Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Bizarul domn Trump…

Am vrut sa scriu zilele acestea, dar…  Dar parca atunci cand vroiam sa incep era ceva ce-mi scapa, ceva neclar, greu de caracterizat…

Cred ca o politica atat de bizara in plan extern precum cea dusa de actuala Administratie de la Casa Alba nu prea ne-a fost dat sa vedem. Sunt greu de inteles motivatiile lui Donald Trump…

Aveam un Acord Nuclear cu Iranul semnat in 2015 – v. aici si aici – de catre: membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite: SUA, Marea Britanie, Rusia, Franta, China plus Germania, si Uniunea Europeana, cu Iranul. Acest Acord limita drastic posibilitatile Iranului de a realiza arma nucleara, lasandu-i totusi posibilitatea Iranului de a utiliza energia nucleara pentru scopuri pasnice, civile.

Aceasta reglementare internationala a fost, cum am aratat putin mai sus, semnata de SUA. Inca din timpul campaniei electorale, dar si dupa aceea, Dl. Trump a folosit de nenumarate ori cuvantul „disgraceful” pentru a caracteriza respectivul Acord, initiat de Presedintele Obama. De curand, Donald Trump – ar trebui s-o vedem si ca pe o promisiune din campania electorala – a retras SUA din acest Acord, fara alta explicatie decat celebrul „disgraceful”, partea proasta fiind ca nu a pus nimic in loc. Nu a venit – cel putin nu am auzit – cu o propunere pe care s-o puna pe masa negocierilor. Sau sa spuna ce anume ar dori sa schimbe la Acordul deja existent.

Drept consecinta, atat Macron cat si ceva mai recent ministrul francez de Externe, Jean-Yves Le Drian, au atras atentia asupra pericolului inceperii unui razboi. Eu cand am citit ce a zis Macron, prima data am trecut usor peste… Nu acelasi lucru a fost cand am citit si ce a declarat ministrul francez al Afacerilor Externe care a reiterat cele spuse de Emmanuel Macron… Le Drian a spus ca pericolul e atat de mare incat o miscare gresita sau o mica scanteie ar putea declansa un razboi…

Donald Trump a amenintat cu sanctiuni drastice firmele europene – a spus ca vor fi „trase la raspundere” – care ar mai indrazni sa faca afaceri in Iran. Dar pe ce baza juridica, daca SUA s-a retras din Acord?

In mod normal ar fi trebuit ca Dl. Trump sa fi lasat acest Acord sa continue pentru ca sa vedem daca Iranul il respecta si cum il respecta. In caz de nerespectare, Iranul ar fi trebuit sa fie, desigur, sanctionat. Donald Trump, in schimb, a plecat de la premisa ca in cativa ani, cu acest Acord, Iranul ar putea obtine arma nucleara. Dar nu e deloc foarte clar pe ce anume se bazeaza concluzia dumnealui. Israelul, prin Dl. Netanyahu, a specificat faptul ca detine o cantitate impresionanta de informatii culese de serviciile israeliene, care ar demonstra planurile concrete ale Iranului de a obtine arma nucleara. Iranul a raspuns ca informatiile nu sunt de actualitate si ca astfel de alegatii nu se constitutie in dovezi – v. aici.

Partea proasta este ca SUA se pune in afara unei reglementari internationale. Daca informatiile pe care le are din partea Israelului sunt cele corecte atunci de ce nu a folosit actualul Acord pentru a trage la raspundere Iranul? Pentru ca astfel de informatii ar fi demonstrat ca Iranul incalca Acordul existent, pe care l-a semnat.

Insa in conditiile in care SUA s-a retras fara explicatii prea credibile, Iranul, in mod justificat, a pus problema daca nu cumva un astfel de Acord ar trebui schimbat la fiecare schimbare, rezultata din alegeri, a Presedintelui SUA. De asemenea, tot justificat, a pus problema daca actualul Acord mai e in vigoare odata cu retragerea SUA din acesta. Ceea ce am inteles eu este ca Iranul va continua sa respecte acest Acord semnat in 2015.

