„Fara limitari”…
Faptul ca Senatul a respins cererea de incuviintare a arestarii preventive a lui Dan Sova a starnit reactii internationale puternice. Iata ce ne spune Mediafax:
REACŢII internaţionale după votul Senatului în cazul lui Dan Şova
Se arata, printre altele, ca:
„Mai multe ambasade au reacţionat după ce Senatul a respins cererea DNA de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive în cazul lui Dan Şova. Potrivit anunţului oficial făcut în plen în urma numărătorii voturilor, ca urmare a faptului că nu a fost întrunit votul majorităţii senatorilor, Senatul nu încuviinţează arestarea preventivă a lui Dan Şova.
Ambasada Marii Britanii a precizat, miercuri, după ce Senatul a respins cererea de încuviinţare a arestării preventive a lui Dan Şova, că monitorizează evoluţiile din domeniul justiţiei, inclusiv deciziile Parlamentului în ceea ce priveşte imunitatea parlamentară.
„Ambasada britanică monitorizează evoluţiile din domeniul justiţiei, inclusiv deciziile Parlamentului în ceea ce priveşte imunitatea parlamentară. Ultimul raport al Comisiei Europene referitor la progresele României în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) notează faptul că România a devenit mai eficientă în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt. Documentul remarcă, totodată, cu îngrijorare, că Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a avut un succes limitat în a convinge Parlamentul să răspundă pozitiv cererilor sale pentru ridicarea imunităţii unor parlamentari, pentru a permite începerea unor investigaţii şi aplicarea măsurilor de arest preventiv”, precizează Ambasada britanică.
Misiunea diplomatică apreciază „rolul pozitiv al DNA în lupta împotriva corupţiei” şi sprijină eforturile sale constante în această direcţie.
„Organismele judiciare ale României, cum ar fi DNA, pun bazele unui principiu fundamental şi anume că nimeni nu este mai presus de lege. Suntem total de acord cu acest principiu”, mai afirmă Ambasada Marii Britanii la Bucureşti.
Ambasada SUA: Imunitatea nu trebuie folosită abuziv pentru a evita tragerea la răspundere
Ambasada SUA a precizat, miercuri, la solicitarea MEDIAFAX, că imunitatea parlamentară nu trebuie folosită abuziv pentru a evita tragerea la răspundere a unor persoane şi că trebuie să se permită anchetarea cazurilor de corupţie şi aplicarea legii.
„Nu comentăm cu privire la cazuri individuale, dar considerăm că un principiu de bază al democraţiei este faptul că toţi oamenii sunt egali în faţa legii. Imunitatea parlamentară nu trebuie folosită abuziv pentru a evita tragerea la răspundere a unor persoane”, se arată în răspunsul misiunii diplomatice, după ce Senatul a respins ridicarea imunităţii senatorului Dan Şova.
„Trebuie să se permită anchetarea cazurilor de corupţie şi aplicarea legii”, mai precizează Ambasada SUA.
Ambasada Olandei: Urmărim cu îngrijorare şi cu surprindere evoluţiile privind ridicarea imunităţii
Ambasada Olandei a precizat, miercuri, la solicitarea MEDIAFAX, că urmăreşte „cu îngrijorare şi cu surprindere” evoluţiile privind ridicarea imunităţii parlamentarilor, mai ales în contextul în care partidele politice şi-au luat angajamentul de a lupta împotriva corupţiei.”
Dar poate ca cea mai interesanta reactie a fost cea a Ambasadei Germaniei:
Ambasada germană, despre cazul Şova: Observăm cu îngrijorare evenimentele actuale. Au efecte asupra MCV
Se arata ca:
„Respectul faţă de independenţa justiţiei impune ca imunitatea parlamentară să nu fie uzitată abuziv, în scopul protejării unor persoane, a precizat, la solicitarea MEDIAFAX, Ambasada Germaniei,care observă cu îngrijorare evenimentele actuale ce au efecte directe asupra evaluării procesului MCV.
„Ambasada Germaniei la Bucureşti sprijină eforturile constante ale autorităţilor române de urmărire penală în lupta împotriva corupţiei. Acestea sunt expresia obligaţiilor asumate de România în cadrul comunităţii de drept şi de valori pe care o reprezintă UE şi care se concretizează, printre altele, în Mecanismul de Cooperare şi Verificare”, se arată în răspunsul Ambasadei, după ce Senatul a respins, miercuri, cererea DNA de încuviinţare a arestării preventive a senatorului PSD Dan Şova.
„Din perspectiva noastră, este decisiv ca activitatea instituţiilor care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România să se poată desfăşura fără limitări. Respectul faţă de independenţa justiţiei şi faţă de principiul separării puterilor în stat impun abordarea imunităţii parlamentare de aşa manieră, încât aceasta să nu fie uzitată în mod abuziv, în scopul protejării unor persoane individuale„, a mai precizat, vineri, Ambasada Germaniei.
Misiunea diplomatică subliniază că, în acest context, observă „cu deosebită atenţie şi îngrijorare evenimentele actuale care au efecte directe asupra evaluării procesului MCV”.
Reacţia Ambasadei Germaniei vine după cele ale Ambasadei SUA, Marii Britanii şi Olandei, precum şi a Comisiei Europene.
Senatul nu a încuviinţat, miercuri, arestarea preventivă a lui Dan Şova, ca urmare a faptului că nu a fost întrunit votul majorităţii. Din cele 151 de vorturi exprimate în cazul solicitării vizându-l pe Dan Şova, au fost înregistrate 79 de opţiuni „pentru”, 67 „contra”, iar cinci voturi au fost anulate.
DNA a cerut încuviinţarea reţinerii şi arestării senatorului PSD Dan Şova în dosarul în care este urmărit penal pentru trei fapte de complicitate la abuz în serviciu, cu obţinere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul, după ce în perioada 2007-2008 firma „Şova şi Asociaţii” a încheiat trei contracte de asistenţă juridică cu complexurile Turceni şi Rovinari, în urma cărora acestea ar fi fost prejudiciate cu aproape 3,5 milioane de lei.
Curtea Constituţională va discuta, pe 22 aprilie, cererea preşedintelui Klaus Iohannis de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public şi Parlament, şeful statului arătând că atitudinea Legislativului în cazuri precum cel al lui Dan Şova a condus la un blocaj instituţional.
Tot pe 22 aprilie, CC va discuta şi o sesizare a PNL privind decizia Senatului de a respinge cererea DNA de reţinere şi arestare preventivă a lui Şova.”
As spune urmatorul lucru: orice strategie privind securitatea sau riscurile de securitate pentru o tara nu numai ca este motivata, dar este determinata de o anumita ideologie politica. Pentru ca, mai intai, trebuie sa definim termenii: ce inseamna, ce intelegem prin securitate sau risc de securitate nationala? Or, definirea acestor termeni este determinata de o anumita ideologie politica. In momentul in care afirmi: „coruptia este un risc pentru securitatea nationala” trebuie sa ai in vedere definirea termenilor, care nu se poate face fara ideologia politica aferenta, pentru ca aceasta le da un sens, o consistenta.
Raspunsul dat de Ambasada Germaniei este interesant prin incarcatura sa ideologica:
„Din perspectiva noastră, este decisiv ca activitatea instituţiilor care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România să se poată desfăşura fără limitări.” (subl. mea)
Ambasadele SUA si Olandei au insistat pe principiul ca „toti oamenii sunt egali in fata legii”, care tine de o ideologie democratica, de un crez democratic. Spre exemplu, Ambasada Olandei a tinut sa precizeze: „Credem cu tărie că legea se aplică tuturor, în acelaşi fel”. De asemenea a mai precizat: „că România şi instituţiile sale „iau în considerare recomandările din rapoartele MCV””.
Raspunsul dat de Ambasada Germaniei cu privire la acest eveniment este usor, dar semnificativ, diferit si intr-o anumita masura neclar. In definitiv si la urma urmei ce inseamna acel: „fara limitari”? Nuanta este diferita fata de adagiul: „toti oamenii sunt egali in fata legii”. Se refera la „activitatea instituţiilor care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România„, nu la oameni, nu la individ. Dar intr-o democratie activitatea oricarei institutii este limitata de lege. Pentru ca legea e cea care limiteaza nu numai activitatea unei institutii dar si actiunile umane. Daca activitatea unei institutii, oricare ar fi ea, nu ar fi limitata de lege, atunci ar urma ca institutia respectiva are puteri nelimitate si nu mai respecta nicio lege, nicio regula. Daca eu, ca simplu individ, nu sunt limitat de lege care imi interzice sa violez o femeie, de ce n-as viola una? Ar ramane la liberul meu arbitru sa decid. Acelasi lucru, extrapoland de la individ la institutii, se poate spune si despre o institutie: daca activitatea sa se desfasoara fara limitari, atunci decide dupa bunul plac. Dar daca cineva decide dupa bunul plac, nu inseamna ca decide drept, just. Cu atat mai mult e indoielnic faptul ca se poate implini justitia in felul acesta. Daca „activitatea instituţiilor care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România” se desfasoara „fara limitari” cine garanteaza ca toata actiunea acestora nu se transforma, nu s-ar putea transforma intr-una de politie politica? Dar in acest caz ar submina democratia.
Reactia ambasadelor straine a starnit si reactia unor cetateni:
Proteste în Capitală şi în mai multe oraşe din ţară faţă de votul pentru Şova
Se arata ca:
„Aproximativ o sută de persoane s-au adunat din nou la Universitate, vineri seară, pentru a protesta faţă de respingerea cererii DNA de reţinere şi arestare a lui Dan Şova. Câteva sute de persoane au participat, în mai multe oraşe din ţară, la proteste faţă de imunitatea parlamentarilor.
Aproximativ o sută de persoane s-au adunat din nou la Universitate, vineri seară, pentru a protesta faţă de respingerea solicitării DNA de reţinere şi arestare a lui Dan Şova.
Oamenii scandează „Vrem dreptate” şi „Fără imunitate” şi aproape toţi au venit cu foi pe care au scris mesaje precum: „Parlamentul adăpost pentru puşcăriaşii de lux”, „Parlamentul ruşinii”, „Şi miruiţi, tot o să plătiţi”, „Nu şovăim” sau „Dan ş-o va lua”.
Şi miercuri seară, aproximativ 100 de persoane au protestat la Universitate faţă de avizul negativ dat, în aceeaşi zi, de senatori în cazul cererii procurorilor DNA de reţinere şi arestare a lui Dan Şova, precum şi în cazul cererii procurorilor DIICOT de începere a urmăririi penale faţă de Varujan Vosganian, pe 12 februarie.
Câteva sute de persoane, la proteste faţă de imunitatea parlamentarilor organizate în mai multe oraşe
Proteste faţă de imunitatea parlamentarilor şi de avizul negativ dat de senatori în cazul lui Dan Şova au avut loc, vineri seară, în mai multe oraşe din ţară, la Cluj, Sibiu sau Iaşi câteva sute de persoane scandând „Parlament penal, marş la Tribunal” şi „Şova nu uita, mirul nu te va salva”.
