… cel putin in opinia mea…
Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu pe blogul sau:
„Sînt printre puținii jurnaliști români postdecembriști care au ținut partea arabilor ori de cîte ori aceștia au fost ținta intervențiilor americane în politica lor internă, culminînd cu agresiunile militare. Am denunțat Războiul din Golf, destabilizarea Orientului Mijlociu sub semnul așa zisei Primăveri arabe, care Primăvară, cîntată și de ai noștri drept Marea Revoluție, n-a făcut decît să schimbe în Egipt un dictator militar ruginit cu unul mai tînăr și în Libia să instituie haosul. Știind că Siria e una dintre puținele țări din zonă în care fanatismul islamic n-a avut loc, am pus Războiul civil pe seama pungii de petrol rîvnite nu numai de ruși, dar și de occidentali.
Din acest punct de vedere am deplîns faptul că România a renunțat în politica sa externă din ultimii ani la minimul echilibru în disputa dintre Israel și lumea arabă, manifestîndu-se în toate organismele internaționale ca oaie în turma Estului păzită de Marile Puteri.
Adică împotriva arabilor, de grija cărora pare acum să nu mai aibă weekend Klaus Iohannis.
În chestiunea deciziei luate de Donald Trump de a muta efectiv ambasada SUA la Ierusalim sînt însă de partea președintelui american.
Se vede limpede că relația dintre Israel și Palestina a intrat de ani întregi într-o fundătură. Ieșirea din această fundătură nu se poate face decît printr-o rupere de ritm. Se poate bănui, ca și în cazul Coreii de Nord, în care Donald Trump a repurtat deja un succes răsunător, că prin mișcarea asumată de Casa Albă se pot crea premisele unei recunoașteri a statului palestinian. Aceasta e cheia problemei în Orientul Mijlociu. Acest stat nu va fi recunoscut niciodată cîtă vreme palestinienii vor capitala la Ierusalim.
Nu-i exclus ca mutarea ambasadei americane la Ierusalim să fie o concesie suficient de puternică din partea lui Donald Trump pentru a solicita Israelului recunoașterea statului palestinian și chiar un ajutor la întărirea economică a acestuia.
Am ținut să precizez aceste lucruri, pentru că la noi, în controversa iscată de inițiativa Guvernului, argumentele aduse de Klaus Iohannis și de echipa lui de propagandă împotriva inițiativei, n-au nici o legătură cu situația din Orientul Apropiat. Toate se învîrt în jurul tezei că președintele e proprietarul politicii noastre externe și că Guvernul nu trebuie să facă altceva decît să muncească cu ziua pe acest teren.
Convocat de site-ul PSnews.ro să mă pronunț asupra controversei, am expus următoarele puncte de vedere, toate răspunsuri la întrebările redactorului Ștefan Rusu:
„Vor mai fi și alte state care vor urma România. România a fost o piesă foarte importantă în această în această operațiune. Contrar prostiilor care se spun în România, procesul de mutare al ambasadei noastre la Ierusalim nu e o operațiune întîmplătoare pentru că vrea Dragnea sau PSD-ul. În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..
Opțiunea pe care am făcut-o noi mie nu mi se pare nici hazardată, nici riscantă, ci e un gest de politică externă mai îndrăzneț, în care în sfîrșit România face și ea ceva extern după 28 de ani. De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.
Prin însuși faptul că s-a făcut așa un soi de abatere de la protocol și a fost invitat președintele Camerei Deputaților, considerat ca un fel de prim-ministru, se arată interesul uriaș al Israelului, nu al lui Netanyahu, altă prostie care s-a spus în România. Nu este în interesul premierului Netanyahu, este în interesul Israelului, vital chiar ca această capitală a lor să fie la Ierusalim.
„Prima dată am spus și eu că va genera un conflict, dar deocamdată conflictul s-a încheiat pentru că Guvernul, sigur, mînuit de către Liviu Dragnea, avea nevoie să dea un semnal, că el e de acord. E ca la Codruța Kovesi, că după asta toate se vor abate asupra lui Klaus Iohannis. Ați observat deja și începutul unei campanii în presa internațională pe tema asta. E treaba lui. Din punctul acesta de vedere, nu cred eu că Dragnea moare să mute ambasada, adică să facă gestul. Pentru că depinde de președinte. Deocamdată el a dat șah lui Klaus Iohannis, anunțînd că are de gînd să facă. Din acest moment, cel în defensivă este Klaus Iohannis care tot trebuie să explice de ce nu e de acord. Din punctul acesta de vedere, mingea e la Klaus Iohannis. Șahul a fost dat. Nici nu se mai pune problema să se mute sau să nu se mute. Că depinde de Klaus Iohannis. Deocamdată, prin primirea în Israel și prin tărăboiul făcut s-a văzut că Președinția nu vrea și Guvernul vrea. Guvernul nu mai riscă nimic, pe când Klaus Iohannis, nu știu care va fi evoluția ulterioară. Poate îl înjură pe Twitter Trump, vă imaginați. Ne putem aștepta oricînd.””
Nu degeaba am transcris acest articol: el trebuie citit cu atentie ca sa se inteleaga bine ce vreau sa spun. Altminteri ar parea lipsit de coerenta ce voi spune in continuare.
In primul rand trebuie spus ca Washingtonul nu a cerut nimanui sa-i urmeze gestul si nici nu a dat prea multe lamuriri prin care sa-si explice pozitia: de ce, care e motivul real, pentru care doreste sa-si mute ambasada la Ierusalim. Articolul arata ca:
” În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”
Dar nu e deloc foarte clar ca motivul deciziei lui Trump a fost ca si altii sa-i urmeze exemplul. De unde ar rezulta asta? Si cum poti trage concluzia ca in caz contrar: „dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”? Insa daca admitem ca ideea era ca si alte state partenere SUA sa urmeze exemplul dat de Casa Alba si daca vorbim despre o initiativa a Romaniei in acest sens atunci pun si eu intrebarea: cum se armonizeaza Romania cu pozitia Americii in contextul unui Raport de tara, defavorabil in multe aspecte, pe care ni l-a facut Departamentul de Stat si pe care – atentie mare!! – Departamentul de Stat si l-a asumat? Am tinut sa precizez acest lucru, ca Departamentul de Stat al SUA si-a asumat acest Raport pe 2017, adica Guvernul american. Nu Hans Klemm, ci Guvernul SUA. Chiar daca avem acum o Administratie republicana la Casa Alba. Adica acest Raport pe 2017 reprezinta pozitia Guvernului American fata de tara noastra! Si nu ne reproseaza ca nu am luat decizia de a muta Ambasada Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim…
A doua chestiune e legata de urmatorul aspect:
„De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.”
Maestrul Cristoiu vorbeste de parca Romania ar fi o mare putere: cum isi permit altii sa-i spuna ce sa faca si ce sa nu faca? 🙂 Chestiunea ar fi ca atunci cand iei o decizie trebuie sa-ti asumi si consecintele. Statele Unite nu ne-au cerut lucrul asta – din acest punct de vedere e in exclusivitate problema Romaniei daca isi muta sau nu ambasada. La nivel european consensul general e ca sa nu se purceada la mutarea ambasadelor la Ierusalim. Am vazut un editorial semnat de Dan Turturica, ingrijorat de faptul ca Romania ar putea fi sanctionata financiar de catre UE – aici. Nu cred ca asta e problema, desi s-ar putea sa fie si asta o problema. Totusi, Romania e un stat suveran, iar decizia mutarii ambasadei la Ierusalim este, deci, o decizie a unui stat suveran. Insa mi-e teama ca, printr-o astfel de decizie, Romania se pune singura in ofsaid, pentru ca nu prea vad cum ar putea un astfel de gest sa influenteze Uniunea Europeana. Prin urmare, Romania ar trebui sa-si asume singura o astfel de decizie. Inclusiv incalcarea unor Rezolutii ale Natiunilor Unite. Intrebarea care se pune: poate Romania sa-si permita un astfel de lucru? Si ce ar avea de castigat din afacerea asta?
Intr-un fel pare logic: din moment ce Israel si-a proclamat capitala la Ierusalim, atunci si ambasada se muta la Ierusalim. Trebuie insa precizat ca Autoritatea Nationala Palestiniana are centrul administrativ la Ramallah, nu in Ierusalimul de Est. Chestiunea care se pune este Statutul Ierusalimului. Israelul a luat controlul asupra Ierusalimului de Vest in 1948, in timpul Razboiului Arabo-Israelian. In 1967 a ocupat si Ierusalimul de Est. Curtea Suprema din Israel priveste Ierusalimul de Est ca fiind parte integranta a Israelului si respinge ca prin legile si adminitratia Israelului impuse acolo ar fi vorba de o anexare. Comunitatea internationala, in schimb, priveste Ierusalimul de est ca fiind parte a teritoriilor palestiniene. Iata insa ce declara Netanyahu recent (cf. Wikipedia – Statutul Ierusalimului):
„On 17 May 2015, Prime Minister Netanyahu reiterated, regarding Jerusalem serving as the capital of both Israel and a future Palestinian state, “Jerusalem has forever been the capital of only the Jewish people and no other nation.”[43] On 25 January 2018, Netanyahu said: „Under any peace agreement the capital of Israel will continue to be in Jerusalem.”[44]„
El spune:
„Ierusalimul a fost intotdeauna capitala doar a poporului evreu si nu a altei natiuni” si „Sub orice tratat de pace, capitala Israelului va continua sa fie in Ierusalim”.
Natiunile Unite considera ca Ierusalimul de Est este parte a teritoriilor ocupate de Israel sau a teritoriilor palestiniene ocupate, iar viziunea e ca Irusalimul sa devina capitala a doua state: Israel si Palestina. Pozitia Uniunii Europene a fost exprimata de Catherine Ashton:
„
The European Union set out its position in a statement of principles last December. A two-state solution with Israel and Palestine side by side in peace and security. A viable state of Palestine in the West Bank, including East Jerusalem, and the Gaza Strip, on the basis of the 1967 lines. A way must be found to resolve the status of Jerusalem as the future capital of both Israel and Palestine.
