sociala sunt mult mai mari decat la altii… Observati: 42% dintre romani sunt in situatia de a fi amenintati de saracie si excludere sociala, fata de numai 15% in Republica Ceha. In Franta procentul este de 19% (destul de ridicat, trebuie sa recunoastem…). In Bulgaria rata este de 49%.

English: Mircea Diaconu speaking to the crowd in Bucharest, at the 1989 revolution in Romania (Photo credit: Wikipedia)
17% din populatia Europei a fost amenintata de saracie monetara in 2012. Rata cea mai ridicata a fost in Romania si Grecia (23% fiecare) si cea mai scazuta in Republica Ceha si Danemarca (10% fiecare).
10% din cetatenii UE se afla in situatia de privatiuni materiale severe!! Adica de conditii de viata limitate de lipsa de resurse. Spre exemplu: imposibilitatea de plata a facturilor, de a-si incalzi locuinta, de a face o vacanta in afara domiciliului. Procentajele cele mai mari se observa in Bulgaria (44%) si Romania (30%), cele mai slabe in Suedia si Luxembourg (1% fiecare).
English: Petre Roman speaking to the crowd in Bucharest during the Romanian Revolution of 1989 (Photo credit: Wikipedia)
10% din europeni au trait, in 2012, in gospodarii cu o foarte slaba intensitate a lucrului. E vorba de adulti care utilizeaza mai putin de 20% din potentialul lor de lucru in timpul anului. Proportiile cele mai mari sunt concentrate in Croatia (16%), Spania, Grecia si Belgia (14% fiecare). Cele mai slabe sunt observate in Luxembourg si Cipru (6% fiecare).
Din pacate acest aspect este si punctul slab al Uniunii Europene, care nu mai poate sa convinga pe cetatenii europeni ca este capabila sa le mai ofere prosperitate. Drept consecinta euroscepticismul e in crestere. Din aceasta statistica, prezentata de Le Figaro, se observa cu destula claritate, zic eu, de ce Romania si Bulgaria nu sunt primite in Spatiul Schengen: ratele mari ale saraciei!! Din cauza asta si teama statelor din Schengen de un urias val migrator dinspre Romania si Bulgaria. Dar de ce oare? Nu cumva se stie ca va urma o inrautatire si mai mare a conditiilor de viata, care ar putea genera o astfel de emigratie uriasa? Care, desigur, ar crea probleme in tarile de destinatie, care nu o duc nici ele prea bine…
English: Tanks and Miliţia on the Magheru Boulevard in Bucharest, during the Romanian Revolution of 1989 (Photo credit: Wikipedia)
Aceste doua aspecte nu s-au putut rezolva pozitiv pana acum. Criza economica a agravat aspectul nr.2., de care vorbeam. Partea cea mai proasta este ca nu se intrevede ceva spre bine, acea luminita de la capatul tunelului, despre care s-a tot vorbit si se vorbeste in continuare.
Dar sa ne reamintim de spiritul acelor extraordinare momente de libertate:
Si sa se auda aceste cantece peste Prut si chiar si dincolo de Nistru!! 🙂
Buget…
Foarte interesanta mi s-a parut afirmatia lui Victor Ponta in care domnia sa arata cui ii este adresat acest buget: agricultorilor, profesorilor, medicilor, pensionarilor. „Fiecare va primi cate ceva”. Adica bugetul se adreseaza celor „20 de milioane de locuitori” ai patriei! „Daca aveam aceleasi idei nu eram oponenti, i-am spus si la Cotroceni”.
Deja lucrurile capata un aspect aparte! Cu alte cuvinte, bugetul se adreseaza numai categoriilor sociale enumerate mai sus, care ar reprezenta intreaga tara, eu asa am inteles. Ca si cum toata tara ar fi compusa din agricultori, profesori, medici si pensionari. Pentru prima data PSD isi identifica la modul clar electoratul. Cu alte cuvinte, cei care nu apartin categoriilor sociale enumerate mai sus sunt trecuti automat in tabara basista! Totusi, in USL nu e vorba numai de PSD. Mai este si PNL! Or, singurul lucru liberal care se preconizeaza este reducerea CAS cu 5 puncte procentuale. De observat ca premierul a ignorat cu buna stiinta electoratul PNL, partid care ar trebui sa reprezinte in plan politic sectorul privat, oamenii cu libera initiativa care doresc inceperea unei libere intreprinderi, pe cei care nu depind de stat si nici nu lucreaza la stat. In schimb din partea PNL „se aude” o tacere totala. Lucrul acesta a fost remarcat si de alti comentatori. Actualul Guvern ia de la unii (sectorul privat), prin taxe si impozite, ca sa dea la altii (categoriile enumerate mai sus, bugetare), si asta in conditiile in care sectorul privat e inca slabit si multe firme dau faliment iar PNL nu pare a avea nicio atitudine impotriva acestei agresiuni la adresa sectorului privat. Si trebuie spus ca si in sectorul privat lucreaza multi oameni si multi dintre ei nu sunt afiliati la centrale sau blocuri sindicale, care sa le apere interesele! Interesant si chiar as spune ciudat e faptul ca PSD – partid social-democrat, subliniez – ii ignora cu buna stiinta pe cei care lucreaza in sectorul privat si care, in urma diminuarii investitiilor dar maririi taxelor si impozitelor, ar putea sa-si piarda locurile de munca. Practic, nu se stimuleaza crearea de noi locuri de munca si lucrul asta s-a vazut si recent in faptul ca somajul a crescut.
Presupunand ca m-ar intreba cineva daca acest buget este unul al cresterii economice, ce i-as putea raspunde? Dupa cum arata lucrurile s-ar parea ca nu… Ramane de vazut, desigur, dar nici optimist n-as putea sa fiu… Nu sunt intru totul de acord cu Dl. Prof. Mircea Cosea: dupa parerea mea un buget nu are doar un aspect politic, pentru ca domnia sa se referea la conceptul de ‘politica economica’, la faptul ca un buget ar trebui sa favorizeze anumite categorii sociale. Spre exemplu, un buget care ar favoriza muncitorimea sau taranimea etc. Daca vorbim de buget, vorbim si de un aspect non-ideologic, tehnic, care ar trebui sa vizeze bunastarea generala, nu doar a unor categorii sociale, lucru ce nu se poate realiza decat prin crestere economica durabila, cel putin in cazul nostru prin rate mari de crestere. In schimb este justificata intrebarea domnului profesor daca Romania ar putea in continuare sa respecte Tratatul de Guvernanta Fiscala, care era adresat indeosebi tarilor din Zona Euro. Pentru ca tara noastra se afla in situatia de a avea performante „cu mult sub nivelurile minime in raport cu potentialul tehnologiei moderne”, dupa cum afirma Simon Kuznets, laureat al Premiului Nobel pentru economie in 1971. Or, actualmente, in Uniunea Europeana – si Guvernul nostru pare a nu tine cont de un asemenea aspect – nu se raspandeste cresterea economica nu numai catre tari precum Romania sau Bulgaria (de Ucraina nici nu mai vorbesc), dar nici in tari precum Italia, Spania, Portugalia si, de ce nu, chiar si Franta, desi putem include cu greu Franta in aceasta categorie. Ideea Uniunii Europene era tocmai raspandirea acestei cresteri economice moderne si in tarile de la periferie, lucru stopat acum. Ideea lui Victor Ponta este una cel putin naiva: el asimileaza bunastarea doar a unor anumite categorii sociale (care pot conta pentru PSD din punct de vedere electoral) cu bunastarea intregii tari, fara a baga de seama ca, spre exemplu in invatamant, reforme structurale importante nu s-au realizat, nici macar pe vremea guvernarii Boc, desi bune intentii au fost. Dar drumul pavat cu bune intentii… In general vorbind, la capitolul reforme structurale Romania sta prost, lucru care blocheaza de asemenea cresterea economica.
Dar sa vedem ce spune Dl. Mircea Cosea intr-un articol aparut in cursdeguvernare.ro:
Mircea Coșea / Cum nu se face: Buget 2014
Se arata ca:
„Din informațiile existente până la această dată nu pot califica bugetul pentru anul 2014 decât ca pe unul de supraviețuire. Departe de a fi un buget al dezvoltării, nu îl pot considera nici măcar ca pe un buget al stagnării economice.
Bugetul pentru anul viitor reflectă periculozitatea momentului pe care îl parcurgem, caracterizat prin manifestarea explozivă a efectelor nocive ale procesului de consolidare structurală și instituțională a incapacității economiei românești de a produce și capitaliza intern valoare adăugată.
Această incapacitate nu este o noutate și se autentifică prin analiza statistică a ciclurilor Kondratiev, dar ea a devenit mai importantă după aderarea la UE când ajungerea la un nivel de competitivitate și de convergență cere ca producerea internă a valorii adăugate să atingă cel puțin media europeana. După introducerea politicilor de austeritate și după acordurile cu FMI asistăm nu la o imbunătățire a procesului de producere și capitalizare a valorii adăugate ci, din contră, la o consolidare a incapacității cu efecte negative din ce în ce mai greu de contracarat.
În aceste condiții de pierdere treptată a capacității de regenerare a potențialului economic național, bugetul pe 2014 ar fi avut șansa de a reprezenta un instrument real de politcă economică dacă ar fi avut la bază un alt concept și o altă filozofie bugetară . Din păcate nu este așa, motiv pentru care afirm că nu putem spera pentru anul viitor decât la o supraviețuire și la o evitare în extremis a incapacității de plată.
Ce ar fi trebuit să se întâmple
Menționez câteva principii pe care bugetul 2014 ar fi trebuit să la întrunească pentru a deveni credibil și eficient :
1. Consolidarea fiscală ca instrument de politică economică.
Într-o economie de piață liberă tip european, bugetul rămâne unul (în unele țări singurul) dintre cele mai importante instrumente de politică economică, prin care viziunea guvernamentală a raportului dintre venituri și cheltuieli realizează orientarea economiei, menținerea climatului concurențional, stimularea sau inhibarea unor activități și sectoare economice, coordonarea cu bugetul comunitar, promovarea pe piețe externe, etc.
Așa numitul proces de consolidare fiscală este doar suportul material pe care se construiește actul de politică bugetară, nefiind niciodată un scop în sine, adică punctul terminus al efortului de macrostabilizare.
La noi, bugetul nu este considerat un instrument de politică economică ci doar un cont contabil, o pușculiță a guvernului în care trebuie să pună bani pentru plata obligațiilor primare pe care le are (salarii, pensii,etc).
Ideea de bază nu este urmărirea unui obiectiv strategic al dezvoltării, ci doar colectarea pe orice cale a sumei ce a devenit cunoscută prin însumarea cheltuielilor. Din acest motiv,nivelul deficitului este un scop în sine ( susținut și de aderarea la Tratatul European de Guvernanță Fiscală) ceea ce face ca mărimea și direcția alocărilor să nu fie rezultatul unei strategii generale de dezvoltare .
Bugetul pe 2014 este o dovadă a acestei idei de contabilitate macroeconomică (accentuată de populismul anului electoral ) și prin faptul că nu urmează un obiectiv economic ci doar o promisiune electorală. De exemplu, salariul minim va creste de la începutul anului, dar CAS-ul se va reduce doar de la mijlocul anului ”în măsura posibilului”. Dacă s-ar fi urmărit un obiectiv de politică economică, atunci cele doua măsuri ar fi trebuit introduse în același timp pentru a încuraja mediul de afaceri.
2. Strategia si modelul dezvoltării. Etape și prioritizări.
Politica bugetară ar trebui să fie considerată ca principal instrument guvernamental de desfășurare și realizare a obiectivelor de dezvoltare strategică pe termen mediu și lung.
Bugetul 2014 nu are ,ab initio, acest rol din simplul motiv că nu există o astfel de strategie și nici o etapizare sau prioritizare a obiectivelor. Din acest motiv, bugetul anual își pierde calitatea de a fi un element component și intrinsec al unei viziuni bugetare multianuale (absolut necesară proiectelor de infrastructura, agricultură, reindustrializare), rămânând doar la nivelul unui document fiscal efemer ce își propune să rezolve (”în măsura posibilului”) dificultăți și revendicări ale momentului sau să răspundă unor obiective politice punctuale.
3. Tandemul politică bugetară – politică monetară
Nu doar teoria economică modernă, ci chiar Luca Pacioli în secolul XVI susținea necesitatea legăturii între politica bugetară și cea monetară ( ”fra duca e banchiere”).După 1990 lipsa aceasta de legătură a fost o constantă a politicii guvernelor deși, trebuie subliniat, Banca Națională s-a arătat întotdeauna interesată de o conlucrare între cele două tipuri de politici. Este la nivel de manual truismul conform căruia cele două politici își asigură reciproc nu numai atingerea obiectivelor specifice dar și garanția stabilității macroeconomice.
Nici bugetul 2014 nu pare a cunoaște acest truism. Deși BNR face un gest generos și curajos de a coborî dobânda de referință la un minim istoric, încercând să stimuleze mediul de afaceri prin ieftenirea creditării, bugetul aduce o povară în pus acestuia nu numai prin noul mod de calcul al accizei la combustibil și chiar printr- o nouă accizare de 0,7 eurocenți dar și prin strania impozitare a instalațiilor industriale, fără a mai aduce în discuție problema deja atinsă a măririi salariului minim fără o reducere concomitentă a CAS.
4. Cui prodest
Principiul ”Cui prodest” în politica bugetară există dintotdeauna, dar el și-a găsit recent această denumire în studiile a doi economiști consacrați în lumea academică occidentală : Robert Barro și Esther Duflo. Acest principiu (cui îi folosește) sublinuază necesitatea unei orientări foarte clare a politicii bugetare, în sensul demonstrației unui partizant guvernamental pentru un sector economic, pentru o categorie socială, pentru o anumită proporție între consum și investiții ( raportul dintre consum și acumulare), pentru un anumit tip de politică ( export oriented industry, protect infant industry, etc).
Bugetul 2014 este inodor și incolor din acest punct de vedere. În afara faptului că are o modestă tendință de partizanat cu o parte din bazinul electoral (pensionari, medici și profesori debutanți) nici o altă orientare nu este clară. Sunt afirmații (” dorim sprijinirea IMM”, ” vom repara nedreptățile”) dar nu sunt sprijinite pe măsuri. Nu este numai o dovadă a lipsei de strategie, dar și a lipsei de expertiză în înțelegerea problemelor și nevoilor economiei reale.
Bugetul 2014 suferă din multe puncte de vedere și, probabil, o analiză pe cifre și relații ar scoate în evidență multe neajunsuri dar, din punctul meu de vedere, principala sa caracteristică este aceea că nu este un act de politică economică ci doar un plan de măsuri conjuncturale aplicabile probabilistic ” în măsura posibilului”.
***
Mircea Coșea este Profesor de Macroeconomie și Economia Intergării Europene, fost vicepremier și președinte al Consiliului pentru Strategie și Reformă” (subl. mea)
Cu afirmatia ca acest buget „nu are nici o alta orientare clara. Sunt afirmații (” dorim sprijinirea IMM”, ” vom repara nedreptățile”) dar nu sunt sprijinite pe măsuri. Nu este numai o dovadă a lipsei de strategie, dar și a lipsei de expertiză în înțelegerea problemelor și nevoilor economiei reale” sunt de acord. Insa cred ca trebuie remarcat faptul ca actualul buget, actuala filozofie bugetara a Guvernului Ponta – si e una din cele mai mari deficiente – nu are in vedere armonizarea intereselor intre diversele categorii sociale, ci doar partizanatul in favoarea unora dintre ele. Daca in plan politic USL a fost constituit pe ideea armonizarii politice a social-democratiei cu liberalismul, in plan economic armonizarea intereselor (reale) schioapata like a lame duck. Este precum o ploaie care are loc atunci cand soarele straluceste pe cer – the devil is beating his wife, cum se spune in Sud, in Alabama si Mississippi… 😀 😆 .
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
Am si eu o intrebare…
… pentru Dl. Profesor Stiglitz!! 🙂 Dar pana sa formulez intrebarea, as dori sa va prezint urmatoarea situatie, asa cum reiese din datele furnizate de Banca Mondiala:
– Serviciile, valoarea adaugata (% din PIB)
– Industria, valoarea adaugata (% din PIB)
– Agricultura, valoarea adaugata (% din PIB)
– Credite neperformante (% din totalul creditelor)
– Investitii straine directe ( current US$)
– Capitalizarea de piata a companiilor listate la bursa (% din PIB)
Graficele arata o comparatie intre situatia de pe plan mondial (World), Romania, Franta si SUA.
