Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Ceea ce nu am inteles niciodata in comunism…

Vladimir Tismaneanu are un articol foarte interesant pe saitul Europa Libera:

Robert C. Tucker, bolșevismul de extremă dreaptă și originile putinismului

Se arata ca:

„Marele istoric si politolog Robert C. Tucker a incetat din viață acum cinci ani, pe 29 iulie 2010. A fost o personalitate remarcabilă a marxologiei și sovietologiei. Antologiile sale din Marx și Lenin, cartea despre filosofie și mit la Karl Marx, studiile reunite în volumul clasic The Soviet Political Mind, monumentalele prime două volume din biografia lui Stalin (neterminată, din păcate, dar suficient de bogată analitic și conceptual pentru a rămâne una din cele mai strălucite contribuții pe acest subiect inepuizabil), sunt repere fundamentale în gândirea politică a veacului al XX-lea. Actuala trilogie despre Stalin a lui Stephen Kotkin, din care a apărut in 2014 primul volum, se situează, in chip original, in prelungirea directiei propusă de Tucker.

Alături de Raymond Aron, Leonard Schapiro, Adam Ulam, Alain Besançon, Richard Pipes, Zbigniew Brzezinski, Ghiță Ionescu, Martin Malia și Robert Service, Robert C. Tucker a clădit un aparat interpretativ, riguros, nuanțat și superb documentat, care nu lasă loc pentru iluzii privind natura esențial ilegitimă a sovietismului. Când noțiunea de totalitarism se afla sub asediu din partea direcției revizioniste din sovietologie, Robert C. Tucker a oferit argumente imbatabile în favoarea relevanţei acestui concept (recunoscând, alături de Hannah Arendt, importanța evitării viziunilor împietrite pentru care totalitarismul apărea drept un bloc imuabil). A scris o carte excepțională, The Marxian Revolutionary Idea, unde a dezvoltat tema de-radicalizării regimurilor marxiste, anticipând cu mulți ani momentul Gorbaciov. Școala sovietologică de la Princeton, de la Stephen Cohen (azi profesor la New York University) la Stephen Kotkin, se revendică din moștenirea politologică și istoriografică a lui Robert C. Tucker. Opera lui Tucker a readus în centrul analizei politologice conceptul de cultura politică și a luminat rolul personalității în dinamica acțiunii politice. Cărțile sale despre Stalin și stalinism au drept corespondent in studiile despre Hitler și nazism lucrările esenţiale ale lui Ian Kershaw.

Am fost apropiat de el, de familia sa, inclusiv de Robert English, ginerele său, astăzi profesor de relații internaționale la University of Southern California, autorul unei lucrări remarcabile despre intelectualii de partid din anturajul lui Gorbaciov și rolul acestora în dezintegrarea sistemului leninist. Prima carte de Robert C. Tucker, cea despre filosofie și mit la Marx, am citit-o în franceză când eram student la București. Cursul oficial de istoria marxismului, ținut de politrucul Gh. Al. Cazan, vitupera împotriva poziției lui Tucker. Motto-ul cărții,  preluat de la tânărul Marx, surprindea natura sfâșiată, alienată, a demersului radicalismului hegeliano-marxist: „Filosoful, el însuși o parte înstrăinată a acestei lumi, se așează pe sine ca măsura a lumii”. Apoi, la Caracas, în 1982, am citit absolut fascinat, din biblioteca Sofiei Imber și a lui Carlos Rangel, Stalin as Revolutionary. După 1982, l-am întâlnit la diverse conferințe și simpozioane, dar m-am apropiat de Robert Tucker în 1995, la Princeton. A participat la prelegerea pe care am ținut-o despre miturile politice după comunism. Seara am fost la el acasă împreună cu Ana Seleny, care preda pe-atunci la Priceton. Am conversat câteva ore cu el și Evghenia (Jenia), soția sa de care îl lega o iubire ce începuse la Moscova, în anii războiului. O iubire care s-a confruntat cu aparatele represive ale regimului și cu suspiciunile paranoice ale lui Stalin însuși. Ne-am revăzut apoi de multe ori, am corespondat cu el, vorbeam adeseori la telefon.

Poziția sa privind bolșevismul era diferită de a multor colegi, inclusiv unii amintit mai sus (a se vedea interviul cu George Urban apărut inițial în Encounter și transmis la Radio Free Europe și Radio Liberty). Robert C. Tucker a considerat că stalinismul este definit de un transformism radical. În The Soviet Political Mind, el afirma că „gândirea transformistă este în mod fundamental opusă oricărei concepții conform căreia obiectul care urmează să fie transformat deține capacitatea unei dezvoltări autonome. Acesta din urmă nu are un potențial al evoluției sau schimbării din interior, în mod spontan, de care, apoi, cel care inițiază transformarea din exterior să fie nevoit să țină seama. O asemenea autonomie nu poate fi acceptată deoarece ea ar impune limite asupra nivelului de transformare din afară la care urmează să fie supus subiectul”. Nu este surprinzător așadar că, în momentele în care stalinismul s-a aflat în situații de criză, în acele clipe de cumpănă pe plan intern, el a declanșat proiecte grandioase de transformare a Omului și a mediului înconjurător, sfidand si condamnand genetica drept o pseudo-stiinta reactionara, burgheza. În același timp, acest proiect de remodelare radicală a realității nu este un proces arbitrar. El este fundamentat „pe legi științifice obiective”. Iar Tucker a demonstrat în lucrările sale cum Stalin, printr-un proces de externalizare, a ajuns să fie convins „că propriile idei sunt necesitățile naturale ce guvernează dezvoltarea societății”. Era de fapt o „dezvoltare” perversă a ambiției deterministe a marxismului originar.

Pe de altă parte, Robert C. Tucker a refuzat teleologia istorică absolutistă.  El credea că a existat o pluralitate de drumuri pornind de la Lenin, ca Stalin nu fusese inevitabil. Tot asa cum de la Marx se putea ajunge la Eduard Bernstein, nu doar la Lenin. În interviul cu G. Urban, el afirmă: „nu sunt  de acord cu ideea că totalitarismul stalinist a fost rezultatul logic al doctrinei leniniste”. În opinia sa, evoluția scrierilor lui Lenin justifică o derivare la fel de ‘logică’ către alți ‘discipoli’ ai săi precum Rîkov, Buharin, Tomski. Dar tot el a scris despre cultura politică a bolșevismului și a demonstrat natura intrinsec antidemocratică, despotică a voluntarismului mesianic leninist.

Generații de politologi și istorici din Vest, dar și din statele sovietizate, au fost inspirați de ideile lui Robert C. Tucker. Propriile mele contribuții sunt direct legate de viziunea sa despre stalinism și despre totalitarism în genere. Într-o scrisoare de la sfârșitul anilor ’90 îmi spunea că dacă ar fi să predea din nou (era de-acum Profesor Emeritus la Princeton) ar folosi cartea mea Reinventing Politics drept bibliografie obligatorie. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am auzit de la un intelectual de o asemenea statură.

Robert C. Tucker a fost un prieten drag, un model și un mentor. De la el, de la Ghiță Ionescu, de la Alvin Z. Rubinstein și de la Ken Jowitt am preluat accentul pe analiza ethos-ului, a matricii simbolic-emoționale proprii formațiunii politice pe care mă străduiesc să o explorez. În volumul al doilea al biografiei lui Stalin (Stalin in Power: The Revolution from Above. 1928-1941), Tucker a analizat bolșevismul de extremă dreaptă. În interpretarea sa, această metamorfoză (unii ar numi-o pseudomorfoza) s-a produs în momentul în care Stalin „a combinat propria versiune a revoluționarismului leninist cu naționalismul velicorus”. La baza acestui fenomen s-a aflat un proces de dublă identificare: cea de factură etnică (rusocentrism) și implicarea totală în procesul de transformare, de re-creare a lumii.

Încă de la începutul anilor ’20, Stalin era una dintre cele mai proeminente figuri ale așa-zisului grup al „patrioților ruși, roșii”. Într-un alt loc, sovietologul a folosit și  formula „bolșevism național rus”. Aceste observații ale lui Tucker și teoretizarea sa a procesului de reversion (reapariția unor fenomene istorice din trecut în comunism) sunt, în opinia mea, punctul de plecare al înțelegerii fenomenului de hibridizare fascistă a comunismului. De fapt, putem spune că una din sursele principale ale putinismului este exact acest bolșevism de extremă dreaptă. Cand am scris, impreună cu politologul Marius Stan, despre ispita fascistă a tovarășului Putin, un articol care l-a infuriat teribil pe Oleg Malghinov, ambasadorul Rusiei la București, acest concept ne-a inspirat.”

Bineinteles, recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

As dori sa propun si eu o tema de cercetare, aratand ceea ce eu nu am inteles niciodata in comunism. Despre ce este vorba? Trebuie spus mai intai ca in comunism o carte trebuia sa contina in prefata sau postfata sa aprecieri laudative la adresa regimului. Asa trebuia pe vremea aceea. Asa se obisnuia. Am o carte, valoroasa in continut, din acea epoca: Partidele alese ale marelui maestru in sah Mihail Botvinnik. Pentru iubitorii sahului o recomand cu caldura pentru ca pot vedea aici partide memorabile, analize sahiste deosebit de fine. Cartea aceasta, celebra de altfel, a aparut la Editura Cultura Fizica si Sport (eu am Editia II) si cuprinde partide jucate de marele campion sovietic intre anii 1926-1946, iar in incheiere sunt doua capitole ce trateaza despre studiile de final si definitia combinatiei. Cartea incepe, dupa Introducere, printr-un articol intitulat Despre scoala sahista sovietica. Putem gasi in acest articol lucruri valoroase din punct de vedere strict sahist. Insa mai gasim si altceva, de exemplu iata cum se incheie acest articol:

„Trebuie sa raspandim si in viitor sahul, in lungul si in latul tarii noastre, atragand spre practicarea lui noi grupuri de muncitori, atat de la orase cat si de la sate. Cei mai buni maestri ai nostri trebuie sa joace si mai tare si sa creeze si mai multe valori artistice, pentru gloria patriei noastre, a poporului sovietic, a partidului bolsevic si a marelui Stalin.” (subl. mea)

Interesant este ca nu spune, de pilda, „noi grupuri de muncitori si tarani” ci „noi grupuri de muncitori, atat de la orase cat si de la sate”, asimiland taranul cu „muncitorul de la sat”, mediul rural avand astfel muncitorii sai, nu tarani.

Ceea ce pot sa inteleg: „Cei mai buni maestri ai nostri trebuie sa joace si mai tare si sa creeze si mai multe valori artistice, pentru gloria patriei noastre, a poporului sovietic, a partidului bolsevic„. Asta pot sa inteleg. Dar de ce mai trebuia si a cincea roata la caruta: „si a marelui Stalin„, asta nu pot sa inteleg. Adica pentru gloria lui personala, va dati seama? Deci era inclusiv pentru gloria personala a lui Stalin!! Demn de remarcat este ca nu spune ca „Cei mai buni maestri ai nostri trebuie sa joace si mai tare si sa creeze si mai multe valori artistice” pentru gloria lor personala, pentru ca sa se evidentieze ei, sa castige ei mai bine din activitatea sahista. Ci pentru gloria „marelui Stalin”!

Szabo vs. Botvinnik (right), Oberhausen 1961 (sursa: Wikipedia)

Dupa cum lesne se poate observa, cred, Botvinnik era un om serios. Botvinnik a facut studii la Facultatea de Matematica si Electromecanica. Interesant ce propunea el in anii ’80:

„In the 1980s Botvinnik proposed a computer program to manage the Soviet economy. However, his proposals did not receive significant attention from the Soviet government.

During the last few years of his life he personally financed his economic computer project that he hoped would be used to manage the Russian economy. He kept actively working on the program until his death and financing the work from the money he made for the lectures and seminars he attended, despite prominent health problems.” (Wikipedia)

El propunea un program pentru calculator care sa managerieze economia sovietica… A lucrat la acest proiect pana la moartea sa, finantandu-l din surse proprii…

Reclame

iulie 28, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 41 comentarii

Summitul de la Riga

Eu cred ca e destul de clar: Parteneriatul Estic si, pe cale de consecinta, Summitul de la Riga nu sunt impotriva Federatiei Ruse. Lucrul acesta l-a exprimat si D-na. Cancelar Angela Merkel. Chestiunea ridicata de Rusia, prin Dl. Serghei Lavrov, cum ca doreste „un singur lucru” si anume ca acest „proces in desfasurare” sa nu dauneze intereselor „legitime” ale Federatiei Ruse, are o traducere destul de simpla: in tarile membre ale Parteneriatului Estic sa functioneze regimuri tip Ianukovici, obediente fata de Moscova. Pozitia Rusiei nu s-a schimbat: cauta sa forteze UE sa dea inapoi, s-o lase mai moale cu Parteneriatul Estic, cu alte cuvinte acest summit sa fie un fel de discutie fara fond, iar lucrurile sa ramana tot asa: un parteneriat de forma. Asta convine de minune Rusiei, in felul asta, dupa parerea Kremlinului, nu ar fi afectate interesele „legitime” ale Rusiei. De aceea este o problema introducerea in declaratia finala a unui text amendament privind „aspiratiile si optiunea europeana” a statelor membre ale Parteneriatului, mai ales ca lucrul acesta loveste in interesele D-lui. Putin de a fauri o Uniune Euroasiatica. Mediafax

Summitul de la Riga, susceptibil să dezamăgească Republica Moldova, Ucraina şi Georgia privind aderarea la UE

Se arata ca:

Ultima versiune a declaraţiei pregătite pentru Summitul de la Riga al Parteneriatului Estic de luna viitoare conţine prea puţine veşti bune pentru Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, care aspiră să adere la UE, şi subliniază ambiţiile tot mai reduse ale Uniunii faţă de vecinii săi de la est.

Potrivit postului Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL), care scrie pe site că a văzut documentul, textul a fost dezbătut timp de o lună la Bruxelles, de către diplomaţi din statele membre UE, iar versiunea iniţială, întocmită de către Serviciul European pentru Acţiune Extenă (SEAE), a fost modificată.

Documentul, care urmează să fie adoptat de către şefii de guverne la Summitul de la Riga, prevăzut în perioada 21-22 mai, a fost trimis celor şase state membre ale Parteneriatului – Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina – spre informare şi este de aşteptat să provoace frustrări la Chişinău, Kiev şi Tbilisi.

Cele trei ţări, care au semnat recent acorduri de asociere cu UE, sperau ca Summitul de la Riga să le recunoască în mod clar aspiraţiile ca într-o zi să adere la blocul european. Însă există puţine indicii, la acest moment, că acest lucru se va întâmpla, potrivit RFE/RL.

În text se arată doar că, „în cadrul Politicii Europene de Vecinătate şi Parteneriatului Estic, participanţii reafirmă dreptul suveran al fiecăru partener de a alege liber nivelul ambiţiilor şi scopurilor la care aspiră în legătură cu Uniunea Europeană. Revine UE şi (membrilor săi) suverani să decidă cum vor să procedeze în relaţiile lor”.

Surse din cadrul UE au declarat pentru RFE/RL că ideea declaraţiei de la Riga este să nu fie nici mai mult, dar nici mai puţin ambiţioasă ca declaraţia de la Summitul Parteneriatului de la Vilnius, în 2013.

Limbajul agreat în capitala Lituaniei cu privire la calea către aderarea la UE era, însă, mult mai clar. „Participanţii la Summitul de la Vilnius îşi reafirmă recunoaşterea aspiraţiilor europene şi opţiunii europe ale unor parteneri şi angajamentul lor de a construi o democraţie profundă şi durabilă. În acest context, ei iau notă de angajamentul acelor parteneri de a urma aceste obiective. Participanţii reafirmă rolul special al Parteneriatului în susţinerea celor care doresc relaţii mai apropiate cu UE”, se arăta în declaraţia din 2013.

Versiunea actuală reprezintă o lovitură considerabilă, consideră RFE/RL, pentru Polonia şi Lituania, care doresc să aducă cele trei ţări mai aproape de blocul european. De asemenea, diplomaţi care susţin cauza Ucrainei s-au lamentat din cauza eşecului lor de a include în actuala versiune un rând, agreat de către miniştrii UE de Externe anul trecut, şi anume că Acordul de Asociere cu Ucraina semnat la 21 martie 2014 „nu constituie scopul final al cooperării UE-Ucraina”.

  • Conflictul din Ucraina

La acea vreme, această expresie era considerată cel mai clar indiciu potrivit căruia Kievul ar putea, într-o bună zi, să adere la UE. Diplomaţii citaţi au declarat pentru RFE/RL că speră la o „îmbunătăţire” a textului, după ce partenerii vor da un răspuns.

Limbajul folosit în declaraţie este slab, consideră RFE/RL, când se referă la conflictul din estul Ucrainei. „Evenimentele din Ucraina arată că principiile fundamentale ale suveranităţii şi integrităţii teritoriale nu pot fi subevaluate în secolul al XXI-lea pe continentul european”.

Însă următorul paragraf din proiectul original a fost omis în cel nou – „participanţii la summit se declară pregătiţi să ajute la depăşirea celei mai mari rupturi din Europa de la sfârşitul Războiului Rece. Cetăţenii noştri se aşteaptă de la noi să prevenim repercusiuni negative suplimentare la adresa stabilităţii continentului nostru, iar noi suntem hotărâţi să facem acest lucru”.

În loc, în versunea actuală se arată că „participanţii la summit susţin cu putere toate eforturile vizând dezescaladarea şi soluţionarea politică, în baza respectării independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei. Ei îndeamnă toate părţile să implementeze rapid şi integral acordul din septembrie 2014 de la Minsk şi pachetul de măsuri în vederea implementării acestuia din februarie 2015”, adăugând că ei „se aşteaptă ca toate părţile să-şi onoreze angajamentele asumate în acest cadru”.

Rusia este menţionată numai în contextul anexării ilegale a Crimeei, pe care textul o denunţă drept o „încălcare a legislaţiei internaţionale şi o provocare directă la adresa securităţii internaţionale”.

Ucraina este susceptibilă să fie îngrijorată şi cu privire la limbajul folosit referitor la intrarea în vigoare a Zonei de liber-schimb aprofundate şi globale (DCFTA) cu UE

Kievul şi Bruxelles-ul au fost de acord, în septembrie 2014, să amâne intrarea în vigoare a acordului până la 1 ianuarie 2016. Această dată este scrisă în text, dar a fost adăugat un nou paragraf prin care toţi participanţii la summit „iau notă, de asemenea, de imprtanţa continuării procesului trilateral privind implementarea DCFTA UE-Ucraina, în mod constructiv, folosind posibilităţile existente disponibile părţilor contractante în cadrul DCFTA”.

Rusia a insistat să se amâne implementarea măsurii cu cel puţin un an, iar unele state membre UE au luat şi ele în considerare această opţiune.”

Dar iata ca Radio Europa Libera vine cu o precizare importanta:

Un amendament de ultim moment la proiectul declarației finale a summit-ului Parteneriatului Estic de la Riga…

„…poate aduce vești bune pentru Moldova, Georgia și Ucraina.

Corespondenții Europei Libere relatează de la Riga, unde a început astăzi summit-ul Parteneriatului Estic că proiectul declarației finale a reuniunii a fost modificat în ultimul moment, ca să reflecte unele așteptări ale Moldovei, Ucrainei și Georgiei.

Corespondentul Europei Libere, Rikard Jozwiak, relatează din capitala letonă, unde a început summit-ul de două zile al Parteneriatului estic, că noul text a fost negociat în ultimele ore dinaintea reuniunii și include o referință la „aspirațiile europene și opțiunea europeană”.

Formula pare să fi fost acceptată și de cei care ar fi avut obiecții față de punerea unui accent prea mare pe speranțele de aderare la Uniunea Europeană nutrite de unele țări partenere.

„Participanți la summit recunosc aspirațiile europene și opțiunea europeană a partenerilor vizați, așa cum este prevăzut în acordurile de asociere”, se spune în noul proiect de declarație.

Moldova, Ucraina și Georgia exprimaseră nemulțumiri față de proiectul inițial, care nu menționa aceste aspirații. Celelalte țări partenere sunt Republica Belarus, Armenia și Azerbaidjanul.

Unele țări nordice ale Uniunii Europene, precum Lituania, Polonia și Suedia, ar fi muncit din greu în ultimele săptămâni pentru a introduce în text rândul lipsă. 

Promotorii acestei schimbări spun că a existat o înțelegere între țările Uniunii Europene să se evite o declarație care fie ar merge mult mai departe, fie ar fi un pas înapoi față de declarația summit-ului precedent al Parteneriatului Estic, de la Vilnius, din 2013. Așa încât proiectul textul nou pentru summit-ul de la Riga a ajuns să semene mult cu cel de la Vilnius.

După summit-ul din Lituania, Rusia a ocupat și anexat peninsula ucraineană Crimeea, continuând și astăzi încurajarea sentimentelor separatiste în Ucraina și alte foste republici sovietice.

Germania și Franța au dorit să diminueze pasajele referitoare la viitorul relației țărilor partenere cu Uniunea Europeană, optând pentru o formulă care ar fi salutat  „intenția fermă [a părților] de a duce mai departe angajamentele asumate la summit-urile precedente și în acordurile bilaterale”.

Deși Berlinul și Parisul par să fi acceptat noua formulă, cancelara Germaniei Angela Merkel a accentuat astăzi că „Parteneriatul Estic nu este un instrument al extinderii Uniunii Europene. De aceea, nu trebuie să ridicăm așteptări false pe care nu le putem îndeplini mai târziu”.

În afară de formula despre relațiile viitoare cu Uniunea Europeană, Ucraina și Georgia ar fi dorit ca în declarația summit-ului de la Riga să se menționeze că sunt pe cale să obțină liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană anul viitor. Republica Moldova a obținut-o cu peste un an în urmă.

Însă proiectul declarației prevede numai că progresele făcute de cele două țări în justiție vor fi evaluate de Comisia Europeană până la sfârșitul anului curent și apoi se va decide asupra pașilor următori.

Agenția France Presse și alte surse relatează că, în surdină, se mai poartă o dispută în privința declarației finale a summit-ului Parteneriatului Estic de la Riga: să se menționeze sau nu anexarea Crimei de către Rusia în martie 2014 și în ce fel să se menționeze. Armenia și Republica Belarus ar vrea să se evite descrierea anexării ca ilegală. 

Legăturile între Uniunea Europeană și Rusia au fost puse la grea încercare de criza ucraineană, care a determinat Occidentul inclusiv țările Uniunii Europene să impună Moscovei sancțiuni economice.”

Mediafax

UE pare să piardă lupta cu Rusia pentru Republica Moldova

Se arata ca:

Eşecul partidelor proeuropene, propaganda rusă şi corupţia generalizată sunt factori care au contribuit la scăderea popularităţii UE în rândul cetăţenilor din Republica Moldova şi la o preferinţă tot mai mare pentru Rusia, comentează New York Times, în ediţia electronică.

Oamenii sunt îngrijoraţi că „dacă aderăm la UE toată lumea devine gay” şi că birocraţii de la Bruxelles „nu te lasă să păstrezi animale pe lângă casă”, o situaţie alarmantă într-o ţară în mare parte rurală, a declarat un oficial din cadrul Ministerului moldovean de Externe, Daniela Morari. Astfel de viziuni sunt încurajate de televiunea rusă, de partidele proruse înfloritoare din R.Moldova şi de Biserica Ortodoxă foarte conservatoare şi obedientă faţă de ierarhia ecleziastică de la Moscova.

În afară însă de propaganda rusă, moldovenii susţin că au mult mai multe motive – nu în cele din urmă corupţia, puterea din umbră a mogulilor şi războiul din Ucraina – de a se uita cu suspiciune la Uniunea Europeană, care se teme că pierde lupta pentru mintea şi sufletul acestei foste republici sovietice în faţa Rusiei.

În niciuna dintre cele şase ţări membre ale Parteneriatului Estic nu există o diferenţă mai mare între aşteptări şi realitate decât în Republica Moldova, pentru care au fost ridicate vizele de călătorie în Europa anul trecut, fiind catalogată de Bruxelles ca „principalul reformator” al Parteneriatului Estic.

În prezent, politicienii proeuropeni din R.Moldova, ca şi omologii lor din Ucraina, sunt atât de pătaţi de eşecul de combatere a corupţiei şi de a crea un stat funcţional, încât pentru mulţi de aici Rusia pare atractivă.

„Ne-au numit cel mai bun elev din clasă”, a declarat Iurie Leancă, fost premier al Republicii Moldova. „Dar am pierdut sprijinul societăţii”, a adăugat el, în timp ce la ultimele alegeri s-a înregistrat un sprijin uriaş pentru Partidul Socialiştilor, antieuropean, care a avut ca slogan de campanie „Împreună cu Rusia!”.

Insistând că propaganda rusă a jucat un rol important în formarea opiniilor, Leancă a recunoscut că şi Guvernul său este de vină. „Ei au văzut bunăvoinţă dar nu au văzut suficiente rezultate în privinţa corupţiei sau sărăciei”, a spus el despre alegători.

Un sondaj de opinie recent realizat de Institutul pentru Politici Publice din Republica Moldova a arătat că 32 la sută dintre cei intervievaţi ar sprijini aderarea la UE -, o opţiune pe care Bruxelles-ul nu intenţionează să o ofere -, în timp ce 50 la sută afirmă că preferă ca ţara să se alăture uniunii vamale promovate de Putin. Per total, sprijinul pentru UE în R.Moldova a scăzut cu 40 de procente în acest an faţă de 78 la sută în 2007, potrivit institutului.

Chiril Gaburici, actualul premier al R.Moldova după alegerile neconcludente din noiembrie, a declarat că „nu a fost mulţumit” de replierea terminologică a UE în schiţa de declaraţie a summitului de la Riga. Dar politicienii proeuropeni din R.Moldova au spulberat multe speranţe, a adăugat el, subliniind că oamenii obişnuiţi sunt dezamăgiţi după ani la rând în care i-au auzit pe liderii lor „vorbind despre reforme şi o viaţă mai bună dar fără să vadă o schimbare reală”.

O serie lungă de scandaluri, inclusiv furtul masiv de sute de milioane de dolari de la o bancă importantă, a oferit muniţie forţelor proruse. Unul dintre cei care au profitat este Renato Usatîi, un om de afaceri transformat în politician populist care vorbeşte despre combaterea corupţiei, îşi petrece mult timp la Moscova şi conduce un Rolls-Royce în valoare de 350.000 de dolari. Partidul lui a fost exclus din alegeri în noiembrie sub pretextul unor nereguli la înregistrare.

„Chiar şi proeuropenii cărora le place ideea de Europa urăsc acum realitatea a ceea ce a creat ea”, a declarat Usatîi. Europa, a adăugat el, „pierde R.Moldova”.

Un diplomat european de rang înalt, care a cerut să nu fie nominalizat pentru a vorbi liber, s-a plâns că politicienii proeuropeni moldoveni au fost „foarte buni în a interpreta partitura europeană” pentru a impresiona Bruxelles-ul. Dar în realitate, a adăugat el, „ei au stricat totul”, discreditând atât propriile partide proeuropene, cât şi Uniunea Europeană. Ca urmare, multe persoane obişnuite cred acum că „Rusia nu poate fi mai rea”.

Aceasta este cu siguranţă şi concluzia la care a ajuns Alexandru Botnari, primarul din Hînceşti, un orăşel din centrul Republicii Moldova, pe care UE l-a promovat ca exemplu de beneficii pe care le-a avut apropierea de Europa. Acestea ar fi trebuit să includă finanţări pentru ca toţi locuitorii oraşului să aibă apă curentă şi instalaţii sanitare moderne. Din nefericire, a spus Botnari, „realitatea este total diferită”. Doar o treime din casele din Hînceşti au canalizare, multe nu au apă potabilă şi aproape toate drumurile din afara centrului sunt pline de gropi.

Deşi este membru al Partidului Democrat (proeuropean), primarul a declarat că R.Moldova ar duce-o mai bine, cel puţin din punct de vedere economic, dacă ar adera la uniunea vamală a lui Putin.

În timp ce piaţa europeană este mult mai mare şi mai bogată decât cea rusească, Putin a impus în 2013 restricţii stricte comerţului cu R.Moldova ca răzbunare pentru apropierea acesteia de Occident. Pentru moment, exporturile către Europa nu au crescut suficient pentru a face faţă pierderilor provocate de Rusia.

„Nu putem trăi fără piaţa rusă”, a declarat Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor, adăugând că Putin i-a spus că Rusia vrea să revigoreze comerţul şi relaţiile comerciale cu R.Moldova, dar doar dacă ţara evită apropierea de NATO.