Deci solutia two-state si despre Ierusalim spune: „Trebuie gasita o cale prin care sa se rezolve statutul Ierusalimului ca fiind capitala atat a Israelului cat si a Palestinei.”
Pozitia Rusiei:
„On 6 April 2017, the Russian Ministry of Foreign Affairs issued a statement saying, „We reaffirm our commitment to the UN-approved principles for a Palestinian-Israeli settlement, which include the status of East Jerusalem as the capital of the future Palestinian state. At the same time, we must state that in this context we view West Jerusalem as the capital of Israel.”[67] Some commentators interpreted this as a Russian recognition of Israel’s claim to West Jerusalem,[68][69][70] while others understood the statement as a Russian intention to recognize West Jerusalem as Israel’s in the context of a peace deal with the Palestinians.[71][72][73]
In 2011, Russian president Medvedev stated Russia had recognized the State of Palestine with East Jerusalem as its capital already in 1988, and had not changed that view.[74]„
In 2017 ministrul rus de Externe a reafirmat pozitia Federatiei Ruse „in acord cu principiile aprobate de catre Natiunile Unite” ca Ierusalimul de Est sa fie capitala viitorului stat Palestinian iar Ierusalimul de Vest sa fie capitala Israelului. In 2011, Presedintele Medvedev a afirmat ca Rusia a recunoscut Statul Palestinian cu capitala in Ierusalimul de Est inca din 1988 si aceasta pozitie nu s-a schimbat.
Pozitia Statelor Unite:
„In 2008, then-Democratic candidate Barack Obama called Jerusalem the ‘capital of Israel’. On 4 June 2008, Obama told the American Israel Public Affairs Committee (AIPAC), in his first foreign policy speech after capturing the Democratic nomination the day before, that „Jerusalem will remain the capital of Israel, and it must remain undivided.” However, the then-senator and presidential hopeful backtracked almost immediately.[84] In 2010, the Obama administration condemned expansion of Gilo and Ramat Shlomo as well as evictions and house demolitions affecting Palestinians living in East Jerusalem.[85][86]„
Inca din 2008, pe atunci candidatul democrat Barack Obama vorbea despre Ierusalim drept capitala a Israelului si ca Ierusalimul trebuie sa ramana nedivizat. Pe 6 decembrie 2017 administratia Presedintelui Donald Trump a recunoscut oficial Ierusalimul drept capitala a Israelului si a adugat ca Departamentul de Stat va initia procesul de construire a Ambasadei SUA la Ierusalim. Consiliul de Securitate al ONU intrunit de urgenta pe 7 decembrie a condamnat (14 din 15 membri) decizia Presedintelui Trump. „U.S. envoy Nikki Haley called the United Nations „one of the world’s foremost centres of hostility towards Israel”.[97]” – Nikki Haley a numit Natiunile Unite ca fiind „una din centrele mondiale cele mai ostile fata de Israel”. Marea Britanie, Franta, Suedia, Italia si Japonia s-au numarat printre tarile care au criticat decizia lui Trump in acea intrunire de urgenta. De remarcat si:
„Following Trump’s announcement, American embassies in Turkey, Jordan, Germany and Britain issued security alerts for Americans travelling or living abroad in those countries. The United States also issues a general warning for Americans abroad about the possibility of violent protests. The American consulate in Jerusalem has restricted travel of government employees to Jerusalem’s Old City. The US Embassy in Jordan has banned employees from leaving the capital and children of embassy employees were told to stay home from school.[105]„
Pozitia Marii Britanii – cea europeana.
Daca Romania adopta exemplul american, cum ne armonizam cu politica externa americana? In caz contrar apare ca Romania a facut in mod unilateral un astfel de gest. Si apoi ar insemna sa ne armonizam cu politica externa a SUA, dar nu si cu Raportul Departamentului de Stat, care sustine, printre altele, lupta anticoruptie in Romania. Si pe Laura Codruta Kovesi, intre altele fie zis, daca nu explicit… 🙂
De aceea eu l-as intreba pe maestrul Cristoiu daca nu cumva considera contradictoriu sa critice Raportul Departamentului de Stat, in schimb sa fie calduros de acord cu adoptarea exemplului american in privinta mutarii ambasadei! 🙂
Dar sa vedem cum privesc Statele Unite procesul de pace din Orientul Mijlociu:
Mediafax
„Mike Pompeo, secretarul de Stat al SUA, a declarat, luni, că soluţionarea conflictului israeliano-palestinian rămâne o prioritate pentru Administraţia Donald Trump, în pofida deciziei de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului, informează site-ul agenţiei The Associated Press.
Secretarul de Stat al SUA, aflat într-un turneu diplomatic în Orientul Mijlociu, a precizat că Washingtonul susţine dreptul israelienilor de a se apăra şi a adăugat că palestinienii trebuie să se întoarcă la masa negocierilor politice.
”O piesă importantă pentru instituirea stabilităţii în Orientul Mijlociu o reprezintă rezolvarea acestui conflict. Credem că israelienii au dreptul să se apere şi susţinem acest lucru”, a declarat Pompeo.
Pompeo a amintit că soluţia ”a două state” este singura cale către pace.
La începutul mandatului, preşedintele SUA, Donald Trump a exprimat intenţia relansării rapide a procesului de pace israelo-palestinian, în timp ce Mahmud Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene, a cerut, la Casa Albă, încetarea „ocupaţiei”, pledând pentru coexistenţa a două state, palestinian şi israelian. Donald Trump l-a primit în mai 2017, la Casa Albă, pe Mahmud Abbas, aceasta fiind prima întâlnire oficială a celor doi lideri. Donald Trump a cerut relansarea negocierilor de pace între Israel şi palestinieni şi semnarea unui acord, fără însă a oferi detalii despre modul în care se poate ajunge la soluţionarea conflictului.”
Daca Donald Trump ar reusi, prin politica sa externa, sa puna capat conflictului palestiniano-israelian, ar fi un lucru extraordinar!! Dificultatile sunt destule. Sa nu uitam ca Hamas e vazuta drept organizatie terorista. Iar Fatah si Hamas, politic vorbind, sunt de forte aproximativ egale. Hamasul mentine inca o mare influenta in cadrul Autoritatii Nationale Palestiniene. La alegerile legislative din 2006, Hamasul a obtinut victoria! Daca tot ne raliem pozitiei americane, cum am putea contribui la planul de pace al Casei Albe? Din cate stiu (poate gresesc) un astfel de plan nu a fost expus public de catre Washington. Pe de alta parte, initiativa Americii pare singulara atata vreme cat celelalte state nu adera la pozitia americana in privinta Ierusalimului. Fara indoiala, SUA este principalul partener strategic al Romaniei, iar tara noastra trebuie sa-si armonizeze politica sa cu cea a SUA. Insa lucrul acesta ar sugera o actiune in tandem romano-americana in Orientul Mijlociu. S-ar putea construi asa ceva, dar pana acum nu se vede vreo abordare de acest gen din partea Guvernului Dancila. Nici din partea Presedintelui, desigur. Dar sa nu uitam ca PSD-ALDE, Liviu Dragnea si Guvernul Dancila au venit cu ideea mutarii ambasadei, nu Presedintele. Ceea ce a facut Liviu Dragnea poate fi o idee de politica externa, in niciun caz o initiativa. O initiativa, in politica externa mai ales, presupune un plan, un concept sau mai multe, o viziune cel putin pe termen mediu, o strategie in acest sens. Nu prea vedem asa ceva…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
aprilie 30, 2018
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | AIPAC, Ambasada Romaniei in Israel, American Israel Public Affairs Committee, Atitudine, Atitudini, Autoritatea Nationala Palestiniana, Barack Obama, Benjamin Netanyahu, Casa Alba, Catherine Ashton, Departamentul de Stat al SUA, Donald Trump, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, Fatah, guvern, Hamas, Hans Klemm, Ierusalim, Ierusalimul de Est, Iohannis, Ion Cristoiu, Ismail Haniyeh, Israel, Klaus Iohannis, Liviu Dragnea, Mahmoud Abbas, Mike Pompeo, Nikki Haley, normalitate, ONU, Opinia mea, parerea mea, partide politice, politic, politica externa, Politice, procesul de pace in Orientul Mijlociu, PSD, PSD-ALDE, Rami Hamdallah, Raportul Departamentului de Stat al SUA, România, Statutul Ierusalimului, SUA, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Viorica Dancila, Washington D.C, WordPress |
32 comentarii
Doresc sa pun pe blog cateva editoriale ale maestrului Ion Cristoiu pe care, citindu-le, le-am privit cu luare aminte. De fapt, pentru cateva momente n-am mai avut ce spune. Am tacut. Ele ne vorbesc despre cum functioneaza sau, mai bine zis, nu functioneaza acest stat. Iar acum stau si ma intreb daca romanii inteleg modul acesta de functionare al statului nostru…
„Joi, 25 februarie 2016, la ora 8.15 pm. Dacian Cioloș a postat pe pagina sa de Facebook următorul text:
„Avem nevoie să reinstaurăm un climat de încredere în administrație, bazat pe transparență și claritate a legislației, a procedurilor și a actului decizional. Teama de a asuma decizii, de multe ori de frica DNA, cum s-a împământenit în această ultimă perioadă, poate veni și din lipsa de claritate a legislației sau a procedurilor de lucru. Aici avem de-a face și cu o responsabilitate politică în actul legislativ. Și cred că această teamă de DNA nu este din cauza modului în careDNA își face treaba în mod exemplar, ci, probabil, de incapacitatea noastră de a progresa cu aceeași viteză în performanță cu care a progresat DNA în acești ultimi ani. Eu cel puțin așa lecturez lucrurile în momentul de față”.
Ca gazetar prin Istorie, cum îmi spun, pentru că nu sunt istoric de profesie, m-am obișnuit să fiu atent la zicerile înalților demnitari din România de azi, știind că ele vor servi posterității ca documente care vor fi citite și mai ales citate. Cum în ultima vreme s-a împămîntenit printre demnitari năravul de a înlocui Comunicatele oficiale cu postări pe Facebook, o aiureală, (Facebook e doar pentru impresiile personale ale politicianului, astfel încît un text să nu angajeze și funcția, ci doar omul) ivită din propaganda mincinoasă că Klaus Iohannis a cîștigat alegerile nu datorită Sistemului, ci datorită geniului său de a se exprima pe Facebook, n-am încotro:
Trebuie să acord atenție, ca analist, și intervențiilor pe Facebook ale demnitarilor.
În consecință atrag atenția asupra postării de mai sus a lui Dacian Cioloș ca fiind una de importanță istorică:
Dacian Cioloș abordează o realitate cu care sunt sigur se confruntă deja ca premier:
Teama celor din administrație de a lua decizii de teama DNA.
Despre această teamă au vorbit în ultimul timp criticii Binomului SRI-DNA, care au semnalat că așa zisa Luptă împotriva corupției paralizează activitatea în administrația locală și centrală.
Efectul pervers al așa zisei Lupte a apărut din cauza folosirii abuzive, în scopuri politico- mafiote, de către Binomul SRI-DNA a două infracțiuni:
Abuzul în serviciu și Traficul de influență.
Pentru Binomul SRI-DNA abuz în serviciu a devenit orice decizie a unui funcționar socotită de Binom, numai și numai de Binom, ca fiind abuz în serviciu.
Dacă un primar face un podeț, vine DNA și-l acuză de abuz în serviciu, pentru că, potrivit DNA, podețul respectiv nu trebuia făcut și astfel primarul a adus un prejudiciu statului. Care prejudiciu e stabilit tot de DNA. Firește, cum e vorba de DNA, te-ai aștepta să vezi și ce mită a luat primarul pentru construirea podețului. Ei bine, primarul n-a luat nici o mită. După DNA primarul a comis o infracțiune de corupție, doar pentru că a făcut un pod fără aprobarea Binomului SRI-DNA.
Traficul de influență e și el interpretat de Binom în chip aiuritor. Normal ar fi ca trafic de influență să fie o intervenție din partea cuiva pe lîngă o autoritate în schimbul unui cîștig. Dar dacă un parlamentar, mergînd în colegiu, i se plînge un alegător că nu primește TVA deși are dreptul, și la întoarcerea în București, se interesează la ANAF de așa ceva, poate fi anchetat pentru trafic de influență. Ca să nu mai spun că Trafic de influență e și cînd cineva obține bani de la altcineva promițîndu-i că va interveni la Dumnezeu ca să-i dea o repartiție direct în Rai, fără a mai trece prin Purgatoriu. În loc de înșelăciune, tipul e anchetat pentru trafic de influență!
Ca urmare a acestei realități cumplite, care lasă impresia unei acțiuni antinaționale, sabotoare a Binomului SRI-DNA, nimeni nu mai are curajul unei inițiative, al semnării unei hîrtii. Mulți funcționari, chiar și cei de rang înalt, își spun că mai degrabă nu fac nimic decît să fie înhățați de DNA.
Treptat-treptat, o nemișcare absolută se instalează într-o țară care are nevoie de decizii, chiar și dintre cele greșite, numai să fie decizii, pentru că administrarea treburilor publice asta presupune:
Luarea de decizii fără altă teamă decît cea dată de judecata alegătorilor.
Peste un timp vom vedea cu toții ce preț înspăimântător va trebui să plătim ca Popor al unei țări în care nu s-a mai făcut nimic din cauza Binomului SRI-DNA.
Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu n-aveam voie să spunem că Partidul e de vină pentru nu știu ce nenorocire.
Da, nenorocirea exista, dar nu Partidul era de vină, ci felul greșit în care se aplicau de către unii Documentele de Partid.
După aproape trei luni de guvernare, Dacian Cioloș și-a dat seama că teama de DNA a produs o paralizie a administrației locale și centrale, paralizie care se răsfrînge negativ, pe zi ce trece, asupra Guvernării sale.
Postarea recunoaște această realitate, într-o premieră pe care nu șovăi s-o numesc istorică:
În sfîrșit, un premier tehnocrat și mai ales un om care nu are probleme cu corupția, semnalează crunta realitate care ne va duce la colaps național:
Teama de a lua decizii.
El însă, bietul, n-are curaj să pună punctul pe i și să arate că teama aceasta își are cauza în abuzurile Binomului SRI-DNA. Și atunci, ca pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, denunțînd o nenorocire, n-o pune pe seama Partidului numit Binom, ci pe seama lipsei „de claritate a legislației sau a procedurilor de lucru”.
Pe vremea lui Nicolae Ceașescu, chiar și cînd găseai aiurea cauzele unei nenorociri, era un curaj să dezvălui public o nenorocire. Nu de alta, dar sub conducerea Partidului, în România nu erau nenorociri.
Din acest punct de vedere, gestul lui Dacian Cioloș de a semnala teama de a lua decizii de teama DNA e de un curaj nebănuit.”
„Arestarea lui Gregorian Bivolaru în Franța a adus în presa noastră tot mai anapoda întrebarea, obișnuită deja pînă la banalizare, cînd se întîmplă ceva:
Cui folosește?
La întrebarea Cui folosește arestarea lui Gregorian Bivolaru s-au dat numeroase răspunsuri.
Toate implicînd presupusul că mulți politicieni au fost pe șest în MISA și Gregorian Bivolaru, adus pe meleagurile noastre, îi va da în gît.
Sub semnul întrebării Cui folosește? în varianta specifică postului Cine tremură?România Tv și-a amintit (lucru lăudabil) de un interviu luat de subsemnatul lui Adrian Năstase după pierderea alegerilor din 2004 și înainte de a intra la închisoare.
În cadrul acestui interviu am susținut, întrebîndu-l chiar pe Adrian Năstase de asta, că fostul premier a pierdut alegerile și din cauza MISA.
De aici plecînd, cei la România Tv au tras concluzia rapid că arestarea lui Gregorian Bivolaru îl face să tremure pe Traian Băsescu, dat fiind că MISA l-a ajutat pe Traian Băsescu să cîștige alegerile.
Cum eu luasem interviul, am fost convocat telefonic să-mi dau cu părerea dacă Traian Băsescu a fost ajutat de MISA să cîștige alegerile.
Cei de la România Tv erau chitiți pe teza Traian Băsescu a fost ajutat de MISA, drept pentru care au folosit ca argument și interviul meu luat lui Adrian Năstase.
Zadarnic am încercat să spun că în interviu n-am spus o clipă chestia asta, că rolul MISA în cîștigarea alegerilor de către Traian Băsescu nu-și are cauza într-o negustorie a lui Traian Băsescu cu MISA, ci în imbecilitatea de răsunet a Autorităților noastre de pe vremea Guvernării Adrian Năstase, că, la o adică, Adrian Năstase a contribuit masiv prin felul în care s-a desfășurat Operațiunea anti- Bivolaru la pierderea alegerilor de către el însuși.
Pentru că din intervenția mea la România Tv nu s-a înțeles mare lucru, simt nevoia să explic aici rolul jucat în pierderea alegerilor de către Adrian Năstase de Afacerea MISA.
Pe 18 martie 2004, 300 de poliţişti şi jandarmi, conduşi de procurori, au descins în locuinţa lui Gregorian Bivolaru, în imobile ale unor membri MISA, într-o Operaţiune de forţă supradimensionată, prin caracteru-i abuziv tipică republicilor bananiere.
Gregorian Bivolaru a fost condamnat în 14 iunie 2013 de ÎCCJ la şase ani închisoare, pentru act sexual cu o minoră în formă continuată.
Asta după ce două instanțe – Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, l-au achitat.
Și știți de ce?
Pentru că procurorii n-au putut aduce nici o probă.
Mai mult, ei au refuzat la amîndouă instanțele să depună la dosar mandatele de autorizare a interceptărilor telefonice pe motiv că sunt secret de stat.
Să admitem că Gregorian Bivolaru trăia cu o minoră, deşi fosta minoră a susţinut tot timpul proceselor, inclusiv la cel de la ÎCCJ, că aşa ceva nu s-a întîmplat, ba mai mult că a fost molestată fizic de către procurori pentru a declara c-a avut relații sexuale cu Gregorian Bivolaru.
Justifica infracţiunea descinderea din 18 martie 2004?
Aşa cum s-a desfăşurat şi mai ales aşa cum a fost prezentată la televiziuni, descinderea părea una la un cartel de droguri din Columbia, de către forţele SEAL, pregătite să întîmpine rezistență armată.
Indiscutabil, Operaţiunea Autorităţilor române a fost un abuz incalificabil.
Felul în care s-a desfăşurat, Comunicatele Parchetului General, campania de presă alimentată de SRI de la vremea respectivă au conferit unei simple acţiuni de Poliţie (arestarea şi percheziţionarea unei persoane), notele unei Operaţiuni abuzive împotriva MISA.
Contribuia la aceasta impresia şi torentul de acuzaţii oficiale crunte la adresa lui Gregorian Bivolaru (perversiuni sexuale cu o minoră, trafic de minore, corupţi sexuală, act sexual cu o minoră).
Din toate acuzaţiile a rămas doar una.
În aceste condiţii, e de la sine înţeles că la Stockholm, în Sudeia, Curtea Supremă, văzînd cum au procedat Autorităţile române, i-au dat lui Gregorian Bivolaru azil politic în decembrie 2005.
Curtea Supremă a considerat că Gregorian Bivolaru a fost victima unor abuzuri incalificabile ale autorităţilor române.
Operaţiunea de Republică bananieră din 18 martie 2004, îndreptată vizibil împotriva MISA a stîrnit ura membrilor organizaţiei faţă de premierul Adrian Năstase.
Tot anul 2004 a fost marcat de proteste zgomotoase ale membrilor organizaţiei împotriva Guvernului, a lui Adrian Năstase.
În campania din 2004, membrii MISA au dus o campanie fanatică împotriva candidatului Adrian Năstase.
În acest sens, am susţinut şi susţin că Adrian Năstase a pierdut şi din cauza MISA.
A ştiut Adrian Năstase de această Operaţiune de republică bananieră, făcută parcă dinadins pentru ca el să piardă alegerile?
Nu ştiu.
Ceea ce ştiu e că în ziua de 18 martie 2004 instituțiile de forță din România postdecembristă ne-au arătat în premieră că pot întrece în primitivism și tembelism instituțiile de forță din vremea stalinistă. În 2004, presa noastră, zisă şi independentă, a preluat fără minima verificare, toate acuzaţiile aduse de Autorităţi lui Gregorian Bivolaru, MISA, fără a-l întreba şi pe acuzat.
Constat că şi acum se întîmplă acelaşi lucru.
Gregorian Bivolaru e ţinta unei campanii de presă violente, tendenţioase, bazate doar pe punctul de vedere al Autorităţilor.
Victima nu e întrebată şi ea despre aceste acuzaţii, cum cer normele profesionale.
Ca şi în cazul victimelor Binomului SRI-DNA, Gregorian Bivolaru e lipsit azi în presa noastră de un drept al omului în democrație:
Dreptul la apărare!”
„Cred că era prin 2011. Într-o Operaţiune de marketing politic, Sorin Oprescu, pe atunci primar vestit al Capitalei, m-a luat într-o noapte cu maşina (ăsta era obiceiul său, să bîntuie noaptea prin Bucureşti) ca să-mi arate obiectivele cu care se mîndrea. În 2009, îl ajutasem cu un sfat (pe gratis) în campania electorală pentru Preşedinţie şi, probabil, s-a simţit obligat să mă răsplătească, după doi ani, cu un tur al Bucureştilor noaptea.
Printre obiectivele pe care a ţinut să mi le arate a fost şi Arena Naţională.
A făcut bine, dat fiind că eu nu sînt chibiţ, şi altă ocazie să văd construcţia asta n-aveam.
Inutil să convoc aici date pentru a ilustra impresia mea că e o construcţie superbă, cu care postdecembrismul se poate mîndri, una dintre puţinele măreţe realizări ale celor 26 de ani de democraţie, în care, în spaţiul public, nu s-a făcut aproape nimic, banii Poporului mergînd în vilele ghiorțanilor, în limuzinele beizadelelor și în silicoanele ibovnicelor:
Suprafaţă de 108.000 metri pătraţi, capacitate de 55.600 de locuri. Amenajări speciale, de ultimul răcnet pentru o asemenea construcţie.
În 9 mai 2012, la finala UEFA am primit o invitaţie de la Primărie. M-am dus şi nu mi-a părut rău. Am priceput, ca istoric, de ce ziceau romanii Pîine şi circ, înţelegînd prin circ întrecerile de care.
Cu scandaluri, cu amînări, construcţia a durat patru ani şi a costat nu mai puţin de 213 milioane de euro.
Din 6 noiembrie 2015, stadionul e închis, pe motiv că n-are autorizaţie ISU, pentru acoperişul retractabil.
Au trecut, iată, 4 luni de cînd Arena Naţională nu e folosită.
Stă acolo, în Bucureşti, ca un bolovan de 213 milioane de euro.
Nu se pot desfăşura meciuri (nici măcar cel cu Spania), nu pot avea loc concerte.
Nu se poate desfăşura nici măcar un botez.
Nu se mai scoate nici un ban din exploatarea ei, absolut necesară pentru recuperarea investiției.
Dincolo de faptul că Bucureştii sînt lipsiţi de un stadion ca lumea, rămîne problema celor 213 milioane euro care au fost aruncate în vînt.
Am încercat să pricep de ce nu se redeschide Arena Naţională.
Am înţeles că n-are autorizaţie ISU pentru acoperiş. Şi-n absenţa acestei autorizaţii nimeni nu îndrăzneşte s-o redeschidă pe cont propriu.
De acord cu teama de a-ţi asuma o responsabilitate precum o tragedie pe Arena Naţională.
Au trecut însă 4 luni de cînd s-a ivit problema autorizaţiei.
Normal era ca în acest timp să se întreprindă ceva?
Să se obţină autorizaţie sau să se înceapă înlocuirea acoperişului.
Nu s-a făcut nimic însă.
Fiecare pasează problema de la unul la altul. După care se duce fericit la culcare că a mai trecut o zi. Timpul trece, contul merge, noi cu drag conducem.
Şi asta pentru că nimeni din ţara asta nu şi-a zis:
Ia să rezolv eu problema!
Avem primar general, premier, preşedinte, avem miniştri, avem parlamentari.
Nimeni n-a luat pe umerii săi rezolvarea problemei.
Și nu e vorba, repet, de strigătele celor de la Federație că n-are unde se juca partida cu Spania.
E vorba că o investiție de 213 milioane euro, plătită din banii noștri, ai bucureștenilor, zace nefolosită, fără să-i pese de asta vreunui ștab plătit tot din banii noștri.
Dacă unul dintre gușterii ăștia de la putere ar avea acasă o mașină de spălat scumpă care nu merge, sunt sigur că s-ar da peste cap s-o repare.
Din nenorocire, Arena națională nu e a lor, e un bun al Poporului.
Păi, Nicolae Ceauşescu s-ar fi sinucis să ştie că de 4 luni o investiție de 213 milioane euro zace nefolosită.”
„Printr-un Comunicat oficial remis presei, joi, 3 martie 2016, Gabriel Oprea și-a anunțat retragerea de la șefia UNPR.
Despre ce era Gabriel Oprea cu un an în urmă și ce e acum s-ar putea scrie în fel și chip.,
Melancolicii ar putea medita din nou la cît de trecătoare sînt gloriile.
Dușmanii lui Gabriel Oprea ar rînji de satisfacție, convinși că prăbușirea lui Gabriel Oprea le va face lor viața mai bună și nevasta mai frumoasă.
Cei bine informați – ca mine – ar surîde miserios zicînd:
În cazul lui Gabriel Oprea și-a spus cuvîntul vechea vorbă a părinților de pe vremea cînd nu erau prezervative și Facebook:
– Eu te-am făcut, eu te omor!
Sistemul l-a făcut pe Gabriel Oprea.
Sistemul l-a omorît.
Din acest punct de vedere, citind argumentele lui Gabriel Oprea din Comunicat mi-am zis:
Să te ferească Dumnezeu să depinzi de Ei.
Nu numai că-ți taie capul, dar te și obligă, descăpățînat cum ai rămas, să strigi cu gura pînă la urechi – Sînt fericit că nu mai am cap! Dă-l dracului! Și așa era greu de întreținut și, pe deasupra, mă mai și enerva.
În Principele lui Eugen Barbu după ce-l vîră pe Neftiotache Buhuș în groapa cu rahat ( scriitorul îl portretizase pe Fănuș Neagu, dușmanul lui de moarte la acea vreme), Principele apasă cu papucul pe creștetul acestuia, ca să intre cu totul.
Așa mi se pare că s-a întîmplat cu Gabriel Oprea.
După ce l-au demisionat, l-au pus să semneze o Declarație care-l vîră și mai tare în rahat.
Cică el, Gabriel Oprea a demisionat ca să nu afecteze imaginea partidului.
Păi Gabriel Oprea era UNPR.
Cînd ziceai Gabriel Oprea, ziceai UNPR.
Cît de idioți ne cred cei care l-au demisionat pe Gabriel Oprea ca să sugereze că acum, fără Gabriel Oprea, UNPR va zburda la alegerile din 2016?!
Gabriel Oprea minte!
N-a demisionat.
A fost demisionat.
De cei care l-au și făcut șef al UNPR și șef multilateral dezvoltat anul trecut.
De ce?
Pentru ca UNPR să devină un partid frecventabil pentru PNL.
În perspectiva unui singur tur la locale, Partidul Meu, dar și al Sistemului, zis și PNL, avea nevoia ca de aer de o alianță cu UNPR.
Pentru asta era nevoie de debarcarea lui Gabriel Oprea:
- UNPR poate fi prezentat acum de PNL electoratului său drept un partid curat, cinstit, integru și vorba aia devreme acasă.
- UNPR poate rupe acordul cu PSD, acum, că nu mai e semnatarul acordului.
Bat cîmpii?
Ia fiți atenți aici!
Scrisoarea îl desemnează pe Valeriu Steriu președinte al UNPR.
Nu acum, ci după alegeri.
Acum e interimar Nicolae Onțanu.
Imaginați-vă ce-ar fi fost dacă N. Onțanu era recomandat ca președinte.
UNPR rămînea tot prostituata cătunului numit România.
Dar așa…
Așa UNPR s-a schimbat peste noapte.
Va avea un președinte pe care Divizia Presă îl și cîntă deja.
În Istorie au fost multe momente cînd mărturii ulterioare ne-au dezvăluit cum a fost demisionat unul care zicea la vremea respectivă că a demisionat.
Mai precis al cui pistol a fost pus la tîmpla Demisionarului.
Cînd vom afla de pistol și-n cazul lui Gabriel Oprea?”
De fapt, realitatea aceasta te face sa nu mai ai ce sa spui: te lasa masca! Uitati-va numai la pasajul acesta:
„Pentru Binomul SRI-DNA abuz în serviciu a devenit orice decizie a unui funcționar socotită de Binom, numai și numai de Binom, ca fiind abuz în serviciu.
Dacă un primar face un podeț, vine DNA și-l acuză de abuz în serviciu, pentru că, potrivit DNA, podețul respectiv nu trebuia făcut și astfel primarul a adus un prejudiciu statului. Care prejudiciu e stabilit tot de DNA. Firește, cum e vorba de DNA, te-ai aștepta să vezi și ce mită a luat primarul pentru construirea podețului. Ei bine, primarul n-a luat nici o mită. După DNA primarul a comis o infracțiune de corupție, doar pentru că a făcut un pod fără aprobarea Binomului SRI-DNA.”
Sau chestia cu Arena Nationala…
Sincer, ma vad nevoit intrucat cuget, deci ma indoiesc, sa ma intreb cat de real e ceea ce se spune in aceste editoriale. Nu de alta, dar cred ca daca ai povesti unui strain lucrurile acestea, acela te-ar socoti putin sarit de pe fix, putin tra-la-la… Eu stau si ma intreb ce sunt lucrurile astea, ce reprezinta ele… Criza de schizofrenie a statului nostru?
In locul podetului am putea sa punem un teren de fotbal in panta sau o sclipitoare sala de sport intr-o comuna unde majoritatea sunt oameni batrani. Cine traseaza granita, ca sa zic asa? Cine stabileste ca nu trebuie facut un teren de fotbal in panta ci trebuie facut un podet. Sau ca un podet e mai important decat un teren de fotbal in panta? Vorbim de bani publici, ca sa fie clar. Si atunci eu stau si ma intreb: ce mai poate oferi acest stat cetateanului?
S-a construit Arena Nationala, acum sta de patru luni nefolosita pentru ca nu are autorizatie ISU pentru acoperis. Totusi, stau si ma intreb: de ce nu o are? ISU, fiind o institutie a statului, nu trebuia oare sa vada inca de la inceput daca trebuie sau nu trebuie autorizatie?
Un om s-a hotarat sa-si faca o casa. A cumparat materiale si toate cele necesare. Apoi a trecut la treaba si a inceput sa-si ridice casa. A terminat-o, dar pe urma s-a gandit ca lemnul folosit pentru acoperis nu e de buna calitate. Cu toate ca acea casa e ridicata si chiar si mobilata, omul nu mai vrea sa intre in casa, ca daca ii cade acoperisul in cap. Ca urmare, nu se duce sa doarma in casa, ci si-a mai facut un sopron din cateva scanduri si nuiele si se duce sa doarma acolo. Cum vi se pare?
Atat in cazul lui Bivolaru, cat si in cel al lui Gaby Oprea, vedem acelasi stat care nu s-a putut dezbara de reflexele comuniste. El tot ca pe vremea comunismului actioneaza. De parca oamenii astia n-au auzit de Constitutie, adica de cea noua, postdecembrista, ei tot in stadiul revolut al comunismului au ramas. Uitati-va, spre exemplu, la pasajul acesta:
„În cazul lui Gabriel Oprea și-a spus cuvîntul vechea vorbă a părinților de pe vremea cînd nu erau prezervative și Facebook:
– Eu te-am făcut, eu te omor!
Sistemul l-a făcut pe Gabriel Oprea.
Sistemul l-a omorît.
Din acest punct de vedere, citind argumentele lui Gabriel Oprea din Comunicat mi-am zis:
Să te ferească Dumnezeu să depinzi de Ei.
Nu numai că-ți taie capul, dar te și obligă, descăpățînat cum ai rămas, să strigi cu gura pînă la urechi – Sînt fericit că nu mai am cap! Dă-l dracului! Și așa era greu de întreținut și, pe deasupra, mă mai și enerva.”
Intr-un raspuns primit la un comentariu pe care l-am facut pe blogul lui Adrian Nastase (v. aici), mi se spune, printre altele, asa:
„Statul se poate retrage de peste tot, nu-i nicio problema, avand in vedere ca romanii sunt perfect ,,responsabili” si stiu cel mai bine ce sa faca cu vietile si destinele lor. Din pacate, la nevoie, cand intervin accidente si/sau catastrofe extinse, tot la stat isi atintesc, acuzator, ochii. Tot statul trebuie sa stie ce trebuie sa faca. Asta e mentalul..colectiv, stimate amice. Nu ne plac procedurile, dar ele trebuie, pana la urma, sa existe. Desigur, pentru (unii) privati guverneaza legile economiei de piata, ce par a nu avea vreo legatura cu morala si responsabilitatea. Daca lumea vrea alcool contrafacut, le dam alcool contrafacut, chiar si cu Prohibitie decretata. Daca lumea vrea droguri, se gasesc ofertanti de droguri usoare in Olanda. Daca lumea vrea papusi vii pentru o partida de sex, pestii ,,inoata” ca in apa in jurul doritorilor.
Daca lumea cere artificii, le dam artificii.”
Atunci ma intreb si eu: daca cetateanul alearga la acest stat, ce poate sa-i ofere un astfel de stat care functioneaza in felul artat in editorialele maestrului Cristoiu? „Tot statul trebuie sa stie ce trebuie sa faca” – serios? Si statul stie ce trebuie sa faca? Ca nu prea se vede ca stie…
„Desigur, pentru (unii) privati guverneaza legile economiei de piata, ce par a nu avea vreo legatura cu morala si responsabilitatea.” – vuaiii, ca statul (cel putin al nostru) este extrem de „moral” si „responsabil” (cu ghilimelele de rigoare, fireste), da pe dinafara de „moral” si „responsabil” ce e, n-asa? 🙂
Aici e vorba de o functionare anapoda a statului indiferent cine e la Putere. Spre exemplu, privatizari frauduloase cine le-a facut? Nu statul? Cine tine in brate intreprinderi de stat neperformante ce produc pierderi uriase, nu statul? Cine tine in brate un aparat birocratic foarte mare, pe salarii mari, dar cu totul ineficient, doar pentru ca oamenii astia conteaza la vot, nu statul? Si sunt doar cateva exemple. Mai mult decat atat, nu se vad investitii publice necesare inclusiv pentru crearea de locuri de munca – lipsa asta cine a provocat-o, nu statul? Blocajul financiar cine l-a provocat, de unde a pornit, nu de la stat? Iar faptul ca milioane de oameni au luat calea strainatatii, ca sa mearga sa munceasca acolo, tot statului i se datoreaza!
Ca statul functioneaza anapoda se vede si din pozitiile lui Traian Basescu. Intr-un fel vorbea in calitate de Presedinte. Altfel, diamentral opus, vorbeste acuma. Acum nu-i mai place nici de Binom, nici de anticoruptie. Institutiile de forta, care-i placeau atat de mult, acuma nu-i mai sunt pe plac. A avut, totusi, dreptate intr-un singur aspect: ca statul acesta ar trebui reformat, dar fara sa aiba o idee clara despre ce inseamna reforma, cum ar trebui sa arate.
De fapt, ceea ce se intampla era previzibil inca de la infiintarea Parchetului National Anticoruptie, actualul DNA, intr-un stat care sta inca in tipare revolute comuniste, dar cu o Constitutie a Lumii Libere. Cu alte cuvinte, statul nostru actioneaza tot ca pe vremea comunismului, nu a scapat, nu s-a dezobisnuit de naravurile comuniste. Lucrul acesta e foarte interesant si nu e caracteristic doar Romaniei ci persista inca in toata Europa de Est, fosta comunista. Forta primeaza, nu ratiunea. Si mentalitatea ca statul are resurse inepuizabile si-si poate permite orice, inclusiv abuzuri impotriva cetatenilor.
De ce, spre exemplu, nimeni nu se gandeste ca o investitie de 213 milioane de euro sta nefolosita? Iar daca se gandeste cineva, de ce nu se actioneaza pentru ca sa poata fi data cat mai repede in folosinta? Nu se face nimic pentru ca, in realitate, nu intereseaza pe nimeni! Nici macar nu ni se spune de ce, care ar fi costurile pentru a remedia problema (eu, cel putin, n-am auzit). Construirea ei a fost o actiune de forta.
„Avem primar general, premier, preşedinte, avem miniştri, avem parlamentari.
Nimeni n-a luat pe umerii săi rezolvarea problemei. […]
E vorba că o investiție de 213 milioane euro, plătită din banii noștri, ai bucureștenilor, zace nefolosită, fără să-i pese de asta vreunui ștab plătit tot din banii noștri.”
Arena Nationala
Pentru ca autoritatile sa se laude cu marete realizari, lucru ce conteaza electoral. Si atat. In mod rational judecand, atunci cand pornesti la realizarea unei asemenea constructii trebuie sa te gandesti de la inceput s-o realizezi bine, asa cum trebuie, dupa toate regulile artei. Acum mi se arata ca n-are autorizatie ISU pentru acoperis. Acelasi lucru se poate spune despre descinderile in forta, in cazul Bivolaru. In forta, asta conta. Nimic altceva. Sa vada poporul forta statului nostru! Ca s-ar putea face un abuz, asta s-a trecut sub tacere, de fapt nu a interesat pe nimeni. In forta sa fie! Uitati-va si in cazul lui Gaby Oprea – conteaza forta sistemului: ieri a fost bun, azi nu mai e bun! Azi pateaza imaginea partidului!
Iata ce spune premierul Ciolos:
„Și cred că această teamă de DNA nu este din cauza modului în careDNA își face treaba în mod exemplar, ci, probabil, de incapacitatea noastră de a progresa cu aceeași viteză în performanță cu care a progresat DNA în acești ultimi ani. Eu cel puțin așa lecturez lucrurile în momentul de față”.„
Si atunci de ce se manifesta aceasta „incapacitate a noastra de a progresa cu aceeasi viteza in performanta cu care a progresat DNA in acesti ultimi ani”? Deci e un defazaj urias intre progresul DNA si capacitatea noastra de a progresa. Nu cumva ar fi trebuit sa fie invers: sa progresam noi mai mult decat a progresat DNA in acesti ultimi ani? De ce nu s-a intamplat lucrul asta?
Domnule Ciolos, din ce spuneti Dvs. reiese cu maxima claritate ca in toata perioada cu Traian Basescu, care acum denunta Binomul si actiunile sale, societatea, economia n-au progresat sau au progresat cu o viteza mai redusa decat Binomul. Cu alte cuvinte, nu societatea sau economia au progresat, ci Binomul a progresat!! „Bravos natiune!! Halal sa-ti fie!!” – ca sa citez un clasic! A progresat statul politienesc, nu societatea, legislatia, economia acestei tari!!
„Frumoase” progrese am facut!
Cu ghilimelele de rigoare, fireste!
Dobitocilor!!!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
martie 4, 2016
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | anticoruptie, Arena Nationala, Atitudine, Atitudini, Binomul SRI-DNA, Ciolos, coruptie, Dacian Cioloș, Diverse, Europa, Europa de Est, European Union, Exercitii de normalitate, guvern, Iohannis, Ion Cristoiu, ISU, Klaus Iohannis, nivel de trai, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PDL, PNL, politic, Politice, PSD, România, sistem, social, societate, stiri, Traian Basescu, Uniunea Europeana, Victor Ponta, WordPress |
6 comentarii
Citesc ce scrie maestrul Ion Cristoiu pe blogul sau… Una din problemele pe care dansul le priveste in mod critic este legata de „secretosenia” ce ar domni la Palatul Cotroceni. Si mai concret chestiunea este urmatoarea: de ce Dl. Iohannis foloseste preponderent Facebook pentru a da mesaje, in loc sa tina conferinte de presa? Este cazul si acestui editorial unde e vorba despre D-na. Iohannis. Dl. Cristoiu spune:
„De la instalare, Klaus Iohannis folosește Facebook-ul ca principal, dacă nu chiar singur, instrument de comunicare cu opinia publică din România. Desigur, după opinia mea, Facebook-ul nu poate înlocui comunicarea clasică. În democrațiile consolidate, Facebook-ul și Twitter-ul sînt folosite de politicieni pentru a exprima poziții ce nu pot fi considerate oficiale. Pozițiile oficiale, dar mai ales deciziile, sînt aduse la cunoștința opiniei publice prin comunicate oficiale, însoțite, deseori, de Declarații de presă, menite să le explice.”
In primul rand, cred eu, ar trebui sa vedem daca mesajele D-lui. Iohannis de pe Facebook pot fi considerate „pozitii oficiale”… Poate ca nu sunt pozitii oficiale. Poate ca Dl. Iohannis nu doreste sa discute doar la modul oficial cu oamenii, ci asa, de la om la om. Pe de alta parte, criticabila este urmatoarea afirmatie a D-lui. Cristoiu: „tabloul Natură moartă cu politician, tablou care e, în realitate, Klaus Iohannis„… Totusi, nu se face asa ceva… S-a mai criticat faptul ca Presedintele a dat interviuri in presa straina si niciunul in presa romaneasca. Lucrul asta m-a pus pe ganduri pentru ca, ma intreb, a solicitat cineva din presa noastra, vreo publicatie sau vreo televiziune de stiri, un om de presa, un interviu D-lui. Presedinte? Si daca a solicitat, a fost oare refuzat? Pentru ca eu asa cred ca se procedeaza: se trimite de catre respectiva publicatie sau televiziune o invitatie Presedintelui de a participa la un interviu, in care se arata care vor fi principalele teme de discutie, dupa care, de comun acord, se stabileste data si ora la care va avea loc interviul respectiv. Totusi, Presedintele nu poate da buzna la o televiziune de stiri sau in redactia unui ziar si sa zica: „vreau sa dau un interviu!”. Ar fi, desigur, ridicol. Rolul presei este de a informa cetatenii, de aceea presa este indreptatita sa solicite un interviu Presedintelui tarii. Este un lucru normal in orice tara democratica. Printr-un interviu s-ar realiza si „comunicarea clasica”, tipic de presa, de care vorbeste Dl. Cristoiu.
Este ciudat sa vorbesti despre cineva in termenii : „tabloul Natură moartă cu politician” cand tu, de fapt, nici nu-l cunosti pe omul respectiv. Pe de alta parte, Klaus Iohannis este doar de cateva zile Presedinte… In cateva zile nu poti sa spui prea mare lucru… Eu chiar nu inteleg: ce ar trebui sa faca Iohannis sa nu mai fie „tabloul Natură moartă cu politician”? Sa joace hora, sa joace tontoroiul?
Ceea ce mi se pare mie ciudat este ca nimeni (daca gresesc, va rog sa ma corectati) din presa noastra nu i-a solicitat pana acum un interviu. Sunt tot felul de probleme, spre exemplu cele legate de politica externa, legate de chestiunile privind Apararea, ce dialog va purta cu toate cultele din Romania etc. Sunt o sumedenie de probleme ce pot sa incapa intr-un interviu. Si atunci…? Un profesionist in presa trebuie sa fie capabil sa ia un interviu si unui „tablou Natură moartă cu politician”. Ion Cristoiu isi lasa frau liber fanteziei sale debordante: Iohannis ba e „tabloul Natură moartă cu politician”, ba e „politician de tip Gioconda” 😆 . Auziti ce spune:
„În primul rînd, pentru că așa cum am mai scris, la cel de-al doilea tur de scrutin nu putem vorbi de victoria lui Klaus Iohannis, ci de înfrîngerea lui Victor Ponta.
Putem vorbi despre victoria cuiva doar cînd respectivul face ceva pentru a învinge.
Nu e cazul lui Klaus Iohannis.
El n-a făcut nimic pentru a învinge.
A surîs doar.”
Cum adica „n-a facut nimic pentru a invinge”? Daca a suras inseamna ca nu a facut nimic? 🙂 Adica trebuia sa transpire si sa piarda, sau cum? Pe de alta parte, iata ce spune Ion Cristoiu (Avem un Traian Basescu. Ce facem cu el?):
„E greu de crezut că după perioada de tăcere, Traian Băsescu va purcede la lăudarea lui Klaus Iohannis. Nu numai pentru că Traian Băsescu are o experiență bogată ca președinte, experiență care nu-i va permite să nu-l mustre pe novicele de la Cotroceni, dar și pentru că Klaus Iohannis va duce o politică de tip Ion Iliescu, devenind în postdecembrism al doilea Președinte pentru liniștea noastră. Din mai multe motive, între care se numără spaima de Suspendare de către majoritatea PSD-istă, nevoia de a trece drept un președinte diferit de Traian Băsescu, Klaus Iohannis va impinge coabitarea cu Victor Ponta pînă la o armonie de tip USL.
O astfel de politică va nemulțumi electoratul anti-Ponta, educat de Traian Băsescu să aștepte din partea președintelui o Opoziție agresivă față de Guvernul Ponta, față de Parlamentul Ponta.
PDL și PNL nu-și pot permite să-l critice pe Klaus Iohannis.
Politician cu un deosebit simț al stărilor de spirit, Traian Băsescu își va asuma postura de Purtător de cuvînt al electoratului de Dreapta în relație cu cuplul Klaus Iohannis – Victor Ponta.
Forțele care au atîrnat în cuiul de la Cotroceni Tabloul Natură moartă cu politician știu că așa se va întîmpla.
De aceea, ele se întreabă: Ce facem cu Traian Băsescu?„
Parerea mea este ca daca cineva isi inchipuie ca Traian Basescu va face ceea ce spune Ion Cristoiu in randurile de mai sus se insala foarte tare. Cum adica sa-si asume „postura de Purtător de cuvînt al electoratului de Dreapta în relație cu cuplul Klaus Iohannis – Victor Ponta.”? Scuzati-ma, dar e ridicol. Traian Basescu se afla la sfarsitul carierei sale politice. Trebuie sa recunoastem ca si-a incheiat cariera stralucit, cu doua mandate consecutive de Presedinte. A fost suspendat de doua ori, dar nicio suspendare nu a reusit sa-l demita, pana la urma, din functie. Traian Basescu a ajuns pe cele mai inalte culmi in politica de aceea el nu poate risca acum sa devina ridicol. Sa devina prim-ministru 😆 . Sau sa-l mustre pe Iohannis 🙂 . Ar fi o nepotrivire ridicola, uriasa atat nepotrivirea cat si ridicolul de care s-ar umple fostul Presedinte. Traian Basescu cred ca stie foarte bine ca dupa asa o cariera politica, in care a detinut functia cea mai importanta in stat doua mandate consecutive, cea de Presedinte al Romaniei, totusi nu te poti cobori la wishful thinking-urile unuia sau altuia.
Nu de alta, dar Iohannis va mai castiga inca odata.
Cu inca un suras.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
ianuarie 5, 2015
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, Basescu, Diverse, Elena Udrea, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, guvern, Iohannis, Ion Cristoiu, Klaus Iohannis, normalitate, oameni, Opinia mea, partide politice, PDL, PMP, PNL, politic, Politice, Ponta, PSD, România, social, societate, stiri, Traian Basescu, Uniunea Europeana, Victor Ponta, WordPress |
16 comentarii
Mediafax
Se arata, printre altele, ca:
„Populaţia României a scăzut cu peste 2,6 milioane, de la 21.680.974 la 19.042.936 de persoane, potrivit rezultatelor provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011, anunţate joi de Institutul Naţional de Statistică.
Conform datelor recensământului din 2002, populaţia României era de 21.680.974 de locuitori.
Populaţia din statisticile curente la 1 iulie 2011 este de 21.354.396, a precizat INS.
Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din 20 octombrie 2011, populaţia stabilă a României a fost de 19.043.000 de persoane, din care 18.384.000 au fost prezente, iar 659.000 temporar absente.
Din totalul populaţiei stabile a României, 10.054.000 persoane aveau domiciliul sau reşedinţa în municipii şi oraşe (52,8%), iar 8.989.000 persoane locuiau în comune (47,2%). […]
Potrivit Comisiei Centrale pentru Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2011, rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor prezintă o primă estimare privind numărul populaţiei, al gospodăriilor populaţiei şi al fondului de locuinţe.
Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România din anul 2011 s-a realizat în conformitate cu recomandările Conferinţei Statisticienilor Europeni pentru runda 2010 a recensămintelor populaţiei şi locuinţelor şi ale Regulamentulului (CE) nr. 763/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind recensământul populaţiei şi locuinţelor .
Conform acestor recomandări, populaţia stabilă a României include: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România care, la momentul recensământului, se aflau pe teritoriul ţării (persoane prezente) sau erau temporar absenţi, fiind plecaţi în străinătate pentru o perioadă mai mică de 12 luni; cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie veniţi pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne o perioadă de cel puţin 12 luni (la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc.) care aveau doar reşedinţa în România; cetăţenii români plecaţi în străinătate în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale româneşti din străinătate.
Conform definiţiei internaţionale, nu au fost cuprinşi în populaţia stabilă a ţării: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România plecaţi în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne în străinătate o perioadă de cel puţin 12 luni : la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc. (persoane plecate pe perioadă îndelungată); cetăţenii străini sau fără cetăţenie veniţi în România pentru o perioadă mai mică de 12 luni (persoane temporar prezente).
În conformitate cu recomandările internaţionale, nu au făcut obiectul recensământului şi nu au fost înregistrate la recensământ următoarele categorii de populaţie: cetăţenii străini prezenţi în România în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale străine în România; cetăţenii străini prezenţi ocazional în România la momentul critic al recensământului, pentru diverse scopuri: afaceri, turism etc., veniţi pentru o perioadă mai mică de 12 luni, care nu aveau domiciliul sau reşedinţa în România.
Au făcut obiectul recensământului, dar nu au putut fi înregistrate în formularele individuale şi nici în centralizatoare următoarele categorii de persoane: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România, care la momentul critic al recensământului erau plecaţi cu întreaga familie în străinătate şi pentru care nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare existenţa lor; persoane care au refuzat explicit sau tacit recenzarea, prin evitarea vizitelor personalului de recensământ (populaţie necontactată).
Prelucrarea, verificarea şi validarea datelor din tabelele centralizatoare completate de recenzori va continua şi în etapa următoare, pentru estimarea unui număr mai mare de indicatori care vor fi prezentaţi ca rezultate preliminare ale recensământului. Rezultatele preliminare ale recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 2011 urmează, conform Programului de desfăşurare a activităţilor RPL 2011, să fie prezentate de Comisia Centrală a RPL 2011, la sfârşitul lunii mai.
Rezultatele definitive ale RPL 2011 se vor obţine în urma prelucrării informaţiilor individuale din formularele de înregistrare ale recensământului. Diseminarea acestor rezultate, în România şi către organismele internaţionale, va fi realizată, conform programului anunţat, începând cu semestrul al II-lea 2013.”
Se arata, printre altele, ca:
„Numărul de eurodeputaţi români dar şi numărul de voturi alocate României în Consiliu vor scădea în urma diminuării numărului de cetăţeni, conform recensământului, însă potrivit unor surse europene, aceste efecte vor fi simţite abia după 2014 sau 2020.
Motivul este legat de perioada de referinţă la care se raportează instituţiile europene atunci când fac aceste calcule şi care va rămâne acelaşi dinaintea publicării datelor recensământului.
Numărul de europarlamentari pentru fiecare stat este calculat potrivit unui sistem de „proporţionalitate degresivă” – aşadar ţine cont de numărul populaţiei, iar numărul de mandate alocat în acest exerciţiu legislativ fiecărui stat este prevăzut în concluziile Consiliului european din 18 octombrie 2007, adoptate la nivel de şefi de stat şi de Guvern
Conform celor stabilite, România are în prezent 33 de europarlamentari, însă ar putea pierde, potrivit surselor citate, circa 3-4 dintre aceştia. Însă modificarea numărului de eurodeputaţi nu are legătură numai cu rezultatele recensământului. În realitate, numărul de europarlamentari aferent fiecărui stat membru va fi modificat cel mai probabil cu începere de la următoarele alegeri, din 2014, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Lisabona, dar şi ca urmare a aderării Croaţiei la UE. În paralel, o reformă a Parlamentului European, care prevede printre altele şi o schimbare a numărului de eurodeputaţi şi a sistemului de alegere a acestora este în dezbatere în PE.
Pe de altă parte, scăderea cu peste două milioane a numărului de locuitori din România va avea efecte şi asupra numărului de voturi de care dispune România în Consiliul UE dar şi asupra diferitelor alocărilor bugetare.
Însă, potrivit surselor citate, rezultatele referendumului nu vor afecta alocările pentru perspectiva financiară 2014 – 2020, aflate în prezent în curs de negociere.
În prezent, România este al şaptelea stat membru UE ca număr de voturi în Consiliu, având aproximativ 4,5% din populaţia UE.”
Se arata, printre altele, ca:
„Aproximativ 40% dintre români consideră că recensământul a fost prost organizat, iar jumătate nu ştiu care este instituţia responsabilă cu organizarea lui, relevă un studiu al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES).
Potrivit unui studiului IRES privind atitudinile şi percepţiile populaţiei faţă de recensământ, ale cărui concluzii au fost remise, vineri, MEDIAFAX, 15,5 la sută dintre români au declarat că Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor a fost foarte prost organizat, iar 24,1 la sută destul de prost organizat.
Cu toate acestea, 57 la sută dintre români nu au ştiut să răspundă la întrebarea referitoare la instituţia care este responsabilă cu organizarea Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor 2011, 15 la sută spunând că Primăria este responsabilă, iar opt la sută că Guvernul are acest lucru în sarcina sa. Astfel, potrivit documentului citat, doar 15 la sută au răspuns corect la această întrebare, spunând că Institutul Naţional de Statistică este responsabil cu organizarea recensământului.
Cu privire la utilitatea Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor, românii consideră că acesta este destul de util şi foarte util în proporţie de 38, respectiv 30 la sută, comparativ cu cei 26 la sută care au considerat că acesta este destul puţin util, respectiv inutil.
Conform studiului IRES, 5 la sută din ei nu au fost vizitaţi de recenzor, iar 4 la sută nu au fost acasă în momentul vizitei recenzorului, astfel încât 90 la sută din populaţia României a fost recenzată.
Potrivit documentului citat, 86 la sută dintre români şi-au completat singuri chestionarele, pentru 12 la sută dintre ei completând alt membru al familiei. Doi la sută din cei întrebaţi au răspuns că nu au răspuns personal la întrebările recensământului.
Studiul a fost realizat prin intermediul telefonului de către IRES, în perioada 31 octombrie – 1 noiembrie, pe un eşantion de 1.468 de indivizi cu vârste de peste 18 ani şi are o marjă de eroare de plus-minus 2,6 la sută.”
Gandul
Iata Chestia Zilei in viziunea lui Cristian Tudor Popescu:
Dar iata ce ne mai spune Gandul:
Se arata, printre altele, ca:
„Populaţia înregistrată la Recensământul Populaţiei a fost de 20.254.866, cu aproape un milion mai puţin faţă de datele din statisticile din luna iulie a anului 2011 – 21.354.396. Populaţia stabilă este de 19.042.936 în timp ce persoanele plecate pe perioadă îndelungată sunt în număr de 910.264.
Procentajul locuinţelor în care nu s-a putut realiza recenzarea reprezintă 2,8% din totalul locuinţelor, adică circa 1 million de persoane (cuprinzând populaţia plecată în străinătate – întreaga familie – pentru care nu a avut cine să îi declare în ţară; populaţia necontactată). Ponderi mai ridicate s-au înregistrat la nivelul oraşelor mari: Bucureşti (6,0%), Timişoara (5,8%), Iaşi (3,0%), Constanţa (2,9%) etc. În ceea ce priveşte productivitatea la nivel naţional, raportată ca PIB/locuitor, aceasta a crescut cu doar 2% prin schimbarea datelor privind populaţia, conform analizei gândul privind efectele modificării statisticii privind populaţia asupra indicatorilor economici precum datoria publică pe cap de locuitor şi PIB/locuitor.
Conform programului de desfăşurare al RPL 2011, Secretariatul Tehnic al Comisiei Centrale a RPL a centralizat la nivel naţional informaţiile generale referitoare la numărul populaţiei stabile şi fondul de locuinţe. Rezultatele provizorii obţinute se prezintă astfel:
Populaţia stabilă: 19,0 milioane (19.042.936) persoane
Gospodării: 7,1 milioane (7.086.717) gospodării
Locuinţe (inclusiv alte unităţi de locuit): 8,5 milioane locuinţe (din care: 8.450.607 locuinţe convenţionale şi 8.149 alte unităţi de locuit)
Clădiri: 5,1 milioane clădiri (5.117.940 clădiri din care: 5.103.013 clădiri cu locuinţe şi 14.927 clădiri cu spaţii colective de locuit)
Câţi români, maghiari şi romi sunt
Rezultatele provizorii ale recensământului populaţiei relevă faptul că, din totalul populaţiei stabile, 16.870 mii persoane (88,6%) s-au declarat români. Populaţia de etnie maghiară a fost la recensământ de 1.238 mii persoane, reprezentând 6,5% din populaţia stabilă a ţării, iar numărul celor care s-au declarat romi a fost de 619 mii persoane (3,2%). Între alte etnii care au înregistrat un număr de persoane de peste 20 mii se situează următoarele grupuri etnice: ucraineni (51,7 mii persoane), germani (36,9 mii), turci (28,2 mii), ruşi – lipoveni (23,9 mii) şi tătari (20,5 mii persoane).
Numărul persoanelor pentru care nu a fost înregistrată etnia (nu au dorit să o declare sau nu erau prezente) a fost de 59,2 mii persoane, reprezentând 0,3% din populaţia stabilă a ţării.
În profil teritorial, distribuţia populaţiei după etnie arată că ponderea populaţiei de etnie română este majoritară în Municipiul Bucureşti (96,6%) şi în 39 de judeţe (cu o pondere variind între 98,5% la Botoşani şi 52,6,% la Mureş), iar în 26 dintre acestea ponderea românilor este de peste 90%.
Populaţia de etnie maghiară deţine majoritatea în judeţele Harghita (84,8%) şi Covasna (73,6%); de asemenea ponderi ridicate se înregistrează şi în judeţele: Mureş (37,8%), Satu Mare (34,5%), Bihor (25,2%) şi Sălaj (23,2%). În Bucureşti de entie romă s-au declarat 21.394 de persoane.
Persoanele de etnie romă reprezintă 3,2% din totalul populaţiei stabile, fiind repartizaţi relativ uniform în teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,8% în judeţul Mureş. Romii se întâlnesc într-o proporţie relativ mai mare, de peste 6,0% din populaţia stabilă şi în judeţele Călăraşi (8,1%), Sălaj (6,9%) şi Bihor (6,1%).”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Off Topic – Editorialul D-lui Cristoiu
Chiar as dori sa stiu parerea unui europarlamentar din USL, dar si de la PDL, despre ceea ce a scris Dl. Ion Cristoiu in Evenimentul Zilei:
Spicuim:
„Clădirea Parlamentului European de la Bruxelles adăposteşte uneori câte o tărăşenie menită să aducă o adiere de pitoresc într-un loc al plicticoşeniei absolute tipice unei instituţii birocratice. S-au putut vedea, astfel, în distinsa hardughie, degustări de vinuri, obiceiuri exotice în plin spectacol, expoziţii culinare.[…]
Din când în când, dau buzna în binecunoscutul edificiu reprezentanţi ai Opoziţiei din fostele republici sovietice: Belarus, Kazahstan, Kirgistan. Într-o engleză vorbită de un rus, ei se plâng – şi pe drept cuvânt – că democraţia din ţara lor e una de paradă, un soi de dictatură bolşevică, în care locul tunicii şi al izmenelor l-au luat fusta scurtă şi chiloţii şnur.
Marţi, 31 ianuarie 2012, Parlamentul European, sau, mă rog, clădirea care adăposteşte faimoasa Instituţie, a fost scena unui spectacol care le-a întrecut pe toate în pitoresc: Opoziţia dintr-o ţară membră a Uniunii Europene a venit să se plângă că e hăituită de cumplita dictatură din ţara respectivă.
Cine a avut curiozitatea să urmărească spectacolul a rămas niţel perplex, vorba lui Gelu Voican Voiculescu de odinioară: 1) Condiţia de esenţă a aderării unei ţări la Uniune o constituie îndeplinirea până la virgulă a standardelor europene în materie de democraţie.
În ianuarie 2007, România sărbătorea cu şampanie şi ţipurituri admiterea în Uniunea Europeană. După cinci ani de activitate în Uniune, încununată de numirea unui român într-unul din cele mai importante posturi de Comisar, România nu numai că nu înaintase pe calea democraţiei, cum ar fi fost de aşteptat, dar, mai mult, dăduse înapoi, ca un rac cu viteză viteză de TGV, ajungând în dictatura de tip Ceauşescu.
Dacă aşa stau lucrurile – îşi vor fi spus cei ce urmăriseră spectacolul moldovalah – membrii Consiliului, ai Comisiei, ba chiar şi ai Parlamentului European, ar trebui să-şi facă harakiri. Asta deoarece numai un astfel de gest suprem ar putea spăla ruşinea de a fi asistat nepăsători revenirea unei ţări membre a UE la neagra dictatură ceauşistă.
2) Cuvântările liderilor Opoziţiei sugerau condiţia unor inşi abia scăpaţi din închisorile româneşti graţie intervenţiei lui Amnisty International şi al ameninţării cu o Rezoluţie a Consiliului de Securitate votată şi de Rusia, ajunşi la Bruxelles pitiţi în TIR-uri frigorifice, printre hartane de viţel congelate.
Priviţi mai atent, oratorii nu prezentau nici un semn menit a trăda hăituirea: Bine hrăniţi şi bine înţoliţi la buticuri de lux pariziene, proaspăt bărbieriţi şi proaspăt parfumaţi, respirând prin toţi porii fericirea burgheză a omului care a călătorit la clasa întâi. Pentru ca bizareria să fie şi mai dihai, spectacolul era transmis în direct în România supusă dictaturii, şi alături de liderii hăituiţi se găseau liderii Puterii care-i hăituiau.
Descumpănirea străinilor, în trecere pe acolo spre bufet, a luat sfârşit, ca prin farmec, când şi-au dat seama ce limbă se vorbea la întâmplarea din clădirea Parlamentului: Era româna!
Auziseră limba asta seară de seară la televizor, când se difuzau secvenţe din Bruxelles cu ţigani ciorovăindu-se pentru o ciordeală, scuipându-se reciproc şi arătându- şi unul altuia bucile răpănoase. Concluzia a căzut imediat: Şatra moldo-valahă şi-a mutat cortul în Parlamentul European!
Politicieni şi jurnalişti ai Puterii au făcut mare caz de iarmarocul românesc din clădirea Parlamentului European. S-a vorbit de Opoziţia care a mers să se plângă pe la Înaltele Porţi, ba chiar şi de fulgerele care ar putea să cadă asupra bietei noastre ţărişoare din cerul de la Bruxelles.
Cum se întâmplă de obicei în ultimul timp, reacţia Puterii n-a făcut altceva decât să dea o mână de ajutor Opoziţiei. Cine ştie cât de cât realităţile din Parlamentul European îşi dă seama că pitorescul spectacol moldo-valah de marţi, 31 ianuarie, un soi de Căluşarii fără falus, n-a avut în Instituţia cu pricina nici măcar ecoul apei trase la WC de secretara unui europarlamentar occidental.
N-au ştiut liderii USL că manifestarea va fi perfect inutilă în planul Parlamentului European?
Fireşte că au ştiut. Cum de altfel au ştiut şi ştiu că tema dictaturii din România intră în conflict cu adevărul trăit zi de zi de alegătorul băştinaş. Stă în gena politicianului român să supraliciteze demagogic realitatea. Falnic urmaş al lui Caţavencu, politicianul român e capabil să zbiere că e sărăcie strigătoare la cer în supermarketul aglomerat şi că toate româncele sunt fecioare, în plin bordel.[…]
Şi orice om normal poate vedea că în România nu e dictatură, ba mai mult, judecând după dispreţul faţă de legi, darea cu tifla la autorităţi, e o imensă brambureală. Derapajele de la standardele europene nu sunt expresia unei voinţe, ci expresia instituţiilor noastre de parodie – de la Preşedinţie până la Judecătoria de Ocol – care n-au devenit autentic democratice, ci imitatoare balcanice ale acestor instituţii.
Liderii USL au pus la cale reality-show-ul de la Bruxelles nu pentru spectatorii străini din Parlamentul European, ci pentru telespectatorii români de acasă. Fleacul de la Bruxelles a devenit rapid pe televiziunile Coaliţiei politico-mediatice „Jos Băsescu!” un moment de rezonanţă planetară: Parlamentul european a luat în dezbatere dictatura din România!
Pentru această dramatizare a fleacului s-au folosit din plin obişnuitele trucuri ale presei de tip Trompetă: titluri de un partizanat orb, relatări cu sufletul la gură, comentarii isterice.
Totul făcut în aşa fel încât populimea din România să fie convinsă o dată în plus că regimul Băsescu e pe ducă şi pe plan extern. Întâlnim în tărăşenia de la Bruxelles un truc electoral folosit deja şi în cazul protestelor cu iz de montaj literar-artistic şi în cazul grevei parlamentare.
Am intrat într-un an electoral. USL şi-a dezvăluit deja, prin acţiunile puse la cale în ianuarie 2012, unul dintre instrumentele la care va apela din plin în acest an de bătălie. Rămâne de văzut dacă PDL şi-a dat seama de această nouă şi ingenioasă şmecherie electorală.
Judecând după felul haotic în care a reacţionat până acum, tare mă tem că PDL nu-şi dă seama nici pe lume ce trăieşte! Cum să-şi mai dea seama, în aceste condiţii, de ceea ce face Opoziţia?!”(subl.mea)
Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial scris de Ion Cristoiu.
L-am auzit de multe ori pe Ion Cristoiu spunand ca e comunist, fara sa spuna in gluma lucrul asta (sau poate nu am sesizat eu). Ce parere aveti…?
februarie 4, 2012
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudini, Basescu, Bruxelles, criza economica, Diverse, Europa, europarlamentari, European Union, Exercitii de normalitate, FMI, guvern, INS, Ion Cristoiu, IRES, judete, Judetele Romaniei, locuitori, minoritati, nivel de trai, normalitate, oameni, Parlamentul European, PDL, PIB, politic, Politice, populatie, recensamant, România, social, societate, statistica, statistici, UE, Uniunea Europeana, USL, Victor Ponta, WordPress |
8 comentarii
Motanul Incaltat 