In ceea ce priveste serviciile, observam ca, in cazul Frantei si SUA, valoarea adaugata a acestora se situeaza cu mult peste ceea ce avem pe plan mondial. In Romania aceasta valoare adaugata e mult mai mica, dar se observa o crestere insemnata in perioada 2011-2012. Observam ca in cazul industriei, valoarea adaugata e mai mica decat cea a serviciilor, iar in ceea ce priveste agricultura, valoarea adaugata e si mai mica fata de cea a serviciilor si a industriei, atat pe plan mondial (luand toata lumea) cat si in Franta, SUA si Romania.
In Romania observam o crestere spectaculoasa a creditelor neperformante, fata de SUA si Franta, cat si toata lumea. Investitiile straine, foarte mici in Romania. Capitalizarea de piata, de asemenea redusa.
Iata ce ne spune un articol FMI:
World Economic Outlook Update
Growing Pains
Cresc durerile, cam asa s-ar traduce… Nu suna foarte incurajator, nu? Despre Zona Euro ne spune ca va ramane in recesiune si in 2013.
Si iata ca pe blogul FMI gasesc urmatorul articol al laureatului Premiului Nobel, Dl. Joseph Stiglitz, care ne indeamna sa tragem cateva invataminte de pe urma acestei crize:
The Lessons of the North Atlantic Crisis for Economic Theory and Policy
Un articol deosebit de interesant, pe care vi-l recomand!
Totusi, constatam ca sectorul serviciilor a luat pe plan mondial o amploare deosebit de mare. Valoarea sa adaugata era de aproape 70% din PIB in 2010, fata de industrie 27% din PIB si agricultura cu numai 3% din PIB. Observam ca aceasta dezvoltare a sectorului servicii este in detrimentul, daca se poate spune asa, industriei si agriculturii. Evident, valoare adaugata, insumata la nivelul economiei conduce la PIB si venitul national.
Intrebarea este: nu cumva aceasta amploare pe care a luat-o sectorul serviciilor se arata a fi, pana la urma, o sursa de blocaj, care conduce catre criza?
Dl. Stiglitz spune:
„The importance of credit
We would, for instance, have asked what the fundamental roles of the financial sector are, and how we can get it to perform those roles better. Clearly, one of the key roles is the allocation of capital and the provision of credit, especially to small and medium-sized enterprises, a function which it did not perform well before the crisis, and which arguably it is still not fulfilling well.
This might seem obvious. But a focus on the provision of credit has neither been at the center of policy discourse nor of the standard macro-models. We have to shift our focus from money to credit. In any balance sheet, the two sides are usually going to be very highly correlated. But that is not always the case, particularly in the context of large economic perturbations. In these, we ought to be focusing on credit. I find it remarkable the extent to which there has been an inadequate examination in standard macro models of the nature of the credit mechanism. There is, of course, a large microeconomic literature on banking and credit, but for the most part, the insights of this literature has not been taken on board in standard macro-models.
But failing to manage credit is not the only lacuna in our approach. There is also a lack of understanding of different kinds of finance. A major area in the analysis of risk in financial markets is the difference between debt and equity. And in standard macroeconomics, we have barely given this any attention. My book with Bruce Greenwald, Towards a New Paradigm of Monetary Economics ((Cambridge University Press, 2003) was an attempt to remedy this.”
Da, dar pentru ca sectorul serviciilor sa produca cu valoare adaugata foarte ridicata are nevoie si de o finantare pe masura, adica puternica, bogata. Este clar ca aceasta finantare este data de sectorul financiar si sunt de acord cu diversificarea surselor de finantare. Insa problema este si ce finatezi. Din sectorul serviciilor fac parte: restaurante, hoteluri, servicii de personal, piata imobiliara etc… Spre exemplu, fluxurile de capital care, inainte de criza, au mers din centru Zonei Euro catre Spania au finantat un astfel de sector, cel al serviciilor. La fel si in cazul Greciei, Italiei… De observat ca se baga bani grei in business, nu in libere intreprinderi. Valoarea adaugata a serviciilor era in SUA de 78,6% din PIB (2011), in Franta tot cam pe acolo. Pentru a sustine financiar o astfel de valoare adaugata a sectorului serviciilor se ajunge, in final, la supracreditare tocmai pentru ca valoarea obtinuta pe piata a acestor produse – serviciile – sa fie cat mai mare, mult mai mare decat valoarea factorilor de productie consumati. Caci, altminteri, nu are cum sa fie profitul foarte mare. Or, supracreditarea conduce si la datorii publice foarte mari (numai vorbesc daca se preiau de catre stat datoriile sectorului privat, cum s-a intamplat in Occident). In asemenea conditii creditul neperformant creste si se vede lucrul acesta in SUA, dar si in Franta (2007-2009). In SUA, spre exemplu, dupa cum ne spune Banca Mondiala, acesta era de doar 1,1% din totalul creditelor in 2003 si a ajuns la 5,4% in 2009. Romania fiind o tara mai slab dezvoltata, creditul neperformant a crescut si mai mult – acelasi fenomen il putem constata in Bulgaria si Ungaria; in Polonia este de asemenea mai ridicat decat in SUA si Franta – aici. S-ar putea explica prin faptul ca in Tarile din Estul Europei nevoia de finantare e mai mare, fiind mai putin dezvoltate decat statele din Vest si SUA. Totusi, creditul neperformant a crescut foarte mult si in tari precum Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda – aici. Dl. Stiglitz spune:
„Clearly, one of the key roles is the allocation of capital and the provision of credit, especially to small and medium-sized enterprises, a function which it did not perform well before the crisis, and which arguably it is still not fulfilling well.”
Incerc sa traduc:
„Este clar ca unul din rolurile cheie este alocarea de capital si furnizarea de credit, in special pentru intreprinderile mici si mijlocii, o functie care nu a performat bine inainte de criza, si se poate sustine ca nici acum nu o indeplineste bine”
As mentiona ca piata aceasta a serviciilor (de stat sau private) s-a dovedit in ultimii ani a avea o eficienta slaba, se manifesta si informatia asimetrica, lucru confirmat de US housing bubble, care a si generat Criza financiara ce dureaza si azi, precum si de bubble-ul imobiliar din Europa, datorii private ce s-au transferat catre datoriile suverane, lucru ce s-a intamplat in mai multe tari. De asemenea lucrul este adeverit de cresterea mare a datoriilor suverane in Europa.
Totusi, dezvoltarea masiva a sectorului serviciilor s-a impus ca o necesitate, intrucat trebuia sa se gaseasca un raspuns adecvat la subocuparea fortei de munca generata de un capitalism preponderent industrial. De asemenea dezvoltarea tehnologica, crearea de masini si utilaje performante, a facut ca, de-a lungul timpului, forta de munca ocupata in agricultura sa se imputineze. De aceea se impune gasirea de solutii pentru ca piata serviciilor sa devina (mai) eficienta. Care ar fi acestea? Iata o alta intrebare!
Declaratiile lui Basescu…
Raportul lui Băsescu: „Nava este la cheu. Mulţumesc Guvernului Boc, mulţumesc Guvernului Ungureanu, mulţumesc Guvernului Ponta”
Lasand la o parte faptul ca se lauda pe sine, fara a fi laudat de altii, tema centrala a discursului Presedintelui este urmatoarea:
„România are toate condiţiile să aibă o creştere economică de peste 2% anul acesta. Avem foarte mulţi bani la dispoziţie de la UE„
De ce? Pentru ca Romania a facut un „salt enorm” pe care nicio tara europeana nu l-a facut: a redus deficitul bugetar de la 9% la 2,9% in numai 2 ani si jumatate:
„Acum, pe cifrele EUROSTAT, România este înregistrată cu o datorie publică de 37,8% din PIB şi cu un deficit al bugetului de stat de 2,9%. Saltul este enorm şi nu există niciun stat din UE care să fi avut deficit de 9% şi pe care să îl reducă în doi ani şi jumătate. Sacrificiul pe care l-au făcut românii este un sacrificiu pe care puţine naţiuni din Europa l-au făcut. România redevine o ţară credibilă pe piaţa de capital. Acest lucru se datorează în primul rând sacrificiului pe care românii l-au făcut. Eu le mulţumesc.”
Ca romanii tot fac sacrificii, e un lucru cat se poate de clar. Problema ar fi: cu ce folos? Faptul ca s-a redus deficitul bugetar nu inseamna ca vom inregistra si crestere economica, mai ales una de 2%. Ar fi foarte bine s-o avem, dar… Dar cresterea economica tine de cresterea productivitatii muncii si a competitivitatii, iar Romania, in perioada 2008-2011, nu a facut dovada unor astfel de performante. In Romania s-au intamplat cel putin urmatoarele lucruri: a crescut somajul si s-a redus deficitul bugetar. Pe de alta parte, productivitatea muncii a ramas la un nivel scazut, mentinandu-se constanta la un astfel de nivel, si Romania a pierdut din competitivitate. Faptul ca Romania devine credibila pe piata de capital e un lucru relativ. Dar in niciun caz nu rezulta de aici ca Romania va beneficia de fluxuri de capital din exterior, mai ales acum, cand toata Europa tine o cura enorma de austeritate. Nu mai vorbesc de faptul ca in perioada 2008-2012 nu s-a facut nicio privatizare care sa dea aripi economiei romanesti.
Foarte multi bani la dispozitie de la UE? Am avut foarte multi bani la dispozitie de la UE si in trecut… Nu vad motivul foarte clar pentru care rata de absorbtie a fondurilor europene sa se imbunatateasca. De fapt, dupa parerea mea, nici nu poate sa se imbunatateasca – lucrul asta e o himera – tocmai din cauza faptului ca nu avem antreprenori puternici si activi.
Basescu afirma:
„Am sentimentul, ca preşedinte, că mi-am făcut datoria pe 6 mai 2010. Fără aceste măsuri românii ar fi trăit mult mai rău. Astăzi probabil România ar fi fost în stradă cum sunt cetăţenii din Grecia, din Spania. Am tot respectul faţă de efortul pe care l-au făcut românii. Pot fi mândri. M-au durut înjurăturile şi fluierăturile, dar sunt liniştit. Nava e pusă la cheu”
fara sa tina seama de faptul ca atat Grecia cat si Spania sunt in Zona Euro. Aceste tari nu mai au moneda proprie. Ele au resimtit din plin criza din Zona Euro. Romania are moneda proprie. Si aici, „mult iubite si mult stimate domnule Presedinte”, diferenta este enorma!!!
„În următorii doi ani trebuie să continue procesul de slăbire a omului gras pus în spatele plătitorului de taxe. Dacă vom trece la a deveni subordonaţi baronilor locali şi orice mică încasare suplimentară o vom dedica lucrările pentru clientela din teritoriu cu siguranţă nu vom reuşi. Sper că Guvernul va rămâne pe linia din 2012 de guvernare responsabilă şi nu va face risipă”, a mai spus preşedintele, lansându-se într-o predicţie optimistă: „peste 2% creştere economică anul acesta”
Basescu se refera la baronii locali, dar antreprenori activi si puternici avem? Sau alti antreprenori in afara de baronii locali avem?
Bun, sa continue procesul de slabire a „omului gras pus in spatele platitorului de taxe”. Asta sa insemne ce, oare? Taieri de salarii in sectorul bugetar? Adica asa cum a facut Boc sa faca si Ponta? Parca nu e plauzibil. Atunci lucrul asta – cura de slabire a omului gras – inseamna disponiblizari. Dar nimeni nu se intreaba ce va face aceasta forta de munca numeroasa ce urmeaza sa fie disponiblizata. Asta in absenta unor antreprenori puternici, in conditiile in care taxele si impozitele au crescut, in conditiile in care multe firme au dat faliment in perioada 2008-2012, in conditiile in care nu s-au facut privatizari si nici nu sunt semne ca se vor face privatizari care sa reprezinte un real succes. Oare ce se va intampla?
(P) Ştii ce pierzi muncind la negru?
Se arata, printre altele, ca:
„Ştiai că România se numără printre ţările cu cel mai mare număr de firme cu 100 de angajaţi ce apelează la munca fără forme legale? Pe fondul crizei economice, numărul românilor ce muncesc la negru a crescut foarte mult, iar taxele şi impozitele par tot mai împovărătoare pentru angajatorii români. Un aspect îngrijorător este legat de faptul că o parte importantă dintre cei care lucrează „la negru” efectuează muncă calificată sau „la birou”, situaţie care contrazice tendinţele europene.”
Asta se va intampla: vor ajunge sa munceasca la negru. Pentru ca economia romaneasca nu poate crea in asemenea conditii, de reducere a deficitului bugetar si de austeritate prin marirea taxelor si impozitelor, alta alternativa acestei forte de munca, alta decat, poate, emigrarea. Practic, economia romaneasca nu va trage niciun folos de pe urma disponibilizarilor in masa din sectorul bugetar daca aceasta masura nu este insotita de privatizari reusite prin care sa se atraga in economie capital consistent.
„A venit momentul unei ajustări fine. În spitale trebuie făcute angajări. Dar în sectorul administraţiei publice centrale şi locale avem excedent. În următorii doi ani trebuie să continue procesul de slăbire a omului gras pus în spatele plătitorului de taxe”
Ce a vrut sa spuna cu asta? Ca omul care lucreaza in sectorul administratiei publice si locale, dupa ce va fi disponibilizat, doar avem excedent, va merge sa lucreze intr-un spital? Fara a avea calificarea necesara? Fara a avea aptitudinile necesare muncii intr-un spital? Pentru ca iata care e situatia din spitalele romanesti, apropo de faptul ca „in spitale trebuie facute angajari”:
La fiecare patru ore un medic român pleacă din ţară. Cum vrea Eugen Nicolăescu să oprească exodul doctorilor
Si atunci ce sa intelegem din cuvintele lui Basescu? Ca acela care lucreaza in administratia publica si locala, dupa ce va fi disponiblizat, sa mearga sa lucreze ca medic intr-un spital??
„Ştiu eu spitale care au sute de medici care au sute de medici în plus, iar la Spitalul de la Vulcan, dau un exemplu, poate nu-i, nu sunt medici. Trebuie reaşezat personalul”
„iar la Spitalul de la Vulcan, dau un exemplu, poate nu-i, nu sunt medici” – stie unde sunt medici in plus dar nu stie unde nu sunt medici…
„Nava e la cheu”!!!!!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
-
Recent
- In interesul superior al copilului!!
- Cand incepem sa intelegem cat de mult valoreaza Constitutia si cat de mult valoreaza libertatea!!
- S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!
- 112 nu inseamna Big Brother!
- Precizie de cativa metri…
- Halucinant…
- Va fi razboi?
- „Noi suntem social-democrati”…
- „In Romania, limba oficiala este limba romana” – Art. 13 din Constitutia Romaniei
- Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale
- Un banc!!
- Simbolistica totalitarismului
-
Legături
- WordPress.com
- WordPress.org
- Voxpublica
- Riddickro
- Cristian Patrasconiu
- Geopolitikon – Adrian Cioroianu
- Lumiss22
- Adrian Nastase
- Cristian Preda
- Desculta prin Timisoara
- Mazilu Raluca
- Theodora – Hai ca se poate!!
- Vladimir Tismaneanu
- Adriana Dutulescu
- Brussels Blog
- Corina Cretu
- Alina Gorghiu
- Bibliotecarul
- Ana Birchall
- Miron Mitrea
- Maria Grapini
- Ion Iliescu
- Vasile Dancu
- Stirea press
- Agentia de rating politic
- Gabriela Savitsky
- Keops – mister, perfectiune, frumusete
- Sever Voinescu
- Mihai Gotiu
- Elena Udrea
- Dreapta.net
- Satmareanca
- Traian Razvan Ungureanu – TRU
- Daniel Funeriu
- Lavinia Stan
- Blogosfera Portocalie
- Adrian Paunescu
- Dilema Veche
- Revista 22
- Calin Popescu Tariceanu
- Traian Basescu
- Motanul_Filozof
- Codrin Scutaru
- The Beginning Of The End
- Civitas'99
- Hanul Povestilor
- Maria Diminet
- Victor Ponta
- Anca Bundaru
- Sonya
- Lilick
- Loredana
- Gabriela Elena
- Club 2020
- Roxana Iordache
- Andreea Paul
- Cristina
- Trading Economics
- Adevarul nostru
- Desculta prin Timisoara – WordPress
- Florin Citu
- Lucian Isar
- Gabriela Elena (II)
- Moshe Mordechai
- goodreads
- Opinii BNR