UE „are nevoie de o poveste de succes şi ne-a ales pe noi. Dar acum toată lumea vede că acest lucru a fost o iluzie”, a adăugat el.

Cu toate acestea, atunci când sunt măsurate după criteriile foarte tehnice pe care Bruxelles-ul le foloseşte pentru a evalua succesul, Republica Moldova este în continuare principalul reformator din Parteneriatul Estic, adoptând 10.500 de standarde europene pentru alimente, bunuri electrice şi o serie de alte lucruri.”

Dar Radio Europa Libera are un interviu deosebit de interesant cu Vladimir Socor:

„Uniunea Europeană încă nu şi-a decis politica. Există un consens foarte superficial”

Se arata ca:

Corespondenta Europei Libere la Riga în dialog cu analistul Vladimir Socor.

Europa Liberă: Domnule Socor, trebuie regândită vecinătatea Uniunii Europene? Și dacă da, cum?

Vladimir Socor: „Trebuie regândită. Politica de până acum a conţinut multe erori atât de concepţie, cât şi de execuţie. Una dintre marile erori a fost aceea de a trata cele şase ţări din Parteneriatul Estic drept un pachet, în loc fiecare ţară să fie tratată în mod individual, în funcţie de circumstanţele naţionale din fiecare ţară.”

Europa Liberă: Și diferenţierea aceasta ar favoriza Republica Moldova?

Vladimir Socor: „Aş fi spus că ar favoriza-o până recent. Acum ar trebui să-mi revizuiesc această opinie. Prevăd în Republica Moldova o schimbare de regim. Prevăd această schimbare cu o alarmă profundă, care vad că nu este, din păcate, împărtăşită de mulţi dintre colegii mei comentatori şi analişti din Chişinău. Mă tem că alegerile locale programate să aibă loc în toată republica în ziua de 14 iunie vor deschide poarta către o schimbare de regim în Republica Moldova, către preluarea puterii de către partidele stângii roşii, antieuropene, pro-ruse, eventual în alianţă cu partidul condus de domnul Plahotniuc. Aşa întrevăd eu o posibilă reconfigurare a puterii, în urma alegerilor locale din iunie.”

Europa Liberă: Şi atunci s-ar zice adio parcursului european?

Vladimir Socor: „Da, atunci s-ar zice adio parcursului european. O asemenea evoluţie încă mai poate fi oprită, dar eu nu văd la Chişinău o suficientă înţelegere a modului în care o asemenea evoluţie mai poate fi oprită. Cercurile politice, nu numai partidele, dar cercurile politice pro-europene, acele porţiuni din societate care sunt de multă vreme pro-europene, se autodistrug.”

Europa Liberă: Și au pierdut din încrederea simplului cetăţean, credibilitatea se cotează acum la un nivel mult mai mic decât se aşteptau oamenii simpli.

Vladimir Socor: „Vreau să fac o diferenţiere între imaginea partidelor politice în ochii alegătorilor pe de o parte şi reacţia societăţii civile ca răspuns la aceste evenimente politice. Într-adevăr partidele politice s-au discreditat în Republica Moldova, s-a discreditat tot sistemul de guvernământ bazat pe partidele politice. Eu am spus de mult timp că acest sistem este sortit eşecului în condiţiile Republicii Moldova. Republica Moldova nu era pregătită, nu a fost niciodată pregătită pentru un sistem de guvernare bazat pe partidele politice.”

Europa Liberă: Guvernarea actuală reforme poate să facă? Pentru că aceasta e tema de acasă la care rămâne restanţieră Republica Moldova. Există o mie de pagini ale Acordului de Asociere şi autorităţile tot se întreabă că e prea mult, că e prea puţin, că e posibil, că nu e posibil peste noapte de făcut multe lucruri.  

Vladimir Socor: „Guvernarea actuală este ostatică intereselor domnului Plahotniuc, reprezentate de către partidul său în guvern. Partidul său nu este omogen, s-ar putea să asistăm la plecări, ieşiri din partidul său. Văd că domnul Corman stă cu un picior în afara partidului domnului Plahotniuc, alăturându-se partidului nou lansat de Iurie Leancă. Acestea sunt evoluţii superficiale. În fond, guvernarea rămâne cum a fost din 2010 şi până acum, ostatică intereselor domnului Plahotniuc, care a reuşit să captureze instituţiile cheie din sistemul de ocrotire a legii, din sistemul judiciar şi din sistemul Procuraturii, pârghii pe care le foloseşte în propriul interes economic şi politic, al cercurilor din jurul acestui partid.”

Europa Liberă: Dacă, ipotetic, Vladimir Socor s-ar afla în fruntea guvernului de la Chişinău, ce ar face măria sa?

Vladimir Socor: „Nu pot răspunde la întrebări atât de ipotetice. Pot să analizez situaţia actuală. În situaţia actuală există un singur partid realmente pro-european, cu un lider realmente pro-occidental, partid şi lider căruia i se datorează reformele făcute până acum. Mă refer la Partidul Liberal Democrat condus de domnul Vlad Filat.”

Europa Liberă: Dar cu mandate insuficiente ca să schimbe lucrurile?

Vladimir Socor: „Da, mandate insuficiente. Este singurul partid care poate să oprească evoluţia Republicii Moldova spre transferul puterii în mâinile stângii roşii pro-ruse. Numai acest partid. Și, de asemenea, guvernul condus de Chiril Gaburici, mai bine spus, echipa din guvern, condusă de Chiril Gaburici şi, de fapt, de domnul Vlad Filat, echipa PLDM din guvern continuă politica pro-europeană. Occidentalii, europenii în primul rând, sunt foarte mulţumiţi de domnul Gaburici. Domnul Gaburici a făcut cel puţin două vizite la Bruxelles până acum, a fost la Cartierul general al NATO, la sediul Uniunii Europene, ambasadele europene din Chişinău sunt foarte mulţumite de domnul Gaburici. Cine nu-i mulţumit de domnul Gaburici? Domnul Leancă şi acea parte din societatea civilă care îl susţine pe domnul Leancă, deoarece dânşii nu sunt capabili să facă diferenţierea necesară între PLDM lui Vlad Filat pe de o parte, şi celelalte partide pe de altă parte. Partidele pro-europene, societatea civilă, cercurile pro-ocidentale din Chişinău se sfâşie între ele în diviziuni interne. Domnul Iurie Leancă a pornit un război de distrugere a PLDM. Pe domnul Iurie Leancă îl consider un prim-ministru falimentar, un prim-ministru total eşuat. În doi ani şi jumătate, aproape trei ani cât a fost prim-ministru, a fost o guvernare dezastruoasă sub conducerea domnului Leancă, în care au avut loc cele mai mari afaceri, matrapazlâcuri – cedarea Aeroportului, cedarea acţiunilor Băncii de Economii. Anume sub această guvernare s-a discreditat opţiunea pro-europeană şi democraţia.”

Europa Liberă: Guvernarea era constituită din partide pro-europene, domnule Socor.

Vladimir Socor: „Da. Cu un prim-ministru care a plutit pe deasupra lucrurilor şi nu a tras niciun semnal de alarmă. Timp de aproape trei ani, domnul Iurie Leancă, în calitatea lui de prim-ministru, avea obligaţia să tragă semnalele de alarmă. Nu a tras niciun semnal, a prezidat aerian, absent, deasupra acestor lucruri. Cel mai mult m-a iritat cedarea Aeroportului şi modul în care domnul Leancă a încercat să ascundă cedarea Aeroportului către ruşi, spunând ceva despre o companie sud-coreeană, a spus-o de mai multe ori, lucru complet neadevărat. În realitate, nu domnul Leancă poartă răspunderea directă, domnul Valeriu Lazăr a gestionat dosarul cedării Aeroportului, în numele Partidului Democrat, cu care între timp domnul Lazăr s-a certat, de altfel, nu mai e în aceeaşi echipă.”

Europa Liberă: Domnule Socor, aţi fost prezent astăzi când societatea civilă a înmânat o cerere simbolică înaltului comisar european pentru Politica de Vecinătate și Negocieri pentru Extindere, domnul Hahn. Credeţi că de la acest simbolism, încărcătură simbolică s-ar putea ajunge şi la realitate? 

Vladimir Socor: „Nu, deloc. Niciodată nu am avut încredere în asemenea gesturi de tip simbolic din partea unor cercuri, în cazul acesta, societatea civilă, a unor cercuri care nu iau parte la decizii. Aceste cercuri nu determină orientarea Republicii Moldova. Ar fi putut să o facă mai eficient, dacă ar fi fost unite şi dacă nu s-ar fi pornit să se distrugă reciproc prin opţiuni politice diferite. Am în vedere, încă o dată, scindarea pe care a încercat domnul Leancă să o facă în Partidul Liberal Democrat. Dânsul nu a reuşit să scindeze partidul, dar va reuşi să ia nişte voturi de la partid şi va scinda probabil în parte electoratul partidului, chiar dacă nu a reuşit să scindeze partidul însuşi. Prea multe diviziuni pe flancul de dreapta, pe flancul zis pro-european. Nu există niciun partid viabil pro-european, aş adăuga şi pro-american, în Republica Moldova, cum este PLDM condus de Vlad Filat şi echipa sa ministerială. Europenii sunt mulţumiţi, americanii sunt mulţumiţi, NATO este, în fine, mulţumit, după atâta amar de ani. Numai domnul Leancă nu e mulţumit.”

Europa Liberă: Uniunea Europeană încearcă să refacă relaţia cu Federaţia Rusă, astfel încât autorităţile de la Kremlin să nu se mai uite cu ochi răi la acest parcurs european pe care merg actualmente ţările din Parteneriatul Estic?

Vladimir Socor: „Uniunea Europeană încă nu şi-a decis politica. Există un consens foarte superficial în Uniunea Europeană, dar sub acest consens de suprafaţă sunt mari divergenţe în privinţa politicii care ar trebui urmată faţă de Rusia. Deocamdată, atâta timp cât războiul Rusiei pe teritoriul Ucrainei continuă, Uniunea Europeană nu va ridica sancţiunile, va menţine sancţiunile. Dar destul de curând se vor intensifica presiunile politice din interiorul Uniunii Europene, în vederea ridicării sancţiunilor. Chiar şi la Washington se profilează tendinţa de a se reconcilia cu Rusia, cum am văzut în vizita secretarului de stat american John Kerry la Soci. Deja Uniunea Europeană începe să se gândească la politica pe care o va urma faţă de Rusia în perioada post-Ucraina, adică în perioada după care conflictul din Ucraina va fi îngheţat.

Va fi îngheţat după modelul Transnistria, modelul Karabah, după care va urma o recalculare a politicii de urmat faţă de Rusia. Iniţiativa va aparţine Rusiei, fără îndoială, nu Uniunii Europene. Uniunea Europeană va reacţiona la iniţiative ruseşti. Rusia va propune un nou sistem de securitate europeană, în care va încerca să minimalizeze sau să marginalizeze rolul Alianţei Nord-Atlantice şi să introducă o nouă suprastructură de securitate, în care Rusia ar avea puteri de decizie pentru toată securitatea europeană, laolaltă cu Uniunea Europeană. Într-un cadru supranaţional, posibil OSCE, sau un cadru asemănător în care Rusia şi Uniunea Europeană ar avea puteri de codecizie în problemele de securitate europeană, reducând rolul Alianţei Nord-Atlantice şi rolul Statelor Unite ale Americii. Rusia va face asemenea propuneri.

Europenii se vor gândi cum să reacţioneze şi vor face paşi în întâmpinare, nu paşi decisivi, dar paşi mici în întâmpinare. Se va începe un proces de negociere, care poate să dureze ani de zile, poate zece ani, poate mai mult de zece ani, cu tendinţa de a se ajunge la un nou sistem de securitate și care cele şase ţări partenere estice ale Uniunii Europene vor constitui probabil un fel de zonă intermediară între Uniunea Europeană şi Rusia, un fel de zonă gri. Acesta este scopul Rusiei. Mulţi din Uniunea Europeană împărtăşesc acest scop, inclusiv Germania, dar nu doresc să lanseze această politică, atâta timp cât nu se linişteşte situaţia din Ucraina.

Îngheţarea definitivă a conflictului din Ucraina va da posibilitate europenilor, cu Germania în frunte, să folosească această calmare superficială a situaţiei, pentru a reveni la negocieri bilaterale cu Rusia. În viziunea Germaniei, Ucraina, de exemplu, ar trebui să constituie o zonă gri, nedecisă între Rusia şi Uniunea Europeană, o zonă în care Rusia ar avea pârghii de influenţă pe care Germania şi Rusia încearcă să le creeze chiar de pe acum. De exemplu, rolul constituţional al aşa-ziselor „republici” din Doneţk şi Lugansk în cadrul sistemului constituţional al Ucrainei, lor ar urma să li se atribuie un rol în sistemul constituţional al Ucrainei. Deci, pârghii de influenţă din partea Rusiei în cadrul Ucrainei.

De asemenea, renegocierea Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător între Uniunea Europeană şi Ucraina, renegociere cu participarea Rusiei de astă dată, transformarea acestui proces bilateral – Uniunea Europeană-Ucraina – într-un proces trilateral – Uniunea Europeană-Ucraina-Rusia, în care Rusia are un loc la masă, un vot în decizie şi o voce în adoptarea strategiei. Deci, Rusia primeşte un scaun, un vot şi o voce, nu primeşte veto. Ar fi exagerat să spunem că Rusia primeşte veto, nu, primeşte un scaun, un vot şi o voce într-un proces care până acum era bilateral – Uniunea Europeană-Ucraina – acum devine trilateral – Uniunea Europeană-Ucraina-Rusia. Mă tem de o evoluţie asemănătoare în privinţa Republicii Moldova şi în privinţa Georgiei.

Odată ce are loc în Ucraina, se poate aplica acest precedent şi Republicii Moldova,  şi Georgiei. Şi repet, Germania conduce acest proces de partea Uniunii Europene, proces căruia i se opun statele prietene ale Uniunii Europene din Uniunea Europeană. Polonia, Statele Baltice, România, Suedia, Slovacia şi Marea Britanie sunt statele care în Uniunea Europeană se opun acestei tendinţe, dar e o tendinţă majoritară, condusă de Germania şi la distanţă, numărul doi, dar la distanţă de către Franţa.”

Europa Liberă: Şi drept o concluzie a acestei discuţii, credeţi că summitul de la Riga va intra în istorie ca o dezamăgire sau ca o încurajare pentru statele exsovietice care fac parte din acest Parteneriat Estic?

Vladimir Socor: „Pentru Ucraina summitul de la Riga va rămâne irelevant. Totul depinde de evoluţiile interne din Ucraina însăşi, precum şi de relaţiile între Germania şi Rusia, în primul rând, în ceea ce priveşte Ucraina.”

Europa Liberă: Pentru Moldova?

Vladimir Socor: „Pentru Moldova summitul de la Riga a consfinţit acumulările Republicii Moldova ca reforme de până în anul 2013, dar nu reuşeşte să acopere eşecurile înregistrate din 2013 până acum. Summitul de la Riga nu reuşeşte să acopere eşecurile interne din Republica Moldova din 2013 şi până acum şi mai ales summitul de la Riga nu contribuie cu nimic la împiedicarea acelui transfer de putere în Republica Moldova către partidele stângii roşii, antieuropene.”

Europa Liberă: Și pentru Georgia?

Vladimir Socor: „Georgia e într-o situaţie nedefinită, guvernarea sută la sută pro-occidentală a domnului Saakaşvili a fost înlocuită cu o guvernare mai puţin angajată în direcţia occidentală. Nu e o guvernare pro-rusă în Georgia, în niciun caz nu e o guvernare pro-rusă, nici măcar nu e o guvernare de tip dublu vector, e o guvernare pro-occidentală în Georgia, dar nu cu acelaşi nivel de angajament şi de devotament pro-occidental pe care îl demonstrase echipa lui Saakaşvili. Georgia este astăzi vulnerabilă şi sub raportul securităţii e un stat foarte nesigur.

Georgia suferă foarte mult la capitolul domnia legii, deoarece guvernarea actuală se răzbună pe guvernarea precedentă, întemniţându-i pe membrii fostei guvernări. Pe de altă parte vedem că meritele fostei guvernări a domnului Saakaşvili sunt recunoscute în mod direct şi public în Ucraina. Guvernul Ucrainei a angajat să lucreze în guvern o mulţime de personalităţi din Georgia, care în perioada domnului Saakaşvili au condus Georgia spre cele mai înalte ratinguri internaţionale la criteriile de reformă.””

Mediafax

Tusk: Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au dreptul la „visul european”

Se arata ca:

Foşti sateliţi sovietici ca Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au dreptul să aspire să devină membri ai Uniunii Europene (UE), afirmă preşedintele Consiliului European Donald Tusk, subliniind într-un interviu pentru postul RFE/RL că el nu are dreptul să facă „promisiuni goale” în acest sens.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL) înaintea Summitului Parteneriatului Estic de la Riga de joi şi vineri, Tusk declară că acest program nu a fost şi nu va fi niciodată o garanţie a dobândirii calităţii de membru UE, dar că Tbilisi Kievul şi Chişinăul „au dreptul la un vis, de asemenea visul european”.

Înainte de summit, cele trei ţări au acuzat UE că a eşuat să le dea semnale clare în privinţa potenţialei lor aderări la blocul Celor 28.

O serie de guverne din UE sunt reticente faţă de recunoaşterea aspiraţiilor europene ale unor ţări din Parteneriatului Estic în declaraţia finală a reuniunii de la Riga.

Pe când era premier al Poloniei, Tusk a promovat acest program din care fac parte Azerbaidjan Armenia, belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina, vecinii din est ai blocului european.

Însă el afirmă acum că rolul său ca preşedinte al Consiliului European este să gestioneze aşteptările acestor ţări în anii vitori.

„Datoria noastră – simt că este totodată responsabilitatea mea persoanlă – este să nu facem promisiuni goale posibile mâine sau poimâine, ci calea către Europa”, a declarat el marţi pentru RFE/RL. „Mă refer nu la aderarea într-un viitor previzibil, ci la standardele europene, la comunitatea noastră culturală şi politică”.

Tusk şi-a exprimat speranţa ca atât cetăţenii ucraineni, cât şi cei georgieni să se poată bucura de călătoria fără vize în zona Schengen încă de anul viitor.

„Totul depinde de eforturile şi hotărârea lor”, a subliniat el. „Bineînţeles că este posibil, dar este şi o promisiune oficială. Ne aflăm în plin proces. Iar progrele în ambele ţări, în Georgia şi Ucraina, sunt cu adevărat promiţătoare”, a continuat el.

Tusk a precizat că următoarea evaluare privind libralizarea regimului de vize pentru ucraineni şi georgieni ar putea avea loc în noiembrie şi că, „dacă progresele sunt la fel de promiţătoare ca în prezent, cred că în 2016 (liberalizarea) este destul de posibilă”.

Georgia şi Ucraina sperau să obţină liberalizarea regimului vizelor de călătorie la summitul de la Riga, însă Comisia Europeană (CE) a subliniat săptămâna trecută, într-un raport, că ambele ţări este necesar să facă mai mult în implementarea legislaţiei în zone precum combaterea corupţiei şi traficului de persoane pentru a se califica.

Dintre cei şase membri ai programului Parteneriatului Estic, doar Republica Moldova se bucură de călătoria fără vize în UE.

Rusia, care consideră că fostele republici sovietice fac parte din sfera sa de influenţă, a criticat summitul de la Riga, despre care a afirmat că „are un colorit clar antirusesc”.

Destindere cu Minskul

Summitul de la Riga este puţin susceptibil să aducă prea multe în ceea ce priveşte politici noi concrete, dar poate aduce o dezgheţare a relaţiilor cu Belarusul. Numele a peste 200 de oficiali belaruşi, inclusiv al preşedintelui Aleksandr Lukaşenko, au fost introduse pe o listă UE de sancţiuni, în urma reprimării opoziţiei belaruse, după alegerile prezidenţiale din 2010.

Însă a apărut un relativ dezgheţ în relaţiile dintre Minsk şi Bruxelles, care a lăudat Belarusul pentru rolul în facilitarea acordului de armistiţiu care a condus la o reducere a ostilităţilor între forţele naţionale ucrainene şi separatiştii proruşi în conflictul armat din regiunea Donbas, în estul Ucrainei.

Premierul lui Lukaşenko Andrei Kobiakov urmează să fie prezent la Riga, ceea ce-l va transforma în politicianul belarus de rangul cel mai înalt care a participat vreodată la un asemenea summit. Minskul ar putea obţine, de asemenea, în capitala letonă, o înţelegere cu UE privind facilitarea eliberării vizelor.

Tusk afirmă că motivul acestui dezgheţ este angajamentul Belarusului în soluţionarea crizei din Ucrainei şi recunaşte că a fost plăcut surprins de Lukaşenko, în pofida unei relaţii glaciale între ei.

„A fost o surpriză nu doar pentru mine că Lukaşenko şi Guvernul său (au fost) folositori şi de ajutor în ceea ce priveşte aşa-zisele acorduri şi în procesul de la Minsk privind criza din Donbas şi agresiunea rusească în Ucraina”, a declarat Tusk. ”

De aceea sunt sigur că este necesar să fim pregătiţi să apreciem, desigur, doar această parte a activităţii oficiale a Belarusului”, a adăugat el. „Însă dacă vom putea să vedem ceva pozitiv pe masă, cred că va fi necesar să spunem foarte deschis că aceasta este direcţia bună”, a mai spus preşedintele Consiliului European.”

Iohannis: La Riga voi susţine ca UE să îşi menţină oferta angajantă faţă de partenerii performanţi

Se arata ca:

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, joi după-amiază, că la summitul de la Riga va susţine ca Uniunea Europeană să îşi menţină ”oferta angajantă faţă de partenerii cei mai performaţi, inclusiv în ceea ce priveşte asistenţa tehnică şi financiară oferită”.

Şeful statului a spus că summitul de la Riga este important din mai multe puncte de vedere, ”pe de-o parte pentru că se desfăşoară într-un climat regional de securitate mult mai complex decât cel de la Vilnius, din 2013”, iar pe de altă parte pentru că este o perioadă ”de revizuire a politicii de vecinătate a Uniunii Europene”.

El a precizat că se va face o evaluare a progreselor realizate de parteneri de la ultimul summit şi până în prezent, fiind de aşteptat ca această evaluare ”să reconfirme impactul pozitiv al Parteneriatului Estic ca instrument prin care s-a reuşit angajarea şi menţinerea ţărilor partenere într-un proces de reformă şi modernizare”.

”Angajamentul nostru pentru Parteneriatul Estic trebuie reconfirmat”, a spus Iohannis, care a precizat că la Riga va susţine ”principiul diferenţierii în funcţie de meritele proprii ale fiecărui partener pentru a permite acelora care demonstrează angajament şi voinţă politică să avanseze spre UE”.

”Avem nevoie de o viziune strategică pe termen lung, mai ambiţioasă şi mai clar definită din partea UE în relaţiile cu partenerii. Aceasta trebuie să ţină seama inclusiv de faptul că acordurile de asociere, respectiv acordurile de liber schimb aprofundat şi cuprinzător nu prezintă obiectivul final al cooperării lor cu Uniunea Europeană. De asemenea, voi susţine ca Uniunea Europeană să îşi menţină oferta angajantă faţă de partenerii cei mai performanţi, invlusiv în ceea ce priveşte asistenţa tehnică şi financiară oferită”, a mai spus Iohannis.

El a mai spus că summitul se va încheia cu o declaraţie comună în care vor fi precizate obiectivele pentru UE şi statele partenere pentru perioada următoare.

Pe de alta parte, iata un interviu dat de ambasadorul SUA la Chisinau pentru Radio Europa Libera:

James D. Pettit: „Succesul R. Moldova va aduce rezultate doar dacă ţara va realiza reformele necesare”

Se arata ca:

Ambasadorul Statelor Unite la Chișinău a acordat un interviu în exclusivitate corespondentei Europei Libere. Ambasadorul Statelor Unite la Chişinău, James D. Pettit consideră că Republica Moldova, Georgia şi Ucraina au dat dovadă de curaj semnând Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Într-un interviu în exclusivitate pentruEuropa Liberă, ambasadorul Pettit şi-a exprimat speranţacă şi celelalte ţări din cadrul Parteneriatului Estic vor urma aceeaşi cale.  Cât priveşte Republica Moldova, amabsadorul american a atras atenţia că adevăratul succes va veni odată cu realizarea reformele necesare pe care ţara şi le-a asumat şi care sunt prevăzute atât în Acordul de Asociere, cât şi în cel de Liber Schimb cu Uniunea Europeană.

Europa Liberă: Excelenţă, evenimentul acestei săptămâni îl reprezintă Summitul Parteneriatului Estic de la Riga. Acest proiect al Uniunii Europene, Parteneriatul Estic, are la bază competiţia între cele şase ţări foste sovietice. Anul trecut, în perioada când Republica Moldova semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană şi obţinea un regim liberalizat de vize, ţara era numită o istorie de succes a Parteneriatului. În acest an, ţinând cont de ultimile evoluţii, Republica Moldova a rămas în continuare o istorie de succes? Ce ar trebui să facă ca să rămână în continuare lideră în cadrul Parteneriatului?

James D. Pettit: „Bineînţeles, cred că a fost un adevărat succes faptul că Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere. Totuşi, succesul va continua

Felicităm Georgia, Ucraina şi R. Moldova pentru că au luat această decize curajoasă…

şi va aduce rezultate doar dacă ţara va realiza reformele necesare pe care, între altele, şi le-a asumat şi care sunt prevăzute atât în Acordul de Asociere, cât şi în cel de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. De fapt, felicităm Georgia, Ucraina şi Republica Moldova pentru că au luat această decize curajoasă şi au semnat Acordurile de Asociere la UE. Sperăm că şi celelalte ţări din cadrul Parteneriatului Estic vor urma aceeaşi cale”.

Europa Liberă: Revenind la întrebare, dle ambasador, Republica Moldova este în continuare o istorie de succes?

James D. Pettit: „Până acum au fost înregistrate câteva rezultate modeste. Am văzut că a fost începută reforma în sectorul educaţiei, constatăm, de asemenea, că proiectul de lege cu privire la Procuratură urmează a fi dezbătut în Parlament. Desigur, vedem în aceste acţiuni un progres, însă ne-am dori ca reformele să evolueze mai rapid”.

Europa Liberă:Eforturile depuse de autorităţi în anii trecuţi au fost răsplătite cu un acord de asociere, deci, Republica Moldova declarând că a ales calea de integrare europeană. Acelaşi lucru l-a făcut Ucraina şi vedem consecinţele. Ţinând cont de situaţia din regiune, cum poate fi ajutată Republica Moldova să nu renunţe la drumul european sub ameninţarea Estului?

James D. Pettit: „Desigur, cred că există anumite paralele între situaţia din Republica Moldova şi Ucraina, însă realitatea de aici un pic diferă. Constatările din cadrul sondajelor realizate în ultima perioadă, care scot în evidenţă un interes scăzut al cetăţenilor pentru integrarea europeană, au la bază percepţia populaţiei că guvernul nu depune efortul necesar pentru a realiza reformele promise şi că există prea multe corupţie. Această situaţie trebuie abordată de o manieră foarte serioasă şi cît mai urgent, astfel încât ţara să continue traiectoria europeană şi să nu devieze de pe această cale”.

Europa Liberă:Deci, soluţia este în interiorul ţării?

James D. Pettit: „Soluţia întotdeauna vine din interior. Republica Moldova are parteneri, inclusiv ţara mea, inclusiv Uniunea Europeană sau instituţiile financiare internaţionale, cum ar fi Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Sunt parteneri care au ajutat până acum Republica Moldova şi o vor ajuta în continuare, însă reformele trebuie realizate pe interior”.

Europa Liberă:V-aţi referit la percepţia populaţiei vizavi de integrarea europeană a ţării. Ultimul Barometru al Opinei Publice arată clar că numărul celor care înclină balanţa spre Uniunea Vamală este mai mare în comparaţie cu cei care îşi îndreaptă atenţia spre Vest. Este îngrijorătoare o asemenea stare de lucruri?

James D. Pettit: „Bineînţeles că ne îngrijorează acest lucru, însă, pe de altă parte, trebuie să ţinem cont de faptul că sondajele s-ar putea să nu reflecte ce

Interesul scăzut al cetăţenilor pentru calea de integrare europeană este rezultatul percepţiei că guvernul este ineficient, iar corupţia pe larg răspândită…

cred cu adevărat oamenii. Din punctul meu de vedere, interesul scăzut al cetăţenilor pentru calea de integrare europeană este rezultatul percepţiei că guvernul este ineficient, iar corupţia pe larg răspândită. Cred că majoritatea cetăţenilor moldoveni susţin traiectoria proeuropeană şi le-ar plăcea ca ţara să menţină bune relaţii atât cu Uniunea Vamală, cât şi cu Uniunea Europeană. Din păcate, Federaţia Rusă cere Republicii Moldova să facă o alegere, situaţie care este lipsită de sens din punct de vedere economic şi politic. Însă aceasta este realitatea”.