Pentru SUA da foarte prost faptul ca s-a retras dintr-un Acord international pe care l-a semnat in urma cu 3 ani, fara sa ofere explicatii convingatoare si fara sa puna altceva in locul acestuia (propuneri de negociere sau sa arate care ar fi termenii din Acord asupra carora doreste sa deschida o negociere). Arata o lipsa de coerenta in politica externa, o lipsa de predictibilitate, dar si o incercare de a rezolva in mod unilateral, chiar prin forta (inclusiv armata), Dosarul Iranian. Asta nu inseamna ca se va ajunge la un razboi, dar retragerea dintr-un Acord international de acest gen deschide o cale periculoasa.

Ce a castigat SUA din asta? Nu prea se vede mare lucru. Si nu se vede nici ca Israelul ar fi mai bine aparat printr-un astfel de gest impotriva planurilor iraniene de a construi arma nucleara. Dimpotriva, Israelul era mai bine aparat daca SUA ar fi ramas in Acord, putand astfel sa sanctioneze, daca ar fi fost cazul, Iranul pe cale legala. Retragerea din Acord a SUA inseamna ca SUA, cel putin, nu mai are nicio posibilitate de a sanctiona in mod legal Iranul, daca aceasta tara nu respecta Acordul. Or, lucrul asta pune SUA intr-o pozitie proasta pe plan international.

Un alt lucru bizar care da nastere la numeroase speculatii este anuntul facut de Donald Trump, potrivit caruia Summitul programat pe data de 12 iunie la Singapore cu Presedintele Coreii de Nord, Kim Jong-Un, nu va mai avea loc. Era vorba despre procesul de pace din Pen. Coreeana, dupa atatia ani de ostilitate intre cele doua Corei. Este bine, totusi, ca dupa ce ieri a anulat o intrevedere cu liderul de la Phenian, azi Dl. Trump s-a razgandit!!! Ministrul de Externe nord-coreean, Kim Kye Gwan, a specificat ca decizia lui Trump de anulare a Summitului „nu este in linie” cu cei ce spera la „pace si stabilitate”, calificand anularea summitului ca fiind „neasteptata si foarte regretabila”. Insa iata ca azi Dl. Trump a scris pe Twitter:

„Very good news to receive the warm and productive statement from North Korea. We will soon see where it will lead, hopefully to long and enduring prosperity and peace. Only time (and talent) will tell!”

Mi se pare ca este o recunoastere a greselii facute, deoarece anularea Summitului l-a pus pe Kim Jong-Un intr-o postura favorabila, datorita faptului ca a avut acum o pozitie responsabila, pentru construirea unui climat de pace in Pen. Coreeana. Amenintarea voalata cu arsenalul nuclear american pe care a facut-o Dl. Trump referindu-se la Coreea de Nord nu a pus SUA intr-o pozitie favorabila, mai ales ca lucrurile erau stiute. Nu e niciun secret ca SUA are o forta militara sub toate aspectele foarte mult superioara Coreii de Nord. Lucrul acesta sugereaza o diplomatie facuta cu ajutorul amenintarii cu forta, nu sub reglementari clare de drept international, lucru ingrijorator.

Interesant in toate aceste evenimente, dar lucru este mult mai vizibil in legatura cu Iran Deal, e faptul ca SUA nu isi armonizeaza anumite pozitii de politica externa cu Uniunea Europeana, principalul sau partener. In cazul Acordului cu Iranul, lucrul e evident. Deocamdata pozitiile SUA si UE sunt contrare pe aceasta chestiune. Dar nici nu a existat un dialog, un schimb de pareri… In chestiunea Coreii de Nord, UE pare slab implicata. Nu simt influenta UE in aceasta privinta. Totusi, UE ar trebui sa fie mai activa deoarece nu ne e deloc indiferent daca in Pen. Coreea va fi pace sau va fi un razboi devastator. In momentul in care Presedintele SUA ieri spune una, iar azi spune un lucru total opus fata de ceea ce a afirmat ieri, mie mi se pare ca avem o problema. Nu ne e indiferenta pozitia SUA in astfel de chestiuni, care privesc pacea globala.

Deocamdata, in cazul Iranului, SUA, sub noua Administratie de la Casa Alba, condusa de Dl. Trump, n-a pus on the table nimic concret. Deci chestiunea este, ca sa zic asa, in aer. In cazul Coreii de Nord, de asemenea, nu avem nimic concret, decat – cel putin asa cum rezulta din ultima declaratie a D-lui. Trump – bune intentii.

Ambele chestiuni nu pot sa nu priveasca Uniunea Europeana, care ar trebui sa fie ceva mai activa pe plan international. Nu printr-o atitudine ostila fata de SUA sau fata de Casa Alba, sau Donald Trump. Ci printr-una de colaborare si atenuare a unor asperitati.

In general vorbind, deocamdata, in ambele chestiuni – Iran si Coreea de Nord, nu putem avea decat incertitudini.  Se poate observa ca pentru actuala Administratie de la Casa Alba a avea o politica externa condusa pe cai de actiune clare si in acord cu dreptul international pare a fi o problema. Insa o mare problema o reprezinta lipsa de predictibilitate a actualei politici externe americane.

Trebuie de asemenea spus ca in favoarea lui Donald Trump pledeaza faptul ca nu este usor pentru SUA sa construiasca o politica externa optimala in legatura cu tari precum Iranul si Coreea de Nord. Pentru ca nu e deloc clar cum anume, cum ar fi cel mai bine sa procedezi. Nu intotdeauna politica unor sanctiuni dure e cea mai eficace. Pe de alta parte, lipsa de fermitate, de hotarare sau o astfel de perceptie nu este neaparat o cale care solutioneaza problemele. Insa mi se pare important faptul ca Dl. Trump ar trebui sa-si defineasca o linie politica, o strategie stabila, clara atat in privinta Iranului, cat si in privinta Coreii de Nord. Succesul nu poate veni, totusi, dintr-o atitudine instabila. Dar Istoria recenta, daca e sa apelam la experienta politica, ne arata ca o continuare care conduce la rezultate palpabile e cea bazata pe dialog si intelegere. Sa ne gandim la prabusirea comunismului in Europa de Est si in fosta Uniune Sovietica. Daca n-ar fi existat contactul, dialogul permament dintre Ronald Reagan, apoi George Bush, si Mihail Gorbaciov, cu greu s-ar fi ajuns la un astfel de rezultat concret si sa ne gandim ca pana la urma s-a prabusit si Uniunea Sovietica. De aceea, zic eu, este necesar – mai ales in cazul acesta cand SUA s-a retras din Acordul cu Iranul – de un Summit SUA-Iran – atat cu Presedintele Hassan Rouhani cat si cu Liderul Suprem de la Teheran, Ayatolahul Ali Khamenei. Un astfel de dialog ar putea fi intermediat de catre Bruxelles. Absenta dialogului, nu are cum sa conduca la rezultate bune, cel putin judecand dupa experienta pe care Istoria recenta ne-a furnizat-o. Increderea nu se poate construi prin lipsa dialogului. N-ar fi putut exista incredere intre SUA si URSS, intre Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov, daca n-ar fi existat un dialog bilateral prin care sa se caute apropierea dintre parti.

Eu cred ca din multe puncte de vedere atat Iranul cat si Coreea de Nord au ramas tributare unor conceptii gresite despre SUA, care provin din alte vremuri. Simt un anacronism in abordarea de catre aceste doua tari a relatiilor lor cu SUA. Fara indoiala ca Donald Trump n-ar trebui sa le intareasca astfel de convingeri anacronice printr-un comportament sau limbaj inadecvat. Pentru ca atunci nu se va ajunge la alt rezultat decat acutizarea tensiunilor existente. Iar daca este in interesul SUA sa aiba relatii bune cu Arabia Saudita, atunci e in interesul SUA sa aiba relatii bune si cu Iranul. Nu e in interesul SUA destabilizarea Orientului Mijlociu. Si nici in interesul Uniunii Europene. Deocamdata, cel putin, procesul de pace in Orientul Mijlociu pare a fi blocat de mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. Autoritatea Palestiniana l-a rechemat pe reprezentantul Presedintelui Mahmoud Abbas la Wasghington precum si pe ambasadorii din Romania, Cehia, Ungaria si Austria, tari care au blocat adoptarea unei declaratii comune a UE de condamnare a mutarii Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Uniunea Europeana nu are o pozitie convergenta sub acest aspect cu SUA. Ar trebui sa incerce sa se constituie intr-un factor de mediere intre parti. Imi pare ca Presedintele Macron cauta sa-si defineasca un rol de mediator. Insa UE n-ar trebui sa ramana indiferenta la astfel de evolutii ce pot fi periculoase. Daca nu acum, in acest moment, atunci in viitor… Atata vreme cat aveai un proces de pace in Orientul Mijlociu care decurgea nu neaparat lin, dar se putea constata o evolutie cat de cat pozitiva si tindea catre o normalizare a relatiilor dintre Autoritatea Palestiniana si Israel, iar acum constati ca acest proces de pace pare a fi intrerupt, ramanand incert, cel putin pe termen scurt si mediu, ai o problema care daca nu este solutionata repede se poate agrava, cu consecinte imprevizibile. Eu nu cred ca ne mai trebuie un alt razboi in zona pe langa Razboiul Civil din Siria, si vedem cu ce consecinte tragice. Totusi, vedem o recrudescenta a conflictului dintre Israel si Palestina, cu proteste masive in Fasia Gaza, soldate cu multi morti si raniti. Trebuie aratat ca avem de a face cu o acutizare a conflictului ce se afla intr-o stare initiala. Deocamdata nu putem sti unde se va ajunge, dar observam ca situatia din Orientul Mijlociu se complica. In urma violentelor recente din Fasia Gaza a rezultat o depreciere considerabila a relatiei dintre Turcia si Israel. Insa se pot degrada puternic si relatiile dintre Israel si celelalte state arabe din zona, chiar daca acum acest lucru nu pare evident. Ce consecinte genereaza Orientul Mijlociu in astfel de situatii cred ca stim deja: terorism, razboi si inca unul prelung… Care pot afecta si Uniunea Europeana. O analiza interesanta semata de Reva Goujonaici.

Partea proasta este ca politica D-lui. Trump n-a oferit, cel putin pana la acest moment, solutii acestor dosare, dupa cum se vede, grele si complicate. Dimpotriva, par a se accentua tensiuni mai vechi… Nu spun ca fosta Administratie de la Casa Alba, cea condusa de Dl. Obama, n-ar fi facut greseli sau ca ar fi rezolvat toate problemele. Dar Obama a dorit cel putin sa reglementeze international relatiile cu Iranul – de aici Acordul cu Iranul, a dorit sa rezolve situatia din Orientul Mijlociu tot pe calea respectarii reglementarilor internationale, spre exemplu relatiile dintre Autoritatea Palestiniana si Israel. Pe cand acum lucrurile sunt, ca sa zic asa, opuse, cu toate riscurile de rigoare. Prin Acordul Nuclear cu Iranul, Obama a incercat apropierea acestei tari de Occident. Pe cand Donald Trump doreste sa rupa acest Acord, caz in care Iranul se va apropia si mai mult de Rusia. De fapt, mi se pare singura consecinta de pana acum, pentru ca Iranul va trebui sa gaseasca un partener pe masura in cazul in care va fi atacat de SUA sau Israel (in spatele caruia s-ar afla SUA, desigur). Dupa un turneu pe care Dl. Trump l-a efectuat in Orientul Mijlociu si care promitea mult, avem acum un recul datorat unor politici gresite. Inclusiv abordarea prin forta si amenintarea cu forta e gresita, stimuland tensiunile vechi din aceasta zona. Este salutar faptul ca UE incearca mentinerea Acordului cu Iranul.

Desigur, vom vedea cum vor evolua lucrurile. Insa date fiind cele de mai sus, prea optimist nu sunt. Pentru ca se vede ca nu s-a prea realizat mare lucru. Spre exemplu acum cu atat mai mult nu ai nicio  garantie ca Iranul nu va produce arme nucleare. Sau nu poti sa spui ca forta Iranului a scazut, sau ca nu ar mai reprezenta un pericol in regiune, sau ca nu ar mai finanta terorismul.

Deocamdata, politica D-lui. Trump favorizeaza Rusia. A facut ca Iranul sa nu aiba loc de intors si sa stranga relatiile cu Rusia. Pana la urma, acelasi lucru mi se pare ca-l va face si Autoritatea Palestiniana. In privinta Iranului lucrurile erau de mai demult clare daca ne gandim la troica Rusia – Turcia – Iran, dar actuala politica americana a taiat, sau a cautat s-o faca, orice posibilitate de apropiere dintre Iran si Occident, desi UE incearca sa mentina Acordul. Daca nu s-ar fi razgandit in cazul Coreii de Nord, lucrurile ar fi capatat o turnura similara. Interesant este ca, prin politica dusa de Dl. Trump in aceste dosare importante – Iran, relatiile israeliano- palestiniene, Coreea de Nord -, nu se vede ce a castigat pana acum SUA (in legatura cu Coreea de Nord ramane sa vedem ce se va mai intampla). In schimb, dupa cate se vede, Rusia pare a nu avea nicio problema. Dimpotriva! Are un teren minunat pentru a-si intari colaborarea cu Turcia si Iran. De asemenea are o oportunitate excelenta de a-si spori influenta si a furniza securitate Autoritatii Palestiniene. Iar in legatura cu Coreea de Nord, refuzul initial al lui Trump favoriza tot Rusia, pentru ca ii crea posibilitatea de a-si extinde influenta acolo. Insa Donald Trump a revenit, cum era si normal, logic, intrucat are parteneri precum Coreea de Sud sau Japonia, direct interesati. Desi, daca va mai amintiti, inca de mai demult, nu cu multa vreme in urma, cerea Coreii de Sud si Japoniei sa plateasca catre SUA serviciile pentru asigurarea securitatii. Mai apoi a revenit asupra acestei idei nastrusnice. Nu mai vorbesc de declaratia ciudata cum ca NATO este o organizatie obsoleta, poate pentru a da astfel un indemn statelor membre sa plateasca din buget 2% din PIB pentru Aparare.

Speram sa vedem din partea D-lui. Trump o politica mai coerenta si predictibila si gasirea unor solutii viabile la astfel de probleme.

Ceea ce am vazut pana acum e foarte bizar…

Reclame

mai 26, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

Joc periculos

Gandul:

Iranul a ajuns la capacitatea de a fabrica arme nucleare cu ajutor din străinătate. GALERIE FOTO

Iata ce spune acest articol deosebit de interesant:

„Oficialii Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică (AIEA) au fost informaţi, cu documente şi alte dovezi obţinute de serviciile secrete şi de experţi în activităţi nucleare, de faptul că regimul de la Teheran a atins, pe ascuns, capacitatea tehnologică de a fabrica o armă nucleară. Săptămâna aceasta, agenţia ONU care supervizează activităţile nucleare globale va publica un raport privind eforturile nucleare ale Iranului, despre care experţii se aşteaptă să fie extrem de dur, relatează Washington Post.

Documentele puse la dispoziţia AIEA scot la iveală noi detalii privind dezvoltarea unui detonator de mare precizie, un obstacol pe care iranienii s-au chinuit ani de zile să îl depăşească şi se pare că au reuşit, cu ajutorul unui fost savant sovietic, dar şi cu tehnologie din Coreea de Nord şi din Pakistan.

President of Iran @ Columbia University.

Image via Wikipedia

Temerile privind posibilitatea dobândirii bombei atomice de către Iran au condus la noi ameninţări de conflicte armate. Grupuri americane au declarat că temerile asupra acestui raport ar putea fi prea mari, insistând că încă mai este timp pentru a face Iranul să se răzgândească.

David Albright, şeful Institutului de Ştiinţă şi Securitate Internaţională, un grup de cercetători cu care AIEA colaborează îndeaproape, a declarat că noile dovezi duc la concluzia că Iranul „are suficiente informaţii pentru a crea şi a produce un mecanism funcţional de implozie nucleară”. Acest mecanism se bazează pe uraniu puternic îmbogăţit.

Specialistul citat de Washington Post descrie mecanismul, denumit generatorul R265, drept o carcasă hemisferică de aluminiu care conţine o combinaţie de explozibili care detonează cu o precizie de sutimi de secundă. Acest mecanism care conţine o mică sferă de uraniu sau plutoniu îmbogăţit declanşează la rândul său o reacţie nucleară în lanţ.

Cine a ajutat Iranul să dezvolte programul nuclear

Dovezile pe care AIEA le are acum la dispoziţie arată că cercetările nucleare iraniene au avut nevoie de sprijin extern, care ar fi venit din partea fostului om de ştiinţă sovietic Vyaceslav Danilenko, care a colaborat cu Centrul pentru Cercetări Fizice din Iran în anii 1990.

ranul nu a dat voie oficialilor AIEA să inspecteze baza de la Parchin. Conform surselor Haaretz, raportul AIEA va conţine 12 pagini cu detalii, inclusiv documente şi fotografii, care sprijină ideea că Iranul dezvoltă pe ascuns arme nucleare, violând obligaţiile internaţionale.

Rapoartele anterioare ale AIEA au arătat că Iranul dispune de 4,5 tone de uraniu îmbogăţit în proporţie de 3,5%. Dacă această cantitate ar fi îmbogăţită la 90%, ceea ce Iranul este capabil să facă, ar exista suficient material pentru 4 sau 5 bombe atomice.

Oficialii de la Teheran resping acuzaţiile privind cercetările asupra bombei atomice

Oficialii iranieni s-au arătat indiferenţi la constatările raportului. „Lăsaţi-i să publice ce vor ei şi vom vedea”, a declarat ministrul iranian de Externe, fost oficial de vârf al programului nuclear, Ali Akbar Salehi. El susţine că programul nuclear al Iranului este o controversă „100% politică” şi că AIEA este „sub presiunea puterilor străine”.

„Da, avem capabilităţi militare care sunt diferite de ale oricărei alte ţări din regiune. Iran îşi măreşte capabilităţile şi avansul şi de aceea putem să concurăm cu Israelul şi cu Vestul şi în special cu Statele Unite. SUA se tem de capabilitatea Iranului. Iranul nu va permite nimănui să facă o mişcare împotriva sa”, a declarat preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad, în cotidianul egiptean al-Akhbar, citat de Reuters.

Deşi AIEA a atras atenţia Iranului de ani de zile să înceteze programele de dezvoltare nucleară, noile dezvăluiri arată un program de cercetare secret mai ambiţios şi mai bine organizat decât s-a presupus până acum.

„Programul iranian nu s-a oprit niciodată”, spune David Albright, fost oficial al AIEA. „După 2003, au fost alocaţi bani unor programe de cercetare nucleare, mascate în instituţii civile”, a adăugat el.

Statele Unite ale Americii urmăresc să sporească presiunile internaţionale asupra Iranului, incluzând lărgirea sancţiunilor aplicate sectoarelor financiar şi bancar din Iran, dar şi creşterea presiunii politice asupra Teheranului. SUA speră că eforturile Washingtonului vor fi susţinute de organizaţii internaţionale, precum ONU, în vederea izolării diplomatice a Iranului.

Noi sancţiuni la adresa Iranului. Rusia se opune

Deşi SUA iau în considerare sancţionarea Băncii Centrale Iraniene, impactul asupra preţului petroului ar putea fi dramatic, în contextul crizei economice mondiale, conform CNN. Oficialii americani au declarat că preşedintele Obama va folosi raportul AIEA pentru a face lobby pentru noi sancţiuni din partea comunităţii internaţionale, împotriva Iranului.

Obama a declarat că a vorbit cu omologul său francez, Nicolas Sarkozy, în cadrul întâlnirii de la Cannes, cu ocazia summitului G20, pe marginea acestei teme. Preşedintele american susţine că ei „s-au înţeles asupra necesităţii menţinerii unei presiuni internaţionale fără precedent pentru ca Iranul să îşi respecte obligaţiile”.

Informaţiile din raportul AIEA vin în contextul acuzaţiilor recente ale SUA către Iran privind complotul de asasinare a ambasadorului saudit din Washington. Există, de asemenea, posibilitatea ca Israelul să lanseze un atac armat asupra instalaţiilor nucleare iraniene, aşa cum s-a arătat în ziarele israeliene de săptămâna trecută, care susţin că există sprijin la nivel guvernamental pentru o acţiune împotriva Iranului.

Pe de altă parte, Rusia consideră că o intervenţie armată împotriva Iranului ar fi o „eroare foarte gravă”, a declarat luni ministrul rus de Externe Serghei Lavrov.

TEHRAN. With Ayatollah Sayed Ali Khamenei.

Image via Wikipedia

 

„Poziţia noastră în această privinţă este bine-cunoscută: ar fi o eroare foarte gravă, cu consecinţe imprevizibile. Nu poate să existe nicio soluţie militară la problema nucleară iraniană, nici la altă problemă a lumii contemporane”, a declarat Lavrov.

Preşedintele israelian Shimon Peres a avertizat duminică după-amiază că „posibilitatea unui atac militar împotriva Iranului este mai aproape decât o opţiune diplomatică”.

Adrian Marica, Andrei Luca Popescu

LUMEA, SUB AMENINŢAREA NUCLEARĂ. Iranul se declară „gata să înfrunte orice provocare”

Iata si un articol foarte recent:

LUMEA, SUB AMENINŢAREA RĂZBOIULUI. Iranul avertizează că atacă Turcia dacă SUA şi Israel vor încerca să-i distrugă instalaţiile nucleare

Se arata, printre altele, ca:

„Un anunţ făcut în această dimineaţă de un general iranian i-a pus pe liderii lumii în alertă şi a alimentat îngrijorările privind izbucnirea unui conflict nuclear. Iranul va bombarda Turcia, dacă SUA sau Israel vor încerca să-i distrugă centrala nucleară, a anunţat luni un comandant al armatei iraniene, citat de Daily Mail. Generalul Amir Ali Hajizadeh, şeful diviziei aerospaţiale a Gărzii Revoluţionare din Iran, a ameninţat că va ataca scutul antirachetă al NATO din ţara vecină.

Sistemul, pe care Turcia l-a instalat în septembrie, este folosit tocmai pentru a preveni atacurile cu rachetă ale Iranului asupra Israelului. Ameninţarea face parte dintr-o nouă strategie a liderului Ali Khamenei, prin care răspunde la ameninţări cu ameninţări, scrie Daily Mail.

Ali Khamenei has been the supreme leader of Ir...

Image via Wikipedia

 

„Dacă vom fi ameninţaţi, vom ataca scutul antirachetă al NATO din Turcia, iar apoi alte ţinte”, a declarat generalul Hajizadeh.

Tensiunile dintre Iran şi Occident sunt în creştere, după ce un raport al Agenţiei Nucleare a ONU (IAEA) a prezentat primele dovezi că Teheranul ar face „experimente secrete”, cu unicul scop de a crea arme nucleare, notează sursa.
SUA şi aliaţii Occidentali suspectează Iranul că încearcă să creeze arme atomice, iar Israelul, care se consideră ameninţat de Teheran, a anunţat că ar putea ataca programul nuclear iranian. Iranul se apără, însă, spunând că programul său nuclear are „scopuri paşnice”.

Conform oficialilor turci, ţinta iranienilor este baza militară din oraşul Kurecik, situat la 700 de km de graniţa vestică a Iranului”

De citit si:

Enemy of Iranian state – Telegraph.co.uk

noiembrie 29, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu