… cel putin in opinia mea…
Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu pe blogul sau:
„Sînt printre puținii jurnaliști români postdecembriști care au ținut partea arabilor ori de cîte ori aceștia au fost ținta intervențiilor americane în politica lor internă, culminînd cu agresiunile militare. Am denunțat Războiul din Golf, destabilizarea Orientului Mijlociu sub semnul așa zisei Primăveri arabe, care Primăvară, cîntată și de ai noștri drept Marea Revoluție, n-a făcut decît să schimbe în Egipt un dictator militar ruginit cu unul mai tînăr și în Libia să instituie haosul. Știind că Siria e una dintre puținele țări din zonă în care fanatismul islamic n-a avut loc, am pus Războiul civil pe seama pungii de petrol rîvnite nu numai de ruși, dar și de occidentali.
Din acest punct de vedere am deplîns faptul că România a renunțat în politica sa externă din ultimii ani la minimul echilibru în disputa dintre Israel și lumea arabă, manifestîndu-se în toate organismele internaționale ca oaie în turma Estului păzită de Marile Puteri.
Adică împotriva arabilor, de grija cărora pare acum să nu mai aibă weekend Klaus Iohannis.
În chestiunea deciziei luate de Donald Trump de a muta efectiv ambasada SUA la Ierusalim sînt însă de partea președintelui american.
Se vede limpede că relația dintre Israel și Palestina a intrat de ani întregi într-o fundătură. Ieșirea din această fundătură nu se poate face decît printr-o rupere de ritm. Se poate bănui, ca și în cazul Coreii de Nord, în care Donald Trump a repurtat deja un succes răsunător, că prin mișcarea asumată de Casa Albă se pot crea premisele unei recunoașteri a statului palestinian. Aceasta e cheia problemei în Orientul Mijlociu. Acest stat nu va fi recunoscut niciodată cîtă vreme palestinienii vor capitala la Ierusalim.
Nu-i exclus ca mutarea ambasadei americane la Ierusalim să fie o concesie suficient de puternică din partea lui Donald Trump pentru a solicita Israelului recunoașterea statului palestinian și chiar un ajutor la întărirea economică a acestuia.
Am ținut să precizez aceste lucruri, pentru că la noi, în controversa iscată de inițiativa Guvernului, argumentele aduse de Klaus Iohannis și de echipa lui de propagandă împotriva inițiativei, n-au nici o legătură cu situația din Orientul Apropiat. Toate se învîrt în jurul tezei că președintele e proprietarul politicii noastre externe și că Guvernul nu trebuie să facă altceva decît să muncească cu ziua pe acest teren.
Convocat de site-ul PSnews.ro să mă pronunț asupra controversei, am expus următoarele puncte de vedere, toate răspunsuri la întrebările redactorului Ștefan Rusu:
„Vor mai fi și alte state care vor urma România. România a fost o piesă foarte importantă în această în această operațiune. Contrar prostiilor care se spun în România, procesul de mutare al ambasadei noastre la Ierusalim nu e o operațiune întîmplătoare pentru că vrea Dragnea sau PSD-ul. În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..
Opțiunea pe care am făcut-o noi mie nu mi se pare nici hazardată, nici riscantă, ci e un gest de politică externă mai îndrăzneț, în care în sfîrșit România face și ea ceva extern după 28 de ani. De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.
Prin însuși faptul că s-a făcut așa un soi de abatere de la protocol și a fost invitat președintele Camerei Deputaților, considerat ca un fel de prim-ministru, se arată interesul uriaș al Israelului, nu al lui Netanyahu, altă prostie care s-a spus în România. Nu este în interesul premierului Netanyahu, este în interesul Israelului, vital chiar ca această capitală a lor să fie la Ierusalim.
„Prima dată am spus și eu că va genera un conflict, dar deocamdată conflictul s-a încheiat pentru că Guvernul, sigur, mînuit de către Liviu Dragnea, avea nevoie să dea un semnal, că el e de acord. E ca la Codruța Kovesi, că după asta toate se vor abate asupra lui Klaus Iohannis. Ați observat deja și începutul unei campanii în presa internațională pe tema asta. E treaba lui. Din punctul acesta de vedere, nu cred eu că Dragnea moare să mute ambasada, adică să facă gestul. Pentru că depinde de președinte. Deocamdată el a dat șah lui Klaus Iohannis, anunțînd că are de gînd să facă. Din acest moment, cel în defensivă este Klaus Iohannis care tot trebuie să explice de ce nu e de acord. Din punctul acesta de vedere, mingea e la Klaus Iohannis. Șahul a fost dat. Nici nu se mai pune problema să se mute sau să nu se mute. Că depinde de Klaus Iohannis. Deocamdată, prin primirea în Israel și prin tărăboiul făcut s-a văzut că Președinția nu vrea și Guvernul vrea. Guvernul nu mai riscă nimic, pe când Klaus Iohannis, nu știu care va fi evoluția ulterioară. Poate îl înjură pe Twitter Trump, vă imaginați. Ne putem aștepta oricînd.””
Nu degeaba am transcris acest articol: el trebuie citit cu atentie ca sa se inteleaga bine ce vreau sa spun. Altminteri ar parea lipsit de coerenta ce voi spune in continuare.
In primul rand trebuie spus ca Washingtonul nu a cerut nimanui sa-i urmeze gestul si nici nu a dat prea multe lamuriri prin care sa-si explice pozitia: de ce, care e motivul real, pentru care doreste sa-si mute ambasada la Ierusalim. Articolul arata ca:
” În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”
Dar nu e deloc foarte clar ca motivul deciziei lui Trump a fost ca si altii sa-i urmeze exemplul. De unde ar rezulta asta? Si cum poti trage concluzia ca in caz contrar: „dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”? Insa daca admitem ca ideea era ca si alte state partenere SUA sa urmeze exemplul dat de Casa Alba si daca vorbim despre o initiativa a Romaniei in acest sens atunci pun si eu intrebarea: cum se armonizeaza Romania cu pozitia Americii in contextul unui Raport de tara, defavorabil in multe aspecte, pe care ni l-a facut Departamentul de Stat si pe care – atentie mare!! – Departamentul de Stat si l-a asumat? Am tinut sa precizez acest lucru, ca Departamentul de Stat al SUA si-a asumat acest Raport pe 2017, adica Guvernul american. Nu Hans Klemm, ci Guvernul SUA. Chiar daca avem acum o Administratie republicana la Casa Alba. Adica acest Raport pe 2017 reprezinta pozitia Guvernului American fata de tara noastra! Si nu ne reproseaza ca nu am luat decizia de a muta Ambasada Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim…
A doua chestiune e legata de urmatorul aspect:
„De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.”
Maestrul Cristoiu vorbeste de parca Romania ar fi o mare putere: cum isi permit altii sa-i spuna ce sa faca si ce sa nu faca? 🙂 Chestiunea ar fi ca atunci cand iei o decizie trebuie sa-ti asumi si consecintele. Statele Unite nu ne-au cerut lucrul asta – din acest punct de vedere e in exclusivitate problema Romaniei daca isi muta sau nu ambasada. La nivel european consensul general e ca sa nu se purceada la mutarea ambasadelor la Ierusalim. Am vazut un editorial semnat de Dan Turturica, ingrijorat de faptul ca Romania ar putea fi sanctionata financiar de catre UE – aici. Nu cred ca asta e problema, desi s-ar putea sa fie si asta o problema. Totusi, Romania e un stat suveran, iar decizia mutarii ambasadei la Ierusalim este, deci, o decizie a unui stat suveran. Insa mi-e teama ca, printr-o astfel de decizie, Romania se pune singura in ofsaid, pentru ca nu prea vad cum ar putea un astfel de gest sa influenteze Uniunea Europeana. Prin urmare, Romania ar trebui sa-si asume singura o astfel de decizie. Inclusiv incalcarea unor Rezolutii ale Natiunilor Unite. Intrebarea care se pune: poate Romania sa-si permita un astfel de lucru? Si ce ar avea de castigat din afacerea asta?
Intr-un fel pare logic: din moment ce Israel si-a proclamat capitala la Ierusalim, atunci si ambasada se muta la Ierusalim. Trebuie insa precizat ca Autoritatea Nationala Palestiniana are centrul administrativ la Ramallah, nu in Ierusalimul de Est. Chestiunea care se pune este Statutul Ierusalimului. Israelul a luat controlul asupra Ierusalimului de Vest in 1948, in timpul Razboiului Arabo-Israelian. In 1967 a ocupat si Ierusalimul de Est. Curtea Suprema din Israel priveste Ierusalimul de Est ca fiind parte integranta a Israelului si respinge ca prin legile si adminitratia Israelului impuse acolo ar fi vorba de o anexare. Comunitatea internationala, in schimb, priveste Ierusalimul de est ca fiind parte a teritoriilor palestiniene. Iata insa ce declara Netanyahu recent (cf. Wikipedia – Statutul Ierusalimului):
„On 17 May 2015, Prime Minister Netanyahu reiterated, regarding Jerusalem serving as the capital of both Israel and a future Palestinian state, “Jerusalem has forever been the capital of only the Jewish people and no other nation.”[43] On 25 January 2018, Netanyahu said: „Under any peace agreement the capital of Israel will continue to be in Jerusalem.”[44]„
El spune:
„Ierusalimul a fost intotdeauna capitala doar a poporului evreu si nu a altei natiuni” si „Sub orice tratat de pace, capitala Israelului va continua sa fie in Ierusalim”.
Natiunile Unite considera ca Ierusalimul de Est este parte a teritoriilor ocupate de Israel sau a teritoriilor palestiniene ocupate, iar viziunea e ca Irusalimul sa devina capitala a doua state: Israel si Palestina. Pozitia Uniunii Europene a fost exprimata de Catherine Ashton:
„
The European Union set out its position in a statement of principles last December. A two-state solution with Israel and Palestine side by side in peace and security. A viable state of Palestine in the West Bank, including East Jerusalem, and the Gaza Strip, on the basis of the 1967 lines. A way must be found to resolve the status of Jerusalem as the future capital of both Israel and Palestine.
Deci solutia two-state si despre Ierusalim spune: „Trebuie gasita o cale prin care sa se rezolve statutul Ierusalimului ca fiind capitala atat a Israelului cat si a Palestinei.”
Pozitia Rusiei:
„On 6 April 2017, the Russian Ministry of Foreign Affairs issued a statement saying, „We reaffirm our commitment to the UN-approved principles for a Palestinian-Israeli settlement, which include the status of East Jerusalem as the capital of the future Palestinian state. At the same time, we must state that in this context we view West Jerusalem as the capital of Israel.”[67] Some commentators interpreted this as a Russian recognition of Israel’s claim to West Jerusalem,[68][69][70] while others understood the statement as a Russian intention to recognize West Jerusalem as Israel’s in the context of a peace deal with the Palestinians.[71][72][73]
In 2011, Russian president Medvedev stated Russia had recognized the State of Palestine with East Jerusalem as its capital already in 1988, and had not changed that view.[74]„
In 2017 ministrul rus de Externe a reafirmat pozitia Federatiei Ruse „in acord cu principiile aprobate de catre Natiunile Unite” ca Ierusalimul de Est sa fie capitala viitorului stat Palestinian iar Ierusalimul de Vest sa fie capitala Israelului. In 2011, Presedintele Medvedev a afirmat ca Rusia a recunoscut Statul Palestinian cu capitala in Ierusalimul de Est inca din 1988 si aceasta pozitie nu s-a schimbat.
Pozitia Statelor Unite:
„In 2008, then-Democratic candidate Barack Obama called Jerusalem the ‘capital of Israel’. On 4 June 2008, Obama told the American Israel Public Affairs Committee (AIPAC), in his first foreign policy speech after capturing the Democratic nomination the day before, that „Jerusalem will remain the capital of Israel, and it must remain undivided.” However, the then-senator and presidential hopeful backtracked almost immediately.[84] In 2010, the Obama administration condemned expansion of Gilo and Ramat Shlomo as well as evictions and house demolitions affecting Palestinians living in East Jerusalem.[85][86]„
Inca din 2008, pe atunci candidatul democrat Barack Obama vorbea despre Ierusalim drept capitala a Israelului si ca Ierusalimul trebuie sa ramana nedivizat. Pe 6 decembrie 2017 administratia Presedintelui Donald Trump a recunoscut oficial Ierusalimul drept capitala a Israelului si a adugat ca Departamentul de Stat va initia procesul de construire a Ambasadei SUA la Ierusalim. Consiliul de Securitate al ONU intrunit de urgenta pe 7 decembrie a condamnat (14 din 15 membri) decizia Presedintelui Trump. „U.S. envoy Nikki Haley called the United Nations „one of the world’s foremost centres of hostility towards Israel”.[97]” – Nikki Haley a numit Natiunile Unite ca fiind „una din centrele mondiale cele mai ostile fata de Israel”. Marea Britanie, Franta, Suedia, Italia si Japonia s-au numarat printre tarile care au criticat decizia lui Trump in acea intrunire de urgenta. De remarcat si:
„Following Trump’s announcement, American embassies in Turkey, Jordan, Germany and Britain issued security alerts for Americans travelling or living abroad in those countries. The United States also issues a general warning for Americans abroad about the possibility of violent protests. The American consulate in Jerusalem has restricted travel of government employees to Jerusalem’s Old City. The US Embassy in Jordan has banned employees from leaving the capital and children of embassy employees were told to stay home from school.[105]„
Pozitia Marii Britanii – cea europeana.
Daca Romania adopta exemplul american, cum ne armonizam cu politica externa americana? In caz contrar apare ca Romania a facut in mod unilateral un astfel de gest. Si apoi ar insemna sa ne armonizam cu politica externa a SUA, dar nu si cu Raportul Departamentului de Stat, care sustine, printre altele, lupta anticoruptie in Romania. Si pe Laura Codruta Kovesi, intre altele fie zis, daca nu explicit… 🙂
De aceea eu l-as intreba pe maestrul Cristoiu daca nu cumva considera contradictoriu sa critice Raportul Departamentului de Stat, in schimb sa fie calduros de acord cu adoptarea exemplului american in privinta mutarii ambasadei! 🙂
Dar sa vedem cum privesc Statele Unite procesul de pace din Orientul Mijlociu:
Mediafax
„Mike Pompeo, secretarul de Stat al SUA, a declarat, luni, că soluţionarea conflictului israeliano-palestinian rămâne o prioritate pentru Administraţia Donald Trump, în pofida deciziei de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului, informează site-ul agenţiei The Associated Press.
Secretarul de Stat al SUA, aflat într-un turneu diplomatic în Orientul Mijlociu, a precizat că Washingtonul susţine dreptul israelienilor de a se apăra şi a adăugat că palestinienii trebuie să se întoarcă la masa negocierilor politice.
”O piesă importantă pentru instituirea stabilităţii în Orientul Mijlociu o reprezintă rezolvarea acestui conflict. Credem că israelienii au dreptul să se apere şi susţinem acest lucru”, a declarat Pompeo.
Pompeo a amintit că soluţia ”a două state” este singura cale către pace.
La începutul mandatului, preşedintele SUA, Donald Trump a exprimat intenţia relansării rapide a procesului de pace israelo-palestinian, în timp ce Mahmud Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene, a cerut, la Casa Albă, încetarea „ocupaţiei”, pledând pentru coexistenţa a două state, palestinian şi israelian. Donald Trump l-a primit în mai 2017, la Casa Albă, pe Mahmud Abbas, aceasta fiind prima întâlnire oficială a celor doi lideri. Donald Trump a cerut relansarea negocierilor de pace între Israel şi palestinieni şi semnarea unui acord, fără însă a oferi detalii despre modul în care se poate ajunge la soluţionarea conflictului.”
Daca Donald Trump ar reusi, prin politica sa externa, sa puna capat conflictului palestiniano-israelian, ar fi un lucru extraordinar!! Dificultatile sunt destule. Sa nu uitam ca Hamas e vazuta drept organizatie terorista. Iar Fatah si Hamas, politic vorbind, sunt de forte aproximativ egale. Hamasul mentine inca o mare influenta in cadrul Autoritatii Nationale Palestiniene. La alegerile legislative din 2006, Hamasul a obtinut victoria! Daca tot ne raliem pozitiei americane, cum am putea contribui la planul de pace al Casei Albe? Din cate stiu (poate gresesc) un astfel de plan nu a fost expus public de catre Washington. Pe de alta parte, initiativa Americii pare singulara atata vreme cat celelalte state nu adera la pozitia americana in privinta Ierusalimului. Fara indoiala, SUA este principalul partener strategic al Romaniei, iar tara noastra trebuie sa-si armonizeze politica sa cu cea a SUA. Insa lucrul acesta ar sugera o actiune in tandem romano-americana in Orientul Mijlociu. S-ar putea construi asa ceva, dar pana acum nu se vede vreo abordare de acest gen din partea Guvernului Dancila. Nici din partea Presedintelui, desigur. Dar sa nu uitam ca PSD-ALDE, Liviu Dragnea si Guvernul Dancila au venit cu ideea mutarii ambasadei, nu Presedintele. Ceea ce a facut Liviu Dragnea poate fi o idee de politica externa, in niciun caz o initiativa. O initiativa, in politica externa mai ales, presupune un plan, un concept sau mai multe, o viziune cel putin pe termen mediu, o strategie in acest sens. Nu prea vedem asa ceva…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
aprilie 30, 2018
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | AIPAC, Ambasada Romaniei in Israel, American Israel Public Affairs Committee, Atitudine, Atitudini, Autoritatea Nationala Palestiniana, Barack Obama, Benjamin Netanyahu, Casa Alba, Catherine Ashton, Departamentul de Stat al SUA, Donald Trump, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, Fatah, guvern, Hamas, Hans Klemm, Ierusalim, Ierusalimul de Est, Iohannis, Ion Cristoiu, Ismail Haniyeh, Israel, Klaus Iohannis, Liviu Dragnea, Mahmoud Abbas, Mike Pompeo, Nikki Haley, normalitate, ONU, Opinia mea, parerea mea, partide politice, politic, politica externa, Politice, procesul de pace in Orientul Mijlociu, PSD, PSD-ALDE, Rami Hamdallah, Raportul Departamentului de Stat al SUA, România, Statutul Ierusalimului, SUA, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Viorica Dancila, Washington D.C, WordPress |
32 comentarii
In primul rand cred ca trebuie spus un lucru: este cel putin pentru a doua oara – la modul extrem de vizibil – cand Liviu Dragnea pune Romania intr-o pozitie penibila pe plan international. Prima data a facut-o cu ocazia vizitei premierului Japoniei la noi in tara, cand acesta nu a avut cu cine sa stea de vorba pentru ca tocmai atunci Liviu Dragnea isi dadea jos propriul guvern, Guvernul Tudose.
Iata ca acum avem de a face cu un al doilea moment penibil, de cand domnia sa a anuntat, fara explicatii si fara sa aiba atributii si nici competenta necesara in politica externa, ca va muta Ambasada Romaniei din Israel la Ierusalim. Liviu Dragnea a facut acest anunt ignorandu-l cu totul pe Presedintele Romaniei, Dl. Klaus Iohannis, care are atributii constitutionale in domeniul politicii externe (v. art. 91 din Constitutie). Trebuie spus ca Guvernul nu a venit cu o propunere catre Presedinte pentru mutarea ambasadei si trebuie subliniat ca Presedintele „aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice” (potrivit art. 91, al. 2 din Constitutie). Daca Guvernul ar fi formulat o astfel de propunere trebuia sa astepte pozitia Administratiei Prezidentiale. In schimb, D-na. Dancila si cu Liviu Dragnea s-au grabit sa efectueze, fara un mandat din partea Presedintelui tarii, o vizita in Israel si sa aiba convorbiri cu premierul Benjamin Netanyahu. Toata aceasta vizita a fost facuta fara o minima informare a Presedintelui, lucru ce l-a obligat pe Iohannis sa ia o pozitie extrem de critica – v. aici. Cu alte cuvinte, Dragnea si Viorica Dancila au facut o vizita in Israel pe sestache, fara sa stim nici obiectul vizitei, nici ce au discutat si, ceea ce e mult mai grav, fara sa-l informeze in vreun fel pe Presedintele tarii.
Intr-o astfel de situatie, Dl. Iohannis a facut ce era normal sa faca: s-o invite pe D-na. Dancila la Cotroceni spre a primi lamuriri. Refuzul D-nei. Dancila de a veni la Cotroceni – in ideea ignorarii in continuare a Presedintelui – l-a fortat, practic, pe Presedinte sa-i ceara demisia – v. aici.
Intr-un fel e de mirare abordarea conflictuala la care a recurs Dragnea fata de Administratia Prezidentiala, o maniera de a trata lucrurile care imi aminteste de Traian Basescu, doar ca Basescu era Presedintele tarii, pe cand Dragnea e, totusi, un condamnat penal cu suspendare. Insa in felul acesta Liviu Dragnea a reusit sa creeze haos, lucru care, evident, nu face bine in primul rand Romaniei. In aceeasi cheie vin, din partea Coalitiei de Guvernare, si amenintarile cu suspendarea la adresa Presedintelui – ridicole, evident, dar care sugereaza ceea ce si alti comentatori au remarcat: Liviu Dragnea face astfel de lucruri pentru ca poate, adica datorita faptului ca are o majoritate confortabila in Parlament.
O a doua chestiune ce trebuie, zic eu, remarcata este ca la baza acestei idei de mutare a ambasadei noastre la Ierusalim nu exista nicio viziune, nicio viziune strategica. Liviu Dragnea n-a exprimat asa ceva pentru ca nu are o astfel de viziune. Stau si ma intreb daca, totusi, a existat o analiza. Nu se stie. Presedintele vorbeste despre faptul ca „Săptămâna trecută în Guvern s-a discutat un document secret, un memorandum secret pe politică externă.„, ceea ce, desigur, arata gravitatea problemei create de Dragnea, impreuna cu Dancila. Presedintele sugereaza ca ar fi vorba despre tradare de tara din partea acestora, dar in special din partea D-nei. Dancila, lucru ce justifica faptul ca i-a cerut demisia.
In ceea ce priveste oportunitatea mutarii ambasadei, exista serioase motive ce neaga acest lucru – v. aici. Si care ar fi atunci interesul Romaniei de a face un asemenea gest? Ministerul de Externe, care e condus de Dl. Melescanu, care face parte din Coalitia de Guvernare PSD-ALDE, nu a dat nicio explicatie. Liviu Dragnea, de asemenea, nu a expus o viziune din care sa rezulte interesul national in urma unei astfel de decizii. Guvernul Dancila, la fel, n-a dat nicio explicatie din care sa rezulte care ar fi interesul Romaniei, ce ar castiga Romania, in viziunea Guvernului, daca ambasada va fi mutata la Ierusalim. Au fost mai mult speculatii ale unor comentatori, spre exemplu maestrul Ion Cristoiu. Insa la nivel oficial nu avem vreo explicatie (nici plauzibila si nici neplauzibila). Nu avem decat faptul ca Liviu Dragnea a reusit sa creeze o stare de haos. A indus inutil un conflict cu Presedintele, poate mai bine zis a creat o diversiune punand intr-o pozitie proasta Romania, pentru ca sa acopere lipsa de realizari ale Guvernului pe care care-l pastoreste. Pentru asta Liviu Dragnea are nevoie de conflicte, de scandaluri publice – asa se si explica conflictul mai nou dintre Guvern si BNR. Lipsa de viziune a actualei Coalitii se remarca si in plan economic. Iar lucrul acesta pune intr-o situatie dificila PSD-ul. Interesant este ce remarca fostul premier, Dl. Adrian Nastase, legat de acest lucru:
„Alegerile prezidențiale vor fi esențiale. Candidatul PSD va obține în primul tur 3 milioane de voturi. În turul doi trebuie să obțină 5 milioane de voturi. De unde le va lua? Dacă nu va fi cineva capabil să treacă de zona partidului în alte zone electorale, PSD va pierde. Dacă nu se câștigă aceste alegeri, după prezidențiale riscăm să apară tot felul de migrații în Parlament, iar partidele mai mici să se reorienteze. Pentru PSD, lucrurile ar deraia cu riscuri majore pentru viitoarele alegeri parlamentare. Nu este normal să asiguri un dialog între Guvern și BNR prin scrisori. PSD ar trebui să facă un efort pentru a-și îmbunătăți legătura cu intelectualii, cu liderii de opinie. Altfel, vom fi nevoiți să acceptăm că are loc o ,,orbanizare” tacită a României. Dacă punem în paralel unele dintre activitățile lui Viktor Orban, premierul maghiar, sau unele dintre măsurile din ultima vreme ale PSD, vom vedea acest tip de abordare. Mergem pe acest model? Ne despărțim într-un fel de UE? Un divorț cu Bruxelles-ul va putea genera un conflict pentru realocări de fonduri.” (subl. mea)
Este o analiza corecta, dar mi se pare ca ar mai trebui adaugat ceva, in legatura cu ceea ce am subliniat cu rosu. Acum Liviu Dragnea e liderul de necontestat al Partidului. Si-a pus, dupa doua tentative, Guvernul sau. De asemenea, e subiectul unor anchete penale legate de Tel Drum. In asemenea conditii e clar ca Liviu Dragnea vizeaza functia de Presedinte al tarii la urmatoarele alegeri prezidentiale. Un esec ar fi catastrofal pentru PSD, cum arata Dl. Nastase. Dar pentru Liviu Dragnea personal situatia ar fi periculoasa deoarece intr-un astfel de caz probabilitatea de a aparea niste pasarele care sa ciripeasca unde trebuie e una foarte mare! Cat timp e seful partidului, conduce autoritar partidul si omerta e respectata de toti. Un esec ar putea conduce la un dezechilibru dinamic in PSD si situatia nu ar mai fi clara si nu ar mai fi foarte clar ca omerta ar mai trebui respectata. Ci s-ar putea ca lucrurile sa deraieze intr-adevar intr-un razboi intre clanurile si baronii pesedisti pentru Putere in partid, chiar daca pe o anumita perioada de timp lucrul asta ar afecta, desigur, partidul si performantele sale electorale. Deocamdata Famigliile stau linistite. Nu e rost acum de un razboi intern in PSD. Iar Dl. Adrian Nastase, sugestiv, remarca:
„Nu mai putem vorbi de două Românii. Sunt foarte multe Românii care tranzacționează unele cu altele. Cred că este important să se revadă cadrul juridic al serviciilor de informații.”
In legatura cu similitudinile cu Ungaria lui Viktor Orban, felul in care merg lucrurile la noi ma fac sa cred ca exista, totusi, mari deosebiri. Desigur, realitatile sunt diferite, dar fara sa dezvolt prea mult subiectul, as spune ca Viktor Orban are o viziune care i-a si adus victoria in recentele alegeri. PSD este pe tobogan in sondaje si asta in conditiile in are Opozitia nu s-a obosit prea mult. Ungaria este in Spatiul Schengen, Ungaria are Visa Waiver, are un PIB pe loc. mai mare decat al Romaniei, are un nr. de km. de autostrazi mult mai mare decat al Romaniei, desi e jumatate cat tara noastra ca suprafata si populatie. La PSD nu se vede nicio viziune, lucru ce l-am remarcat chiar din timpul campaniei electorale din 2016 cu faimosul Program „minune” al PSD-ului. Liviu Dragnea n-a imprimat o viziune in Coalitie. Se observa acest lucru si in ceea ce priveste Legile Justitiei si sistemul juridic de la noi. Nu mai vorbesc de performantele economice slabe ale guvernarii care reuseste sa scoata multi oameni in strada, la proteste. Nu mai vorbesc de faptul ca investitiile au ajuns ca si inexistente, se neglijeaza total, as zice, domeniul infrastructurii. Observam de asemenea cresterea ROBOR la 3 luni, inflatia mare.
Raspunsul lui Liviu Dragnea catre Presedintele Iohannis se inscrie in aceeasi linie de ignorare totala a Presedintelui Romaniei. Liviu Dragnea a facut aceste declaratii la iesirea din sediul DNA, desigur.
Dar legat de haosul pe care il creeaza Dragnea, nu se poate sa nu te gandesti la asta:
Mediafax
Se arata ca:
„Rusia se află în „război informaţional” cu ţările occidentale, lansând campanii de propagandă pentru subminarea sistemelor democratice în Europa şi în Statele Unite, arată un raport al Comisiei pentru Informaţii din Camera Reprezentanţilor.
„Ingerinţele Rusiei în scrutinul prezidenţial desfăşurat în Statele Unite în 2016 nu au fost nimic nou pentru Kremlin. Kremlinul vrea să genereze haos şi disensiuni, pentru a-şi urmări interesele în ţări vizate, în special în Europa şi în foste republici sovietice precum ţările batice şi Ucraina. În acest sens, Rusia combină practic decenii de experienţă în tehnici de propagandă şi război psihologic cu un vast sistem media, cu experţi bine-educaţi şi eficienţi, cu informaţii solide şi structuri de securitate”, conform versiunii parţial declasificate a unui raport al Comisiei pentru Informaţii din Camera Reprezentanţilor.
„În Statele Unite, atacurile cibernetice asociate scrutinului din 2016 au evidenţiat în mod puternic vulnerabilităţi tehnice în infrastructura digitală şi disfuncţionalităţi birocratice exploatate de Kremlin. Campania Rusiei de măsuri active şi-a atins obiectivul principal, cel de a genera disensiuni în rândul cetăţenilor americani”, subliniază raportul.”
Pentru ca nu se poate sa nu te intrebi: cui bono, cui prodest aceasta stare de haos pe care Dragnea o creeaza pe plan intern? Un dicton latin spune: „Concordia civium murus urbium” – „Armonia dintre cetateni este zidul oraselor”!!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
aprilie 27, 2018
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Ambasada Romaniei in Israel, Atitudine, Atitudini, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, guvern, Ierusalim, Iohannis, Israel, Klaus Iohannis, Liviu Dragnea, normalitate, ONU, Opinia mea, parerea mea, politic, politica externa, Politice, Presedintele Romaniei, PSD, Razboiul Informational, România, Rusia, stiri, SUA, Tel Aviv, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Viorica Dancila, WordPress |
11 comentarii
Romania Libera
Se arata, printre altele, ca:
„Statele Unite ale Americi vorcere, vineri, Consiliului de Securitate ONU să adopte noi sancţiuni economice contra Coreei de Nord, în contextul riscurilor nucleare şi balistice generate de regimul Kim Jong-un, relatează Associated Press.
În acest context, secretatul de stat Rex Tillerson a cerut comunității internaţionale să amplifice presiunile asupra Coreei de Nord, avertizând că eşecul acestui demers ar putea fi „catastrofal” şi subliniind că Statele Unite sunt pregătite să intervină militar împotriva regimului de la Phenian.
„Toate opţiunile de reacţie la viitoare provocări trebuie să rămână disponibile. Acţiunile diplomatice şi financiare vor fi susţinute de intenţia contracarării agresiunii nord-coreene printr-o acţiune militară, dacă va fi necesar”, a atras atenţia Rex Tillerson, citat de CNN.
La rândul său, preşedintele SUA, Donald Trump, a afirmat că preferă o soluţie diplomatică la criza nord-coreeană, avertizând însă că există şi riscul unui „conflict major”. „Există şi şanse să ajungem la un conflict major cu Coreea de Nord, absolut. Ne-ar plăcea să rezolvăm lucrurile diplomatic, dar este foarte dificil”, a spus Donald Trump într-un interviu acordat agenţiei Reuters.
Donald Trump a explicat că porneşte de la premisa că preşedintele nord-coreean, Kim Jong-Un, este raţional, observând însă că a preluat conducerea naţiunii fiind foarte tânăr.
„Avea 27 de ani. Tatăl lui a murit, a preluat conducerea regimului. Orice s-ar spune, acest lucru nu este uşor, mai ales la acea vârstă. Nu vreau să îi acord credit, nici să îl discreditez, eu spun doar că este ceva foarte dificil. Dacă este sau nu raţional, nu ştiu. Eu sper că este raţional”, a subliniat Trump.
De cealaltă parte, Rusia anunță că utilizarea forţei împotriva Coreei de Nord va fi „total inacceptabilă”. Avertizarea a fost făcută vineri seară de Administraţia Vladimir Putin, în contextul în care Statele Unite au evocat posibilitatea unei intervenţii militare.
„Utilizarea forţei va fi total inacceptabilă„, a declarat Ghennadi Gatilov, adjunct al ministrului rus de Externe.
„Atitudinea beligerantă şi demonstraţiile de forţă au generat o situaţie în care întreaga lume se întreabă acum serios dacă va fi sau nu un război. Un pas prost-gândit sau interpretat greşit ar putea avea consecinţe groaznice şi lamentabile”, a spus Gatilov în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite.
Cei o sută de senatori americani au participat miercuri seara în Clădirea Eisenhower de lângă Casa Albă la o reuniune de informare excepțională despre Coreea de Nord, în prezența șefilor militari, ai serviciilor de informații și ai diplomației.
Briefingul a fost condus de șeful Pentagonului, James Mattis, secretarul de Stat, Rex Tillerson, directorul serviciilor americane de informații, Dan Coats, și de generalul Joseph Dunford, șeful Statului Major Interarme.
Cei o sută de senatori americani au participat miercuri seara în Clădirea Eisenhower de lângă Casa Albă la o reuniune de informare excepțională despre Coreea de Nord, în prezența șefilor militari, ai serviciilor de informații și ai diplomației.
Briefingul a fost condus de șeful Pentagonului, James Mattis, secretarul de Stat, Rex Tillerson, directorul serviciilor americane de informații, Dan Coats, și de generalul Joseph Dunford, șeful Statului Major Interarme.
Ședință secretă
Senatorii și reprezentanții Administrației Trump au discutat, cu ușile închise, despre răspunsul pe care SUA trebuie să-l dea regimului stalinist din Coreea Nord, pe fondul tensiunilor provocate de testele nucleare și balistice. Răspunsul SUA trebuie să aibă trei dimensiuni: economică, diplomatică, și, nu în ultimul rând, militară.
Secretarul de Stat, Rex Tillerson, secretarul Apărării, James Mattis şi directorul serviciilor naţionale de informaţii au descris Coreea de Nord ca fiind „o ameninţare urgentă la adresa securităţii naţionale şi o prioritate în plan politic extern”.
Președintele Donald Trump a ordonat în urmă cu două săptămâni grupului de luptă al portavionului USS Carl Vinson sa navigheze spre peninsula Coreea, ca răspuns față de continuarea regimului de face teste balistice și nucleare, în ciuda repetatelor atenționări din partea comunității internaționale, ceea ce a dus la exarcebarea tensiunilor dintre Phenian și Washington.
Grupul USS Carl Vinson, însoțit și de două distrugătoare japoneze, Samidare și Ashigara, se află în apropiere de peninsula coreeană. Submarinul nuclear USS Michigan, cu 150 de rachete Tomahawk, a acostat deja în Coreea de Sud, unde se desfășoară și scutul antirachetă american THAAD.
Phenianul amenință că va scufunda „animalul scârbos”
Coreea de Nord a amenințat că va scufunda navele japoneze și portavionul USS Carl Vinson, pe care l-a comparat, conform limbajului „mitic” folosit de regim, cu „un animal scârbos”, care trebuie distrus cu o singură lovitură, pentru a demonstra uriașa forță militară a țării. Phenianul a sărbătorit marți 85 de ani de la fondarea Armatei Poporului Coreean, dar s-a abținut de la testarea nucleară anunțată, făcând doar un spectacol „grandios” de artilerie.
Secretarul american de Stat, Rex Tillerson, va condce, azi, o întâlnire ministerială a Consiliului de Securitate al ONU, în care se vor propune măsuri mai dure pentru Coreea de Nord, ce ar putea include embargo asupra petrolului, interzicerea companiei aeriene de stat, interceptarea vapoarelor de tip cargo şi sancţionarea băncilor chinezeşti sau a altora, care colaborează cu Phenianul. Însă pentru ca aceste măsuri să fie eficiente, este nevoie de sprijinul deplin al Chinei. Beijingul a cerut însă SUA să-și retragă scutul antirachetă și își întărește prezența navală în Marea Chinei de Sud. Aviația militară chineză se află în stare de alertă de luptă.
Moscova, Beijing comasează trupe la graniță
Și Moscova comasează trupe la granița, de 18 kilometri, cu Koreea de Nord. Trei trenuri transportând echipament militar greu au fost filmate în timp ce se deplasau în zona Vladivostok. Alte imagini arată elicoptere militare rusești și trupe îndreptându-se spre graniță.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Putin, Dmitri Peskov, a refuzat să facă precizări despre aceste mișcări militare, argumentând că „desfășurările de trupe nu sunt chestiuni publice”. „Fiecare țară răspunde la schimbările din situația internațională în așa fel, încât să își asigure propria securitate”, a declarat Peskov.
Tensiunea rămâne maximă în regiune, cu Japonia care și-a pus armata în stare de alertă de război.”
Mediafax
„Decizia Coreei de Nord de a efectua un test balistic reprezintă o gravă ameninţare la adresa Japoniei, a declarat sâmbătă premierul japonez, Shinzo Abe, solicitând SUA şi Chine să menţină presiunea asupra Phenianului, informează Reuters.
Shinzo Abe a îndemnat anterior Phenianul să evite orice acţiune care ar putea fi percepută drept provocatoare de alte ţări.
”În pofida avertizărilor emise de comunitatea internaţională, Coreea de Nord a efectuat sâmbătă un test balistic. Aceasta este o gravă ameninţare la adresa ţării noastre. Este pur şi simplu inacceptabil. Condamnăm asemenea acte”, a spus Abe reporterilor.
Preşedintele SUA, Donald Trump, a reacţionat, sâmbătă, pe Twitter, la lansarea rachetei testate de Coreea de Nord, afirmând că regimul de la Phenian a arătat lipsă de respect faţă de dorinţele Chinei. Acesta a afirmat că există posibilitatea unui conflict major cu statul nord-coreean.
Rusia şi China au avertizat la rândul lor împotriva folosirii forţei militare.
Incidentul intervine în contextul în care Consiliul de Securitate ONU tocmai a analizat cazul Coreei de Nord. Administraţia de la Washington a cerut intensificarea presiunilor internaţionale asupra regimului stalinist de la Phenian. Secretarul de Stat american, Rex Tillerson, a explicat că, în cazul în care presiunile diplomatice vor eşua, armata SUA este pregătită să intervină militar.
„Toate opţiunile de reacţie la viitoare provocări trebuie să rămână disponibile. Acţiunile diplomatice şi financiare vor fi susţinute de intenţia contracarării agresiunii nord-coreene printr-o acţiune militară, dacă va fi necesar”, a atras atenţia Rex Tillerson.”
In primul rand as spune ca in regiunea respectiva e un dezechilibru nuclear evident: avem doua tari – mari puteri – China si Rusia, posesoare de arme nucleare, la care adaugam Coreea de Nord si doua tari Coreea de Sud si Japonia care nu posed armament nuclear, dar ambele sunt amenitate de Coreea de Nord.
Pana acum, din 1953 incoace, din partea Chinei si Rusiei nu au fost probleme in regiune. Nici din partea Coreii de Nord n-au fost probleme, nici pe vremea lui Kim Il-sung si nici pe vremea lui Kim Jong-il, desi cel din urma a aratat o oarecare agresivitate fata de Coreea de Sud.
Greu de inteles de ce actualul lider stalinist de la Phenian, Kim Jong-un, duce o politica atat de belicoasa fata de vecinii sai – Coreea de Nord si Japonia – dar si fata de SUA: declaratii amenintatoare, comportament agresiv, teste cu rachete balistice indreptate impotriva Coreii de Sud si Japoniei si chiar impotriva SUA, program de constructie a armelor nucleare. Greu de inteles pentru ce o astfel de politica de parca ar vrea sa forteze un razboi in regiune prin riposta SUA si a aliatilor sai.
Al doilea lucru ce trebuie remarcat este pozitionarea „pacifista” a Chinei si Rusiei, impotriva folosirii fortei de catre SUA, ca si cum Coreea de Nord ar fi o tara pasnica, o tara care nu ameninta pe nimeni. Or, Coreea de Nord nu mai demult o tara pasnica, o tara care sa promoveze pacea in lume. Evident ca cererea Pekinului ca SUA sa-si retraga scutul antiracheta e una cat se poate de naiva in actualul context atat de ingrijorator si tensionat.
Un razboi poate izbucni. Insa e greu de inteles de ce Coreea de Nord doreste sa-l provoace… SUA nu va ataca Coreea de Nord decat in caz de necesitate. Rex Tillerson a evidentiat faptul ca amenintarile nucleare la adresa Coreei de Sud si Japoniei efectuate de regimul stalinist de la Phenian „sunt reale”.
Pe de alta parte, declaratiile „pacifiste” ale Chinei si Rusiei ar putea fi interpretate ca o posibila implicare intr-un razboi in fata unui atac justificat din partea SUA. Rusii au masat armata la granita de nord cu Coreea de Nord. Totusi, nu e clar daca se vor implica in razboi, atat Rusia cat si China. Cred ca, mai degraba, se tem de un conflict major la granita lor…
Insa chestiunea se pune asupra liderului nord-coreean, Kim Jong-un, un lider tanar, dar nu cred ca tineretea e cauza, desi s-ar putea… Un lider, oricat de optimist ar fi, actioneaza, ia decizii pe baza informatiilor primite. Toata aceasta atitudine extrem de belicoasa si extrem de optimista – „vom distruge animalul scarbos” – ce are la baza? Greu de spus in ce masura e informat corect Kim Jong-un… Obama a cautat sa-i intinda o mana, desi indirect, dar el a refuzat-o. Evident, la varsta pe care o are, 33 de ani, nu se poate vorbi de experienta. Cu atat mai mult o actiune abila de dezinformare ar putea avea sanse de succes.
O alta explicatie ar consta in faptul ca regimul politic de la Phenian este unul de teroare. Kim Jong-un e lider suprem – s-ar putea ca cei de pe langa el sa nu aiba curajul sa-i spuna adevarul – in regimurile dictatoriale se intampla. Coreea de Nord nu avea nevoie sa forteze lucrurile spre un razboi. De ce o face?
Liderul nord-coreean nu a intreprins nicio actiune diplomatica vizibila pe plan international pentru a convinge ca programul sau de constructie a armamantului nuclear e destinat unor scopuri defensive. Dar, de asemenea, ar trebui spus ca nu exista vreo amenintare vizibila la adresa Coreii de Nord. Coreea de Sud sau Japonia nu amenintau Coreea de Nord. Nivelul de alerta a fost marit odata cu inceperea programului nuclear de catre regimul de la Phenian, care nu s-a obosit in niciun fel sa-l explice. Dar a fost numai atat: ridicarea nivelului de alerta din partea SUA si a aliatilor sai.
Iata ce spune Donlad Trump:
„Preşedintele SUA, Donald Trump, a reacţionat, sâmbătă, pe Twitter, la lansarea rachetei testate de Coreea de Nord, afirmând că regimul de la Phenian a arătat lipsă de respect faţă de dorinţele Chinei şi că apreciind că ceea ce a făcut este „rău”.
„Coreea de Nord a arătat lipsă de respect faţă de dorinţele Chinei şi faţă de foarte respectatul său preşedinte când a lansat azi o rachetă, deşi fără succes. Rău!”, a scris preşedintele SUA, Donald Trump, pe Twitter.
Armata nord-coreeană a efectuat, sâmbătă dimineaţă (în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă, ora României), un test balistic, care pare să fi eşuat, anunţă surse citate de agenţia sud-coreeană Yonhap şi de postul american NBC.
„Coreea de Nord a lansat o rachetă neidentificată dintr-un poligon situat în zona Bukchang, în provincia Pyeongannam-do”, au declarat surse militare sud-coreene citate agenţia Yonhap.
Un oficial american a confirmat efectuarea unui test balistic de către Coreea de Nord, precizând, conform postului NBC, că acesta pare să fi eşuat.
Potrivit unui alt oficial american, citat de ABC News, racheta a parcurs 35-40 de kilometri şi a căzut în Marea Japoniei. Conform evaluărilor preliminare, este vorba de o rachetă de tip KN-17, lansată de pe o platformă mobilă. Se pare că racheta s-a prăbuşit în mare la câteva minute după lansare.
Comandamentul american din regiunea Pacific a transmis că este „la curent cu evenimentul”, fără a oferi detalii.
Incidentul intervine în contextul în care Consiliul de Securitate ONU tocmai a analizat cazul Coreei de Nord. Administraţia de la Washington a cerut intensificarea presiunilor internaţionale asupra regimului stalinist de la Phenian. Secretarul de Stat american, Rex Tillerson, a explicat că, în cazul în care presiunile diplomatice vor eşua, armata SUA este pregătită să intervină militar. „Toate opţiunile de reacţie la viitoare provocări trebuie să rămână disponibile. Acţiunile diplomatice şi financiare vor fi susţinute de intenţia contracarării agresiunii nord-coreene printr-o acţiune militară, dacă va fi necesar”, a atras atenţia Rex Tillerson.
Însă Rusia a avertizat că o intervenţie militară împotriva Coreei de Nord este „total inacceptabilă”.
La rândul său, China a transmis că nu poate soluţiona singură criza nord-coreeană.
Preşedintele SUA, Donald Trump, a afirmat că preferă o soluţie diplomatică la criza nord-coreeană, avertizând însă că există şi riscul unui „conflict major”. „Există şi şanse să ajungem la un conflict major cu Coreea de Nord, absolut. Ne-ar plăcea să rezolvăm lucrurile diplomatic, dar este foarte dificil”, a spus Donald Trump într-un interviu acordat agenţiei Reuters. Liderul de la Casa Albă a explicat că porneşte de la premisa că preşedintele nord-coreean, Kim Jong-Un, este raţional, observând însă că a preluat conducerea naţiunii fiind foarte tânăr. „Avea 27 de ani. Tatăl lui a murit, a preluat conducerea regimului. Orice s-ar spune, acest lucru nu este uşor, mai ales la acea vârstă. Nu vreau să îi acord credit, nici să îl discreditez, eu spun doar că este ceva foarte dificil. Dacă este sau nu raţional, nu ştiu. Eu sper că este raţional”, a subliniat Trump.
Regimul Kim Jong-Un a semnalat că ar putea efectua noi teste balistice şi nucleare. Administraţia Donald Trump a avertizat că ar putea interveni militar pentru contracararea acestor ameninţări, situaţie care ar putea genera un conflict militar regional.”
Daca ar fi sa facem o comparatie din punct de vedere strategic fata de Razboiul din Coreea din perioada 1950-1953, ar trebui sa spunem ca acum superioritatea militara americana e net superioara, fara dubii, fata de cea a Rusiei si a Chinei si, bineinteles, fata de cea a Coreii de Nord. Si in anii ’50 America detinea superioritatea, dar nu la modul atat de clar ca astazi. URSS avea, la randul ei, bomba atomica si suficiente resurse militare pentru a contracara SUA. China putea mobiliza o armata numeroasa. Insa acum tehnologia americana e indiscutabil superioara si lucrul asta face diferenta. De asemenea, China nu se afla in ipostaza de stat ostil fata de SUA, cum era atunci iar comunismul s-a prabusit in Europa de Est si Rusia (fosta URSS), asa ca nici Rusia si nici Vladimir Putin nu se afla in pozitia in care se aflau atunci URSS si Stalin. De aici rezulta faptul ca atat China cat si Rusia nu au cum sa sustina eficace regimul lui Kim Jong-un si nici nu cred ca-si doresc asta. Spre deosebire de Bashar al-Assad, Kim nu e omul Kremlinului. Phenianul e izolat pe plan international, ceea ce reprezinta, fara indoiala o carenta de ordin strategic a Coreii de Nord. Ar mai trebui precizat ca Programul Nuclear al Coreii de Nord a fost trasat inca din 1962, dar atat China cat si Rusia au refuzat a acorda ajutor Coreii de Nord in dezvoltarea armelor de distrugere in masa. Despre 2017 in Coreea de Nord va sugerez sa cititi aici. De asemenea, un articol foarte interesant semnat de Alexandru Grumaz in Adevarul – aici. Din ceea ce spune Alexandru Grumaz rezulta ca ne indreptam spre o confruntare, cu riscurile pe care le si mentioneaza in articolul sau. Strategic vorbind, chestiunea care se impune in discutie este de a opri regimul de la Phenian pana nu e prea tarziu. Dezvoltarea capacitatilor militare nucleare de catre un regim belicos si imprevizibil, cum e cel de la Phenian, va ingreuna situatia si va spori incertitudinile si amenintarile si ar putea determina chiar si actiunea acestuia. Regimul stalinist de la Phenian nu da semne ca ar dori vreo negociere sau o abordare pe cale diplomatica a situatiei si nici nu cred ca o va face. Insa un atac din partea SUA si al aliatilor trebuie mai intai sa tina cont de diminuarea la maximum posibil a riscurilor determinate de un raspuns nord-coreean, de pilda un atac asupra centralelor nucleare ale Coreii de Sud, peste 30 la numar.
Fara indoiala, o decizie din partea SUA se va lua pe baza informarilor date de serviciile secrete. Oficialii americani vorbesc despre „riscuri reale”, cum a facut-o Dl. Tillerson. Descurajarea Coreii de Nord este o componenta strategica esentiala. Chestiunea e ca, dupa parerea mea, lucrurile se pot precipita in masura in care situatia din zona continua sa se degradeze. Pentru ca in felul acesta se va ajunge la un punct critic.
SUA si Aliatii sai trebuie sa fie pregatiti in orice situatie.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
aprilie 29, 2017
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, Beijing, China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Dmitri Peskov, Donald Trump, Exercitii de normalitate, James Mattis, Japonia, Kim Il-sung, Kim Jong-il, Kim Jong-un, Moscova, NATO, normalitate, oameni, ONU, Opinia mea, parerea mea, Peninsula Coreeana, politic, Politica internationala, Politice, Putin, razboi, Rex Tillerson, Rusia, Shinzo Abe, SUA, United States, USA, Vladimir Putin, WordPress, Xi Jinping |
Un comentariu
Fara indoiala, ziua de ieri a fost marcata de doua evenimente tragice: asasinarea la Ankara a ambasadorului Rusiei in Turcia, Dl. Andrei Karlov,sub privirile sotiei sale, in timp ce tinea un discurs la o expozitie de arta si atentatul de la Berlin, foarte asemanator cu cel de la Nisa, din Franta.
In privinta primului atentat, trebuie spus ca atacatorul era un tanar politist turc de numai 22 de ani, pe numele sau Mevlut Mert Altintas care, in momentul respectiv a strigat: „Allah akbar! Nu uitati Alepul, nu uitati Siria! Atat timp cat localitatile noastre nu sunt in siguranta nici voi nu veti simti gustul sigurantei. Dati-va inapoi. Pe mine ma va lua de aici doar moartea. Toti cei vinovati pentru aceasta cruzime vor da socoteala!„. De unde se vede ca actiunea lui a fost motivata de ceea ce s-a intamplat la Alep, in Siria.
Trebuie remarcat ca ambele atentate n-au putut fi prevenite si dejucate. Dar s-o iau intr-o ordine ca sa ma pot face cat mai clar inteles.
Sa luam primul atentat, cel asupra ambasadorului Rusiei. Este uluitor, dupa parerea mea, cum nu s-a putut sa i se asigure o protectie corespunzatoare. Si nu ma refer doar la autoritatile turce, dar si la serviciile de paza si protectie ale Federatiei Ruse!! Mai ales ca in Turcia s-au mai intamplat atentate teroriste iar Rusia e implicata militar in Siria, ce are granita comuna cu Turcia. Dar si Turcia e implicata militar acolo, in Siria. E stupefiant!!
Pe de alta parte, uluitor e faptul ca dupa asasinarea ambasadorului Rusiei la Ankara, a mai avut loc un alt atentat, incununat de succes: Dl. Polshikov, fost ambasador la Rusiei in Bolivia a fost gasit mort!! Circumstantele, din cate inteleg, sunt inca neclare…
Nu se poate sa nu te intrebi ce se intampla de fapt…
Insa legat de asasinarea lui Karlov si de faptul ca atacatorul a pomenit de Alep, trebuie remarcate, cred eu, niste chestiuni, zic eu importante.
Alepul, oras important din Siria, a fost teatrul operatiunilor militare comune ruso-siriene impotriva fortelor ce lupta impotriva lui Bashar al-Assad. Operatiunea militara era impusa si de lupta impotriva ISIS si a extremismului islamic. Alepul de Est era, din cate am inteles fieful opozitiei radicale la regimul Assad, sustinut de Rusia. SUA a evitat sa se implice militar in Siria. A facut-o Rusia, implicandu-se doar cu aviatia militara.
Alepul a fost bombardat cumplit de catre aviatia militara rusa. Cred ca e unul din cele mai groaznice si cumplite bombardamente pe care le-a suferit un oras de la Al Doilea Razboi Mondial incoace!! Alepul a fost transformat intr-o ruina!! Cei care au suferit cumplit au fost cetatenii obisnuiti, populatia civila. A urmat o parasire in masa de zeci de mii de oameni a Alepului, constituindu-se intr-una din cele mai grave crize umanitare pe care le-a inregistrat omenirea de la Al Doilea Razboi Mondial incoace.
Si ce s-a rezolvat cu asta? A fost distrusa temuta organizatie terorista ISIS? Nici vorba!! Luptele continua si se vede ca dupa foarte recentele atentate din Iordania si Yemen, ISIS musca din nou Europa la Berlin, cu ocazia unui pasnic targ de Craciun, unde lumea era stransa buluc, in atmosfera de sarbatoare.
Pe de alta parte, asa cum reamarca un analist pe problema Turciei si a Orientului Apropiat la CNN, ce s-a intamplat la Ankara ridica mari semne de intrebare, toate fiind ingrijoratoare. Turcia era o tara stabila intr-o zona instabila, dupa cum lesne poate oricine constata. Stabilitatea Turciei era data de stabilitatea institutilor sale. Nu erau probleme. Lucrul acesta se putea limpede constata si din Romania. Multi romani isi faceau vacantele in Turcia si apreciau conditiile hoteliere foarte bune de acolo. Pe cand acum vedem ce se intampla si e cu atat mai grav cu cat cel care a comis asasinatul era politist, deci apartinea acestei institutii a statului turc. Si atunci se pune problema daca nu cumva e vorba de un scenariu de destabilizare a Turciei… Analistul respectiv spera ca nu e vorba de asa ceva, dar nu excludea aceasta varianta, trebuie sa recunoastem, sumbra…
Pe de alta parte, ramane situatia din Siria, departe de a fi rezolvata. Inca de la inceputul protestelor impotriva regimului Assad, situatia se prefigura ca fiind complicata. Dupa parerea mea, aceasta situatie, de cum a inceput Razboiul Civil, era de competenta ONU. Ar fi trebuit ca Marile Puteri sa ajunga la un acord pentru trimiterea acolo a unei forte multinationale de mentinere a pacii. In loc sa faca asta Marile Puteri au cautat sa rezolve ele lucrurile. Occidentul s-a retras, si ma refer in principal la Barack Obama, asa ca Rusia a preluat ostilitatile. Iar rezultatul se vede. Nerespectarea dreptului international a condus la aceasta situatie grava in Siria, marcata de o drama umanitara fara precedent, dupa cum spuneam si mai sus. Pe cand implicarea ONU si trimiterea pe teren a unei forte multinationale avea si avantajul gasirii unei solutii politice, pe langa anihilarea temutei organizatii teroriste ISIS.
Ce s-a intamplat? Marile Puteri nu au dorit sa trimita trupe, sa actioneze la sol. S-a preferat actiunea cu aviatia militara. Insa nu era greu de observat ca aceasta nu e defapt o solutie. Ce a rezolvat? Nimic. Trebuie sa remarcam cu tristete ca nu s-a inregistrat nici un progres politic. ISIS, dupa cum se vede, e departe de a fi distrusa sau de a-si fi pierdut influenta. Singurul lucru realizat, daca se poate spune asa, e aceasta drama umanitara de proportii colosale!!! Care complica si mai mult lucrurile.
Berlin: 12 morti si 48 de raniti!!
Atentatul de la Nisa in reluare!!
Avem si aici niste probleme de o gravitate extrema!!
Atentatorul, din cate inteleg, era un pakistanez sau afgan care a intrat in Germania ca refugiat in februarie 2016. Trebuie sa remarcam faptul ca politica aceasta de primire pe scara larga si fara niciun control, promovata de Cancelarul Angela Merkel, a refugiatilor si imigrantilor din Orientul Mijlociu, o zona, se stie bine, cu mari probleme si pepiniera a terorismului international de mai bine de 50 de ani, te lasa perplex prin naivitatea ei. Romania, tara membra a Uniunii Europene, nu e in Spatiul Schengen, desi indeplineste fara probleme toate conditiile si are tot dreptul la asta, in schimb au fost primite aceste populatii, acesti oameni despre care Germania nu stia absolut nimic. Trebuie sa spunem asta: nici serviciile de informatii germane si nici oficialitatile politice nu stiau absolut nimic despre acesti oameni, de provenienta din Orientul Mijlociu, din tari care, in mod foarte clar, nu faceau si nu fac parte din UE. Deci Romaniei si Bulgariei li s-a blocat, din motive politice, desigur, dreptul la libera circulatie in interiorul Uniunii, dar acestor populatii li s-a ingaduit, fara sa aiba vreun drept, sa circule liber oriunde doresc ei in interiorul UE!!!!!
Trebuie sa constatam, din pacate, un grav esec al integrarii acestor oameni proveniti din astfel de zone din afara UE in lumea occidentala. Si e si un esec al politicii D-nei. Merkel.
Atentatul de la Berlin este surprinzator pentru ca Germania, totusi, i-a primit pe acesti imigranti. Deci a facut un gest larg de ospitalitate fata de acesti oameni. Trebuie remarcat si faptul ca Germania nu a fost implicata militar in zonele acestea musulmane cu mari probleme. Spre exemplu, n-a fost implicata militar in Libia, nici in Siria. Si atunci? Atunci de ce?
De asemenea, mai trebuie remarcat ceva. In Romania, multumim lui Dumnezeu, nu s-au intamplat atentate teoriste. Dar asta nu inseamna ca situatia aceasta din plan european si din lume nu ne ingrijoreaza sau ca n-ar utea avea repercursiuni asupra Romaniei. Ce consecinte politice ar putea sa aiba in Germania si, in general vorbind, in Occident? Ne gandim, desigur, la cresterea extremei drepte, lucru ce ar putea influenta nu in bine politica europeana. Dar, pe de alta parte, se pune problema: cum rezolvam aceasta situatie?
Ce se intampla? Islamul – si putem vedea doar aruncand o privire la ce se intampla – are o cultura a aderarii nu a inscrierii intr-o organizatie. In Al-Qaeda sau in ISIS nu te inscrii, nu primesti o legitimatie de membru, ci aderi la asa ceva.
Al doilea lucru ce trebuie remarcat este ca forta Islamului, mergand pana la extremism, inclusiv pana la atentate sinucigase, a crescut in Europa si s-a intensificat odata cu cresterea numarului de musulmani in Europa. Si in urma cu 40 de ani erau musulmani in Europa, desigur. Dar nu erau atat de multi ca in zilele noastre.
Ce rezulta de aici? Rezulta faptul ca orice musulman din Europa, chiar si cel care pare cat se poate de inofensiv, poate fi un posibil extremist si aceasta posibilitate are sanse mari sa se realizeze. Orice musulman – si chiar daca nu e musulman – poate sa adere la o platforma precum Al-Qaeda sau ISIS. Trebuie sa intelegem, cred, ca Al-Qaeda sau ISIS nu sunt partide sau formatiuni politice ci platforme cu un anumit continut ideologic si substrat religios. In Europa nu erau astfel de platforme, foarte asemanatoare cu ceea ce aveam aici si in SUA, si anume cu platformele civice, desi diferenta e foarte mare, desigur. Iata ca acum exista asa ceva… Partea proasta este ca Europa NU e deloc pregatita pentru asta. Deloc!!
Mai trebuie sa intelegem si un alt lucru: genul asta de platforme – Al-Qaeda, ISIS – nu au un statut, precum, spre exemplu, are un partid politic. De pilda, putem vorbi despre statutul PSD sau al PNL. Aici, in ceea ce priveste astfel de platforme, lucrurile stau diferit. Si din aceasta cauza lasa adeptilor o mare libertate de actiune si exprimare sau creeaza o astfel de impresie, a unei mari libertati. Iar adeziunea coaguleaza o solidaritate solida intre cei care adera la o astfel de platforma. Spre exemplu: nu stiu daca si cat sunt de solidari membri unui partid politic. Sa ne gandim, in schimb, la mitingurile din Piata Universitatii! Sau la celebrul miting maraton din Piata Universitatii de la inceputul lui 1990! O astfel de platforma civica, manifestandu-se printr-un miting de protest, solidarizeaza puternic oamenii, pe cei participanti la miting, pe cei care adera la asa ceva. Sa comparam cu un miting organizat de un partid politic – participarea e sarcina de partid pentru membri sai. Pe cand cei care au mers sa protesteze in Piata Universitatii n-au fost scosi din case de o obligatie statutara sau de o circulara de partid care convoaca membri la o asemenea actiune, consituindu-se ca sarcina pentru membri partidului si pentru organizatiile sale locale.
De aici rezulta ca o platforma, civica sau de alta natura, are atractivitatea ei, chiar mult mai mare decat o are un partid politic. Spre exemplu, sunt analisti reputati la noi care acuza faptul ca intr-un partid iti pierzi libertatea si independenta de gandire, exprimarea libera a ceea ce gandesti – maestrul Ion Cristoiu, daca nu ma insel. Se acuza faptul ca partidele, cel putin la noi, sunt conduse mai mult, mult mai mult in stil dictatorial decat democratic, iar cel care „calca pe bec”, cum se spune, risca excluderea. In Piata Universitatii oricine era binevenit, nimeni exclus. Or, tocmai asta strange solidaritatea si o mareste aproape instantaneu. Asa se explica – cel putin asa mi se pare – si atractivitatea pe care o au astfel de platforme precum ISIS sau Al-Qaeda in randul tinerilor. Pentru ca foarte multi dintre acesti teroristi sunt oameni tineri – cel care a comis atentatul de la Ankara asupra ambasadorului rus era un tanar de 22 de ani, cel care a intrat cu camionul in multime, la Berlin, are 23 de ani. Am inteles ca si la noi un tanar, din Craiova daca nu ma insel, a fost atras de o astfel de platforma. Partidele impun multe criterii membrilor sai, au multe reguli, trebuie inregistrate legal etc. Pe cand o platforma se dezvolta liber iar simpla adeziune libera e singura garantie a faptului ca omul care adera e de aceeasi parte a baricadei. Asa s-ar putea explica de ce USB si mai apoi transformat de voie, de nevoie in partid – USR a avut un asa succes la alegeri, desi si-a inceput activitatea de foarte curand. Insa nu a inceput ca partid politic, ci ca o platforma constituita pe FaceBook. Acum, de cand s-au constiuit ca partid politic, vad ca a a avut loc si prima excludere…
Desigur, un alt aspect este cel cultural, evidentiat de mai toti comentatorii si analistii. Si, intr-adevar, asa si este: diferentele culturale dintre Uniunea Europeana, pe de o parte, si Orientul Mijlociu – Lumea Islamica pe de alta parte, sunt foarte mari si cu greu se intrevede un progres in a concilia sau a atenua astfel de diferente. Simplul fapt ca ai primit – asa cum a facut Germania – un mare numar de oameni de religie musulmana din Orientul Mijlociu nu inseamna ca ai si rezolvat problema diferentelor culturale dintre acestia si populatia bastinasa. Evident, sunt tot felul de diferente culturale pe lumea asta. Insa religia musulmana nu doar ca intra in contradictie, dar e opusa fundamental crestinismului. De aceea acceptarea unei civilizatii cu solide baze crestine e un lucru foarte dificil pentru un musulman. De fapt, islamul e o religie ce face dificil de acceptat orice altceva decat islamul. Pentru ca orice alta acceptare, chiar si in aspecte ce par minore, este vazuta de musulmani ca o desacralizare a mahomedanismului. Iar desacralizarea conduce, desigur, la renuntare. De aceea secularizarea e dificil de acceptat in lumea musulmana.
Sa dam un exemplu: simplul fapt de a crede ca Sfanta Fecioara Maria e mama lui Dumnezeu, asa cum cred crestinii numind-o Nascatoare de Dumnezeu, da peste cap si neaga TOT islamul. Sau a crede ca Iisus Hristos este Insusi Dumnezeu – mahomedanii il vad printre proroci, ca si pe Mahomed. Pentru un mahomedan doar simpla punere a problemei: este, oare, Iisus adevaratul Dumnezeu? inseamna o negare a islamului. Daca respectivul pakistanez sau afgan nu ar fi luat nicio atitudine asupra Targului de Craciun de la Berlin, ar fi insemnat acceptarea Craciunului, adica negarea propriei sale religii in care el crede. De aceea reactia radicala, brutala de a intra cu un camion in multime, negand – din punctul lui de vedere – crestinismul si perceptele sale, demonstrandu-si ca nu a abjurat islamul. De aceea acceptarea civilizatiei europene e deosebit de dificila pentru un astfel de om ca si acceptarea a tot ce nu e islam. Ca daca o accepta in forul sau interior e sinonim cu a se indeparta ineluctabil de islam. Totusi, nu toti musulmanii au o astfel de viziune, dusa pana la extrem. Cu toate acestea, integrarea lor in lumea occidentala este dificila, greoaie. E un proces anevoios. Daosimul sau confucianismul, ca sa dau niste exemple, bazate pe intelepciune, lasa multe punti de comunicare si din aceasta cauza acceptarea civilizatiei occidentale nu ridica probleme. Islamul nu e bazat pe intelepciune. Crestinismul, da, este bazat pe intelepciune – sa nu uitam ca Solomon a cerut de la Dumnezeu intelepciune, nici macar sanatate, si toate celelalte i s-au adaugat. Islamul postuleaza anumite reguli. Sharia, de pilda, are caracter de postulat – un musulman nu-si pune problema daca nu cumva se poate si mai bine. El nu cauta sa aduca inovatii si nici nu recunoaste ca altii s-ar putea sa aiba dreptate, cel putin dreptatea lor. Negarea shariei sau chiar si a unei singure reguli, are pentru un musulman un caracter desacralizant la adresa islamului. Pe cand in crestinism, spre exemplu un hot nu va desacraliza niciodata crestinismul. Oricat de pacatosi am fi, inclusiv preoti, chiar si patriarhi, capul Bisericii este Hristos Dumnezeu si in Dumnezeu orice bine se imbunatateste.
Unii lideri ai lumii occidentale au considerat ca simpla amestecare a populatiilor inseamna si o omogenizare a acestora in cele din urma. De asemenea nu se trateaza problema islamului cu o justa masura ci privind lucrurile din perspectiva noastra sau din perspectivele noastre culturale, unii crezand ca poate ar fi mai bine sa trecem religia pe un plan secund iar pe primul plan sa punem laicitatea. Lucrurile acestea au condus spre actiuni gresite ale caror consecinte le vedem astazi. Ca sa vedem la ce s-a ajuns:
Cetateanul german din landul Baden-Württemberg
Mediafax
„Organizaţii musulmane din Arabia Saudită, Kuwait şi Qatar susţin, cu aprobarea guvernelor ţărilor respective, activităţi de promovare a islamului fundamentalist în Germania şi în Europa, afirmă surse din cadrul agenţiilor de securitate gemane, citate de publicaţia Süddeutsche Zeitung.
Organizaţii religioase musulmane sunt implicate în activităţi misionare în Germania şi în alte ţări europene, construind moschei, centre de instruire şi trimiţând imami, obiectivul fiind răspândirea unor elemente doctrinare islamice de tip fundamentalist, afirmă surse din cadrul Serviciului federal pentru Protecţia Constituţiei Germaniei (BfV, agenţia pentru siguranţă internă) şi din Serviciul german de informaţii externe (BND).
BfV şi BND au declanşat investigaţii de amploare privind activităţile misionare musulmane, pe fondul suspiciunilor privind un plan de susţinere a grupurilor islamice radicale. În prezent, în Germania sunt circa 10.000 de musulmani fundamentalişti, iar serviciile secrete se tem că imigranţii veniţi în ultimii ani ar putea fi recrutaţi de grupuri fundamentaliste pentru a fi radicalizaţi.
Printre organizaţiile care au ajuns în vizorul serviciilor de informaţii germane se numără Societatea pentru Revigorarea Patrimoniului Islamic (RIHS, din Kuwait), Fundaţia de caritate „Sheikh Eid” (Qatar) şi Liga Mondială a Musulmanilor, din Arabia Saudită. Recent, autorităţile germane au blocat un proiect al organizaţiei RIHS de a construi un centru salafist în orăşelul Fellbach-Oeffingen, situat în landul Baden-Württemberg.”
Noi, daca nu-i acceptam, zicem ca suntem rasisti sau xenofobi. Pentru ei a promova salafismul in landul Baden-Württemberg nu reprezinta vreo problema si nici un lucru rau. Evident ca nu e vorba nici de rasism si nici de xenofobie. E o problema culturala. Care vine in contradictie flagranta cu propria nostra cultura. De asemenea acceptarea din partea noastra a unor asemenea actiuni si propaganda poate avea consecinte periculoase!! Dar, pe de alta parte, cum se vor integra ei in lumea occidentala daca noi acceptam asa ceva? Pentru ca ei au venit aici si nu cred ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg ar dori sa mearga sa traiasca in Arabia Saudita. Care e interesul ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg sa renunte la cultura lui in favoarea culturii lor care se manifesta atat de agresiv in societatea germana?
Pentru ca exista si reversul pentru ca nu se poate sa nu existe si reactii: spre exemplu atacul armat de luni seara intr-o moschee din Zurich – trei raniti grav – comis de un tanar elvetian de 24 de ani, adept al ocultismului, care pe urma s-ar fi sinucis.
Sa vedeti o stire incredibila!! Incredibil ce se intampla!! In Europa!!!!!
„Nu ma lasa religia”…
Stirile ProTV
„O tanara musulmana a refuzat sa dea mana cu presedintele Germaniei, Joachim Gauck, in timpul unei vizite a acestuia la o scoala laudata pentru ca a integrat migrantii atat de bine, relateaza Daily Mail.
Incidentul s-a petrecut luna trecuta, in Offenbach, insa imaginile care surprind incidentul au fost publicate recent. Joachim Gauck a ales sa viziteze scoala din Offenbach tocmai pentru ca aceasta a devenit un exemplu pentru integrarea migrantilor, relateaza Daily Mail, citand presa germana.
Presedintele german apare in imagini dand mana cu mai multi studenti asezati in rand, insa cand a ajuns la o tanara care purta hijab aceasta si-a ferit mana. Tanara si-a dus apoi mana la piept si a plecat capul in timp ce presedintele statea cu bratul intins. Cand si-a dat seama ca nu-i va oferi mana, Joachim Gauck a zambit si a trecut la urmatorul student.
Este neclar inca motivul pentru care fata a refuzat sa dea mana cu presedintele, insa in cultura musulmana de multe ori femeilor le este interzis contactul fizic cu membri ai sexului opus daca acestia nu sunt rude sau nu sunt casatoriti cu ele.
In luna iulie, un elev din Hamburg a refuzat sa dea mana cu profesoara lui din motive religioase, scandalizandu-i pe unii profesori care au cerut pedepsirea sa. „Nu vreau sa te jignesc, insa nu pot da mana cu tine, nu ma lasa religia. Nu insemna o lipsa de respect” ar fi spus tanarul.
In luna aprilie, autoritatile elvetiene au suspendat procedura de naturalizare a familiei a doi adolescenti sirieni care au refuzat sa dea mana cu profesoara lor din motive religioase.”
Intorcandu-ma acuma la atentatul de la Berlin, inteleg ca atacatorul e inca in libertate… Dar ISIS, din cate am inteles, a revendicat atentatul.
Revenind, care este ratiunea pentru care sa nu dai mana cu Presedintele Germaniei? Sau ca un elev sa nu dea mana cu profesoara sa? Auziti, ca nu-l lasa religia… Deci daca da mana, abjura islamul. Si, culmea ironiei, Presedintele Germaniei a fost in vizita la o scoala laudata ca a integrat „atat de bine” migrantii…
Din pacate, se contureaza un esec. Problema e cum il vom manageria…
Update – Se plimba nestingherit prin Europa…
Mediafax
„Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.
Autorul atacului de la Târgul de Crăciun din Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie în oraşul italian Milano Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.
Anis Amri, tunisianul în vârstă de 24 de ani dat în urmărire în Uniunea Europeană după atentatul cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi aproape 50 de răniţi, ajunsese, în cursul nopţii de joi spre vineri, cu un tren care venea de la Paris, în Gara Sesto San Giovanni din Milano.
Imediat după ieşirea din Gara Sesto San Giovanni în Piaţa 1 Mai, doi agenţi de poliţie i-au cerut suspectului documentele de identitate.
Tunisianul a deschis focul spre agenţii de poliţie şi a strigat „Allah Akbar”, o sintagmă utilizată de teroriştii islamişti.
Anis Amri a fost împuşcat mortal de poliţiştii italieni.
Unul dintre agenţii de poliţie a fost rănit în umăr schimbul de focuri produs în jurul orei 3.00 dimineaţa (4.00, ora României).
Anis Amri, un tunisian care avea legături cu reţeaua teroristă Stat Islamic, este considerat de autorităţile germane drept autorul atentatului cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi 49 de răniţi.
Autorul atacului cu camion de la Berlin a jurat credinţă Stat Islamic într-o înregistrare video
Autorul atacului cu camion de la Berlin, soldat cu 12 morţi, a jurat credinţă reţelei teroriste Stat Islamic într-o înregistrare video difuzată vineri de agenţia de propagandă a organizaţiei, relatează site-ul cotidianului Le Figaro.
În înregistrare apare tunisianul Anis Amri, principalul suspect al atacului care a fost împuşcat mortal vineri dimineaţă de poliţia italiană, jurând credinţă liderului Stat Islamic, Abou Bakr al-Baghdadi. Bărbatul, care stă în picioare îmbrăcat cu o haină pe ceea ce pare a fi un pod peste un râu, vorbeşte în faţa camerei.
El şi-a exprimat intenţia de a-i răzbuna pe musulmanii care sunt victime ale raidurilor aeriene şi face apel la atacarea „cruciaţilor”. Data şi locul înregistrării, care durează aproximativ trei minute, nu sunt menţionate.
Anterior, tot în cursul zilei de vineri, agenţia Amaq a anunţat într-un comunicat că bărbatul împuşcat mortal la Milano de poliţia italiană este autorul atacului de la Berlin.”
Norocul a fost ca cei doi agenti de politie i-au cerut actele de indentitate. Altminteri s-ar fi plimbat nestingherit prin Europa. Prostia lui a fost ca a deschis focul spre agentii de politie si s-a dat singur de gol. Insa e ingrijorator faptul ca in Europa se pot plimba nestingheriti teroristi. Acesta daca n-ar fi fost prost ar fi scapat. In orice caz e bine ca s-a intarit controlul, lucru ce a facut posibila prinderea lui.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
decembrie 20, 2016
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Al-Nusra, Al-Qaeda, Al-Qaida, Alep, Andrei Karlov, Anis Amri, Arabia Saudita, atentate, atentate teroriste, Atentatul de la Berlin (2016), Atitudine, Atitudini, Bashar al-Assad, Berlin, Elvetia, Erdogan, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, extremism islamic, fundamentalism islamic, Germania, Iordania, ISIS, islam, islamism, Joachim Gauck, Kuweit, lupta impotriva terorismului, Mevlut Mert Altintas, Natiunile Unite, Nisa, normalitate, oameni, ONU, Opinia mea, parerea mea, partide politice, platforme, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, Putin, Qatar, Recep Tayyip Erdogan, România, Süddeutsche Zeitung, Serviciul Federal pentru Protectia Constutiei Germaniei (BfV), Serviciul German de Informatii Externe (BND), Siria, social, societate, sociologice, sociologie, SUA, Terorism, terorism islamic, Turcia, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Vladimir Putin, WordPress, Yemen, Zurich |
7 comentarii
Dar inainte de a trece la cele doua articole, trebuie citit acesta:
Mediafax
„Vitaly Churkin, ambasadorul Rusiei la ONU, a declarat că tensiunile dintre Moscova şi Washington sunt probabil la cel mai înalt nivel după anul 1973, însă a precizat că relaţiile actuale între cele două puteri sunt totuşi diferite de cele din timpul Războiului Rece, notează The Associated Press.
„Cred că situaţia generală este destul de rea în acest moment, probabil cea mai gravă (…) din 1973 încoace”, a declarat diplomatul rus.
Churkin a adăugat că „deşi există fricţiuni serioase, diferenţe precum Siria, continuăm să lucrăm în alte chestiuni (…) şi uneori chiar foarte bine”.
Acest lucru nu se întâmpla în timpul Războiului Rece, iar în 1973, în contextul războiului dintre Israel şi mai multe state arabe, potrivit experţilor, riscul izbucnirii unui conflict armat între Statele Unite şi Uniunea Sovietică era la cel mai înalt nivel de după Criza rachetelor cubaneze din 1962.
Ambasadorul rus a mai declarat că „o serie de acţiuni” au adus relaţiile ruso-americane la nivelul actual.
„Este vorba de o lipsă fundamentală de respectă şi lipsă a unor discuţii aprofundate” în ceea ce priveşte problemele politice, a mai spus diplomatul.
Churkin a mai afirmată că Mosova doreşte normalizarea relaţiilor cu Washingtonul.”
Si acum cele doua articole:
Europa Libera
„Recent, în timpul unui concurs televizat, o tînără englezoaică a fost întrebată: din ce țară au făcut parte Cehia și Slovacia? Concurenta a zîmbit și a răspuns sigură pe ea: din Rusia! Răspunsul nu dovedește ignoranța generală a publicului ocidental ci vorbește, mai întîi, despre educația concurentei. Însă, ceva în acest răspuns aiuritor e cu adevărat de luat în seamă. E vorba de impresiile și, uneori, falsele certitudini care dau, în lumea ocidentală, imaginea Rusiei și a Europei de Est în genere.
Lipsa de educație istorică și geografică a oamenilor de rînd nu e o noutate și nici o excepție. În fond, nici est-europenii nu sînt mai bine pregătiți, cînd e vorba de datele lumii occidentale. Puțini români, sîrbi sau estonieni sînt în stare să dea numele capitalei cutărui stat american, de pildă New York (Albany) Adevărata problemă e altundeva: în definiția politico-istorică a lumii est-europene, așa cum circulă ea în Occident. Brutal spus: cine pe cine și cu ce drept?
Situația e complicată de revenirea agresivă în prim plan a Rusiei și a problemelor est-europene, odată cu politica externă foarte activă și agresivă a regimului Putin. Operațiile și afirmațiile puse în mișcare de Rusia au fost preluate și analizate de corul obișnuit al istoricilor, jurnaliștilor și politicienilor. Rezultatul final e o interpretare a Europei de Est care poartă aprobarea oficială, e propagată de media și, de acolo, preluată de opinia publică. Într-o măsură deloc neglijabilă, această schiță a integrat elemente de propagandă, falsuri și dezinformări curente în Rusia. Fără excepție, aceste presupuse fapte sigure sînt atrăgătoare și par să se sprijine pe date istorice incontestabile sau pe evenimente recente desfășurate sub ochii contemporanilor. Asta, la capitolul informație. Încă mai înrijorătoare e consolidarea ideilor fixe care scutesc Rusia de păcatele reproșate amarnic Occidentului. Acest soi de orbire voluntară domină, mai departe, o mare parte a lumii academice, a tineretului universitar și a militanților care se bat pentru o lume mai bună, din diverse unghiuri și pe temele cele mai felurite.
Dacă e să începem cu evenimentele recente absorbite în Occident prin filtru rusesc, atunci e vorba, în primul rînd, de tema încrederii înșelate de NATO și de UE. Argumentul principal al acestei idei e că NATO și UE au înghițit statele est-europene și fostele state sovietice, ocupînd poziții pe frontierele Rusiei. Într-adevăr, toată lumea știe că între 1989 și 2007, majoritatea acestor state și, în orice caz, toate fostele membre ale Trataului de la Varșovia, au fost admise în UE și în Alianța NATO: Rusia a pornit de la aceste realități pentru a planta ideea încercuirii ostile și pentru a reproșa Occidentului că a capturat Europa de Est. Din păcate, prea puține replici occidentale pleacă de la realitatea de fapt: toate statele est-europene membre UE și NATO au pătruns în aceste organizații de bună voie, pentru că asta și-au dorit și au reușit, adesea, după ani lungi de încercări și insistențe. UE și NATO n-au anexat și n-au silit pe nimeni să li se alăture. NATO n-a pătruns cu forța în statele care i-au devenit parte. Dacă înglobarea statelor estice în fostul lagăr sovietic a fost întotdeauna rezultatul războiului sau ocupației militare, UE și NATO n-au tras nici un foc de armă și n-au trimis nici o forță de ocupație în Est. Singurul lucru major care s-a întîmplat, cu adevărat, înainte de aderarea la UE sau NATO, au fost referendumuri încheiate, fără excepție, cu un vot favorabil zdrobitor. Iar dacă știm ceva, după 70 de ani de comunism sovietic și 27 de ani de UE și NATO, atunci totul poate fi pus într-o regulă simplă: în URSS s-a intrat numai sub amenințare, în UE și NATO a intrat numai cine și dacă și-a dorit așa ceva. În plus, unul din principalele motive care au grăbit statele est-europene spre UE și NATO a fost tocmai amenințarea neîncetată a Rusiei.
În varianta propagandistică rusească, raționamentul merge mai departe și spune că aglomerarea de state est-europene membre UE și NATO la frontierele Rusiei urmărește, de fapt, un singur lucru: încercuirea și, ulterior, atacarea sau șantajarea Rusiei. Ideea e grotescă. Cine poate crede că Occidentul are în minte să atace Rusia? Și cine e atît de nebun să spere, cu adevărat, că poate cîștiga un conflict cu necuprinsa și formidabila Federație Rusă? Poate copiii, deși e greu de crezut că pînă și mintea copiilor e un pic mai serioasă.”
14 octombrie, 2016
„A doua mare problemă a percepției occidentale asupra Rusiei și Europei de Est e orbirea elitelor academice. E curios, deși nimeni nu se miră: în vreme ce lumea academică toacă mărunt, sub acuzația de colonialism, marile state ale Occidentului, nimeni nu suflă un cuvînt și nici nu pare să fi auzit vreodată de cel mai mare și mai activ imperiu colonial. Un imperiu viu și harnic, persecutor de națiuni și mare amator de expansiune. Numele lui? Rusia.
Ocupația colonială franceză sau britanică e demult încheiată. Cu toate astea, presa și școlile occidentale continuă să pună sub acuzare fostele puteri coloniale, învinuite de toate relele lumii: sclavie, exploatare economică, rasism și distrugere de culturi. Istoria e un pic mai complicată, dar nimeni n-are timp să se oprească. Ura față de Occident, e o boală neiertătoare în Occident. Implanturile de tehnologie, justiție, libertate, administrație și cultură modernă care au ridicat lumea extraeuropeană după intervenția europeană nu contează.
Dar adevărata problemă e orbirea care îi face pe aceiași oameni să urască occidentul și să ignore exact faptele pentru care e acuzat occidentul, atunci cînd e vorba de Rusia. Studiile coloniale se predau în mai toate marile Universități occidentale, dar nu se ating de cel mai mare imperiu colonial în viață. Violența extremă, milioanele de victime, rasismul social, exploatarea economică nemiloasă, pierderea libertății și a drepturilor civile, distrugerea democrației, îndoctrinarea lingvistică și culturală, suprimarea protestului și alte atîtea crime impuse de ocupația și dominația sovieto-rusă nu există, pur și simplu, pentru marii luptători cu abuzurile trecute ale colonialsimului occidental.
Cînd e vorba de Rusia, ocupația nu e ocupație, violența nu e violență iar îndoctrinarea e un serviciu de binefacere gratuit. E destul de clar că, pentru luptătorii cu trecutul Occidentului, colonialismul e ceva ce poate fi și trebuie reproșat numai Occidentului. Pe scurt, un foarte util instrument de atacat, dinăuntru, propria cultură. Rusia e, dimpotrivă, scutită. Sigur, asta e o afacere internă occidentală. Dacă occidentalii vor să se răfuiască în amănunt cu Occidentul, nimeni nu-i poate opri. Numai că, pe fundația acestei orbiri, a crescut, în mod revoltător, percepția care a normalizat crimele și oprimarea sovieto-rusă. Astfel în locul observației după care Rusia vrea să își domine și după eliberare, fostele colonii, circulă ideea după care Estul e o „zonă de interes legitim” pentru Rusia. Evident, toată lumea are vecini și n-are cum să nu fie interesată anume de ce fac ei. Dar asta nu înseamnă, de pildă, că Italia vrea să controleze Austria sau că Suedia poartă sîmbetele Danemarcei. Tot așa cum e evident că, de pildă, Canada se simte foarte bine în vecinătatea Statelor Unite. Doar în cazul Rusiei ideea de interes special față de Republicile Baltice, Polonia sau Bulgaria presupune șantaj economic, subversiune, infiltrare, provocări militare, atacuri cibernetice și campanii de propagandă ostilă.
În cele din urmă, nu e e nevoie decît de un efort minim de cunoaștere pentru a aduce adevărul istoric în percepția care dă imaginea Estului. Și de incă un lucru, din păcate infinit mai dificil: de curajul de a ține cont de adevăr, chiar împotriva propriilor convingeri politice și a propriilor frustrări.”
Ca Rusia e un mare pericol nu doar pentru Romania, dar pentru intreaga Europa, luata in ansamblul ei, lucrurile, cred, sunt destul de clare si se pot certifica cu fapte istorice. Insa legat de ceea ce doreste sa arate Dl. Traian Ungureanu – „Încă mai înrijorătoare e consolidarea ideilor fixe care scutesc Rusia de păcatele reproșate amarnic Occidentului.” – trebuie spus ca imaginea unei Rusii care n-ar fi chiar atat de rea, ba dimpotriva: chiar de dorit fata de „pacatele” amarnice, nu-i asa, ale Occidentului, s-a construit de catre o stanga europeana ce a fost aproape in totalitate sub autoritatea Kremlinului si finantata de acesta. Inclusiv cu asa-zisi oameni de stanga, occidentali, dar platiti si subordonati Moscovei. Aici nu a fost vorba doar de idealurile pe care le-au avut unii. Poate ca le-au avut. Ci despre o actiune coordonata de Kremlin, in Occident, pentru promovarea Rusiei prin comunism.
Eu cred ca trebuie inteles ca, prin comunsim, Rusia avea suportul ideologic cel mai clar si solid pentru a putea sa-si impuna puterea si, pe cale de consecinta, desigur, dominatia in Europa. Panslavismul si Ortodoxia Rusa si chiar marea cultura rusa au reprezentat un esec major din acest punct de vedere. Pentru politica bazata pe dominatie si teroare, promovata de catre Kremlin, comunsimul era ideologia ideala. Si se poate usor constata ca URSS a fost o mare problema, o mare amenintare la adresa securitatii nord-atlantice.
Odata cu prabusirea comunismului, suportul acesta ideologic, la comunism ma refer, a disparut. Si a ramas doar forta militara, expresie a politicii de violenta si violentare a altor state libere si suverane, caracteristica Kremlinului.
„Cu toate astea, presa și școlile occidentale continuă să pună sub acuzare fostele puteri coloniale, învinuite de toate relele lumii: sclavie, exploatare economică, rasism și distrugere de culturi.” – da, pentru ca toata stanga occidentala a fost aservita – citeste corupta – de catre puterea politica din Rusia (m-as bucura daca lucrurile nu au stat chiar asa!), mai exact spus cea sovietica.
Daca mai sus vorbeam despre vina Rusiei, in legatura cu: „Recent, în timpul unui concurs televizat, o tînără englezoaică a fost întrebată: din ce țară au făcut parte Cehia și Slovacia? Concurenta a zîmbit și a răspuns sigură pe ea: din Rusia!” – vorbim de vina Occidentului. Pentru ca perceptia aceasta, ca Europa de Est se confunda cumva cu Rusia, vine din vina Occidentului care a ramas pasiv la incercarile Rusiei de a-si impune punctele de vedere si dominatia, e adevarat prin forta si amenintare cu forta, caracteristica marilor dictaturi.
Naivitatea Occidentului a constat in faptul ca a considerat bun comunsimul si mai ales cel din Rusia. Dar sa nu generalizam. Au existat, desigur, si minti lucide.
„Dacă occidentalii vor să se răfuiască în amănunt cu Occidentul, nimeni nu-i poate opri. Numai că, pe fundația acestei orbiri, a crescut, în mod revoltător, percepția care a normalizat crimele și oprimarea sovieto-rusă. Astfel în locul observației după care Rusia vrea să își domine și după eliberare, fostele colonii, circulă ideea după care Estul e o „zonă de interes legitim” pentru Rusia” – fara indoiala ca acei occidentali sunt, de regula, cei de stanga si cei subventionati de Moscova (in zilele noastre mai ales cei din urma, adica cei subventionati de Moscova!!). Ideea „după care Estul e o „zonă de interes legitim” pentru Rusia” este fabricata de catre Kremlin si „vanduta” in Occident unora platiti tot de Rusia – de asta am si pus ghilimelele de rigoare la „vanduta”. Cu alte cuvinte, Rusia centreaza, Rusia da cu capul, dar trebuie sa para altfel, ca si cum Occidentul centreaza!
La fel a fost si cu punerea in balanta a nazismului (Germania hitlerista cu Hitler) si a comunismului (URSS cu Stalin). Rezultatul a fost ca nazismul e rau, comunismul e bun. Nu s-a vorbit, decat recent, despre crimele comumnismului si sa ne gandim ca inca, in Romania, sunt fosti tortionari in libertate (v., de ex, aici si aici)!! Despre Stalin nu s-a spus in epoca faptul ca ar fi tot atat de rau ca si Hitler sau poate si mai rau! Dimpotriva, Stalin – cel putin pana cand Hrusciov i-a aratat abuzurile (sa nu uitam ca si acum, in Rusia, sunt multi nostalgici chiar dupa Stalin) – era baiatul bun, Hitler era cel rau!! Iar la aceasta schema de gandire a contribuit din plin evreimea, in marea ei majoritate comunista la acea vreme! Si nici acum o anumita parte a evreimii nu considera altfel! Dar, in general vorbind, Stanga a contribuit la exprimarea si promovarea unor asemenea perceptii si mod de gandire, chiar daca eronate. Asta nu conta, pentru ca felul asta de a gandi era pus in slujba unor „inalte idealuri”, lucru ce ar fi „iertat” eventualele „scapari”, indiferent cat de multe erau si ca ar fi viciat considerabil adevarul. Insa trebuie precizat ca „atunci cand fu la o adica”, vorba lui Nea Marin, Stanga europeana s-a retras din fata lor, recunoscand pericolul si adevarul.
Fara indoiala ca acum Rusia cauta un nou suport ideologic in acelasi scop: pentru a-si extinde dominatia in Europa – v. decizia recenta a lui Putin si anume: copiii rusi sa fie retrasi de la scolile occidentale. Unul din noii ideologi e Dughin, despre care am mai scris – v. aici si de vazut si cine s-a intalnit cu Dughin cand acesta a venit in Romania… Dar pe de alta parte, iarasi foarte interesant, sprijinul Rusiei merge catre partidele eurosceptice din Europa. In general, acest nou suport ideologic este antieuropean, antiNATO, antidemocratic. Vladimir Putin incearca sa gaseasca acest nou suport ideologic dar, totusi, nu-l gaseste. Chiar si comunismul, sa nu uitam, n-a fost o creatie ruseasca. Modernitatea, in Rusia, s-a prezentat nu sub forma comunismului ci sub cea a nihilismului – nu atat negare in sine cat stresul, inclusiv intelectual, de a gasi o cale noua.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
octombrie 15, 2016
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Alexandr Dughin, Atitudine, Atitudini, comunism, crimele comunismului, Diverse, Dughin, Europa, Europa Centrala si de Est, Europa de Est, European Union, Exercitii de normalitate, guvern, Hitler, Kremlin, Moscova, NATO, Nazism, Neonazism, nivel de trai, normalitate, oameni, Occident, ONU, Opinia mea, parerea mea, partide politice, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, România, Rusia, social, societate, Stalin, SUA, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Vitali Ciurkin, Vladimir Putin, WordPress |
23 comentarii
Esecurile Administratiei Obama in materie de politica externa sunt bine cunoscute: Libia, Primavara Araba, Rusia, Siria si, mai nou, Iranul. Eu sper sa nu o dea in bara din nou si cu Romania. Eu nu inteleg cum se face, dar in ultima vreme toate rapoartele Departamentului de Stat cu privire la un aliat de nadejde al SUA, precum Romania, sunt in continut preponderent negative si critice. Baietii astia, Obama, Klemm, ar trebui sa se gandeasca la faptul ca lucrul asta convine de minune Rusiei care are interesul direct sa arate cat de rau e in Romania. Orice raport oficial cu privire la o tara trebuie sa arate lucrurile bune si lucrurile rele: asta inseamna obiectivitate. Si trebuie sa caute sa identifice cauzele anumitor probleme. Asta inseamna un raport serios, facut de oameni seriosi. Cu regret, dar nu acelasi lucru se poate spune cu privire la rapoartele din ultima vreme ale Departamentului de Stat si ale ONU, in special ale ONU.
Romania Libera
Se arata ca:
„Raportorul special al ONU pe probleme de sărăcie și drepturile omului efectuează o vizită de 10 zile în România, timp în care va evalua eforturile depuse de Guvernul român pentru eradicarea sărăciei, precum și implicarea autorităților în respectarea drepturilor omului. Philip Alston va analiza situația romilor, persoanelor cu dizabilități și a copiilor din România, grupurile cele mai vulnerabile din societate.
De altfel, înaintea vizitei, Alston a remarcat că peste 70% dintre etnicii romi trăiesc ”sub limita sărăciei”, iar drepturile lor sunt încălcate, prin evacuări forțate și abuzuri ale poliției. Raportorul și-a arătat îngrijorarea și față de modul în care sunt tratate persoanele cu dizabilități din România.
Citește și: Raport SUA: România, paradis pentru traficanții de persoane. Cum răspund autoritățile
Alston a mai arătat și că ”pentru a respecta și proteja drepturile omului în rândul celor mai vulnerabili, este nevoie de voință politică. Sunt foarte interesat să aflu cum abordează România aceste probleme prin politicile guvernamentale, cheltuielile publice și prin instituțiile sale”.
Romii, grupul care suferă cel mai mult din cauza discriminării
Cel mai recent raport care analizează situația drepturilor omului în România este cel publicat anul acesta de Departamentul american de Stat, pe anul 2014, și a reținut grave încălcări ale drepturilor în rândul grupurilor vulnerabile, mai ales asupra romilor. De asemenea, raportul a reținut că instituția Avocatul Poporului este inactivă, ”în ciuda numărului mare de angajați”, în timp ce Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNDC) a fost apreciat ca fiind eficient.
De asemenea, în luna decembrie a anului 2014, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a depus în Parlament un proiect de lege privind îmbunătățirea situației copiilor și tinerilor cu dizabilități, în contextul vizitelor de monitorizare efectuate de experții CRJ în centrele din întreaga țară. Atunci, organizația arăta că peste 25.000 de copii sunt închiși în astfel de centre și sunt privați de libertate, iar aproape 1.500 de copii au murit în ultimii patru ani în 27 de centre.
În șase din 10 familii din România, părinții folosesc violența
În 63% dintre familiile din România, părinții încearcă să-și îndrepte copiii prin bătaie, arăta cea mai recentă cercetare privind violența în familie, realizată de Salvaţi Copiii, cu sprijinul Direcţiei Protecţia Copilului. Astfel, la finalul lui 2014, se înregistrau, oficial, 12.542 de situații de abuz asupra copilului, din care 11.721 (93%) s-au petrecut în cadrul familiei, conform datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.
Observațiile raportorului, prezentate Consiliului Drepturilor Omului
Raportorul ONU va veni în România între 2 și 11 noiembrie și va efectua vizite în București, Cluj, Bacău și Ilfov. Alston se va întâlni și cu reprezentanți ai Guvernului, autorităților locale, parlamentari, organizații non-guvernamentale, reprezentanți ai organizațiilor internaționale, instanțelor judecătorești, cadre universitare și persoane care trăiesc în condiții de sărăcie extremă, precizează un comunicat al UNICEF.
Observațiile lui Philip Alston vor fi incluse într-un raport prezentat Consiliului Drepturilor Omului în iunie 2016.” (subl. mea)
Observati ca totul e rau in Romania!! Insa interesanta mi se pare chestia cu batutul copiilor. Inainte de a da lectii Romaniei de cum trebuie crescuti copiii, Departamentul de Stat ar trebui sa se uite in ograda proprie si atunci ar constata ca, la ei in ograda, copiii se impusca intre ei in scoli, moralitatea este la pamant!! Iar daca cineva crede ca un copil, indiferent daca e fata sau baiat, poate fi indreptat doar cu vorba buna, fara sa simta pe pielicica proprie cateva nuiele peste fund si peste picioare, se insala!!! Cu acest slogan – „Salvati copiii!!” – de parca a-i administra o nuia peste fund inseamna sa-l omori sau sa-l violezi – s-a ajuns ca parintii sa nu mai poata avea nicio autoritate asupra propriilor lor copii. Autoritatea presupune si teama. Iar un copil, ca sa fie cuminte, trebuie sa aiba teama fata de mama sa si fata de tatal sau.
Se arata ca:
„Raportorul Națiunilor Unite, profesorul Philip Alston, a arătat, la finalul unei vizite de 10 zile în România, că autoritățile de la București sunt ”în negare” când vine vorba de sărăcia extremă și respectarea drepturilor omului.
Principalele declarații ale raportorului:
Este un privilegiu să fiu azi aici. Voi prezenta concluziile preliminare ale unui raport care va fi făcut public în luna iunie 2016.
Este o perioadă dificilă pentru România, după tragedia din clubul Colectiv. Raportorul a identificat numeroase probleme: discriminare, corupție, sărăcie extremă, de care sunt afectați foarte mulți cetățeni, cu precădere romi.
40% dintre români trăiesc în sărăcie extremă și sunt în pericol de excluziune socială.
România se află în coada listei în ceea ce privește serviciile publice.
România este o țară bogată, a fost progrese enorme în ultimii 25 de ani.
34% dintre copii se confruntă cu sărăcia, iar în zonele rurale, problema este și mai gravă.
Raportorul a vorbit și despre copiii cu dizabilități aflați în sistemul public de plasament. 40% dintre acești copii se află în instituții de plasament din cauza sărăciei.
Dacă România nu își rezolvă problema sărăciei,poți presupune că nu are bani. Dar banii sunt acolo. Reflectă o decizie politică – faptul că nu se alocă bani pentru eradicarea sărăciei, deși sunt colectate taxe la stat. Evaziunea fiscală este ridicată și există un mare grad de corupție. Chiar și atunci când se iau măsuri pentru eradicarea corupție,doaro mică parte a banilor sunt confiscați. E o parte bună: aici, scapi cu banii dacă ești corupt,a preciat raportorul, pe un ton ironic.
Romii: ”infractori care nu vor să muncească, țigani” – stereotipurile pe care le-a văzut chiar și în rândul oficialilor din administrație.
Este adevărat că rata de șomaj în rândul romilor este mai mare, este adevărat ca sunt mai saraci si copiii abandoneaza mai repede scoala, dar nu pentru ca ei nu vor sa munceasca – este efectul DISCRIMINĂRII, IZOLĂRII. Deși s-a adoptat o Strategie Națională a Romilor, nu exista vointa politica pentur implementare, nici un minister nu se ocupa de ea, nu sunt alocate fonduri pentru afi implementata. Raportul vorbeste despre relocarile fortate ale romilor – cazul de la Pata Rât. ”Am fost șocat de cetățenii care le spuneau romilor că nu au dreptul să stea în oraș, cinismul adânc m-a șocat, autoritățile nu au luat măsuri”.
Despre persoanele cu dizabilități: Nici o tara nu are un trecut pozitiv in ceea ce priveste modul in care au tratat persoanele cu dizabilitati. Procesul de dezinsitutionalizare este greoi. Am vizitat un centru pentru persoanele cu diabilități mintale, nici o persoană nu și-a revenit niciodată și nici o persoană nu a fost reabilitată vreodată. Am intrebat directorul dacă oamenii vin aici ca să moară, mi s-a răspuns că da.
Persoanele cele mai sărace sunt tratate cel mai prost de către stat. Am vizitat Sectia 10 de Poliție și am discutat cu mai mulți oficiali MAI, ei au spus că vor să elimine abuzurile, însă felul în care lucrează favorizează abuzurile.
Raportorul a criticat modul în care sepoate face o plângere pentru abuzul unui politist, referindu-se la procedura greoaie.
Peste 3.000 de plângeri contra abuzurilor politiei, 40 dintre ele au fost judecat și 4 dintre ele au dus la condamnări.
CNCD – ”face o treabă bună”, în timp ce Avocatul Poporului – ”face o treabă foarte proastă”, Agentia Națională pentru Romi – nu are rezultate.
Citește și: Guvernul, sub lupă. Raportorul ONU pe drepturile omului vine în România
Raportorul special al ONU pe probleme de sărăcie și drepturile omului a efectuat o vizită de 10 zile în România, timp în care a evaluat eforturile depuse de Guvernul român pentru eradicarea sărăciei, precum și implicarea autorităților în respectarea drepturilor omului. Philip Alston a analizat situația romilor, persoanelor cu dizabilități și a copiilor din România, grupurile cele mai vulnerabile din societate.
Concluziile preliminare dure trase de profesorul Alston s-au regăsit și în raportul Departamentului de Stat american. „
Observati: „Raportorul a identificat numeroase probleme: discriminare, corupție, sărăcie extremă, de care sunt afectați foarte mulți cetățeni, cu precădere romi.”: deci totul e rau in Romania, toate relele sunt in Romania, daca ne-am lua dupa ce spune acest roportor. Daca cineva citeste acest raport si-ar face parerea ca aici e un fel de iad, ceva ingrozitor. Si atunci stau si eu si ma intreb cine are interesul sa prezinte lucrurile in felul asta? Nu cumva Rusia? De ce ar fi interesata Rusia intr-o imagine buna a Romaniei? Nu vad de ce ar fi interesata in asa ceva. Dimpotriva! Rusia e direct interesata in a slabi si a ataca imaginea Romaniei in exterior si e si logic sa fie asa. Insa nu trebuie sa se oboseasca prea tare, ci doar sa citeasca rapoartele Departamentului de Stat al SUA si sa le promoveze la ONU prin raportori alesi pe spranceana! Este foarte limpede ca beneficiarul direct al acestor denigrari aduse Romaniei este Rusia. Pentru ca acestea nu sunt rapoarte ci denigrari orchestrate organizat, dar care nu slujesc intereselor SUA, ci Rusiei. Romania este aliatul SUA, iar daca ai un aliat, si inca unul valoros precum Romania, ti-l aperi, nu il ataci pe la spate!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
noiembrie 12, 2015
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, Barack Obama, Departamentul de Stat, Departamentul de Stat al SUA, Diverse, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, guvern, Hans Klemm, NATO, nivel de trai, normalitate, oameni, ONU, Opinia mea, parerea mea, partide politice, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, Putin, România, Rusia, social, societate, stiri, UE, Uniunea Europeana, Vladimir Putin, WordPress |
25 comentarii
HotNews
Se arata ca:
„Presedintele american Barack Obama a denuntat luni, intr-un discurs sustinut in fata Adunarii Generale a ONU, sustinerea acordata de unele tari presedintelui sirian Bashar al-Assad, un „tiran” care „masacreaza copii nevinovati”, transmite AFP.
Obama a denuntat, facand referire la pozitia Moscovei, logica de a sustine „tirani precum Bashar al-Assad” sub pretextul ca alternativa „ar fi mai rea”.
Insa, a mai afirmat presedintele american, Washingtonul este pregatit sa coopereze cu Rusia si Irak pentru gasirea unei solutii la razboiul din Siria, care dureaza de peste patru ani.
„Statele Unite sunt pregatite sa colaboreze cu orice tara, inclusiv cu Rusia si Iran, pentru solutionarea conflictului”, a declarat Obama. „Dar trebuie sa recunoastem ca, dupa atata varsare de sange si carnagiu, nu poate avea loc o revenire la statu-quo-ul dinainte de razboi”, a adaugat el.
„Nu exista loc pentru acomodarea unui cult apocaliptic precum SI (Statul Islamic), iar Statele Unite nu isi cer scuze pentru folosirea armatei sale ca parte a unei coalitii largi care lupta impotriva acestuia”, a mai spus liderul american.
Barack Obama a mai declarat in fata Adunarii Generale a ONU ca SUA „nu doresc o revenire la Razboiul Rece” cu Rusia, in pofida sanctiunilor impuse Moscovei pentru interventia sa in Ucraina.
El a mai aparat acordul nuclear semnat in luna iulie cu Iranul si a facut apel la Congres sa ridice embargoul economic american impotriva Cubei, „care nu mai trebuie sa fie in vigoare”.
Presedintele rus Vladimir Putin si cel iranian Hassan Rohani urmeaza de asemenea sa sustina, luni, un discurs de la tribuna ONU.
Rusia si Iranul sustin ca prioritatea la ora actuala este de a lupta impotriva jihadistilor din gruparea Statul Islamic, care controleaza jumatate din Siria, si nu o schimbare a regimului de la Damasc. Putin ar urma sa propuna luni la ONU o coalitie mai larga pentru combaterea SI. „
Se arata ca:
„Cand Vladimir Putin evoca, la finele lui iunie, ideea unei coalitii extinse impotriva „terorismului” din Siria, chiar si seful diplomatiei siriene era sceptic. Ar fi nevoie de un „mare miracol”, i-a raspuns Walid Mouallem. Trei luni mai tarziu, presedintele Rusiei a facut jumatate din acest drum, scrie AFP.
Si, chiar daca propunerea sa de coalitie impotriva Statului Islamic nu este inca acceptata, seful statului rus, un paria pe scena internationala de luni de zile din cauza crizei ucrainene, s-a instalat deja in centrul marelui joc diplomatic international.
Prima lovitura de poker
Cand miscarea de contestare a puterii lui Bashar al-Assad a inceput in martie 2011 in Siria, Kremlinul s-a plasat inca de la inceput de partea presedintelui sirian Bashar al-Assad. Aliata din epoca sovietica atat cu tatal cat si cu fiul, Rusia, care nu a apreciat deloc miscarile de contestare din Georgia si Ucraina, vede cu ochi rai orice „revolutie”, fie ca are loc in Tunisia, Egipt sau Siria.
Trei principii par sa ghideze actiunile Kremlinului: opozitia la orice revolutie sau interventie militara care poate duce la dezintegrarea institutiilor si a statului, cum a fost cazul Irakului si Siriei, avertismentele impotriva terorismului islamist si sustinerea fara fisura a regimului „legitim” de la Damasc.
Timp de peste doi ani, pozitia Rusiei este marginalizata. In iunie 2012, la o prima conferinta de la Geneva apare un comunicat care prevede un „guvern de tranzitie”. Dar marile puteri nu cad de acord asupra calendarului de plecare a lui Bashar al-Assad.
In 21 august 2013 intervine un atac cu arma chimica in periferia Damascului: 1.429 de morti. Francezii, britanicii si americanii iau in calcul lovituri aeriene pentru a-l pedepsi pe Assad. Presedintele Rusiei propune atunci in plan de distrugere a tuturor armelor chimice siriene. Barack Obama se pozitioneaza in spatele avizului Congresului si renunta. Bashar al-Assad scapa de loviturile aeriene si Vladimir Putin ca un interlocutor de incredere.
Paria, izolat
Cand ordona, la finele lui februarie 2014, comandourilor speciale sa ia cu asalt Parlamentul Crimeii, Vladimir Putin trece Rubiconul. Anexarea peninsulei ucrainene urmata de razboiul din estul Ucrainei fac din seful statului rus un paria, izolat, iar Rusia sufera sub efectul sanctiunilor internationale.
Dar Moscova nu renunta la pozitia din conflictul sirian. Grupuri de opozanti sirieni, in exil sau tolerate de Damasc, se succed la Moscova, urmate de reprezentanti ai regimului sirian. In acest timp, in Siria, gruparile jihadiste capata tot mai multa forta. Una dintre ele, Statul Islamic, cucereste zone mari din tara.
La Moscova, acest lucru este o noua confirmare: fara Assad, Siria va fi in mana teroristilor islamisti.
Un picior in Siria, altul la ONU
„Inca de la inceput era clar pentru Rusia ca e mai bine cu un Gaddafi, un Assad sau un Saddam Hussein decat cu Statul Islamic”, explica Alexei Malasenko, de la institutul Carnegie.
In 29 iunie, presedintele rus il primeste la Moscova pe seful diplomatiei siriene Walid Mouallem si evoca ideea coalitiei extinse a tarilor din regiune, cu sprijin la sol pentru armatele siriana si irakiana.
Turcia, Iordania, Arabia Saudita … „Toate contactele noastre cu tarile din aceasta regiune arata ca, atunci cand vine vorba de luptat cu asa-zisul Stat Islamic, fiecare este pregatita sa lupte cu acest rau”, a pledat Putin.
In vara, Serghei Lavrov isi multiplica consultarile. In acelasi moment, opinia publica internationala, in special cea europeana, incepe sa se confrunte cu afluxul de combatanti europeni in Siria si cu criza migrantilor.
Si nu este vorba doar de reglarea conflictului sirian. „Putin incearca sa iasa din izolarea sa. A gasit un pretext genial: lupta impotriva Statului Islamic”, in conditiile in care situatia nu a fost niciodata mai calma pe teren in Ucraina, de la inceputul luptelor, subliniaza Malashenko.
In acest moment incepe un balet al navelor rusesti de razboi in stramtoarea Bosfor. Rusii isi intaresc prezenta in portul sirian Tartus si construiesc o baza aeriana in apropiere de Patakia, fief pro-Assad in nord-vestul Siriei. Satelitii americani indica o majorare puternica a activitatii militare rusesti: tancuri, avioane, elicoptere si pana la 2.000 de soldati, potrivit presei rusesti. Livrarile de arme catre Assad se intensifica. Iar responsabili militari rusi, iranieni si sirieni se intalnesc la Bagdad.
Rusia a luat toata lumea prin surprindere, incepand cu America. La Adunarea generala a ONU, Washingtonul trebuie sa se conformeze cu evolutiile: discuta cu Vladimir Putin, care devenit un actor inevitabil.
Barack Obama a anuntat la ONU ca Statele Unite sunt pregatite sa colaboreze cu orice tara, inclusiv cu Rusia si Iranul, pentru solutionarea conflictului din Siria, dar a denuntat logica de a sustine „tirani precum Bashar al-Assad” sub pretextul ca alternativa „ar fi mai rea”.”
Sa retinem ce spune Obama: „Nu putem sustine tirani precum Bashar al-Assad sub pretextul ca alternativa ar fi mai rea”.
Aceste cuvinte, rostite de Presedintele american, vor ramane, fara indoiala, celebre. Insa Barack Obama pare prea entuziasmat de ideea scoaterii tiranilor de la putere iar aceasta inflacarare il face sa fie mai putin cu picioarele pe pamant, cum se spune.
Faceam aici o analiza a asa zisei Opozitii din Siria. Ca sa intelegem bine cum stau lucrurile in lumea islamica de azi, unde noi vrem sa introducem democratia, voi face, in continuare, o scurta analiza a situatiei din Pakistanul anului 2007, cand a fost asasinata D-na. Benazir Bhutto, cea care a fost premierul acestei tari (1988-1990; 1993-1996), un om cu studii la Harvard si Oxford. Trebuie spus ca Pakistanul este si acum o tara saraca cu un PIB de doar 1342,7$ pe cap de locuitor. Generalul Pervez Musharraf, cel care conducea cu o mana forte tara, ii permite D-nei, Benazir Bhutto, sa se intoarca in tara, dupa 8 ani de exil la Dubai si Londra. Lucrurile se intamplau in 2007, urmand ca in 2008 sa se desfasoare alegeri libere si astfel sa se introduca democratia. D-na Bhutto a fost ucisa in campania electorala, dupa ce a mai fost tinta unui atentat. Al-Qaeda a revendicat asasinatul. Tin minte ca D-na. Bhutto s-a expus in campania electorala. Dar asta inseamna democratia, nu? Inseamna sa mergi printre oameni, sa te atinga si sa-i atingi. N-as crede ca un lider democrat trebuie sa stea intr-un turn de fildes, cum se spune, inconjurat de politie si forte de securitate pentru a fi aparat. Ce trebuie sa retinem este ca ideea era sa se faca trecerea de la un regim de dictatura militara la un regim deschis, democratic: asta era miza revenirii in tara a D-nei. Bhutto. Se vede ca Gen. Musharraf nu s-a opus, desi s-ar putea spune ca nu s-a opus la insistentele SUA. Dar nu asta e problema. In Pakistan nu s-a intamplat un razboi civil, precum in Siria de azi. De asemenea n-ar fi trebuit sa existe probleme. Si atunci cum se poate explica asasinarea D-nei. Bhutto? Se explica prin faptul ca cei care au facut-o nu au vrut democratie, nu ca nu ar fi inteles democratia. Daca cineva, de exemplu, considera ca Osama bin Laden nu intelegea democratia, se insala foarte tare. El nu dorea democratia! In Pakistan ar fi putut sa existe democratie inca din anii ’80 – si ma refer la o democratie de tip occidental, desigur. Singura problema este ca nu s-a vrut lucrul asta de catre forte interne. Si culmea este ca cei care nu au dorit democratia s-ar fi putut adapta foarte bine la un astfel de regim. Trebuie remarcat ca pentru acesti oameni nu adaptarea la democratie e problema si nici recunoasterea superioritatii Vestului din punct de vedere economic, social si chiar politic. Nu asta e problema celor din Al-Qaeda. Mie mi se pare ca lucrul asta nu se intelege bine. Chestiunea principala este ca Al-Qaeda sau ISIS sunt forte care nu doresc democratia de tip occidental aplicata intr-o lume musulmana, nu ca nu s-ar putea adapta la democratie.
Revenind la chestiunea arzatoare a Siriei, trebuie aratat ca e foarte problematic daca actuala Opozitie ar marsa in directia democratiei. Aceste forte care compun Opozitia nu sunt democratice. Iar daca admitem ca printre acestea ar fi si forte democratice, admitem dar cu un mare semn de intrebare in aceasta privinta.
Problema este ca nu prea are sens sa schimbi un dictator cu un alt dictator, sub pretextul ca alternativa unui alt dictator e mai putin rea. Adevarul este ca e mai rea: a aduce la Putere in Siria niste forte salafiste jihadiste e un lucru mai rau decat Bashar al-Assad, care totusi promova secularismul. A aduce la Putere niste forte extremiste, puternic finantate din surse obscure, de catre niste state arabe care nu recunosc acest lucru, care sa promoveze terorismul la scara globala, e un lucru mai rau.
Problema lui Vladimir Putin e alta. Regimul sau este unul oligarhic si, pe cale de consecinta, de mana forte. El simpatizeaza in mod natural cu regimuri de aceeasi natura. Si ii convine lucrul asta. Ca sa aiba o influenta mare in Siria ii convine un regim dictatorial acolo, pentru ca un astfel de regim ii asigura influenta pe termen lung. In democratie exista alternanta la Putere si in aceste conditii si influenta Rusiei nu ar mai fi una stabila. De asemenea el e impotriva fortelor teroriste, asa se explica de ce, din punctul lui de vedere, regimul lui Bashar al-Assad e unul ok. Rau e faptul ca Vestul nu are o alternativa democratica reala la regimul lui al-Assad. Si toata incercarea uriasa a lui Obama de a reconcilia SUA cu Iranul se loveste de un zid: democratia de tip occidental si Libertatea pe care SUA o promoveaza in chip natural in lume, si trebuie sa faca acest lucru.
Proverbului israelian potrivit caruia „arabii pot fi guvernati de catre arabi, cu metode arabe” (dupa cum spunea Vladimir Socor), trebuie sa-i aducem o alternativa. Care ar fi aceea? Pentru Lumea Araba, covarsitor musulmana, sunt trei forme de guvernare viabile:
- o dictatura laica, de genul celei lui al-Assad;
- un regim monarhic de tipul celui din Iordania sau Arabia Saudita;
- o dictatura bazata in exclusivitate pe preceptele Islamului, ceea ce vor cei din Al-Qaeda sau ISIS.
De aceea, pentru Siria si nu numai, noi trebuie sa avem in vedere un model ce a mai fost aplicat intr-o tara covarsitor musulmana, un model ce a putut sa duca la o democratie consolidata, iar acel model nu poate fi decat Turcia. Pentru ca noi nu am avut niciun model de democratie, aplicabil intr-o tara musulmana, nici cu ocazia Primaverii Arabe, iar esecul se vede acum cu ochiul liber, fara nicio greutate. Ar fi singura posibilitate prin care poate fi tinut in frau terorismul si ar putea conduce tara respecitva spre dezvoltare economica. In cazul Siriei, un astfel de model de implementat trebuie sa fie acceptat si de Rusia pentru ca Rusia s-a implicat deja cu forte militare pe teritoriu sirian. Daca SUA, UE si Rusia, si ar putea da o mana de ajutor si Turcia, desigur, ar dori sa implementeze modelul turc de democratie, care s-a dovedit, cu toate urcusurile si coborasurile, a fi unul sustenabil, stabil in timp, parerea mea este ca s-ar putea face lucrul asta, iar Rusia nu ar trebui sa se simta lezata. Dimpotriva, ar contribui la democratizarea unei tari cu care poate avea in continuare relatii bune. Partea proasta este ca SUA si UE nu par a lua in considerare acest lucru, acest model ce poate fi de succes, lucru care a fost verificat in Istorie, si nu par dispuse a depune eforturile necesare in vederea realizarii acestui deziderat. Pe de alta parte, frica Rusiei este ca Siria ar intra, in felul acesta, pe orbita Occidentului, pierzandu-si influenta acolo, influenta mai ales de ordin militar si strategic. Pentru Rusia cel mai important lucru este cine controleaza Siria, vrand s-o controleze ea insasi, bineinteles. Pe de alta parte, implementarea unui astfel de model de democratie ar putea indeparta Siria de Iran, lasand Hezbollahul fara munitii, ca sa zic asa.
Insa pana la Rusia, pana sa criticam sau sa aprobam initiativele Kremlinului, trebuie mai intai sa avem noi clar in minte ce trebuie sa facem. Atitudinea D-lui. Obama e una romantica, dansul e inflacarat de idealuri nobile, doar ca nu e de ajuns pentru a construi ceva durabil in Orientul Mijlociu. Noi trebuie sa intelegem ca Lumea Islamica incepe sa se miste, dar e foarte greu de schimbat. Modelul pe care noi il propunem acestei Lumi Islamice trebuie sa fie unul realist si potrivit pentru aceste tari. De asemenea, ar mai trebui remarcat faptul ca modelul turc de democratie a avut succes in Turcia datorita influentei mari a crestinismului ortodox si a faptului ca tinerii turci, adica viitoarele elite ale tarii, au invatat in Occident si au preluat de acolo idei novatoare de schimbare si aducere a Turciei in randul statelor europene. Si in Siria Biserica Orotodoxa ar trebui sa aiba o influenta pozitiva in acest sens, daca nu ar fi blocaje din partea Moscovei. O apropiere a Siriei de Uniunea Europeana ar fi de dorit. Numai ca UE nu are, la ora actuala, conceptii clare in aceasta privinta.
Un alt model de democratie care cred ca poate fi aplicat in Siria este unul asemanator cu cel din Iordania: monarhia constitutionala. In Arabia Saudita nu e democratie. Ar putea fi un model de succes, care ar permite modernizarea tarii intr-un ritm destul de rapid. Singura problema este ca in Siria procentul celor sunnitilor e mult mai scazut decat in Iordania (59-60% in Siria fata de 93% in Iordania), totusi procentul este majoritar. De aceea o Constitutie precum cea a Iordaniei, care prevede printre altele separatia puterilor in stat, drepturi si indatoriri pentru cetateni, care reglemeteaza constitutional afacerile financiare ar fi, mi se pare, potrivita si pentru Siria si ar putea asigura stabilitatea politica pentru aceasta tara.
Interesant este ca SUA par sa fi pus „batista pe tambal”, cum se spune, si nu se implica suficient. Despre UE se poate spune acelasi lucru. Insa cea mai mare greseala ar fi lasarea Siriei prada unei Opozitii care numai democratica nu e, ci jihadista si terorista. Obama spunea: „Dar trebuie sa recunoastem ca, dupa atata varsare de sange si carnagiu, nu poate avea loc o revenire la statu-quo-ul dinainte de razboi”. Asa este. Ce solutii propune? Dupa parerea mea, ca sa recapitulez putin cele spuse mai sus, sunt doua solutii ce mi se par viabile pentru Siria:
α) modelul turc de democratie;
β) modelul iordanian de monarhie, adica o monarhie constitutionala, bazat pe o Constitutie a tarii, nu neaparat pe Coran sau Sharia ca in Arabia Saudita.
Ar trebui vazut care s-ar potrivi cel mai bine Siriei, iar mai apoi sa fie acceptat de catre Marile Puteri, ca de obicei. Trebuie sa intelegem ca nu putem promova revolutii democratice si Primaveri Arabe fara sa avem modele clare de democratie ce sa fie implementate. Ati vazut esecul major din Egipt tocmai pentru ca noi le-am propus revolutii fara sa le propunem si modele de urmat. Este inadmisibil asa ceva! Nici nu putem pedepsi popoare intregi pentru pacatele din trecut ale conducatorilor lor. Noi trebuie sa le propunem modele, ceea ce nu facem din pacate.
Daca am avea un model clar, viabil pentru o tara ca, spre exemplu, Siria, altfel am putea duce negocierile cu Rusia. Asa cum stau lucrurile acum noi dam impresia ca nu stim ce vrem, pe cand Rusia lasa impresia ca stie ce vrea si are si solutia: tot Bashar al-Assad. E clar ca in felul acesta noi esuam si Rusia castiga.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
septembrie 30, 2015
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Al-Qaeda, Arabia Saudita, Atitudine, Atitudini, Barack Obama, Bashar al-Assad, Democratie, Diverse, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, guvern, ISIS, lumea araba, NATO, nivel de trai, normalitate, oameni, ONU, Opinia mea, Orientul Mijlociu, parerea mea, partide politice, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, România, Rusia, Siria, social, societate, stiri, SUA, Turcia, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Vladimir Putin, WordPress |
19 comentarii
Gandul
Se arata ca:
„Franţa a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, anunţă preşedinţia franceză duminică, relatează AFP în pagina electronică. De asemenea, Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN. Rusia a anunţat recent că intenţionează să intervină în Siria, împotriva Statului Islamic, de una singură sau în fruntea unei coaliţii. Vladimir Putin urmează să discute cu Barack Obama, la Adunarea Generală a ONU, despre colaborarea privind intervenţia în Siria.
Armata franceză a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, a anunţat preşedinţia franceză duminică, fără să precizeze locul şi data operaţiunilor.
Le Monde scrie că, potrivit informaţiilor sale, atacurile aeriene au avut loc joi, pe 24 septembrie. Ţintele vizate s-au aflat la Rakka, oraşul din centrul Siriei considerat fieful organizaţiei Statul Islamic (SI), precizează publicaţia franceză.
Preşedintele François Hollande anunţa pe 7 septembrie că, în urma primelor zboruri de recunoaştere efectuate în Siria chiar de a doua zi, urmau să fie efectuate atacuri, justificate de legitima apărare.
„Am (efectuat atacurile) în baza informaţiilor colectate în cursul operaţiunilor aeriene angajate de mai mult de două săptămâni, cu respectarea autonomiei noastre de acţiune, în coordonare cu partenerii noştri din coaliţie”, se arată în comunicatul emis duminică de către Palatul Elysée.
Armata îi va ataca pe „toţi cei care ameninţă Franţa’, declara la rândul său ministrul Apărării Jean-Yves Le Drian într-un interviu acordat le Monde pe 18 septembrie. Însă, în pofida faptului că forţele aeriene franceze sunt integrate în comandamentul american pentru atacuri în Irak, Parisul insista că operaţiunile în Siria sunt efectuate în mod autonom. „Suntem integraţi în securizarea spaţiului aerian sirian de către americani, dar avem libertatea de apreciere, a ţintelor informaţiilor şi acţiunilor noastre”, preciza Le Drian.
Centre de comandament, tabere de antrenament şi logistică aparţinând organizaţiei teroriste – ceea ce militarii numesc „centre de gravitate” ale adversarului – urmează să fie vizate în săptămânile următoare, scrie Le Monde.
Potrivit Apărării, nu va fi vorba despre o „campanie masivă de atacuri”, ci despre atacuri ţintite.
Serviciile franceze de informaţii, consolidate de o operaţiune informatică a Comandamentului Cibernetic din cadrul Statului Major care a ajuns până la grupare, au identificat mai multe ţinte SI la Rakka.
Aceste prime atacuri ar putea să fi vizat cartierul general din care sunt comanditate numeroase atacuri vizând Europa şi Franţa în particular, scrie Le Monde.
Intervenţia avioanelor franceze în această zonă nu este lipsită de riscuri. Trupele lui Bashar al-Assad atacă şi ele, de puţin timp, din nou, combatanţi SI.
În plus, Rusia şi-a consolidat, în ultimele zile, mijoacele militare în Siria, cu scopul de a susţine regimul, mobilizând aproximativ 30 de avioane de spionaj şi de atac – de tip Su-24 şi Su-30 – la sol. Spaţiul aerian de la Rakka, este deci cât se poate de „aglomerat”.
La Paris, surse din domeniul Apărării au sugerat iniţial că forţele aeriene urmau să intervină doar în zone în care nu zboară avioane siriene şi în care nu există sisteme de apărare antiaeriene care să le vizez – deci că nu vor trece la est de paralela 38. Însă armata lui al-Assad continuă să bombardeze SI atât la Deir ez-Zor, cât şi la Rakka.
„Acest lucru confirmă informaţiile noastre, potrivit cărora Franţa s-a înscris în noua coordonare între forţele prezente – americane şi siriene în primul rând – împotriva Daech (acronimul SI în arabă)”, scrie Le Monde, care adaugă că „avioane de vânătoare ruseşti, dar şi siriene, nu vor fi ţinte, cu condiţia să nu comită atacuri împotriva coaliţiei anti-SI”.
Le Drian a dat asigurări pentru Le Monde că nu există „nicio” informare reciprocă cu ruşii şi sirienii.
Aproximativ 800 de militari francezi sunt mobilizaţi în cadrul Operaţiunii Chammal, începând din 2014.
În Irak, Chammal include operaţiuni aeriene în cadrul coaliţiei internaţionale conduse de către forţele americane, dar şi misiuni de consiliere a armatei irakiene la Bagdad şi misiuni de asistenţă armată acordată luptătorilor kurzi peshmerga.
Aproximativ 60 de specialişti fac parte din statele majore ale coaliţiei, la Tampa (Florida), în Kuwait, la Bagdad şi, mai ales, la Cartierul General al Operaţiunilor Aeriene de la Al-Udeid, în Qatar.
În Irak, Franţa a efectuat, începând din septembrie 2014, aproximativ 200 de atacuri, reprezentând aproximativ 5% din total.
Rusia coalizează Iranul şi Siria, în domeniul informaţiilor anti-Stat Islamic
Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN.
Această sursă a evocat „îngrijorări tot mai puternice ale Rusiei cu privire la faptul că mii de terorişti ruşi pot comite acte criminale în cadrul ISIS (un acronim al SI)”.
Acest acord este anunţat în contextul în care Statele Unite sunt îngrijorate de recenta mobilizarea militară a Rusiei în Siria şi pare să confirme unele suspiciuni americane cu privire la existenţa unei cooperări între Bagdad şi Moscova.
O coaliţie condusă de către Washington efectuează, de anul trecut, atacuri aeriene împotriva unor poziţii SI în Irak şi Siria. Însă, în prezent, Rusia îşi sporeşte prezenţa în regiune.
Preşedintele american Barack Obama urmează să se întâlnească cu preşedintele rus Vladimir Putin luni – pentru prima dată după un an – pentru a discuta despre planurile Moscovei în Siria.
Rusia a trimis avioane, tancuri şi sisteme de rachete în această ţară devastată de război, potrivit Pentagonului.
Statele Unite urmăresc de asemenea îndeaproape informaţii cu privire la crearea unei operaţiuni la Bagdad, în vederea unei coordonări a eforturilor între elemente irakiene, iraniene, ruse şi siriene.
Aceasta nu ar fi prima cooperare între aliaţi şi inamici ai Statelor Unite în lupta împotriva Statului Islamic.
Guvernul irakian întreţine relaţii puternice cu Iranul, care a antrenat, consiliat şi susţinut milţii şiite irakiene care luptă împotriva SI.
De asemenea, Australia a anunţat, în aprilie, că va împărtăşi anumite informaţii cu Iranul, îndeosebi cu privire la jihadişti din Australia care se duc în Irak pentru a lupta în cadrul SI.
Pe de altă parte, o sursă diplomatică militară de la Moscova a declarat pentru Interfax că centrul de coordonare de la Bagdad urmează să fie condus prin rotaţie de către ofiţeri din cele patru ţări, începând cu Irakul, potrivit postului Radio Free Europe-Radio Liberty (RFE-RL).
De asemenea, o comisie ar putea să fie creată, la Bagdad, pentru a plănui operaţiuni militare şi a coordona unităţi ale forţelor armate în lupta împotriva SI, a adăugat această sursă.
Un oficial de la Ministerul rus de Externe declara vineri pentru Interfax că Moscova ar putea, „în mod teoretic”, să se alăture coaliţiei anti-SI conduse de către Statle Unite, dacă Damascul este inclus în cadrul eforturilor internaţionale împotriva grupării teroriste şi dacă orice operaţiune militară internaţională în Siria are la bază un mandat ONU.
În pofida unor ajutoare în valoare de peste 20 de miliarde de dolari şi unei formări acordate de către Statele Unite, armata irakiană aproape s-a prăbuşit în faţa avansării Statului Islamic, care deţine controlul asupra unor bucăţi importante din nordul şi vestul acestui producător de petrol şi membru OPEC.”
Romania Libera
de George Soros
Se arata ca:
„Uniunea Europeană trebuie să accepte responsabilitatea pentru absenţa unei politici comune privind azilul, care a transformat valul în creştere de refugiaţi din acest an, dintr-o problemă ce putea fi administrată, într-o altă criză politică. Fiecare stat membru s-a concentrat în mod egoist pe propriile interese, adesea acţionând împotriva intereselor celorlalţi. Această abordare a mărit panica printre solicitanţii de azil, publicul general şi autorităţile responsabile de ordine. Iar refugiaţii au fost principalele victime.
UE are nevoie de un plan cuprinzător pentru a răspunde la această criză, unul care să reafirme guvernarea eficientă a valurilor de solicitanţi de azil, astfel încât acestea să se desfăşoare într-un mod sigur şi ordonat, într-un ritm care să reflecte capacitatea Europei de a le absorbi. Pentru a fi cuprinzător, planul trebuie să se extindă dincolo de graniţele Europei. E mai puţin problematic şi mult mai puţin costisitor să menţii potenţialii solicitanţi de azil în sau în apropierea locului unde se află în prezent.
Cum originea actualei crize este Siria, soarta populaţiei siriene trebuie să fie prima prioritate. Dar nu trebuie uitaţi nici ceilalţi refugiaţi sau migranţi. De asemenea, un plan european trebuie să fie acompaniat de un răspuns global, sub autoritatea Naţiunilor Unite şi care să implice statele sale membre. Astfel se va distribui povara crizei siriene unui număr mai mare de ţări, cât timp sunt stabilite standarde globale pentru problemele migraţiei forţate, în general.
Iată cele şase componente ale unui plan complet.
În primul rând, UE trebuie să accepte cel puţin un milion de refugiaţi în fiecare an, în viitorul apropiat. Şi, pentru a face asta, trebuie să împartă povara în mod corect, un principiu pe care o majoritate calificată l-a stabilit în cele din urmă la summitul de săptămâna trecută.
Finanţarea adecvată este esenţială. UE trebuie să ofere câte 15.000 de euro per solicitant de azil pentru primii doi ani, astfel încât să se poată asigura cazarea, îngrijirea medicală şi costurile pentru educaţie şi pentru a face ca refugiaţii să fie mai uşor de acceptat de către statele membre. Poate mări aceste fonduri prin emiterea unor obligaţiuni pe termen lung, folosindu-se de calificativul său nepătat AAA pentru capacitatea de împrumut, care va veni cu avantajul oferirii unui stimulent fiscal justificat pentru economia europeană.
Este la fel de important să permită atât statelor, cât şi solicitanţilor de azil să-şi exprime preferinţele, apelând cât mai puţin posibil la constrângere. Plasarea refugiaţilor acolo unde vor ei să meargă – şi unde sunt doriţi – este o condiţie esenţială pentru succes.
În al doilea rând, UE trebuie să conducă eforturile globale de a oferi finanţare adecvată către Liban, Iordania şi Turcia pentru a susţine cele patru milioane de refugiaţi care locuiesc în prezent în aceste ţări. Până acum, doar o mică parte din fondurile necesare, chiar şi pentru nevoile primare, a fost strânsă. Dacă sunt incluse şi educaţia, calificarea şi alte nevoi esenţiale, costurile anuale sunt de cel puţin 5.000 de euro pe refugiat sau de 20 de miliarde de euro. Ajutorul oferit azi de UE Turciei, deşi s-a dublat săptămâna trecută, ajunge abia la doar un miliard de euro. În plus, UE ar trebui să contribuie la crearea în regiune a unor zone economice speciale cu statut preferenţial de comerţ, inclusiv în Tunisia şi Maroc, pentru a atrage investiţii şi pentru a genera locuri de muncă atât pentru localnici, cât şi pentru refugiaţi.
UE ar trebui să îşi asume un angajament anual faţă de ţările din prima linie de cel puţin 8-10 miliarde de euro, diferenţa fiind acoperită de Statele Unite şi restul lumii. Această sumă se poate adăuga obligaţiunilor pe termen lung emise pentru a susţine solicitanţii de azil din Europa.
În al treilea rând, UE trebuie să înceapă imediat construirea unei Agenţii europene unice pentru azil şi migraţie şi, în cele din urmă, o Poliţie de frontieră comună. Actuala cârpeală realizată de 28 de sisteme separate de acordare a azilului nu funcţionează: este scumpă, ineficientă şi produce mai ales rezultate nepotrivite atunci când vine vorba de identificarea celor care se califică pentru azil. Noua agenţie va simplifica treptat procedurile, stabilind reguli comune pentru angajare şi antreprenoriat, precum şi pentru beneficii constante. Şi va dezvolta o politică eficientă şi respectând drepturile pentru returnarea migranţilor care nu se califică pentru azil.
În al patrulea rând, rute sigure de călătorie trebuie să fie stabilite pentru solicitanţii de azil, începând de la preluarea lor din Grecia sau Italia până la ţările de destinaţie. Acest pas este foarte urgent, pentru a diminua panica. Următorul pas logic este de a extinde aceste drumuri sigure către regiunea din prima linie, astfel încât să fie redus numărul de migranţi care aleg periculoasa traversare a Mediteranei. Dacă solicitanţii de azil au o şansă rezonabilă de a ajunge în cele din urmă în Europa, există o mai mare probabilitate ca ei să rămână, de fapt, acolo unde se află. Pentru aceasta, vor fi necesare negocieri cu ţările din prima linie, în cooperare cu Agenţia ONU pentru Refugiaţi, pentru a stabili acolo centre de procesare, Turcia fiind o prioritate.
Aranjamentele operaţionale şi financiare dezvoltate de UE ar trebui folosite pentru a stabili standarde globale pentru tratamentul solicitanţilor de azil şi migranţilor. Aceasta este a cincea piesă a unui plan cuprinzător.
În fine, pentru a primi şi integra mai mult de un milion de refugiaţi şi migranţi în fiecare an, UE are nevoie să-şi mobilizeze sectorul privat, ONG-uri, grupuri religioase şi companii, care să se comporte ca nişte sponsori. Pentru aceasta, nu va fi nevoie doar de o finanţare suficientă, ci şi de capacitatea umană şi de IT pentru a face legătura dintre migranţi şi sponsori.
Exodul din Siria distrusă de război nu ar fi trebuit să devină o criză. Nu a apărut peste noapte, era uşor de prevăzut şi uşor de administrat de către Europa şi comunitatea internaţională. Prim-ministrul ungar Viktor Orban a pregătit un plan în şase puncte de a aborda criza. Dar acest plan, care pune pe locul doi drepturile umane ale refugiaţilor şi migranţilor, după securitatea graniţelor, ameninţă să divizeze şi să distrugă UE prin renunţarea la valorile pe care a fost construită şi prin violarea legilor care ar trebui să o guverneze. UE trebuie să răspundă cu o politică europeană reală pentru azil, care să pună capăt panicii şi inutilei suferinţe umane.
George Soros este preşedinte al Soros Fund Management şi preşedinte al Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă. Este autor multor cărţi, printre care „Alchimia finanţelor“, „Noua paradigmă pentru pieţele financiare: criza creditelor din 2008 şi ce înseamnă“ şi „Tragedia Uniunii Europene“.
Copyright: Project Syndicate, 2015.
http://www.project-syndicate.org „
Se arata ca:
„Vladimir Putin a catalogat, duminică, ilegală şi ineficientă susţinerea pe care Statele Unite o oferă forţelor rebele din Siria. Mai mult, liderul de la Kremlin a arătat că rebelii antrenaţi de americani dezertează pentru a se alătura Statului Islamic, informează Mediafax.
„În opinia mea, acordarea unui sprijin militar unor structuri ilegale contravine principiilor dreptului internaţional modern şi Cartei ONU”, afirmă el, potrivit unui fragment dintr-un interviu acordat posturilor americane CBS şi PBS pe care Kremlinul l-a făcut public.
Putin a declarat – într-un interviu înregistrat, pentru posturi americane, înainte de întâlnirea cu preşedintele american Barack Obama – că preşedintele sirian Bashar al-Assad merită susţinerea internaţională întrucât luptă împotriva unor organizaţii teroriste.
Obama şi Putin urmează să discute luni, după ce liderul rus va susţine un discurs la ONU, în pofida faptului că oficiali de la Casa Albă şi de la Kremlin s-au contrazis în legătură cu lucrurile despre care vor vorbi şi chiar în legătură cu cine a iniţiat întâlnirea.
Rusia şi-a intensificat implicarea militară în Siria în ultimele săptămâni, iar oficiali americani acuză Moscova că trimite avioane de luptă, tancuri şi alte echipamente în ajutorul armatei siriene.
Brusca acumulare militară rusă, luna aceasta, în sprijinul lui al-Assad, dar şi o criză a refugiaţilor care s-a revărsat din regiune în Europa relansează încercări de soluţionare a conflictului din Siria.
O nouă tactică americană în Siria ar putea aduce alături Rusia, Arabia Saudită şi ţări ca Turcia sau Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene.
Relaţiile americano-ruse au atins cel mai scăzut nivel din perioada de după Războiul Rece, din cauza crizei din Ucraina, în pofida faptului că ambele părţi împărtăşesc îngrijorări faţă de ameninţarea pe care o reprezintă Statul Islamic – dar nu sunt de acord asupra abordării.
Putin afirmă că Damascul ar trebui să fie inclus în eforturile internaţionale de luptă împotriva SI – o solicitare pe care Washingtonul o respinge -, şi critică planurile americane de a antrena până la 5.000 de rebeli sirieni pe an pentru a lupta împotriva Statului Islamic.
„Se pare că doar 60 dintre aceşti luptători au fost antrenaţi corespunzător, având în vedere că doar patru sau cinci poartă, în realitate, arma”, a declarat el. „Restul au dezertat cu armamentul american, să se alăture ISIS”, a adăugat Putin, referindu-se la Statul Islamic.
Unii critici l-au îndemnat pe Obama să acţioneze mai hotărât în Orientul Mijlociu şi în Siria – unde, potrivit ONU, peste 250.000 de persoane au murit în cei peste patru ani de război civil – apreciind că lipsa unei politici americane clare a oferit Statului Islamic oportunităţi să se extindă.
Putin afirmă că susţinerea Guvernului al-Assad de către Moscova are la bază Carta ONU.
„Noi oferim asistenţă numai entităţilor Guvernului legitim”, a declarat el. „Începând de azi (această asistenţă) a luat forma livrărilor de armament către Guvenul sirian, formării de personal şi ajutorării poporului sirian”, anunţă Putin.”
Se arata ca:
„Milioane de sirieni îşi abandonează ţara şi se îndreaptă către Europa, după ce locul pe care îl numeau „acasă” s-a transformat în Infern, în ultimii patru ani, din cauza conflictului între regimul președintelui Bashar al-Assad şi contestatari. Publicația germană Der Spiegel notează, astfel, într-o analiză, că, atâta timp cât fiecare tabără este sprijinită de aliați cu propriile lor interese, rezolvarea conflictului este improbabilă.
Ameninţările care provoacă exodul
Conflictul în Siria a fost complicat de Marea Britanie şi Franţa, care au anunţat că intenţionează să desfăşoare atacuri aeriene împotriva grupării teroriste Stat Islamic (SI), apreciază publicația germană.
Citeşte şi: Cum se transformă Europa într-o fortăreaţă în faţa refugiaţilor
Totuşi, până la actele teroriste ale Statului Islamic în Siria, principalele motive pentru care sirienii îşi părăsesc ţara sunt bombele lui Assad, Forţele Aeriene siriene şi întreaga situaţie politică a ţării, care pare imposibil de rezolvat. Soldaţii lui Assad au ucis 11.500 de oameni, în lunile ianuarie şi august, timp în care SI a omorât 1.800 de oameni, conform Reţelei Siriene pentru Drepturile Omului.
În plus, după anunţurile Regatului Unit şi ale Franţei, teroriştii SI au luat măsuri de apărare împotriva atacurilor aeriene – trupele lor operează în oraşe şi împiedică localnicii să plece, prin ridicarea unor puncte de control şi aplicarea unor pedepse draconice împotriva celor care încearcă să li se opună. Astfel, forţele vestice nu pot ataca membrii grupării teroriste.
Singurele soluţii posibile
Orice soluţie pentru oprirea războiului ar trebui să fie similară cu cea propusă în anul 201, când ambele tabere s-au întâlnit pentru negocieri secrete la Château de Bossey, în oraşul american Lake Geneva. Soluţia începea cu exilarea lui Assad şi a clanului său, generalii-cheie şi familiile lor, potrivit Der Spiegel.
Citeşte şi: Cum ar putea Arabia Saudită să rezolve criza refugiaţilor
De asemenea, soluţia ar trebui să includă şi amnistii pentru combatanţii din ambele tabere, înmânarea puterii către autorităţile locale şi o luptă comună împotriva grupării teroriste Stat Islamic.
La întâlnirea secretă, ambele tabere, inclusiv unul dintre consultanţii lui Assad, au căzut de acord: „Ne vom lupta până vom distruge şi ultima clădire din Damasc. Dar ce se va întâmpla după aceea? Ţara va fi distrusă. Niciuna dintre tabere nu va putea câştiga sau înceta lupta”.
Însă, această soluţie impunea presiuni militare împotriva lui Assad, pe care Washington nu le acceptă. Chiar şi stabilirea unor zone în care este interzisă survolarea aeronavelor militare, astfel încât populaţia să supravieţuiască, ar fi fost respinsă de SUA, în repetate rânduri.
Citeşte şi: Cei mai cunoscuți refugiaţi care au schimbat istoria
Tot astfel, Moscova îl sprijină pe Assad cu resurse militare, sub pretextul că luptă împreună cu forţele vestice împotriva „teroriştilor”. Însă, în timp ce SUA şi Europa numesc „terorişti” membrii grupării SI, Rusia îi numeşte astfel pe rebelii sirieni, oponenţii lui Assad, notează publicația germană.
De altfel, recent, cel puțin 15 avioane ruse de tip cargo cu echipamente și personal au aterizat, în ultimele două săptămâni, la baza militară din provincia Latakia, în vestul Siriei, declara, sâmbătă, pentru AFP, o sursă militară.
Fiecare ţară are interesul ei
Rusia şi Iran vor să îl menţină pe Assad la putere, iar ţările vestice nu sunt dispuse să îl dea jos şi să se opună, astfel, votului Rusiei în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite şi să pună în pericol tratatul nuclear cu Iranul.
SUA vrea doar să lupte împotriva grupării SI şi, prin urmare, a investit 500 de milioane de dolari într-un program de pregătire pentru luptători sirieni. Însă, cei mai mulţi dintre primii 54 de soldaţi din aceste unităţi finanţate de americani au fost răpiţi de membri ai grupării al-Nusra, care au crezut că ei sunt ţinta campaniei americane.
Pe de altă parte, Arabia Saudită şi Qatar tind să finanţeze grupurile islamiste, în care SUA nu au încredere, iar Turcia îşi caută aliaţi în războiul împotriva separatiştilor kurzi.
Până acum, alte două părţi ale conflictului au ocupat porţiuni mari din Siria. În nordul ţării, trupele YPG (Unitățile de Protecție ale Poporului Kurd, aripa armată a Partidului Uniunea Democratică, n.red.) controlează trei regiuni, de-a lungul frontierei cu Turcia. Deşi partidul kurd din Siria neagă orice intenţie de a-şi crea propriul stat, oficialii din ţările vestice îl contrazic, mai ales că Executivul turc face tot posibilul să împiedice YPG să câştige mai mult teritoriu. De asemenea, Hezbollah a ocupat o porţiune largă, de-a lugul graniţei cu Liban.
Până acum, 300.000 de migranți au ajuns în Europa şi peste 2.600 au murit în încercarea de a traversa Marea Mediterană, potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie.
Citește și: FOTO. De la fostele lagăre naziste la căsuțe în Alaska. Unde vor fi cazați refugiații „
Suntem in fata unei situatii dificile dupa criza economica din 2008 care a bulversat toata lumea. Insa situatia actuala este poate cea mai dificila de la caderea comunismului. Solutia, dupa parerea mea, la aceasta criza a imigrantilor ce afecteaza puternic Europa, consta in reconfigurarea stabilitatii politice in tarile afectate de Primavara Araba. Nu e vorba numai de Siria, mai e si Libia cu o situatie foarte complicata. Iar Uniunea Europeana, impreuna cu SUA, trebuie sa vina cu solutii in acest sens. Noi trebuie sa avem regimuri politice stabile si prietene in aceste tari. Si trebuie studiate formule democratice care, odata aplicate, sa induca stabilitate politica in tarile in care sunt aplicate – ma gandesc, de pilda, si la Eriteea.
Uniunea Europeana nu poate sa primeasca 1 milion de refugiati anual pentru ca nu e pregatita pentru asa ceva. Nu e vorba numai de dreptul de azil. De aceea trebuie gasite cai de a stabiliza situatia politica din tarile din care provin acesti imigranti, de pilda: Siria, Libia, Irak, Afganistan.
Pe de alta parte, poate pentru prima data de la terminarea Razboiului Rece, avem o Rusie belicoasa la adresa Occidentului si valorilor sale, lucru ce ar trebui sa ne puna in garda!! Rusia nu va ceda pozitia sa in Siria si se si vede lucrul asta din declaratiile lui Vladimir Putin. Pe de alta parte prinde contur axa Kremlin-Damasc-Teheran, cu consecinte imprevizibile. Iata un alt articol interesant din Gandul:
de Lelia MUNTEANU
Se arata ca:
„Contrar uzanţelor diplomatice, premierul Netanyahu s-a deplasat la Moscova împreună cu şeful Marelui Stat Major, general locotenent Gadi Eizenkot, şi cu şeful Informaţiilor Militare, general maior Herzl Halevi. La rândul său, preşedintele Putin a fost asistat la discuţii de consilierul pe probleme de siguranţă naţională, redutabilul Nikolai Patruşev.
Anticipam zilele trecute scopul principal al vizitei, acum lucrurile sunt clare şi confirmate. În primul rând, premierul israelian a dorit să se pună de acord cu preşedintele rus asupra noilor reguli ale jocului în regiune, să se încredinţeze că operaţiunile sale asupra Hezballah nu vor fi stânjenite de prezenţa trupelor ruse şi – lansând o ipoteză de proporţii bibilice, cum obişnuieşte – să tatoneze intenţiile Iranului în legătură cu Înălţimile Golan. (Cu zece zile înainte de vizita delegaţiei israeliene, la Moscova ajunsese generalul iranian Qassem Suleimani, membru al Armatei Gardienilor Revoluţiei, comandantul brigăzii paramilitare a acesteia, însărcinată cu operaţiunile clandestine în străinătate, care a avut o lungă conversaţie cu acelaşi consilier, generalul Patruşev). Securitatea Israelului se şubrezeşte pe zi ce trece – cu un Ierusalim în flăcări, cu rachetele Hezballah căzând în neştire. În contextul acesta, prezenţa iranienilor în zonă, care nu e o noutate, devine o ameninţare mortală, dacă e încurajată de ruşi. În al doilea rând, prin vizita la Moscova, Israelul a dorit să dea un semnal şi un avertisment Statelor Unite.
E drept că, în istoria relaţiilor bilaterale, Netanyahu n-a obţinut niciodată mai nimic de la Putin. Acum însă lucrurile s-au schimbat, chiar dacă răspunsurile lui Putin au fost la fel de alunecoase ca de obicei. Ceea ce Israelul pare a fi înţeles înaintea altora este că Rusia, spre deosebire de Statele Unite, are o strategie coerentă în zonă, iar situaţia politică internaţională e coaptă pentru a o pune în aplicare (demersurile confuze ale americanilor şi presiunile pe care criza refugiaţilor le exercită asupra Uniunii Europene).
Nu e lipsit de importanţă faptul că până şi susţinătorii preşedintelui Obama sunt obosiţi de bâjbâieli. Nicholas Kristof, editorialistul de la New York Times, a postat pe twitter, la 18 septembrie, următorul text, cu un link la o analiză dură a lui Peter Baker (consemnată cu o zi înainte în paginile jurnalului): “White House just sounds sillier and sillier on Syria. Even for those of us sympathetic to Obama, this is nonsensical”. (N-am citit frazele lui Kristof pe twitterul său, ci pe site-ul unui jurnalist saudit, dovadă că mesajul dublului premiat Pulitzer s-a împrăştiat repede).
Încoerenţa care domneşte în coaliţia anti-ISIS coordonată de Statele Unite a grăbit deplasarea lui Netanyahu la Moscova.
Sunt zile în care confuzia e atât de mare, încât nu se ştie cine cu cine luptă la sol. (Din aer, perspectiva trebuie să fie şi mai descurajantă).
Membrilor coaliţiei (în special ai “Axei Sunnite” – Turcia, Egipt, Arabia Saudită şi Qatar) nu le e încă limpede care este inamicul principal: autointitulatul Stat Islamic, An-Nusra şi celelalte grupări teroriste sau Al-Assad. Până una-alta, turcii şi-au luat drept ţintă kurzii (singurii care luptă eficient împotriva ISIS şi care, chiar în aceste ore, încearcă să cucerească oraşul de graniţă Jarabulus, ceea ce le-ar tăia voluntarilor veniţi prin Turcia legăturile cu teritoriul cucerit de ISIS).
Americanii iniţiaseră un program de pregătire destinat “rebelilor moderaţi” (de ani de zile dăinuie această contradicţie în termeni), inamici ai regimului de la Damasc, program în care s-au băgat vreo 500 milioane de dolari, care însă a scos până acum o “promoţie” de doar câteva zeci de persoane, capturate, dezarmate şi nimicite de cum au intrat în luptă.
Ce au discutat Putin şi Netanyahu, precum şi generalii celor două armate, în spatele uşilor închise, vom înţelege curând. Primul atac major al ruşilor în regiune ne va spune mai multe şi despre strategia pe care au adoptat-o.
Cred, în lumina ultimelor informaţii, că Rusia va începe prin a-şi desfăşura forţele în zona central-vestică a Siriei, la Hama. Acolo îşi poate deschide două fronturi de luptă: împotriva miliţiilor jihadiste ale Jabhat An-Nusra (franciza Al-Qaeda în Levant) şi împotriva ISIS. Altădată luptând alături de ISIS, An-Nusra (sprijinită puternic de turci, inclusiv pentru a lupta contra kurzilor simpatizanţi PKK, declarată abia în vara anului trecut organizaţie teroristă) se concentrează acum asupra armatei lui Al-Assad.
E foarte complicat, dar logic.
Însă Orientul Mijlociu rămâne, cum spunea un fost premier israelian, un spaţiu unde impresiile sunt importante.”
Evident, Israelul e preocupat de propria lui securitate si Hezballah-ul face parte din mai sus amintita axa – noua „axa a raului”, cum ar fi spus Geroge W. Bush.
Un prim pas spre stabilizarea situatiei din Siria pare a fi inceput prin lupta impotriva Statului Islamic. Pe de alta parte, iata ce titreaza Romania Libera:
Se arata ca:
„John Kerry a declarat că vede în această săptămână o ocazie pentru înregistrarea unor progrese către încheierea războiului civil din Siria, înaintea unei întâlniri cu ministrul iranian de Externe Mohammad Javad Zarif sâmbătă, în marja Adunării Generale a ONU, relatează Reuters în pagina electronică.
Oficiali occidentali au declarat că secretarul de Stat american vrea să lanseze o nouă iniţiativă în vederea găsirii unei soluţii politice la conflictul sirian, care a căpătat o nouă dimensiune din perspectiva mobilizării militare a Rusiei în susţinerea preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi a crizei refugiaţilor care s-a revărsat în Europa.
Noua abordare americană, despre care oficialii citaţi au subliniat că se află într-o fază incipentă, ar putea aduce Rusia, un aliat major al lui al-Assad, alături de ţări precum Arabia Saudită, Turcia şi Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene faţă de al-Assad.
„Eu consider această săptămână drept o oportunitate majoră pentru orice ţări care vor să joace un rol important în încercarea soluţioării uneia dintre cele mai dificile probleme din Orientul Mijlociu”, le-a spus el unor jurnalişti, în timp ce poza alături de Zarif.
„Este necesar să obţinem pacea şi o cale înainte în Siria, în Yemen, în regiune”, a declarat Kerry. „Eu cred că există oportunităţi săptămâna aceasta, prin aceste discuţii, în vederea unor progrese”, a adăugat el.
Zarif a spus că prioritatea sa în această întâlnire este să discute despre implementarea acordului de la 14 iulie, prin care Iranul a convenit să adopte măsuri în vederea limitării programului său nuclear în schimbul anulării sancţiunilor economice care i-au paralizat economia.
„Sperăm ca prin implementarea totală (a acordului), cu bună-credinţă, să (punem capăt) unei anumite neîncrederi care a existat timp de multe decenii”, le-a spus Zarif jurnaliştilor.”
Impresia mea este ca Obama a dorit inca demult sa atraga Iranul de partea SUA. E un joc foarte complicat de redefinire a sferelor de influenta in Orientul Mijlociu. Insa Rusia, mi se pare, nu va renunta la Bashar al-Assad… Al-Assad este util Moscovei, iar Rusia are interes in mentinerea unor baze militare in Siria, in estul Mediteranei, punct strategic foarte important. Vom vedea ce vor discuta Obama cu Putin… Dar daca Israelul va fi de partea Rusiei…?
Ceea ce e straniu in acest Razboi Civil din Siria este pe cine sprijina, de fapt, SUA… Daca ne uitam la Opozitia ce lupta impotriva lui al-Assad, aceasta e un conglomerat, eterogen, desigur, compus din islamisti moderati si salafisti jihadisti. Eu chiar nu inteleg conceptia Statelor Unite: vor sa-l dea jos pe Assad si sa implementeze democratia cu acestia? Mai ales ca si aceasta Opozitie este divizata: ceea ce se numeste Opozitia Siriana si Armata de Cucerire, mai toata salafista si jihadista, daca inteleg bine, si care are drept oponent pe ISIS. Problema ar fi: care sunt fortele cu adevarat democratice din toata ciorba asta? Adica forte politice care ar putea conduce aceasta tara pe drumul catre democratie. Acelea ar trebui sprijinite. Simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere, nu ofera nicio garantie asupra unui viitor democratic al Siriei. Dupa parerea mea, islamistii radicali nu se afla numai in ISIS, vazut ca fiind raul cel mai mare. Sunt tot felul de grupari salafiste jihadiste – Al-Qaeda intr-un cuvant -, dar si Fratia Musulmana din Siria sau Legiunea Sham, care par a fi moderati si avand in vedere un islamism democratic (Fratia Musulmana din Siria), dar reuniti, din cate inteleg, sub umbrela Armatei de Cucerire. Mie nu imi e deloc clar cum se vor pozitiona politic toti acestia daca Bashar al-Assad ar fi indepartat de la Putere. Sau daca nu cumva vor incepe o noua lupta pentru Putere, ceea ce pare a fi foarte probabil. Pozitia Statelor Unite cu privire la acest aspect e neclara, aproape inexistenta. Nu stim ce anume are in vedere SUA daca Bashar al-Assad ar fi indeparat de la Putere. Nu e foarte clar nici care din aceste fractiuni sunt sprijinite de fapt de SUA. Intr-un asemenea peisaj politic, instabilitatea e la ea acasa. Ca sa poti sa stabilizezi lucrurile, trebuie sa sprijini forte politice ce ar dori o Sirie democratica. Aceste forte ar putea fi reunite intr-un bloc politic mai mare si ar putea actiona coerent in vederea atingerii acestui scop. Ceea ce vreau sa spun este ca simpla actiune militara si politica impotriva ISIS sau simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere nu are cum sa rezolve problema. De fapt, aceste lucruri nici nu inseamna o strategie coerenta. Si atunci lucrurile ar putea fi sortite esecului. Daca dorim ca Siria sa urmeze un model occidental de democratie, atunci ar trebui sa vedem care sunt fortele politice dispuse sa militeze pentru asa ceva si sa le sprijinim. De la asta trebuie plecat. Faptul ca se efectueaza atacuri aeriene asupra ISIS, numai acest lucru, nu rezolva problema, mai ales ca ISIS are strategia raspunsului asimetric, apeland la terorism. Ar trebui trimise trupe de catre NATO pe teren. Dar chiar si asa, fara forte politice dispuse sa implementeze democratia de tip occidental, lucrurile stau in aer: ori va fi inlocuit Bashar al-Assad cu un altul poate mai periculos pentru pacea, stabilitatea si securitatea din regiune, ori vom avea o noua lupta prin mijloace teroriste pentru acapararea Puterii intre tot felul de fractiuni, fara sa se rezolve nicio problema.
De asemenea, un lucru care iarasi ar trebui sa dea de gandit Washingtonului este apropierea Irakului de Rusia, Iran si Siria, lucru care demonstreaza prestatia politica mediocra a SUA in regiunea aceasta. SUA ar fi trebuit sa fie in continuare un furnizor de securitate pentru Irak in era post-Saddam pentru a intari ceea ce a castigat prin inlaturarea lui Saddam Hussein si pentru a intari Irakul. E o greseala strategica faptul ca SUA au abandonat, practic, Irakul si lupta impotriva Statului Islamic, care s-a dezvoltat drept consecinta a acestui lucru, incepand ulterior sa puna probleme grele in Siria.
Recomand un articol interesant al D-lui. Cristian Preda aparut in Ziare.com:
Se arata ca:
„– O sa-i tratam ca pe niste oameni, nu cum ii trateaza vecinii nostri maghiari, cu bata si inseriati.
– Astea sunt minciuni sfruntate!
– In Ungaria, in inima Europei, sunt decidenti politici cu nimic mai buni decat cei din Siria, Libia sau alte tari din care fug respectivii refugiati.
– Victor Ponta si-a pierdut autocontrolul. Politicienii europeni civilizati nu formuleaza astfel de calomnii salbatice.
– Comportamentul oficialilor maghiari n-are nicio legatura cu ideea de Europa. Ziduri, caini, politisti, arme – astea arata ca in anii 30.
– Anumiti lideri politici romani sunt foarte frustrati… Premierul roman s-a prins intr-o spirala a minciunilor.
– Ridicarea de garduri care sa delimiteze „Europa civilizata” de restul Europei este un gest mai degraba autist si inacceptabil, in afara spiritului european.
– Ne-am astepta la mai multa modestie din partea unui ministru de Externe al carui premier se confrunta cu un proces.
– Atitudinea Ungariei in criza refugiatilor e ne-europeana si o rusine pentru Europa.
– E rusinea Europei ca Ponta minte in mod constant si calomniaza o tara vecina.
– O sa-mi apar tara si guvernul!
– Romania a fost necinstita si si-a calculat gresit puterea.
Replicile reproduse mai sus au fost schimbate in perioada 14-21 septembrie 2015, intre oficiali romani (premierul si ministrul de Externe) si maghiari (ministrul de Externe si vicepresedintele Parlamentului). Prilejul a fost oferit de criza migrantilor. In mod paradoxal, ea a starnit o competitie intre Bucuresti si Budapesta cu tema: „cine e mai european?”. Exprimarile celor implicati vadesc nervozitate si intoleranta, ingrediente ale unui nationalism arogant.
Din perspectiva europeana, dialogul – de fapt, sirul de insulte – e ridicol. Intr-adevar, cand a fost vorba despre solutia propusa de Comisia Europeana pentru criza migrantilor, si Romania, si Ungaria au votat la fel in Consiliul JAI, impotrivindu-se planului Juncker. De ce, atunci, atata energie consumata pentru a jigni un vecin, cu care esti, pe fond, de acord?
Nu e, de altfel, unicul dialog contondent. Ridicand ziduri la granite, Ungaria a iritat mai multi vecini, dar nu doar ea a fost implicata in certuri care ar fi parut imposibile in urma cu 2-3 luni. Tensiunea cea mai mare s-a ivit, deocamdata, in relatia dintre Belgrad si Zagreb: s-a ajuns la blocarea camioanelor la granita, apoi a persoanelor. Nu a refugiatilor din Siria, ci a vecinilor europeni.
Dificultatile de a gestiona criza migratiei au creat numeroase efecte surprinzatoare. Am in vedere, in primul rand, reintroducerea controalelor la frontierele dintre mai multe state Schengen. Dar tensiuni nationaliste n-au aparut decat intre fostele tari comuniste. Care sa fie, deci, explicatia?
Avansez aici o ipoteza. Criza ne-a prins – pe toti europenii – la fel de nepregatiti cum ne-a gasit si cea din zona euro. Ambele au, de altfel, cauze in afara Uniunii. Destabilizarea a fost la fel de ampla, fiindca nici in cazul monedei comune, nici in privinta valului de refugiati nu aveam reguli care sa se aplice in mod pertinent. De pilda, Conventia de la Dublin, care prevede ca azilul se cere doar in tara unde pui piciorul, nu avea in vedere mase impresionante de oameni, ci doar indivizi disparati.
In Occident, migrantii nu erau, insa, ceva cu totul nou. Societatea si politicienii erau obisnuiti sa dezbata asemenea chestiuni si sa asume gazduirea. Cu exceptia fostei Iugoslavii, tarile din Europa centrala si orientala n-au cunoscut in trecutul lor recent migratia si refugiul. Cand au dat cu nasul de ele, indiferent ca era vorba de intrarea in tara a sute de mii de persoane (cum s-a intamplat in Ungaria) sau doar de fantasma strainilor (cum a fost, deocamdata, cazul in Romania), guvernele au recurs la replierea nationalista. Limbajul a tradus/tradat in mod dramatic frica de Celalalt.
Pentru Viktor, nu a mai contat ca e vorba despre un sirian sau despre vecinul Victor. Si nici viceversa.
Migrantii ii obliga pe europeni la reconciliere.
Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).„
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
septembrie 28, 2015
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Afganistan, Al-Qaeda, Arabia Saudita, Atitudine, Atitudini, Barack Obama, Bashar al-Assad, Benjamin Netanyahu, criza imigrantilor, Diverse, Egipt, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, François Hollande, Franta, guvern, Hezbollah, Inaltimile Golan, Irak, Iran, ISIS, Israel, Jabhat al-Nusra, Jean-Yves Le Drian, John Kerry, Libia, Mohammad Javad Zarif, NATO, nivel de trai, normalitate, oameni, Obama, ONU, Opinia mea, parerea mea, partide politice, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, Ponta, Primavara araba, Putin, Qatar, România, Rusia, Siria, social, societate, Statul Islamic, stiri, SUA, Turcia, UE, Ungaria, United States, Uniunea Europeana, USA, Victor Ponta, Viktor Orban, Vladimir Putin, WordPress |
Un comentariu
O tragedie ingrozitoare prabusirea acestui avion civil, plin cu pasageri… Este un lucru ingrozitor ceea ce s-a intamplat. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
Aceasta tragedie ridica insa o problema neplacuta si a carei rezolvare nu poate fi amanata prea mult… Sigur, se vor face investigatii si se va vedea foarte clar care a fost cauza prabusirii avionului. Am inteles ca ar fi vorba de o racheta trasa de separatistii prorusi. Chestiunea foarte neplacuta este urmatoare: daca situatia din Estul Ucrainei e scapata de sub control, inclusiv fluxurile de armament din Federatia Rusa spre separatistii din Ucraina? Este o mare problema cum au intrat acesti separatisti in poesesia unor lansatoare de rachete capabile sa loveasca un avion care, din cate inteleg, zbura la altitudine mare. De asemenea, cum putem fi siguri ca nu se va lansa o racheta cu raza medie de actiune, de pe teritoriul Federatiei Ruse, astfel incat sa doboare un alt avion civil care sa zboare deasupra Ucrainei? Atunci cine va avea responsabilitatea, mai ales ca rusii ar putea pur si simplu sa nege? Vladimir Putin a facut apel la incetarea focului in Estul Ucrainei. Fara prea mari sanse de succes. Si atunci nu cumva sepratistii cat si unii generali din Armata Rusa, dar si unii ofiteri ai serviciilor de securitate ruse nu l-ar mai asculta pe seful de la Kremlin…? Nu cumva sunt niste baieti acolo care incep sa-si faca intr-un mod foarte periculos de cap? Moscova a si dezmintit ca ar fi trecut granita cu Ucraina rachete din Federatia Rusa… Trebuie sa stim foarte clar cum sta situatia acolo pentru ca sa stim ce avem de facut! Cat de „intamplatoare” a fost aceasta racheta care a doborat avionul? Maine la ce ne putem astepta din partea unor descreierati, pierduti de sub orice control? La o racheta trimisa din „greseala” la Constanta sau in centrul Varsoviei? Pentru ca mie mi se pare ca lucrurile nu se vor opri aici. Ma tem ca rusii testeaza reactiile Occidentului la actiunile lor agresive. Este si asta o posibilitate. Insa imi pare mai mult o actiune pe cont propriu a unor elemente interesate si trebuie sa stim foarte clar daca e asa si daca Rusia poate sa-i tina sub control. In orice caz, NATO nu poate lasa ca situatia sa se degradeze in Ucraina si de aceea ar trebui sa se implice activ in distrugerea pana la anihilare a gruparilor separatiste proruse: izolarea lor si distrugerea lor. Iar daca se constata ca vine ajutor pentru acesti teroristi din partea Rusiei, atunci acest ajutor trebuie impiedicat sa ajunga la destinatie sau eventual lasat sa ajunga si, odata ajuns, distrus impreuna cu separatistii. Pana la urma, ori e alba, ori e neagra!! Ne putem permite tolerarea separatistilor prorusi si tot razboiul civil pe care l-au inceput? Nu cumva riscam, daca ii toleram, sa avem pe viitor catastrofe si mai mari decat un avion plin cu pasageri, oameni nevinovati?
Trebuie cantarite foarte bine lucrurile, analizate foarte bine rapoartele serviciilor secrete si actionat in consecinta.
Parerea mea este ca trebuie sa fim atenti. Vladimir Putin a lansat Rusia intr-o aventura periculoasa. Insa nici nu putem sa toleram prea mult agresiunea separatistilor prorusi, altminteri riscam sa fim acuzati noi de complicitate la actiuni teroriste…
Gandul
Se arata ca:
„Ambasadorul Ucrainei în România, Teofil Bauer, a susţinut o conferinţă de presă pe tema catastrofei aviatice, la sediul ambasadei din Bucureşti. Gândul a transmis LIVE. Diplomatul ucrainean a declarat că există toate motivele pentru a se afirma că „este vorba de doborârea intenţionată a aeronavei cu folosirea unui complex antiaerian”. El a spus că Ucraina nu a folosit în cadrul operaţiunii antiteroriste din estul ţării nici sisteme antiaerien, nici avioane de luptă (s-a speculat că avionul malaezian a fost însoţit de două avioane ucrainene de luptă). Bauer a mai afirmat că, din înregistrările serviciilor secrete, reiese clar că separatiştii au tras cu racheta în avion, ce nu e clar e dacă ştiau că este unul de pasageri sau l-au confundat cu unul militar ucrainean. Ambasadorul a mai spus că există deja informaţii că cutiile negre ale aeronavei doborâte sunt trimise de separatişti în Rusia.
CELE MAI IMPORTANTE DECLARAŢII:
Preşedintele Ucrainei a iniţiat o comisie de stat pentru ancheta care are ca scop clarificarea actului terorist. Conform datelor din prezent, în jurul orei 16.20 avionul a dispărut de pe ecranele radarelor centrului regional Dnepropetrosk.
Guvernul Ucrainei ia toate măsurile pentru a negocia cu grupurile armate accesul la locul accidentului şi repatrierea victimelor accidentului.
Pe parcursul uiltimelor zile, acesta este al treilea avion doborât. Pe 14 şi 16 iulie, de pe teritoriul Federaţiei Ruse, au fost doborâte avioane ale Ucrainei. Avem toate motivele să credem că este vorba de doborârea intenţionată a aeronavei cu folosirea unui complex antiaerian. Pe parcursul operaţiunii antiteroriste, instalaţiile antiaeriene ale Ucrainei nu au fost folosite.
Avioane de vânătoare ale Ucrainei nu au fost în spaţiul aerian. Avionul Boeing 777 se afla în afara zonelor de afectare ale forţelor armate ale Ucrainei. Deja am publicat dovezi incontestabile că avionul a fost doborât de teroriştii proruşi, cu armele Rusiei. Acest caz a dovedit că implantarea instabilităţii de către Kremlin în Dinbass este terorism de stat, care este o ameninţare directă la pacea şi stabilitatea internaţională.
Conform datelor SBU, sunt dovezi că racheta cu care a fost doborât avionul a fost lansată de pe teritoriul controlat complet de grupurile separatiştilor.Nu putem ştii sigur de unde provine acest armament.
În Ucraina va sosi reprezentantul Malaeziei, care va participa la investigaţie.
Guvernul Ucrainei a închis spaţiul aerian în această zonă.
A apărut informaţia că a fost găsită a doua cutie neagră a aeronavei, care va da posibilitatea clarificării condiţiilor în care a avut loc acest eveniment. Prima cutie a fost găsită de serviciile care lucrează acolo.
154 pasageri sunt olandezi, 43 malaezieni (15 membri ai echipajului şi 2 copii), 24 australieni, 12 indonezieni (un copil), 9 britanici, 4 germani, 4 belgieni, 3 filipinezi şi un canadian. Nu avem încă informaţia că există un român (MAE a anunţat că un pasager avea dublă cetăţenie, inclusiv românească).
Din informaţii neoficiale, o cutie neagră a fost trimisă deja Rusiei, iar a doua va fi de asemenea transferată. Dă o idee despre cine este implicat în acest accident.
Ieri, preşedintele Poroşenko a vorbit telefonic cu premierul Olandei, l-a informat şi a invitat partea olandeză să participe la această anchetă. Olanda va trimite experţi pentru anchetă.
Avem informaţia neoficială că separatiştii vor asigura accesul la locul accidentului.
Un separatist l-a informat pe coordonatorul său din serviciile secrete ruseşti despre doborârea unei aeronave An-26. El a indicat exact locul prăbuşirii. După ce s-au deplasat la locul prăbuşirii, au informat că era o aeronavă civilă. Că au ştiut sau nu de la început că e avion civil, asta nu ştim. Dar că ei au lansat racheta este un fapt.
Ucraina este în stare de război şi suntem gata pentru orice. Suntem gata să ne opunem atacurilor teroriste pe teritoriul Ucrainei.
Aeronava s-a distrus în aer. Raza resturilor de la avion este pe la 4 km. Asta complică lucrările anchetei. Informaţia prealabilă poate să apară chiar azi.
Ca să fie pace în Ucraina, nu e nevoie de prea multe eforturi. Totul e foarte simplu şi clar. Ucraina se află într-o confruntare militară cu Rusia şi poate să efectueze măsuri pentru a respinge puteri militare aflate pe teritoriul Ucrainei. În primul rând, trebuie ca Rusia să nu finanţeze şi să nu dea armament grupurilor teroriste de pe teritoriul Ucrainei. În acest context, cuvântul cel mai greu îl au UE, SUA şi NATO.
Avioanele militare care zboară prin această zonă sunt echipate cu sisteme antirachetă, şi tot au fost doborâte de forţele separatiste.
Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines, cu 298 de persoane la bord s-a prăbuşit în estul Ucrainei, în zona Doneţk, unde au loc lupte între separatiştii pro ruşi şi armata ucraineană. Ucraina vorbeşte despre „doborâre” şi „act terorist” şi susţine că separatiştii proruşi au folosit un sistem antiaerian rusesc BUK, cu rachete sol-aer şi acuză Rusia de implicare în această tragedie, în timp ce separatiştii şi ruşii neagă orice implicare.
Separatiştii proruşi susţin că nu au armament capabil să atingă avioanele de linie, însă există relatări pe internet în care separatiştii se lăudau că au intrat în posesia unui BUK. SBU, serviciul secret de la Kiev, a publicat o înregistrare în care un lider separatist relatează serviciilor secrete ruseşti cum au doborât un An-26 – avion militar de transport ucrainean.
Ruşii îl informează că au doborât un avion civil de pasageri. Autenticitatea înregistrării nu poate fi verificată. CNN şi Wall Street Journal citează oficiali americani care susţin că aeronava a fost lovită de o rachetă. Potrivit companiei Malayasia Airlines la bordul avionului prăbuşit în Ucraina se aflau 298 de persoane, dintre care 154 de olandezi, 27 de australieni, 23 de malaezieni, 11 indonezieni, 6 britanici, 4 germani, 4 belgieni, 3 filipinezi şi un canadian. În cazul a 47 de pasageri nu a fost confirmată naţionalitatea. Cei 15 membri ai echipajului erau malaezieni.
Acesta este al doilea avion pe care compania Malaysia Airlines îl pierde în acest an, după ce un Boeing a dispărut pe 8 martie în apele Oceanului Indian, nefiind găsit nici la ora actuală.”
Romania Libera
Se arata ca:
„Un alt jurnalist rus a demisionat în semn de protest faţă de deformarea adevărului faţă de Ucraina, denunţând astfel politica editorială practicată în anumite redacţii din Rusia. De data aceasta este vorba despre Pavel Sheremet, de la postul de televiziune OTR. Potrivit portalulului deschide.md de la Chişinău, Sheremet, originar din Belarus, a anunţat pe pagina sa de Facebook această decizie.
„Consider anexarea Crimeei și sprijinul oferit separatiștilor din estul Ucrainei o aventură sângeroasă și o greșeală fatală comisă de oficialii ruși, care va genera un dezastru în țară, dacă nu va fi oprită acum”, a scris jurnalistul.
Citește și: VIDEO & GALERIE FOTO. UPDATE. Rebelii beți trag focuri de avertisment în locul unde a fost doborât avionul în estul Ucrainei. Malaysia acuză un act de trădare. Naționalitățile pasagerilor, dezvăluite. Ucraina: Insurgenţii proruşi distrug dovezile cu susţinerea Rusiei. Băsescu condamnă atacul
Este al treilea caz de jurnalist din Rusia care demisionează, din cauza manipulării din presa de la Moscova. Cu numai o zi în urmă, corespondentul Russia Today, de la Londra, Sara Firth, a anunţat şi ea că demisionează, nemulţumită de felul în care postul pe care îl reprezenta difuza ştirile din Ucraina. De la aceeaşi instsituţie media a mai demisionat, în luna martie, şi o altă jurnalistă, Liz Wahl, ea invocând acelaşi tip de manipulare editorială în ce priveşte Ucraina.”
Update
Pozitia Occidentului
Mediafax
Se arata ca:
„Statele Unite, Olanda, Australia, Germania şi Marea Britanie îndeamnă Rusia să faciliteze accesul la locul prăbuşirii avionului malaysian, în estul Ucrainei, considerând inadmisibilă actuala situaţie, conform CNN.
Statele Unite consideră „inadmisibilă” situaţia de la locul prăbuşirii avionului malaysian. „Locul nu a fost securizat şi există informaţii că unele corpuri au fost mutate, la fel şi fragmente ale fuselajului”, a declarat Jen Psaki, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat.
Premierul Olandei, Mark Rutte, i-a cerut preşedintelui rus, Vladimir Putin, să asume „responsabilitatea pentru insurgenţii susţinuţi de Moscova”. La rândul lui, ministrul olandez de Externe, Frans Timmermans, s-a declarat „şocat” şi „indignat” de informaţii privind mutarea unor cadavre de la locul prăbuşirii avionului. La bordul avionului malaysian se aflau 192 de cetăţeni olandezi.
„Este o crimă abominabilă”, a reacţionat premierul Australiei, Tony Abbott, în contextul în care 27 de australieni au murit în incidentul aviatic.
„S-a întâmplat pe un teritoriu controlat de ruşi, rebelii sunt susţinuţi de ruşi, iar arma utilizată probabil este rusească”, a spus Abbott, precizând că i-a transmis proteste ministrului rus al Comerţului, Denis Manturov, aflat în vizită în Australia.
Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a declarat că aşteaptă ca Rusia să faciliteze accesul la locul prăbuşirii avionului malaysian.
Premierul britanic, David Cameron, l-a somat pe preşedintele rus, Vladimir Putin, să faciliteze accesul la locul avionului prăbuşit în estul Ucrainei, avertizând că, în caz contrar, Occidentul trebuie să schimbe fundamental abordarea faţă de Rusia. „Uniunea Europeană trebuie să înăsprească sancţiunile împotriva Rusiei, dacă Moscova nu modifică abordarea în cazul anchetei privind doborârea avionului companiei Malaysia Airlines”, a scris David Cameron în publicaţia The Sunday Times.
„A venit vremea ca UE să arate că puterea, influenţa şi resursele sale contează. UE trebuie să îşi susţină principiile”, a adăugat Cameron.
„Dacă preşedintele Putin nu schimbă abordarea faţă de Ucraina, atunci Europa şi Occidentul trebuie să schimbe în mod fundamental abordarea faţă de Rusia”, a atras atenţia premierul britanic. Zece britanici se aflau la bordul avionului malaysian prăbuşit în Ucraina.”
Pozitia Rusiei
Se arata ca:
„Rusia aşteaptă explicaţii din partea Ucrainei în legătură cu sistemele de rachete de tip Buk pe care armata ucraineană le-ar avea în zona în care s-a prăbuşit avionul de pasageri malaysian, afirmă adjunctul ministrului rus al Apărării, Anatoli Antonov, citat de AFP.
Anatoli Antonov a prezentat sâmbătă câteva „întrebări simple” adresate Administraţiei de la Kiev în legătură cu doborârea avionului malaysian, incident atribuit de Ucraina şi de Statele Unite insurgenţilor proruşi susţinuţi de Moscova.
„Răspunsul la aceste întrebări ar putea să ne permită tuturor, nu doar Rusiei, ci şi Occidentului şi Asiei, să încerce să găsească răspunsul la o întrebare fundamentală: ce s-a întâmplat pe cerul Ucrainei şi ce putem face ca aşa ceva să nu se repete?”, a spus Antonov.
Oficialul rus a cerut Guvernului de la Kiev să ofere detalii despre utilizarea rachetelor Buk în estul Ucrainei şi de ce există astfel de sisteme dat fiind că insurgenţii nu au avioane.
Potrivit Ministerului rus al Apărării, în ziua prăbuşirii avionului malaysian, sisteme de rachete Buk ale armatei ucrainene erau operaţionale în estul Ucrainei. Moscova susţine că armata ucraineană are 27 de sisteme de rachete Buk în regiunea Doneţk.
Kievul afirmă că echipajul care a lansat racheta spre avionul de pasageri malaysian era format din cetăţeni ruşi. Potrivit serviciilor de spionaj americane, avionul malaysian a fost doborât cu o rachetă de tip Buk SA-11, de fabricaţie rusească.
Preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat vineri că „dovezile arată că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer lansată dintr-o zonă ucraineană aflată sub controlul separatiştilor proruşi”, sugerând că au fost utilizate sisteme militare de fabricaţie rusească.
Avionul Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit pe 17 iulie în apropierea localităţii Grabovo, la 50 de kilometri de Doneţk, într-o zonă în care au loc confruntări între forţele ucrainene şi separatiştii proruşi. Cursa MH17 zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur şi avea la bord 298 de persoane. Nu există supravieţuitori.”
Insa adevarata pozitie a Rusiei este aceasta (sa vedem articolul si apoi comentam putin):
Se arata ca:
„Acuzaţiile Administraţiei Statelor Unite privind implicarea separatiştilor ruşi în prăbuşirea avionului de pasageri relevă „percepţia aberantă” a Washingtonului despre situaţia din estul Ucrainei, afirmă Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe. Şeful Serviciului ucrainean de contraspionaj susţine că echipajul care a lansat racheta spre avionul de pasageri malaysian era format din cetăţeni ruşi.
UPDATE 15:12 Ucraina susţine că cetăţeni ruşi, susţinuţi de Moscova, au lansat racheta care a doborât avionul
Echipajul care a lansat racheta spre avionul de pasageri malaysian era format din cetăţeni ruşi, susţine şeful Serviciului ucrainean de contraspionaj, Vitali Nada, citat de Reuters.
„Avem dovezi clare că acest atac terorist a fost comis cu ajutorul Federaţiei Ruse”, a declarat Vitali Nada într-o conferinţă de presă.
„Ştim cu claritate că echipajul sistemului de rachete era format din cetăţeni ruşi”, a adăugat Nada, cerând Moscovei să ofere numele ofiţerilor din Ucraina pentru a fi interogaţi.
Potrivit serviciilor de spionaj americane, avionul malaysian a fost doborât cu o rachetă de tip Buk SA-11, de fabricaţie rusească.
„Declaraţiile reprezentanţilor Administraţiei SUA relevă percepţia politică profund aberantă a Washingtonului despre ce se întâmplă în Ucraina”, a spus Riabkov, conform RIA Novosti.
„În pofida argumentelor clare şi incontestabile oferite de insurgenţi şi de Moscova, Administraţia SUA îşi continuă propria agendă”, a adăugat oficialul rus.
Riabkov afirmă că Washingtonul a declanşat tensiunile din estul Ucrainei prin ingerinţele în afacerile ucrainene şi prin provocarea revoltelor care au condus la înlăturarea preşedintelui prorus Viktor Ianukovici, în februarie. „În frenezia geopolitică şi în tentativele de implementare a unor metode de inginerie socială şi politică peste tot, Statele Unite acţionează ca un chirurg nepregătit: taie adânc la început, apoi încearcă să coasă rana în mod grosolan, ca durerea să persiste mult timp”, a spus Riabkov, citat de RIA Novosti.
„Casa Albă a stabilit cu claritate cine este de vină înainte de efectuarea investigaţiei în cazul avionului prăbuşit”, a afirmat, la rândul său, vicepremierul rus Dmitri Rogozin.
Preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat vineri că „dovezile arată că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer lansată dintr-o zonă ucraineană aflată sub controlul separatiştilor proruşi”, sugerând că au fost utilizate sisteme militare de fabricaţie rusească.
Serghei Riabkov: Statele Unite sunt responsabile pentru declanşarea conflictului din Ucraina
Rusia consideră că Statele Unite poartă responsabilitatea pentru declanşarea conflictului din Ucraina, afirmă Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe, negând orice implicare a Moscovei în doborârea avionului malaysian.
Riabkov afirmă că Washingtonul a declanşat tensiunile din estul Ucrainei prin ingerinţele în afacerile ucrainene şi prin provocarea revoltelor care au condus la înlăturarea preşedintelui prorus Viktor Ianukovici, în februarie.
„În frenezia geopolitică şi în tentativele de implementare a unor metode de inginerie socială şi politică peste tot, Statele Unite acţionează ca un chirurg nepregătit: taie adânc la început, apoi încearcă să coasă rana în mod grosolan, ca durerea să persiste mult timp”, a spus Riabkov, citat de RIA Novosti.
Acuzaţiile Administraţiei Statelor Unite privind implicarea separatiştilor proruşi în prăbuşirea avionului de pasageri relevă „percepţia aberantă” a Washingtonului despre situaţia din estul Ucrainei, a precizat Serghei Riabkov. „Declaraţiile reprezentanţilor Administraţiei SUA relevă percepţia politică profund aberantă a Washingtonului despre ce se întâmplă în Ucraina”, a spus Riabkov.
„În pofida argumentelor clare şi incontestabile oferite de insurgenţi şi de Moscova, Administraţia SUA îşi continuă propria agendă”, a adăugat oficialul rus.
„Casa Albă a stabilit cu claritate cine este de vină înainte de efectuarea investigaţiei în cazul avionului prăbuşit”, a afirmat, la rândul său, vicepremierul rus Dmitri Rogozin.
Avionul Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit pe 17 iulie în apropierea localităţii Grabovo, la 50 de kilometri de Doneţk, într-o zonă în care au loc confruntări între forţele ucrainene şi separatiştii proruşi. Cursa MH17 zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur şi avea la bord 298 de persoane. Nu există supravieţuitori.”
Un articol foarte important!! In primul rand, Contraspionajul Ucrainean arata cu subiect si predicat ca echipa care a lansat racheta a fost formata din cetateni rusi si ca „atacul terorist” a fost comis cu ajutorul Federatiei Ruse.
Pozitia Kremlinului s-ar putea rezuma in felul urmator: Rusia stie ce e mai bine pentru Ucraina, nu SUA! Cam asta vrea sa spuna.
O pozitie inselatoare…
Se arata ca:
„Moscova consideră că Administraţia de la Kiev poartă întreaga responsabilitate pentru prăbuşirea avionului malaysian, argumentând că Ucraina nu ar fi trebuit să permită trecerea unui avion de pasageri deasupra unei zone afectate de un conflict militar.
„Este necesar să investigăm nu doar prăbuşirea propriu-zisă, ci şi modul în care autorităţile aeronautice ucrainene şi-au îndeplinit obligaţiile profesionale”, a declarat ambasadorul rus la ONU, Vitali Ciurkin.
„Fiecare stat este responasabil de avioanele care survolează teritoriul lor”, a argumentat Ciurkin, întrebându-se cum a fost posibil ca un avion de pasageri să treacă pe deasupra unei zone de conflict.
Ambasadorul Rusiei la ONU a dat asigurări că Moscova nu este implicată în niciun fel în prăbuşirea avionului malaysian. „Rusia nu a doborât avionul”, a dat asigurări Ciurkin, în contextul în care este anchetată ipoteza conform căreia aeronava a fost doborâtă de separatişti proruşi cu un rachetă de fabricaţie rusească.
Avionul Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit pe 17 iulie în apropierea localităţii Grabovo, la 50 de kilometri de Doneţk, într-o zonă în care au loc confruntări între forţele ucrainene şi separatiştii proruşi. Cursa MH17 zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur şi avea la bord 298 de persoane. Nu există supravieţuitori.”
Asa ar fi, numai ca asta nu-i scuza pe cei care au doborat avionul. Punand problema intr-o asemenea maniera, Ciurkin pare a nu sesiza faptul ca incidentul s-ar si putut intampla oriunde in Ucraina, intrucat exista si rachete cu o raza mai mare de actiune, care ar fi putut fi lansate de undeva pe teritoriul Ucrainei. Ar insemna sa nu se mai poata zbura pe teritoriul Ucrainei, lucru evident inacceptabil. De fapt, pozitia lui Ciurkin ii acopera, intr-un mod foarte subtil, e adevarat, pe cei care au lansat racheta. Si partea cea mai periculoasa este ca se poate lansa o racheta cu raza medie de actiune de undeva din Federatia Rusa, care sa patrunda in UE sau in alta parte. Loveste un avion, iar Rusia se derobeaza de orice responsabilitate – un lucru ce nu-l putem admite!
DE citit si…
Se arata ca:
„Compania Malaysia Airlines a difuzat naţionalităţile tuturor persoanelor aflate la bordul avionului Boeing 777 prăbuşit pe 17 iulie în estul Ucrainei, cele mai multe victime, 192, fiind din Olanda.
La bordul Cursei MH17 erau 192 de cetăţeni olandezi, inclusiv o persoană cu dublă cetăţenie – olandeză şi americană.
Patruzeci şi patru dintre victime sunt din Malaysia, inclusiv 15 membri ai echipajului.
La bordul avionului se aflau 27 de australieni, 12 indonezieni, zece britanici (inclusiv un pasager care avea şi cetăţenie sud-africană), patru germani, patru cetăţeni belgieni, trei filipinezi.
De asemenea, printre victime figurează un cetăţean canadian şi un neo-zeelandez.
Numărul total al pasagerilor şi membrilor echipajului este de 298. Toate persoanele aflate la bordul avionului au murit.
Ministerul român al Afacerilor Externe a anunţat că în avion s-a aflat un bărbat cu dublă cetăţenie, canadiano-română.”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
iulie 20, 2014
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, criza economica, Diverse, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, guvern, Malaysia Airlines, NATO, normalitate, oameni, ONU, Opinia mea, parerea mea, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, România, Rusia, SUA, Ucraina, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Vitali Ciurkin, Vladimir Putin, WordPress |
5 comentarii
Puterea
Se arata ca:
„Premierul Victor Ponta a precizat că va propune o dezbatere naţională, privind vârsta optimă pentru începerea învăţământului obligatoriu, înainte ca Guvernul şi Ministerul Educaţiei să ia o decizie în acest sens. Prim-ministrul a afirmat totodată că la nivel european şi mondial există discuţii porivit cărora toţi copiii să fie de la vârsta de cinci ani într-un sistem instituţionalizat de educaţie.
„Astăzi, se discută pe plan european, pe plan mondial ca toţi copiii să fie într-un sistem instituţionalizat de educaţie încă de la vârsta de cinci ani şi cred că o asemenea decizie nu trebuie luată doar de Guvern sau de Ministerul Educaţiei. Cred că e o deczie foarte importantă care se referă şi la mentalitatea din România. Ştiţi foarte bine, bunicii sunt obişnuiţi să stea mai mult cu copiii acasă, să-i ţină mai mult. Să facem o dezbatere reală, pentru ca, atunci când se ia decizia, nu doar să imităm un sistem european sau de pe plan mondial”, a afirmat premierul Victor Ponta.
Prim-ministrul a mai spus că, personal, aproape a fost convins în acest sens de ministrul Educaţiei, Remus Pricopie. Victor Ponta a ţinut să precizeze că el nu mai este direct vizat de o astfel de regulă, deoarece fiica sa a împlinit deja vârsta de şase ani.”
Eu propun varsta de 3 ani!! 😆 Glumesc, desigur. Insa este de observat cum a rasarit ideea asta cu cinci ani: pentru „că la nivel european şi mondial există discuţii porivit cărora toţi copiii să fie de la vârsta de cinci ani într-un sistem instituţionalizat de educaţie„. Pai, daca la nivel mondial (va dati seama, MONDIAL!!) si european (nu mai spune, EUROPEAN!!) exista astfel de discutii, atunci, desigur, Romania o ia inaintea tuturor si va propune varsta de cinci ani, anticipand, fireste, tendintele novatoare de pe plan mondial si european. Nu m-ar mira! Spiritul gregar al romanului se poate manifesta si in aceasta privinta. Asta numai asa, ca sa fim in rand cu lumea, fara nicio alta justificare.
Dupa parerea mea, varsta de 7 ani este una normala. Referitor la Romania nu vad de ce trebuie scazuta aceasta varsta la cea de 5 ani… Chiar nu inteleg. Nu inteleg de ce copilaria trebuie sa fie asimilata neaparat cu scoala. Pe de alta parte intrebarea este: pentru cine pregatim noi acesti copii? Si asta pentru ca, de fapt, Romania este furnizoare de forta de munca (ieftina) pentru alte tari. Aici, la noi in tara, performantele economice sunt foarte reduse, competitivitatea scazuta, au mai ramas intreprinderile de stat dar care sunt producatoare de pierderi si un sector privat dominat mai mult de imm-uri, un sector mai mult al seriviciilor (v. aici si aici doua articole interesante), si nici acesta prea bine dezvoltat dupa parerea mea, si mai putin unul, spre exemplu, industrial, iar agricultura e una de subzistenta. Si atunci cu atat mai mult nu vad de ce trebuie sa platim unui copil sa faca scoala de la 5 ani, adica sa scadem cu doi ani varsta.
Pe de alta parte de ce „toţi copiii să fie de la vârsta de cinci ani într-un sistem instituţionalizat de educaţie„? Toti copiii, adica pe plan mondial. De ce? De ce, cand necesitatile pot fi diferite de la o tara la alta? Aceasta inregimentare a copiilor pe plan mondial intr-un sistem institutionalizat este o idee care imi displace. Ideea urmareste uniformitatea, nu diversitatea si nici unitatea in diversitate (care presupune, desigur, diversitatea). Trebuie spus ca aceasta idee este si antidemocratica intrucat democratia presupune diversitatea. Pe cand uniformitatea aceasta este caracteristica sistemelor de tip dictatorial. De tip comunist, as zice.
„Să facem o dezbatere reală, pentru ca, atunci când se ia decizia, nu doar să imităm un sistem european sau de pe plan mondial” – deci decizia tot se va lua, adica de la cinci ani. Atunci de ce sa mai facem o dezbatere daca decizia este deja luata? Desi om tanar, Victor Ponta a asimilat tiparul comunist foarte bine. Pentru Victor Ponta dezbaterea, democratia inseamna sa convingi oamenii ca asa e bine, ca un copil trebuie dat de la cinci ani la scoala si nicidecum pareri pro sau contra. Bunaoara trebuie sa-l convingi pe bunicul care sta mai mult cu copiii ca e bine sa se mai lase de hobby-ul asta pentru ca partidul hotaraste ca odrasla trebuie de la 5 ani sa mearga la scoala! Observati ca nu a pus problema: vom vedea daca vom lua o asemenea decizie, daca si oamenii sunt de acord. Nu, oamenii, pentru premier, trebuie sa fie de acord, doar ca trebuie convinsi de lucrul asta. Desi nu a cunoscut comunismul, deoarece era prea tanar, cum a si afirmat odata, transpare totusi vocatia sa in acest sens.
Pe mine nu m-a convins de ce trebuie ca un copil sa fie dat la scoala de la cinci ani.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
aprilie 8, 2014
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, comunism, copii, Diverse, economic, economie, educatie, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, internationalism, invatamant, Ministerul Educatiei Nationale, nivel de trai, normalitate, oameni, ONU, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PDL, PNL, politic, Politica internationala, Politice, Ponta, PSD, reforma in invatamant, România, scoala, sistemul de invatamant romanesc, social, societate, stiri, SUA, Uniunea Europeana, Victor Ponta, WordPress |
3 comentarii