Europa Liberă:În aceste condiţii, care sunt provocările pentru Republica Moldova? Ce priorităţi aţi scoate în evidenţă?

James D. Pettit: „Priorităţile sunt realizarea reformelor. Există presiune din partea Federaţiei Ruse. Mă refer, pe de o parte, la embargourile care afectează economic Republica Moldova, dar şi la influenţa copleşitoare pe care o are propaganda rusească. Este foarte important ca cetăţenii moldoveni să înţeleagă că alegerea se face, de fapt, între piaţa Uniunii Europene, care este

Din punct de vedere economic, este înţelept să se continue pe calea integrării europene…

de zece ori mai mare decât cea a Uniunii Vamale. Deci, chiar din punct de vedere economic, este înţelept să se continue pe calea integrării europene. Această cale va aduce îmbunătăţiri şi în alte sectoare: în cel social, în cel al justiţiei etc. Toate aceste beneficii vor fi atinse dacă se va urma calea de integrare europeană”.

Europa Liberă:Recent, parlamentarii de la Chişinău au iniţiat discuţii pe marginea unei legi care ar permanentiza statutul de neutralitate al Republicii Moldova. Argumentul e că o asemenea lege ar proteja ţara şi ar reintegra regiunea transnistreană. Cum este văzută această abordare de partenerii occidentali ai ţării?

James D. Pettit: „Statutul de neutralitate al Republicii Moldova este prevăzut în Constituţie. Pentru mine este neclar de ce ar fi necesară o lege adiţională la acest capitol. Însă, într-un final, decizia aparţine guvernului de la Chişinău şi cetăţenilor moldoveni.

Oricum, statutul de neutralitate nu însemnă că Republica Moldova nu poate avea relaţii militare cu alte state sau, de exemplu, să participe în acţiuni de menţinere a păcii sub egida NATO, aşa cum o face în prezent, cu un mic contingent de militari trimişi în Kosovo. Există multe beneficii pentru Republica Moldova de pe urma contactelor cu alte ţări în sfera militară. Aş spune că cea mai mare provocare a ţării în acest domeniu ţine de finanţare. Ţara cheltuieşte foarte puţini bani pentru armată.

Ca oricare alt stat, Republica Moldova ar trebui să aibă resurse de apărare, care necesită investiţii pentru modernizare şi relaţii de interoperabilitate cu militari din alte state, pentru că în zilele noastre strategiile militare necesită coaliţii. Altfel spus, ţările trebuie să coopereze atunci când vine vorba de securitatea internaţională. ”

Europa Liberă:Dle ambasador, să ne referim la soluţionarea conflictului transnitrean. Până acum am asistat la o singură întrevedere în formatul „5+2”, neoficială, la Viena. Suntem deja la jumătatea anului 2015. Personal, vă mulţumeşte mersul discuţiilor cu partea transnistreană?

James D. Pettit: „Am dori să vedem mai multe întrevederi în formatul „5+2”, un format foarte important cu o foarte importantă structură şi singura prin care credem că poate fi soluţionat conflictul transnistrean. Oricum, din punctul meu de vedere, un mai mare impact îl au întâlnirile în formatul „1+1”.

În ultima perioadă, premierul Chiril Gaburici şi dl Evgheni Şevciuk s-au întâlnit cu diverse ocazii, de asemenea, am asistat la întrevederi frecvente între ministrul Reintegrării Victor Osipov şi dna Nina Ştanski. Acestea întâlniri au fost productive şi aşteptăm progres în acest sens. Rolul mediatorilor şi observatorilor este mai puţin important decât încercările de a restabili încrederea între părţi.

Sunt foarte multe chestiuni de rezolvat nu doar la nivel de reintegrare, dar şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea nivelului de trai al oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului: comunicarea, transportul, tarifele vamale, situaţia şcolilor cu predare în limba română – toate sunt chestiuni ce urmează a fi rezolvate şi nu cred că trebuie politizate. Din moment ce încrederea va fi restabilită între părţi, sperăm că, în cele din urma, va urma rezolvarea întregii probleme ce ţine de reintegrarea Transnistriei”.

Europa Liberă:Republica Moldova este în campania pentru alegerile locale. Experţii care monitorizează procesul observă că factorul geopolitic este prezent şi în această campanie. Candidaţii, în loc să le explice oamenilor cum vor schimba lucrurile la nivel local, se avântă în promisiuni cu tentă geopolitică. Cât de păguboase sunt astfel de practici?

James D. Pettit: „În primul rând, sperăm că alegerile locale se vor desfăşura într-o manieră transparentă şi vor reflecta cu adevărat dorinţa alegătorilor. În cazul localelor, cred că este important ca oamenii să aleagă concurenţii care vor fi cu adevărat responsabili de circumscripţia în care candidează şi, de ce

Sperăm că alegerile locale se vor desfăşura într-o manieră transparentă şi vor reflecta cu adevărat dorinţa alegătorilor…

nu, s-ar putea ca coaliţiile de la nivel local să arate diferit de cele de la nivel central. Într-o democraţie, această situaţie nu este una ieşită din comun.

În ceea ce priveşte ramificările geopolitice, nu cred că în cazul localelor este atât de important partidul din care face parte candidatul, ci cum are de gând să realizeze reformele asumate în faţa cetăţenilor. Cred că orice partid, indiferent de afiliere, urmează să facă tot posibilul pentru binele societăţii”.

Europa Liberă:Dar ce ar trebui să se schimbe în viaţa oamenilor astfel încât aceştia să înţeleagă că promisiunile guvernanţilor nu sunt vorbe-n vânt?

James D. Pettit: „Oamenii vor fi convinşi că lucrurile merg în direcţia corectă doar după ce vor vedea rezultate concrete. Din păcate, în timpul campaniilor electorale cetăţenii au parte de foarte multe promisiuni, însă este foarte important ca după alegeri oamenii să ceară socoteala pentru aceste promisiuni”.

Europa Liberă:În Republica Moldova reformele se fac foarte lent. Declaraţii politice sunt multe, însă rezultatele mai puţin. Este şi părerea ambasadorilor occidentali expusă recent în aşa-numita Notă Informativă, înmânată Guvernului de la Chişinău. În aceste condiţii, câtă răbdare au partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova?

James D. Pettit: „Vorbind în numele Statelor Unite, pot să vă asigur că Republica Moldova nu va pierde susţinerea noastră. Suntem aici de la început şi prin intermediul programelor noastre am sprijinit ţara cu peste un miliard de dolari, iar programele noastre ţintesc îmbunătăţirea unor sectoare anume, noi

Am sprijinit ţara cu peste un miliard de dolari, iar programele noastre ţintesc îmbunătăţirea unor sectoare anume …

nu dăm direct banii Guvernului. Uniunea Europeană împărtăşeşte aceeaşi viziune.

Desigur, se întâmplă să ne simţim frustraţi şi nerăbdători, însă nu vom pleca sau renunţa şi cred că cetăţenii moldoveni ar urma să facă acelaşi lucru.

Există multă nemulţumire acum, sunt aşteptate schimbări reale, însă acuzaţiile că partenerii internaţionali ai Republicii Moldova, că donatorii străini cumva au creat această situaţie sprijinind Guvernul de la Chişinău sunt eronate. Noi conclucrăm cu guvernul pe care cetăţenii moldoveni l-au ales şi vom face acest lucru în continuare”.

Europa Liberă:Excelenţă, în ultima perioadă subiectul de top ţine de delapidările din sistemul bancar, care au căpătat deja denumirea de „furtul secolului”. Investigaţiile ce au fost iniţiate de autorităţi nu par a fi uşoare. Ce aşteptări aveţi în privinţa anchetei şi în ce măsură credeţi că banii vor fi recuperaţi?

James D. Pettit: „Scandalul din sistemul bancar reprezintă o problemă foarte serioasă. Vorbim de o sumă de bani care constituie 15-20% din Produsul Intern Brut al ţării. Raportul iniţial al companiei Kroll reprezintă un început şi cred că este important să existe o entitate din afară care să examineze constatările raportului. Din punctul meu de vedere, cred că investigaţiile în acest caz ar urma să fie realizate cu sprijin extern, oferit de entităţi internaţionale. Este foarte greu să prezicem ce vor scoate la iveală investigaţiile, pentru că acestea sunt la început de cale.

Însă sistemul bancar internaţionale este, în general, foarte bine reglementat şi nu ar trebui să fie imposibilă urmărirea fondurilor care au trecut prin sistemele bancare din afară, însă acest lucru necesită expertiză juridică calificată. Noi credem că atâta timp cât există dorinţa de a realiza o investigaţie corectă, situaţia poate fi rezolvată, astfel încât vinovaţii să fie identificaţi şi cel puţin o parte din bani recuperaţi”.

Europa Liberă:Cum a influenţat imaginea Republicii Moldova scandalul celor trei bănci? Investitorii străini sunt alarmaţi?

James D. Pettit: „Cu siguranţă situaţia nu este una benefică. Întotdeauna auzim că Republica Moldova este cea mai săracă ţară din Europa şi, trebuie să spunem, ţara, într-o măsură oarecare, nu este prea ospitalieră cu investitorii străini, însă situaţia urmează a fi rezolvată pe intern. Aceasta nu necesită asistenţa donatorilor străini sau bani, ci necesită schimbări structurale pentru a atrage investitorii, pentru a restabili încrederea în sistemul bancar, dar şi alte sectoare, astfel încât afacerile să fie iniţiate şi dezvoltate mai uşor de către investitorii străini”.

Europa Liberă:Săptămâna trecută, Fondul Monetar Internaţional a revizuit prognozele economice pentru Republica Moldova. Se pare că fără ajutorul Fondului ţara se va descurca cu greu, însă un acord cu FMI presupune foarte multe reforme dureroase. Cum poate fi convins Guvernul şi cetăţenii că aceste reforme sunt şi necesare?

James D. Pettit: „Discut deseori cu oficiali din Guvern şi senzaţia mea este că majoritatea factorilor de decizie sunt convinşi că reformele sunt necesare. Nu cred că în acest caz vorbim de necesitatea de a-i convinge, vorbim, mai degrabă, de voinţă politică.

Este foarte dificil ca o asemenea voinţă să existe înainte de alegeri, sper doar că după scrutinul pentru locale va exista mai puţină presiune politică asupra

Este importantă informarea corectă a cetăţenilor astfel încât aceştia să fie parteneri în procesul de reforme…

factorilor de decizie, astfel încât aceştia să pornească reformele necesare, pentru că acestea vor fi dificile şi multe nepopulare. Acum este importantă informarea corectă a cetăţenilor astfel încât aceştia să fie parteneri în procesul de reforme şi să înţeleagă de ce acestea urmează neapărat a fi realizate”.

Europa Liberă:Dar în ce măsură susţinerea donatorilor externi este condiţionată de semnarea unui acord cu Fondul Monetar Internaţional?

James D. Pettit: „Cu siguranţă există o corelaţie. Este dificil să prezicem în ce măsură vom împărtăşi din cererile FMI, însă, în mare parte, reformele care vor fi negociate cu Fondul, cu siguranţă, vor fi foarte similiare, dacă nu chiar exacte, cu programul de reforme cerut de partenerii de dezvoltare ai ţării”.

Europa Liberă:Dle Ambasador, Statele Unite pledează mai ales pentru protejarea drepturilor minorităţilor, mă refer la minorităţile religioase, cele sexuale etc. Aţi participat la Marşul Egalităţii organizat săptămâna trecută de activiştii LGBT şi aţi putut să vă convingeţi personal de rezistenţa care încă predomină în societate. Cum pot fi convinşi oamenii că intoleranţa ţine de ziua de ieri şi că toleranţa este de viitor?

James D. Pettit: „Prin ultima dumneavoastră afirmaţie aţi descris situaţia foarte bine. Trebuie să recunosc că nici în ţara mea nu există toleranţă absolută pentru comunitatea LGBT şi, cu siguranţă, avem provocări în ceea ce priveşte minorităţile din Statele Unite. Prin urmare, problema nu este caracteristică doar pentru Republica Moldova sau pentru această regiune. Ţine, mai degrabă, de evoluţia psihologiei umane şi dorinţa de a garanta drepturi egale pentru toţi şi toleranţă în întreaga societate. La marşul de săptămâna trecută, sloganul organizatorilor a fost: „Şi noi locuim aici!”

Este important să recunoaştem că diferiţi oameni locuiesc în Republica Moldova şi diferiţi oameni locuiesc şi în Statele Unite. Cu toţii ar trebui să se bucure de drepturi egale. Acesta este motivul pentru care ambasadorul Statelor Unite, reprezentanţi ai Misiunii UE şi ai comunităţii diplomaţilor au participat la acest eveniment. Pot să vă spun doar că mi-ar plăcea să văd mai multă implicare din partea din partea demnitarilor moldoveni la asemenea evenimente, susţinând minorităţile şi drepturile omului”.

Europa Liberă:Excelenţă, la final de interviu aş vrea să vă întreb ce mesaj aveţi pentru cetăţenii Republicii Moldova?

James D. Pettit: „Mesajul meu către cetăţenii moldoveni ar fi: Nu vă pierdeţi speranţa! Ştiu că există nerăbdare şi frustrare şi, sincer să fiu, aceleaşi sentimente le împărtăşesc şi reprezentanţii comunităţii internaţionale. Oricum, Republica Moldova este o ţară foarte frumoasă, cu cetăţeni minunaţi, educaţi şi diverşi. Cred că potenţialul acestei ţări este unul ridicat, cred că este important ca fiecare dintre noi să ne pregătim pentru sacrificiile necesare în momentul în care se vor desfăşura reformele, astfel încât în ţară să nu existe corupţie, iar guvernarea să fie responsabilă în faţa cetăţenilor săi”.”

Un interviu interesant. Sigur, Dl. Petit e diplomat. Nu a pus accent pe existenta fortelor politice din Republica Moldova care nu doresc reformele despre care a vorbit domnia sa. Pe de alta parte, a ocolit sa vorbeasca despre presiunea exercitata de Rusia si poate nu numai de Rusia, daca ne gandim la interviul luat de E.L. D-lui. Socor… Dar este important ca afirma sustinerea SUA pentru Republica Moldova! Se petrec lucruri interesante… Dupa expulzarea D-lui. George Simion, iata un interviu luat de Radio Europa Libera lui D-lui. Chiril Gaburici:

Chiril Gaburici: „Dar, după părerea dumneavoastră, ce înseamnă voință politică?”

Se arata ca:

Un interviu cu primul ministru al Republicii Moldova despre miliarde, bănci și corupție.

Cele 13 miliarde de lei furate de la trei bănci din R.Moldova ar putea fi recuperate, contractul privind concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău ar putea fi reziliat, coruptia ar putea fi eliminată, Moldova ar putea intra în Uniunea Europeană cu regiunea transnistreană. Un interviu în exclusivitate pentru Europa Liberă cu premierul Republicii Moldova Chiril Gaburici.

Europa Liberă: Vom începe discuția de la cel mai fierbinte subiect, cel care ține de situația financiar-bancară a țării și mai ales de situația celor trei bănci, din care au dispărut peste 13 miliarde de lei. Dumneavoastră ce credeți despre ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova, dacă și pe interior, dar și peste hotare se vorbește despre „jaful secolului” care e pe punctul să arunce în aer Moldova?

Chiril Gaburici:S-au produs mai multe lucruri, inclusiv acesta pe care dumneavoastră îl numiți „jaful secolului”. Am avut situația în regiune cu devalorizarea valutei în diferite țări, inclusiv în Rusia. Și noi depindem foarte mult de remitențele care vin și din Rusia. O altă problemă este embargoul care a fost impus Moldovei la toate produsele noastre, ceea ce a oprit fluxul de exporturi spre Rusia. Dar în același timp a fost și fenomenul de sustragere a banilor din aceste trei bănci: Banca de Economii a Moldovei, Banca Socială și Unibank. Toate aceste lucruri au dus la situația în care am ajuns, în criza economică în care suntem. Și muncim mult pentru a ieși din aceasta, muncim mult la capitolul monitorizare și control de prețuri, muncim mult la capitolul atragerea investițiilor pentru a putea da un val nou de dezvoltare economiei, muncim mult pentru semnarea unui acord cu Fondul Monetar Internațional, ceea ce ne-ar permite să avem suport bugetar din partea dânșilor.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ați propus lichidarea acestor trei instituții bancare. De fapt, a fost o idee pe care o enunțase ceva mai devreme șeful Delegației Uniunii Europene la Chișinău, domnul Pirkka Tapiola, care spunea că aceasta ar fi varianta cea mai fericită pentru actuala situație. Rămâneți la această idee? Și cum salvează situația creată lichidarea respectivelor bănci, dacă se ajungă la aceasta?

Chiril Gaburici: „Eu susțin această alternativă. Urmează Banca Națională a

Menținerea acestor trei bănci va reprezenta un cost enorm pentru Republica Moldova.

Moldovei să ia decizia de a retrage sau nu licențele. Dar susțin ideea din simplul motiv că menținerea acestor trei bănci va reprezenta un cost enorm pentru Republica Moldova și acesta, iarăși, până la urmă, va fi pe umerii noștri. Pe când lichidarea lor ar scoate și ar opri o mulțime de probleme existente. În același timp îmi doresc foarte mult să ducem la bun sfârșit investigațiile și vreau să-i găsim pe cei care se fac vinovați, vreau să întoarcem banii înapoi, să aducem banii înapoi.”

Europa Liberă:  Dar v-au surprins declarațiile pe care le-au făcut procurorul general Corneliu Gurin, șeful CNA Viorel Chetraru și guvernatorul Băncii Naționale Dorin Drăguțanu care au spus că au știut despre ceea ce s-a întâmplat până acum? Să credem că instituţiile statului au fost neputincioase sau, cum zicea Maia Sandu, se aflau în comă?

Chiril Gaburici: „Sunt puţin mai mult de două luni prim-ministru şi nu am urmărit, din păcate, situaţia în detalii ce ţine de băncile din Republica Moldova, pentru că nici nu eram în ţară. Dar, din ce văd eu, problemele se trag de mai mult timp, nu au început în noiembrie 2014.”

Europa Liberă: Dar guvernatorul BNM Dorin Drăguțanu nu e în funcţie din noiembrie 2014, nici șeful CNA Viorel Chetraru nu e din 2014 în funcţie şi nici chiar procurorul general Corneliu Gurin.

Chiril Gaburici: „Guvernul a întreprins unele acţiuni în această perioadă, dar cele mai multe acţiuni au început la sfârşitul anului 2014, din păcate. Din corespondenţă, din scrisori se văd foarte clar informaţii care dau un fel de alertă

Instituţiile nu au fost capabile să ia decizii.

pentru toţi, mai mult chiar şi cu un an în urmă, ceea ce însemna că se puteau, probabil, lua unele decizii mai stricte atunci, care ar fi putut să oprească acest fenomen. Nu s-au luat, deci, instituţiile nu au fost capabile să ia decizii. Acum avem ce avem, administraţie specială la toate aceste trei bănci, ceea ce ne permite să ţinem lucrurile sub control, să nu avem scurgeri de bani ş.a.m.d., dar aceasta nu poate continua la infinit. Trebuie să venim cu o soluţie ca să nu plătim pierderile pe care le aduc aceste bănci.”

Europa Liberă: Ar putea fi destituit şi cineva din funcţie, cei care se fac responsabili că nu ar fi ţinut sub control situaţia?

Chiril Gaburici: „Oricine va fi considerat vinovat sau care putea să ia o altă decizie trebuie să răspundă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră, ca premier, credeţi că banii aceştia mai pot fi întorşi?

Chiril Gaburici: Da, eu cred că banii pot fi întorşi. Am avut o rundă de discuţii cu reprezentanţii multor ţări care au trecut prin experienţe de genul acesta, pentru că nu suntem unica ţară, dar suma banilor care a plecat de la noi este destul de mare. Și experienţa acestor state arată că se ajunge într-un final la bunurile care au fost procurate pe aceşti bani sau la conturile care au fost deschise şi banii pot fi întorşi. Evident, aceasta nu se face într-o zi-două, este nevoie de mai mult timp, este nevoie de mai multă muncă, este nevoie de contractat specialişti, companii care pot să se ocupe şi au dreptul să se ocupe cu aşa gen de activitate.”

Europa Liberă: Greşeşte sau nu statul că furtul de la cele trei bănci îl acoperă cu banii publici?

Chiril Gaburici: Nu greşeşte. Statul face corect ceea ce trebuie să facă şi este responsabilitatea statului să nu lase fără bani peste un milion de deponenţi, care au bani în aceste bănci. Şi am zis şi de la tribuna Parlamentului, pentru că a fost luată o decizie în noiembrie, că oricine ar fi fost în postura de prim-ministru atunci, sunt sigur că lua această decizie, pentru că este corect guvernul şi statul să aibă grijă de cetăţeni. Nu putem permite să dispară banii din conturile cetăţenilor.”

Europa Liberă: Acum toată lumea s-a concentrat asupra Aeroportului Internaţional Chişinău, care a fost concesionat. E o problemă? Poate interveni guvernul aici să verse lumină mai multă asupra transparenţei cum a fost concesionat el? Pentru că a ajuns tot în mâinile domnului Shor.

Chiril Gaburici: Da, se discută despre domnul Shor. Chiar la şedinţa trecută a guvernului am discutat şi am dat indicaţii clare ca timp de zece zile Ministerul de Interne, CNA, administraţia Aviaţiei Civile, SIS să vină cu rapoarte clare. Mai mult decât atât, se presupune că şi o parte din banii din Banca de Economii au ajuns să fie investiţi în Aeroport, ceea ce nu ne place şi nu este corect. Deci, trebuie să luăm măsuri şi am rugat ca timp de zece zile să se vină cu analize, explicaţii clare ce s-a întâmplat şi care este situaţia acolo. Am rugat şi Ministerul Economiei să facă o analiză în ce măsură compania Avia Invest, care a luat în concesiune aeroportul, îşi respectă obligaţiunile contractuale.”

Europa Liberă: Şi dacă nu sunt respectate, se poate ajunge la rezilierea contractului?

Chiril Gaburici: Da. Este o chestie normală, atunci când doi agenţi sau înţeles şi unul dintre ei nu-şi respectă obligaţiunile, atunci contractul se reziliază. Dacă nu-şi fac lucrul, nu-şi respectă obligaţiunile, atunci vom discuta şi vom merge înainte pentru a opri colaborarea cu ei.”

Europa Liberă: Domnule premier, ați vorbit despre colaborarea cu Fondul Monetar Internațional. Deocamdată lipsește un acord între guvernul Republicii Moldova și FMI. Și dacă nu există această relație, se pare că e foarte greu să supraviețuiască Republica Moldova chiar.

Chiril Gaburici:Da, într-adevăr, dacă nu vom ajunge la un acord cu Fondul Monetar Internațional, va fi o perioadă foarte grea pentru Republica Moldova. Atunci vom recurge la diferite acțiuni care pot fi mai nepopulare, de genul reducerii în masă de cadre, deci, multe. Să oprim investițiile ș.a.m.d. Sunt țări care au trecut prin asemenea măsuri.

Europa Liberă:  În ce condiții poate Republica Moldova să semneze acest acord cu FMI și când?

Chiril Gaburici: „La mijlocul lunii mai o misiune a Fondului Monetar Internațional vine la noi pentru a începe negocierile. Tot procesul durează 18 săptămâni. Avem o listă de precondiții din partea FMI pe care noi le-am evaluat și am decis că suntem gata să negociem pentru a semna acordul. Sunt condiții mai dure, sunt condiții mai ușor de implementat din partea noastră, le vom discuta, le vom negocia. Este una dintre salvările noastre.”

Europa Liberă: Dar știu că o condiție foarte insistentă din partea FMI ținea de transparența acționariatului la bănci. E o problemă mare? Sau, mai nou am reținut de undeva, cam 80 la sută ar fi acțiuni dominate de către oameni din Federația Rusă.

Chiril Gaburici: „Da, sunt și la noi asemenea discuții. De aceasta cu ceva timp în urmă am cerut și de la Banca Națională a Moldovei să dea mai multe informaţii, claritate pe structura acţionarilor băncilor existente în Republica Moldova. Evident că informaţia care este nu arată că acţiunile aparţin uneia şi aceleiaşi persoane. Deci, există o necesitate ca organele competente să facă o investigaţie, pentru că la prima vedere nu poţi spune: compania cutare sau cutare are, de fapt, una şi aceeaşi persoană în spatele ei. De aceea, se lucrează, se analizează, se urmăreşte fluxul, monitorizăm acest lucru, într-adevăr au fost discuţii la acest capitol. Ne dorim foarte mult, şi chiar practic în toate vizitele pe care le-am avut în afara ţării, şi la Bruxelles, şi la Luxemburg, şi la Istanbul, am venit cu propunerea de a atrage bănci noi în Republica Moldova. Este important să dezvoltăm sectorul bancar, să nu ne limităm la ceea ce avem şi să creăm concurenţă. Pentru că atunci când există concurenţă, au de câştigat toţi, şi cei care au produsul pe piaţă, ei vor face tot posibilul ca produsul lor să fie mai bun decât al concurenţilor. Ceea ce înseamnă că produsele se vor dezvolta şi au de câştigat şi cetăţenii sau consumatorii acestor produse. Aşa că vom continua să deschidem piaţa pentru investitori noi, care vor veni şi pentru bănci noi.”

Europa Liberă: Aţi fost în vizită la Bruxelles. Mulţi se întreabă când veţi efectua o vizită şi la Moscova şi cum caracterizaţi relaţia moldo-rusă. Pentru că dosarul cooperării bilaterale între Chişinău şi Moscova nu e unul dintre cele mai uşoare.

Chiril Gaburici: „Voi merge şi la Moscova. Am avut prima discuţie telefonică cu omologul meu, domnul Medvedev. Vom avea o întâlnire la finele lunii mai în Kazahstan şi acolo vom discuta.”

Europa Liberă: Care sunt subiectele prioritare care trebuie să domine dialogul la nivel înalt între Chişinău şi Moscova?

Chiril Gaburici: „Este relaţia economică dintre Moldova și Rusia, este situaţia cetăţenilor noştri care merg în Rusia la muncă, sunt permisele de şedere şi permisele de muncă, problemele cu aceste permise cu care se confruntă cetăţenii Moldovei, este situaţia cu Transnistria. Vom insista să facem tot posibilul pentru a avea următoarea rundă de negocieri în formatul „5+2”.”

Europa Liberă: Pe cât de cooperantă este Rusia în soluţionarea tuturor acestor probleme?

Chiril Gaburici: Nu ştim deocamdată. În cadrul convorbirii care a avut loc între noi, au fost deschişi, au spus că sunt gata să se aşeze să discutăm. Aşa că vedem după ce ne întâlnim şi discutăm.”

Europa Liberă: Aţi revenit de la Kiev. Relaţia dintre Republica Moldova şi Ucraina se dezvoltă pe cale ascendentă? Unii cred că ar fi şi în defavoarea Federaţiei Ruse îmbunătăţirea relaţiei dintre Chişinău şi Kiev. Dumneavoastră ce ziceţi?

Chiril Gaburici: Ucraina este un stat vecin şi trebuie să avem relaţii foarte bune cu toţi vecinii. Avem o relaţie economică foarte bună cu Ucraina, avem exporturi, importuri şi ei sunt în top cinci ţări la capitolul export-import. Nu ne putem permite să avem relaţii neprietenoase cu ei. Am discutat şi probleme

Practic toate produsele noastre care merg spre ei [Ucraina] sunt cu 10% mai scumpe din start, ceea ce îi pune pe producătorii noştri în condiţii mai puţin avantajoase faţă de producătorii locali.

legate de situaţia geopolitică. Am discutat şi probleme de securitate regională, şi despre probleme legate de securitate cibernetică, energetică, pentru că dânşii tot depind în mare parte de un singur furnizor. Noi am discutat şi problemele economice, ei, începând cu anul acesta, au impus o taxă adiţională de 10% pentru toate importurile. Deci, practic toate produsele noastre care merg spre ei sunt cu 10% mai scumpe din start, ceea ce îi pune pe producătorii noştri în condiţii mai puţin avantajoase faţă de producătorii locali. Am cerut să fie eliminată taxa, am avut promisiunea că aceasta se va revedea şi vom primi un răspuns în curând. Am discutat şi despre situaţia în Transnistria şi cum pot şi ei să influenţeze într-un fel soluţionarea mai rapidă a acesteia.”

Europa Liberă: Poate face Ucraina mai mult decât a făcut pe parcursul celor 23 de ani de independenţă, în depăşirea acestei crize transnistrene? 

Chiril Gaburici:Eu cel puțin am văzut o dorință mare din partea dânșilor să soluționăm această problemă cât mai repede pentru că în Moldova ei văd și un pericol întrucât avem armata a 14-a. Și ei au cerut să reluăm discuțiile ce țin de demilitarizarea regiunii. Acestea sunt discuții pe care noi nu le-am oprit, de fapt, le continuăm tot timpul când avem posibilitate. Am avut o altă întâlnire foarte constructivă la Kiev cu domnul Saakașvili care este consilierul domnului președinte Poroșenko. Am discutat cu dumnealui și cu o echipă de reformatori care au o experiență foarte bună în implementarea reformelor. Ei sunt buni nu doar la capitolul recomandări, dar cunoscând și piața, cunoscând regiunea, cunoscând și sistemele vechi care sunt foarte greu de schimbat, ei au reușit să contribuie la schimbarea lor și în Georgia, și în Polonia, și în Ucraina, au lucrat și în Albania. Această echipă va veni să facă o analiză să ne explice cum trebuie să schimbăm lucrurile, pentru că noi cunoaștem ce trebuie de schimbat.”

Europa Liberă: Ce și cum trebuie de schimbat?

Chiril Gaburici:Ei vor veni să ne răspundă la capitolul cum. Ce trebuie de schimbat? Trebuie să stârpim corupția de peste tot, trebuie să fim responsabili, trebuie să fim transparenți.” 

Europa Liberă: Dar există suficientă voință politică ca să se debaraseze Moldova de acest fenomen numit corupție?

Chiril Gaburici:Dar, după părerea dumneavoastră, ce înseamnă voință politică?”

Europa Liberă: Toate instituțiile statului, Procuratura CNA, SIS, toți să lupte împotriva celor care sunt corupți, iar corupți sunt suficienți în Republica Moldova. O spun și partenerii de dezvoltare. Declarațiile lor sună sus și tare: faceți reforme, reforme în justiție și stârpiți corupția.

Chiril Gaburici: „Foarte bine ați menționat. Și vreau să vă spun că noi am început cu colegii din guvern un șir de acțiuni și reforme. În ultimii doi ani se discută despre reforma Procuraturii. Noi am aprobat proiectul de lege și l-am trimis în Parlament și vom insista ca această reformă să aibă loc cât mai repede

Dorinţa noastră este să fim transparenţi, să lăsăm şi societatea să participe la selectarea pentru angajare a şefilor, procurorilor ş.a.m.d.

pentru că avem nevoie de transparență și de claritate în tot ce ține de Procuratură. În trei luni vom veni cu propuneri de reforme în Centrul Național Anticorupție, CNI, Ministerul de Interne și Consiliul Concurenței. Lupta împotriva corupţiei este prioritatea majoră a guvernului, dar voinţa politică depinde şi va fi demonstrată de deputaţi în Parlament. Dorinţa noastră este să fim transparenţi, să lăsăm şi societatea să participe la selectarea pentru angajare a şefilor, procurorilor ş.a.m.d. Chiar şi astăzi am cerut ca, atunci când se fac interviurile de angajare pentru linia a doua de procurori şi linia întâia, să se facă deschis, transparent, să participe cine doreşte. Mai mult decât atât, am insistat ca interviurile să fie online. Adică, stând acasă, la calculator, să vedem candidatul la poziţia de procuror, cât este de bun, în opinia noastră.”

Europa Liberă: Vreţi să ziceţi: cumetrismul, nepotismul, nănăşismul ar putea deveni noţiuni străine pentru Moldova?

Chiril Gaburici: „Acestea sunt acum tradiţii, obiceiuri. Vom face tot posibilul pentru ai alege pe cei mai buni şi competenţi, pentru că doar aşa vom reuşi să scăpăm de cumestrism ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Domnule premier, Pirkka Tapiola a zis că un stat mic ca Republica Moldova are foarte mulţi funcţionari.

Chiril Gaburici: Eu tot am menţionat lucrul acesta, că sunt foarte mulţi şefi, şefii aceştia mai au nişte şefişori ş.a.m.d. Am zis că vom ajunge şi la capitolul acesta foarte curând.”

Europa Liberă: Ce aşteptări aveţi de la summitul de la Riga?

Chiril Gaburici: Nu avem aşteptări foarte mari, dar ne dorim foarte mult să venim cu un raport clar ce am făcut până acum, la ce etapă suntem cu implementarea reformelor şi responsabilităţilor pe care le avem în cadrul Acordului de Asociere. Și să ne întoarcem cu încurajare și cu motivare pentru a merge mai departe şi pentru a lupta pentru a aduce Republica Moldova ca membru al comunităţii mari, frumoase, stabile şi durabile cum este Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Moldova pe calea eurointegrării cu Transnistria? Pentru că, dacă ţinem cont de declaraţiile care se fac la Tiraspol, auzim că regiunea şi-ar dori mai degrabă o apropiere de Federaţia Rusă.

Chiril Gaburici: Noi nu putem ignora cetăţenii noştri care locuiesc acolo, ne dorim să fim cu ei împreună în Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Domnule premier, trebuie să vă întreb şi despre presiunea străzii, pentru că proteste au fost, organizatorii acestor acţiuni de protest au spus că ele vor continua. Se poate stabili un dialog cu protestatarii, trebuie să fie luate în calcul revendicările lor? Ce poate întreprinde şi ce trebuie să întreprindă guvernul?

Chiril Gaburici: „Am venit cu propuneri imediat, chiar când a fost protestul, seara, când am avut o şedinţă cu colegii, am zis că vreau să mă întâlnesc cu organizatorii şi să avem un dialog. Pentru că în lista revendicărilor am văzut o

Nu prestez servicii de curierat, dar sunt gata să stau cu ei la masa de discuţii şi de dialog.

mulţime de priorităţi pe care le avem în planul de activitate, pe agenda guvernului. Şi am venit a doua zi, de dimineaţă, cu propunerea de a avea un dialog, o întâlnire cu organizatorii protestului, la care am primit un răspuns că vor să se întâlnească cu mine, dar nu discute, vor să-mi transmită un pachet de documente pe care eu, la rândul meu, să-l transmit lui Voronin, Filat şi Plahotniuc. Și am zis că nu prestez servicii de curierat, dar sunt gata să stau cu ei la masa de discuţii şi de dialog. Mai mult decât atât, chiar ieri, am zic că sunt gata să iau pe cineva dintre ei la poziţia de consilier….”

Europa Liberă: Pe domnul Boţan, chiar l-aţi şi nominalizat.

Chiril Gaburici: „Am înţeles că domnul Boţan mi-a răspuns.”

Europa Liberă: Să faceţi parte din Platforma Demnitate și Adevăr

Chiril Gaburici: Referitor la protestatari, noi nu trebuie să fim pe baricade diferite. Noi trebuie să fim împreună, pentru că avem acelaşi scop să luptăm împotriva corupţiei, să returnăm banii furaţi şi să mergem înainte cu Republica Moldova spre Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Businessul şi politica merg mână în mână în Republica Moldova? Pe cât de păgubos este ca cel din business să vină în politică?

Chiril Gaburici: Cel din business să vină în politică nu aş spune că este păgubos. Este păgubos atunci când oamenii vin în politică pentru a-şi crea business. Şi este important ca cel care are business şi a venit în politică să nu încurce lucrurile: să plece din business şi să facă politică sau să plece din politică şi să facă business.””

Interesant este ca expulzarea si interzicerea de revenire in Rep. Moldova a lui Simion pare a fi facuta pentru a linisti cumva Rusia. In general vorbind, eforturile par a fi concentrate spre reforma in Republica Moldova. S-a pomenit si de FMI. Intrebarea este daca aceste reforme vor putea fi duse la bun sfarsit in Republica Moldova, daca nu cumva Rusia va incerca sa puna piedici acestor reforme ce trebuie facute. De asemenea, ramane si intrebarea: cat de pregatita e populatia pentru asemenea reforme?

In general vorbind, Summitul de la Riga reprezinta o continuare in ceea ce priveste schimbarea peisajului social, politic si economic intr-o zona ce odata apartinea de URSS: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova, Ucraina – cele sase tari ale Parteneriatului Estic. E ceea ce arata si pagina sa de pe saitul Consilium:

Diferențiere și incluziune

Summitul reprezintă o ocazie pentru a demonstra că UE continuă să colaboreze strâns cu toți cei șase parteneri independenți și suverani ai Uniunii, indiferent de nivelul de ambiție al fiecăreia dintre aceste țări în ceea ce privește relațiile cu UE. Liderii vor reafirma importanța agendei de reformă, precum și sprijinul UE pentru punerea ei în aplicare. Discuțiile se vor concentra în special asupra proiectelor de cooperare care vizează:

  • garantarea punerii în practică a măsurilor de construcție statală și privind statul de drept și sprijinirea țărilor partenere în direcția consolidării instituțiilor și a rezilienței lor la provocările externe
  • dezvoltarea oportunităților de piață, cu un accent special pe economia digitală
  • asigurarea securității energetice și îmbunătățirea interconexiunilor
  • intensificarea mobilității și a contactelor interumane

Soluționarea conflictelor din regiune va fi de asemenea o prioritate pe ordinea de zi a summitului.  Liderii UE vor continua toate eforturile vizând detensionarea situației și obținerea unei soluții politice pentru criza din Ucraina, precum și rezolvarea pașnică a altor conflicte încă nesoluționate din regiune.

Context Consiliul European din martie 2015 Liderii UE au convenit asupra obiectivelor summitului Parteneriatului estic. Consiliul European și-a reiterat angajamentul față de partenerii estici și a stabilit ca prioritate consolidarea instituțiilor democratice în est.

Trebuie sa recunoastem ca e o foarte mare provocare pentru Rusia. Chiar daca aceste tari membre ale Parteneriatului Estic nu vor face parte din UE in urmatorii ani, faptul ca vor merge pe calea reformelor va determina o realitate politico-economica diferita fata de cea de pana acum si, ceva mai greu, e adevarat, o realitate sociala diferita. Schimbarile acestea vor fi cumva in opozitie cu situatia din Rusia, de aceea vor si reprezenta o provocare si de aceea va trebui sa ne asteptam la reactii din partea Rusiei, mai ales ca are interese in regiune.

Summitul de la Riga. Final

Va propun sa cititi cateva articole, semnificative dupa parerea mea, precum si Declaratia Comuna pe care o puteti gasi aici.

Europa Libera

Summitul UE al Parteneriatului Estic expune o linie de fractură între membrii săi

Se arata ca:

Dezbaterile de la summitul de la Riga au revelat o nouă diviziune în Europa, între cei șase „parteneri răsăriteni” ai Uniunii Europene.  

În direct de la Riga o analiză, la încheierea summitului UE al Parteneriatului Estic, de Rikard Jozwiak, corespondentul special al Europei Libere în capitala Letoniei.

Spre deosebire de summitul Parteneriatului Estic din 2013, care a declanșat criza din Ucraina, după ce fostul președinte al țării a sabordat un acord pentru relații mai apropiate cu Bruxelles-ul, summitul care s-a încheiat vineri 22 mai este improbabil să mai trimită asemenea șocuri pe continent. În schimb, reuniunea din capitala Letoniei a pus în lumină o nouă diviziune în Europa, una care se manifestă chiar între cei șase așa-numiți „parteneri europeni” ai Uniunii.

De o parte a liniei de diviziune se află Georgia, Moldova și Ucraina, care au semnat practic tot ceea ce Uniunea Europeană a propus sub auspiciile programului Parteneriatului Estic. Principalele plîngeri ale acestor trei foste state sovietice s-au referit la ceea ce ele consideră lipsa de ambiție a Bruxelles-ului de a le propulsa spre o mai mare integrare în UE.

De cealaltă parte a liniei se află Belarus, Armenia și Azerbaidjan, care au bombănit în mod repetat în ajunul și în cursul summitului de la 21-22 mai, pe tema formulărilor referitoare la anexarea ilegală de către Rusia a Crimeei și a limbajului folosit în cazul regiunii separatiste Nagorno-Karabach, care stă în inima dezacordului dintre Baku și Erevan.

Într-un moment grăitor, spre încheierea summitului, Donald Tusk, președintele polonez al Consiliului Europei a vrut încheie o sesiune plenară adormită de capete de guverne și să aprobe Declarația comună a reuniunii. Ambasadorul Azerbaidjanului a obiectat, însă, spunînd că Baku nu va semna Declarația, dar fără să dea vreo explicație.

Tusk l-a chemat pe ministrul de externe azer, aflat în acel moment la o întîlnire separată cu președinte Letoniei și pe Ilham Aliev, președinte Azerbaidjanului, rămas acasă. După aproape o oră de întîrziere, Baku a aprobat în cele din urmă textul, punînd capăt mini-dramei.

Între timp, Belarus și Armenia, care întrețin ambele relații strînse cu Moscova și sînt membre ale Uniunii Economice Euroasiatice condusă de Kremlin, au obiectat față de limbajul Declarației în relație cu ocuparea de către Rusia a Crimeei, pe care o majoritate a națiunilor membre ale ONU o consideră ilegală.

În final, Declarația a enunțat că „Uniunea Europeană” – nu participanții la summmit – consideră anexarea rusă a Crimeei drept „ilegală”. În următoarele zile nu este exclus ca atît Azerbaidjanul, cît și Belarus să-și publice propriile interpretări ale Declarației, chiar dacă ambele au semnat-o.

Georgia, Moldova și Ucraina au avut și ele nemulțumiri despre text, dar numai în ceea ce privește absența asigurărilor despre o mai mare integrare a lor în UE, inclusiv formulările despre așteptata liberalizare a vizelor în zona Schengen, anul viitor. Dar, în interpretarea evenimentelor din Crimeea și pe alte teme, cele trei țări au fost pe aceeași undă cu Bruxelles-ul.

Cum comenta un diplomat UE: „Ele vor să fie mai europene decît înseși membrele Uniunii Europene”.

În acest sens, s-a pus întrebarea dacă nu ar fi fost mai logic să se țină un summit numai cu Georgia, Moldova și Ucraina, care au semnat toate Acordul de Asociere cu UE. Oficialitățile Uniunii au respins ideea, spunînd că programul Parteneriatului Estic nu este unul identic pentru toți, ci mai curînd asemănător unui menu „a la carte”, din care fiecare partener poate alege și angaja tipul de relație pe care îl dorește cu Bruxelles-ul.

Dar discuțiile contradictorii în direcția unei diviziuni vor crește ca intensitate, pe măsură ce cei șase parteneri apar să se împartă în mod crescînd în echipe de cîte trei.

La ora viitorului summit al Parteneriatului Estic, probabil în jur de 2017 și, cel mai probabil, la Bruxelles, ucrainienii și georgienii s-ar putea să călătorească deja fără viză în capitala Belgiei, așa cum pot deja moldovenii. Iar piețele acestor trei țări ar putea să fie integrate atunci cu cea a Uniunii Europene. Acestea sînt perspective la care ceilalți trei parteneri estici nu pot decît să viseze.”

Declaraţia summitului de la Riga – aşteptări, decepţii şi compromisul „maxim”

Se arata, printre altele, ca:

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk: „Emoţiile legate de declaraţia noastră comună sunt ceva foarte normal pentru că suntem confruntaţi cu o situaţie foarte dificilă în jurul nostru”.

Summit-ul Parteneriatului Estic s-a încheiat la Riga după negocieri intense între cele 28 de țări ale Uniunii Europene și șase țări partenere despre textul declarației finale. Republica Moldova, Ucraina și Georgia au insistat și obținut ca declarația să le recunoască ”aspirațiile europene și opțiunea europeană”. Delegația moldoveană a solicitat (și spune că obținut reacții pozitive)  la propunerea să găzduiască la Chișinău următorul summit al Parteneriatului Estic, cel din 2017. Dar la Riga, o serie de divergențe amenințau să umbrească acest eveniment, care are loc o dată la doi ani.

Disensiunile au fost in principal legate de modul in care se va aborda chestiunea anexării Crimeei si cea a conflictelor înghețate din tarile Parteneriatului estic. Toate, cu excepţia Belarusului, au astfel de conflicte înghețate datând din primii ani ai independentei, sau in cazul Ucrainei si Georgiei mult mai recente.

Potrivit corespondenților noştri, reprezentanţii Armeniei si Belarusului au ridicat obiecții faţă de sintagma „anexării ilegale a Crimeei”, dar ea se afla in declaraţia comuna, la punctul 4, punct care vorbeşte in general despre eforturile de a se ajunge la deescaladarea situaţiei si găsirea unei soluţii politice „bazată pe respectul independentei, suveranităţii si integrităţii teritoriale” a Ucrainei. In finalul acestui punct 4 se mai arata că EU îşi reafirma poziţia adoptata la summitul Uniunea Europeana – Ucraina din 27 aprilie, inclusiv referitoare la anexarea ilegală Crimeei si Sevastopolului. Participanţii la summit îşi reafirmă poziţia in legătură cu rezoluţia Naţiunilor Unite 68/262 asupra integrităţii teritoriale a Ucrainei”. Donald Tusk, preşedintele Consiliului European:

„Emoţiile legate de declaraţia noastră comuna sunt ceva foarte normal pentru ca suntem confruntaţi cu o situaţie foarte dificilă in jurul nostru. Cum ştiţi, de la summitul de la Vilnius totul s-a schimbat in jurul nostru, dar nimic nu s-a schimbat in ceea ce priveşte intenţia noastră şi, de aceea, eu sunt foarte mulţumit cu rezultatele acestui summit, in ciuda dificultăţilor procesului de redactare a declarației comune. Dar, aşa cum ştiţi, lucrul cel mai important este finalul procesului si nu cum am început”.

Cele trei ţări considerate a fi cele mai avansate pe planul reformelor din cele şase cuprinse in acest program – Moldova, Georgia si Ucraina – par sa fi obţinut „ o victorie de parcurs”, prin faptul ca in declaraţie – la punctul 7, se spune ca participanţii la summit „au luat cunoştinţă de aspiraţiile europene si de alegerea europeana pe care ar făcut-o aceşti parteneri. Donald Tusk, preşedintele Consiliului European a declarat despre acest aspect:

„A fost o discuţie foarte dura despre cuvintele folosite si ştiu ca limbajul folosit este foarte important in politica, dar cred ca faptele sunt mult mai importante decât cuvintele din declaraţia noastră. Si ele spun ca nimic nu s-a schimbat in intenţiile noastre in acest context. Pot numai să repet că vom continua procesul, dar nimeni nu poate promite ca Parteneriatul Estic va duce automat la calitatea de membru al Uniunii Europene. Este un proces îndelungat”.

In ceea ce priveşte acest aspect, cel mai important pentru Moldova, Donald Tusk a precizat si ca Uniunea Europeana are „prieteni si duşmani”, „entuziaşti si sceptici în Europa şi tocmai de aceea declaraţia finala poate fi considerată, in aceste condiţii, un succes:

„Avem prieteni si duşmani, entuziaşti si sceptici in Europa, si asta este normal. Dar cu siguranţă, mai ales in aceste vremuri foarte dificile, adică in aceste circumstanţe geopolitice din regiune, faptul că am reuşit să ajungem la o astfel de declaraţie ambițioasă cred ca trebuie apreciat. A fost un proces foarte greu si care ne-a solicitat mult pentru a-i convinge pe partenerii noştri că acest nivel al declarației cu care să fim de acord cu toţii este maximum ce putem obţine astăzi”.

Declaraţia de la summit scrie că participanţii îşi reafirma marea importanţă pe care o dau Parteneriatului Estic, ca o dimensiune specifica a politicii Uniunii Europene a vecinătății, şi încredinţează din nou că doresc să îşi întărească democraţia, domnia legii, apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului, care sunt „in inima” principiilor acestui parteneriat.

De asemenea, tarile semnatare – adică cele 28 ale Uniunii Europene – plus cele şase din cadrul parteneriatului – „reafirma dreptul fiecărui stat suveran si partener sa îşi aleagă liber nivelul de cooperare si țelul la care doreşte să ajungă in relaţia cu Uniunea Europeana”.

La fel, declaraţia scrie ca unul din obiectivele Parteneriatului Estic este să îşi dezvolte relaţii diferite si întărite intre Uniunea Europeana si cele şase ţări ale programului „amploarea si profunzimea cooperării este hotărâtă de Uniunea Europeană si partenerii ei in relaţie cu ambiţiile si nevoile lor, dar si cu ritmul reformelor”. Si la punctul 12 se reia acest principiu al abordării diferenţiate a ţărilor din cadrul programului.

Acesta este unul din aspectele pe care Moldova, ca si Georgia si Ucraina, au pus accent, deoarece reformele in aceste tari sunt mai avansate decât in celelalte si aspiraţiile lor europene mai clar exprimate de guvernele lor.

Georgia si Ucraina au dorit ca acest summit sa le aducă ridicarea vizelor pentru cetăţenii lor in spaţiul Schengen, ceea ce moldovenii au obţinut anul trecut. Acest lucru nu s-a întâmplat, dar există promisiuni că s-ar putea obţine anul viitor, daca cele doua ţări vor reuşi să îndeplinească condiţiile tehnice solicitate de Uniunea Europeană. Din nou, Dinald Tusk:

„Semnalul cel mai important pentru mine astăzi a fost că toţi prim-miniştrii si preşedinţii au menţionat in cadrul discuţiilor cât de important este pentru ţările lor procesul de liberalizare a vizelor”.

Să mai amintim si că in această dimineaţă a avut loc la Riga o manifestaţie in favoarea ridicării vizelor pentru ucraineni si georgieni si pe pancartele expuse de protestatari se putea citi „oamenii s-au născut cu libertatea de a circula”.”

Mediafax

UE nu oferă perspective clare de integrare Republicii Moldova, Ucrainei şi Georgiei

Se arata ca:

Relaţiile Uniunii Europene cu ţările din Parteneriatul Estic vor continua, în mod etapizat, a declarat preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, sugerând că Republica Moldova, Ucraina şi Georgia nu au perspective clare de integrare europeană.

Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au cerut perspective clare de aderare la Uniunea Europeană, cu ocazia summitului Parteneriatului Estic, desfăşurat la Riga.

Uniunea Europeană este un partener de lungă durată: parteneriatul nostru şi summitul de la Riga nu sunt despre decizii cruciale sau despre asumarea unor paşi uriaşi; relaţiile noastre sunt construite pe voinţă liberă, respect şi egalitate. Relaţia noastră va merge înainte pas cu pas„, a declarat Donald Tusk, citat de Euronews.

Ucraina, Georgia şi Republica Moldova speră să adere la Uniunea Europeană la un moment dat, în timp ce Armenia, Azerbaidjan şi Belarus nu au aspiraţii europene.

Premierul Ucrainei, Arseni Iaţeniuk, i-a îndemnat pe liderii europeni, cu ocazia summitului Parteneriatului Estic, să nu se teamă de Rusia, insistând pentru continuarea extinderii Uniunii Europene. „Trebuie să acţionaţi în mod îndrăzneţ şi înţelept. Nu vă temeţi de Rusia. Rusia trebuie să se teamă de voi, de noi toţi. Nu vă temeţi de cuvântul «extindere». Cu cât suntem mai mulţi, cu atât suntem mai puternici, cu atât vom avea mai mult succes şi mai multe oportunităţi pentru naţiunile noastre”, le-a transmis Iaţeniuk liderilor Uniunii Europene, reuniţi la Riga pentru summitul Parteneriatului Estic.

Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au semnat acorduri de asociere cu Uniunea Europeană anul trecut, iar acum cer o recunoaştere explicită că într-o zi vor deveni membre ale Blocului comunitar.

Liderii UE avertizează Rusia, la Riga, să nu se amestece în treburile interne ale vecinilor săi

Se arata ca:

Lideri UE s-au întâlnit joi cu cei şase parteneri estici, în cadrul unui summit la Riga vizând aprofundarea relaţiilor şi încurajarea fostelor republici sovietice să se reformeze, şi au avertizat Rusia să nu se amestece în afacerile interne ale vecinilor săi, relatează DPA în pagina electronică.

Relaţiile dintre Uniunea Europeană (UE) şi Rusia se află în prezent la cel mai scăzut nivel de la sfârşitul Războiului Rece, după ce Moscova a fost sancţionată pentru anexarea Peninsulei ucrainene Crimeea şi susţinerea separatiştilor proruşi din estul Ucrainei cu armament şi trupe, acuzaţii pe care ruşii le resping.

Cancelarul german Angela Merkel a declarat, la sosirea la reuniune, că abordarea Rusiei este „destul de clar” diferită faţă de UE. „Noi acceptăm că diverşi membri ai Parteneriatului Estic merg pe căi foarte diferite”, a subliniat ea.

Cel mai important mesaj transmis de la Riga este că ţările partenere au „libertatea să ia singure decizii cu privire la viitorul lor”, a declarat ministrul britanic de Externe Philip Hammond.

„Dacă Rusia ar fi fost un pic mai îngăduitoare, mai fermecătoare, mai atractivă, poate că nu ar fi fost nevoită să-şi compenseze neajunsurile prin tactici distructive şi de intimidare a vecinilor săi”, a declarat preşedintele Consiliului European Donald Tusk.

„Parteneriatul Estic nu este un concurs de frumuseţe între Rusia şi Uniunea Europeană. Dar daţi-mi voie să fiu sincer: frumuseţea contează”, a adăugat el.

Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a avertizat, înaintea summitului de două zile, în legătură cu luarea vreunei decizii care să „dăuneze intereselor” Rusiei. „Noi nu considerăm o tragedie aspiraţiile vecinilor noştri de a-şi consolida relaţiile cu UE”, afirma el.

Moscova şi-a exprimat de mult timp îngrijorarea cu privire la faptul că programul Parteneriatului Estic – în care sunt incluse Armenia, Azerbaidjanul, Belarusul, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina – ar putea afecta interesele Rusiei. Însă oficiali UE au negat în mod repetat acest lucru.

„Daţi-mi voie să le răspund celor care pretind că Parteneriatul Estic este îndreptat împotriva Rusiei. Nu este”, a subliniat Tusk joi.

Însă războiul din Ucraina – declanşat după ce fostul preşedinte prorus a renunţat să mai semneze acorduri în vederea unei apropieri de UE, în 2013 – a condus la o regândire a politicii blocului european faţă de vecinii săi estici.

UE caută acum o abordare mai adecvată, care să înglobeze ambiţiile mai proeuropene ale Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova, dar şi pe cele ale Armeniei, Azerbaidjanului şi Belarusului, pe care nu le interesează să devină membre UE.

Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko s-a declarat mulţumit, joi, să vadă că blocul european „demosntrează unitate şi solidaritate”.

El a adăugat că acum există „dovezi puternice” potrivit cărora trupele ruse sunt active în estul Ucrainei, referindu-se la confirmarea de către observatorii OSCE a faptului că un militar care primeşte îngrijiri medicale în Ucraina este „într-adevăr un militar din cadrul trupelor ruseşti”.

Poroşenko a subliniat că posibila aderare la UE rămâne în continuare un scop important şi că, pentru a-l atinge, Ucraina doreşte să întreprindă reforme, să lupte împotriva corupţiei şi să îmbunătăţească mediul investiţiilor în ţară.

„Este un element-cheie să păstrăm uşa deschisă”, a declarat el la o întâlnire a liderilor conservatori organizată înainte de summit.

Declaraţia finală a summitului urmează să recunoască „aspiraţiile europene şi opţiunile europene ale partenerilor în cauză”, potrivit unui proiect al textului la care DPA precizează că a avut acces.

Însă ministrul leton de Externe Edgars Rinkevics, a cărui ţară deţine preşedinţia UE şi găzduieşte reuniunea, a atenuat orice aşteptări ale vreunei avansări în direcţia aderării la UE.

„Este necesar să spunem clar că uşa este deschisă. Dar pentru a intra este necesar să fii bine pregătit”, a declarat Rinkevics pentru televiziunea publică letonă.

Potrivit proiectului declaraţiei, Ucraina şi Georgia nu obţin promisiunea liberalizării regimului vizelor de călătorie în UE începând din 2016.

Comisarul european Johannes Hahn, însărcinat cu Politica de Vecinătate, a declarat că este necesar ca Kievul şi Tbilisi să îndeplinească „câteva condiţii restante”. Premierul georgian Irakli Garibaşvili şi-a exprimat speranţa finalizării „procedurilor tehnice” până la sfârşitul acestui an.

Summitul, care a început joi cu un dineu, urmează să anunţe în mod oficial un acord de împrumutare a Ucrainei cu 1,8 miliarde de euro. Blocul european s-a angajat totodată să ajute la generarea unor investiţii în valoare de două miliarde de euro pentru întreprinderi mici din Georgia, Republica Moldova şi Ucraina în următorii zece ani.

Numai 25 din cei 28 de lideri europeni participă la summitul de la Riga, alături de doar patru dintre cei şase omologi din ţările partenere.

Preşedintele azer Ilham Aliev şi-a anulat participarea cu o zi înainte de reuniune, trimiţându-l pe ministrul de Externe Elmar Mammadiarov.

Belarusul – ale cărui relaţii diplomatice cu UE au fost afectate de bilanţul slab în domeniile politic şi drepturilor omului – urmează să fie reprezentat tot de şeful diplomaţiei, Vladimir Makei.”

Iata ce scrie si Gandul:

CONCLUZIILE Summitului Parteneriatului Estic. Ce NU au obţinut Moldova, Ucraina şi Georgia – Corespondenţă din Riga

Se arata, printre altele, ca:

Moldova, Ucraina şi Georgia nu fac paşi în faţă spre Uniunea Europeană, dar nici paşi în spate. După Summitul Parteneriatului Estic de la Riga, statele partenere nu primesc promisiuni pentru un parcurs european lin, dar sunt asigurate, în continuare, de susţinerea Uniunii Europene. Dacă Ucraina şi Georgia ar fi sperat la un acord pentru liberalizarea vizelor, Moldova ar fi dorit ca în declaraţia finală a Summitului să se regăsească şi precizarea că vor adera la UE. Niciuna dintre aceste aşteptări nu au fost îndeplinite, însă liderii Uniunii şi-au reîntărit susţinerea faţă de toate cele şase state partenere. În ce priveşte relaţia cu Rusia, reprezentanţii UE au transmis că parteneriatul estic nu este împotriva Kremlinului, însă că Vladimir Putin trebuie să înţeleagă că fiecare stat este suveran şi are dreptul să decidă pentru el. În ciuda faptului că Summitul de la Riga poate fi privit ca o stagnare a relaţiei dintre UE şi Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, concluziile arată faptul că situaţia s-a îmbunătăţit, având în vedere eşecul ultimului astfel de summit, din 2013, de la Vilnius.

Liderii Uniunii Europene şi reprezentanţii statelor membre ale Parteneriatului Estic au semnat, la Riga, o declaraţie, potrivit căreia UE îşi reafirmă susţinerea faţă de cele şase state asociate. Republica Moldova, considerată ”performerul” parteneriatului, ar fi dorit să primească asigurări pentru o viitoare aderare la Uniunea Europeană, în timp ce Ucraina şi Georgia ar fi sperat la liberalizarea vizelor, însă în concluziile Summitului nu se regăsesc aceste lucruri.

În ce priveşte aşteptările Moldovei, Georgiei şi Ucrainei, încă dinaintea summitului acestea au fost spulberate. Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat, la sosire, că cele şase state partenere nu sunt pregătite să adere la Uniunra Europeană.

 ”Trebuie să menţionăm în mod clar că perspectiva europeană nu există pentru niciuna din ele. Nici ele nu sunt pregătite, nici noi nu suntem pregătiţi’, a subliniat preşedintele Comisiei Europene.

Mai mult, în declaraţia adoptată, se arată şi faptul că UE este sceptică vizavi de respectarea suveranităţii statelor şi a integrităţii teritoriale, despre care se afirmă că ”nu pot fi luate ca pe un drept în secolul 21 pe teritoriul european”, făcând referire la evenimentele din Ucraina şi Georgia. Din acest motiv, liderii europeni vor susţine în continuare independenţa Ucrainei, cerându-le partenerilor să respecte prevederile pactului de la Minsk.

”Cerem urgent eliberarea tuturor ostaticilor şi a persoanelor reţinute în mod ilegal. Uniunea Europeană îşi reafirmă poziţiile luate după Summitul din Ucraina de pe 27 aprilie, inclusiv anexarea ilegală a Crimeei şi Sevastopol”, se arată în declaraţia adoptată.

După sosirea oficială, liderii UE au ţinut să sublinieze faptul că Parteneriatul Estic nu este creat împotriva Rusiei şi că nu este un afront adus Kremlinului, aşa cum partea rusă a afirmat.

”Parteneriatul Estic nu este un concurs de frumuseţe între Rusia şi Uniunea Europeană. Dar să fiu sincer: frumuseţea chiar contează. Dacă Rusia ar fi mai şarmantă, mai atractivă, poate ar mai compensa faptul că este distructivă, agresivă şi foloseşte violenţa împotriva vecinilor ei”, a transmis, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, la deschiderea Summitului Parteneriatului Estic.

Mai mult, ministrul de Externe al Marii Britanii, Philip Hammond, a punctat şi faptul că fiecare stat ”are libertatea să ia singure decizii cu privire la viitorul lor, făcând referire la influenţa Rusiei în statele partenere.

Acest lucru a fost inclus şi în declaraţia adoptată la finalul summitului. ”Participanţii reafirmă dreptul suveran al fiecărui partener de a decide liber nivelul de ambiţie şi obiectvele la care aspiră în relaţia cu Uniunea Europeană. Este la latitudinea UE şi a partenerilor suverani să decidă cum vor proceda în relaţiile lor”, se arată în declaraţia adoptată.

La finalul summitului de la Riga, şi preşedintele Klaus Iohannis s-a declarat mulţumit de rezultate, reiterând faptul că Moldova are nevoie de Uniunea Europeană.

”Atingem obiectivul parteneriatului estic. Perspectiva pentru Moldova, după părerea mea, trebuie să rămână una europeană”, a spus Iohannis, la Riga.

Ultimul Summit al Parteneriatului Estic a fost în 2013, la Vilnius, cel mai mare eşec fiind pentru Ucraina. Imediat după, situaţia în Ucraina a degenerat, culminând cu EuroMaidanul şi, mai apoi, cu războiul cu Rusia şi anexarea Crimeei de către Rusia. După Summitul de la Vilnius însă, mare câştigător a fost Republica Moldova care, în februarie 2014, a obţinut liberalizarea vizelor, iar în iunie  2014 a semnat Acordul de Asociere cu UE. De altfel, Republica Moldova este văzută ca statul cu cele mai mari performanţe din cadrul Parteneriatului Estic.

CITEŞTE AICI DECLARAŢIA INTEGRALĂ

Ajutor financiar pentru Ucraina

Oficiali ai Comisiei Europene şi ai Ucrainei au semnat vineri, la Riga, un memorandum de înţelegere şi un acord de împrumut pentru al treilea program de Asistenţă Macro-Financiară (MFA) destinat statului ucrainean, care creează condiţiile pentru o nouă finanţare de până la 1,8 miliarde de euro.

Memorandumul include un program de reforme economice ambiţioase din partea autorităţilor ucrainene, acoperind măsuri structurale în şase domenii, respectiv managementul finanţelor publice, guvernanţă şi transparenţă, mediul de afaceri, sectorul energetic, protecţie socială şi sectorul financiar.

Reformele au rolul să faciliteze progresul priorităţilor pe termen scurt ale ţării şi ţin cont de angajamentele de reformă asumate de Ucraina în cadrul programelor convenite cu creditorii internaţionali, în special cu FMI şi Banca Mondială.

Programul pune la dispoziţia Ucrainei împrumuturi pe termen mediu de până la 1,8 miliarde de euro şi are rolul să asiste ţara în probleme dificile, cum ar fi balanţa slabă de plăţi şi probleme fiscale. Programul poate fi derulat în 2015 şi începutul anului 2016, cu condiţia respectării condiţiilor din memorandum şi a acordului cu FMI, care include şi o componentă de restructurare a datoriei publice. Finanţarea UE urmează să fie acordată în tranşe de către 600 de milioane de euro.

În 2014 şi 2015, Comisia a furnizat Ucrainei 1,61 miliarde de euro, prin intermediul a două programe similare.”

DE citit si…

Europa Libera

Rada de la Kiev a interzis tranzitul militar rusesc spre Transnistria. Îi va urma exemplul Chişinăul?

Se arata ca:

De vorbă cu expertul militar de la Institutul IDIS „Viitorul”, Iurie Pântea.

Un deputat influent din Duma de Stat a Federației Ruse a spus că țara sa „nu va abandona Transnistria și Moldova” după ce Ucraina a decis să nu mai permită tranzitul trupelor rusești spre regiunea separatistă transnistreană. Vladimir Komoiedov, șeful comisiei de apărare în Dumă, a spus că speră ca guvernul rus și cel ucrainean să ajungă totuși la un compromis și a exprimat speranța că Moscova nu va fi nevoită să recurgă la represalii împotriva Ucrainei.

Rada de la Kiev a aprobat joi anularea a cinci acorduri de securitate cruciale cu Moscova, inclusiv unul care permitea rușilor să transporte personal militar spre regiunea transnistreană, în sprijinul operațiunii de menținere a păcii. Decizia Radei urmează deocamdată să fie promulgată de preşedintele Petro Poroşenko.

Şi tot la Moscova, vineri, generalul de armată Iuri Iakubov, coordonatorul Direcţiei inspectorilor generali din cadrul Ministerului rus al apărării, a declarat pentru Interfax că „asigurarea contingentului rus de pacificare în Transnistria se va face în orice condiţii”. Iakubov a spus că „ministerului apărării nu-i rămâne decât să-şi aprovizioneze formaţiunile cu toate cele necesare apelând la aviaţia militară de transport”. „Noi nu vom permite ca pacificatorii ruşi să îndure foame”, a spus generalul, adăugând că interdicţia ar putea duce la tensionarea situaţiei în regiune.

Amintim că Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR) din regiunea transnistreană şi contingentul militar rus de menținere a păcii numără, împreună, cca 1500 de militari.

L-am întrebat pe expertul militar de la Chişinău, de la Institutul IDIS „Viitorul”, Iurie Pântea, de ce Ucraina a luat acum această decizie şi dacă autorităţile Republicii Moldova i s-ar putea alătura?

Iurie Pântea: „Aceste decizii sunt în primul rând luate în interesul securității naționale a Ucrainei. Deci, Ucraina conștientizează la cele mai diverse nivele tot mai mult că securitatea ei este afectată în primul rând de atitudinea din partea de est, de pe hotarele sale din est.

Și, atunci, acțiunile pot fi multiple și se încadrează într-o logică de acțiuni – nu sunt numai aceste acorduri despre care dumneavoastră vorbiți. Aceste acorduri, posibil, sunt numai un vârf al aisbergului din cauză că securitatea unui stat nu se bazează numai pe securitatea militară, dar are o mulțime de alte componente. Deci, nu putem să luăm aceste acțiuni ca ceva rupt de context și să spunem că acesta este un pas decisiv sau care asigura pe deplin securitatea Ucrainei. În primul rând, trebuie să le privim ca ținând de interesul Ucrainei.

La această decizie autoritățile Republicii Moldova n-au contribuit cu nimic. Decizia este mai mult un exemplu de statalitate din partea Ucrainei, un exemplu pe care conducerea Republicii Moldova ar trebui să-l urmeze.

În ceea ce privește aceste trupe din Transnistria, existau niște acorduri semnate prin ’92-94, cu statutul acestor trupe, cu regulile de tranzitare, acorduri care din 94, din momentul semnării n-au fost respectate, practic, până în momentul actual. Logica acestor acorduri din 94, semnate de către Republica Moldova și Federația Rusă era că orice contingent militar care sosește în Republica Moldova trebuia să fie verificat de către autoritățile noastre naționale. Tot ceea ce se referă de activitatea militară a trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova trebuia să aibă reguli foarte bine clarificate.

Dacă țineți minte, au fost vreo două-trei tentative ca conducătorii, comandanți acestor trupe din Rusia, din regiunea transnistreană să vină la Chișinău pentru ca să se prezinte ca atunci când veneau sau plecau din funcție, să explice ce fac ei pe teritoriul Republicii Moldova, ce căută ei acolo, cum își îndeplinesc obligațiile, care este statutul lor și așa mai departe. Dar, pe parcurs, aceasta s-a transformat într-o ignorare totală a Chișinăului.

Deci, Federația Rusă nici nu întreabă. Ea spune că ea va aproviziona trupele așa cum ea dorește pe calea aerului sau în alt fel, ceea ce, de fapt, este puțin probabil. Motivul că aerul dimprejurul Transnistriei este de fapt controlat de către Ucraina. Și, deci, atunci când Ucraina va interzice tranzitul pe calea aerului a oricăror auto-încărcăturilor din Federația Rusă, cu excepția celor de pasageri care au rute, linii, etc., atunci această problemă va fi una foarte gravă pentru acest contingent militar. Subiectul în mod sigur va trezi din nou discuții va fi obiect de negocieri.”

Europa Liberă: Credeți că Chișinăul va întreprinde acțiuni similare în urma Kievului sau este puțin probabil?

Iurie Pântea: „Eu nu prea văd cine din Chișinău, care sunt forțele politice care pot să declare ferm și răspicat interesele naționale și să ceară respectarea documentelor semnate în 92, 93, 94, etc. Până la moment, întotdeauna Rusiei i-a reușit să „convingă” autoritățile de la Chișinău să accepte ceea ce ea considera că este necesar să facă sau pur și simplu le-a pus în fața faptului împlinit.

Deci, nu cred în asta. De fapt, Chișinăul se află într-o situație relativ destul de comodă: odată ce Ucraina va accepta sau nu va accepta tranzitul aerian cu alte încărcături decât cele de pasageri, Chișinăul va avea o situație în care lucrurile nu vor mai depinde de el.

Federația Rusă a făcut deja efortul necesar pentru ca aeroportul de la Tiraspol să fie unul prin care încărcăturile militare să ajungă fără ca să fie necesar controlul din partea Chișinăului. Dacă ne aducem aminte, cu doi ani în urmă acest aeroport a fost renovat, la Tiraspol, el are capacitățile necesare pentru a primi încărcăturile militare. Nu era în capacitatea de a primi încărcăturile civile sau de pasageri, dar pentru încărcăturile militare el deja era reparat și adus la o stare bună pentru a le primi.

Deci, această pistă, acest loc pentru asigurarea trupelor militare a fost pregătită din timp. Eu cred că despre asta se intuiește sau se insinuează atunci când generalii ruși declară că vor aproviziona trupele din Transnistria cu orice preț.”

Europa Liberă: Singura cale ar rămâne, dacă nu prin Ucraina, ar fi un ocol imens prin România și Republica Moldova…

Iurie Pântea: „Prin România și Republica Moldova. Ceea ce, desigur, nu este o decizie pe care militarii ruși vor fi foarte bucuroși s-o aprobe sau să insiste pe ea. Ea implică costuri enorme și complet alte explicații sau aranjamente politice.””

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

mai 22, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Despre problemele zilelor noastre…

Gandul

Scandalul spionajului. Şeful biroului CIA din Berlin A FOST EXPULZAT

Se arata ca:

Berlinul îl expulzează pe şeful serviciilor secrete americane din Germania, a anunţat joi un deputat, transmite AFP.

„Reprezentantului serviciilor secrete americane de la Ambasada Statelor Unite ale Americii i s-a cerut să părăsească Germania”, a declarat Steffen Seibert, un purtător de cuvânt al Guvernului german, citat într-un comunicat.

Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.”

Agentul dublu care reaprinde scandalul NSA între Germania şi SUA. Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.

Acest agent dublu ar fi avut misiunea de a strânge documente despre o comisie de anchetă parlamentară germană înfiinţată după dezvăluirile de presupus spionaj desfăşurat de agenţia de informaţii americane NSA.

La rândul său, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a avertizat că, dacă aceste informaţii sunt exacte, cazul trebuie clarificat rapid, precizând că a cerut Washingtonului să elucideze acest dosar „cât mai repede posibil”.

Ministrul german de Interne, Thomas de Maizière, le-a cerut Statelor Unite să răspundă „rapid şi clar” acestor informaţii, potrivit unor extrase dintr-un interviu ce va apărea luni în cotidianul Bild.

Angela Merkel a început duminică o vizită de trei zile în China, cea de-a şaptea de la preluarea funcţiei în 2005. Ea este însoţită de o delegaţie formată din lideri economici, între care oficiali ai Siemens, Volkswagen, Airbus, Lufthansa şi Deutsche Bank.

China reprezintă pentru Germania a doua piaţă de export (în afara Uniunii Europene), după Statele Unite.”

Iata ce titreaza si Evenimentul Zilei:

Germania l-a expulzat pe șeful biroului CIA de la ambasada americană la Berlin

Se arata ca:

Guvernul german a anunțat astăzi că i-a cerut șefului biroului CIA de la ambasada americană din Berlin să părăsească țara, la o săptămână după arestarea unui agent al serviciilor germane de informații BND suspectat de spionaj în favoarea SUA.

„Reprezentantul serviciilor americane de informații de la ambasada Statelor Unite ale Americii a fost somat să părăsească Germania” a declarat Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al guvernului german.

La rândul său, președintele comisiei parlamentare de control al activității serviciului german de informații a declarat că s-a recurs la această măsură după ce americanii au spionat politicieni germani și după refuzul Washingtonului de a coopera în scandalul de spionaj și de a oferi răspunsuri adecvate.

Decizia de expulzare vine la o săptămână după arestarea unui agent BND suspectat că spiona în favoarea americanilor, scandal care i-a înfuriat și mai mult pe oficialii germani.

Anul trecut, un fost angajat al serviciilor americane de informații, Edward Snowden, a dezvăluit lumii întregi amplul program de spionaj electronic global practicat de NSA, Germania fiind principala victimă în Europa.

Ieri, presa germană a dezvăluit că un al doilea suspect de spionaj în favoarea Americii, de data aceasta un militar, este luat în vizor de autoritățile germane.

„Din punctul meu de vedere, spionarea aliaţilor este o risipă de energie. Avem atâtea probleme, ar trebui să ne concentrăm asupra lucrurilor importante”, a îndemnat cancelarul german Angela Merkel, în răspuns la o întrebare ce i-a fost adresată astăzi în cursul unei conferinţe de presă cu premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă.

În opinia sa, priorităţile ar trebui să fie găsirea unui răspuns la provocările din Siria şi combaterea terorismului, în paralel cu întărirea încrederii între aliaţi.”

The New York Times

Germany Expels Top U.S. Intelligence Officer

Se arata ca:

„BERLIN — Germany announced Thursday that it had ordered the senior American intelligence official in the country expelled, retaliating for apparent American recruitment of spies here.

“The representative of the U.S. intelligence services at the United States Embassy has been asked to leave Germany,” a government spokesman, Steffen Seibert, said in a statement.

“The request occurred against the backdrop of the ongoing investigation by federal prosecutors as well as the questions that were posed months ago about the activities of U.S. intelligence agencies in Germany,” he said. “The government takes the matter very seriously.”

Mr. Seibert said Germany continued to seek “close and trusting” cooperation with its Western partners, “especially the United States.”

Clemens Binninger, a member of Chancellor Angela Merkel’s party, said the move was “a political reaction of the government to the lack of willingness of U.S. authorities to help clear up any questions arising in the past year” in connection with American surveillance of Germany and its leaders.

German officials have been frustrated in their efforts to receive clarification from Washington over allegations of spying that began last year when it was revealed that the National Security Agency had been monitoring the chancellor’s cellphone. Although President Obama has offered assurances that it will no longer happen, revelations last week that a member of the German secret services had been spying for the United States sparked a fresh round of outrage.

On Wednesday, the police searched the Berlin office and apartment of a man suspected of being a spy, federal prosecutors said. They declined to give further information, but the German news media reported that the suspect worked for the Defense Ministry. A ministry spokesman confirmed that it was involved in an investigation.” (subl. mea)

A fi proamerican nu mai inseamna sa fii si progerman…? De observat ca purtatorul de cuvant al Guvernului german a declarat ca Germania va cauta o „cooperare stransa si de incredere” cu partenerii sai occidentali, „in special cu Statele Unite”. O fisura in cadrul NATO ar fi un lucru cu adevarat grav…

Pe de alta parte, Hillary Clinton a dat un interviu ziarului german Bild am Sonntag. Iata ce ne spune Gandul:

Hillary Clinton: Putin „poate să fie periculos”

Se arata ca:

Fostul secretar de Stat Hillary Clinton a apreciat că preşedintele Vladimir Putin „poate să fie periculos” şi că politica acestuia în Ucraina ar fi necesar să primească un răspuns unit din partea statelor occidentale, într-un interviu pentru ziarul duminical german Bild am Sonntag, relatează AFP.

La întrebarea în ce măsură ar putea Putin să fie periculos, în contextul anexării Crimeei de către Rusia şi conflictului dintre separatiştii proruşi şi autorităţile de la Kiev în estul Ucrainei, Clinton a răspuns, în acest interviu publicat în limba germană, „cred că poate să fie periculos”.

„Occidentul este necesar să răspundă printr-o reacţie comună la ultima agresiune a acestuia în Ucraina”, a declarat ea în acest interviu publicat în ziua lansării cărţii sale „Hard Choices” la Belin.

În opinia sa, „un om ca Putin merge întotdeauna până la limită. El încearcă întotdeauna să testeze rezistenţa celorlalţi”, după care îşi readaptează tactica.

Întrebată, în cursul prezentării cărţii sale, ce fel de interlocutor este Vladimir Putin, ea a răspuns „este un client dificil, cu pielea mai dagrabă groasă”.

De asemenea, Clinton a aprobat gluma unui jurnalist care a spus despre Putin că seamănă cu un „cowboy rus”. „Da, exact, cu sau fără tricou”, a spus ea, râzând zgomotos.

Vladimir Putin a declarat ironic despre fostul secretar de Stat american Hillary Clinton, la începutul lui iunie, că este o femeie „slabă”. „E mai bine să nu te cerţi cu femeile”, a spus el într-un interviu pentru posturile franceze TF1 şi Europe1.”

In alta ordine de idei, am citit in The New York Times un editorial foarte interesant despre Franta, o perceptie americana a acestei tari:

France Decapitated

Se arata ca:

„LONDON — The Tour de France bicycle race kicked off in England this year, in Yorkshire to be precise, and ended its third stage on the Mall outside Buckingham Palace. Next pigs will fly.

In fact they’ve already flown, given that this quintessentially French event has started in Britain once before, but still it must be asked if anything is sacred anymore. Perhaps the horse racing at Ascot will soon move to Toulouse.

I was in Paris last week. It was beautiful. Tourists lolled on the bridges enjoying picnics of cheese, baguettes and bad red wine. They were happy. The weather was perfect. The French were grumpy, of course. I did not notice any grumbling about the weird displacement of the Tour across the Channel, but encountered complaints over just about everything else.

A former conservative president, Nicolas Sarkozy, had been hauled into police custody for 15 hours for questioning over alleged corruption. The current Socialist president, François Hollande, had plumbed new depths of unpopularity. The presidency of the Fifth Republic, once the apex of ceremonial glory and near-monarchical power, had all the luster of a damp rag.

That the French are unhappy has become a commonplace. A nation that loves ideas is living in an ideological void. If that void is filled by anyone it is the rightist leader Marine Le Pen with her cleverly dosed venom about Europe, immigrants, crime, globalization and the other supposed culprits behind French national decline.

Unemployment in France is at about double the German level. Growth is at zero. Investment is at new lows. If the European economy is stirring, the French has shown an exceptional capacity to resist signs of life.

Manuel Valls, the centrist prime minister hated by many in his own Socialist Party, is trying to cut public-sector spending, loosen labor-market laws, slash payroll taxes, and generally spur job creation and growth by liberalizing a state-heavy economy. Many have tried before him. Many have failed. Such reform in France is a Sisyphean task.

France is a modern country as well as a beautiful one. Its attributes, from its health system to its rail system (when not on strike), are well known. But the French dislike modernity. They mistrust modernity. That is the nub of the problem. They dislike and mistrust it for two reasons. Modernity has redefined space and relegated the state. This is intolerable.

The redefinition of space has involved the technology-driven elimination of distance. As Michel Serres, a prominent French philosopher, put it in a lecture last year at the Sorbonne on the digital world, “Boeing shortens distances; new technologies annul them.”

This is troubling in France because nowhere else is the particularity of place and the singularity of a person’s attachment to it more important. That bond is expressed in the word “terroir,” at once the land, its special characteristics, the nature of its soil, its climate, and the unique human relationship to it. A great Burgundy and an indifferent one may come from properties a hundred yards apart. The soil is not the same, nor the slope of the land. Distance matters. Yet modernity has contempt for it. It even places the Tour de France in England. As Serres put it, “We live in a new space.”

Humanity has also changed its relationship to the state. The French place deep faith in the state. It is the righter of wrongs, the mediator of human affairs, the source of social justice, the object of duty, and the repository of power. The very word deregulation is odious to the French.

But technology has shifted power from the state to stateless individuals living in a borderless cyberworld. An e-mail address is now more important and more relevant to the conduct of existence than a physical address. A revolution in communication is underway, not seen since the invention of the printing press, but it is not a French revolution. It is in fact an anti-French revolution. It challenges fundamental French values, the French sense of self, and the French attachment to the state.

Valls, the prime minister, appears to be confronting French labor unions in his efforts at reform. What he is really facing is a fundamental objection to modernity.”

Serres, in his lecture, tells the story of Saint Denis, the Christian martyr decapitated around 250 A.D. Denis is said to have picked up his head and walked several kilometers preaching a sermon. Serres objected as a child, when his mother told him the story, that Denis could not possibly have found his head without his eyes. She rebuked him for failing to understand miracles.

Today, Serres says, everyone’s head is on the table in the form of their computers. “You have been decapitated!” he tells his French audience.

That is often how the French feel. I fear there is not much to be done about it, short of miracles.” (subl. mea)

Dar daca Germania, date fiind aceste circumstante, doreste sa se impuna ca o Mare Putere in Europa si, eventual, sa conduca Europa impreuna cu Rusia? Daca in Franta situatia e asa cum e, adica una proasta si, observati, nu e vorba numai de latura economica, nu apare oare un dezechilibru in Uniunea Europeana in favoarea Germaniei? De asemenea nu am auzit de un spion rus expulzat din Germania (si nu exista spioni rusi in Germania? 🙂 Sa fim seriosi!) ci de seful Biroului CIA de la Ambasada Americana din Berlin!! Nu e oare ciudat ca americanii s-au expus in felul acesta, ca s-a ajuns la scandaluri zgomotoase de spionaj, la expulzarea unui oficial american…? Rusia spioneaza in liniste… Sau cum…?

Update

Casa Albă „nu comentează”, după ce Germania l-a expulzat pe şeful spionilor americani de la Berlin

Se arata ca:

„Casa Albă a refuzat să comenteze expulzarea, joi, de către Guvernul german, a şefului serviciilor de informaţii americane în Germania, la Washington instalându-se o tăcere generală cu privire la acest scandal de spionaj, considerat „exploziv”, între cei doi aliaţi, relatează AFP.

„Am văzut aceste informaţii şi nu avem niciun comentariu de făcut pe tema unui pretins scandal în (domeniul) informaţiilor”, a declarat Caitlin Hayden, o purtătoare de cuvânt a Consiliului pentru Securitate Naţională al lui Barack Obama.

„Totodată, relaţia noastră cu Germania în domeniul securităţii şi informaţiilor este foarte importantă şi ea permite asigurarea securităţii germanilor şi americanilor”, a adăugat Hayden. „Cooperarea este esenţial să continue în toate domeniile, iar noi ne vom afla în continuare în contact cu Guvernul german, prin canale adecvate”, a continuat ea.

Un purtător de cuvânt al Guvernului german a justificat joi expulzarea prin „lipsa de cooperare” a Washingtonului în cazurile unor presupuşi agenţi americani descoperiţi în Germania în ultimele zile.

Acuzaţiile au sporit tensiunile dintre cele două ţări, deja puternice, din cauza supravegherii de către Agenţia Naţională pentru Securitate (NSA) a telefonului mobil al cancelarului Angela Merkel, dezvăluită în urma unor scurgeri de informaţii în presă, dar oprită în acest moment.

Însă germanii se plângeau de o relativă indiferenţă a americanilor în acest dosar, cel puţin în mod public.

O delegaţie alcătuită din parlamentari germani a efectuat săptămâna aceasta o vizită la Washington, în cadrul unor reuniuni pe tema Securităţii Naţionale în Congres şi cu Executivul.

„Noi considerăm că interlocutorii noştri sunt puţin conştienţi de această problemă”, a deplâns Norbert Roettgen, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Bundestagului.

În fapt, puţini parlamentari de pe culoarele Capitoliului păreau îngrijoraţi de agitaţia germanilor. Dosare de politică internă – imigraţia, autostrăzile, între altele – sunt de ordinea zilei. Actualitatea americană rămâne dominată de problema valului de copii care trec clandestin frontiera cu Mexicul.

„Înţeleg că această poveste, pe lângă ceea ce s-a întâmplat înainte cu telefonul mobil al cancelarului Merkel, ridică numeroase întrebări, dar, în afară de acest lucru, nu am ce să prea comentez”, a declarat miercuri senatorul Bob Corker, republicanul cu cea mai înaltă poziţie în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe.

„Nu eram la curent, eram în Afganistan”, declara marţi colegul său Lindsey Graham, după deschiderea unei anchete asupra celui de-al doilea presupus spion în contul Statelor Unite.

Unii experţi subliniază că această criză pare să nu poată fi soluţionată fără implicarea personală a lui Barack Obama. „Cred că va face acest lucru”, apreciază Jack Janes de la centrul de reflecţie American Institute of Contemporary German Studies.

„Departamentului de Stat sau parlamentarilor de pe cele două maluri ale Atlanticului le revine sarcina să liniştească tensiunile, însă Congresul nu doreşte să se implice”, a declarat el pentru AFP, preconizând că „toată această poveste va continua pentru o perioadă”.”

„Cu o mana legata la spate”…

Iata ce am citit pe saitul Radio Europa Libera:

Administrația Obama confruntată cu reproșuri în Congresul american

Se arata ca:
Victoria Nuland: „Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”.

Mai mulți legislatori influenți din Comisia de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, atit democrați cit si republicani, și-au manifestat îngrijorarea față de lipsa de acțiune a Statelor Unite în relație cu criza ucraineană și atitudinea Rusiei. Victoria Nuland, adjuncta secretarului de stat John Kerry pe probleme europene, a trebuit sa dea socoteala in fata Comisiei în legătură cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, Robert Menendez, un democrat din New Jersey, și membrul Comisiei, Bob Corker, republican din Tennessee au întrebat la audierile de miercuri pe tema situației din Ucraina de ce administrația Obama nu merge mai departe cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Secretarul Asistent pentru Probleme Europene și Eurasiatice Victoria Nuland a spus că sancțiunile sunt mai eficiente când la ele participă aliații europeni și că administrația Obama pregătește noi sancțiuni.

Ea a mai spus că liderii europeni se vor întâlni la 16 iulie și că după acea dată s-ar putea anunța noi măsuri.

Menendez a sugerat că membrii Congresului ar putea trece la acțiune singuri, spunând că administrația pare să lupte cu Rusia cu o mână legată la spate, dacă nu cu amândouă. „Nu pricep, iar numărul celor care în Congres sunt dispuși să aștepte este în scădere”, a spus senatorul.

Republicanii din Senat introduseseră deja un proiect de lege cu noi sancțiuni împotriva Moscovei, mai dure decât cele luate de Casa Albă, dar nemulțumirea unui șef democrat de comisiei senatorială față de politica externă a propriului președinte este ceva mai rar.

Atât Corker cât și Menendez au părut vizibil exasperați pe tot parcursul audierii de miercuri. La un moment-dat, când Victoria Nuland a început să vorbească despre ce s-ar fi întâmplat dacă administrația Obama nu sancționa Rusia deloc, Corker a întrerupt-o spunând: „Nu vrea să ascult asta”.

Ca urmare Nuland a spus că administrația Obama este în contact cu europenii în privința calendarului unor eventuale noi sancțiuni, și a insistat că este preferabil ca Statele Unite să coopereze cu UE.

Nuland a mai spus că sancțiunile deja adoptate sunt eficiente, că datorită lor au fost posibile alegerile prezidențiale ucrainene din mai și retragerea a zeci de mii de militari ruși de la granița cu Ucraina.

„Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”, a spus Nuland.

Corker a făcut o lungă pauză și a spus: „Mi-e rușine. Mi-aș dori ca administrația să nu mai facă declarații publice prin dumneavoastră și prin alții când e așa de limpede că nu o să ia nici un fel de măsuri”.

Ca răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia și la sprijinul Moscovei pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei, administrația Obama a adoptat sancțiuni individuale împotriva unor cetățeni și firme, însă nu împotriva unor întregi sectoare economice rusești.

Dar Victoria Nuland a declarat miercuri că administrația Obama va introduce asemenea sancțiuni mult mai dure dacă Rusia nu-și schimbă „decisiv” politica din Ucraina.” (subl. mea)

Si atunci intrebarea care se impune in mod necesar este: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? 😡

Pe de alta parte iata un alt articol interesant tot de pe saitul Radio Europa Libera:

„Cu Putin în inimă”

Se arata ca:

În Spania, politica Kremlinului este susținută de radicali – atât de cei de dreaptă, cât și de cei de stânga – un articol de Victor Cerețki.

În Spania, la fel ca și în alte țări din Europa de Vest, există oameni care se consideră prieteni sinceri ai Rusiei și susțin politica lui Vladimir Putin. Poziția lor este determinată de diverși factori, inclusiv de unii care țin de situația internă din Spania.

Cândva, în perioada Uniunii Sovietice, lucrurile în privința „prietenilor” Moscovei din Spania erau clare. Era vorba despre membrii Partidului comunist și simpatizanții acestuia. Iar atunci când partidul comunist spaniol a renunțat în anii ’70 la linia generală a mișcării comuniste trasate de Moscova, s-a găsit o alternativă. În locul tovarășilor care au pășit pe calea așa-numitului „eurocomunism”, adică a celor care au recunoscut valorile democrației, pe lista prietenilor a apărut o nouă organizație, numită Partidul comunist al popoarelor Spaniei. Întreținută pe banii Moscovei, aceasta juca rolul de principal prieten al URSS și propagandist al „modului sovietic de viață”.

Despre acele timpuri își amintește veteranul mișcării comuniste, Jose Luis Vargas: „Primeam un ajutor foarte mare din partea Uniunii Sovietice. Dar ajutorul niciodată nu este dezinteresat. Cei care ajută au și tendința de a comanda. Este în natura firii umane”…

În paralel, și tot pe banii Moscovei, în toate regiunile mari ale Spaniei începând cu sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’90 au existat comunități de prietenie cu Uniunea Sovietică. Acolo spaniolii puteau privi filme sovietice, puteau împrumuta cărți de la bibliotecă, învăța limba rusă și, iar la recomandarea comunităților chiar puteau primi posibilitatea de a merge în URSS la studii. După colapsul Uniunii Sovietice tot acest sistem de asistență acordată și partidului, și comunităților de prietenie s-a destrămat de la sine.

Însă, cât nu ar fi de paradoxal, cu timpul numărul „prietenilor Rusiei” în Spania nu numai că nu s-a micșorat, ci chiar a crescut – din contul noilor grupuri de populație, spune istoricul și politologul de la Madrid, Sesar Vidal Mansanarez, într-o discuție cu corespondentul postului de radio Svoboda. Acest lucru s-a produs, în opinia sa, fără vreo investiție financiară din partea Moscovei. Fenomenul, în opinia cercetătorului, are câteva explicații.

Cea mai simplu de explicat este poziția pro-rusească a veteranilor „prieteniei” – a comuniștilor și altor persoane, de cele mai multe ori cu viziuni de stânga, legate într-un fel de Rusia. Mulți și-au păstrat sentimentele de pe vremuri și nu vor să renunțe la acestea, chiar dacă deja de mult timp nu mai primesc niciun fel de subsidii pentru asta.

La Madrid, de exemplu, există asociația „Troika”. Fondatorul ei, actorul de teatru și regizorul Jose Luis Ceca, a învățat cândva în Uniunea Sovietică: „Troika este o asociație culturală, artistică, teatrală. Scopul nostru este ca cele două popoare – rus și spaniol – să se cunoască reciproc. Este o asociație de prietenie cu Rusia. Noi facem poduri între popoare, punem accent pe cunoașterea de către spanioli a culturii, a vieții din Rusia. Invităm aici oameni de cultură, actori ruși. Este un fel de forum de prietenie între popoare”.

Dar, așa cum a remarcat de curând un spaniol plin de sarcasm, cu Rusia nu ai cum să prietenești așa, pur și simplu. Trebuie neapărat să prietenești „împotriva cuiva”. Acum, de exemplu, împotriva Ucrainei. Poate că anume din acest motiv asociația „Troika” a și organizat la sfârșitul lunii iunie la Madrid o expoziție fotografică despre evenimentele din această țară – o expoziție, bineînțeles, de orientare pro-rusească.

Jose Luis Ceca spune: „Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă în

„Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o tragedie…”

Ucraina este o tragedie. Expoziția povestește cum în această țară a apărut valul de fascism. Este vorba anume despre fascism, favorizat de autoritățile Ucrainei. Expoziția este un apel de a opri fascismul, orice mișcare ultranaționalistă”.

Trebuie remarcat că organizații de prieteni ai Rusiei asemenea „Troikăi” în Spania nu sunt foarte multe. Dar cu totul pe neașteptate și relativ recent această tabără a fost completată de adepții stângii radicale din Spania. La alegerile locale de diferite nivele aceștia iau nu foarte multe voturi de la alegători, dar în schimb sunt foarte activi în stradă, provocând periodic dezordini cu incendierea containerelor de gunoi și spargerea vitrinelor.

În trecutul nu foarte îndepărtat stânga radicală era destul de ostilă Rusiei, considerând renunțarea la comunism și „prietenia acesteia cu capitalismul” drept o trădare a moștenirii sovietice. Dar acum, se pare, totul s-a schimbat. Înarmați cu tricolorul rusesc și portrete ale lui Putin, aceștia se adună în fața ambasadei Ucrainei pentru a protesta împotriva „huntei rușinoase”. La sediul său din centrul Madridului, numit „Potiomkin” – în cinstea cunoscutului crucişător, stângiștii organizează de exemplu mitinguri de susținere a populației de limbă rusă din sud-estul Ucrainei.

Interesul „stângiștilor” pentru Rusia este explicat de politologii spanioli în particular prin încercarea de a găsi o alternativă sistemului existent în prezent în Spania. Atitudinea lor față de democrația occidentală este extrem de negativă – ei nu acceptă de exemplu parlamentarismul, economia de piață, Uniunea Europeană, globalizarea și așa mai departe. Iar Rusia este acum percepută ca un inamic a civilizației occidentale, de aici vine și simpatia.

Un interes cu mult mai mare pentru cercetare, în opinia lui Vidal Mansanarez, este prezentat de prietenii și aliații Moscovei din rândul forțelor ultraconservatoare spaniole, nostalgice după vremurile totalitarismului. De la regimul generalului Franco aceștia au moștenit ideea că Spania are un loc excepțional, deosebit în lume. Conservatorii stau, bineînțeles, pe baricada ideologică de partea opusă „stângiștilor” și nu au pretenții față de capitalism. Dar și mai mult ei nu iubesc Uniunea Europeană, acuzând-o de toate problemele Spaniei, în particular, de criza economică actuală. În plus, conservatorii în mod tradițional nu au o dragoste prea mare față de SUA. Astfel încât „obiectul” principal împotriva căruia conservatorii spanioli „prietenesc” cu Rusia, la fel ca și în cazul „stângiștilor”, este democrația occidentală.

Sunt caracteristice în acest sens afirmațiile bloggerului Jose Manuel Hoiga – acesta pur și simplu preia postulatele propagandei rusești în raport cu Ucraina: „SUA și UE au finanțat lovitura de stat din Ucraina. Știm despre asta, pentru că au fost publicate conturile – SUA au cheltuit pentru asta cinci miliarde de dolari. Mai mult decât atâta nu se poate! Totul este evident! La Kiev nu există un guvern legal, acolo este o huntă de rebeli apărută în urma loviturii de stat. Este cunoscut și faptul că militanții au fost pregătiți în Polonia – tot pe banii SUA. Iar în prezent hunta ilegală de rebeli este consultată de CIA și FBI”.

Conservatorii, potrivit lui Vidal Mansanarez, la fel ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de

„Conservatorii, ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de opinia publică mondială…”

opinia publică mondială. Nu este de mirare că în paginile presei de orientare conservatoare apar articole care pot părea ca fiind „comandate” de Moscova.

De exemplu, comentatorul holdingului media Intereconomia, José Javier Esparza, în articolele și comentariile consacrate evenimentelor din Crimeea și din Ucraina argumentează în favoarea poziției Rusiei. Materiale cu un caracter și mai evident pro-rusesc pot fi găsite și pe site-ul publicației electronice El Espia Digital – „Spionul digital”. Aceasta retransmite postul de televiziune „Rusia astăzi” în limba spaniolă, preia articole din presa rusească. Publicația este specializată pe informații cu caracter politico-militar. Potrivit directorului acesteia, colonelului în rezervă Juan Agilara, publicația apare cu susținerea „unui grup independent de adepți ideologici”, printre care sunt mulți foști militari și colaboratori ai serviciilor speciale.

În același timp, trebuie remarcat faptul că acești conservatori – de obicei sunt reprezentanți ai păturilor înstărite – au o anumită influență și asupra politicii curente a Spaniei. În ceea ce privește mediile de afaceri, unde conservatorii au de asemenea a anumită pondere, aici apropierea ideologică se complementează cu interesul de a dezvolta relații cu Rusia în special în domeniul turismului și a investițiilor de capital.

[trad. Lina Grâu]”

Ce parere aveti de asta? Reiau intrebarea pe care am pus-o mai sus: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? Se asteapta, oare, ca sa ajungem sa-l avem cu totii pe „Putin in inima”? 😡

In alta ordine de idei… Orwell: „1984” – varianta romaneasca…

Iata ce ne arata tot Radio Europa Libera:

România 2014: Legile supravegherii și epigonii lui Orwell

„Performance la București împotriva legilor supravegherii adoptate recent de Parlamentul României.

Legile supravegherii se află acum în faza de promulgare de către Președintele României. Acțiunea de joi din fața sediului Serviciului Român de Informații este un preambul la protestul care va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, la sediul central al SRI din capitala României (Bulevardul Libertății Nr. 14). Galerie foto și text de Mihai Stan.

Comunicatul organizației neguvernamentale Miliția Spirituală, activă în zona protecției drepturilor și libertăților cetățenești:

„Miliția Spirituală a organizat azi [joi] un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice.

Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc.

De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay.

În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte.

Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a schemei de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente).

Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată.

Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!” „

De asemenea titreaza si Realitatea:

Protest în faţa sediului SRI faţă de legile supravegherii. Jandarmii au intervenit – UPDATE

Se arata ca:

„Un protest faţă de legile supravegherii a fost organizat joi în faţa SRI, de câţiva activişti ai organizaţiei Miliţia Spirituală, care au blocat intrarea în sediul central al instituţiei.

UPDATE: Blogul ActiveWatch anunţă că trei activiști Miliția Spirituală au fost sancționați astăzi de Jandarmeria Română cu amenzi de câte 500 de lei pe motiv că ar fi organizat o “adunare publică neautorizată” și că ar fi “blocat accesul în sediul Serviciului Român de Informații” (SRI). Cei trei au citit timp de o oră George Orwell (“1984″) pe treptele din fața SRI și aveau bannere inscripționate cu mesajele: “1984 de George Maior. (Ediție revăzută și adăugită)”, “Dumbravă, minunata lume nouă”, “Surveillance Law? What the Foucault!”, care făceau referire la autorii George Orwell și Michel Foucault, la abuzurile statelor totalitare, la directorul SRI George Maior și la generalul SRI Dumitru Dumbravă.

UPDATE: Jandarmii au intervenit şi i-au târât pe protestatari de pe scările sediului SRI.

Protest în faţa sediului SRI din Bucureşti. Câţiva activişti ai organizaţiei non-guvernamentale Miliţia Spirituală au blocat intrarea în sediul central al instituţiei, în semn de protest faţă de legile supravegherii.

Protestatarii au purtat un banner cu mesajul „1984, de George Maior, ediţie revăzută şi adăugită”, cu referire la romanul lui George Orwell.

„Miliția Spirituală a organizat azi un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice. Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc. De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay”, anunţă un comunicat al Miliţiei Spirituale.

„În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte. Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a structurii de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente). Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată. Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!”, mai precizează comunicatul.

Avocatul Poporului atacă legea cartelelor pre-pay la CCR

Legea cartelelor pre-pay a fost atacată la Curtea Constituţională (CC) de Avocatul Poporului, pe raţiuni legate, între altele, de ocrotirea vieţii intime şi de faptul că actul normativ nu ar reglementa criteriile obiective de stabillire a duratei stocării datelor cu caracter personal, notează Mediafax.ro.

„În conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu o obiecție de neconstituţionalitate având ca obiect Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, anunţă un comunicat al Avocatului Poporului.

În opinia Avocatului Poporului, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 26, art. 53 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

„În susținerea obiecției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului arată că soluția legislativă referitoare la obligația de a stoca datele cu caracter personal pentru o perioadă de 6 luni de la data reținerii acestora este afectată de un viciu de constituționalitate din perspectiva considerentelor reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 1258/2009. Totodată, se apreciază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice aduce atingere principiului garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private de către autoritățile publice și principiului proporționalității prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, Avocatul Poporului subliniază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice nu reglementează criteriile obiective pe baza cărora trebuie stabilită durata stocării datelor cu caracter personal, astfel încât să fie garantată limitarea sa la strictul necesar. În acest sens, se consideră că legea criticată nu prevede garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a datelor cu caracter personal.

În calitatea sa de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, mai precizează comunicatul.

Camera Deputaţilor a adoptat în 2 iulie, cu 195 de voturi „pentru”, 20 de voturi „împotrivă” şi 75 de abţineri, iniţiativa legislativă care obligă deţinătorii de cartele telefonice preplătite (prepay) să-şi prezinte datele personale de identificare.

Dacă va fi promulgată, legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, legea prevede o perioadă de un an, respectiv până la 1 ianuarie 2016, pentru ca posesorii de cartele preplătite să aibă posibilitatea de a furniza operatorilor de telefonie datele personale de identificare.

În caz contrar, legea prevede anularea numărului de telefon.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională a decis, marţi, că Legea 82/2012, cunoscută drept legea ”Big Brother”, este neconstituţională, hotărârea fiind luată în unanimitate.

Conform unui comunicat al CC, cu unanimitate de voturi, Curtea „a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale”.

Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.”

Chiar nu mi-ar placea sa traiesc intr-un astfel de univers. Concentrationar. Totalitar. Este uluitor sa constat cum se lupta in zilele noastre impotriva libertatii! Si fac o comparatie cu anii ’90 cand se traia, cand se respira libertate, acea libertate cucerita cu varsare de sange in Decembrie ’89. Este uluitor pentru mine sa constat ca revin practicile totalitarismului!! Si cum prea putini oameni protesteaza impotriva unor asemenea abuzuri! Inadmisibil ce se intampla!

Update 2

Iata o interesanta analiza publicata de Romania Libera:

Analiză Der Spiegel. O alegere dificilă pentru Germania: America sau Rusia?

Se arata ca:

Orientarea politicii externe a Germaniei este, mai mult ca niciodată, pusă în discuție de ultimele evoluții ale scandalului de spionaj american la Berlin. Problema este atât de gravă încât trei jurnaliști germani de la Der Spiegel – Markus Feldenkirchen, Christiane Hoffmann și René Pfister – au ajuns să se întrebe dacă, pe viitor, Germania se va situa de partea Statelor Unite ale Americii sau de partea Rusiei.

Întrebarea din titlul materialului din prestigioasa publicație germană – Va fi America sau Rusia – este cu atât mai actuală cu cât un recent sondaj efectuat de Fundația Körber arată că la întrebarea „Cu ce țară ar trebui să coopereze Germania în viitor?” aproape 56% au indicat Statele Unite și 53% au numit Rusia. Articolul punctează cele mai importante momente ale scandalului de spionaj, ajuns la punctul de maximă intensitate atunci când guvernul de la Berlin i-a cerut șefului biroului CIA din Germania să părăsească țara.

Cei trei jurnaliști explică și complicata situație internă a Germaniei, condusă de cancelarul Angela Merkel în fruntea unei coaliții ce include cele două mari partide – Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat. Thomas Oppermann, liderul parlamentarilor social-democrați declara, după izbucnirea scandalului referitor la acțiuni de spionaj în favoarea SUA în care ar fi implicați angajați a serviciului german de informații externe (Bundesnachrichtendienst – BND) și ai ministerului german al Apărării, că – în cazul în care acuzațiile vor fi confirmate de comisia de investigare – este cel mai grav atac asupra parlamentului și instituțiilor democratice ale Germaniei.

Cancelarul Angela Merkel, care și-ar dori, potrivit Der Spiegel, să își vadă țara ferm ancorată în alianța occidentală și partener loial al Americii, are astfel de înfruntat și enervarea colegilor de coaliție, și opinia publică tot mai nemulțumită de relația cu SUA, ajunsă în prezent la cel mai scăzut nivel de încredere și la cele mai îngrijorătoare tensiuni.

De cealaltă parte, acțiunile Rusiei în criza ucraineană au readus în atenție subiecte uitate după încheierea Războiului Rece și căderea Zidului Berlinului: identitatea națională și antagonismul Est-Vest. Un sondaj Der Spiegel a arătat că 57 la sută dintre germani consideră că țara lor ar trebui să dea dovadă de mai multă independență față de Statele Unite în politica externă. Astfel încât, spun cei trei autori, se impune atenției o altă întrebare inconfortabilă, dacă nu cumva relațiile strânse cu Occidentul au fost doar un fenomen de tranziție, și nu o tendință pe termen lung.

Relația cu America

După război, cancelarul tinerei Republici Federale Germane, Konrad Adenauer, a ales integrarea țării sale în blocul occidental, mișcare încheiată cu aderarea la NATO în 1955. Relația germano-americană a continuat să fie foarte bună vreme de decenii, până în momentul în care George W. Bush, după atentatele de la 11 septembrie 2001, a anunțat intenția SUA de a interveni militar pentru înlăturarea de la putere a liderului irakian Saddam Hussein. Cancelarul german din acel moment, social-democratul Gerhard Schröder, s-a opus deschis unei intervenții militare în Irak.

Materialul din Der Spiegel trece în revistă momentele de manifestări antiamericane din Germania, de la mișcările contra războiului din Vietnam, din anii 60 și cele legate de politica privind rachetele a NATO până la momentele actuale. O sumă de evenimente, precum războiul din Irak, scandalul Guantanamo, folosirea dronelor în război, criza financiară, scandalul NSA și temerile privind practicile gigantului IT Google, au sporit neîncrederea germanilor în America.

Pe lângă pacifiști și reprezentanții stângii, și germanii de rând au sperat că venirea la Casa Albă a lui Barack Obama va reuși să refacă prietenia și încrederea între cele două țări. Însă, spre dezamăgirea germanilor, se arată în articol, „Obama nu a transformat Casa Albă în sediu al ONU”. Nu a închis Guantanamo, nu a eliminat pedeapsa cu moartea, însă a înlocuit forțele speciale ce ucideau străini cu drone pilotate din cazărmi cu aer condiționat care execută persoanele de pe o listă semnată de Obama, mai spun cei trei autori.

Potrivit ambasadorului american la Berlin, John Emerson, în ciuda unor lucruri care au mers prost în ultima perioadă, alegerea Germaniei între SUA și Rusia ar trebui să fie simplă. Cine are o presă liberă, cine permite un control al poporului asupra serviciilor secrete, Rusia sau Statele Unite? Emerson, care consideră că germanii au avut așteptări prea mari de la Obama, spune că cele două țări împărtășesc, până la urmă, aceleași valori, astfel că ar trebui să rămână de aceeași parte.

Articolul citează și poziția lui Friedrich Merz, președintele unui grup ce promovează prietenia cu SUA, numit Atlantic Bridge, ocupat în prezent cu promovarea acordului transatlantic de liber schimb. Merz, un suporter inveterat al economiei de piață, se arată frustrat de divizarea ideologică din Statele Unite, căreia îi preferă democrația mai temperată de tip european. Cu privire la ultimul scandal de spionaj, însă, președintele Atlantic Bridge spune că dacă acuzațiile se vor dovedi adevărate este timpul ca astfel de practici să înceteze.

Antiamericanismul a ajuns și la un alt nivel. Faptul că relațiile cu America au devenit neatractive este dovedit, în opinia autorilor, și de faptul că a face parte din grupul de prietenie Germania-SUA din Bundestag este acum aproape indezirabil. Nici activitatea în alte organizații de promovare a relațiilor cu Statele Unite nu mai este ceva dezirabil pentru mulți politicieni.

Autorii materialului notează că mulți americani văd Germania ca pe un copil devenit adult, dar care ezită să părăsească locuința părintească și să-și asume responsabilități. SUA au dus greul operațiunilor militare din Afganistan, tot ele suportă peste 70% din cheltuielile militare al NATO și sunt și țara ce trebuie să controleze expansiunea noii superputeri de la Beijing. Pacifismul Germaniei Federale din timpul Războiului Rece a fost posibil sub umbrela nucleară a Statelor Unite, însă odată ce acesta s-a încheiat, americanii n-ar avea nimic împotrivă ca țările europene și mai ales Germania să-și asume responsabilități în politica globală, cel puțin în imediata lor vecinătate.

Gary Smith, șeful Academiei Americane din Berlin consideră, citat de Der Spiegel, că germanii suferă de un exces de moralitate atunci când reacționează violent la ascultarea telefonului cancelarului Angela Merkel, uitând că SUA sunt singura putere mondială democratică și că Rusia sau China nu ar avea niciun fel de scrupule cu privire la acțiuni de spionaj. Germania nu vede lucrurile în ansamblu, consideră Smith, atunci când este enervată de situațiile în care America își arată mușchii, dar se ține departe de a participa la soluționarea unor crize precum cea din Libia. Cine se așteaptă germanii să îl oprească pe Puțin atunci când va dori să mai anexeze teritorii ale altor țări din vecinătate, așa cum a făcut cu Crimeea, se întreabă retoric Gary Smith.

Relația cu Rusia

Autorii materialului oferă apoi o comparație a ambasadei americane, o adevărată fortăreață păzită de oameni obsedați de control, cu cea rusă, la care toată lumea tratează cu lejeritate problemele de securitate. Iar ambasadorul Vladimir Mikhailovich Grinin, un bun vorbitor de germană, spre deosebire de cel american și un bun cunoscător al vieții sociale și politice din țara în care își are misiunea, spune că Germania este țara europeană cea mai apropiată de Rusia.

În viziunea lui Grinin, nu există contradicții între Est și Vest, iar relațiile dintre Rusia și Occident trebuie văzute ca un triunghi format din Statele Unite, Federația Rusă și Uniunea Europeană, în care rolul preponderent îl joacă Germania. Aceasta din urmă, fiind țara care îi înțelege foarte bine atât pe ruși cât și pe americani, ar trebui să joace rolul de mediator, astfel încât să fie găsit un limbaj comun. Cei trei autori ai materialului din Der Spiegel vorbesc despre relația specială germano-rusă notând că butada „Niciodată încă un război contra Rusiei” nu este doar un efect al pacifismului de după al doilea război mondial.

Pe baza povestirilor unui umorist rus ce deține un club în Berlin, materialul vorbește despre relația specială dintre germani și Siberia. Pornind de la un citat dintr-un istoric german ce spune că poporul său a văzut spiritualitatea din peisajul siberian, umoritsul Vladimir Kaminer brodează pe tema relației speciale germano-ruse bazându-se pe poveștile televizate despre Siberia difuzate de televiziunile germane după Crăciun. Kaminer spune că, pentru Germania, Statele Unite sunt ca un tată rău, în timp ce Rusia este un fel de frate mai mic pe care îl privești cu indulgență. Și nu uită să amintească faptul că țarul Petru cel Mare i-a rugat pe germani să-l ajute să modernizeze Rusia și că cele două țări, deși au făcut multe greșeli în trecut, deăind una de alta, ca orice vecin.

El crede că petrecerile pe care le organizează, cu muzică rusească și vodca curgând în valuri sunt apreciate de germani pentru că aceștia, obișnuiți să se gândească mereu la viitor, tânjesc după prezentul rusesc, după modul rușilor de a uita ziua de mâine.

Ce poate face Germania

În anii din urmă, scrie Der Spiegel, a fost destul de ușor să crezi într-o Rusie bună. Moscova părea să se apropie de Occident prin includerea în G8 și Consiliul NATO-Rusia. Iar Germania nu părea să aibă motive de teamă, după reunificare. Dar criza ucraineană a redeschis criza pe care o credeau încheiată cei care se amăgeau cu viitorul democratic al Rusiei. „Rusia nu este un partener, în acest moment”, declara ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, după începerea crizei din Ucraina. În acest moment, Berlinul se găsește în situația de a construi o punte de legătură cu o Rusie cu o retorică tot mai antioccidentală și naționalistă, tot mai intolerantă față de minoritățile naționale, religioase și sexuale și motivată de a-și regăsi semnificația pierdută odat cu prăbușirea URSS.

Germanii sunt divizați în ceea ce privește poziția față de Rusia. Cei care înainte o priveau cu neîncredere se simt acum răzbunați, în timp ce partizanii Moscovei pledează pentru a i se acorda mai multă înțelegere. Potrivit unui sondaj Der Spiegel, trei sferturi dintre germani spun că încrederea lor în Rusia a scăzut, dar cu toate acestea aproape 40 la sută dintre respondenți și-ar dori ca Germania să colaboreze mai strâns cu Rusia în viitor.

Pentru diplomația germană, care se mândrea cu relațiile speciale cu Moscova, acum Rusia a devenit inpredictibilă. Nimeni nu-i cunoaște lui Puțin adevăratele intenții. Încearcă doar să limiteze extinderea NATO și UE către Est sau vrea să reconstruiască Uniunea Sovietică, a cărei cădere o consideră cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20. Dificultățile din această relație, cândva privilegiată, au ieșit la iveală în mai, cu ocazia unei întâlniri a forumului germano-rus o organizație similară Atlantic Bridge, la care a participat și unul dintre apropiații lui Puțin, Vladimir Yakunin, care a declarat că e mândru că este rus. Doar că valorile occidentale pe care Rusia și Europa vor să le împărtășească nu sunt tocmai cele pe care oamenii dintr-o societate creștină și-ar dori să le vadă: antiamericanism, homofobie și intoleranță.

„Americanii nu știu nici măcar unde este Crimeea”, a declarat Yakunin, care i-a chemat pe europeni să se alăture Rusiei în lupta contra liberalismului totalitar. „Esența democrației nu este femeia cu barbă, ci suveranitatea poporului”, a spus el cu referire la câștigătorul Eurovisionului, Conchita Wurst.

În aceste condiții, Germania este nevoită să se întrebe dacă Rusia poate fi o țară democratică, de fiecare dată când reflectează asupra relației cu Moscova. Puține declarații au atras mai mult atenția decât cea a fostului cancelar Gerhard Schröder (în prezent președinte al unei companii rusești – n. red.), care spunea despre Vladimir Puțin că este un „democrat fără cusur”, părând astfel să nege tendințele autoritariste ale liderului de la Kremlin. De altfel, și pro-rușii germani sunt expuși tendințelor autoritariste, dacă e să luăm în considerare acuzațiile aduse acestora de istoricul Heinrich August Winkler, care îi consideră similari cu naziștii. Ceea ce este complet greșit, cred cei trei autori ai materialului Der Spiegel, care consideră că Germania este țara care îi poate înțelege cel mai bine pe ruși fără a-și periclita poziția în lumea occidentală. „Nu se pune problema menținerii unei poziții echidistante față de Occident și Rusia, și cu siguranță nu este o alegere între democrație și regim autocratic” Poziția geografică centrală a Germaniei nu duce și la adoptarea unei poziții ideologice care să împace cele două tendințe.

Sociologul și filozoful Jürgen Habermas atrăgea recent atenția că că Germania este pe cale să alunece într-o poziție semi-hegemonică foarte periculoasă. Dar aceste îngrijorări nu sunt justificate, spun autorii articolului. „Germania nu mai trebuie să se teamă de sine însăși.” Potrivit unor sondaje la nivel internațional, Germania este cea mai popualră țară pentru foarte mulți oameni. Pretenția ca Germania să-și asume un rol mai consistent în politica internațională este aproape unanimă. În tmpul crizei economice, Berlinul și-a asumat cea mai mare parte a poverii fiscale și econmice și, ca mare putere, a fost criticată din acest motiv.

Ieșirea din alianța occidentală nu este o opțiune pentru Germania, consideră jurnaliștii. Apartenența la NATO a adus Germaniei mai mult de jumătate de secol de securitate și pace, iar trei sferturi dintre germani sunt convinși că această alianță este necesară și după încheierea Războiului Rece. Majoritatea zdrobitoare a germanilor nu pun la îndoială apartenența țării lor la Occident.

Germania poate să devină mai independentă în relație cu Statele Unite. Schröder a refuzat să implice Germania în războiul din Irak și asta a fost o decizie corectă, consideră autorii materialului, precum și un semnal că Berlinul nu vrea să participe la o acțiune bazată pe o minciună. Obama a renunțat la politica războinică a lui Bush, dar nu și la metodele acestuia de spionaj.

Merkel poate explica Statelor Unite că nu este dispusă să accepte procedeele NSA, dar până acum admonestările sale nu l-au impresionat pe Obama, așa cum dovedește ultimul scandal de spionaj. Din acest motiv ar fi corect ca Germania să-i ofere azil lui Snowden, cred cei trei autori. Desigur că acestă decizie va avea un preț – relațiile cu SUA vor fi aproape înghețate pentru o vreme. Dar numai așa ar putea Berlinul să critice politicile lui Puțin. În acest moment, o parte din simpatia germană pentru Vladimir Puțin derivă din sentimentul că nici SUA nu sunt cu mult mai bune, dispuse cum sunt să încalce legislația internațională atunci când nu mai găsesc soluții politice.

„Germania și-a întins aripile în ultimele două decenii. Iar acum nu se mai poate ascunde îndărătul altcuiva. În schimb, Germania poate conduce Europa către un rol politic independent. Ea poate arăta Rusiei ce ar avea de câștigat dacă ar deveni o parte a Occidentului. Dar trebuie, de asemenea, să traseze limite clare dacă Moscova reintroduce violența ca unealtă politică și îi amenință aliații. Pentru america, o Germanie ce-și asumă acest rol s-ar ptea să nu fie un partener comod, dar acesta ar putea oferi un moment de ușurare Americii”, încheie cei trei jurnaliști de la Der Spiegel.”

De asemenea, de citit si…

Ministrul german de Finanţe: Americanii dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”

Se arata ca:

Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, a apreciat, joi, că Statele Unite dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”, după descoperirea a două posibile cazuri de spionaj al agenţilor germani în favoarea agenţiilor de informaţii americane, informează Mediafax.

Schäuble a mai spus că „este extrem de prostesc ca Statele Unite să recruteze la noi persoane de a mâna a treia. Iar în faţa unei asemenea prostii, nu poţi decât să plângi”. Apoi a adăugat că „acest lucru nu o amuză pe cancelar.

Pentru a doua oară în cinci zile, justiţia germană a deschis o anchetă, miercuri, în privinţa unui presupus spion care lucrează, potrivit presei, pentru Washington, un caz care tensionează şi mai mult relaţiile dintre Statele Unite şi Germania.

După primele dezvăluiri, vineri, în privinţa unui agent al serviciilor de informaţii germane suspectat că lucrează şi pentru CIA, Parchetul federal a anunţat că anchetează un nou caz de presupus spionaj pentru o ţară străină, fără a preciza care este aceasta.

De această dată, presa a vorbit despre un ofiţer al Bundeswehr, care ar lucra pentru Statele Unite. Cazul este considerat „mai grav” decât primul, potrivit surselor citate.”

Epilog

Agerpres

Germania și SUA rămân bune prietene, în pofida suspiciunilor de spionaj (Kerry)

Germania și SUA rămân „bune prietene” în pofida valurilor provocate de suspiciunile de spionaj, a declarat duminică secretarul de stat american John Kerry, în cursul unei conferințe de presă comune la Viena cu omologul său german Frank-Walter Steinmeier, informează France Presse.

„Lăsați-mă să subliniez că relația între SUA și Germania este strategică, noi avem o cooperare politică enormă și suntem buni prieteni”, a declarat Kerry.

Cei doi miniștri au abordat subiectul cu ocazia unei serii de reuniuni la Viena pentru a încerca să deblocheze negocierile asupra programului nuclear iranian.

Ei au vorbit, de asemenea, despre dosarele Iranului, Afganistanului și Orientului Mijlociu, a explicat șeful diplomației germane Frank-Walter Steinmeier.

„Aceasta ne arată că relația transatlantică între Germania și SUA este necesară, în pofida dificultăților din aceste ultime săptămâni”, a afirmat ministrul german. „Vom lucra pe o bază fundamentală de respect mutual”, a adăugat el.

Explicațiile între cele două țări intervin după spectaculoasa decizie de joi a Berlinului de a-l expulza pe șeful spionajului american în Germania — o măsură rarisimă în cadrul NATO — ca urmare a arestării a două persoane suspectate că au spionat în beneficiul SUA.

Într-un interviu înregistrat sâmbătă la televiziunea publică ZDF, cancelarul german Angela Merkel a cerut Washingtonului să-și schimbe comportamentul în materie de spionaj. „Sper, desigur, că ceva se va schimba”, a declarat Merkel.

„Nu mai trăim în perioada Războiului rece în care fiecare era, probabil, neîncrezător în fiecare”, a adăugat ea.”

Dar interesant este si punctul de vedere al Angelei Merkel:

Ziare.com

Merkel recunoaste: SUA vor fi greu de convins sa renunte la spionarea Germaniei

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a recunoscut ca SUA vor fi greu de convins sa renunte la practicile lor de spionaj in Germania, dar a insistat ca este important ca deosebirile de atitudine pe tema activitatii serviciilor secrete trebuie scoase in evidenta.

„Nu cred ca este usor sa convingem SUA sa schimbe radical activitatea serviciilor lor secrete, este vorba de o luare de pozitie generala. De aceea trebuie sa fim clari in ceea ce priveste faptul ca avem abordari diferite”, a spus Merkel in traditionalul interviu din timpul verii, care va fi difuzat duminica de canalul doi al televiziunii germane ZDF.

Scandal de spionaj: Germania declanseaza vanatoarea interna

Intrebata daca are asteptari in privinta unei schimbari de atitudine din partea SUA, Merkel a spus ca nu poate prevedea o asemenea schimbare, dar ca, evident, si-o doreste. Merkel a insistat ca practicile de spionaj ale SUA dezvaluite recent nu au nimic de-a face cu o cooperare intre prieteni. „Nu mai traim in perioada Razboiului Rece cand probabil ca nimeni nu avea incredere in nimeni. Cred ca serviciile secrete din secolul al XXI-lea trebuie sa se concentreze pe lucruri importante si sa colaboram foarte strans cu americanii. Doresc ca aceasta (colaborare) sa continue”, a spus cancelarul german, citata de AFP.

Germania: Nou caz de spionaj al americanilor

„Nu poate exista incredere cand cineva trebuie sa plece de la premisa ca este spionat. Vrem o cooperare intre aliati, iar asta nu implica deloc ca trebuie sa ne spionam reciproc”, a subliniat Merkel, potrivit EFE. Insa, in ciuda criticilor, Merkel a spus ca nu vede niciun motiv pentru o reducere a cooperarii Germaniei cu serviciile secrete americane si s-a declarat impotriva suspendarii negocierilor referitoare la un tratat de liber schimb intre UE si SUA. „

🙂

Trebuie citit si…

CursDeGuvernare.ro

Valentin Naumescu / Expulzarea şefului CIA filiala Berlin. Neîncrederea Germania-SUA, la cote maximale în era postbelică

De Valentin Naumescu

Se arata ca:

„E limpede că s-a ajuns la un punct critic în relaţia bilaterală germano-americană, prin acumulări graduale de neîncredere politică reciprocă, se pare ireversibile, survenite în mai mult de un deceniu.

Cel mai probabil, fisura relaţiei transatlantice trebuie căutată în 2003, atunci când Germania şi Franţa s-au desolidarizat de Statele Unite în campania militară din Irak şi, mai mult decât atât, au blocat explicit obţinerea unui mandat politic din partea ONU şi a NATO.
În perioada sensibilă a War on Terror, fostul secretar american al Apărării, nepopularul Donald Rumsfeld, a introdus provocatorul clivaj conceptual între vechea Europă, cu referire la Germania şi Franţa (care s-ar fi îndepărtat de viziunea, politica şi valorile Statelor Unite) şi noua Europă (loială şi demnă de încrederea Americii), reprezentată de ţările din Europa Centrală şi de Est. Merită, cred eu, în contextul tensionat germano-american de astăzi, să ne amintim formula atât de criticată a lui Rumsfeld din 2003, căci aceasta ar putea fi şi chiar este, într-un fel, resuscitată…

De atunci încoace, cu perioade relative de acalmie, relaţia între principalele două puteri economice ale Alianţei occidentale a continuat practic să se deterioreze iar scandalurile de spionaj american din Europa, din ultimii ani, cu episoadele Snowden din 2012-2013 şi cu cele din ultimele zile, se pare că au umplut paharul şi au determinat Germania să recurgă la un gest politico-diplomatic cu semnificaţie majoră[1]. Şi ruşii spionează în Germania, de bună seamă (doar preşedintele Putin este „maestrul” lor, nu?) şi chinezii spionează (peste tot), dar expulzat a fost şeful structurii de informaţii a Statelor Unite, pentru activitatea care se pare că a produs cel mai mare deranj politic la Berlin, pe motivul oficial că „spionajul din partea prietenilor este inacceptabil”. Desigur, orice formă de spionaj depistat este stânjenitoare pentru statul în cauză, iar principial vorbind, cine spionează şi este prins suferă consecinţele acţiunilor sale ilegale şi imorale. Nimeni nu ia apărarea spionilor.

Prin expulzarea şefului acreditat diplomatic al reţelei americane de informaţii speciale în Germania, Berlinul vrea să spună: Halt! Până aici! Răbdarea noastră are o limită, ne deranjează în mod deosebit să fim spionaţi de aliaţi. În plus, aşa cum se ştie, Washingtonul nu a acceptat anul trecut propunerea Berlinului de a încheia un moratoriu privind interdicţia spionajului reciproc, cu precizarea oficialilor americani că „Statele Unite nu încheie astfel de acorduri limitative nici măcar cu Marea Britanie sau Canada” (a se înţelege ţări mult mai apropiate de America decât Germania), deşi este de notorietate colaborarea strategică îndelungată între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză: SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia. Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime.

Întrebarea esenţială care se pune în tot acest scandal nu este dacă, ci de ce simte nevoia Washingtonul să spioneze guvernul de la Berlin? Fireşte, răspunsul generic este simplu: pentru că nu mai are încredere în Germania. Dar ce anume menţine neîncrederea politică SUA-Germania la un nivel atât de ridicat încât Statele Unite vor să cunoască în detaliu acţiunile necomunicate public ale administraţiei germane? Aici lucrurile se complică: pentru că cele două mari puteri occidentale au început să aibă abordări diferite în chestiuni esenţiale de politică internaţională.

De exemplu (vor mai fi fiind şi altele, ceea ce până la un punct este firesc), relaţia cu Rusia şi viziunea asupra noii „Europe de Est”, reprezentată astăzi de cele şase state fost-sovietice din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, cărora vest-europenii (în principal franco-germanii) nu doresc să le acorde o perspectivă credibilă de aderare la NATO şi Uniunea Europeană, ci doar parteneriate şi asocieri moi, văzute ca simple extinderi ale pieţei comune.

În timpul crizei din Ucraina, de pildă, care a urmat anexării Crimeei, Statele Unite ar fi dorit o abordare mai exigentă a relaţiei cu Rusia şi chiar impunerea unor sancţiuni economice severe Moscovei, în timp ce Berlinul a pledat pentru moderaţie, a îndemnat Kievul la dialog cu Moscova şi a făcut în aşa fel încât reacţia Uniunii Europene să se limiteze la interzicerea vizelor pentru 33 de demnitari ruşi din eşaloanele al doilea şi al treilea, adică impact zero. Apoi, a apărut ca din senin şi înregistrarea înjurăturii subsecretarului de stat Victoria Nuland la adresa Uniunii Europene (într-o discuţie telefonică pe care o purta cu ambasadorul american la Kiev), pentru a întări întreaga argumentaţie privind dispreţul americanilor la adresa Europei puritane.

„Întâmplător”, principala putere care profită de pe urma acestui stânjenitor scandal germano-american este Rusia. Am mai spus lucrul acesta, orice blocaj în relaţia transatlantică avantajează şi consolidează poziţia Rusiei în Europa. NATO, ca principal instrument politico-militar de exprimare unitară a spaţiului occidental, este astfel anihilat din interior. Nici măcar exerciţiul diplomatic de negociere nesfârşită a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) nu mai poate salva aparenţele, mimând continuarea parteneriatului strategic America de Nord-Europa.

Care ar putea fi consecinţa deteriorării pe mai departe a relaţiei Germania-Statele Unite asupra regiunii noastre? Deloc surprinzător, am putea asista la o creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală (mai ales Polonia, România, statele baltice) şi de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia), pe multiple dimensiuni de interese: politice, militare, strategice şi de informaţii, economice, culturale, academice etc. Întoarcerea masivă a Americii în Europa, atunci când se va produce (şi nu e departe momentul!) se va produce cu certitudine în Europa Centrală şi de Est, şi va fi o contrapondere strategică la (re)apropierea tot mai evidentă, mai puternică şi mai interesată a Germaniei de Rusia. Vin, deci, americanii!
Dar nu vin neapărat de dragul „noii Europe”, să nu ne facem iluzii, ci de teama de a pierde influenţa pe un continent care înseamnă totuşi mult în sistemul relaţiilor internaţionale, aşa în declin cum este, şi mai ales pentru a contracara avansul tot mai posibil al Rusiei în relaţia cu Uniunea Europeană.

America, prin perspectiva ei globală asupra lumii, reţine doar lucrurile esenţiale din istoria continentelor, nu se pierde în detalii. Ştie însă, de exemplu, din istoria Europei (aşa cum foarte bine şi cu mult mai multe detalii ştiu şi polonezii, şi românii, şi balticii, şi ucrainenii) că fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc, de a decide pentru ele, şi că aceasta duce la un desen politico-economic al continentului care anulează ideea de Occident transatlantic. În beneficiul cui?”   

si

Noul război rece și falia Occident-Rusia

De Anne-Marie Blajan

Se arata ca:

„Rusia a avertizat din nou, miercuri, cele trei state care au acceptat scutul antirachetă pe falia care o desparte de Occident: Polonia, România, Turcia.

În realitate, cinci sunt statele care reprezintă miza geopolitică a momentului: Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Turcia se află în zona tampon dintre Occident și Rusia. În contextul creat de criza din Ucraina, parteneriatul SUA cu Polonia, România și Turcia capătă noi valente.
Rusia însă își manifestă o influență soft în Ungaria și Bulgaria. Analiștii apreciază că ele pot fi fie calul troian al Rusiei în UE, așa cum a fost considerată Bulgaria de către serviciile secrete germane, potrivit der Spiegel, fie, pe de altă parte, un intermediar ar relației Germaniei cu Rusia.

Polonia, aliatul SUA cel mai radical împotriva Moscovei

Polonia este un avanpost important al SUA în Europa Centrală şi de Est – aici la fel ca şi în România, vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă. Varşovia şi Washingtonul sunt parteneri a căror relaţie apropiată nu mai are nevoie de confirmări.

E și motivul pentru care în ultimele săptămâni au apărut în spațiul public  înregistrări ale unei discuţii private a ministrului de Externe, Radek Sirkorski, care arătau frustrarea polonezilor că SUA păreau să se fi dezangajat din regiune.

Numai că odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, Polonia – avocatul Kievului în Europa, cu un obiectiv asumat de susţinere a Ucrainei în apropierea de UE – a cerut şi a primit reconfirmări americane.

Polonia a jucat un rol esenţial în gestionarea crizei ucrainene, făcând parte din troica ce a mediat dialogul dintre fostul preşedinte, Viktor Ianukovici, şi protestatarii proeuropeni, ieşiţi în stradă în urma refuzului preşedintelui de a semna Acordul de asociere cu UE.

Mai apoi, odată cu implicarea fățișă a Rusiei în destabilizarea Ucrainei, Polonia, sprijinită de statele baltice şi mizând pe temerea lor intrinsecă faţă de fostul centru de putere din perioada sovietică, a cerut o angajare fermă a SUA şi NATO. Rezultatul: o suplimentare a trupelor americane pe teritoriul polonez, avioane de vânătoare staţionate în baze aeriene din Polonia şi asigurări că americanii şi partenerii NATO sunt ferm alături de Polonia, ţările baltice, dar şi România.

Un model de succes al fostelor state comuniste

Polonia este modelul de succes al fostelor ţări comuniste, chiar dacă acum 25 de ani nu era clasată ca favorită. Mult mai mult optimism era îndreptat spre Ungaria şi Cehia.

Şi totuşi, Polonia – la cei 10 ani de apartenenţă la UE, 15 ani ca membru al NATO şi 25 de la căderea comunismului – a avut o creştere în medie de 4% pe an (prin comparație, România a crescut cu doar 1,1% anual), în ultimul deceniu, PIB-ul/locuitor exprimat în puterea de cumpărare este la 67% din media UE şi are o economie de trei ori mai mare decât a Ucrainei, faţă de 33% din economia ţării vecine în 1098, la căderea comunismului.

Polonia a fost singura mare economie europeană care a evitat recesiunea economică. Potrivit The Economist, PIB-ul de anul trecut a fost cu o cincime mai mare decât cel avut înainte de începerea crizei în Europa. Iar Ministerul de Finanţe estimează o creştere mai mare de 3% în 2014.

Performanţele economice i-au acordat Poloniei o puternică voce în UE, atât din punct de vedere politic, cât şi economic.

Un premier puternic: Situația politică și rolul de jucător principal în gestionarea crizei din Ucraina

Criza din Ucraina a îndreptat din nou privirile liderilor europeni şi americani spre Donal Tusk şi ministrul său de externe, Radek Sirkorski. Şi nu doar privirile aliaţilor străini, ci şi ale polonezilor.

Iniţial, situaţia din Ucraina şi reacţia autorităţilor poloneze au contribuit la creşterea popularităţii Platformei Civice, partidul premierului Tusk, care scădea în sondaje pe măsură ce economia şi-a temperat creşterea şi rata şomajului a crescut.

Însă poziţionarea puternică în politica externă nu a putut să schimbe, în final, percepţia polonezilor, care îi consideră pe cei doi aroganţi şi satisfăcuţi de ei înşişi ca oameni de stat. Astfel că opoziţia a început să câştige teren. Iar scandalul provocat de publicarea unor conversaţii confidenţiale ale unor înalţi oficiali polonezi – guvernatorul băncii centrale, miniştrii de Externe, Interne şi fostul ministru de Finanţe – a nemulţumit şi mai mult publicul.

Opoziţia a cerut demisia guvernului, însă premierul Tusk a cerut şi a obţinut votul de încredere al parlamentului, demonstrând astfel că încă mai are sprijinul majorităţii.

Înregistrările în care au fost suprinse discuţii private ale guvernatorului băncii centrale şi ale ministrului de Externe au avut potenţialul de a decredibiliza guvernul Tusk şi de a pune sub semnul îndoielii performanţa economică a Poloniei, chiar în momentul în care aceasta propusese o nouă strategie energetică pentru UE.

Analiști: Un scandal fabricat de serviciile ruse, pentru decredibilitarea Poloniei

Analişti, în special americani, dar şi europeni, au afirmat că nu trebuie axclus faptul că ieșirea în public a înregistrărilor cu discuțiile înalților oficiali de la Varșovia să fie o acţiune a serviciilor secrete ruse, la fel cum a fost cazul interceptării subsecretarului de stat Victoria Nuland, în iarna trecută.

Polonia a iritat Rusia atât prin poziţia sa faţă de Ucraina – susţinător fervent al apropierii acesteia de UE – , cât şi prin propunerea de crearea a unei uniuni energetice, dar şi prin insistenţa asupra pericolului pe care îl reprezintă Rusia: unii experţi susţin că a fost exagerat de autorităţile poloneze şi că este puţin credibilă nesiguranţa afişată de ele, în condiţiile în care Polonia este membră al NATO.

Indubitabil, însă, Polonia rămâne cel mai fidel aliat al SUA în regiune. 2015 este un an decisiv: vor fi alegeri legislative şi prezidenţiale, însă oricine ar fi la putere (Platforma Civică a lui Donald Tusk sau partidul Lege şi Ordine, al lui Jaroslaw Kaczynski) atitudinea faţă de Rusia va fi aceeaşi. Poate mai radicală, în cazul celui din urmă.

Ungaria, un aliat puternic al Moscovei în Europa Centrală

Ungaria este, alături de Bulgaria, o ţară prietenă Moscovei în zona de falie între Occident şi Rusia, mai ales prin strângerea acestor legături în ultimii ani.  Regimul luiViktor Orban, care a câştigat în această primăvară alegerile cu un scor zdrobitor pentru opoziţie, tot mai autoritar, suscită nemulţumirea Bruxelles-ului.

În ultima lună, noua taxă asupra publicităţii – care pune presiune pe presa nealiniată – şi opoziţia faţă de nominalizarea lui Jean-Claude Juncker va înrăutăţi şi mai mult relaţiile Budapestei cu UE. Iar poziţia adoptată de Budapesta faţă de situaţia din Ucraina – premierul Orban a ezitat să critice Moscova, argumentând, după anexarea Crimeei, că “Ungaria nu este implicată în conflict” – nu face decât să confirme o orientare pro-estică a Ungariei, începută în 2010. Şi să izoleze ţara faţă de celelalte state din regiune.

O ţară în conflict cu UE – sprijinită financiar de Rusia

Venirea la putere a Fidesz, în 2010, a adus şi o serie deschimbări legislative controversate şi contestate în UE, ca fiind un atac la democraţie: o lege mai dură a presei, o nouă Constituţie şi dorinţa de a pune sub controlul politic banca naţională şi justiţia. Sunt doar câteva dintre măsurile care au determinat o confruntare deschisă cu UE.

Comisia Europeană nu a ezitat să deschidă de urgenţă mai multe proceduri de infringement, iar Parlamentul European şi-a exprimat “îngrijorarea pentru situaţia din Ungaria privind democraţia”.

Fidesz a adoptat un discurs eurosceptic: UE a devenit expresia impunerii unei voinţe asupra unei majorităţi aleasă democratic. UE a devenit, în viziunea premierului ungar, un “imperiu”, iar “de pe vremea imperiului sovietic nicio altă putere externă nu a îndrăznit să atenteze deschis la suveranitatea Ungariei”.

În aceste condiţii, guvernul şi-a reorientat politica externă şi a aprofundat relaţiile cu Rusia, deși pe când se afla în opoziţie, între 2002 şi 2010, Fidesz a acuzat adesea guvernul socialist pentru că urmăreşte politici pro-ruse. Ferenc Gyurcsány a fost dur criticat pentru că ar fi încheiat un acord cu Vladimir Putin, în 2008, pentru proiectul South Stream.

Odată ajuns la putere,  guvernul Fidesz nu numai că a continuat această înţelegere, dar a şi arătat că a găsit noi modalităţi de cooperare cu Moscova: în luna ianuarie a acestui an, a semnat un acord pentru ca firma rusă Rosatom să contruiască două reactoare ale singurei centrale nucleare din Ungaria.

Proiectul va fi finanţat printr-un împrumut de 10 miliarde de euro acordat de Rusia, un împrumut aprobat săptămâna trecută şi de parlamentul de la Budapesta.

Asta înseamnă că Ungaria nu va organiza o licitaţie pentru proiectul nuclear, licitaţie la care se aşteaptau companii din Franţa, Coreea de Sud şi Japonia, și cerută de legislația europeană. Însă această situaţie a suscitat din nou nemulţumirea UE, care a anunţat că va analiza acordul şi se va pronunţa dacă este legal conform regulilor de concurenţă comunitare.

În plus, CE va analiza orice ajutor de stat pe care Ungaria îl va acorda proiectului, au anunţat oficialii europeni din directoratul pentru energie.

Ungaria a prezentat documentele preliminare Comisiei Europene, iar Bruxelles-ul nu a avut până acum nicio obiecţie. Justificarea Budapestei privind încheierea acestui acord este că termenii împrumutului erau mult mai favorabili decât o dobândă de 5,2% la care s-ar fi împrumutat de pe pieţele financiare.

“Putin a făcut o ofertă foarte bună”, spunea şeful de cabinet al premierului Orban, care adăuga că acordul nu este doar un contract economic, ci o înţelegere între două state, “o foarte funcţională căsătorie din interes care devine din ce în ce mai agreabilă”.

Fidesz a preluat de la opoziţia socialistă cea mai grea povară: percepţia unei forţe politice cu simpatii pro-ruse. Liderul opoziţiei şi contracandidatul din primăvară al premierului Orban, Gordon Bajnai, promitea să ducă ţara „într-o direcţie europeană într-un mod paşnic şi calm”. Numai ca această promisiune nu a fost suficientă să atragă electoratul, care pare să fi preferat modul confrontaţional al lui Viktor Orbam de relaţie cu UE.

România, partener strategic al SUA – cu o politică incertă față de Rusia în viitor

România, alături de Polonia, este un partener strategic al SUA în regiune, iar atitudinea pro-americană a autorităţilor de la Bucureşti nu a fost pusă la îndoială. Cel puţin în primul mandat al preşedintelui Traian Băsescu şi a perioadei când PSD se afla în opoziţie. În mandatele actualului președinte, România a avut cea mai pro-americană atitudine.

Anunţând că prioritatea sa de politică externă este axa Bucureşti-Londra-Washington, la începutul preşedinţiei sale, actualul şef al statului a vrut să transmită Europei un mesaj: la vremea aceea, Franţa, Germania, Olanda găseau o serie de mijloace de presiune şi foloseau avertismente referitor la parcurgerea traseului României spre UE.

Treptat, autorităţile de la Bucureşti au înţeles că doar sprijinul Marii Britanii pentru intergrare nu este suficient, nici al Franţei – prieten tradiţional, dar care, în anumite perioade, a fost unul dintre cei mai mari critici şi oponenţi ai României. Şi au învăţat că sprijinul Germaniei este esenţial.

Integrarea deplină în UE şi NATO au devenit obiective naţionale, iar alianţa cu SUA a devenit un parteneriat solid, politic, militar şi se asteaptă şi economic.

Din 2004, declaraţiile tranșante ale unor înalţi oficiali români au acutizat ostilitatea faţă de Rusia, relațiile devenind tensionate odată cu semnarea acordului de amplasare a scutului anti-rachetă la Deveselu, în ciuda opoziției inistente a Moscovei. De-a lungul ultimului deceniu, încercările de normalizare a relațiilor cu Rusia au fost vagi, iar în ultimele luni au fost compromise, cel puțin deocamdată, de criza din Ucraina.

Apartenenţa României la UE şi NATO şi parteneriatul cu SUA au făcut ca orice derapaje democratice interne să fie contracarate şi orice sentiment de insecuritate în regiune să fie atenuat. Atât cancelariile europene, cât şi Bruxelles-ul au reacţionat la criza politică din vara anului 2012, la fel ca și SUA.

Iar criza din Ucraina a creat contextul unor reasigurări din partea SUA și a NATO privind angajamentul de securitate pentru România. Mai mulți soldați americani, amplasarea scutului antirachetă la Deveselu fac ca țara noastră să fie unul dintre avanposturile nord-atlantice în regiune și o fortificație la granița Occidentului.

An al alegerilor prezidențiale, într-o țară în care politica externă este atributul președintelui

Contextul politic românesc s-ar putea însă schimba, inclusiv din perspectiva relațiilor cu Rusia. Alegerile prezidențiale din luna noiembrie vor desemna omul care va face, în următorii 4 ani, politica externă a României – atribut pe care Constituția îl conferă președintelui.

Puterea actuală pare să fie înclinată spre o politică externă mai prietenoasă față de Rusia, susțin unii analiștii. Ei au considerat drept slabă reacția inițială a Guvernului la criza din Ucraina. Autoritățile române, la nivel guvernamental, arată că parteneriatul cu SUA și relațiile cu statele membre rămân o prioritate a politicii externe românești, cu atât mai mult în acest context regional.
Jocul nuanțelor, precum și experiența țărilor vecine – Bulgaria și Ungaria în relația cu Rusia – așează România într-o zonă de mare sensibilitate politică: noua strategie la Marea Neagră a SUA nu e construită pe jumătăți de măsură.

Bulgaria, calul troian al Rusiei în Europa

Bulgaria, la fel ca şi Ungaria, are o relaţie apropiată de Moscova, spre deosebire de celelalte ţări situate pe falia dintre Occident şi Rusia: Polonia şi România sunt pro-americane şi confrontaţionale faţă de Moscova, în timp ce Turcia cultivă o prietenie rece, în care rivalitatea completează concurența.

Bulgaria traversează o perioadă de tumult politic, începută în vara anului trecut, în care protestele populaţiei faţă de clasa politică s-au întins pe câteva luni de zile.

Considerată, la fel ca şi România, “copilul problematic” al UE, o ţară în care autorităţile convinețuiesc pașnic cu organizaţiile de crimă organizată – care în urmă cu un deceniu detonau maşini în plină stradă şi făceau din ţara de la sud de Dunăre un stat nesigur – Bulgaria a reuşit, cu reforme accelerate şi îndeplinirea condiţionalităţilor să adere la UE în 2007.

Sub atenta monitorizare a Bruxelles-ului asupra justiţiei şi luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate, dar şi cu un protectorat şi investiţii germane după criza economică din anii ’90, autorităţile de la Sofia au reuşit să obţină o normaliate a funcţionării economiei şi democraţiei, în ciuda unor remanenţe ale trecutului.

În ultimul an şi jumătate, instabilitatea a fost mai accentuată: guvernul lui Boiko Borisov, liderul partidului GERB, de centru-dreapta, a fost nevoit să demisioneze în urma protestelor bulgarilor faţă de facturile prea mari la energie pentru consumatorii casnici.

Însă socialiştii ajunşi la putere, în urma imposibilităţii GERB, câştigător al alegerilor, de a face o coaliţie, au scos din nou bulgarii în stradă, după ce l-au desemnat pe Delian Peevski, un controversat parlamentar, cu puternice suspiciuni de corupţie planând asupra sa şi legături cu crima organizată, drept şef al unuia dintre serviciile secrete ale ţării.

Protestele au determinat retragerea numirii acestuia. Bulgarii au continuat însă să îşi manifeste nemulţumirea faţă de întreaga clasă politică.

Rusia – South Stream -Bulgaria. Comisia Europeană, îngrijorată de influența Gazprom la Sofia

Bulgaria a fost mereu – şi datorită legăturilor slave – apropiată de Rusia, în ciuda unor oscilaţii ale guvernelor de la Sofia. Documente ale serviciilor secrete germane arată că Bulgaria ar fi “calul troian” al Rusiei în UE, pionul prin care Gazprom poate șubrezi şi submina unitatea Europei în privinţa unei politici energetice.

Guvernul bulgar şi Gazprom au semnat un acord prin care construirea porţiunii bulgăreşti din gazoductul South Stream a fost atribuită unor comapnii ruse, fără licitaţie. Uniunea Europeană, în mod cert conştienă de existenţa acestor înţelegeri, nu a reacţionat până de curând, folosind şi contextul crizei din Ucraina.

Luna trecută, Bruxelles-ul a cerut guvernului bulgar să sisteze lucrările la gazoduct, până când sunt analizate documentele acordului, sub suspiciunea că Bulgaria a încălcat regulile comunitare privind concurenţa pe piaţă.

Atribuirea, fără licitaţie, a unor contracte către o companie rusă, aparţinând unuia dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi aflat, în urma anexării Crimeei de către Federaţia Rusă, pe lista neagră, cu persoanele supuse sancţiunilor, este cercetată de Comisia Europeană şi face Bulgaria pasibilă suportării unor consecinţe legale.

Criza politică internă, combinată cu un atac la stabilitatea sistemului financiar bulgar

Această situaţie a dus la necesitatea organizării de alegeri anticipate, care vor avea loc în 5 octombrie. În plus, toată această perioadă de tulburări politice a fost completată de o lovitură primită de două bănci din Bulgaria: retrageri masive de capital, aparent fără niciun motiv, au suscitat temeri referitoare la stabilitatea financiară a ţării.

Banca centrală a Bulgariei a anunțat că există o încercare de destabilizare a ţării prin atacul asupra sistemului bancar şi s-a angajat că va proteja depozitele cetăţenilor.

Banca naţională a preluat controlul, spre sfârşitul lunii iunie, a băncii Corporate commercial Bank, aflată pe locul patru între instituţiile bancare din Bulgaria, după ce retrageri masive de capital au fost impulsionate de relatările presei privind afaceri suspecte ale băncii şi ale acţionarilor principali ai acesteia.

Economiştii şi agenţiile de rating au spus că nu există risc de contagiune, în timp ce filialele din Bulgaria ale băncilor străine au afirmt că operaţiunile lor sunt sigure. Totuşi, asta nu a împiedicat pe bulgari să continue să îşi retragă banii din bănci.

Ministrul de interne afirmă că există o campanie pentru a insufla panica populaţiei, prin mesaje pe internet şi telefonice. Bulgarii, care au mai trecut printr-o situaţie similară şi şi-au pierdut mare parte din economii în criza de la sfârşitul anilor ’90, nu par să fie liniştiţi de asigurările date de autorităţi.

Această problemă pentru sectorul financiar vine pe fondul unei economii fragile şi tot mai multe voci susţin că Bulgaria ar trebui să solicite sprijinul FMI.

Turcia – alianța cu SUA și dansul pe sârmă cu Rusia

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan este la putere în Turcia de peste un deceniu, iar pe întreaga perioadă a rămas foarte popular. Un sondaj publicat joi, în vederea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în luna august, arată că si acum, după o serie de evenimente care au pus la îndoială ataşamentul faţă de democraţie al premierului turc, arată că ar câştiga alegerile încă din primul tur, cu 55-56%, la o diferenţă de peste 20 de puncte procentuale faţă de reprezentanţii opoziţiei.

Premierul Erdogan nu şi-a anunţat oficial candidatura pentru prezidenţiale, partidul său AKP îşi va face cunoscut candidatul în 2 iulie, însă nu există îndoială că va candida în primele alegeri în care turcii îşi aleg direct preşedintele.  Un preşedinte cu puteri sporite faţă de situaţia actuală, dar cu prerogative mai reduse decât şi-ar fi dorit politicianul aflat în frunte guvernului de la Ankara.

O economie performantă, dar dezechilibrată și dependentă de fonduri străine

Dar pentru ca popularitatea lui Tayyip Recep Erdogan să rămână la cote ridicate, are nevoie de o economie performantă. Turcia este o poveste de succes: începând cu 2001, când autorităţile turce au fost nevoite să ia măsuri pentru redresarea după o cziră bancară. Cu ajutorul FMI.

Ankara şi-a redus cheltuielile, a pus inflaţia sub control, a introdus rata de schimba variabilă, a restructurat sistemul bancar şi a acordat şi garantat o mai mare independenţă băncii centrale şi instituţiilor de reglementare.

În 2002, când AKP a ajuns la putere, a adoptat aceeaşi politică, iar urmarea a fost o dedschidere a dialogului cu UE. În 2005 au început negocierile cu Uniunea Europeană, moment din care investiţiile străine au început să cauteTurcia.

Ţara a cunoscut un boom în infrastructură: reţeaua de autostrăzi a crescut cu mai mult de 16.000 de kilometri, numărul aeroporturilor s-a dublat, iar Turkish Airlines zboară acum în 100 de destinaţii, mai multe decât orice altă companie aeriană din lume.

Totuşi, spun analiştii, Turcia rămâne vulnerabilă pentru că depinde de fonduri străine. Ţara şi economia a fost inundată de banii Statelor Unite, iar asta a ascuns deficienţe structurale. Autorităţile, fără preocuparea pentru finanţare, nu au făcut reforme structurale profunde.

În medie, Turcia a avut o creştere de 5% pe an timp de un deceniu, între 2002 şi 2012. Însă economia sa, spun experţii, este dezechilibrată: Turcia atrage turişti (36 de milioane au fost în 2012), are o bază manufacturieră bine poziţionată pentru exporturi, un sector agricol de 62 de miliarde de dolari, o tradiţie în comerţ şi ambiţia de a deveni un hub energetic, economia se bazează încă pe consumul intern, iar consumul a crescut, pe măsură ce economiile au scăzut, este o analiză a Foreign Policy din primăvara acestui an.

Totuşi, toţi economiştii sunt de acord în a remarca succesul economic al Turciei în comparaţie cu ţările din sudul Europei şi, evident, al celor din Orientul Apropiat. berd estima că în 2014 economia turcă va creşte cu 3,6%, mai puţin decât erau aşteptările, dar mai mult decât ale celor ale vecinilor. Iar poziţia geografică şi uniunea valamă cu UE sunt avantaje competitive de neignorat.

De altfel, obiectivul premierului Erdogan este unul ambiţios: să facă din Turcia o mare naţiune şi o mare putere.  “Secolul XXI va fi secolul Turciei, acesta este obiectivul guvernului”, a spus prim ministrul la un moment dat.

Regimul autoritarist Erdogan, cu risc de radicalizare

Problema ar putea fi una politică. În ultimul an şi jumătate, Recep Tayyip Erdogan i-a îngrijorat pe prietenii şi aliaţii săi occidentali. “Turcia ar trebui să fie un partener important al SUA într-o perioadă de mare instabilitate într-o regiune-cheie a lumii. Tendinţele autoritariste ale premierului îngreunează teribil situaţia”, a afirmat Eric Edelman, fost ambasador american în Turcia, citat de The Economist.

Prim-ministrul turc a atras atenţia în ultima vreme prin emiterea mai multor legi făcute în aşa fel încât să îi ofere protecţie lui şi aliaţilor săi într-un scandal de corupţie care a izbucnit la finalul anului trecut şi care este considerat de analiştii din Turcia drept cel mai mare din istoria ţării.

În decembrie 2013, poliţia a percheziţionat reşedintele mai multor minmiştri şi ale fiilor acestora, după ce au fost făcute publice înregistrări care demonstrau implicarea lor în acte de corupţie. Mai mult, legăturile duceau la premier şi la unul dintre fiii acestuia.

Recep Tayyip Erdogan a acuzat judecători, procurori şi poliţişti că ar fi fabricat aceste înregistrări şi că este o nouă încercare a liderului opoziţiei Fetullah Gulen, un cleric sunnit aflat în exil în SUA, de a destabiliza puterea de la Ankara.

Iar pentru a pune piedici anchetei, premierul a concediat sau transferat sute de magistraţi şi poliţişti. Mai apoi a emis legislaţie care să pună sub un control guvernamental mai sever puterea judecătorească şi serviciile de informaţii şi a luat o serie de măsuri care au limitat libertatea presei şi a internetului. Temporar, a interzis Twitter în Turcia şi a ameninţat că va face inaccesibile reţelele de socializare.

Criticile interne şi internaţionale nu au avut ecou la premierul turc. Şi nu este pentru prima dată. Nici în cazul reprimării protestatarilor din parcul Ghezi, de vara trecută. O mişcare începută de tineri cu viziuni ecologiste, care s-au împotrivit demolării unui parc din Istanbul pentru a se construi pe locul acestuia un centru comercial, s-a transformat într-o revoltă care a polarizat cel mai important oraş al Turciei.

Argumentul premierului Erdogan a fost mereu susţinerea populară de care se bucură: atâta vreme cât votanţii îl sprijină, are dreptul să facă ce vrea, în ciuda opoziţiei, protestatarilor, judecătorilor şi procurorilor, sau a Europei.

Iar testul suprem au fost alegerile locale care au avut loc în Turcia în primăvară. Rezultatul acestora a întărit argumentaţia prim ministrului: 46% dintre turci au votat în favoarea partidului său.

Acest rezultat bun şi plasarea lui în fruntea opţiunilor electoratului, potrivit celor mai recente sondaje , la mare distanţă faţă de posibili contracandidaţi nu mai lasă loc de interpretări, iar analiştii sunt siguri că Recep Tayyip Erdogan va deveni primul preşeinte ales direct de cetăţeni al Turciei.

Dansul pe sârmă cu Rusia: dependență energetică și competiție regională

Criza din Ucraina şi anexarea Crimeei de către Rusia a pus Turcia într-o poziţie diplomatică sensibilă, susţin analiştii specializaţi în politica turcă. În balanţă se află angajamentele internaţionale şi parteneriatul cu aliaţii occidentali şi, pe de altă parte, relaţia economică şi politică pe care o are cu Moscova.

Turcia trebuie să îi susţină pe tătarii din Crimeea – care sunt împotriva ocupaţiei ruse. Iar Moscova a dat deja semne de bunăvoinţă: un decret din luna aprilie îi reabilizeată pe tătarii persecutaţi în perioada sovietică şi promite o „renaştere naţională, culturală şi spirituală” a grupurilor minoritare din Crimeea. În plus, companiei Turkish Airways i-a fost permisă reluarea zborurilor în Crimeea din luna iunie.

Moscova are mijloc de presiune asupra Turciei gazele naturale. În 2013, 60% din importurile sale de gaz au fost din Rusia, potrivit datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Iar in viitorul apropiat, spun experţii, această dependenţă va continua.

Totuşi, Turcia îşi propune să devină un hub energetic. Criza din Ucraina a încurajat UE să caute moduri de reducere a dependenţei faţă de Rusia, iar Ankara are oportunitatea de a-şi extinde rolul ca ţară de tranzit.

Un proiet recent care se va materializa este TAP, care va traversa Tucia şi va transporta 16 miliarde de metri cubi de gaz din Azerbaidjan spre Europa. Iar alte proiecte ar putea apărea, dacă Turcia îşi joacă bine cărţile.”

Update – DE citit si…

Evenimentul Zilei

NATO trebuie să intervină dacă Rusia va ocupa noi teritorii în Ucraina”

Se arata ca:

Preşedintele Republicii Cehe, Milos Zeman, a apreciat, într-un interviu apărut în presa cehă, că Occidentul va trebui ia aibă în vedere măsuri serioase, inclusiv trimiterea de trupe NATO, în cazul în care Rusia încearcă să ocupe noi teritorii în Ucraina.

„În acest moment, când Rusia are intenţia de a-şi extinde teritoriul său prin ocuparea de teritorii din estul Ucrainei, este necesar să se treacă de la vorbe la fapte”, a declarat preşedintele ceh, citat, azi, de agenţia ucraineană Unian, potrivit Agerpres.

”În această situaţie, eu voi insista nu numai pentru înăsprirea sancţiunilor UE, dar şi pentru pregătirea de luptă din partea NATO, inclusiv pentru posibila intervenţie de trupe ale Alianţei pe teritoriul Ucrainei”, a adăugat şeful statului ceh.

El a ţinut să precizeze că „încercarea (Rusiei) de a ocupa teritorii din Estul Ucrainei este o linie care nu trebuie trecută”.

Declaraţiile preşedintelui ceh Milos Zeman intervin în contextul în care UE ar putea adopta noi sancţiuni împotriva Rusiei în cadrul summitului de azi de la Bruxelles, Moscova fiind acuzată în continuare de susţinerea separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei prin furnizarea de arme şi echipamente militare.

În ceea ce priveşte o posibilă intervenţie a NATO, secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen, declara recent că nimeni nu vrea un nou „Război Rece” în Europa, dar că actuala situaţie ”ameninţă securitatea şi pacea obţinute după căderea Zidului Berlinului”, făcând apel la Rusia „să reflecteze mai profund la poziţia sa”.

Rasmussen dădea asigurări că NATO este ataşată obiectivelor sale de a acţiona pentru asigurarea securităţii membrilor săi, subliniind că ‘Alianţa va lua şi alte măsuri dacă va fi necesar’.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 51 comentarii

Stiri care mi-au atras atentia

Iata niste stiri care, zic eu, sunt interesante si de actualitate.

Reorganizarea administrativa

Romania Libera si Gandul:

Ponta: Decidem sâmbătă legat de invitaţia lui Băsescu; reorganizarea -prea importantă să nu discutăm

„Totodată, preşedintele PSD consideră că reîmpărţirea teritorială nu se poate face „mâine pentru poimâine”. „Dialogul, studiul de fezabilitate, consecinţele, consultarea românilor, consultarea Comisiei Europene exclud o procedură care să se întâmple mâine pentru poimâine. De altfel, este o chestiune care eu nu cred că se poate face nici măcar aşa, cu forţa”, a adăugat liderul PSD.

Ponta a spus că regiunile existente deja în România susţin ideea de regionalizare administrativ-teritorială. „Punând bazele unui sistem de dezvoltare regională prin cele opt regiuni de dezvoltare, prin cele opt regiuni care funcţionează deja, rezultatul concret este că Programul Operaţional Regional, cel care se referă la acest gen de structuri, este mult mai performant, are 70 la sută grad de contractare, spre deosebire de programul de transport sau cel pe mediu, care au sub 10 la sută. Aşa că lucrurile s-au făcut destul de bine şi s-au obţinut bani de la UE. Acea afirmaţie făcută de Boc, cu cele 10 miliarde de euro pe care România le-ar pierde pentru că nu avem regiuni, este fie o mare prostie, fie o mare minciună. Răspunsul Comisiei Europene de astăzi (vineri – n.r.) a fost extrem de clar: pe Programul Operaţional Regional, pe regiunile de dezvoltare actuale şi pe judeţele actuale, avem un grad de absorbţie a fondurilor europene foarte bun, pe care până în 31 decembrie 2013 nici nu-l putem schimba, pentru că ar însemna să schimbăm autorităţile contractante şi pierdem banii”, a afirmat Victor Ponta.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că invită partidele politice la dialog pe tema revizuirii Constituţiei şi pe cea a reorganizării administrative a ţării, în a treia decadă a lunii iunie.”

VEZI AICI CARE VOR FI CAPITALELE CELOR OPT JUDEŢE. Guvernul îşi angajează răspunderea pe noua hartă a României

Social

Romania Libera:

Romi români, atacaţi cu sticle incendiare de francezi

O tabără de romi români situată în apropiere de Montpellier a fost atacată vineri dimineaţă cu cocteiluri Molotov, dar incidentul – în care ar fi implicaţi cel puţin şase suspecţi – nu s-a soldat cu victime, relatează NewsIn.

Incidentul a avut loc între orele 4.30 şi 5.00, în apropiere de Odysseum. Tabăra atacată este ocupată de romi originari dintr-un sat situat la 60 de kilometri nord de Bucureşti.

Şase persoane ar fi implicate în acest act de vandalism. Martori oculari i-au văzut fugind după explozia a două cocteiluri Molotov. Zgomotul exploziilor a trezit întreaga tabără şi zona din vecinătate.

Agresorii au aruncat mai întâi două sticle incendiare, apoi au dat foc unei căruţe şi unui automobil pe care îl stropiseră cu benzină. Nu a fost nimeni rănit, dar pagubele sunt importante.”

Ciudat sau ni se pare noua?

Romania Libera:

Franţa a interzis cuvintele Twitter şi Facebook la radio şi televiziune

„Franţa a interzis pronunţarea cuvintelor „Twitter” şi „Facebook” în emisiunile de radio şi televiziune, cu excepţia cazului în care ele sunt folosite în cadrul unor ştiri despre cele două platforme online, informează Mediafax.

Motivul care a stat la baza acestei decizii se regăseşte într-un decret ce datează din mai 1992. Potrivit acestui decret, menţionarea unor astfel de servicii, prin pronunţarea numelor lor, reprezintă un act de publicitate. De aceea, trimiterile către „Twitter” şi „Facebook” constituie un tratament preferenţial, informează huffingtonpost.co.uk.

Christine Kelly, purtătoarea de cuvânt a Consiulului Superior al Audiovizualului (Conseil Superior de l’Audiovisuel / CSA) din Franţa, a explicat această decizie de interdicţie.

„De ce să avem un tratatement preferenţial pentru Facebook, care valorează miliarde de dolari, când există multe alte reţele de socializare care luptă din greu pentru a fi recunoscute?”, a declarat Christine Kelly pentru publicaţia L’Express. „Ar fi o distorsionare a concurenţei. Dacă vom permite ca Facebook şi Twitter să fie citate în direct, vom deschide Cutia Pandorei – alte reţele de socializare vor depune plângeri şi vor spune: «De ce nu noi?»”, a adăugat Kelly.

CSA a considerat că „trimiterea telespectatorilor şi a ascultătorilor către pagina online a emisiunii de pe o reţea de socializare, fără a cita acea reţea de socializare, prezintă un caracter informativ”. „În schimb, trimiterea telespectatorilor şi a ascultătorilor către acea pagină, menţionând reţeaua de socializare pe care aceasta a fost creată, are un caracter publicitar”, care contravine decretului din martie 1992, care „interzice publicitatea clandestină„.

În urma acestei decizii, criticile au apărut imediat în blogosferă. Bloggerul Matthew Fraser atribuie noile restricţii tradiţionalei politici franceze de protecţionism, care se manifestă mai ales atunci când este vorba de „răspândirea” culturii americane.

În 2003, Franţa a interzis utilizarea cuvântului „e-mail” în toate documentele şi publicaţiile guvernamentale.”

Este cu atat mai ciudat acest lucru, cel putin dupa parerea mea, cu cat deviza Republicii Franceze este: Libertate, Egalitate, Fraternitate ! Eu constat ca, din cand in cand, exista oameni, acolo sus, si care ne mai si conduc, dar carora nu le place libertatea! Si atunci ce fac acesti oameni: supun poporul la tot felul de privatiuni nejustificate! Evident ca au inceput criticile imediat in blogosfera. Pentru ca este prea mult! Eu pot sa inteleg ca Sarkozy e un fel de Basescu, dar si oamenii acestia, ma refer la aspectul uman, ar trebui sa inteleaga ca nu trebuie sa aiba nostalgii dupa Ceausescu. Pentru ca asa pare treaba! Pentru ca legea asta care a fost data in Franta l-ar fi uns pe suflet pe Ceausescu! I-ar fi umplut sufletul de bucurie! Ce mai lovitura imperialismului american!! Nu?

Cultural. Un eveniment trist

Romania Libera:

Criticul literar Mircea Iorgulescu a murit la 67 de ani

„Criticul literar Mircea Iorgulescu a murit marţi, la vârsta de 67 de ani, şi a fost înmormântat miercuri, la Paris, au declarat  apropiaţi ai familiei, potrivit Mediafax. Mircea Iorgulescu a murit în urma unui cancer.

Mircea Iorgulescu, născut în 23 august 1943, la Valea Călugărească, judeţul Prahova, a fost critic, istoric şi eseist literar. A absolvit Facultatea de limba şi literatura română a Universităţii Bucureşti în 1966. Între 1968 şi 1970, a fost redactor la ziarul Munca, iar în perioada 1971 – 1989, la România literară.

S-a stabilit la Paris în 1989. A făcut jurnalism radiofonic la RFI şi Radio Europa Liberă. A fost corespondent, redactor şi director adjunct al Serviciului românesc al postului Europa Liberă, între 1996 – 1999, în timp ce la RFI a fost colaborator permanent între 1989 şi 1992, în 1995 şi din 2000 până în 2008, când s-a pensionat.”

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Tot despre reorganizarea administrativa!!

Un editorial tare al lui Cristian Tudor Popescu in Gandul:

Dl Băsescu vrea să înşele Istoria cu Geografia

„Acum, aşa cum voinţa tovarăşului Stalin era invocată în anii ’50 pentru redesenarea obligatorie a hărţii României, gruparea Băsescu-Boc invocă Uniunea Europeană ca nou topograf nemilos al regiunilor. „Nu facem regiuni din judeţe, nu ne dă UE bani”. Ziarul Gândul a demontat această absurditate manipulatorie a guvernului: cum e şi firesc, Bruxellesul spune că atribuirea de fonduri UE se bazează pe calitatea şi cantitatea proiectelor prezentate de o ţară, şi nu pe mărimea unităţii administrative, care rămâne la latitudinea autorităţilor. Pe scurt, dacă nu eşti în stare să generezi proiecte valabile, poţi să ai şi o singură regiune, cât ţara, cu capitala la Cotroceni, şi nu primeşti nimic.

Dârdora geografică ce i-a cuprins pe guvernanţi nu ţine de fondurile europene, ci de alegerile româneşti din 2012. Aidoma lui Dej şi Ceauşescu, dl.Băsescu şi ai săi urmăresc să-şi întărească controlul în teritoriu cu ocazia unei asemenea reîmpărţiri pentru a forţa rezultatele electorale în condiţiile popularităţii prăbuşite a PDL. Reînfiinţarea unui soi de Regiune Autonomă Maghiară contra voturi ar putea fi un târg oricând posibil.” (subl.mea)

Un editorial foarte tare pe care il recomand a fi citit integral, la fel si articolele citate.

Si eu m-am gandit la asa ceva: adica de ce daca se reorganizeaza altfel teritoriul ar veni bani (mai multi) de la UE? Eu cred ca acest punct de vedere pe care l-au exprimat mai multi nu a fost niciodata explicat pe deplin, pe intelesul tuturor. Ar fi trebuit, dupa parerea mea, sa existe o dezbatere mai larga pe acest subiect. O dezbatere publica in care sa fie aduse argumente. De observat ce spune si Victor Ponta.

iunie 11, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu