De ce nu se scrie o Istorie a Comunismului in Romania?

Eu cred ca noi suntem deficitari la scris lucruri importante… Si as dori prin aceasta critica sa-i aduc pe istoricii nostri la prochimen, cum se spune. Eu cred ca avem istorici buni, oameni seriosi, care isi iubesc meseria, dedicati studiului stiintific si care pot sta alaturi cu cinste de orice mare personalitate in domeniu de pe mapamond. As dori ca aceasta critica sa sensibilizeze si Academia Romana, forul stiintific cel mai inalt de la noi din tara pentru ca eu cred ca este necesar sa incepem sa scriem o Istorie a Comunismului in Romania.

Presedintele Traian Basescu a condamnat comunismul – ati vazut ce zarva au facut atunci unii – pe baza Raportului Tismaneanu. S-a creat atunci Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania tocmai pentru ca sa-i ofere Presedintelui un document pe baza caruia sa condamne comunismul. Au aparut si doua publicatii – aici si aici. Interesant este ca nici Comisia, nici Raportul Tismaneanu, nici cele doua publicatii n-au avut – cel putin eu n-am auzit – girul Academiei Romane, expertiza stiintifica a acesteia. Departe de mine de a nesocoti Raportul Tismaneanu si munca celor din Comisia Prezidentiala. Dimpotriva! Insa mi se pare ca nu e suficient.

Raportul Tismaneanu a fost creat cu un scop precis: condamnarea comunismului. O Istorie a Comunismului in Romania presupune o abordare, dupa parerea mea, mult mai ampla – istoricii cred ca ma inteleg foarte bine. Evident ca pentru o asemenea lucrare, Raportul Tismaneanu ar fi un material pretios. Se pot folosi multe date din arhive, memorii, interviuri etc de pe urma carora omul de stiinta sa extraga adevarul, cu mijloacele cercetarii stiintifice.

A fost o carenta inca de atunci, din 2006, deoarece Comsia Prezidentiala a fost infiintata ad hoc pentru ca Presedintele sa aiba materialul necesar. Ar fi trebuit sa avem pana atunci o Istorie a Comunismului in Romania care sa cuprinda intreaga paleta de aspecte si probleme – de la cele politice, la cele sociale, economice, cu alte cuvinte sa arate cum a inceput comunsimul la noi, cum a evoluat si sa descrie viata poporului roman sub comunism, realizand astfel o imagine cat mai fidela a realitatilor trecute, pe care multi dintre noi le-am trait.

A-ti asuma Istoria e un lucru important. Una e sa traiesti evenimentele, alta e sa le cunosti in profunzime. Dar ce sa mai zicem despre cei nascuti dupa 1989, care n-au trait comunismul, dar au tot dreptul de a-si cunoaste Istoria tarii si poporului lor.

O astfel de Istorie a Comunismului este necesara si pentru a combate pe cale stiintifica manipularile si razboiul informational, viziuni deformatoare ale trecutului nostru recent. Spre exemplu, observati ca inca avem foarte multi nostalgici dupa comunism, iar fenomenul nu e bine explicat si nici nu poate fi bine explicat fara o lucrare stiintifica de istorie care sa trateze cum trebuie lucrurile. Si care ar putea oferi si o viziune sau ar putea deschide o cale legata de ce ar trebui facut in tara asta. Cum vrei sa faci, de pilda, un proiect de tara daca tu, de fapt, nu-ti cunosti cum trebuie Istoria recenta, cea pe care ai trait-o.

A trata problema doar prin prisma condamnarii comunismului exprima o anumita superficialitate pentru ca nu explici, in felul acesta, la modul foarte clar lucrurile. O sa va dau un exemplu: cum se explica faptul ca oamenii s-au revoltat si au iesit in strada masiv in Decembrie 1989 si asta intr-o societate inchisa, cum era pe atunci societatea romaneasca? Ca sa explici la modul clar acest lucru trebuie sa ai o viziune istorica corecta, care nu se poate realiza decat printr-o cercetare stiintifica ampla, cum spuneam mai sus, a comunismului din Romania.

De asemenea, cred ca ar trebui sa incepem sa scriem o Istorie a Postdecembrismului Romanesc, care sa cuprinda perioada de dupa 1989. Imi dau seama de restrictiile de rigoare privind documentele din arhive ce nu pot fi date publicitatii, dar, cu toate acestea ar trebui s-o scriem, sa incepem sa punem cap la cap, cum se spune, rezultatele cercetarii stiintifice. Pentru a afla adevarul, inclusiv despre Revolutia din Decembrie, despre Mineriade, dar si relatiile externe etc.

Multe manipulari sunt legate de faptul ca Istoria Contemporana si cea Recenta nu sunt scrise, nu avem o abordare serioasa si stiintifica asupra evenimentelor, lucru care lasa loc la tot felul de interpretari, uneori neprietene tarii noastre. Din aceasta cauza, desi traim evenimentele, nu cunoastem adevarul si nu ne putem explica anumite evolutii, inclusiv pe plan social. Dupa parerea mea, societatea romaneasca in ansamblul ei a suferit in ultimii 27 de ani transformari de structura dar si de mentalitate pe care actuala clasa politica nici nu le banuieste. De asemenea, sa nu uitam ca deja avem o generatie ajunsa la varsta adulta, desi tanara inca, o generatie care nu a cunoscut comunismul si nu se mai raporteaza la acesta, asa cum fac cei din generatia care a prins comunismul, nu mai vorbesc de cei care au trait, au muncit si unii dintre ei care si-au incheiat cariera in comunism. E o generatie care cred ca doreste sa stie adevarul, dar nu prea are unde sa-l caute, desi, totusi, lucrari stiintifice serioase mai gasesti.

Eu cred ca este foarte clar de ce trebuie scrisa Istoria, asa ca nu insist. As spune totusi ca trebuie sa scriem Istoria Conteporana si cea Recenta, repet: la modul stiintific, si pentru a ne putea explica corect unde ne aflam la ora actuala. De ce, spre exemplu, Romania ramane in continuare una din cele mai sarace tari din UE? De ce se produc tot felul de evenimente la noi, ca de exemplu, unul din cele mai recente, cand partidul de guvernamant, cu o majoritate masiva in parlament, isi da jos propriul Guvern prin motiune de cenzura? De ce au ales calea emigratiei atat de multi romani? Cum se explica, de fapt, Mineriadele? Cum influenteaza serviciile de spionaj societatea romaneasca si in ce masura? De ce doar la noi a fost o Revolutie violenta care a daramat comunismul pe cand in celelalte tari foste comuniste lucrurile nu s-au petrecut asa, ci pe cale pasnica? De ce a urmat la noi o perioada atat de tulbure dupa Revolutia din Decembrie ’89? Cum a fost posibil ca un Guvern – e vorba de Guvernul Romaniei!!! – sa fie dat jos de minieri? De ce atat de multa coruptie la nivel inalt in Romania? De ce nu auzim ca ar fi asa ceva, de exemplu in Cehia? Sau e si acolo o situatie similara ca cea de la noi? Sau doar la noi fenomenul e de asa mare amploare si daca lucrurile stau asa, de ce? E adevarat ca anumite tari occidentale au un interes in coruptia din Romania?

Cum se explica faptul ca Ceausescu a condamnat invazia sovietica in Cehoslovacia, facand opozitie agresiva pe fata lui Brejnev si Uniunii Sovietice – lucru pe care nu l-a mai facut nicio tara a Pactului de la Varsovia, ca apoi regimul sau sa devina din ce in ce mai inchistat, sa se deterioreze economia tarii si sa se ajunga la o mare revolta populara transformata in Revolutie care sa-l dea jos nu doar pe el, dar sa prabuseasca si comunismul? Care au fost adevaratele raporturi ale lui Ceausescu cu rusii? Dar ale lui Gheorghiu-Dej cu rusii? Dar cele cu SUA (intrebare valabila pentru ambii)? A fost intotdeauna sincera si de partea rusilor Ana Pauker? Au existat momente cand Ana Pauker a ascuns rusilor unele lucruri? Dupa Al Doilea Razboi Mondial cand au inceput ca relatiile dintre Romania (tara comunista pe atunci!!) si SUA sa fie excelente? De ce Romania, tara comunista la acea vreme, a avut un interes major in acest sens? De ce SUA a manifestat o atitudine atat de protectoare fata de Romania cand Ceausescu a condamnat in termeni vehementi invazia sovietica in Cehoslovacia, ca doar Romania era de partea cealalta a Cortinei de Fier si chiar si ideologic vorbind adversara SUA la acea vreme? Nu mai vorbesc de vizitele Presedintilor americani in Romania si interesul reciproc, al ambelor tari, chit ca una era comunista, in promovarea unor relatii bilaterale excelente!!!

Ce rol a avut francmasoneria in tara noastra? Care sunt contributiile decisive ale masoneriei romane la Istoria noastra? Masoneria romana are vreun rol in actualitate? Care e acela? De ce BOR osandeste in continuare masoneria, ramanand in vigoare un act din 1937? Ce raporturi, legaturi, relatii au fost si sunt intre Masonerie si Biserica? In alte tari democratice (Franta, SUA, ca sa dau doar doua exemple) Templele Masonice sunt la vedere, le stie toata lumea, de ce in Romania nu e la fel? In Franta masoneria organizeaza dezbateri publice pe diverse teme, la noi de ce nu prea vedem asa ceva? Ce fel de relatii externe avem noi de fapt cu tari precum Kazahstan, Azerbaidjan…? Cum de ne-am orientat noi taman spre KazMunaiGaz…? Ciudat la Masonerie e faptul ca, de exemplu, daca merg pe saitul oficial al MLNR nu pot citi Constitutiile lui Anderson – mi se pare normal: merg pe saitul masoneriei, vreau sa citesc Constitutia, logic! De ce nu se poate lucrul asta? Ce atitudine trebuie sa aiba oamenii fata de masonerie? Ar trebui sa incercam o atitudine de teama…? De ce istoriografia noastra nu prea trateaza chestiuni legate de masonerie si acolo unde Masoneria Romana are merite incontestabile, de ce acestea nu sunt in mod public recunoscute in societatea romaneasca? De ce pentru ca sa citesc o lucrare masonica, o plansa de arhitectura, ca sa folosesc un limbaj masonic, trebuie sa ma duc pe saiturile unor loji masonice straine – cu care MLNR are legaturi – si nu pot sa citesc asa ceva pe saitul MLNR? De ce Biserica si Regimul Comunist sunt impotriva masoneriei si de ce se pastreaza o atitudine de osandire cand societatea noastra e acum una libera si democratica?

Fratilor, parerea mea este ca nu trebuie sa lasam sa se adune prea multe intrebari fara raspunsuri. Nu de alta, dar sa nu inceapa altii sa ne scrie Istoria Recenta si Contemporana…

Apropo de explozia din metroul din Sankt Petersburg…

… inteleg ca ar fi vorba de un islamist rus pe nume Akbarjon Djalilov, de origine kirgiza, ce avea legaturi cu insurgentii din Siria. Kazahstanul inteleg ca doreste sa asiste Rusia in ancheta privind explozia – un tanar kazah, student, a murit in acea deflagratie…

Insa uitati-va, si asta mi se pare extrem de semnificativ, ce moschee a fost construita la Moscova (articolul de mai jos e din 23. sept. 2015):

Mediafax

Una dintre cele mai mari moschei din Rusia, inaugurată la Moscova. Preşedintele Vladimir Putin, prezent la eveniment – FOTO

„Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a inaugurat, miercuri, la Moscova, o moschee cu o capacitate de 10.000 de locuri, construcţie pe care a caracterizat-o ca fiind cea mai mare din Europa.

„Comunitatea musulmană din Rusia datează de secole şi a avut o contribuţie imensă la istoria Rusiei”, a declarat Putin, citat de BBC. 

Noua moschee a fost construită pe locul uneia cu o vechime mai mare de 100 de ani, distrusă în 2011.

La ceremonie au participat preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, şi cel palestinian, Mahmoud Abbas.

Potrivit estimărilor citate de presa internaţională, la Moscova trăiesc în jur de 2 milioane de musulmani. În total, în capitala Rusiei există şase moschei, care se dovedesc însă neîncăpătoare pentru credincioşi.

„

Va propun sa ne uitam bine si sa meditam putin, pentru ca si la noi Ponta vroia sa le faca o moschee, tot una imensa, de dragul relatiilor bune cu Erdogan si sa fim in pas cu moda din lume, nu doar din Europa.

Dupa ce Guvernul rus le-a facut o asemenea demosntratie de bunavointa musulmanilor, permitand o asemenea constructie intr-o tara majoritar crestin-ortodoxa, vedem acum care e multumirea din partea musulmanilor – atentatul terorist de la Sankt Petersburg.

Stau si ma intreb daca doresc sa traiesc intr-o asemenea Uniunea Europeana, in care acestor venetici, de religie musulmana, sa li se arate o asa de mare bunavointa, iar ei, in schimb, drept rasplata, sa ne omoare sau sa ne faca – e culmea tupeului si a prostului gust – „nepotii nazistilor” precum Erdogan, de parca ar dori fortarea metodelor naziste, ducand societatea din Europa la disperare si exasperare!!

Este adevarat ca in Romania nu se intampla asa ceva. E foarte bine, desigur. Si e foarte bine ca nu am acceptat cotele obligatorii pe care dorea sa ni le impuna Germania, via Bruxelles. Dar stau si ma intreb cum ar reactiona poporul roman daca ar avea loc un asemenea atentat aici… Sa nu uitam ca Ponta dorea sa faca la Bucuresti o moschee imensa – proiectul nu cred ca a fost abandonat, doar amanat. Gresesc?

Sa ne uitam ce se intampla in Rusia – le-a facut aceasta moschee mare, frumoasa, iar ei, drept rasplata, drept multumire fac atentate teroriste!!

Trump avea dreptate – peste tot in lume se intampla, in zilele noastre, astfel de nenorociri. In Romania, din fericire, nu se intampla asa ceva. Sa ne ocroteasca Dumnezeu in continuare! Dar situatia pe plan european si chiar international in legatura cu terorismul islamic e ingrijoratoare dupa parerea mea…

Pentru ca se contureaza un esec destul de clar, dupa cum scriam nu demult. Toata lumea da dovada de bunavointa in ceea ce-i priveste pe musulmani. Ei, de atentate teroriste!!

Ce se va intampla?

Esecul sau imposibilitatea integrarii lor in societatea europeana sau, mai exact, euroatlantica, sau poate si mai exact spus: crestina, ar fi de un dramatism fara precedent. Si tocmai asta se intampla. Angela Merkel, in disperare, dadaea dovada de o naivitatea comica spunand ca „sa invatam de la ei” 😆 – ce sa invatam de la ei, stimata doamna? Cum sa facem atentate teroriste? Cum sa omoram pe altii?

Ma mai intreb altceva! In Moscova – o metropola imensa cu o populatie estimata la 15.300.000. de locuitori in limitele orasului – traesc 2.000.000 de musulmani. Cati dintre ei sunt de acord cu pozitia politica si actiunile Kremlinului in Siria? E o intrebare valabila si pentru UE, dar si pentru SUA. Deoarece daca procentul musulmanilor care sustin actiunile statului in care traiesc sunt mici, avem o grava problema politica. De asemenea, refuzul lor de a actiona in plan politic, preferand o asemenea alternativa precum atentatele teroriste, ar trebui sa ne dea serios de gandit…

Stau si eu si ma intreb: cati musulmani din SUA sustin politica externa tarii lor, in care traiesc, cu privire la implicarea in Orientul Mijlociu?

Stau si ma gandesc ca pentru a detensiona situatia, ar trebui sa ai din randul musulmanilor din tara ta, oameni, personalitati care sa sustina politica statului, spre exemplu o implicare militara contra ISIS. Pentru ca altminteri n-ai nici unul, iar tot curentul de opinie din lumea asta islamica traitoare in Europa si SUA este indreptat, spre exemplu de saituri extremist-islamice, dar nu numai – cred ca in special de clerul religios, ultraconservator, impotriva statului in care acesti musulmani traiesc. Asa se explica atentatele din Franta, Germania, Bruxelles, cele din SUA. Ei nu vad ridicandu-se din randul lor un curent de opinie favorabil politicii Frantei in Orientul Mijlociu sau actiunilor Frantei contra ISIS, ca sa dau inca un exemplu. Ei vad doar celalalt curent de opinie, indreptat impotriva Frantei si a politicilor sale. Lucrul asta ar putea explica actiunile lor, de revolta impotriva acestor politici, pentru ca asa le sunt prezentate aceste politici ale statului in care traiesc, de exemplu Franta, ca fiind teribil de respingatoare si revoltatoare.

Primim musulmani in Europa, si-i primim de multa vreme. Dar nu dezvoltam un activism civic in randurile lor, care sa sustina politicile europene si ale statelor care-i gazduiesc, tari care au devenit si ale lor.

Nu se poate asa ceva: cand ti-e lumea mai draga, mai auzi de un atentat facut de ei. Pentru ca nu e dezvoltat acest activism civic care sa sustina politica statului in care traiesc. Franta, ca am dat acest exemplu, a esuat in asa ceva: Sarkozy avea dreptate aici – nu avem un „Islam al Frantei” ci avem un „Islam in Franta”. Este exemplu cel mai clar al esecului de integrare a musulmanilor, inregistrat de Franta.

Un alt exemplu: daca politica SUA, a Administratiei Trump, e favorabila Israelului, atunci ar trebui sa existe printre musulmanii din SUA sustinatori ai unei asemenea politici, care sa creeze un curent de opinie favorabil in randul comunitatii musulmane din SUA.

Evident ca Masoneria (si Serviciile Secrete) trebuie sa se ocupe de asa ceva.

Daca trebuie mai cointeresezi financiar, mai mituiesti pe unul, pe altul. Ce vrei, obrazul subtire cu cheltuiala se tine, spune un vechi proverb…

Scuzati-ma, dar nu se poate asa ceva: sa ai o comunitate importanta de musulmani la tine in tara si destui dintre ei – li se stie numarul? – sa fie impotriva tarii in care traiesc!! Unde ajungem in felul acesta?

In special tineretul musulman ar trebui atras intr-o asemenea miscare de sustinere a politicilordin tara in care traiesc. Este uluitor sa constati ca cei care fac astfel de atentate sunt tineri. Ce inseamna asta? E un curent conservator islamic in randurile tineretului? De ce tineretul n-ar fi tras si cooptat in randurile unui curent de opinie modernizator si progresist. De ce nu se poate lucru asta? Exista preocupare in acest sens?

Ceva trebuie facut pentru ca esecul integrarii lor ar avea consecinte extrem de grave…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Cine a creat Sistemul?

Fara indoiala, evenimentul acestor zile e cel declansat de dezvaluirile incendiare ale lui Sebatian Ghita. Iata ca avem si un prim efect al acestora: Generalul Florian Coldea este pus la dispozitia Directorului General al SRI si obiectul unei anchete interne a SRI, din cate am inteles.

Desigur, ecuatia asta e una complicata si cu multe necunoscute. Mai ales ca e vorba de Prim-Adjunctul Directorului General al SRI… Fara indoiala, trebuie sa tinem cont si de prezumtia de nevinovatie. De asemenea trebuie remarcat ca Binomul SRI-DNA a primit o lovitura dura. Insa principala problema care se pune nu tine neaparat de Florian Coldea sau Laura Codruta Kovesi. Ci de Sistem. Iar daca acest Sistem a inceput de multisor timp sa faca abuzuri – iata o problema ce merita, cred eu , dezbatuta.

Trebuie spus ca cel care i-a promovat in functiile foarte importante in Stat pe cei doi – Kovesi si Coldea – a fost Traian Basescu. S-a difuzat o inregistrare pe la Romania TV al carui protagonist era Traian Basescu – n-am auzit ca Dl. Basescu sa nege ca ar fi fost dumnealui in acea inregistrare sau ca n-ar fi fost declaratiile dumnealui acelea – in care fostul Presedinte al Romaniei, la intrebarea: ce fel de stat e acesta, a raspuns ca e „un stat mafiot”… Dumnealui, prin Constitutie, era reprezentantul statului, deci reprezentantul unui „stat mafiot”, daca e sa ne luam dupa ce a declarat. Si atunci nu se poate sa nu-ti pui problema ce a facut Traian Basescu… Pentru ca informatii avea si era cel mai in cunostinta de cauza sa declare ceea ce a declarat. Si atunci de ce nu s-a opus, de ce nu a luat vreo atitudine daca avea cunostinta ca in acest stat se produc ilegalitati – caci ce altceva inseamna un stat mafiot. Cu atat mai mult cu cat ilegalitatile s-ar fi produs chiar la varful DNA si SRI. Inseamna ca le-a tolerat, nu? Sau poate ca avea tot interesul sa le tolereze…

Pe de alta parte, e uimitor ce criterii de selectie in promovarea unor oameni in stat a avut fostul Presedinte. Intrebat fiind cum a ajuns Codruta Kovesi in inalte functii in stat, Basescu a recunoscut ca el a promovat-o. Auziti ce criterii a avut in vedere: ca era femeie, ca era tanara procuroare – de fapt, el s-a uitat pe lista magistratilor si a ales-o pe ea, ca era cea mai tanara si ca a avusese trei procese soldate cu trei condamnari – deci eficacitate maxima, dupa cum s-a exprimat fostul Presedinte razand. Criterii de gaga, desigur – nu cred ca trebuie sa fii prea destept, sa ai o gandire prea profunda ca sa ai astfel de criterii. Iar pe Coldea l-a promovat pentru ca arata bine si era tanar, si avusese oarecari rezultate in activitate… Interesanta este nota extrem de personala pe care o da Basescu – ii considera ca pe copiii lui, adica fiind tineri. El n-a banut niciodata ca se poate ajunge ca „trei de-ai mei ii aresteaza pe trei de-ai mei”.

Problema e cum s-a putut ajunge la abuzuri, daca intr-adevar se poate vorbi de asa ceva. Iar dezvaluirile lui Sebastian Ghita n-au fost infirmate de nimeni pana acum, nici de Presedintele actual al tarii, Dl. Klaus Iohannis. La Conferinta de Presa, Madalina Puscalau, cand toata lumea astepta cu sufletul la gura punctul de vedere al Presedintelui in dosarul Coldea, ne informa cu un calm dezarmant programul D-lui. Presedinte Iohannis pentru perioada imediat urmatoare. Intrebata fiind de chestiunea ce interesa pe toata lumea, D-na. Puscalau s-a multmit sa ne asigure ca „Presedintele e foarte bine informat”. Dar n-a dezmintit nimic din tot ce a spus Ghita, iar faptul ca Gen. Coldea a fost pus la dispozitia Directorului SRI ne arata ca exista indicii cu privire la acuzatiile aduse de Sebastian Ghita…

Sigur, Coldea sau Kovesi, chiar si Binomul, ar putea sa dispara de pe scena publica. Dar Sistemul asta? Starea asta de lucruri? Pentru ca nu e o stare de lucruri normala. Fara indoiala, se ridica semne de intrebare si asupra lui Sebastian Ghita – cine l-a creat? Pentru ca prea multe despre acest personaj nu stim… A reusit sa faca o avere fabuloasa intr-un timp foarte scurt – inteleg prin contracte cu statul, beneficiarul principal, sau unul dintr ei, fiind chiar SRI, daca am inteles bine. Apoi relatia sa foarte stransa cu SRI si cu Florian Coldea, dar si cu Laura Codruta Kovesi… Apoi disparitia sa misterioasa despre care nimeni nu stie nimic!! Ganditi-va ca Ghita isi facea, in 2010, vacanta in Seychelles, impreuna cu Florian Coldea, cu familiile impreuna. Apropiat de Coldea, apropiat de Ponta… Oamenii astia s-au comportat ca niste mari miliardari, cu vacante de vis printre palmierii unor insule exotice…

Seychelles – nu-i frumos? 🙂

Insa ciudat este cum oameni apropiati Sistemului, care pe cale de consecinta nu puteau decat sa faca parte din el, au ajuns victimile acestuia, ei parand a bea „cupa amaraciunii” pana la capat, chiar si fara voia lor, trecand prin „groaznice incercari”. Si cum Sistemul, in postura Binomului SRI-DNA, a inceput sa aiba o Putere din ce in ce mai mare, excedand nu doar limitele bunului simt, dar si pe cele legale, dupa cat bag sama. Ghita spunea ca si Iohannis ar fi fost vizat, si deci intr-o postura santajabila cu un dosar la adresa D-nei. Iohannis…

Imi dau seama ca ceea ce se intampla pare a fi sfarsitul Epocii Basescu. Si cum in politica – asa se spune – nimic nu-i intamplator, nu pot sa nu remarc ca dezvaluirile lui Sebastian Ghita au coincis cu victoria PSD in alegerile parlamentare iar pe plan extern cu ultimile zile ale mandatului lui Barack Obama. Pe plan intern, PNL din care face parte acum si PDL, fostul partid de suflet al D-lui. Basescu, a inregistrat o infrangere severa in alegeri si trece acum printr-o perioada de redefinire. Klaus Iohannis incearca sa se mentina neutru sau, mai degraba, asa incearca sa para.

Sistemul acesta pus la cale pe vremea mandatelor D-lui. Basescu si sustinut mai apoi cu sprijinul Departamentului de Stat ce a pus accent pe aceasta lupta anticoruptie, Basescu transformand-o in „strategie de securitate nationala”, pare acum sa apuna. Pe fundalul desfasurarii de trupe NATO in Polonia si amenintari ale Rusiei privind Scutul de la Deveselu… Deci intr-un moment de incertitudine privind relatiile ruso-americane. Presedintele Iohannis nu a avut, cel putin pana acum, nicio reactie in acest sens. Schimbarea de la Casa Alba, prin victoria D-lui. Trump, va avea un efect si in Europa, dupa Summitul de la Bratislava ce s-a terminat indecis. Evident, „viziunea asupra unei UE atragatoare” se va contura in perioada urmatoare. Deocamdata e dificil sa ne exprimam o parere asupra coordonatelor economice. Dl. Trump a exprimat o viziune interesanta, ce-i drept, asupra taxelor si impozitelor, dar referitoare la SUA, iar dinamica relatiilor americano-chineze inca nu e foarte clara ca sa putem face predictii asupra economiei chineze – incetineste sau nu? Ca asta, de ceva vreme incoace, e un punct de inflexiune important: cum se comporta China din punct de vedere economic? Ei ori incetinesc, ori accelereaza, dupa ratiuni numai de ei stiute.

Se pare ca traim o perioada de redefiniri, ca sa zic asa. Iar Sistemul va trebui sa se redefineasca si el. Pentru a-l studia cu instrumentele cunoasterii stintifice ar trebui sa vedem, mai intai, cate grade de libertate are si daca tinde spre nivele superioare de organizare. Se pare ca acum se redefineste traiectoria sa ulterioara. Ca sa ma exprim plastic, se pare ca suntem acum intr-o perioada de haos, din care va rezulta o ordine anume. Miscarea sau miscarile Sistemului am putea spune ca sunt date de rezultanta interactiunii fortelor interne si fortelor externe ce se manifesta asupra acestuia. Din acest punct de vedere Sistemul nu se misca intamplator. Si cum „Lumile Superioare sunt domeniul cauzelor si fortelor si nu am putea sa intelegem Lumea Fizica daca nu cunoastem celelalte lumi, daca nu ne lamurim asupra fortelor si cauzelor pentru care toate lucrurile materiale nu sunt decat efecte. Lucrurile care se gasesc acolo sunt durabile, sunt indestructibile.” (v. in Eseuri ezoterice masonice, Andrei Kozma – Magie si Ocultism, cap III. Ocultimsul Rozicrucian, Editura Solaris Print, Bucuresti – 2009), ar trebui, pentru ca sa putem intelege corect lucrurile, ca macar o mica lumina sa strabata in acele „Lumi Superioare”, ca sa intelegem „Lumea Fizica” si ce se intampla in ea. Si chiar daca pare trivial, Sistemul si miscarile sale, ce pot aparea uneori surprinzatoare, sunt determinate de cauzele si fortele izvorate din acele „Lumi Superioare”, principiul enuntat mai sus aplicandu-se si aici. Iar ocultismul se manifesta in ceea ce priveste „adevarurile care se simt dar nu se spun”… 😉

Situatia politica actuala pe plan intern. Scurta analiza

Identificam doi factori principali care influenteaza sau determina mersul lucrurilor: cei interni si cei externi. Sa-i luam pe fiecare in parte.

Factorii interni

Aici e o problema foarte interesanta, cred eu, care tine de evolutia postdecembrista a societatii romanesti.

Daca te uiti pe un manual de stiinte politice, vei vedea ca o societate democratica ar trebui sa aiba cinci partide, corespunzatoare celor cinci orientari, curente politice: stanga, centru-stanga, centru, centru-dreapta si dreapta. Ce e mai mult de cinci, intra in zona extremismului.

Care au fost partidele principale ale socetatii noastre post-decembriste? Evident: PSD (FSN, FDSN, PDSR), PNTCD, PNL (desi a suferit in trecut si sciziuni) la care se adauga UDMR si PRM din zona, hai s-o numim asa, nationalista. In afara de acestea existau, desigur, si alte partide. Societatea noastra e definita consitutional ca fiind pluralista si pluripartista.

Acestea fiind spuse, trebuie remarcata ideea pe care a avut-o Dan Amedeo Lazarescu in trecut si anume dupa ce CDR a pierdut alegerile, ca aceasta alianta sa fie pastrata in continuare, lucru ce ar fi dat posibilitatea conservarii PNTCD pe scena politica. Pentru ca dupa alegerile din 2000, PNTCD a disparut practic din marea politica, fiind macinat mai apoi si de lupte interne. Alegerile legislative din 2000 au condus la cresterea brusca a PRM si astfel majoritatea voturilor a fst obtinuta de PDSR si, pe locul doi, PRM. PNL a obtinut un scor modest, dar a reusit sa supravietuiasca. PNTCD nu a mai intrat in Parlament.

Este foarte limpede ca situatia in 2000, dupa alegeri, nu era una care sa poata fi numita normala. Dupa parerea mea, este meritul lui Corneliu Vadim Tudor ca a inteles, dupa 2000, ca PRM trebuie sa faca mai multi pasi inapoi spre a nu compromite integrarea Romaniei in UE si NATO. Astfel, de-a lungul vremii, mai multi dintre membri marcanti ai PRM au fost, practic, izgoniti de acolo si directionati, daca se poate spune asa, catre PSD. Pana la urma, PRM a inceput sa decada: la alegerile din 2004 obtine in jur de 13% din voturi, iar la cele din 2008 usor peste 3%… La alegerile din 2012, PRM are usor peste 1%… In toata aceasta perioada PNTCD a disparut practic, cum spuneam si mai sus, din marea politica, ne mai avand procentul necesar de a intra in Parlament.

Evident, alegerile legislative din 2000 au aratat in mod limpede un dezechilibru in societate, lucru pe undeva usor de inteles, Romania fiind o tara in tranzitie care avea si are in continuare nevoie de reforme. Numai ca ceea ce s-a intamplat pe termen lung, releva un dezechilibru cu consecinte politice ce nu mi se par deloc faste pentru societate. In locul continuarii CDR, asa cum propusese seniorul liberal, s-a optat pentru o inginerie socio-politica: cresterea unui alt partid: PD. PD, se cunoaste, era un partid social-democrat, ca si PSD si rupt din masivul FSN – deci e de-un trunchi comun cu PSD. Pentru ca PD nu a fost primit in Internationala Socialista, ei au luat decizia sa treaca – peste noapte, cum se spune – la centru-dreapta esicherului politic, urmand inscrierea ulterioara in PPE, unde e si PNTCD. Practic, in locul PNTCD si a traditiilor sale, inclusiv cea anticomunista, a aparut PD. PNTCD a avut lideri batrani, in PD toti tineri. Tineri, tineri, dar ancorati si ei (poate nu toti), la randul lor, in trecutul comunist si in fosta Securitate. PNTCD-ul lui Coposu era cu totul altceva. Ideologic vorbind, crestin-democratia a inceput sa incapa in PD, PNTCD mergand spre uitare. Insa acest PD s-a adaptat foarte greoi noii sale ideologii, de dreapta. Ganditi-va, totusi, la reformele pe care le-a facut CDR sub conducerea PNTCD – chiar daca nu au fost placute, chiar daca nu au fost, unele, aprobate de catre oamenii obisnuiti – si la ce a facut PD, sub Traian Basescu: NICIO REFORMA!!!!!! Iar dezamagirea mea legata de PD si de Basescu e una foarte mare. N-au facut altceva decat sa taie salarii si pensii, au marit TVA, dar reforme de substanta nu s-au facut. Coruptia a inflorit mai mult decat pe vremea PDSR-ului in 2000-2004, Mafia, zisa a PDSR, punandu-se imediat la dispozitiile noii Puteri. Mai mult s-a incercat sa se loveasca in PSD, in adversarii politici.

La ora actuala au disparut, practic, din politica mare doua partide: PNTCD si PRM, lucru care influenteaza si determina situatia actuala din punct de vedere politic.

Inca de pe vremea lui Basescu se vorbea de sistemul bipartit, ca in SUA. Deci o copiere a sistemului american. Insa trebuie sa se stie ca pentru bipartism ai nevoie de o Constitutie corespunzatoare, precum Constitutia SUA sau de un regim politic corespunzator unui astfel de sistem, precum Monarhia Britanica. Insa chiar si in SUA exista mai multe partide, nu doar doua. Cele doua principale – Partidul Republican si Partidul Democrat – sunt, desigur, cele mai cunoscute. Insa se vede ca nici macar in SUA bipartismul nu prea functioneaza. Ce se intampla? Sistemul bipartit presupune existenta a doua partide – unul de Stanga si unul de Dreapta –  sau poate mai bine, mai exact spus – un partid la Putere si unul in Opozitie. Societatea insa e diversa. Vorbeam mai sus de cele cinci orientari politice, la care se adauga si inca doua, desigur: extrema stanga si extrema dreapta. Bipartismul inseamna ca cele doua blocuri sa cuprinda si elemente de extrema. In SUA, lucrul asta a condus la aparitia unui tip de Presedinte, situat mult mai la stanga, precum Obama sau aparitia acestui personaj exotic d.p.d.v politic: Donald Trump despre care nu stim prea multe, nu stim foarte exact, foarte clar ce linie politica are pana la urma si care e pozitia sa in relatiile internationale – deci o incertitudine.

Sistemul bipartid in Romania ar fi insemnat doua partide mari – PSD si PNL, caci PDL (fost PD) nu mai avea sanse de supravietuire, fiind incorporat in PNL in care se afla si acum in proces de fuziune. Iar consecintele se vad si nu sunt deloc grozave: electoratul crestin-democrat nu are un partid in care sa se regaseasca, iar cel nationalist asijderea. De asemenea, trecerea PNL in PPE, facea ca cei care adera la valorile ALDE (formatiunea europeana din care a facut, pana atunci, parte PNL) sa nu se mai poata regasi intr-un astfel de partid – de aceea si schisma din PNL, cu Calin Popescu-Tariceanu, infiintandu-se ALDE (formatiunea romaneasca cu acelasi nume ca cea europeana) si in mod tradtional mai apropiata de social-democrati.

Asa cum inca la pedisti nu s-au format inca in randurile membrilor, a oamenilor, a simpatizantilor, veritabile valori de dreapta, asa si la liberali – la PNL ma refer – nu s-au format inca veritabile valori de dreapta, ceea ce face ca situatia in PNL sa fie neclara. De asemenea, in situatia aceasta, in PNL ar trebui sa incapa si persoane cu vederi, iata, mai nationaliste – pentru ca nu mai au un partid, sau crestin-democrate pentru ca nici ele nu mai au un partid suficient de puternic ca sa-si faca auzita vocea in societate. Or, astfel de lucruri sunt, desigur, daunatoare PNL.

Ca solutie, ar trebui reactivate PNTCD si PRM pentru ca exista un electorat crestin-democrat care trebuie sa aiba un partid care sa-l reprezinte si un electorat mai nationalist, care de asemenea ar trebui sa aiba un partid, o platforma politica care sa-l reprezinte in societate.

Bipartismul nu e conform Constitutiei Romaniei si experimentarea sa nu a condus decat la ce avem astazi si nu a putut conduce nici la crearea unei majoritati in stare sa schimbe Constitutia. Iar o societate libera e una pluralista si pluripartista – tendinta pe care o observam si in SUA, desi avem, istoric vorbind, cele doua mari partide principale. Dar si acolo s-a simtit nevoia si a altor partide – sa ne gandim la Tea Party, ca sa dau doar un singur exemplu, cel de pe partea dreapta a esicherului politic american.

La noi partide noi n-au prea aparut, desi poti sa-ti faci un partid doar cu trei membri. Totusi avem si partide mai noi, ca de exemplu M10 Monicai Macovei si Miscarea Populara a fostului Presedinte, Traian Basescu. Insa sunt prea slabe. Sanse mai mari le are Miscarea Populara ce are acum oportunitatea de a mai castiga din electoratul liberal de dreapta, desi nu e clar daca se va intampla lucrul asta. S-ar putea ca o parte din acest electorat sa se orienteze la alegerile locale catre un independent. Insa deocamdata e prematur sa vorbim de aceste doua partide pentru ca au aparut de curand si trebuie vazuta evolutia lor in timp.

De asemenea, la acest capitol trebuie sa vorbim si de inadecvari, de gravele inadecvari politice existente in partidele noastre. Iata doua articole interesante:

Napoca News

Paradoxul social-democraților clujeni. Propun primar un afacerist local controversat

„În România ideologiile, crezurile de stânga sau dreapta, sunt doar vorbe în vânt și demagogie crasă. Sunt doar acoperiri mincinoase pentru a înșela oamenii, a se vedea votați și a se îmbogății rapid politicienii prin furtul din banul public. Recent, pentru a nu știu câta oară, filiala clujeană a PSD dovedește că nu are nimic în comun cu social-democrația. Când spui social-democrat te gândești la manualul de științe politice: ideologie a unui partid al celor mulți și săraci, care propune un proiect de sprijinire și emancipare în favoarea celor cu venituri mici sau care au nevoie de ajutor. În general social-democrații sunt cei care promovează politicieni proveniți din sfera muncitorilor, agricutorilor și intelectualilor din clasa mijlocie, care oferă programe pentru îmbunătățirea calității vieții celor săraci și numeroși, care nu au acces la resurse și educație. În Cluj-Napoca asistăm la un paradox ce întrece orice demagogie politică: PSD a propus candidat un om de afaceri prosper și controversat, pe Octavian Buzoianu, arhicunoscut de clujeni ca cel care a fost șeful fabricii de bere Ursus, când aceasta a fost transformată din brand de Cluj în viitoare întreprindere transbordată peste Carpați, unde se face berea cu apă de câmpie. Nu știu ce a fost în capul social-democraților clujeni, dar să susții un patron de hotel de lux la primărie din partea unui partid de stânga e ca și cum ai propune un preot șef peste un club de noapte. Octavian Buzoianu nu e candidat independent, el a mai fost consilier din partea unui partid de dreapta Alianța pentru România între anii 2001-2004. Deci e ”vechi, cariat și putred” ca tot eșafodajul politicii post-decembriste.

PSD Cluj nu a ieșit din păcate din sfera amatorismului ”afaceriștilor” de carton și a infaturării universitare golite de sens, marca Ioan Rus sau Vasile Dâncu. PSD Cluj ar trebui să-și schimbe denumirea în Partidul Îmbogățirii Patronilor și atunci ar avea sens și logică propunerea să te reprezinte un afacerist local, frate al candidatului PNȚ. Dacă nu iese ”social-democratul”, atunci lasă că poate intră ”țărănistul” lui Maniu în consiliul local? În Cluj-Napoca politica se face tot în interesul magnaților, nu al clujenilor.Sincer, mai bine rămânea Aurelia Cristea candidat de la PSD, chiar dacă cu legea anti-fumat plămădită într-o manieră ”fascistă” a iritat majoritatea fumătorilor, care se simt în România cum minoritățile persecutate în cel de-al doilea război mondial. Aurelia Cristea, ca tipul de femeie de succes din societatea post-decembristă, cred că obținea, măcar mai multă simpatie decât un afacerist local, acuzat de adevărații social-demcorați clujeni că e doar marioneta lui Rus și Dâncu. Șmecheriile de culise de la PSD Cluj prin înlăturarea Aureliei în favoarea Buzoianului, dovedește că partidul e condus de o subțire minoritate politică, nu de o majoritate specifică unui partid de stânga. Octavian Buzoianu vrea să ajungă primarul Clujului, dar nu știe lucruri elementare despre gospodărirea orașului. La ultima conferință de presă dădea colț în colț când a fost întrebat de un jurnalist cât costă un bliet de autobuz sau cu ce număr de autobuz se ajunge din centru în cartierul Zorilor. Eu mă gândesc serios: ce-l mână pe un afacerist local, multimilionar în euro să candideze la primărie pe un salariu de 6000 de lei/lună? Dorința de putere, de a aface mai mulți bani prin trafic de influență pentru hotelul său și slava deșartă? Răspunsul acesta…poate îl știți voi?

Ionuț Țene„

Evenimentul Zilei

Parodia cu Marian Munteanu este doar începutul sfârșitului

Autor: Mircea Marian

„Mulţi liberali îmi scriu zilele acestea, pe Facebook, şi mă întreabă supăraţi: de ce vă legaţi doar de noi? De ce nu scrieţi nimic de Gabi Firea şi de ceilalţi pesedişti sau de candidaţii cu dosare penale? Răspunsul e simplu.

În primul rând, pentru că nu poţi să te prefaci că nu vezi spectacolul în care candidaţii PNL se suie pe scenă şi se fac singuri de râs. Buşoi, care-şi făcea campanie pe drama de la Colectiv. Ludovic Orban, care se jura că e cinsitit şi, în acelaşi timp, cerea mită de la un om de afaceri înhăţat deja de către DNA. Marian Munteanu, un farsor. În declaraţii, era un antisemit şi un filo-legionar, dar mă îndoiesc că Munteanu avea vreun ideal, în afară de acela de a-i fi lui bine.

În al doilea rând, Firea nu a făcut greşeli majore în această campanie. A stat la televizor, şi-a luat pop-corn şi cola şi s-a uitat la tâmpeniile făcute de liberali. Da, aş fi scris despre dânsa sau despre afacerile familiei ei, dar primii care trebuiau să o monitorizeze, care să vadă circuitul banilor în Voluntari, pentru că aveau acces la informaţii, erau liberalii din consiliile locale şi judeţene. Prin 2013, poate vă mai aduceţi aminte că preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov, liberalul Marian Petrache, a avut o dispută dură cu doamna Firea, pe atunci colega sa de la conducerea USL Ilfov. Bătălia era pe controlul asupra sumelor uriaşe alocate pentru canalizarea judeţului – zeci sau sute de milioane de euro. A fost evident că PSD şi PNL se luptau să controleze contractele pentru lucrări de infrastructură – uitaţi-vă puţin peste dosarul cumnatului lui Ponta, Iulian Herţanu, care s-a „ocupat” de canalizarea din Comarnic, ca să înţelegeţi ce sume sunt în joc şi ce potlogării se fac. După un timp, Petrache şi Firea s-au împăcat şi de atunci nu s-a mai spus un cuvânt despre soarta reţelei de apă-canalizare din acest judeţ. În această campanie, nu am auzit nici o critică de la Petrache spre familia Firea sau invers. Sunt nuanţe care, poate, scapă majorităţii alegătorilor, dar, până la urmă, electoratul îşi dă seama de marele blat care există între PSD şi PNL.

Deci, prietenilor liberali care-mi reproşează că am fost prea dur cu partidul lor şi nu m-am uitat atent la puşcăriabilii care candidează din partea PSD sau a asociaţilor acestui partid, le spun că singuri s-au băgat sub reflectoare. Dar întreb şi eu: a avut vreun lider liberal vreo opoziţie la candidatura lui Cristian Popescu Piedone? Măcar o declaraţie legată de considerentele morale ale acestei candidaturi. A reacţionat Asociaţia Colectiv, iar avocatul Piperea este cel care a convins instanţa să respingă candidatura lui Piedone. Răzvan Sava, care candidează din partea PNL la sectorul 4, n-a mieunat un cuvânt. Dar blatului de la sectorul 3, dintre primarul Robert Negoiţă şi co-preşedintele PNL Florin Alexe, i s-a opus cineva din PNL? Acest blat are binecuvântarea conducerii formaţiunii liberale, în frunte cu doamna Gorghiu.

Parodia cu Marian Munteanu a fost, de fapt, nuca de pe coliva acestui partid. Sărac în idei, populist, cu tendinţe de stânga tot mai accentuate, PNL putea spera la un singur lucru: să-i ducă preşedintele Iohannis în spate şi să-i scoată cu bine din alegeri. Nu se întâmplă asta, pentru că Iohannis este exact ca partidul – sărac în idei, populist şi cu tendinţe stângiste – plus o indolenţă şi o aroganţă complet năucitoare. Tot ce a ştiut să facă PNL a fost să se asocieze cu PSD ca să ucidă partidele mici, care aveau potenţial să erodeze din electoratul liberalilor. Atât. Iar rezultatul final este că liberalii au dat Bucureştiul pe mâna PSD. Unde nu va câştiga direct un candidat PSD, o să regretăm, pentru că vor lua primăria personaje de tip Piedone sau Vanghelie, nişte pesedişti de facto, dar din soiul cel mai rapace şi mai obraznic. Cât era de greu celor din PNL să pună structura lor de partid în spatele unui independent credibil, nu a vreunui caraghios? Nu au vrut, pentru că preferă un primar de la PSD, cu care se vor înţelege la bani, în locul unuia cinstit. Alegerile acestea vor avea efectul bulgărelui de zăpadă. Efectul va fi multiplicat la generale. PSD, chiar dacă Dragnea va fi condamnat cu executare, nu se va mai duce în jos prea mult. PNL, dacă pierde mai toate reşedinţele de judeţ, mai puţin câteva oraşe din Ardeal, va intra pe tobogan. Îşi merită soarta. Din punctul meu de vedere, pentru modul în care au distrus liberalismul în România – iar eu sunt, din păcate, un liberal – merită să ajungă acolo unde se află şi PNŢCD-ul.”

Iar daca va ajunge ca PNTCD o sa ne blagosloveasca PSD cu oameni precum Ponta, Dragnea, precum Buzoianu sau personaje cu accente „fasciste” precum Aurelia Cristea si altii ca domnia ei. Insa cele doua articole arata foarte bine inadecvarea in care se gasesc cele doua partide mari ale Romaniei de azi: PSD si PNL. Lasand la o parte discutia despre ce serviciu strain l-a recrutat pe cutare sau pe cutare, totusi intr-o democratie partidele trebuie sa-si respecte ideologia. In primul articol se arata o dubla inadecvare – atat in ceea ce-l priveste pe Octavian Buzoianu, dar si in ceea ce o priveste pe Aurelia Cristea. Totusi, nu merge sa fii social-democratul liberal sau social-democratul „fascist” (hai sa-i pun ghilimelele de rigoare, desi…), tot asa cum nu merge sa fii liberalul pesedist sau liberalul social-democrat. Insa iarasi este interesant si semnificativ faptul ca si in PSD pot sa apara forme si exprimari politice extremiste, chiar si fasciste, ceea ce nu ar trebui sa se intample.

Factorii externi

Tara noastra a fost, de-a lungul vremurilor, la confluenta unor Imperii – Imperiul Otoman, Imperiul Tarist, Imperiul Habsburgic – sau la intalnirea unor curente – ca de exemplu pangermanismul si panslavismul. Este deci in logica geopolitica a regiunii ca sa avem ramificatii atat la Est – de exemplu Federatia Rusa – cat si la Vest – de exemplu Germania sau Franta si, desigur, SUA. Aici e foarte greu sa faci o analiza pentru ca ar trebui sa stii daca un politician e racolat in slujba unei Puteri straine, iar daca da, in slujba careia si ce rol are. La fel si pentru oamenii din presa.

Parerea mea este ca in mai toate partidele intalnim aceste doua tendinte divergente reprezentate prin: Federatia Rusa sau Turcia pe de o parte, si Occidentul pe de alta parte. Si nici nu poti sa fii sigur daca cineva care a sustinut pozitia SUA in trecut, nu lucreaza acum, dupa ce nu mai e Presedintele Romaniei – ma gandesc, desigur, in primul rand, la fostul Presedinte, Dl. Basescu – pentru rusi, platit fiind de acestia: lucrurile astea se pot intampla dar pot fi si doar simple aparente.

Ceea ce mi se pare insa clar – mergand pe ideea D-lui. Gustave d’Eichtal care mi se pare actuala si acum – este ca si acum e vorba de doua lumi (v. mai multe in Inorogul – Caiete masonice, Centrul National de Studii Francmasonice, Bucuresti 2001 – minunatul studiu al Corneliei Bodea – Confederatia dunareana- un deziderat masonic?). Iar aceasta realitate nu trebuie ignorata. O lume e cea a Uniunii Europene, impreuna cu SUA, o alta lume e cea a Rusiei, impreuna cu Turcia. Iar jocul, geopolitic vorbind, se desfasoara si acum in aceste coordonate. Dl. D’Eichtal a intuit inca de atunci lucrurile. Si cert este ca Romania nu apartine lumii Rusiei si a Turciei. Ideea sa era cea a unei Confederatii Dunarene, care ar fi cuprins si statele slave (cele europene, desigur, nu Rusia), delimitand cele doua lumi, si reducand influenta Rusiei si a Turciei in Europa, contrabalansand fortele Rusiei si ale Turciei la Marea Neagra. Si se mai observa ca, in zilele noastre, protectia Austriei a fost inlocuita cu Uniunea Europeana si, drept consecinta, Viena cu Bruxelles-ul. Asta politic vorbind. In plan militar avem NATO, condus de SUA. Dar lucrurile se desfaoara pe acelasi calapod, daca se poate spune asa, cel sugerat de Dl. Eichtal, si anume (mare atentie!!!) forma Imperiului Habsburgic sau, daca doriti, Austro-Ungar. Sa nu uitam ca Romania face parte din Uniunea Europeana si NATO, deci apartine spatiului euroatlantic. Insa Rusia si Turcia – iata, prin panotomanismul lui Erdogan, apropo de constructia unei mari moschei la Bucuresti – pot sa influenteze treburile interne, inclusiv prin intermediul coruptiei. Jocul geopolitic e cam acelasi de atunci, din prima jumatate a sec. XIX, liniile sunt cam aceleasi. Insa e si o deosebire si, de ce nu?, un castig: faptul ca Turcia e in NATO. Totusi, Turcia nu e o tara europeana. Asa ca amestecul in treburile interne ale Romaniei din partea Federatiei Ruse trebuie privite in acest cadru si in contextul noii Puteri de la Kremlin, antireformiste si kaghebiste, cu accente extrem de agresive, totalmente neprietenoase, condusa de Vladimir Putin si de cercul oligarhic din jurul acestui, care trag Rusia in jos, dar se bucura, totusi, de o nesperata popularitate in randul populatiei rusesti.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre mesajul Presedintelui Romaniei

Sunt aproape convins ca doar citind titlul postarii, va ganditi ca e vorba despre mesajul legat de candidatura lui Marian Munteanu. Tin sa va dezamagesc, nu e vorba despre asa ceva. Cu toate acestea vom consemna si acest lucru care isi are importanta sa:

Mediafax

Iohannis se distanţează de Marian Munteanu – nu l-a propus şi nu l-a susţinut pentru candidatura la Primărie

„Preşedintele Klaus Iohannis nu l-a propus şi nu l-a susţinut pe Marian Munteanu pentru a fi desemnat candidat la Primăria Capitalei, decizia aparţinând conducerii PNL, a precizat vineri Administraţia Prezidenţială.

„Preşedintele României nu a propus, susţinut şi nu a impus conducerii PNL candidatura domnului Marian Munteanu. Preşedintele nu este implicat în niciun fel în această desemnare. Decizia susţinerii domnului Munteanu aparţine strict conducerii PNL în urma propriilor evaluări”, a precizat Administraţia Prezidenţială pentru MEDIAFAX.

Precizarea vine în contextul în care au existat speculaţii potrivit cărora preşedintele Klaus Iohannis a avut luni o întâlnire cu o delegaţie PNL, înainte de desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat PNL la Bucureşti.”

Presedintele a facut bine ca a pus capat controversei privind ipotetica sa implicare in nominalizarea de catre PNL a lui Marian Munteanu. Inteleg ca si Rares Bogdan spune ca „nu a avut nici cea mai mica implicare in desemnarea candidaturii lui Marian Munteanu de catre PNL” – v. aici. Astfel de precizari trebuiau, desigur, facute si e bine ca s-au facut.

Unii spun despre Klaus Iohannis ca e un tip care nu vorbeste, nu comunica asa cum ar trebui. Insa sunt lucruri interesante pe care le putem afla de pe saitul Presedintiei pe care nu le prea vad comentate si chiar ma intreb de ce… Spre exemplu, mesajul de mai jos care cred ca a trecut aproape neobservat, ignorat de multi ca ceva plictisitor. Va asigur ca nu e asa!

Mesajul Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, transmis în cadrul conferinţei „Disintegration and Integration in Central-Eastern Europe. Borders, Identities, Communities: The Road to Reconciliation and Partnership in Central and Eastern Europe” (limba română și limba engleză)

„14 aprilie 2016

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis joi, 14 aprilie a.c., un mesaj în cadrul conferinţei cu tema „Disintegration and Integration in Central-Eastern Europe. Borders, Identities, Communities: The Road to Reconciliation and Partnership in Central and Eastern Europe”, desfăşurată la Berlin. Mesajul a fost prezentat de către doamna Iulia Huiu, Consilier de Stat.

Vă prezentăm în continuare textul mesajului:

„Doresc să încep prin a vă mulţumi pentru asigurarea cadrului necesar unei dezbateri solide pe teme referitoare la viitorul nostru şi al Europei. Sunt mulțumit de faptul că această conferinţă reuneşte experți, profesori şi cercetători din toată Europa şi doresc să îmi exprim recunoştinţa pentru importanta dumneavoastră contribuţie la încurajarea eforturilor intelectuale în găsirea unor răspunsuri comune la provocări curente.

Uniunea Europeană traversează o perioadă critică, confruntându-se cu o serie de crize şi provocări care afectează însăşi fundaţia proiectului european. Din acest punct de vedere, nu există o separaţie între Europa Centrală şi de Est şi restul Europei. Suntem supuşi cu toţii aceloraşi tipuri de presiuni care pun sub semnul întrebării nu doar soliditatea Uniunii Europene, dar şi capacitatea noastră de a reacţiona şi a ne adapta.

Cele mai pesimiste scenarii referitoare la viitorul Uniunii Europene iau în considerare o posibilă destrămare a acestui proiect. Pentru noi, un astfel de scenariu este inacceptabil. Astfel de provocări ne amintesc de ce am construit proiectul european, de ce ne-am dorit să facem parte din el, dar şi că există ceva mai puternic ce ne ţine împreună: valorile şi credinţele noastre fundamentale, angajamentul nostru de a respecta democraţia şi libertatea, pacea şi securitatea, de a le oferi cetăţenilor noştri o viaţă sigură şi prosperă.

Trebuie să lucrăm împreună pentru a răspunde în mod eficient la crizele care afectează Uniunea Europeană. Pentru România nu există altă alternativă decât aceea de a fi membrul unei Uniuni Europene puternice şi am încredere că opinia noastră este împărtăşită şi de celelalte state din Europa Centrală şi de Est. România şi cetăţenii săi au luat decizia fermă de a face parte din familia europeană şi au susţinut întotdeauna, cu multă încredere, proiectul european. Integrarea europeană a fost una din cele mai importante obiective naţionale din istoria noastră post-comunistă şi suntem direct interesaţi de succesul acestui proiect, care generează prosperitate şi dezvoltare.

Consider că trebuie să susţinem proiectul european. Momentele şi circumstanţele nefavorabile nu trebuie să slăbească încrederea noastră în beneficiile pe termen lung oferite de apartenenţa la Uniunea Europeană. Provocările cu care ne confruntăm în prezent necesită un răspuns comun, coordonat și cuprinzător, dar care să ia în considerare şi particularitățile fiecărui stat membru.

Într-o perioadă în care extremismul, rasismul, radicalismul şi-au făcut din nou apariţia, trebuie să lucrăm împreună pentru a creşte încrederea publică în instituţiile şi politicile europene, să întărim instituţiile, practicile şi valorile democratice şi să luptăm împotriva euroscepticismului. Putem să depăşim aceste dificultăţi prin mai multă unitate, solidaritate şi  un parteneriat mai strâns.

Permiteţi-mi să vă mulţumesc din nou pentru organizarea acestei dezbateri şi pentru că aţi creat un cadru în care putem să împărtăşim cunoştinţe, competenţe şi idei care pot să conducă la acţiuni concrete.”

---

 

On Thursday, April 14, the President of Romania, Mr. Klaus Iohannis, has conveyed a message at the conference on „Disintegration and Integration in Central-Eastern Europe. Borders, Identities, Communities: The Road to Reconciliation and Partnership in Central and Eastern Europe”, that took place in Berlin, Germany. The message was presented by Ms. Iulia Huiu, State Advisor.

You can find the text of the message below:

„First of all, thank you for providing the framework and the opportunity for a solid debate on issues that concern our future and Europe’s future. I am pleased that this conference is able to bring together experts, professors, academics from different parts of Europe, and I particularly want to acknowledge your contribution to encouraging intellectual efforts and to finding common answers to the most current questions.

The European Union is going through a critical time, facing a series of crises and challenges which have an impact on the foundation of this project itself. From this point of view, there is no separation between Central and Eastern Europe on one hand, and the rest of Europe on the other. We are all under the same kind of pressure that questions the solidity of the Union, our capacity to react and to adapt.

The more pessimistic scenarios address even the dissolution of the European Union. For us, this is unacceptable. These challenges are the ones which could remind us why we built the European project, why we wanted to be part of it, and there is something more powerful that keeps us together: our fundamental values and believes, our commitment to democracy and freedom, to peace and security, to providing our citizens a safe and prosperous life.

We must work together to respond effectively to the crises that concern the European Union. For Romania there is no other alternative than being member within a strong European Union, and I trust our view is shared by the other Center and Eastern European countries as well. Romania and the Romanian citizens made a powerful choice to be part of the European family and have strongly supported the European project. European integration was one of the most important national objectives in our post-communist history, and we are directly interested in its success, as an access to prosperity and development.

I believe we must stand for the European project. The unfavorable moments and circumstances must not weaken our trust in the long-terms benefits of the European Union. The challenges that we are facing now require a shared, coordinated and comprehensive answer, which, however, must not neglect the reality and particularities of each member state.

In a time when extremism, populism, racism, radicalism have started to resurface, we must work together to elevate the public trust in the European institutions and policies, to strengthen democratic institutions, practices and values and to fight against the euro-skepticism.  We can overcome these difficulties with more unity, more partnership, more solidarity.

Allow me to thank you again for organizing this debate and for offering the space to share knowledge, expertise and ideas that can lead to actions.””

Acest mesaj este important! Se recunoaste de la cel mai inalt nivel in stat ca Uniunea Europeana traverseaza o perioada plina de probleme. O perioada tulbure si complicata. Dar importanta mesajului consta in faptul ca Presedintele afirma atasamentul si sustinerea Uniunii Europene, spunand raspicat: „Pentru România nu există altă alternativă decât aceea de a fi membrul unei Uniuni Europene puternice şi am încredere că opinia noastră este împărtăşită şi de celelalte state din Europa Centrală şi de Est”. Insa e foarte interesant faptul ca Presedintele ne informeaza prin acest mesaj, la modul clar, ca exista „scenarii pesimiste” care iau in calcul dezintegrarea Uniunii Europene. De observat ca Presedintele vorbeste de provocari, apoi de crizele care afecteaza Europa si apoi de efectele acestora in spatiul european:

„Într-o perioadă în care extremismul, rasismul, radicalismul şi-au făcut din nou apariţia, trebuie să lucrăm împreună pentru a creşte încrederea publică în instituţiile şi politicile europene, să întărim instituţiile, practicile şi valorile democratice şi să luptăm împotriva euroscepticismului. Putem să depăşim aceste dificultăţi prin mai multă unitate, solidaritate şi  un parteneriat mai strâns.”

Aici trebuie spus ca de la caderea monarhiilor absolutiste in Europa, un proiect mai bun decat o Europa Unita nu exista. Acest proiect s-a conturat inca din 1850 (daca nu chiar mai demult) cand Giuseppe Mazzini, cel care a condus revolutia antihabsburgica din Italia, a intemeiat la Londra Comitetul Central Democratic European, din care au facut parte si lideri ai emigratiei pasoptiste, iar subordonat acestuia s-a mai constituit si un Comitet al Europei Rasaritene, obiectivul fiind: „eliberarea popoarelor de sub jugul strain si realizarea unei Europe Unite” (v. Inorogul – Caiete masonice – Centrul national de studii francmasonice, Bucuresti, 2001 – lucrarea Liberalismul maghiar si francmasoneria in Transilvania pana la 1918 de Stefania Mihailescu). Uniunea Europeana de azi este expresia celei mai democratice formule gasite pana in prezent. Si se vede ca e cea mai viabila, daca pot sa ma exprim astfel, formula. Guvernarile autoritariste, totalitare au esuat, pornind de la Napoleon Bonaparte incoace. Totalitarismul din prima jumatate a sec. XX a condus la divizarea Europei prin Cortina de Fier si la Razboiul Rece, lucru care de asemenea nu s-a dovedit a fi viabil. A fost o perioada in care Romania a dovedit slabiciuni, cea mai mare fiind, dupa parerea mea, acceptarea deliberata a Dictaturii Carliste. O asemenea conducere autoritara s-a dovedit de asemenea neviabila. Nu toata lumea a fost de acord cu un asemenea tip de guvernamant. Iar pe plan european nu s-a militat suficient pentru democratie si libertate, lasandu-se loc patrunderii marxismului si promovarii acestuia. Iata de ce e relevant ce spune Dl. Iohannis:

„Într-o perioadă în care extremismul, rasismul, radicalismul şi-au făcut din nou apariţia, trebuie să lucrăm împreună pentru a creşte încrederea publică în instituţiile şi politicile europene, să întărim instituţiile, practicile şi valorile democratice şi să luptăm împotriva euroscepticismului. Putem să depăşim aceste dificultăţi prin mai multă unitate, solidaritate şi  un parteneriat mai strâns.” (subl. mea)

Este important ca se indentifica pericolul si se arata explicit: „din nou”. Iar cei care promoveaza extremismul, populismul, rasismul, radicalismul n-au in mod evident un proiect durabil, serios si care sa fie in interesul popoarelor Europei.

De asemenea este semnificativ faptul ca Presedintele a subliniat:

„Uniunea Europeană traversează o perioadă critică, confruntându-se cu o serie de crize şi provocări care afectează însăşi fundaţia proiectului european. Din acest punct de vedere, nu există o separaţie între Europa Centrală şi de Est şi restul Europei. Suntem supuşi cu toţii aceloraşi tipuri de presiuni care pun sub semnul întrebării nu doar soliditatea Uniunii Europene, dar şi capacitatea noastră de a reacţiona şi a ne adapta.”

Insa exista vreo separatie din alte puncte de vedere…?

Pe mine ma ingrijoreaza Brexitul si reactia pe care ar putea-o provoca in randul Marii Loji Mama cu sediul la Londra… Si ma gandesc la experienta trecutului, tot in ani tulburi… Mai exact iata la ce ma refer:

„Gerard Serbanesco afirma ca regele, pentru a da satisfactie legionarilor, a decis inchiderea lojilor. Cum a fost luata aceasta decizie? Au fost masonii de acord, s-au opus? Acest fapt este redat in memoriile lui Argetoianu sau relatarile lui Pangal. Noi amanunte vin din partea Marelui Comandor Colts, dar si din partea agentiei Radio Presse.Astfel, au emis trei ipoteze:

1. Pangal a pretins ca a fost chemat de rege cerand acceptarea inchiderii lojii, dand astfel satisfactie legionarilor. Pangal spunea ca regele avea deja decretul, totul fiind pregatit. Totusi, regele i-a lasat lui Pangal ragazul necesar pentru alegerea momentului dizolvarii. La intrevederea amintita, cei doi au fost de comun acord in luarea deciziei.

2. A doua ipoteza se formuleaza din stirile publicate in 22.I.1937 la Cluj in „Ofensiva romana”:   „Inainte cu 4 zile loja centrala a francmasoneriei de rit scotian din Londra a hotarat desfiintarea organizatiei trimitand instructiuni tuturor organizatiilor filiale sau afiliate de pe intreg pamantul. Marii maestri ai organizatiei au motivat acest fapt, prin confuzia pe care opinia publica mondiala o facea intre organizatia lor si francmasoneria de rit oriental care era condusa de la Paris si la conducerea careia se aflau oameni in solda internationalismului si marxismului […]. Cum lumea in multe cazuri a confundat cele 2 masonerii, lojile scotiene au preferat sa se desfiinteze singure pentru a lamuri astfel echivocul si confuzia”.    De aici reiese ca directiva de intrare in adormire a Marii Loji Nationale din Romania apartinea Lojii Mama cu sediul la Londra, ceea ce nu exclude deplinul acord al suveranului si al lui Pangal cu privire la momentul „autodizolvarii”

3. A treia ipoteza a fost emisa de Ilustrul Frate Suveran si Mare Comandor Colts care il acuza pe fratele J. Pangal de docilitate servila datorata si unei inclinari asupra curentului de dreapta. Fratele Colts declara ca Pangal insusi a decis inchiderea lojilor.” (v. Inorogul – Caiete masonice – Centrul national de studii francmasonice, Bucuresti, 2001 – lucrarea: Masoni romani intre precepte si politica (1918-1938) de Diana Fotescu)

Si atunci, daca lucrurile au stat asa, mai ales in ipoteza nr.2, pentru ce au capitulat in felul asta in fata internationalismului si marxismului, adica in fata comunismului? Cum a fost posibil, mai baieti, sa faceti asa ceva… ? Si atunci stau si eu si ma intreb ce se va intampla in fata unui eventual Brexit… Este clar ca acum, invatand din greselile trecutului, este inadmisibil sa capitulam in fata extremismului, populismului, rasismului si radicalismului – adica sa ne dam concursul la efectuarea unor alte experimente malefice si periculoase!! Si e foarte bine ca Presedintele a accentuat si a subliniat ca trebuie sa luptam impotriva acestor dificultati!

Europa Centrala si de Est trebuie sa reprezinte un factor de stabilitate si trebuie sa militeze activ in favoarea Uniunii Europene pe calea democratiei si a libertatii.

Recomand citirea integrala si in orginal a tuturor articolelor.

De ce in Franta…?

Legat de terorismul islamic ce bantuie zilele acestea Europa, eu cred ca ar trebui sa stim cel putin doua lucruri pentru a putea intelege corect ce se intampla de fapt:

1. In primul rand as considera ca e vorba mai mult despre o ideologie de lupta si mai putin despre Islam;
2. Un alt lucru ce trebuie remarcat e lipsa de respect a acestor oameni fata de valorile Frantei.

De ce am facut de la bun inceput aceste precizari? Pentru ca deseori interpretarea care se da fenomenului terorist are valente de stanga sau marxiste: ca saracia, faptul ca oamenii traiesc in conditii grele, determina fenomenul – de unde se vede nuanta luptei de clasa ce razbate dintr-o astfel de interpretare. Numai ca o astfel de interpretare este, dupa parerea mea, falsa. Ideologia lor de lupta e axata pe Islam si tocmai aceasta ideologie le cere sa mearga pana la sacrificiul suprem. Nu este axata pe chestiuni de ordin economic sau social cum poate ca multi cred. Ci pe Islam! Ei nu numai ca apara Islamul, dar il si afirma si militeaza pentru instaurarea lui.

Pe de alta parte se observa limpede ca acesti oameni au o lipsa totala fata de valorile Frantei care, descrise concis, ar fi urmatoarele:

 

a) Libertate, Egalitate, Fraternitate – acestea in primul in rand; si in al doilea rand:

b) Republicanismul care se bazeaza atat pe valorile de la punctul 1. care sunt de fapt valorile fundamentale ale Lumii Libere, nu neaparat valori de Stanga cum poate cred unii – de aceea trebuie adaugat republicanismul, cat si pe laicitate. Laicitatea nu inseamna ateism ci deplina libertate de constiinta, lucru ce a fost tradus in Legea din 1905, a Laicitatii, si care se exprima prin separarea Bisericii de Stat. Separarea de Stat, nu excluderea Bisericii din societate.

In Franta traiesc 5-6 milioane de musulmani. Ei au venit in Franta prin emigratie si sunt acum la a doua si poate chiar si la a treia generatie. Stau si ma intreb cati dintre ei cunosc valorile pe care se bazeaza Franta… In ultima vreme Franta a avut o politica foarte deschisa in ceea ce priveste emigratia musulmana, in special cea din tarile Maghrebului. Si, in general vorbind, Europa a fost deschisa unei asemenea emigratii. De observat si ce declara guvernul D-nei. Merkel, ca pana la sfarsitul anului vor primi 800.000 de emigranti din tari musulmane. E vorba de o noua generatie ce soseste in Europa masiv, foarte multi deodata, brusc. Am inteles ca Germania a inceput tiparirea Constitutiei sale in limba araba. Insa trebuie spus ca acesti imigranti nu cunosc valorile nici ale Frantei sau Germaniei, nici ale Uniunii Europene. Ei au venit si vin aici pentru ca sa castige mai bine, sa duca aici o viata mai buna. Insa ei sunt purtatorii unor alte valori, cele islamice, ce nu au legatura cu valorile Europei. Evident, in Franta, de-a lungul timpului, s-a intamplat acelasi lucru. Iar greseala a fost ca Statul Francez nu si-a pus problema ca aceste populatii de religie musulmana venite in Franta trebuie sa cunoasca si sa respecte valorile pe care e intemeiata Franta moderna. Din acest punct de vedere Statul Francez a esuat! Iar consecinta o vedem acum prin aceste atentate teroriste.

Interesant este ce a spus Jean-Luc Mélenchon la o dezbatere pe un post de televiziune francez. El a spus ca „ceea ce ne defineste ca suntem francezi” sunt valorile pe care le avem, cele pe care le-am aratat la punctele a) si b). El a spus ca e republican (valoarea de la punctul b) si ca republicanismul nu inseamna neutralitate, un teritoriu, ca sa zic asa, neutru. Lucrurile acestea m-au dus imediat cu gandul la ce scria Eugen Ovidiu Chirovici pe Facebook-ul personal:

„“Tara nu este doar o anumita suprafata de pamint, muntii, riurile sau padurile. Ea este in acelasi timp credinta ferma intr-un set de principii; iar patriotismul este loialitatea neabatuta fata de aceste principii.” (George William Curtis, scriitor american, 1824 – 1892)

Pentru un popor a carei istorie pare compusa doar din zile de marti, faptul ca Ziua Nationala cade intr-o duminica nu poate fi decit un semn bun.

La multi ani, romani, oriunde va aflati, sarbatoare frumoasa, prietenii mei.” (subl. mea)

Si acum faceti, va rog, comparatia cu acesti musulmani, jihadisti, care n-au pic de respect fata de valorile tarii lor de adoptie, care nu le interzice practicarea religiei lor. Ba chiar mai mult: vor sa distruga valorile Frantei si sa impuna valorile Islamului, straine de Franta si de Europa. Franta a gresit pentru ca nu i-a pus la respect atunci cand trebuia s-o faca. Germania imita azi greseala Frantei.

La ora actuala, in Europa, se practica un umanism desantat. In numele unui asa zis umanism abdicam de la valorile si principiile care ne garanteaza libertatea. Integrarea musulmanilor nu poate sa insemne acceptarea inconstienta de catre noi a salafismului care ne distruge valorile. De aceea acesti imigranti musulmani ar fi trebuit in primul rand sa stie ce valori trebuie sa respecte si sa le respecte cu tot ceea ce presupune, cu tot ceea ce inseamna respect!! Lucru ce inseamna respect fata de Franta si fata de politica Frantei, inclusiv politica externa a Frantei. Pentru ca, la acesti extremisti islamici, nu e vorba atat de solidaritate fata de Siria sau alta tara majoritar musulmana, ci lipsa de respect fata de valorile statului de adoptie, in acest caz Franta. De aceea ei militeaza pentru un califat, care presupune din start alte valori decat cele ale Frantei, nu numai in Franta, dar in toata Europa. Cum poate fi califatul compatibil cu republicanismul? Si cum poate fi republicanismul atat de neutru ca sa admita califatul? Evident ca nu e posibil. De aceea Franta ar fi trebuit demult sa faca o distinctie clara intre cele doua, fara sa interzica totusi dezbaterile de ordin intelectual asupra acestor probleme pentru ca libertatea cuvantului trebuie respectata. Dar una e sa admiti libertatea cuvantului, libertatea de exprimare si altceva e sa admiti pe undeva salafismul si califatul. Sa faci un fel de combinatie ciudata intre republicanism si salafism. Or, greseala fundamentala pe care a facut-o Franta este ca nu a delimitat foarte clar cele doua astfel incat orice imigrant musulman sa stie si sa inteleaga ca o comportate justa in Franta inseamna in primul rand respectul pentru valorile Frantei: nimeni nu-ti interzice sa fii musulman, dar obligatia ta este de a respecta valorile si tara de adoptie. Si nu asa, ca stai dom’ne ca omul a venit sa castige mai bine in Franta decat la el in tara si sa-l ajutam ca e si el om. Pentru ca Franta asta a facut: nu a mai pus accent pe valori, ci pe ajutorul umanitar, pe o laicitate bazata pe omenie, toate acestea amestecate in „fiertura inimii”, cum ar fi spus Hegel.

Aceeasi greseala o face acum Germania. Primirea aceasta masiva de imigranti, veniti deodata in numar mare in Germania, pentru ca sa traiasca si ei mai bine, are la baza nu valorile Europei Unite sau ale Germaniei, ci ajutorul umanitar, umanismul, omenia. Care e criteriul pentru care sunt primiti acesti oameni in Germania? Nu e decat unul singur: „vai, saracii de ei!”. Adica, la fel, „fiertura inimii”, ignorandu-se valorile si cultura Lumii Libere. Ce stiu acesti imigranti despre Germania, despre Uniunea Europeana, in afara de faptul ca aici se traieste mai bine decat la ei in tara? Mi-e teama ca majoritatea dintre ei nu stiu mai nimic, asa cum nu au stiut mai nimic nici despre Franta si valorile acesteia, nimic nici despre cultura franceza. Ci doar ca „ma duc in Franta sa castig mai bine, ca Franta primeste imigranti”.

Or, creandu-se un astfel de talmes-balmes s-ar putea ca insasi Uniunea Europeana sa nu reziste, devenind nefunctionala pana la urma.

Despre schimbarea oamenilor…

Printre comentariile de pe blog vad ca se ridica aceasta problema: cum se pot schimba oamenii. In bine. Pentru ca sa poti fauri o noua societate schimbata in bine. Aici avem o chestiune foarte complexa, care depaseste in timp comunismul. De fapt, mai corect spus, e vorba de totalitarism – un totalitarism ce a inceput cu dictatura carlista si s-a incheiat cu regimul comunist. Este o perioada cuprinsa intre 1938 si 1989. Iar totalitarismul romanesc, de o brutalitate ingrozitoare, trebuie studiat atat in mediul academic, dar si in scoli, pentru a ne intelege mai bine istoria si cauzele ce determina manifestarile societale, inclusiv cele de astazi.

Romanul de azi este, intr-un fel, produsul unei istorii de 60 de ani, marcata de brutalitati, asasinate politice, grave incalcari ale drepturilor si libertatilor cetateanului. In felul acesta societatea noastra, in timp indelungat, s-a abrutizat, iar omul actual e mai abrutizat decat s-ar putea, la o prima vedere, banui.

Una e sa ai de a face cu un om brutal, cu totul altceva e sa ai de a face cu un sistem politic brutal, extrem de dur, cu accente naziste – si imi asum aceasta expresie – pe alocuri. De pilda, o rusine foarte mare pe obrazul tarii noastre a fost Experimentul Pitesti, din vremea comunismului. Sunt si din cei care considera ca a intrecut in orori ceea ce s-a intamplat in Uniunea Sovietica!! Dupa parerea mea, asemanarea cu lagarele de concentrare naziste e izbitoare. Faptul ca romani au chinuit prin torturi inimaginabile alti romani, faptul ca i-au supus la tratamente inumane si extrem de degradante ce vizau distrugerea morala si fizica a omului este o rusine pe obrazul acestei tari. Iar lucrurile acestea trebuie cunoscute inclusiv de catre tanara generatie pentru ca sa constientizam ce inseamna totalitarismul. Iar pentru asta trebuie sa avem curajul sa privim fata hada a totalitarismului drept in fata!

Ceea ce s-a urmarit a fost distrugerea morala a omului. Iar ceea ce scrie Andreea Paul in acest articol, pe care l-am evidentiat si in postarea anterioara, este una din consecintele directe ale acestui lucru: distrugerea morala a omului. De la desfiintarile bruste de intreprinderi din perioada postdecembrista, imbogatirile rapide ale unora sprijiniti de puterea politica, prin orice mijloc, luarea de decizii si legi care nu tin seama de cetatean, dar care, in schimb, sprijina anumite grupuri de interese, afisarea de prost gust a luxului si ajungand pana la violuri bestiale, inclusiv asupra minorilor, inclusiv scaderea brusca a natalitatii, cresterea divorturilor, sunt consecintele unei istorii recente, marcate de un totalitarism bestial, care a demolat din punct de vedere moral individul. Chiar si intr-o perioada mai linistita, cand oamenii incepusera sa traiasca mai bine si sa se vada realizari, totalitarismul a incalcat brutal drepturile fundamentale si inalienabile ale omului, cautand sa-l persecute continuu pe cetatean. In Romania nu s-a trait in libertate si, pe cale de consecinta, generatii intregi de romani nu au cunoscut libertatea. Interdictiile aplicate cetateanului au stat la temelia regimurilor totalitare. Nici inainte de comunism, dupa 1938, oamenii nu au cunoscut o libertate adevarata si nu au putut sa se exprime intr-un mod cu adevarat liber. De aceea socul liberatatii de la Revolutia din 1989 a fost unul foarte puternic pentru intreaga societate. Distrugerile din economie au semanat cu efectul unei lovituri zdravene de ciocan, insa a lipsit dreapta masura pentru ca nu a existat o rigla manuita cu intelepciune care sa dea aceasta dreapta si justa masura. Si asta pentru ca in Romania institutiile au fost, in aceasta istorie contemporana cu generatii intregi, deasupra omului si au apasat greu asupra lui. Albert Pike, vorbind despre bijuteriile mobile dintr-o loja masonica, amintea de masonii Ritului York care spun:

„”Echerul ne inspira moralitatea; nivela, egalitatea; firul cu plumb, comportarea justa”

Ei mai spun ca:

„In fiecare loja bine condusa exista un anumit punct in interiorul unui cerc; punctul reprezinta un frate, iar cercul, linia de demarcatie a comportarii lui, in spatele careia el este ferit de suferinta pricinuita de patimile sale tradatoare”” (Albert Pike – Morala si Dogma Ritului Scotian Vechi si Acceptat al Francmasoneriei – Editura Herald, 2009)

Si mai arata, printre altele, tot in aceeasi lucrare, vorbind despre bijuteriile fixe ale lojii:

„Piatra bruta simbolizeaza poporul ca masa necizelata si neorganizata. Piatra perfecta, sau piatra cubica, simbol al perfectiunii, este statul in care: conducatorii isi deriva puterea din consimtamantul celor guvernati; constitutia si legile exprima vointa poporului; guvernarea este armonioasa, echilibrata si eficienta, iar puterea ei distribuita corespunzator si ajustata echilibrat”

si:

„Este mult mai dificil pentru un popor sa-si pastreze libertatea decat sa o castige. Glasul adevarului e necesar tot timpul. Este necesar ca legea sa protesteze neincetat impotriva incalcarilor ei. In legea dreapta exista de fapt vesnicie. Masonul trebuie sa fie preotul si soldatul dreptatii. Chiar daca tarii sale i s-ar rapi libertatile, el nu ar trebui sa dispere niciodata. Protestul dreptatii impotriva nedreptatii dainuie vesnic. Jefuirea unui popor nu se prescrie niciodata. Reclamarea drepturilor lui nu este ingradita de timp” (subl. mea)

Or, tocmai aceste lucruri fundamentale a dorit sa le distruga totalitarismul. Iar din brutalitatea arbitrara s-a nascut nu un „om nou”, ci omul brut, ce actioneaza in consecinta: fara moralitate, fara o comportare justa, fara sa tina cont de egalitatea in fata legilor a cetatenilor, fara sa-si impuna „o linie de demarcatie a comportarii sale, care sa-l fereasca de patimile sale tradatoare”. Totalitarismul a dorit distrugerea morala a oamenilor, nu imbunatatirea lor morala, pentru a fi usor manipulati. O masa docila de manevra nu mai are fibra morala sau, daca o mai are, aceasta e foarte slaba. Sa ne gandim la comunism: s-a dorit, de pilda, impunerea intr-un mod arbitrar a ateismului in societate. Obligatoriu. Lucru in total conflict cu ceea ce inseamna libertatea individului: este inadmisibil sa-ti impuna cineva in ce sa crezi! Din pacate, ranile morale lasate de totalitarism inca mai persista in societatea noastra. Oamenilor li s-a incalcat sistematic dreptul de a trai liber. Si din aceasta cauza azi, in societatea noastra, dreptul de a trai liber nu e tocmai bine vazut. Nici macar cetatenii, si sunt destui, nu-si cunosc acest drept pe care ar trebui sa si-l apere. Intr-o societate in care se incalca sistematic drepturile inalienabile ale individului, moralitatea e o vorba goala, incepe la un moment dat sa fie lipsita de continut.

Omul actual are inca metehnele morale lasate de zeci de ani de totalitarism, care i-a cerut, de fapt, supunere oarba, nici macar exercitiul ratiunii, care implica dialogul intre parti. De la Pinochet la Kim Jong-un, regimurile totalitare actioneaza prin brutalitate excesiva si incalcare brutala de drepturi si libertati. Partea si mai proasta e ca regimul din Coreea de Nord inca mai dainuie, tine de zeci de ani, pe cand cel al lui Pinochet a durat putina vreme.

A constientiza oamenii asupra drepturilor si libertatilor lor, a le arata calea unei vieti libere, e o opera mareata. Numai ca acest lucru se realizeaza cu greu intr-o societate ce a fost supusa fara voia ei totalitarismului, cum a fost cea romaneasca. De aici si tranzitia tulbure din Romania de dupa Revolutie. Pentru a-i constientiza e nevoie de mai multa libertate, nu de mai multe constrangeri care dau iluzia libertatii. Din pacate, cauza libertatii nu e aparata cum trebuie in Romania. Si ar trebui aparata de catre factorul politic de decizie. Noi nu ne putem permite o reoligarhizare a tarii si diminuarea libertatilor, lucru ce ar conduce spre o noua dictatura ce nu va putea dezvolta tara noastra si care va fi impotriva cetateanului si intereselor sale. Pierderea libertatii ar fi sinonima cu jefuirea unui popor, cum remarca Pike.

Mie mi se pare ca noi trebuie sa intelegem situatia actuala ca o readaptare a societatii la o viata libera, bazata pe valorile pe care aceasta le implica. Noi nu trebuie sa ingreunam aceasta adaptare sub nicio forma. Incet, incet societatea se va aseza pe fagasul sau normal. Interesant este ce spunea Albert Pike (in aceeasi lucrare citata mai sus):

„Un popor liber care uita ca are un suflet de care sa se ingrijeasca, isi dedica toate energiile sale in directia progresului material. Daca intra intr-un razboi, face acest lucru pentru a-si rezolva problemele din planul material. Cetatenii iau ca model statul si considera avutia, fastul si traiul pe picior mare drept bunurile cele mai importante ale vietii. O asemenea natiune creeaza bogatie foarte repede, dar o distribuie foarte prost. Apar atunci doua extreme – opulenta monstruoasa si saracia ingrozitoare; toate avantajele pentru putini si toate privatiunile pentru ceilalti, pentru popor. Privilegiul, exceptia, monopolul derivate din exploatare creeaza o situatie periculoasa. Deasupra acestora troneaza puterea publica, care plaseaza maretia statului pe suferinta individului. Este o maretie bolnava rezultata din combinarea exclusiva a elemenetelor materiale, si in care nu intra nici un element moral. Daca un popor, asemenea unui astru, trece prin perioade de eclipsa, lumina trebuie sa revina in mod necesar. Insa eclipsa nu trebuie sa degenereze in bezna” (subl. mea)

Poporul roman nu trebuie sa uite ca are un suflet. Dar dificultatea consta in faptul ca, pe langa lucrul asta, el trebuie sa creeze si bogatie. Dar poate ca nu creeaza bogatie tocmai pentru ca a uitat ca are un suflet… Poate e vorba de ceea ce s-ar numi o neputinta de ordin sufletesc mai mult. Dificultatea consta in cum trebuie sa combini, ca sa zic asa, aceste doua lucruri: aspectul sufletesc cu propasirea in plan material. Progresul material este important, data fiind situatia economica a tarii. De aceea noi nu trebuie sa ignoram, intr-o societate libera, propasirea materiala a poporului roman in numele unui capitalism care ar aduce opulenta monstruoasa doar pentru un grup restrans. Situatia periculoasa consta in faptul ca oamenii si-ar pierde in felul acesta increderea in libertate, democratie, economie de piata. In ceea ce spune Pike nu e vorba de distribuirea averilor, ci de bogatia pe care o creeaza un popor si de care ar beneficia doar un grup foarte restrans din acel popor. Chestiunea este de actualitate si in zilele noastre si nu numai in Romania. Noi trebuie sa avem in vedere dezvoltarea generala a tarii, nu a unui sau a unor grupuri restranse de interese. Pentru ca altminteri libertatea se diminueaza si se poate pierde! Ar trebui sa avem intelepciunea de a intelege ca o societate libera si un stat maret nu sunt acelea in care „apar atunci doua extreme – opulenta monstruoasa si saracia ingrozitoare; toate avantajele pentru putini si toate privatiunile pentru ceilalti, pentru popor.”. Pentru ca aceste doua extreme diminueaza atat libertatea societatii cat si maretia statului respectiv. Din pacate, in Romania, tendinta postdecemebrista a fost aparitia acestor extreme iar acum lucrurile se pot rezolva, dar mult mai greu… Din pacate, sunt inca necesare suferinte, pe care va trebui poporul sa le suporte, pentru a se realiza adaptarea la o viata libera, de care vorbeam mai sus. Insa aceste suferinte pot fi dimunate pentru popor daca se va actiona eficient si cu intelepciune, si cu bunacredinta. De ce sunt necesare aceste suferinte? Datorita perpetuarii unui model economic ineficient, bazat pe stat si pe amestecul masiv al statului in economie, care a creat o coruptie cvasi generalizata in societate, care diminueaza pe zi ce trece increderea oamenilor in ei insisi, in stat, in institutile statului, in justitie, in libertate, democratie, economie de piata, si de aici un sistem care sufera pierderi foarte mari, cu scurgeri masive de fonduri spre sectorul infractional. In felul acesta nu se poate crea bogatie. In felul acesta oamenii nu pot trai mai bine. Daca cetatenii iau ca model statul, iar statul e corupt, vor deveni si ei corupti – iata un mare pericol care atenteaza la interesele de baza ale cetatenilor. Mentinerea unui astfel de sistem, ca cel de pana acum, cu statul in prim-planul economic, inseamna saracire continua. Diminuarea rolului statului in economie va crea suferinte pentru popor. Oamenii trebuie sa stie lucrul asta. Insa statul poate sa contribuie la bunastarea generala printr-o politica inteligenta de investitii publice, care vor crea locuri de munca. Nenorocirea e ca pierderile pe care le sufera statul in actualul sistem sunt prea mari si nu se vede cum s-ar putea diminua. Speram in privatizari reusite si in atragerea investitorilor seriosi la noi in tara. Speram intr-un mediu de afaceri care sa-i stimuleze pe cei de bunacredinta, care vor sa munceasca si sa realizeze ceva. E nevoie de restabilirea optimismului, a increderii ca putem realiza mai bine si mai mult atat pentru noi insine, dar si pentru semenii nostri. Trebuie mai multa incredere in noi si in semenii nostri, mai multa intelegere pentru semenii nostri. Mie mi se pare ca in societatile etatiste increderea intre oameni se diminueaza. In societatile libere, increderea intre oameni creste pentru ca oamenii devin constienti ca nu mai e statul care sa-i ajute sau de la care sa obtina, printr-o forma sau alta de coruptie, vreun beneficiu, ci trebuie sa munceasca si sa aiba incredere in semeni si sa coopereze cu semenii lor. Sa ne gandim cum era in comunism, deci intr-o societate total etatista, cu Securitatea omniprezenta, lucru ce a condus la diminuarea increderii intre oameni, cu consecinte ce se vad si azi. Nici azi romanii nu prea mai au incredere in semenii lor, in alti romani, lucru destul de grav si care ne afecteaza atat in plan sufletesc si moral, cat si in planul material.

Noi nu trebuie sa avem in vedere crearea unui „om nou”, ci restabilirea resorturilor morale necesare, in „oamenii vechi”, unei vieti in libertate. Nici o noua „Epoca a ratiunii” clamata de Revolutia Franceza, intrucat „Ratiunea este derutata atunci cand are de-a face cu Infinitul” (Albert Pike). Noi trebuie sa restabilim credinta si speranta in oameni. Albert Pike spunea: „Ne riscam averea doar pe semnatura unui om aflat in cealalta parte a globului, pe care nu l-am vazut niciodata, bazandu-ne doar pe credinta ca acel om este cinstit. Credem ca e posibil asa ceva, pe baza afirmatiilor altora„, anticipand conexiunea multipla a afacerilor internationale de astazi, intr-o lume globalizata, multiplu interconectata. El vrea sa spuna ca atat libertatea cat si economia de piata libera trebuie sa se bazeze pe credinta si accentua spunand: „[…] noi trebuie sa gandim ca exista un Dumnezeu iubitor, intelept, drept si milostiv, o Inteligenta si o Providenta mai presus de orice, care se ingrijeste chiar si de cele mai mici lucruri si fapte. Credinta este o necesitate pentru om. Vai de acela care nu crede in nimic!” si „Credem ca o vointa actioneaza asupra altei vointe, credem in realitatea multor fenomene pe care ratiunea nu le poate explica”. Sunt lucruri fara de care nu se poate atinge o dezvoltare armonioasa si nici propasire materiala intr-o tara, si nici intarirea unui popor. Iar poporul nostru, din pacate, nu este unul intarit. De exemplu, nu este intarit in fata unei agresiuni din exterior. Si nu ma refer neaparat la o agresiune armata sau la una cibernetica, sau la una de natura terorista. In momentul cand nu-ti mai aperi interesele cum trebuie – lucru ce se poate constata cu usurinta – concluzia aceasta se impune. Aceasta slabiciune si superficialitate poate conduce la un dezastru si nu e necesar un razboi pentru a se realiza lucrul asta. Sa ne gandim, la limita, la dezmembrarea fostei Iugoslavii. Razboiul a fost o consecinta si nu o cauza. Poporul roman si-a castigat libertatea prin sange. De aceea calea de urmat nu poate fi decat cea a libertatii. Si de aceea noi trebuie sa ne pastram liberatea, sa stim s-o pastram. Noi avem naravul prost de a da vina pe unii si pe altii pentru esecurile noastre, fara sa ne vedem slabiciunile, fara sa ne vedem superficialitatea si ignoranta. Acest lucru este, el insusi, un semn de slabiciune, dar nu o slabiciune mantuitoare.

Trebuie sa admitem ca, in zilele noastre, exista un scurtcircuit, o intrerupere accidentala a ceea ce trebuie facut. Scopurile personale ale unora, neintelegerea adecvata a lucrurilor in cazul altora, determina aceasta incetare temporara a unei lucrari ce dateaza de mai bine de 20 de ani in Romania. Sa speram ca vom depasi repede si cu bine momentul acesta. Iata aici un exemplu. Europa trece de asemenea printr-un moment dificil, ce creeaza deruta, lucru care influenteaza, desigur, si tara noastra. Totusi, nu trebuie ca astfel de lucruri sa ne sperie. Noi trebuie sa urmarim evolutia noastra, nu involutia…

Schimbarea oamenilor este in desfasurare. Va trebui sa vedem unde am gresit, ce am gresit pentru a putea merge inainte cu bine.

Nu trebuie sa va placa Adrian Nastase!

Evident, nu numai intelectualii isi pun intrebari. Asa cred ca arata o stare de normalitate. Ne punem intrebari, bineinteles. Doar traim intr-o societate libera, nu? Mie mi se pare foarte straniu ca in spatiul nostru public nu s-a prea discutat despre ce se spune in Codul Zambaccian… Ca si cum subiectul e interzis: nu se discuta despre asa ceva. Ca si cum un secret ce nu trebuie dezvaluit acopera ce scrie acolo… Este adevarat ca, la vremea respectiva, s-a tot discutat si despre Trofeul Calitatii, si despre Dosarul Zambaccian, si despre Matusa Tamara, dar despre ce spune saitul cu pricina, nu prea. Chiar deloc, as zice. N-am vazut ca personalitati din spatiul public sa-si puna intrebari, spre exemplu daca e adevarat ce scrie acolo. Nu prea am avzut pe cineva sa dezminta… E ca si cum nu se discuta despre asta: daca e sau nu adevarat. Nu e straniu? Sa luam, de pilda, Dosarul Matusa Tamara:

O privire către
Dosarul mătuşa Tamara

Se arata ca:

„Prolog

_____________________________________________

Iniţial, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a scurs informaţii către presă, afirmând că mătuşa Tamara nu existase niciodată şi că ea era un personaj fictiv, inventat pentru a ascunde faptul că Adrian Năstase a obţinut în mod ilegal o mare sumă de bani.

____________________________________________

În 2006, DNA a inundat ţara cu dezinformări şi minciuni, în încercarea disperată de a-l incrimina pe Năstase.

____________________________________________

Apoi, însă DNA a constatat că devenise clar faptul că Tamara Cernasov, mătuşa soţiei lui Năstase, Dana Năstase, cu adevărat îi lăsase moştenire nepoatei sale acei bani, totul în cadrul unei proceduri perfect legale şi complet transparente.

____________________________________________

Dar Preşedintele Traian Băsescu nu a abandonat niciodată acţiunea de hărţuire a oponenţilor să politici. Prin urmare, în această nouă situaţie, oamenii săi au inventat o poveste incredibilă, conform căreia Adrian Năstase ar fi furat “Dosarul mătuşa Tamara” de la Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere Spălării Banilor (ONPCSB).

___________________________________________

Această poveste era, şi ea, lipsită de sens, din moment ce acel dosar fusese închis, iar Năstase fusese exonerat de orice acuzaţie de ilegalitate, cu şase ani înainte, în anul 2000, înainte chiar ca Năstase să fie desemnat Premier.

__________________________________________

Ca de obicei, Băsescu şi „omul” său, şeful DNA Daniel Morar, nu au lăsat faptele şi adevărul să îi oprească în acţiunea lor obsedantă de a-l învinui pe Năstase cu orice preţ.

__________________________________________

Aşa că, în timp ce ofereau sistematic publicului scurgeri de informaţii false şi minciuni, au lansat o campanie fără precedent de şantaj şi înşelăciune, de această dată încercând să inducă în eroare chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

___________________________________________

Iată doar una dintre uimitoarele poveşti inventate, care scoate la iveală metodele şi mijloacele folosite de Băsescu şi Morar, în încercarea lor de a obstrucţiona justiţia:

Anatomia şantajului

şi inventării de dovezi, executate de DNA

___________________________________________

Procurorii DNA au şantajat un infractor condamnat, promiţându-i eliberarea din închisoare dacă va susţine minciunile ce îi vor fi fost dictate şi va ajuta astfel la condamnarea lui Năstase, sub acele false acuzaţii

19 ianuarie 2006. Genică Boierică, un infractor condamnat, care se afla în detenţie la Craiova, executând primul an al pedepsei de opt ani la care fusese condamnat, a fost adus la sediul central al DNA de la Bucureşti, unde procurorii DNA i-au promis că va fi eliberat din închisoare dacă va ajuta la învinuirea lui Năstase sub false acuzaţii.

___________________________________________

Povestea inventată, semnată de un infractor condamnat, dar creată şi impusă de DNA

După o scurtă perioadă de convingere, Boierică a semnat declaraţia “sa” scrisă, cu conţinut fantasmagoric, dar în fapt concepută şi impusă de procurorii DNA:

A.

Boierică pretindea că, puţin înainte de alegerile naţionale din 2000, vecinul său Ioan Melinescu, funcţionar superior în ceea ce se numea pe atunci Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB), i-ar fi spus despre faptul că în agenţie exista un “Dosar Dana Năstase”, ca şi despre intenţia ca informaţiile din acest dosar să fie scurse către presă, cu scopul de a-l împiedica pe Năstase să câştige alegerile din 2000. Se pretindea că Melinescu i-ar fi cerut lui Boierică să aranjeze o întâlnire între el şi parlamentarul social-democrat Ristea Priboi, astfel ca informaţia să ajungă la Năstase.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• La acea dată, Melinescu şi Priboi erau vecini şi cunoştinţe de aproape 40 de ani, aşa că nu ar fi avut nevoie de ajutorul lui Boierică sau al oricărei terţ, pentru a aranja o întâlnire între ei.

B.

Potrivit mărturiei lui Boierică, el ar fi aranjat ca întâlnirea dintre Priboi şi Melinescu să aibă loc în noimebrie 2000, la Palatul Parlamentului, iar la întâlnire ar fi participat şi el. Martorul procuraturii a pretins că, în aceeaşi zi, toţi trei s-au întâlnit cu Năstase, iar Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va “opri investigatia” în schimbul numirii sale în funcţia de şef al ONPCSB, de îndată ce Năstase câştigă alegerile.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Registrele de securitate referitoare la accesul în Palatul Parlamentului dovedesc faptul că Boierică şi Melinescu nu au intrat în clădirea parlamentului, nici în noiembrie 2000, şi nici înainte, şi nici după această lună.
• Mai mult, registrele de acces în clădire arată că atât Priboi cât şi Năstase nu s-au aflat ei înşişi în clădirea parlamentului, întreaga lună noiembrie, deoarece aceasta era ultima lună a campaniei electorale, iar ei erau în deplasare pe traseele electorale din ţară.
• De asemenea, a devenit clar că Boierică nu fusese niciodată în clădirea unde se presupune că ar fi avut loc întâlnirile, deoarece a indicat greşit locaţia birourilor despre care spunea că le-a vizitat.
• Atât Melinescu cât şi Priboi au declarat că un astfel de şir al evenimentelor nu avusese loc, şi că ei nu se aflau în Palatul Parlamentului la acea dată. Nici unul dintre membrii staff-ului din birourile lui Năstase, respectiv Priboi, nu i-au recunoscut pe Melinescu sau Boierică.
• ONPCSB a desfăşurat o investigaţie de rutină în legătură cu tranzacţiile care stăteau în spatele alimentării contului bancar al familiei Năstase (al Danei si mătuşii ei, Tamara Cernasov), şi a clasat dosarul după ce au avut loc verificările şi s-a dovedit că toate tranzacţiile fuseseră în acord cu legea; aceasta se întâmpla la în anul 2000, pe când Năstase era liderului unui partid aflat încă în opoziţie.

C.

Potrivit aceleiaşi poveşti fantasmagorice susţinute de Boierică, la 31 decembrie 2000, la scurt timp după ce Năstase câştigase alegerile şi devenise premier, el (Boierică) l-a întâlnit pe Priboi la magazinul Billa, din Craiova, iar Priboi i-ar fi spus că “totul s-a aranjat” şi că Melinescu “va primi numirea în post”.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Magazinul Billa nu exista la acel moment în Craiova. A fost deschis un an mai târziu. Priboi a negat că s-ar fi întâlnit vreodată cu Boierică. Documentele dovedesc că în acea zi era plecat cu familia, în vacanţă.

D.

Martorul cheie al DNA continuă cu afirmaţiile sale fantastice: în martie 2001, Melinescu, nou-numitul şef al ONPCSB, i-ar fi cerut lui Boierică să îl ia cu maşina proprie din spatele sediului Oficiului, aşa ca nimeni să nu îi vadă. Potrivit scenariului prezentat, cei doi ar fi mers împreună la Parlament, să se întâlnească cu Priboi, pentru ca Melinescu să îi înmâneze acestuia dosarul lui Năstase, cu rugămintea de a i-l da ulterior acestuia, iar Priboi ar fi “pus dosarul în dulapul său”.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Dacă şeful ONPCSB ar fi avut să îi înmâneze ceva Premierului Năstase, la cererea acestuia, nu ar fi făcut-o direct, fără intemediari ?!?! De ce ar desfăşura cineva o tranzacţie secretă în condiţii atât de improvizate şi nesigure !?!?! Mai mult, registrele de securitate ale accesului în Palatul Parlamentului arată că Melinescu a intrat prima dată în clădirea parlamentului în vara lui 2001, pentru întâlniri oficiale, adică mult după data indicată în declaraţia lui Boierică.

E.

Boierică îşi încheie declaraţia pretinzând că Melinescu ar fi promis la finalul acelei întâlniri că se va asigura de faptul că orice dovadă a existenţei dosarului va fi ştearsă din baza de date a ONPCSB.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Atât directorul băncii la care Tamara Cernasov şi nepoata ei, Dana Năstase, au deschis un cont comun în 1999, cât şi angajaţii ONPCSB au declarat atât in scris, cât şi în faţa instanţei, că dosarul era înregistrat în continuare în baza de date a Oficiului. De asemenea, datele bancare iniţiale ale dosarului sunt înregistrate şi se află în siguranţă, în baza de date a băncii. Cu alte cuvinte, nici o persoană în toate minţile nu ar putea crede că se poate ascunde informaţia referitoare la dosarul ONPCB prin furtul unei copii printate a acestuia. Şi nici o persoană în toate minţile nu poate crede că ştergerea înregistrării dosarului din baza de date a Oficiului ar duce la dispariţia acestuia, de vreme ce dosarul era încă prezent în arhivele electronice ale băncii unde exista contul bancar.

Mai mult:

La cinci ani după ce se afirmase că dosarul fusese “furat şi distrus”
de către Năstase, acesta a reapărut în mod surprinzător, atunci când DNA l-a scurs către presă

• Boierică a semnat o declaraţie la sediul DNA, pe 19 ianuarie 2006, în care pretindea că dosarul Năstase fusese furat din arhivele Oficiului şi distrus, nu mai târziu de martie 2001.
• Dar dosarul “furat şi distrus” apăruse deja public, pe 15 ianuarie 2006, adică cu câteva zile înainte ca Boierică să semneze declaraţia menţionată mai sus.
• Acest fapt se întâmplase chiar în “Evenimentul Zilei“, un cotidian recunoscut drept canalul cel mai loial de propagandă în favoarea Preşedintelui Traian Băsescu şi a partidului său. Cotidianul publicase o serie de ştiri în exclusivitate, inclusiv copii ale dosarului lui Năstase, aflat în 2000 la ONPCSB, şi despre care se afirmase în instanţă că ar fi fost distrus cinci ani mai devreme.
• Cotidianul pretindea că banii menţionaţi în dosar nu ar fi provenit de la Cernasov (“Mătuşa Tamara”), ci din mita primită de Adrian Năstase.
• “Evenimentul Zilei” a ignorat complet faptul că, în dosarul la care se referea, Oficiul concluzionase că nu existase nici o încălcare a legii de către Năstase, şi că făcuse aceasta exonerare în anul 2000, adică înainte ca Năstase şi partidul său să preia puterea.
• Procurorii DNA, care sunt cunoscuţi pentru faptul că scurg către presă informaţii false şi minciuni îndreptate împotriva oponenţilor politici ai lui Băsescu, nu au explicat cum se face că un dosar despre care s-a afirmat că ar fi fost furat şi distrus de Năstase, la începutul lui 2001, a reapărut cinci ani mai târziu, în ianuarie 2006, publicat de către “Evenimentul Zilei”.

…şi alte dovezi indirecte:

Aşa după cum s-a arătat mai târziu în instanţă, era clar şi deplin cunoscut procurorilor la acel moment faptul că:
• Năstase însuşi, din proprie iniţiativă, declarase la începutul anului 2000 existenţa acelui cont comun al soţiei sale, Dana, şi al mătuşii acesteia, Cernasov, inclusiv sursa banilor din acel cont.
• Mai mult, în anul 2000, când Năstase era încă în opoziţie, ONPCSB a desfăşurat o investigaţie de rutină a tranzacţiei care stătea la baza existenţei banilor în acel cont şi închisese dosarul, după ce totul fusese clarificat şi găsit în concordanţă cu legea.
• În aceste condiţii, Năstase nu avea nici un interes să ascundă sau să îndepărteze acel dosar din evidenţele oficiale ale statului. Dimpotrivă, era în interesul lui ca acesta să devină public şi transparent pentru public.
• Doar DNA, care încerca cu disperare să îl acuze pe Năstase cu orice preţ, prin fabricarea de false dovezi, a fost angajat în ascunderea adevărului şi provocarea unui ocean de dezinformare, poveşti inventate, minciuni şi calomnii.

__________________________________________

DNA a întocmit un dosar penal împotriva lui Adrian Năstase, bazat pe mărturii complet inventate de procurorii săi şi impuse ca atare, spre susţinere, unui infractor condamnat

Drept recompensă, un infractor dovedit a fost eliberat din închisoare

Boierică a fost eliberat din închisoare după ce a semnat declaraţia care i-a fost impusă de către procurorii DNA, declaraţie în care lansa acuze nefondate la adresa lui Năstase.

Pe baza declaraţiei false a lui Boierică, DNA a deschis un dosar penal împotriva fostului premier Adrian Năstase, a lui Ioan Melinescu şi a lui Ristea Priboi.

24 mai 2006. Năstase, Melinescu şi Priboi au fost învinuiţi oficial de DNA pentru presupusa lor implicare în povestea susţinută în declaraţia lui Boierică.

_________________________________________

Curtea Supremă de Justiţie l-a achitat pe Năstase, ca şi pe ceilalţi acuzaţi, scoţând la lumină conspiraţia şi înşelăciunea comise de DNA

15 decembrie 2011. În sentinţa la care a ajuns după 34 de şedinţe de judecată, Curtea Supremă a decis că Adrian Năstase şi ceilalţi doi inculpaţi nu sunt vinovaţi de acuzaţiile prezentate de DNA; în acelaşi timp, Curtea a scos la lumină în mod oficial tentativa de înşelare a instanţei, comisă de DNA.

_________________________________________

Procurorii DNA au minţit Curtea Supremă

În decizia emisă, Curtea Supremă a relevat următoarele:

1. Martorul principal al acuzării, Genică Boierică – martor pe care procurorii şi-au bazat construcţia întregului dosar – era un infractor condamnat, care îşi servea sentinţa la momentul la care semnase declaraţia, şi care fusese identificat clar drept mincinos, în timpul testului poligraf realizat de procuratură în 2007.

2. Curtea Supremă a atras atenţia că, în totală contradicţie cu faptele de mai sus, procurorii au minţit în actele remise instanţei, deoarece au afirmat că Boierică trecuse cu bine de testul poligraf. Dimpotrivă, Curtea a arătat că raportul oficial al testului poligraf dovedea că Boierică minţea. S-a dovedit şi că Boierică fusese informat chiar de către ofiţerul care opera poligraful ca nu trecuse testul, pentru că minţise.

3. Ceilalţi doi martori aduşi de acuzare în proces, anume concubina lui Boierică şi şoferul acestuia, ştiau povestea doar din relatarea lui Boierică, şi se aflau sub presiunea procuraturii să facă aceste declaraţii.

4. Este clar că presupusa întâlnire dintre Năstase, Melinescu, Priboi şi Boierică – nu a avut loc niciodată.

5. Numirea lui Melinescu, în calitate de director al ONPCB, în decembrie 2000, avusese loc cu respectarea strictă a legii şi procedurilor administrative. Hotărârea pentru numirea strict profesională a fost semnată de ministrul de finanţe, de ministrul justiţiei şi de secretarul general al Guvernului, şi a fost aprobată de Guvern, în totalitatea sa. Era clar că nu existase nici un interes personal al lui Năstase pentru a se face această numire.

6. Concluziile la care a ajuns acuzarea erau contrazise de fapte, aşa cum au fost ele evidenţiate în instanţă. Nu există nici o dovadă care să susţină acuzaţiile procurorilor.

7. Poziţia lui Adrian Năstase a fost dovedită ca fiind justificată, anume, că el nu avea nici un interes în obţinerea sau distrugerea dosarului deschis pe numele familiei sale la ONPCB, dosar care fusese închis în anul 2000, pentru că toate operaţiunile financiare fuseseră legale; aşadar acel dosar nu era un motiv de îngrijorare pentru el şi familia lui.

8. Faptele arată că Melinescu nu ar fi putut sustrage nici un dosar din ONPCSB şi nici nu ar fi putut şterge înregistrarea prezenţei unui astfel de dosar în arhivele Oficiului.

9. Curtea Supremă i-a achitat, de toate acuzaţiile, pe Adrian Năstase, Ion Melinescu şi Ristea Priboi.„

Ar trebui sa vedem cine e Adrian Nastase, adica cine e cel care sustine astfel de lucruri ce par a fi trecute cu vederea de parca nici n-ar exista. Bineinteles, toata lumea stie ca a fost prim-ministru al Romaniei in perioada 2000-2004 si seful PSD. Dar eu cred ca ar trebui consultata biografia dansului – aici – din care spicuiesc putin, de exemplu ceva din ordinele si distinctiile pe care le-a primit:

”

• Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de „Mare Cruce” (28 noiembrie 2002)
• “Grand-Croix de L’ordre „Pro Merito Melitensi” ”, Ordinul Suveran de Malta, Decret nr. 7815 din 10 iunie 1992, Roma – Palatul Magistral
• Titlul de Mare Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare al Republicii Franceze(9 aprilie 2002)
• Ordinul Cavalerul – conferit de preşedintele Republicii Italia (9 mai 2003)
• Ordinul de Merit al Marelui Ducat de Luxembourg, în grad de „Mare Cruce” (06 octombrie 2003)
• Medalia papală de aur „Ioan Paul II”, pentru marele jubileu al Anului 2000
• Medalie oficială anuală a celui de-al XIV-lea an al pontificatului Sanctităţii Sale Ioan Paul al II-lea, 1992
• Cea mai înaltă distincţie ”Leader al anului 2001” pentru deosebita contribuţie la procesul de integrare a României în NATO şi în structurile euro-atlantice – Asociaţia ”George C. Marshall” România (16 ianuarie 2002)
• Diplomă Fulbright pentru merite care certifică suportul relaţiilor româno-americane(15 mai 2003)
• Titlul de „Arhitect al Păcii” acordat de Congresul Noua Arhitectură a Păcii pentru contribuţia adusă la democratizarea vieţii internaţionale (22-25 mai 2003)
• Diplomă de excelenţă oferită de Fundaţia „Dr. Wilhelm Fielderman” pentru contribuţia de excepţie la dezvoltarea relaţiilor de respect reciproc între români şi evrei (2003)
• Placheta si Diploma Aniversară conferită de Marele Consiliu al Marei Loji Naţionale din România, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de existenţă, pentru promovarea idealurilor de pace, întrajutorare umană şi pentru slujirea constantă a intereselor fundamentale ale României (2005)”

De unde se vede ca this guy nu e chiar un oarecine… Auziti aici: „Diplomă Fulbright pentru merite care certifică suportul relaţiilor româno-americane(15 mai 2003); Cea mai înaltă distincţie ”Leader al anului 2001” pentru deosebita contribuţie la procesul de integrare a României în NATO şi în structurile euro-atlantice – Asociaţia ”George C. Marshall” România (16 ianuarie 2002)”… Acesta e omul care sustine cele scrise in Codul Zambaccian, spre exemplu cele despre Dosarul Matusa Tamara…

Eu nu prea inteleg, si cred ca foarte multa lume nu intelege, spre exemplu urmatorul paragraf:

„19 ianuarie 2006. Genică Boierică, un infractor condamnat, care se afla în detenţie la Craiova, executând primul an al pedepsei de opt ani la care fusese condamnat, a fost adus la sediul central al DNA de la Bucureşti, unde procurorii DNA i-au promis că va fi eliberat din închisoare dacă va ajuta la învinuirea lui Năstase sub false acuzaţii.”

Asta se intampla in Romania anului 2006, Ceausescu cazuse demult…

E interesanta ultima postare a dansului:

Ce mai fac puterile statului?

Se arata ca:

”

Conform Constitutiei României, „Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativă, executivă si judecătorească – in cadrul democratiei constitutionale” (art. 1 para.4). Constitutia stabileste, deci, că cele trei puteri sunt separate dar se află in „echilibru”. Lucrul ăsta nu e prea clar. Intr-o interpretare simplistă, pornind de la ordinea enumerării, ar părea că puterea legislativă ar fi cea mai importantă iar puterea judecătorească ar fi la urmă. O astfel de concluzie nu poate fi acceptată in Statul de drept.  Mai ales că multi vor spune că puterea legislativă este controlată de Curtea Constitutională (poate că la o viitoare revizuire a Constitutiei, Curtea Constitutională ar putea să fie prevăzută ca o a patra putere a statului?!). La rândul său, guvernul este controlat de parlament. Oricum, ele se ceartă intre ele si amandouă sunt controlate de justitie. In cadrul Statului de drept, puterea judecătorească este independentă, CSM-ul, un fel de CSAT al justitiei, fiind cel care veghează la independenta sa. Celelate două puteri sunt, deci, mai putin independente, ele fiind un fel de parteneri ai justitiei.

Sigur că, in cadrul independentei justitiei, există mai multe autonomii, spre exemplu cea a DNA si cea a DIICOT, care insă se pot aresta una pe alta, fără a mai trece pe la Procurorul general. De aceea există si trei legi distincte – cea a organizării judecătoresti, cea a DNA si cea a DIICOT. Si, de aceea, nu există o lege a Ministerului Public.

Pentru că nu s-a dorit, anul trecut, revizuirea Constitutiei, se face, acum, pe sest, Mica revizuire, pentru a se redefini „echilibrul” intre cele două componente ale Executivului – presedinte si guvern. De aceea, a fost adoptată Strategia Natională de Apărare. E vorba de apărarea interesului national, ceea ce inseamnă că CSAT va deveni primul guvern al tării, ocupându-se de toate lucrurile importante, inclusiv de invătământ si de sănătate, guvernul urmând să se ocupe de celelalte. In acest fel, nu mai este nevoie, in anii urmatori, de revizuirea, propriu-zisă, noi avand posibilitatea sa ne ocupam,  in liniste, de crizele politice. Acestea ne vor tine ocupati pana cand capitalul strain se va fi instalat definitiv. Castigul va fi ca, intre timp, noi vom fi dobandit valorile si principiile occidentale.

LEGENDA ilustratiei: femeia din imagine tine in talgerele balantei Parlamentul si Guvernul si face justitie cu sabia.”

Acum revin la paragraful la care faceam referire mai sus: deci DNA face parte din Justitie – fac un rationament babesc – si deci asta inseamna ca Justitia alege un infractor caruia ii promite ” că va fi eliberat din închisoare dacă va ajuta la învinuirea lui Năstase sub false acuzaţii.”… Justitia… Caci daca zic DNA, zic, desigur, Justitia, nu? Cetatenii Romaniei, in calitate de votanti si platitori de taxe si impozite au dreptul sa stie cu precizie daca cele afirmate si sustinute de Dl. Nastase sunt adevarate sau nu! Pentru ca daca sunt adevarate, avem o dubla problema: atat de practica judiciara, cat si de independenta a Justitiei. O asemenea practica judiciara – ca Justitia sa gaseasca un infractor caruia sa-i promita eliberarea daca va face acuzatii false la adresa cuiva – ma intreb daca exista in Rusia lui Vladimir Putin. In URSS-ul condus de Stalin si Beria, nu m-ar mira! Insa ar fi – spun ar fi pentru ca mie imi place sa cred ca nu e adevarat! – halucinant sa se fi intamplat asa ceva in Romania, tara membra NATO la vremea respectiva si care, in 2007, a aderat la Uniunea Europeana!! Oameni buni, aici e vorba de Romania, o tara europeana si nord-atlantica, si nu de o tara din lumea a treia aflata sub o dictatura severa! Iar Marea Loja Nationala din Romania i-a acordat lui Adrian Nastase Placheta si Diploma Aniversara pentru „pentru slujirea constantă a intereselor fundamentale ale României” in 2005!!! Observati ca nu spune „slujirea” ci „slujirea constanta„… Ce facem aici, ca nu inteleg? Repet, nu trebuie sa va placa Adrian Nastase, sunt convins ca unii nu au fost multumiti de perioada in care a fost premier si de felul in care a condus Guvernul sau. Astfel de lucruri se intampla peste tot in lumea democratica si libera. Nu spun ca Adrian Nastase n-ar fi facut si greseli cat timp a fost premier si in fruntea PSD. Dar daca e adevarat ce spune paragraful pe care l-am citat mai sus, lucrul acesta intra intr-o contradictie flagranta cu valorile la care a aderat Romania cand a intrat in NATO si UE. Chiar as indrazni sa spun ca n-ai ce cauta in cluburi selecte daca n-ai tinuta obligatorie, nu mai vorbesc daca esti murdar pe picioare… Daca e adevarat ce spune paragraful respectiv, Romania e murdara pe picioare… Cititi cu atentie si acest pasaj:

„La cinci ani după ce se afirmase că dosarul fusese “furat şi distrus” de către Năstase, acesta a reapărut în mod surprinzător, atunci când DNA l-a scurs către presă

• Boierică a semnat o declaraţie la sediul DNA, pe 19 ianuarie 2006, în care pretindea că dosarul Năstase fusese furat din arhivele Oficiului şi distrus, nu mai târziu de martie 2001.
• Dar dosarul “furat şi distrus” apăruse deja public, pe 15 ianuarie 2006, adică cu câteva zile înainte ca Boierică să semneze declaraţia menţionată mai sus.
• Acest fapt se întâmplase chiar în “Evenimentul Zilei“, un cotidian recunoscut drept canalul cel mai loial de propagandă în favoarea Preşedintelui Traian Băsescu şi a partidului său. Cotidianul publicase o serie de ştiri în exclusivitate, inclusiv copii ale dosarului lui Năstase, aflat în 2000 la ONPCSB, şi despre care se afirmase în instanţă că ar fi fost distrus cinci ani mai devreme.
• Cotidianul pretindea că banii menţionaţi în dosar nu ar fi provenit de la Cernasov (“Mătuşa Tamara”), ci din mita primită de Adrian Năstase.
• “Evenimentul Zilei” a ignorat complet faptul că, în dosarul la care se referea, Oficiul concluzionase că nu existase nici o încălcare a legii de către Năstase, şi că făcuse aceasta exonerare în anul 2000, adică înainte ca Năstase şi partidul său să preia puterea.
• Procurorii DNA, care sunt cunoscuţi pentru faptul că scurg către presă informaţii false şi minciuni îndreptate împotriva oponenţilor politici ai lui Băsescu, nu au explicat cum se face că un dosar despre care s-a afirmat că ar fi fost furat şi distrus de Năstase, la începutul lui 2001, a reapărut cinci ani mai târziu, în ianuarie 2006, publicat de către “Evenimentul Zilei”.”

Daca lucrurile stau asa, inseamna ca Justitia nici nu e independenta si nici ca s-ar fi facut o reforma in acest sens. Cu atat mai mult cu cat un dosar „furat si distrus” apare fara nicio problema in presa, intr-un cotidian de mare tiraj, care vorbeste despre mita, fara sa aduca o proba in acest sens, daca am inteles bine… Eu stau si ma intreb, tinand cont ca suntem o tara nord-atlantica, ce s-ar fi intamplat in SUA daca ar fi avut loc astfel de lucruri, astfel de practici. Ce se intampla in SUA daca un cotidian american de mare tiraj acuza de luare de mita un politician american, inainte ca Justitia sa se pronunte, si nu poate sa dovedeasca lucrul asta? Chiar sunt curios… Deci Nastase ar fi „furat si distrus” dosarul, dar „Cotidianul publicase o serie de ştiri în exclusivitate, inclusiv copii ale dosarului lui Năstase, aflat în 2000 la ONPCSB, şi despre care se afirmase în instanţă că ar fi fost distrus cinci ani mai devreme.”… Pe mine lucrurile astea, practicile astea – auziti, „a furat si a distrus” dosarul dar el apare in presa –  ma duc cu gandul la PCUS-ul lui Stalin, la oameni despre care ai putea spune fara sa gresesti: „Cine a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush!”.  Nu de alta, dar daca ar fi sa credem ce a spus Marea Loja Nationala din Romania si anume ca i-a acordat Inalta Distinctie „pentru slujirea constantă a intereselor fundamentale ale României„, inseamna ca ceea ce s-a intamplat ar fi impotriva intereselor fundamentale ale Romaniei… Si aici nu e vorba de faptul ca Adrian Nastase nu a ajuns Presedinte sau ca nu a mai fost premier… Foarte bine: nu a ajuns Presedinte, nu a mai ajuns premier! Ci e vorba de faptul ca lucrurile tind sa o ia pe o cale contrara, sau care ar putea fi contrara, intereselor fundamentale ale tarii noastre!

Nu trebuie sa va placa Adrian Nastase!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Care e parerea Dvs.?

Romania Libera

Riposta lui Putin la exerciţiile militare din Occident

Se arata ca:

„Aproximativ 12.000 de militari ai armatei ruse şi 250 de avioane de vânătoare au iniţiat, luni, un vast exerciţiu, în vestul, centrul şi sudul ţării, a anunţat Ministerul rus al Apărării, potrivit Mediafax.

Exerciţiile se vor desfăşura în districtele militare din vestul, centrul şi sudul Rusiei, precum şi la poligoane militare din Siberia.

Cele 250 de avioane militare vor încerca să atace ţinte din Aşuluk şi Kapustin Iar, unde au fost montate dispozitive antiaeriene de ultimă generaţie.

Citeşte şi: Mii de militari occidentali efectuează exerciţii în zona arctică

Exerciţiile se desfăşoară în contextul tensiunilor dintre Rusia şi NATO din cauza crizei din Ucraina.

În paralel, aproximativ 4.000 de militari şi 100 de avioane de vânătoare din Statele Unite şi din opt ţări europene au iniţiat, luni, exerciţii în zona arctică. Manevrele militare se desfăşoară în nordul Norvegiei, în Suedia şi Finlanda.”

Vicepremierul Rusiei, glume pe seama sancţiunilor impuse de Occident: Tancurile ruse nu au nevoie de viză

Se arata ca:

„Vicepremierul Rusiei, Dmitri Rogozin, a glumit, luni, pe tema sancţiunilor impuse de Occident Rusiei, afirmând că „tancurile ruse nu au nevoie de viză”, potrivit Mediafax.

Pentru a atenua preocupările Occidentului cu privire la  intensificarea activităţilor militare ruse în regiunile arctică şi baltică, Rogozin a declarat că tancurile ruse nu au nevoie de vize.

„Eu am glumit mereu, spunând că, dacă nu ne dau vize, ne introduc pe liste de sancţiuni…, tancurile ruse nu au nevoie de vize”, a declarat Rogozin, citat de  Radio Free Europe.

Citeşte şi: Ce spune Vladimir Putin despre sancțiunile impuse Rusiei

Dmitri Rogozin este vizat de sancţiuni din partea Statelor Unite şi Uniunii Europene după ce Rusia a anexat regiunea ucraineană Crimeea, în martie 2014.

Ca reacţie la plasarea sa pe lista personalităţilor ruse care nu pot primi vize de călătorie în Occident, Rogozin afirma că „armata rusă are şi alte modalităţi de călătorie, în afara vizelor”.

Citeşte şi: Când ar putea scăpa Rusia de sancțiunile impuse de Occident„

Un politician apropiat de Merkel a fost oprit să intre în Rusia. Cum a reacţionat Guvernul Germaniei

Se arata ca:

„Parlamentarul german Karl Georg Wellmann, un apropiat al cancelarului german Angela Merkel, a fost oprit să intre pe teritoriul Rusiei, ceea ce a atras protestele Guvernului de la Berlin, potrivit Mediafax.

Deputatul conservator Karl-Georg Wellmann a fost oprit duminică pe aeroportul din Moscova, fiind nevoit să revină luni în Germania.

Citeşte şi: Când ar putea scăpa Rusia de sancțiunile impuse de Occident

Wellmann, un apropiat al cancelarului Angela Merkel, este cunoscut pentru atitudinea critică faţă de acţiunile Rusiei în estul Ucrainei, relatează Associated Press.

„Este vorba de o decizie de neînţeles şi inacceptabilă”, a reacţionat Ministerul german de Externe, cerând Moscovei să anuleze interdicţia de călătorie care îl vizează pe Wellmann, membru al Uniunii Creştin-Democrate germane (CDU).”

De citit si aceasta analiza a lui George Friedman, de pe Stratfor, in care autorul ne vorbeste despre o destabilizare a situatiei pe plan mondial… Avem si o evaluare a situatiei din Europa, autorul vorbind de un continent divizat la ora actuala. Toate lucrurile acestea produc, desigur, o ingrijorare justificata… Te-ai putea intreba daca vor evolua spre un razboi. Mondial?!

Iata insa ce spunea cu multa vreme in urma Napoleon Bonaparte:

„War is becoming an anachronism; if we have battled in every part of the continent it was because two opposing social orders were facing each other, the one which dates from 1789, and the old regime. They could not exist together; the younger devoured the other. I know very well, that, in the final reckoning, it was war that overthrew me, me the representative of the French Revolution, and the instrument of its principles. But no matter! The battle was lost for civilization, and civilization will inevitably take its revenge. There are two systems, the past and the future. The present is only a painful transition. Which must triumph? The future, will it not? Yes indeed, the future! That is, intelligence, industry, and peace. The past was brute force, privilege, and ignorance. Each of our victories was a triumph for the ideas of the Revolution. Victories will be won, one of these days, without cannon, and without bayonets.” (subl. mea – sursa: aici)

Incerc sa traduc:

„Razboiul incepe sa devina un anacronism; daca avem batalii in fiecare parte a continentului se datoreaza pentru ca se infrunta doua ordini sociale opuse, una care dateaza din 1789, cealalta e vechiul regim. Acestea nu pot exista impreuna. Cea tanara o devoreaza pe cealalta. Stiu foarte bine ca, intr-un final calculat, razboiul ma va rasturna pe mine, pe mine reprezentantul Revolutiei Franceze si instrumentul principiilor sale. Dar nu conteaza! Batalia a fost pierduta pentru civilizatie si civilizatia, in mod inevitabil, isi va lua revansa. Sunt doua sisteme, trecutul si viitorul. Prezentul nu e decat o tranzitie dureroasa. Care din ele va triumfa? Nu va triumfa viitorul? Da, intr-adevar viitorul! Acesta este inteligenta, industria si pacea. Trecutul a fost forta bruta, privilegiul si ignoranta. Fiecare victorie a noastra a fost un triumf pentru ideile Revolutiei. Victoriile vor fi castigate, intr-una din aceste zile, fara tunuri si fara baionete.” (subl. mea)

Napoleon Bonaparte, Imparatul

 

In 1989 am fost martorii unei noi Revolutii. Pe plan mondial. O Revolutie a Libertatii prin care fostele regimuri comuniste, dictatoriale, din Uniunea Sovietica si Estul Europei au fost inlaturate. Nu se poate vorbi, oare, si acum de doua sisteme: trecutul si viitorul? Si nu va castiga oare viitorul? Cred ca putem spune, ca si odinioara Napoleon, ca intr-adevar va castiga viitorul! Si atunci nu e oare razboiul un anacronism si acum, in zilele noastre? Nu trecem oare si acum, in zilele noastre, printr-o tranzitie dureroasa? Faptul ca, actualmente, in lume, se produc transformari dureroase, razboaie chiar, reprezinta o stare de tranzitie. Regimul lui Putin pune, iata, fata in fata, cele doua sisteme: trecutul, pe care Putin doreste sa-l aduca in actualitate, si viitorul care nu poate coexista cu trecutul. De aici si ceea ce observa George Friedman, ca institutiile de pe vremea razboiului rece isi pierd eficacitatea, viabilitatea. Ele apartin trecutului, unui sistem vechi care nu mai e compatibil cu realitatea prezenta si cu viitorul. Sensul evenimentelor nu poate fi altul decat Libertatea. Mergem spre o mai mare si mai extinsa liberalizare. Lucrul acesta se va vedea atat in China cat si in Lumea Araba, care, e lesne de observat, trece prin niste convulsii infricosatoare, care genereaza terorism. Pana la urma, nici Lumea Araba nu va putea pastra Vechiul Regim. Nici China nu va putea pastra comunismul. Libertatea a atins China si China nu va dormi. „Trecutul a fost forta bruta, privilegiul si ignoranta” – uitati-va cat de bine se potriveste daca ne gandim la comunsim, fascism, nazism, dictaturile militare din America de Sud, regimurile dictatoriale din Lumea Araba, in general vorbind totalitarismul care a dominat o mare parte din Planeta noastra in sec. XX si la razboaiele catastrofale ale acestui secol.

Iarasi e foarte interesant, zic eu, ce spunea Napoleon despre bancheri, finantisti:

„When a government is dependent upon bankers for money, they and not the leaders of the government control the situation, since the hand that gives is above the hand that takes. Money has no motherland; financiers are without patriotism and without decency; their sole object is gain.” (subl. mea – sursa: aici)

Incerc sa traduc:

„Cand guvernul este dependent de bancheri pentru bani, ei si nu liderii de guvernamant controleaza situatia, de vreme ce mana care da este deasupra celei care cere. Banii nu au patrie; finantistii sunt fara patriotism si fara decenta; singurul lor obiect este castigul.” (subl. mea)

Si aceasta maxima pare a se potrivi foarte bine zilelor noastre…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Un lucru interesant…

Mi-a atras atentia zilele acestea, uitandu-ma pe o statistica ilustrata a Eurostatului privind datoriile guvernamentale brute – aici – un lucru care s-ar parea ca trece neobservat, desi cred ca multa lume il stie deja. Si eu il stiam. Numai ca incepusem sa vad lucrurile intr-o alta lumina, ca sa zic asa.

Tratatul de la Maastricht a fost semnat pe 7 februarie 1992 si a inceput sa fie efectiv cu 1 noiembrie 1993. Acest tratat prevede printre altele ca datoria guvernamentala bruta a tarilor membre UE sa nu depaseasca 60% din PIB. De asemenea se spunea ca daca acest lucru nu poate fi indeplinit datorita unor conditii specifice atunci datoria trebuie redusa astfel incat sa se apropie de limita stabilita facand pasii necesari pentru acest lucru. Tratatul acesta este unul din pilonii Uniunii Europene.

Va propun acum sa va uitati pe statistica ilustrata a Eurostatului. Daca in 2002 (trebuie sa plimbati cursorul) inca se mai respecta aceasta regula, din 2003 observam ca ea nu se mai respecta. In 2002 erau doar Belgia si Italia intr-o situatie cu datorii mari. Dupa aceea a inceput sa nu se mai respecte regula nici in Franta, nici in Germania si nici in Austria… Inca nu a venit criza din 2008, dar daca veti plimba cursorul pe urmatorii ani veti constata ca in mod constant (chiar si inainte de criza) regula a inceput sa nu se mai respecte de catre mai multe tari, ajungandu-se la situatia prezenta…

Mi-a venit in minte ce a spus candva Milton Friedman:

„We economists don’t know much, but we do know how to create a shortage. If you want to create a shortage of tomatoes, for example, just pass a law that retailers can’t sell tomatoes for more than two cents per pound. Instantly you’ll have a tomato shortage. It’s the same with oil or gas.”

sursa: aici.

Incerc sa traduc:

„Noi economistii nu stim multe, dar ceea ce stim este sa cream insuficiente. Daca doresti, de exemplu, sa creezi o lipsa de tomate, n-ai decat sa treci o lege prin care vanzatorii sa nu poata vinde rosiile cu mai mult de 2 centi per pound. Instantaneu vei avea o insuficienta, un deficit de tomate. Este la fel in privinta petrolului sau gazului.”

Iar prin Tratatul de la Maastricht legea era ca datoria sa nu depaseasca 60% din PIB la sfarsitul anului fiscal… Interesant este – si timpul a dovedit lucrul asta – ca aceasta masura de limitare a datoriei guvernamentale printr-o lege nu numai ca nu s-a respectat in UE, dar s-a ajuns intr-adevar la o insuficienta, la o criza mai bine zis: cea a datoriilor suverane!!

Dar, stau si ma intreb, cum va fi respectat Tratatul de la Lisabona…? Prin acest tratat multe din competentele statelor membre sunt trecute in sarcina Uniunii. Deci de la mai multi la unul, ca sa zic asa. Dar daca, la un moment dat, „unitatea se scindeaza in doua, dupa regula tuturor modelelor cosmogonice – in Biblie, apele superioare se separa de cele inferioare; la nastere, copilul iese din pantecul matern” (Stefan Masu – Francmasoneria dezvaluita, Editura Solaris Print, Bucuresti, 2009)? Cine garanteaza ca nu se poate intampla asa ceva?

Pe de alta parte, ceea ce am vazut eu sunt tot felul de studii referitoare la criza actuala, laborioase, si multe grafice care arata sau doresc sa arate cauza: competitivitatea superioara a statelor nordice din UE fata de cele sudice din UE. Insa trebuie spus, totusi, ca vorbim de UE in unitatea si integralitatea sa. Deja incepem sa „separam apele superioare de cele inferioare”? Milton Friedman, referindu-se la „mana invizibila” a lui Adam Smith, o definea ca: „the possibility of cooperation without coercion” – adica „posibilitatea de cooperare fara coercitie „. Deci ca sa te bucuri de beneficiile acestei „maini invizibile” trebuie sa existe, in primul rand, cooperare si aceasta cooperare trebuie sa fie fara coercitie, adica libera. Ce observam in Europa? Nu sunt cresteri economice semnificative, in schimb au crescut in mod semnificativ datoriile statelor membre. Tratatul de la Lisabona se vrea a fi „unificator”, ca sa zic asa. Dar ceea ce nu prea se vede sunt tocmai mecanismele de cooperare, in primul rand, ca sa putem vorbi de o cooperare facuta in mod liber, fara constrangeri. Creste puterea Parlamentului European, creste puterea Consiliului European, marii castigatori in urma acestui tratat, dar daca cooperarea se face doar acolo, intre ei, intre europarlamentari si intre sefii de state si de guverne, m-am cam lamurit… Pentru ca asta si demonstreaza ca, pe de o parte, nu prea sunt mecanisme de cooperare – cooperarea trebuind sa se faca in mod liber – iar ceea ce avem se dovedeste destul de greoi de aplicat, amplificat si de multa birocratie de la Bruxelles, adica e practic de neaplicat… Or, Uniunea Europeana ar fi trebuit sa functioneze cam in felul in care arata Milton Friedman in introducerea la povestirea lui Leonard Read – I, Pencil: My Family Tree as told to Leonard E. Read – din care voi cita:

„We used Leonard’s story in our television show, „Free to Choose,” and in the accompanying book of the same title to illustrate „the power of the market” (the title of both the first segment of the TV show and of chapter one of the book). We summarized the story and then went on to say:

I.3

„None of the thousands of persons involved in producing the pencil performed his task because he wanted a pencil. Some among them never saw a pencil and would not know what it is for. Each saw his work as a way to get the goods and services he wanted—goods and services we produced in order to get the pencil we wanted. Every time we go to the store and buy a pencil, we are exchanging a little bit of our services for the infinitesimal amount of services that each of the thousands contributed toward producing the pencil.

I.4

„It is even more astounding that the pencil was ever produced. No one sitting in a central office gave orders to these thousands of people. No military police enforced the orders that were not given. These people live in many lands, speak different languages, practice different religions, may even hate one another—yet none of these differences prevented them from cooperating to produce a pencil. How did it happen? Adam Smith gave us the answer two hundred years ago.”

I.5

„I, Pencil” is a typical Leonard Read product: imaginative, simple yet subtle, breathing the love of freedom that imbued everything Leonard wrote or did. As in the rest of his work, he was not trying to tell people what to do or how to conduct themselves. He was simply trying to enhance individuals’ understanding of themselves and of the system they live in.

I.6

That was his basic credo and one that he stuck to consistently during his long period of service to the public—not public service in the sense of government service. Whatever the pressure, he stuck to his guns, refusing to compromise his principles. That was why he was so effective in keeping alive, in the early days, and then spreading the basic idea that human freedom required private property, free competition, and severely limited government.”

Este o mare idee aici, care nu se poate sa nu te emotioneze:

„It is even more astounding that the pencil was ever produced. No one sitting in a central office gave orders to these thousands of people. No military police enforced the orders that were not given. These people live in many lands, speak different languages, practice different religions, may even hate one another—yet none of these differences prevented them from cooperating to produce a pencil. How did it happen? Adam Smith gave us the answer two hundred years ago.”

incerc sa traduc:

„Este uluitor ca acest creion a fost vreodata produs. Nu cineva stand intr-un birou, de la centru, a dat ordine acestor mii de oameni. Nu politia militara a aplicat ordine care nu au fost date. Acesti oameni care traiesc in multe tinuturi, vorbesc limbi diferite, practica religii diferite, poate se si urasc unul pe altul – dar niciuna din aceste diferente nu i-a impiedicat sa coopereze ca sa produca un creion. Cum s-a intamplat asta? Adam Smith ne da raspunsul, in urma cu doua sute de ani”

Si spune in final:

„That was why he was so effective in keeping alive, in the early days, and then spreading the basic idea that human freedom required private property, free competition, and severely limited government”

adica:

„De aceea el (autorul povestirii, n.m) a fost atat de eficace in a tine in viata, de timpuriu, si raspandind ideea de baza ca libertatea umana cere proprietate privata, competitie libera si un guvern sever limitat”

Or, nu cumva cam asa trebuia sa functioneze si Uniunea Europeana…?

Daca ne vom uita pe statistica ilustrata a Eurostatului, vom observa ca Italia si Belgia aveau datorii mari, istorice. S-a ajuns acum la o situatie cu mult mai complicata decat in trecut pentru ca foarte multe tari au datorii mari, inclusiv mari puteri economice ca Franta, Germania, Marea Britanie. Sa ne uitam insa si la Portugalia, care in 2002 avea o datorie bruta de 56% din PIB si acum are 130% din PIB. Ce facem? Sa incerce aceste tari sa reduca datoria pana la 60% din PIB, cum spune Tratatul de la Maastricht care, pe scara atat de larga, nu a fost respectat nici de Franta, nici de Germania, nici de Marea Britanie, nici de altii? Si sa se faca acest lucru, reducerea acestor datorii, in detrimentul cooperarii intre tarile europene? Este limpede ca o astfel de idee nu prea e fezabila deoarece consecintele economice ar fi devastatoare pentru aceste tari. De asemenea avem o problema de disfunctionalitate, nu este normal ca sa ai cresteri economice mici, in schimb sa creasca datoriile guvernamentale cu o asa mare rapiditate, iar in unele tari a crescut mult, in unele chiar foarte mult, somajul. In schimb vedem cum tari ca Italia sau Grecia par a se orienta catre Rusia, adica in afara Uniunii Europene. Ceea ce arata ca, la ora actuala, cooperarea sau, mai bine zis, posibilitatea de cooperare e foarte diminuata in interiorul Uniunii, fiecare tara incercand sa-si vada, in exclusivitate, propriile interese. Nu stiu de ce, dar am cateodata impresia ca situatia creata in Ucraina are rolul sa mascheze situatia dificila prin care trece Uniunea Europeana in prezent. Cel putin se pliaza foarte bine si acopera situatia UE din prezent. In aceasta privinta s-ar putea sa ma insel. Insa nici nu pot trece cu vederea situatia actuala din Uniunea Europeana.

As mai dori sa spun cate ceva despre cooperare…

O cooperare presupune cel putin doua parti. Dintr-o cooperare fiecare parte implicata ar trebui sa castige ceva. Colaborarile, in astfel de cazuri, nu se pot face pe gratis si ele, in general vorbind, trebuie sa fie juste. Altminteri am asista la o putere de impunere exercitata de unele state asupra altor state, ceea ce nu e in regula si nici in acord cu principiile UE. Chestiunea la care ma gandesc este ca daca aceste colaborari, juste, s-ar fi facut asa cum trebuie nu am fi avut aceasta prapastie, ca sa zic asa, intre competitivitatea nordicilor in comparatie cu a sudicilor si s-ar fi redus decalajele de dezvoltare intre Estul si Vestul Europei, chiar daca Vestul ar fi ramas, desigur, mai prosper si mai bine dezvoltat economic si s-ar fi redus si fluxurile de imigranti veniti din Est catre Vest, care au fost, practic, singura forma concreta de colaborare, ca sa zic asa. Mai putin am asistat la fluxuri de capital dinspre centru spre periferie sau din Vest catre Est – care ar fi reprezentat o alta forma de colaborare ce ar fi trebuit s-o echilibrze pe prima -, iar cu ocazia crizei acestea s-au retras din nou catre centru, de unde proveneau, fara ca situatia sa se amelioreze cumva. Inclusiv fondurile europene la care o tara membra are dreptul – si care ar putea fi privite tot ca o forma de colaborare – nu prea rezolva problema.

De aici se vede ca mecanismele de colaborare – ceea ce pentru UE ar trebui sa insemne armonizare – nu sunt bine puse la punct si ca aceasta colaborare exista mai mult doar la nivel politic, mai putin intre firme, mai putin intre cetateni.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.