Peste 300 de oameni au participat, vineri, la Cluj-Napoca, la un miting în Piaţa Unirii şi la un marş prin centrul oraşului.
Protestatarii au avut pancarte cu mesaje precum „Jos Ponta, jos comunismul”, „Ponta nu uita, eşti mai rău ca Ebola”, „Vrem integritate, nu imunitate”, „DNA rupe mafia”, „Dan Ş-o va lua”, „Parlament penal, marş la Tribunal”, „Chiar şi miruiţi, tot o s-o plătiţi”, „DNA curăţă politica”, „PSD egal Mafie” şi „Ponta nu uita, o să mergi la DNA”.
Marşul s-a desfăşurat pe traseul Piaţa Unirii – Bulevardul Eroilor – Prefectura Cluj – Bulevardul 21 Decembrie 1989 – Piaţa Unirii, participanţii scandând „Jos Ponta”, „Demisia”, „Afară, afară, cu PSD din ţară” şi „Jos Guvernul mafiot”.
Unul dintre protestatari a declarat că protestul a fost organizat faţă de imunitatea parlamentară de care profită unii aleşi, „cum este senatorul Dan Şova”.
„Este o bătaie de joc ce a făcut PSD în Senat la votul care îl privea pe Şova. Iar acesta s-a ascuns pur şi simplu în spatele imunităţii pentru a nu răspunde pentru faptele de corupţie. Ar fi trebuit să arate că e un bărbat politician, şi să îşi asume faptele, nu să demonstreze că e un politruc”, a spus acesta.
Printre participanţii la miting s-au numărat şi Adrian Papahagi şi deputatul PNL Radu Zlati.
Protestul s-a încheiat după o oră fără incidente.
O acţiune similară a avut loc şi la Sibiu, unde aproximativ 200 de persoane au protestat în centrul oraşului.
Manifestanţii au stat câteva zeci de minute în Piaţa Mare, apoi au plecat în marş pe bulevardul central din Sibiu.
Oamenii au scris pe foi de hârtie mesaje împotriva lui Dan Şova, a lui Victor Ponta, dar şi împotriva Parlamentului şi au scandat lozinci precum „Legi egale pentru toţi, nu frăţie între hoţi”, „Şova nu uita, mirul nu te va salva”, ”Jos, Ponta, jos, eşti un mincinos”, „Parlament de hoţi, ne-aţi furat pe toţi”, „Jos Ponta!”, „Nu şovăim, vrem dreptate”.
De asemenea, protestatarii au cerut alegeri anticipate şi demisia lui Victor Ponta.
Potrivit oficialităţilor din Sibiu, manifestarea nu a fost autorizată, iar participanţii au fost supravegheaţi de câteva echipaje de jandarmi şi poliţişti locali.
Şi la Constanţa, peste 50 de persoane s-au adunat în faţa Prefecturii, acestea ţinând în mâini foi A4 pe care scria „Ponta Ş-Ova lua/marş la DNA”, „Nu Parlamentului scut pentru hoţi”, „Peştele de la cap se împute, de la coadă se curăţă”, „Vrem dreptate pentru toţi”, „Jos hoţii”, „Jos ANAF”.
De asemenea, ei au scandat „România trezeşte-te”, „Jos Guvernul Ponta”, „Jos Guvernul mafiot”, „Jos Parlamentul”, „Jos imunitatea”.
Protestul a dura aproximativ o oră şi s-a desfăşurat fără incidente.
La Iaşi, aproximativ 60 de persoane au protestat în Piaţa Palatului din centrul oraşului, acţiunea fiind organizată de către Asociaţia M10.
Participanţii la protest au avut pancarte cu mesaje precum „Imunitatea creează pungaşi”, „Miruiesc parlamentari penali gratis”, „DNA, DNA curăţă politica”.
De asemenea, oamenii au scandat ”PSD partid de hoţi, ticăloşi şi mafioţi”, „Nu se mai poate, vrem anticipate”, „Ponta mincinos jos, jos, jos” şi „DNA să nu ne laşi, vino şi la noi la Iaşi”.
Traian Rînja, preşedintele Asociaţiei M10 Iaşi, le-a spus celor prezenţi că Parlamentul s-a transformat într-o ”peşteră de tâlhari”, el întrebând de ce parlamentarii cercetaţi de DNA se ascund în spatele imunităţii şi nu se duc în justiţie ca să-şi dovedească nevinovăţia.
Mitingul, care nu a fost autorizat, a fost supravegheat de mai mulţi jandarmi.
Senatorii au respins, miercuri, solicitarea procurorilor DNA pentru reţinerea şi arestarea senatorului PSD Dan Şova în dosarul privind contractele încheiate de firma sa de avocatură cu complexurile Turceni şi Rovinari.
Ulterior, Dan Şova a anunţat că a luat decizia de a se autosuspenda ”din toate funcţiile deţinute în cadrul PSD” şi a susţinut că votul din Senat îi va permite să se apere ”aşa cum se cuvine”, dacă dosarul său va ajunge în instanţă.
Preşedintele Klaus Iohannis afirma, după ce Senatul a respins cererea DNA de arestare a lui Şova, că nu poate trece cu vederea faptul că Parlamentul a blocat iar o cerere a justiţiei, arătând că, într-un stat de drept, nimeni nu este mai presus de lege, iar Parlamentul nu se poate erija în instanţă.
Ambasadele SUA, Marii Britanii, Olandei şi Germaniei, dar şi Comisia Europenă au criticat decizia, manifestând surprindere şi îngrijorare, şi atrăgând atenţia că România trebuie să respecte recomandările MCV şi în ceea ce priveşte imunitatea parlamentarilor.
Senatul nu a încuviinţat, miercuri, arestarea preventivă a lui Dan Şova, ca urmare a faptului că nu a fost întrunit votul majorităţii. Din cele 151 de vorturi exprimate în cazul solicitării vizându-l pe Dan Şova, au fost înregistrate 79 de opţiuni „pentru”, 67 „contra”, iar cinci voturi au fost anulate.
Chiar dacă majoritatea senatorilor prezenţi au votat „pentru”, cererea a fost respinsă pentru că nu a fost întrunit votul majorităţii senatorilor, potrivit Statutului senatorilor şi deputaţilor. Pe de altă parte, potrivit Constituţiei, hotărârile camerelor Parlamentului se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi.
Curtea Constituţională (CC) a fost sesizată de PNL privind decizia Senatului, urmând să analizeze sesizarea pe 8 aprilie.
Tot atunci, CC va discuta şi cererea preşedintelui Klaus Iohannis de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public şi Parlament, şeful statului arătând că atitudinea legislativului în cazuri precum cel al lui Dan Şova a condus la un blocaj instituţional.”
Daca vom privi cu atentie, protestele au fost ma mult impotriva PSD. Insa ceva nu e in regula, si anume in lozinci de genul: „Dan ş-o va lua”, „Parlamentul adăpost pentru puşcăriaşii de lux”,”Parlament penal, marş la Tribunal”, „Ponta Ş-Ova lua/marş la DNA” etc. Nu spun ca trebuie sa fii un simpatizant al PSD, sau ca trebuie sa-l aprobi pe Ponta, pe Sova, sau sa-ti placa de Sova sau chiar sa fii de acord cu decizia Senatului, dar acesti oameni care au mers sa protesteze calca in picioare prezumtia de nevinovatie. Dimpotriva, ei prezuma vinovatia, inclusiv atacand Parlamentul: „Parlamentul adăpost pentru puşcăriaşii de lux”, „Parlament penal, marş la Tribunal”, lucru cu totul neconstitutional! Nu stiu cati dintre cei participanti la mitinguri s-au gandit ca in felul acesta, cu asemenea infierari, fac un atac la adresa Constitutiei, cu efect destabilizator asupra statului, inclusiv al statului de drept. Nemultumirea fata de clasa politica e una, dar ceea ce au facut acesti oameni, participanti la astfel de mitinguri, constituie un risc la siguranta nationala pentru ca au atacat Constitutia.
Sesizarea Curtii Constitutionale de catre Presedintele Iohannis este un lucru firesc:
Iohannis cere Curţii Constituţionale soluţionarea conflictului juridic dintre Parchet-CSM şi Parlament: Atitudinea Parlamentului în cazuri precum Şova a condus la un blocaj instituţional
Se arata ca:
„Preşedintele Klaus Iohannis a trimis, joi, preşedintelui CC o cerere de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public şi Parlament, arătând că atitudinea Parlamentului în cazuri precum cel al senatorului Dan Şova a condus la un blocaj instituţional.
Potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, şeful statului solicită Curţii Constituţionale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaţilor şi Senatul, pe de altă parte, „ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispoziţiile legale cu Constituţia în ceea ce priveşte majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviinţare a cererilor de reţinere/arestare a unui deputat/senator, cu consecinţa blocării activităţii puterii judecătoreşti”.
În scrisoarea preşedintelui Klaus Iohannis se arată că „atitudinea Parlamentului în cazuri precum cel al senatorului Dan-Coman Şova a condus la un blocaj instituţional prin imposibilitatea desfăşurării procedurilor judiciare şi a înfăptuirii actului de justiţie”, menţionează sursa citată.
SCRISOAREA INTEGRALĂ A PREŞEDINTELUI CĂTRE CC
În documentul adresat preşedintelui CC, Augustin Zegrean, preşedintele Iohannis menţionează că, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2) din Constituţie, cele două Camere ale Parlamentului au fost sesizate de ministrul Justiţiei, potrivit legii, cu cereri de încuviinţare a reţinerii şi/sau arestării preventive a unor deputaţi şi senatori în dosare ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.
„La data de 25 martie a.c., pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor a fost înscrisă cererea de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a deputatului Theodor-Cătălin Nicolescu aprobată cu 174 de voturi pentru şi 99 de voturi împotrivă, hotărârea fiind adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (2) din Constituţie. La aceeaşi dată, pe ordinea de zi a Senatului au fost înscrise două cereri de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive pentru doi senatori, respectiv pentru Darius Bogdan Vâlcov şi Dan-Coman Şova. Supusă la vot, cererea referitoare la domnul Darius Bogdan Vâlcov a întrunit 97 de voturi pentru şi 48 de voturi împotrivă, 5 fiind anulate, iar hotărârea a fost adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (1) din Constituţie; supusă la vot, cererea referitoare la domnul senator Dan-Coman Şova a primit 79 de voturi pentru, 67 de voturi contra şi 5 anulate şi, motivat de faptul că nu a întrunit voturile senatorilor, această cerere a fost respinsă. Aplicarea diferită a normelor legale şi regulamentare referitoare la majoritatea necesară încuviinţării acestor cereri a creat un statut juridic diferenţiat între deputaţi şi senatori, fapt ce contravine prevederilor Art. 69-72 coroborate cu cele ale Art. 65 alin. (2) lit. j) şi ale Art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituţie, republicată, ce consacră un statut nediferenţiat deputaţilor faţă de senatori. În mod concret, în timp ce la Camera Deputaţilor, asupra cererilor de încuviinţare a reţinerii şi/sau arestării preventive a unor deputaţi s-a hotărât, potrivit Art. 195 alin. (8) din Regulament, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, la Senat, asupra cererilor de încuviinţare a reţinerii şi/sau arestării preventive a unor senatori s-a hotărât, potrivit Art. 173 din Regulamentul Senatului, cu votul majorităţii senatorilor. În acest mod, una dintre cererile menţionate a fost respinsă de Senat, pe motiv că acestea nu au întrunit numărul de voturi necesare adoptării”, se precizează în document.
Preşedintele solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de natură constituţională ivit între autoritatea judecătorească, reprezentată în cauză de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii, pe de-o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaţilor şi Senatul, pe de altă parte, „generat de omisiunea celor două Camere ale Parlamentului de a pune de acord dispoziţiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, şi ale Art. 173 din Regulamentul Senatului cu prevederile Art. 76 alin.(2) din Constituţie, republicată”.
„Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, noţiunea de conflict juridic de natură constituţională constă în «acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor» (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Astfel, pentru a interveni Curtea Constituţională în vederea soluţionării unui conflict apreciem că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii, respectiv: a) conflictul să fie între autorităţi publice; b) conflictul să fie juridic; c) conflictul să fie de natură constituţională”, se mai arată în cererea aresată CC.
În document se menţionează de asemenea că autorităţile enunţate, respectiv Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parlamentul, respectiv Camera Deputaţilor şi Senatul, sunt autorităţi publice, fiind reglementate în Titlul III „Autorităţile publice” din Constituţie.
„Conflictul este unul de natură juridică, având în vedere că izvorul acestuia îl reprezintă inacţiunea Parlamentului prin care nu a fost pusă în acord legea organică cu dispoziţiile Legii fundamentale”, continuă sursa citată.
În document se precizează şi faptul că, în ceea ce priveşte cererile de reţinere, arestare sau percheziţie a senatorilor referitor la majoritatea necesară aprobării prin hotărâre a acestora, sunt aplicabile următoarele prevederi: art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi; art. 173 din Regulamentul Senatului, potrivit cărora Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul majorităţii membrilor săi; art. 195 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor prezenţi.
„Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 392/2007 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 325 din 15 mai 2007), Curtea Constituţională a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. În acelaşi sens, menţionăm şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 990/2008 privind constituţionalitatea dispoziţiilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 716 din 25 martie 2008) – referitor la majoritatea necesară adoptării hotărârilor Senatului privind cererile de urmărire penală în cazul senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului; prin această decizie, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea prevederilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, statuând că cererile anterior menţionate se aprobă printr-o hotărâre a Senatului, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, întrucât Constituţia nu prevede în această situaţie o altă majoritate necesară adoptării acestui tip de hotărâri”, se mai arată în solicitare.
Şeful statului mai spune în scrisoarea adresată preşedintelui CC că „obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale (exprimate, în cazul de faţă, şi printr-o jurisprudenţă constantă a acesteia) generează, în conformitate cu dispoziţiile Art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, obligaţia de respectare a acestora de către toate autorităţile publice, pe cale de consecinţă, Parlamentul avea obligaţia de a modifica Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, iar Senatul avea obligaţia de a modifica şi Art. 173 din regulamentul propriu de organizare şi funcţionare”.
„În consecinţă, conflictul ivit este unul de natură constituţională, purtând asupra competenţelor Parlamentului care, în conformitate cu prevederile Art. 61 alin. (1) şi ale Art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării, avea obligaţia constituţională de a modifica dispoziţiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, în sensul respectării caracterului obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Această omisiune a generat un regim juridic diferit în soluţionarea cererilor de încuviinţare a reţinerilor şi arestării preventive a unui deputat faţă de un senator şi a condus la un blocaj instituţional prin imposibilitatea desfăşurării procedurilor judiciare şi a înfăptuirii actului de justiţie. Astfel, prin raportare la o majoritate – în esenţă neconstituţională – Parlamentul a blocat posibilitatea instanţelor de judecată/procurorului de a se pronunţa asupra temeiurilor cererii de arestare preventivă/reţinerii în condiţiile prevăzute de lege, prin prisma imperativului asigurării intereselor urmăririi penale sau a judecăţii, şi a fost încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi cel al obligativităţii unui comportament loial al autorităţilor publice faţă de Constituţie”, se arată în document.
Preşedintele solicită să se constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaţilor şi Senatul, pe de altă parte, „conflict ivit ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispoziţiile legale cu Constituţia în ceea ce priveşte majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviinţare a cererilor de reţinere/arestare a unui deputat/senator, cu consecinţa blocării activităţii puterii judecătoreşti”.
De asemenea si PNL a facut o sesizare la Curtea Constitutionala:
PNL sesizează Curtea Constituţională, privind decizia Senatului în cazul lui Şova
Se arata ca:
„PNL a decis să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la decizia Senatului de a respinge cererea DNA de reţinere şi arestare preventivă în cazul lui Dan Şova, a anunţat prim-vicepreşedintele Ludovic Orban, care a precizat că sesizarea va fi depusă vineri.
Orban i-a transmis şi un mesaj lui Dan Şova: ”Şova, nu scapi nici în gaură de Ponta!”.
Prim-vicepreşedintele PNL a arătat că sesizarea PNL va fi depusă în cursul zilei de vineri la Curtea Constituţională, având peste 40 de semnături ale senatorilor PNL, în numele cărora se va sesiza neconstituţionalitatea, în urma deciziei luate de Senat, în cazul cererii DNA privind reţinerea şi arestarea lui Dan Şova.
”Sesizarea de neconstituţionalitate pe care o adresăm Curţii Constituţionale are practic două capete de cerere. Primul, cerem neconstituţionalitatea articolului 173 din Regulamentul Camerelor, în care se prevede că Senatul hotărăşte cu votul secret al majorităţii membrilor săi. În al doilea capăt de cerere, solicităm CC să constate neconstituţionalitatea deciziei Senatului privitor la rezultatul votului în cazul Şova şi să decidă că s-a întrunit numărul necesar de voturi pentru aprobarea cererii formulate de ministrul jusitiţiei, număr necesar stabilit conform Articolului 76 din Constituţia României, care prevede că hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritatea senatorilor şi deputaţilor prezenţi”, a explicat Ludovic Orban.”
Insa in articolul de mai sus, legat de proteste, se arata ca:
„Preşedintele Klaus Iohannis afirma, după ce Senatul a respins cererea DNA de arestare a lui Şova, că nu poate trece cu vederea faptul că Parlamentul a blocat iar o cerere a justiţiei, arătând că, într-un stat de drept, nimeni nu este mai presus de lege, iar Parlamentul nu se poate erija în instanţă.”
aratand in felul acesta spiritul in care s-au facut aceste contestatii la Curtea Constitutionala. Trebuie totusi spus ca daca Parlamentul nu se poate erija in instanta, nici DNA nu se poate erija in instanta. Or, daca ne referim la instanta, ne referim la autoritatea judecatoreasca. Este foarte important, dupa parerea mea, sa intelegem un lucru: Ambasada Germaniei s-a referit la: „activitatea instituţiilor care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România să se poată desfăşura fără limitări” si nu la autoritatea judecatoreasca, care da un verdict, conform legii, normelor si filozofiei dreptului, intr-un anumit caz. De aceea ar trebui ca un judecator sa hotarasca arestarea preventiva, pe baza probelor prezentate de Parchet, dupa audierea argumentelor Apararii. In acest caz Senatul, spre exemplu, nu s-ar mai putea opune unei hotarari judecatoresti de arestare preventiva. Pentru ca una sunt „instituţiile care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România” si altceva este autoritatea judecatoreasca, reprezentata printr-un judecator, intrucat arestarea preventiva implica lipsirea de libertate a subiectului, dar, in conditiile actuale de la noi, nu rezulta ca subiectul ar fi vinovat. Alina Bica, de pilda, e tinuta de 4 luni in arest preventiv, dar nu rezulta ca ar fi vinovata. Arestul preventiv ar trebui intemeiat pe o hotarare judecatoreasca, pentru ca numai aceasta poate judeca impartial, deci drept. Pentru ca nu e drept sa lipsesti de libertate 4 luni de zile pe cineva fara sa stii daca acel cineva e vinovat sau nu. Altminteri se deschide calea nu catre statul de drept, ci catre cel nedrept in care arestarea preventiva capata interpretari politice si nu de drept.
Ma uit in dictionar la cuvantul judecator. Observ ca in dictionarele actuale nu e termenul de judecator de instructie. In schimb, in dictionarele din 1929 si 1939 figura acest termen:
„Judecător, de instrucțiune saŭ judecător instructor, care cercetează crimele și delictele, pune să se aresteze prevenițiĭ și adună probele relative la cauza lor.” – Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)
Judecător, de instrucțiune saŭ judecător instructor, care cercetează crimele și delictele, pune să se aresteze prevenițiĭ și adună probele relative la cauza lor. – Sursa: Scriban (1939)”
Asa cum noi ar trebui sa avem nu institutia mediatorului ci a judecatorului de pace (de ocol), cum era pe vremuri. Pentru ca judecatorul de pace are competenta necesara, formula judecatorului de pace nu admite impostorii!
Ce observam? Ca nu DNA trebuie sa cerceteze crimele si delictele si sa puna „să se aresteze prevenițiĭ și sa adune probele relative la cauza lor„, ci judecatorul de instructiune. Or, rolul judecatorului de instructiune e luat acum de catre DNA, care nu are competenta necesara pentru astfel de lucruri – observam ca judecatorul de instructiune „cercetează crimele și delictele” -, o stare de fapt care nu ne duce intr-o formula democratica. Dimpotriva! Aminteste de comunism, de anii ’50!! De arestarile de atunci! Mai mult decat atat, genereaza mitinguri in care se striga lozinci ce sunt impotriva Constitutiei, lucru ce se constituie intr-un risc la siguranta nationala. Ajungem sa vorbim de binomul SRI-DNA, binom totalmente nedemocratic. Si chiar mai mult decat atat: deschide calea spre riscul unor presiuni din exterior care ar putea sa submineze democratia si chiar statul de drept sub pretextul sprijinirii acestora.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
25 de ani de la Revolutie
Cand fostul Presedinte, Dl. Iliescu, a spus ca Revolutia a fost facuta de comunisti, multi s-au grabit sa-l critice. Din motive mai mult sau mai putin ideologice, desigur. Iata ca acum, Dl. Basescu se afla la sfarsit de mandat. Ultimul. A fost Revolutia infaptuita de comunisti?
Multa lume isi pune, si pe buna dreptate, problema a ceea ce s-a intamplat la Revolutie. Mai putini mediteaza asupra a ceea ce a urmat. Este adevarat, Romania a ajuns sa faca parte atat din NATO cat si din UE. Cu toate aceste rezultate remarcabile, nu s-a produs pe deplin o transformare capitalista a Romaniei. Tranzitia, cum i s-a spus – corect, as zice eu – inca mai dureaza la noi. Si e una din cauzele stagnarii Romaniei. Nu e vorba numai de vechile mentalitati care inca mai persista in societatea noastra. De securism, care inca mai are radacini adanci in mentalul colectiv. Este vorba de faptul ca, desi s-au facut pasi importanti si s-au incercat reforme, s-a facut prea putin. Dl. Vacaroiu spunea ca 80% din privatizari au esuat. Din 2004 si pana acum, sub guvernari de dreapta, nu s-a realizat nicio privatizare. Avem inca un sector de stat slab performant, care produce pierderi foarte mari. Avem inca foarte multi angajati la stat. Criza economica a lovit, e adevarat, foarte dur Romania. Sectorul privat a fost lovit naprasnic, multe firme intrand in faliment. Evident, toate aceste lucruri nu sunt de natura sa conduca la un nivel de trai mai bun pentru populatie, multi dintre compatriotii nostri alegand emigratia. Constatam acum, din pacate, mai mult nivelul ridicat al coruptiei decat performantele economice. Constatam cum isi fac aparitia nostalgiile, nu o vointa hotarata de a merge inainte, de a ne gandi la viitor. Termenul de 20 de ani, dat de Brucan, a trecut. Constatarile de care vorbeam sunt triste. Si ele ne conduc la concluzia ca, de fapt, comunismul inca mai persista in Romania, chiar daca sub o forma destul de diluata, in mentalitati, intr-un fel de a gandi care ne tin intr-o stagnare prelungita. Nu ne gandim, nu filozofam indeajuns la libertate, ci la DNA, la lupta impotriva coruptiei, chiar daca acest lucru are justificarile sale. Imi pare ca am ajuns, nu numai noi, ci tot Occidentul, sa ne gandim cum sa ne aparam de atacuri cibernetice si mai putin la cum sa construim o Lume Libera. Or, tocmai acest lucru – o Lume Libera – a fost dorit de toata Europa de Est, fosta comunista, inainte de 1989. Si nu de a sta sub auspiciile unui dictator sau a unui Big Brother. Presedintele Obama a avut dreptate cand a spus: „Un dictator nu poate impune cenzura Statelor Unite”. Si e foarte bine ca a reamintit lucrul acesta intr-un context international dificil, cand Estul – Rusia, China, Coreea de Nord – mult mai putin reformat doreste intoarcerea la vremuri revolute. Insa spre deosebire de SUA, noi, traitori pe aceste meleaguri ale Europei de Est am cunoscut ce inseamna dictatura. Impusa de tancurile sovietice. Am cunoscut ce inseamna sa ni se impuna cenzura. Rusia e un caz semnificativ care ne arata ca dupa un inceput extraordinar, marcat de reformele profunde initiate de Mihail Gorbaciov, dictatura isi mai poate arata coltii. Ar trebui sa luam aminte la Rusia de azi: inca se mai poate naste un dictator. De aceea daca noi trebuie sa aparam acum ceva, acest ceva e Libertatea, care garanteaza valorile occidentale, dupa care am tanjit aproape 50 de ani. Lectia care ne invata Rusia este ca, din pacate, reformele, chiar si profunde, s-ar putea sa nu dea rezultate ireversibile. De aceea noi trebuie sa fim atenti mai ales la un asemenea aspect care poate pune in pericol Lumea Libera.
Eu cred ca trebuie aratat ca paternalismul manifestat de regimurile politice din Europa de Vest nu este pe masura Libertatii. Prea mult paternalism si prea multa uniformizare ideologica. Si, dupa cum se vede actualmente, ceea ce numim integrarea economica europeana, adica a tarilor membre UE, se desfasoara greoi – problema careia nu i s-a dat pana acum un raspuns satisfacator. Ba mai mult chiar: putem sa ne dam seama de o dezintegrare economica a Uniunii Europene bazata in principal pe diferentele istorice – cred ca nu gresesc daca ma exprim astfel – de competitivitate intre Sudul Europei si Nordul Europei care face ca moneda unica, Uniunea Monetara Europeana in ansamblul ei, sa nu functioneze foarte bine. Consecinta este o inrautatire a conditiilor de viata ale populatiei si, desigur, proteste sociale masive in Occident. Prea mult paternalism si prea putine masuri economice concrete care sa poata conduce spre progres. Sau prea putina fericire…?
Legat de acest aspect, al fericirii, ar trebui sa ne gandim ca sub comunism oamenii nu au fost fericiti. Ca o conducere dictatoriala, de orice natura ar fi aceasta, nu poate sa conduca la fericire, cu atat mai putin la prosperitate. Daca nostalgiile sunt intotdeauna justificate, nu trebuie sa ne lasam amagiti de jocul lor inselator. Asta ar fi poate cel mai mare pericol. Pentru ca ar insemna sa ne inselam pe noi insine. Revolutia romana nu a fost una „care nu este„, desi il inteleg pe Cristian Tudor Popescu. Ceea ce scoate in evidenta domnia sa:
„Privind procentele, mi-au venit în minte toate poreclele date în batjocură acelor zile şi nopţi: loviluţie, aglomeraţia din decembrie, deranjul, evenimentele, lăsata secului, a Securităţii adică.”
nu arata altceva decat cat de marcati am fost noi, ca popor, de un regim dictatorial brutal si de principala sa institutie de forta: Securitatea. Tocmai asta si arata iluzoria, falsa fericire data de comunism. „Noi, românii, nu avem în mintea şi în sufletul nostru o Revoluţie, aşa cum francezii au Revoluţia franceză.” – in schimb inca mai avem in suflete teama de fosta Securitate, teama de abuzuri din partea institutiilor de forta ale statului, chiar si acum dupa un sfert de veac de la prabusirea comunismului. Tocmai asta este lucrul trist si tragic care se intampla. Tocmai lucrul asta arata justetea afirmatiei ca Revolutia a fost facuta de comunisti. Pentru ca ceea ce a urmat a fost realizat tot de catre comunisti, mai mult sau mai putini deghizati in oameni de afaceri, in politicieni democrati etc. Insa marele merit este ca, totusi, am reusit sa facem acest pas spre o Lume Libera.
Si nu e putin lucru!
Agenti sub acoperire…
Băsescu: un candidat, OFIŢER SUB ACOPERIRE. „Mă întreb dacă mogulul Ghiţă nu şi-a pus cumva mâna în cap precum chelul, să nu se vadă chel”
Se arata ca:
„Preşedintele Traian Băsescu reconfirmă înscrierea în alegerile prezidenţiale a unui candidat care ar fi fost ofiţer acoperit al unui serviciu de informaţii şi susţine că îi mai dă timp „să îşi completeze CV-ul”, altfel îl va nominaliza public.
„Dubla comandă” ar fi, în opinia preşedintelui Traian Băsescu, riscul exercitării mandatului de preşedinte dacă acesta este câştigat de unul dintre candidaţii deja anunţaţi, fost ofiţer acoperit al unui serviciu de informaţii. Preşedintele a evitat însă, pentru moment, să îl nominalizeze, susţinând că îi mai lasă „timp să îşi completeze CV-ul”.
În acest context, Traian Băsescu a menţionat totuşi, într-un interviu în această seară, numele lui Victor Ponta ca şi pe cel al deputatului PSD Sebastian Ghiţă, adăugând un comentariu: „Mă întreb dacă nu şi-a pus cumva mâna în cap precum chelul, să nu se vadă chel”.
Întrebat dacă îşi menţine intenţia de a „dezbrăca” în campanie candidatul care a avut legături cu un serviciu d einformaţii fără să fi făcut public acest episod din trecutul său, Băsescu a susţinut că „şi acum rămân valabile toate afirmaţiile”. „Apropo de asta, am văzut că Victoraş cu Ghiţă, noul mogul, avea o preocupare. Îmi căuta găurile din CV-ul meu. Între 70 şi 72. Am comunicat postului tv că mi-am satisfăcut stagiul militar. Mă întreb dacă nu şi-a pus cumva mâna în cap precum chelul, să nu se vadă chel”, a arătat preşedintele la B1, refuzând însă să îl nominalizeze pe cel la care se referă cu argumentul că „încă mai cred că au timp să îşi completeze CV-ul : dacă au fost ofiţeri acoperiţi sau nu”.
În caz contrar, a adăugat Băsescu, el îşi menţine decizia de a face publică această informaaţie pe care serviciun nu o poate da în lipsa unei hotărâri judecătoreşti. „Altfel, am obligaţia s-o spun eu. Serviciul nu poate să o facă, dar candidatul are obligaţia s-o facă. Şi voi fi în măsură să aduc probe ce înseamnă acest dublu buton. Va fi necinstit, astfel, din partea mea. Nu poţi să fii preşedintele României şi să existe riscul să ai dublă comandă. Cum e foarte dificil să fii şi ministru, şi premier. E nepermis.Şi să nu spui. Nu este corect să te duci într-o asemenea funcţie având două butoane”, a comentat Băsescu.”
Editorialul lui Cristian Tudor Popescu:
Un damf de securism naturel
Se arata ca:
„Încăpreşedintele Băsescu anunţă că va dezvălui postura de ofiţer acoperit al unui serviciu secret pe care o ascunde unul dintre candidaţii la preşedinţie – dacă acesta nu va mărturisi public până la depunerea candidaturii.
Fără să clipească, încăpreşedintele mai zice că în timpul celor 10 ani de mandat a protejat-o şi a ajutat-o pe Elena Udrea. Între aceste două declaraţii nu este exclus să existe o legătură.
T. Băsescu a oficializat ce-am văzut mereu cu toţii: că şi-a folosit cu neruşinare funcţia prezidenţială, care presupune, potrivit legii, nonapartenenţă politică, echidistanţă, mediere, arbitraj nepărtinitor pentru a-şi împinge de la spate atât în PDL cât şi în Cancelaria prezidenţială şi în Guvernul României, posibila ţiitoare (folosesc această expresie bazându-mă pe răspunsul d-nei Udrea la o întrebare din finalul unui interviu în Academia Caţavencu: „Aţi fost amanta preşedintelui?” „Veţi afla peste 10 ani! ”. Cei 10 ani se apropie de sfârşit).
Actualmente, încăpreşedintele îi ţine spatele şi mai abitir valoroasei, în campania electorală, mai ceva ca instructorul de paraşutism în zbor. Pentru asta, s-a pornit să dea în cei care i-au fost atâta vreme susţinători: Monica Macovei e necinstită, Cătălin Predoiu – obraznic, Cristian Diaconescu – mincinos, Vasile Blaga – nu mai vorbim, era deja „căprar de partid”.
Şi plusează, ca pokerist politic înrăit, cu ofiţerul acoperit. Dacă eu aş fi fost jurnalistul căruia îi spunea asta, i-aş fi pus pe loc următoarele întrebări:
1. De unde aveţi o asemenea informaţie, probele, dovezile de care pomeniţi? Legea vă permite accesul la listele de ofiţeri acoperiţi ale serviciilor secrete?
2. Dacă o aveţi, cine vă dă dreptul s-o speculaţi politic şi electoral, s-o divulgaţi doar atunci când aveţi interesul?
3. A fi ofiţer acoperit al unui serviciu românesc, ca fapt în sine, nu constituie o infracţiune şi nu e o ruşine. Azi nu mai e vorba de turnători la Securitatea care l-a trimis pe dl. Băsescu la Anvers. Deci, ce-a făcut rău acel candidat prin activitatea în folosul unui serviciu secret?
4. Dacă respectivul a fost ofiţer acoperit şi a renunţat la această calitate în vederea candidaturii la preşedinţie, comunicând asta respectivului serviciu, ce are de dezvăluit dl. Băsescu?
5. Deconspirând, din interes electoral, un fost ofiţer acoperit, şeful statului nu dăunează interesului naţional?
Nu cred că vom asista la vreo confesiune publică a unui candidat în legătură cu acoperirea sa. Aşa că T. Băsescu nu are decât să ni-l spună. Cine poate fi cel vizat? O logică simplă ne spune că nu poate fi vorba de Macovei, Diaconescu sau Tăriceanu, în cazul lor miza manevrei prezidenţiale ar fi ridicol de mică.
Pe baza unei analize aprofundate, folosind criteriile matematice avansate Grosenstein-Mangâru, putem deduce şi că nu e vorba de d-na Udrea.
Şi atunci, rămân V. Ponta şi K. Iohannis. Ponta pentru că e adversarul politic principal al lui Băsescu. Iar Iohannis…
Iohannis pentru că, în minţile lui Băsescu, poate să stea în calea Elenei Udrea ca lider şi candidat la preşedinţie al dreptei.
Aproape că orice altă nominalizare decât Iohannis din partea lui Băsescu ar avea mai puţin farmec, ar provoca dezamăgire în ce priveşte calitatea bâlciului.
Asta dacă vom auzi vreun nume. Pe când era ministru de Externe, Adrian Severin a făcut mare vâlvă vorbind despre 2-3 politicieni şi 2-3 directori de ziar care ar fi agenţi ai unor servicii secrete. Nici până astăzi, Bursucul Veninos n-a spus despre cine era voba.
Deocamdată, singurul lucru concret pe care l-a reuşit T. Băsescu este să împută încă o dată atmosfera cu un damf din securismul său naturel.”
VIDEO. Băsescu: Există candidați la prezidențiale care au fost ofițeri sub acoperire. Mai au timp să recunoască. Dacă nu, voi spune eu
Se arata, printre altele, ca:
„Președintele Băsescu a spus, marți seară, la postul B1TV, că există candidații la prezidențiale care au fost ofițeri sub acoperire și nu au declarat acest lucru în CV, adăugând că dacă nu vor afirma public acest lucru, va fi obligat să informeze el însuși opinia publică.
„Serviciile care scot președinți este o poveste. Am văzut că Victoraș, cu Ghiță aveau o preocupare, să-mi caute găurile din CV între 70 și 72. Am comunicat că mi-am satisfăcut stagiul militar, a fost o contrareplică care te cam face să te întrebi dacă nu și-a pus cumva mâna în cap, precum chelul. Încă mai cred că candidații au timp să-și completeze CV-ul dacă au fost ofițeri acoperiți sau nu. Dacă nu, o voi face eu, pentru că am obligația să o fac. Când discutăm de funcția de președinte al României, nu poți să nu informezi, nu spune nimeni să nu o facă serviciul, dar candidatul are obligația să o facă. Voi fi în măsură să vă aduc probe ce înseamnă acest dublu buton”, a spus Băsescu.
„E nepermis să nu spui. Va trebui rapid o hotărâre judecătorească, pentru că altfel serviciul nu poate face publică apartența sau fosta apartenență, dar nu poți fi președinte și să ai dublă comandă”, a punctat președintele.”
Citește și: Băsescu: Să nu credeți că șeful ”Doi și-un sfert” a fost schimbat de florile mărului
Cine poate fi și ce riscă un ofițer acoperit intrat în cursa pentru Cotroceni
Se arata ca:
„Traian Băsescu a promis deconspirarea unui candidat prezidențial care ar fi fost ofițer acoperit al serviciilor secrete. Miza ar putea fi un articol din lege care interzice cadrelor militare active să candideze la prezidențiale.
Șeful statului le-a cerut candidaților la alegerile prezidențiale să spună dacă au fost sau nu ofițeri acoperiți. El a adăugat că, dacă acest lucru nu se va întâmpla, o va face el. “Am obligaţia să o spun, am obligaţia să o fac. Există lege care interzice serviciilor să îşi facă cunoscute reţelele, ofiţerii acoperiţi, ofiţerii descoperiți, dar când discutăm despre funcţia de preşedinte al României, nu poţi să nu informezi”, și-a justificat Traian Băsescu demersul.
Întrebat dacă, dintre actualii candidaţi la Preşedinţie, sunt persoane care au asemenea lucruri ascunse în CV, Traian Băsescu a spus explicit : ”Da”. ”Nu este corect să te duci într-o asemenea funcţie având două butoane”, a completat şeful statului. Afirmațiile președintelui vin după ce anunțase, de mai multă vreme, că îi va “dezbrăca” pe candidații la prezidențiale.
Aria de selecție
Un posibil indiciu privind aria de selecție este oferit de o afirmație a lui Traian Băsescu din februarie 2013. „Înainte de validarea parlamentarilor, înainte de prezentarea Guvernului, imediat ce am aflat lista Guvernului, au fost chemaţi şefii ambelor servicii care ţin direct de CSAT – SIE şi SRI – şi întrebaţi şi puşi să verifice imediat dacă există vreo incompatibilitate, asta însemnând ofiţeri acoperiţi printre miniştri sau parlamentari. Răspunsul ambelor servicii au fost «Nu»“, a afirmat Băsescu.
Dacă nu au apărut informații suplimentare față de 2013, afirmațiile lui Traian Băsescu i-ar putea exclude dintre ofițerii acoperiți pe Victor Ponta (la acea vreme deja premier) pe Călin Popescu Tăriceanu, Elena Udrea sau Kelemen Hunor – proaspăt aleși parlamentari. Printre cei care au anunțat că vor candida la Cotroceni, dar nu erau miniștri sau parlamentari în 2013 se numără Klaus Iohannis, Monica Macovei, Dan Diaconescu sau Corneliu Vadim Tudor. În cursul zilei de ieri, atât Tăriceanu cât și Macovei au dezmințit că ar fi fost agenți acoperiți.
Prevederi legale
Intervenția șefului statului ridică o serie de întrebări privind posibilitatea declasificării informațiilor secrete și, mai ales, privind impactul unor astfel de dezvăluiri. Potrivit legii siguranței naționale, “nicio persoană nu are dreptul să facă cunoscute activităţi secrete privind securitatea naţională”.
Însă, Adrian Toni Neacșu, fost membru CSM, afirmă că, în cazul particular menționat, președintele nu ar încălca legislația, întrucât dezvăluie o ilegalitate. “Poți divulga un ofițer al serviciilor secrete dacă acesta nu se bucură de protecția legii, respectiv dacă activează acoperit/infiltrat prin încălcarea legii. De exemplu, personalul SRI nu poate face parte din partide politice.”, afirmă Neacșu pe blogul său. Pe de altă parte, Traian Băsescu a invocat și varianta unei decizii judecătorești. “Sigur, va trebui rapid o hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, serviciul nu va putea să facă publică apartenenţa sau fosta apartenenţă”, a afirmat șeful statului. În România au mai avut loc deconspirări prin decizii ale Tribunalului Militar, referitoare la ofițeri acoperiți ai fostei Securități, care nu mai sunt activi.
Ce efecte ar avea deconspirarea respectivului ofițer acoperit? Potrivit legii, cadrele militare în activitate nu au voie să facă parte din partide, sau alte organizații politice, să candideze pentru funcția de președinte al României, pentru Parlament sau pentru administrația publică locală. Cu alte cuvinte, deconspirarea poate atrage eliminarea din cursa prezidențială. “Un cadru militar angajat al instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică se supune rigorilor statutului cadrelor militare și regulamentelor specifice acestor instituții. Din punct de vedere legal, nu pot exista derogări, iar orice abatere constituie încălcarea legii”, afirmă George Scutaru (PNL), membru în comisia de apărare a Camerei Deputaților.
Dacă ofițerul nu mai este activ, interdicțiile nu se mai aplică. Respectivul candidat va avea doar probleme politice, legate de reacția electoratului și a partenerilor occidentali.”
Daca respectivul, ofiter activ fiind, incalca legea, tu astepti „sa-si completeze CV-ul”? Iar daca nu incalca legea – „interdictiile nu se mai aplica”, dupa cum arata articolul din Romania Libera – cui serveste aceasta deconspirare? Cui serveste aceasta deconspirare din moment ce serviciile, prin lege, asa am inteles – chiar Basescu recunoaste: „Există lege care interzice serviciilor să îşi facă cunoscute reţelele, ofiţerii acoperiţi, ofiţerii descoperiți” – , nu pot s-o faca, si chiar mai mult, tot cf. articolului din Romania Libera: „Potrivit legii siguranței naționale, “nicio persoană nu are dreptul să facă cunoscute activităţi secrete privind securitatea naţională””? Este clar ca legea prevede astfel de lucruri pentru ca sa nu se creeze vulnerabilitati in sistemul de securitate nationala. De aici rezulta in mod limpede ca deconspirarea unui agent care a lucrat sub acoperire creeaza respectiva vulnerabilitate. Si atunci care e rostul, de ce vrea Basescu „sa-i dezbrace” pe candidati in mod public? Cel putin din declaratiile Presedintelui, nu rezulta ca ar fi probleme de ordin legal, pentru ca atunci nu ar mai avea ce sa astepte. Deci Basescu vrea sa-i faca respectivului candidat, in cazul in care acesta va ajunge Presedintele Romaniei, probleme de natura politica. Dar daca, dezvaluind, ar face, de fapt, altceva: o bresa in securitatea nationala? De observat ca Basescu incalca fara nicio problema Constitutia, improscand cu noroi in toti candidatii, mai putin Elena Udrea, dar si in Elena Udrea: „Nu este inca timpul femeilor”. Adica de ce nu e timpul femeilor, domnule Presedinte? Poate ca Elena Udrea nu e doar mai diplomata decat Dvs., dar poate chiar si mai inteligenta. De unde stiti ca nu ar fi asa? As dori sa vad ce spun femeile din politica despre o asemenea remarca: Ana Birchall, Andreea Paul, Alina Gorghiu, Corina Cretu. Ce parere aveti, „nu e inca timpul femeilor”? Mie mi se pare ca Basescu doreste sa-l improaste cu noroi pe viitorul Presedinte al Romaniei, indiferent ca ar fi barbat sau femeie. Sa presupunem ca ar ajunge Monica Macovei Presedinte – are deja o eticheta de la primul barbat din Stat: e necinstita. Daca ar ajunge Iohannis – nu poti sa ai incredere, nu poti sa ai o parere buna despre el. Basescu pentru toti a gasit astfel de etichete denigrante. Mie mi se pare ca ceea ce face Basescu este o actiune de discreditare, in mod public, a viitorului Presedinte al Romaniei, indiferent cum s-ar numi acesta. As dori sa va reamintesc care e rolul Presedintelui, conform Constitutiei, pe care Basescu a incercat mereu s-o nesocoteasca:
Rolul Presedintelui
Articolul 80
(1) Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii.
(2) Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.
Sa presupunem ca ajunge Monica Macovei in functia de Presedinte. Deja Basescu, numind-o necinstita, a pus-o pe picior de egalitate cu Ponta care e dottore si plagiator. De fapt, daca stai sa te gandesti, s-ar putea spune ca a pus-o mai prejos decat Ponta, ca doar „nu e inca timpul femeilor”. Ar rezulta ca cel care reprezinta statul este necinstit si atunci cum si-ar mai putea exercita cu cinste functia de „garant al independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii”? Ceea ce face Basescu este mai mult decat „un damf de securism naturel”, este o actiune premeditata prin care sapa la fundamentele Statului Roman. Inclusiv pe plan economic, ganditi-va ca pana in 2008 Romania avea o crestere economica in medie de 6%. Din 2010 pana in 2013 a avut o crestere economica medie de sub 1%, iar acum, la sfarsitul mandatului sau, lasa o tara in recesiune tehnica. Sub Basescu nu s-au facut nici privatizari – deci e o aiureala sa spui ca Basescu ar fi un neoliberal care ar apara sectorul privat -, nici reforme structurale, atat de necesare, nici investitii. La sfarsitul mandatului sau el lasa o tara vulnerabila din punct de vedere economic.
Ca sa vedeti cum sta situatia, v-as mai recomanda sa cititi si acest articol din Gandul:
Pentru aceşti bani, Ceauşescu a înfometat o ţară, iar acum noi îi dăm înapoi, că nu ne trebuie
Se arata ca:
„Joi, Banca Centrală Europeană a redus dobânda de referinţă la euro la un minim record de 0,05% pe an. De asemenea, a redus dobânda şi pentru banii pe care îi lasă băncile la BCE de la minus 0,1% la minus 0,2%, adică cine ţine banii la BCE este taxat. Ca parte a programului disperat de revigorare a economiei europene, BCE a anunţat că va cumpăra nu numai titluri de stat, ci şi alte active şi produse structurate, pentru a da bani în piaţă, în speranţa că băncile, companiile şi persoanele fizice vor cheltui mai mult. Practic, BCE se roagă de toată lumea să ia bani, să-i folosească cumva, numai să nu stea degeaba în cont.
De această scădere a dobânzilor la euro beneficiază şi România – stat, companii, persoane fizice -, pentru că indicatorii de referinţă EURIBOR stau la baza calcului ratelor pentru creditele acordate în euro pe piaţa românească.
Cu toate că acest cost de finanţare a ajuns la minim, EURIBOR la trei luni ajungând la 0,1% pe an, România trăieşte o adevărată dramă: sistemul bancar românesc trimite liniile de finanţare înapoi băncilor-mamă pentru că nu există cerere de credite, pentru că operaţiunile se recalibrează, pentru că România formată atât din stat, cât şi din companii sau persoane fizice, nu poate să pună pe masă proiecte de investiţii care să preia aceşti bani disponibili.
Banca Naţională constată statistic că, din decembrie 2008 încoace, 9 miliarde de euro din liniile de finanţare ale băncilor mamă au plecat acasă. Tot este ceva că au mai rămas 13 miliarde de euro.
Dramatic este că, între 1982 şi 1989, pentru rambursarea rapidă a 9 miliarde de dolari datorie externă, după intrarea în default, Ceauşescu a înfometat şi dezindustrializat tehnologic o ţară pentru a face rost de orice formă de valută.
Florin Georgescu, prim-vice guvernator al BNR, este fericit, în calitate de responsabil cu supravegherea băncilor, că această dezintermediere este paşnică şi că nu pune probleme sistemului bancar care a rezistat crizei.
Dar banii pleacă exact când costul acestor fonduri este la minim istoric, ceea ce este o dramă. Numai în ultimul an au plecat 3 mld. euro, iar în timpul acesta economia şi companiile caută cu disperare lichidităţi pentru a mai respira.
Nu ştiu a cui este vina că banii pleacă, că sistemul bancar românesc se răstrânge în loc să crească, că nu se cer (de cei care pot lua) şi nu se dau credite (cei care vor, dar nu sunt finanţabili conform noilor politici de creditare), că nu sunt proiecte de investiţii bancabile atât la nivel micro, cât şi la nivel macro, că asistăm la această dramă.
Dar constat că cei care au puterea, mijloacele de a opri acest exod financiar, nu fac nimic, ci doar îl consemnează statistic, în prezentări.
După Revoluţie, România s-a confruntat cu exodul uman, 3 milioane de români – cea mai bună, cea mai tânără şi cea mai educată forţă de muncă – au plecat din ţară pentru că economia, administrată de clasa politică, nu avea ce să le pună pe masă. România a rămas cu 4,5 milioane de angajaţi care trebuie să susţină 5,4 milioane de pensionari.
Acum se întâmplă exodul financiar. Pleacă banii din ţară, de fapt pleacă valuta din ţară (pentru care în anii `90 se făcea moarte de om), pleacă cei mai buni şi cei mai ieftini bani, care îţi permit să cumperi peste tot în lume. BNR nu poate să printeze euro când vrea, aşa cum poate să facă la lei, de aceea această resursă valutară este cu atât mai preţioasă şi mai importantă.
În condiţiile în care valuta pleacă, se repatriază, în loc să fie ţinută cu dinţii, băncile au ajuns să se lupte pentru resursele în lei ale populaţiei, care sunt limitate şi pe termen scurt pentru a-şi finanţa bilanţul şi operaţiunile.
Plecarea valutei este o dramă, în condiţiile în care resursele interne sunt limitate. La acest exod se adaugă şi dezastrul fondurilor europene. În iulie, guvernul a atras numai 36 de milioane de euro de la Bruxelles.
Din 2007 până acum, sumele oferite gratis de Uniunea Europeană şi luate de România, ca parte a procesului politic al integrării în UE, au fost de numai 6,8 miliarde de euro, adică numai 35% din ceea ce ni s-a pus la dispoziţie.
Acest dezastru al fondurilor europene – administrat de toate guvernele – este mult mai grav decât rambursarea liniilor de finanţare, pentru că aceşti bani europeni au un cost zero.
Dacă adunăm 13 mld. cu 9 mld., exodul financiar se ridică la 22 mld. euro, bani care i-ar fi permis României să-şi plătească angajaţii nu cu un salariu minim pe economie, de 900 de lei (200 euro), sau un salariu mediu lunar de 1.700 de lei (380 euro), sau o pensie medie de nici 700 de lei (160 euro) pe lună.
Cu 20 de miliarde de euro, bani pierduţi, poate cursul valutar nu ar fi fost la 4,4 lei pentru un euro, ci poate la 3,5 lei pentru un euro şi ar fi rezistat acolo, iar economia românească ar fi fost mai competitivă, iar piaţa internă mai puternică, firmele locale ar fi vândut mai mult, iar oamenii nu ar fi fost atât de speriaţi de creditele luate.
Dar în final constatăm că nimic din acest lucru nu s-a întâmplat, singurele certitudini fiind exodul uman şi acum cel financiar. ” (subl. mea)
Cam asa arata Romania la sfarsitul ultimului mandat al lui Traian Basescu. Vajnicul capitan a reusit sa duca corabia asta numita Romania intr-o deriva din care cu greu va mai putea iesi… Sper sa nu fie asa… Totusi, din pacate, nu prea sunt motive de optimism… Romania nu a reusit integrarea in Spatiul Schengen, nici nu avem un ambasador al SUA in Romania. Nici macar nu a reusit reformarea „sistemului”, cum ii place sa spuna, doar „l-a ingenuncheat”, dupa propriile sale cuvinte.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Despre Securitate…
Va recomand tuturor, indiferent de simpatiile politice, sa cititi postarea D-lui. Cristian Preda:
Doi olandezi supravegheați de Securitate
care ne prezinta doua carti, cred, interesante.
Dupa ce am citit postarea am cazut pe ganduri… Intrebarea pe care mi-o pun e urmatoarea: la ce a fost nevoie de o asemenea supraveghere stricta – nu ma refer numai la supravegherea diplomatilor straini, dar si a cetatenilor romani – ca, in final, sistemul comunist tot s-a prabusit ? Pentru ca Securitatea trebuia sa apere sistemul, regimul comunist si din aceasta cauza trebuia sa obtina tot felul de informatii. Sigur, fiecare tara are servicii de informatii. Numai ca Securitatea era temuta de toti cetatenii pentru ca avea informatori ascunsi in toata societatea si era dispusa oricand sa gaseasca niscaiva „eretici”, adica din aia care exprimau pareri „subversive”, „dusmanoase la adresa regimului si tovarasului secretar general”, etc. Consecintele pe care le suportau acesti „eretici”, cum le-am spus eu, variau de la deloc placute la ingrozitoare.
Practic, nu puteai sa stii cine te toarna… Ar fi putut fi cel mai bun prieten, colegul de birou, vecinul din bloc sau de la a doua casa de casa ta, cu care ai schimbat un pahar de vorba la o bere… Ar fi putut fi femeia pe care o iubesti si cu care ai facut o dragoste nebuna cu doua seri in urma… Bineinteles, si cei care turnau puteau fi constransi sub diverse forme, prin diverse tipuri de santaj ca sa-i toarne pe altii. „Baietii” aveau „metode specifice” in acest sens.
Uluitor este faptul ca Securitatea, raportata la populatia Romaniei, a fost una din cele mai mari politii politice din tot Blocul Estic. Iata ce ne spune, in continuare, Wikipedia in engleza:
„By 1951, the Securitate’s staff had increased fivefold, while in January 1956, the Securitate had 25,468 employees.[2] Under the regime of Nicolae Ceaușescu, the Securitate employed some 11,000 agents and had a half-million informers[1] for a country with a population of 22 million by 1985.[3] Under Ceaușescu, the Securitate was one of the most brutal secret police forces in the world, responsible for the arrests, torture and deaths of thousands of people.[1]„
Incerc sa traduc:
„In 1951 personalul Securitatii a crescut incincit, iar in ianuarie 1956, Securitatea numara 25.468 de angajati. Sub regimul Ceausescu, Securitatea a angajat 11.000 de agenti si jumatate de milion de informatori, la o tara de 22 de milioane de locuitori in 1985. Sub Ceausescu, Securitatea a fost una din cele mai brutale politii secrete din lume, responsabila de arestari, tortura si moartea a mii de oameni”
Wikipedia in romana ne spune:
„În anul 1958, personalul Trupelor de Securitate era stabilit la 5.633 ofițeri, 4.108 sergenți reangajați, 1.416 angajați civil și 46.028 militari în termen, adică 57.185 persoane.”
Am citit mai demult un articol despre Securitate in care se spunea ca aceasta avea (in anii ’50-’60) mai multi agenti si angajati decat serviciile similare din SUA!!! Ca doar suntem „locul de intalnire dintre Orient si Occident”, nu? Numai uitati-va, va rog, la cifra aceasta: jumatate de milion de informatori – pare absolut incredibil, neverosimi, halucinantl!! Lucrul asta te-ar putea duce cu gandul la un razboi informativ de proportii colosale ce s-a dus aici, pe meleaguri dambovitene. Un razboi pe timp de pace, in care un cetatean obisnuit putea fi implicat fara voia lui…
Si pentru ce? Ca, in final, regimul comunist tot s-a prabusit – oamenii au iesit in strada – iar Ceausestii au fost pusi la zid si au murit sub gloantele plutonului de executie. Pe Pinochet l-a mai luat D-na. Thatcher sub aripa, de Ceausescu s-au lepadat toti, chiar si regina Angliei, care l-a plimbat in caleasca si i-a mai acordat si distinctii, pe care, ulterior, dupa ce a murit, i le-a retras… Gorbaciov nici n-a mai vrut sa auda de el…
Interesant este ca numarul foarte mare de angajati si de informatori in timpul regimului Ceausescu poate indica o teama a acestuia… Dar de ce atat de multi informatori? Ciudat… Daca era vorba de corpul diplomatic, de studenti straini, de lectori de limbi straine atunci e clar ca nu ar fi fost nevoie de 500.000 de informatori, nu? E vorba de o populatie cam cat are un judet mare din Romania! Si atunci de ce atat de multi informatori intr-o tara inchisa in care nu te prea puteai duce in strainatate cu una cu doua, iar cel care mergea in strainatate era, desigur, dinainte verificat de Securitate. Deci plecarile se faceau in conditii strict controlate si plecau foarte putini, raportat la intreaga populatie a Romaniei. In niciun caz nu era vorba, spre exemplu, de libera circulatie a persoanelor in UE, cum e acum. Deci Romania era o tara inchisa, contactul cetatenilor cu exteriorul era anevoios. Si atunci pentru ce 500.000 de informatori? Mai ales ca oamenii aveau loc de munca aici, in tara – deci somajul nu justifica o emigratie in masa, lucru destul de clar. Oricat ar parea de ciudat, raspunsul este ca Ceausescu se temea de popor!!! E clar ca un asemenea aparat represiv, cum era Securitatea, putea anihila pe oricine din exterior care ar fi creat aici tulburari. Fiind o tara inchisa, nu erau nici multi straini in Romania, care sa incerce sa faca ceva. Si nici nu ar fi avut sanse de reusita. Altfel nu se justifica numarul de angajati activi in Securitate, care era foarte mare. Totusi, sa presupunem ca ar fi existat persoane din exterior capabile sa produca aici tulburari. Numarul lor nu putea fi mare… Atunci de ce atat de multi informatori: 500.000 de oameni? Pentru ca daca raspunsul de mai sus – ca Ceausescu se temea de popor – e fals, ar trebui sa rezulte ca pericolul amenintarii din exterior era mare si ca erau multi agenti din exterior care ar fi putut sa puna in pericol regimul. Altfel cum se poate justifica numarul acesta foarte mare de informatori?
Aktionsgruppe Banat
Iata ce arata, printre altele, Wikipedia:
„William Totok declara într-un interviu, în august 2002, că Aktionsgruppe Banat s-a constituit în anul 1972 ca o grupare a unor tineri autori care, în mod programatic, încercau să creeze o literatură neconvențională, angajată în sensul adevărat al cuvântului, axată pe o perspectivă declarat social-critică, opusă unui estetism elitarist, apolitic și distanțat față de realitatea imediată. Ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale, iar textele literare urmau o linie comună, oarecum unitară, inspirată atât din laconismul dialectic al lui Bertolt Brecht, cât și din experimentele avangardiste ale „Grupului Vienez” sau a poeziei muzicii rock. Atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent.[8 […]
Într-o „Notă informativă” trimisă securității în 10.10.1974 Sursa: „SANDU”[9] se regăsește următoarea caracterizare: În general se poate aprecia că acești tineri din „Aktionsgruppe Banat”, sînt inteligenți, au citit mult, sînt la curent cu literatura de astăzi în limba română, cu cea din R.D.G., R.F.G., Austria. În vocațiile lor cu precădere lirică, au și proză scurtă – autorii sînt tributari ai unor curente de înnoire pe tărîm literar, curente care s-au răsfrînt într-o formă sau alta mai în toate țările. Ceea ce li se poate reproșa din punct de vedere literar este un oarecare avantgardism împerecheat cu ermetism, ceea ce a dus la o serie de rezerve față de acest grup, mai ales din partea generației mai vîrstnice de scriitori de limbă germană din Timișoara. – Din punct de vedere literar grupul și-a propus să depășească așa-zisul provincialism din literatura germană din România, căutând un contact mai direct cu literatura modernă. … Din punct de vedere politic membrii grupului sînt foarte interesați de evenimentele politice interne și externe (De ex. în toamna anului trecut au organizat o șezătoare literară la Casa de cultură a studenților pe tema solidarității cu poporul chilian). De asemenea se ocupă cu probleme ale populației germane din țara noastră, cum își găsesc reflectarea în literatura de limbă germană.-
În toamna lui 1975, Wagner, Totok și Ortinau, împreună cu susținătorul lor cel mai activ, criticul Gerhardt Csejka, sunt arestati și interogați cu privire la programul și la presupusele intenții „conspiraționiste“ ale grupului. La scurt timp, Totok a fost reținut din nou și închis aproape nouă luni de zile. La ieșirea sa din închisoare, la sfârșitul lunii iunie 1976, grupul nu mai exista ca atare.
Iată ce relatează Gerhardt Csejka cu privire la acțiunea securității:
În octombrie 1975, la o întâlnire a grupului de la Timișoara, Totok i-a invitat pe toți la casa sa părintească din Comloșu Mare. În timp ce grupul se deplasa spre Comloșu Mare, pe la zece seara, înainte de a intra în Jimbolia, o patrulă de grăniceri i-a oprit și i-a legitimat. Au fost lăsați să plece, dar după ce au trecut de Jimbolia au fost opriți din nou, inclusiv cu un foc de trasor în aer. Au fost cu toții dați jos din mașini și urcați într-o dubă, cu care au fost duși la pichetul din Jimbolia, unde au fost ținuți toată noaptea cu fața spre perete, fără a avea voie să vorbească. Dimineața au fost interogați la Jimbolia și au fost întrebați de ce au vrut să treacă granița. De aici au fost duși la Timișoara, la sediul Securității.
Au fost percheziționați la pielea goală, li s-au luat curerelele și șireturile. Au fost despărțiți, câte doi într-o celulă. Au fost duși la Procuratură, unde au fost ținuți o săptămână, fiind interogați în fiecare zi. Tema interogatoriilor se schimba. De la tentativa de trecere ilegală a frontierei s-a mers la interogatorii despre literatură, despre textele publicate. La interogatorii, Csejka le-a spus că ei au înțeles greșit mesajele și că, de fapt, membrii grupului erau neo-marxiști, ceea ce era adevărat.
După o săptămână, li s-a dat drumul, dar au continuat presiunile asupra lor, inclusiv ascultarea telefoanelor.[10] „[…] Și interdicția de publicare după scurt timp a fost anulată, carnetele de partid ce au fost confiscate i-au fost restituite.”[11]„
Deci acest grup nu numai ca era de stanga, dar era si neo-marxist. De observat ca un membru al grupului, William Totok, declara: „Atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent.”. Deci atitudinea nu era nici macar una anti-comunista!! Atunci de ce a fost persecutat de Securitate? Ana Pauker i-a primit pe legionari in partid!! Adica extrema dreapta avea loc in PCR, neo-marxistii, nu… Acest grup, care era marxist, s-a exprimat critic, din cate inteleg, la adresa socialismului real-existent. Bun! E foarte clar ca principial ar fi fost ca ei sa fie invitati la o sedinta deschisa de partid ca sa se faca o critica in mod deschis referitor la ce nu merge bine, la ce nu e in regula. Intrebarea care se pune este: de ce o actiune a Securitatii la adresa lor? Daca era o problema de partid atunci de ce trebuia s-o rezolve Securitatea? De aici rezulta foarte clar ca Ceausescu se temea! Si asta inca din 1972-1975!! El se temea inca de atunci de izbucnirea unor revolte in interior, in randurile populatiei. Este ciudat, daca stai sa te gandesti ca scopul, cel putin declarat al socialismului, era imbunatatirea vietii oamenilor, cresterea nivelului de trai. Programul PCR urmarea indeosebi aceste lucruri. Si atunci de ce asa o frica de popor? De propriul sau popor? De ce asa o teama daca scopul era imbunatatirea vietii acestui popor? De unde se vede ca Ceausescu nu era deloc convins ca socialismul isi va atinge scopul… Trebuie sa observam ca cei din Grupul de Actiune Banat nu erau agenti ai unei puteri straine sau in legatura cu vreo putere straina… „Dimineața au fost interogați la Jimbolia și au fost întrebați de ce au vrut să treacă granița”, fara ca ei sa fi avut aceasta intentie… De ce securistii s-au gandit neaparat la asta: „sa treaca granita”? E clar ca Romania era o tara inchisa. Si atunci de ce atata teama? Dar ca e vorba de o teama fata de posibile revolte in interior, lucrul asta cred ca e destul de clar.
„Odată, înainte de un revelion, eu veneam cu sifoanele în plasă şi când l-am văzut chiar i-am spus la ureche: „Să vă vedem preşedinte”.”
🙂
Daca doriti sa stiti despre cine e vorba, va rog cititi urmatorul interviu luat de Sabina Fati D-lui Acad. Razvan Theodorescu:
Cine i-a inventat pe terorişti în decembrie 1989
O idee care mi-a atras atentia…
Un mister numit Ion Iliescu!! 😉
„Nu-l cunoşteaţi pe Ion Iliescu?
R.T.: Ne salutam pentru că el era prieten bun cu un vecin de-al
meu de bloc. Odată, înainte de un revelion, eu veneam cu sifoanele în plasă şi când l-am văzut chiar i-am spus la ureche: „Să vă vedem preşedinte”.
Ştiaţi de planurile lui Ion Iliescu?
R.T.: Nu, dar toată lumea vorbea despre el.
Ca despre un posibil succesor?
R.T.: Se vorbea. Marin Sorescu şi cu mine în 12 decembrie 1989 eram în vizită în casa unui pictor, unde a venit şi Paul Niculescu Mizil, căruia am avut ideea să-i cerem să se solidarizeze cu scrisoarea noastră pe care vroiam să i-o trimitem lui Ceauşescu. Mizil venise însoţit de cineva cunoscut: omul de televiziune Emanoil Valeriu.
Despre care CNSAS a descoperit că era securist.
R.T.: Da. Mizil ne-a răspuns că, deşi are distanţele sale faţă de partid, rămâne totuşi un soldat fidel al PCR şi ne-a refuzat.
Emanoil Valeriu a relatat întâmplarea la Securitate?
R.T.: Nu, dar i-a spus lui Mizil următoarele: „Paulică, ascultă-i pe băieţii ăştia, că dacă nu, o să-ţi putrezească oasele lângă Ceauşescu al tău”, ceea ce a cântărit enorm în a-l lua pe Valeriu mai târziu mâna mea dreaptă la TVR, Iliescu spunându-mi că fac o mare greşeală. Iliescu era prieten cu Valeriu şi îl cunoştea bine. Iliescu, atunci când m-a primit în februarie 1990, mi-a spus că mă cunoaşte şi şi-a adus aminte de exmatricularea mea din urmă cu 50 de ani. Pentru mine a contat enorm ce s-a întâmplat atunci, când am pierdut trei ani din viaţă. În orice caz, din acel moment am contractat o poliţă de caldă recunoştinţă faţă de Ion Iliescu.”(subl.mea)
Tocmai asta e si interesant: cum de toata lumea vorbea despre el…? 😉
Cei mai mari politicieni post-decembristi ai Romaniei!!
Iata o alta idee foarte interesanta – Acad. Razvan Theodorescu afirma ca:
„În România, doar doi oameni au ştiut să facă politică în ultimii 20 de ani: Ion Iliescu şi Traian Băsescu.„
Si atunci stau si eu si ma intreb, poate mai in gluma, poate mai in serios: ceea ce se intampla in momentul de fata, dar si de cativa ani de zile incoace, nu este oare o rafuiala (a carei cauze sunt ascunse, bineinteles) intre acesti doi oameni: Ion Iliescu si Traian Basescu?
Despre comunism…
Un interviu in Evenimentul Zilei cu
Mark Kramer.
Iata si cartea sa de vizita asa cum este prezentata de Evenimentul Zilei:
•Director – Cold War Studies Program, Harvard University
Senior Fellow – Davis Center for Russian and Eurasian Studies, Harvard University
•A predat la Harvard, Yale şi Brown. În calitate de cercetător a studiat, în mod nemijlocit, arhivele perioadei comuniste în Rusia, Germania, Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Lituania, Letonia, Estonia și România, precum și arhive din țările vestice.
•A publicat: „Soldier and State in Poland: Civil-Military Relations and Institutional Change After Communism”, „The Collapse of the Soviet Union”, „Crisis in the Communist World: The Soviet Union, the Warsaw Pact and Upheavals in Poland and Hungary”
•Pe baza noilor evidențe descoperite în arhivele studiate, Mark Kramer pregătește o sinteză de proporții a istoriei nevăzute din spatele Cortinei de Fier – „From Dominance to Hegemony to Collapse: Soviet Policy in East-Central Europe, 1945–1991”
•A tradus şi editat în limba engleză „The Black Book of Communism: Crimes, Terror, Repression”
“E foarte greu ca românii să înţeleagă. Aţi câştigat în comunism doar ce au pierdut alţii”
Kramer, printre altele, a declarat:
Dar cititi, va rog, intregul interviu! Este foarte interesant!„Nu ştim nimic despre agenţii represiunii, dacă au avut oportunitatea să refuze ordinele, ce ar fi păţit dacă o făceau etc”
„Aţi încercat să intraţi în arhivele Securităţii?
Am avut o tentativă acum doi ani, dar mi s-a spus “poate în viitor” (râde). Deci n-am avut acces decât la lucrurile publicate pe site-ul instituţiei sau la cele apărute în ziare. Mi s-ar părea extrem de util ca un grup din interiorul CNSAS să studieze sistematic cine a participat la represiune, ce fel de background au persoanele respective, de unde vin.Să organizeze o bază de date, nici măcar n-ar fi nevoie de numele persoanelor implicate. Dar am avea o imagine de ansamblu despre oamenii Securităţii. Nimeni nu prea ştie cum arată profilul acesta. Iar lucrurile stau exact la fel şi în Bulgaria, unde studiile privind componenta umană a Securităţii sunt extrem de puţine şi neconcludente.”„În România, de exemplu, sunt foarte puţini disidenţi, şi mai puţini sunt autentici. Deci nu e bine să jonglăm cu standarde prea înalte. Dar mă aştept ca aceia care nu au fost disidenţi să rămână aşa, să nu pretindă că au fost. În România sunteţi încă la stadiul în care oamenii se portretizează fals, precum Iliescu, construindu-şi o atitudine pe care n-au avut-o niciodată.”
„Am putea spune că aceşti disidenţi închipuiţi au fost comunişti soft? Măcar pentru a-i diferenţia de nucleul dur.
Când le-a convenit să fie comunişti hard, au fost. Când oamenilor din jurul lui Iliescu le-a servit să fie loiali lui Ceauşescu, au fost extrem de dispuşi să o facă. Mi se pare deranjant şi imoral să-i văd acum susţinând că au fost mereu de partea schimbării democratice. Nu e vorba de faptul că şi-au dat seama, la un moment dat, că regimul Ceauşescu devenise atât de despotic încât o schimbare era necesară. Asta au făcut, desigur. Dar să susţină acum că în acest fel şi-au demonstrat spiritul democratic, mi se pare de domeniul ficţiunii.”
Strategia nationala de aparare
Documentul a aparut pe site-ul presedentiei si, din cate am inteles, este dat spre dezbatere publica. Acesta specifica urmatorul lucru: „Pentru o Romanie care garanteaza securitatea si prosperitatea generatiilor viitoare”. Trebuie sa spun de la bun inceput ca documentul, ca si continut, ma nemultumeste. Chiar si acest aspect din titlu: „… garanteaza securitatea si prosperitatea generatiilor viitoare„. Deci, daca inteleg bine, el este destinat sa asigure acea securitate si prosperitate generatiilor viitoare. Dar cu generatiile actuale cum ramane? Eu inteleg ca acest document se refera doar la generatiile viitoare, nu si la generatiile actuale. Acest aspect este deosebit de important de subliniat! Intrucat, chiar din titlu, deducem ca generatiile actuale nu au securitatea si prosperitatea garantate, ceea ce ma duce cu gandul la ideea ca generatiile actuale sunt cele de sacrificiu, din moment ce strategia se refera doar la cele viitoare, carora, numai lor, le-ar asigura securitatea si prosperitatea.
Mama mea, sa-i dea Dumnezeu sanatate si lumina, spune deseori: „noi am fost o generatie de sacrificiu – am trecut printr-un razboi (cel de-al doilea razboi mondial), pe urma a urmat reconstructia tarii…”. Bine ca nu se taie pensiile pensionarilor!! Acuma si noi suntem, deci, generatie de sacrificiu. Eu ma intreb cum vor fi generatiile viitoare? Tot de sacrificiu pentru generatiile viitoare? Pentru ca judecand inductiv, nu se poate sa nu ajungi sa-ti pui o astfel de intrebare logica.
Tot documentul pare sa fie copiat dintr-o carte (sau dintr-un manual?!). Sa nu fiu inteles gresit: eu nu am spus ca nu e bine ca acest document a fost dat spre dezbatere. In niciun caz nu afirm asa ceva: adica faptul ca este rau ca a aparut documentul.
Presa a facut mult scandal asupra unui punct identificat ca vulnerabilitate, cel privind „fenomenul campaniilor de presa cu scopul de a denigra institutii ale statului scl”. Las la o parte termenii destul de vagi in care este descrisa vulnerabilitatea. Observam ca se refera doar la „campanii de presa”, nu la altceva. Totusi, ce inseamna a denigra institutii ale statului? Spre exemplu ceea ce spune Traian Razvan Ungureanu pe blog – „Curtea Constitutionala e neconstitutionala„, cand spune despre aceasta: „Pe scurt, în actuala sa înfăţişare, această instituţie ineptă, aplecată spre abuz şi demagogie e în afara legii” – observati ce cuvant extrem de dur foloseste : „in afara legii” – eu ce pot sa spun? Ce putem sa mai spunem? Cand Parlamentul Romaniei era calificat drept o expresie a intereselor bazate pe coruptie a celor 322, si atentie: este vorba de Parlament, adica de institutia fundamentala a statului democratic, a oricarui stat democratic (altfel ne intoarcem la Marea Adunare Nationala), ce poti sa mai spui? Cand o auzi pe Monica Macovei ca spune cu toata gura ca „toti fura„, ce poti sa mai spui? Sunt sau nu sunt acestea denigrari la adresa institutiilor statului? Sunt doar nedumerit, atata tot.
Documentul mai vorbeste, la capitolul vulnerabilitati de dezechilibre bugetare generate de decizii politice gresite, de decalajul de dezvoltare dintre regiunile Romaniei, de tendinte demografice negative si procesul de imbatranire a populatiei, de calitatea scazuta a invatamantului cu efecte in ceea ce priveste deprofesionalizarea populatiei, etc.
Eu as spune chiar mai mult si anume ca o vulnerabilitate serioasa, poate cea mai grava, a Romaniei este cea economica. Faptul ca Romania, la ora actuala, este pe penultimul loc in ceea ce priveste PIB-ul, dintre toate statele europene! Aceasta vulnerabilitate este cea mai profunda. Spre exemplu exista riscul sa nu putem sa implementam cerintele din criteriile de aderare la Uniunea Europeana, datorita acestei vulnerabilitati. Nu avem capacitatea de absorbtie a fondurilor europene destinate dezvoltarii, atat de necesare! Poate ca exista, dar nu am vazut un studiu socio-economic solid, stiintific, care sa explice de ce s-a ajuns in aceasta situatie, care seamana tot mai mult a subdezvoltare, si sa arate ce trebuie facut pentru ca aceasta situatie sa fie indepartata. La toate aceste probleme, solutia pe care o da strategia este „buna guvernare„. Mersi de explicatie, asta o stiam si eu! Ceea ce nu s-a prea realizat, apropo si de dezechilibrele bugetare…
Un alt aspect, legat de vulnerabilitati, este cel legat de faptul ca suntem o societate deschisa. Fac o paranteza si remarc un lucru: superficialitatea care caracterizeaza aceasta strategie! Deci vorbeste de faptul ca societatea deschisa reprezinta o vulnerabilitate pentru Romania. Atunci ce e de facut? Sa ne transformam intr-o societate inchisa???? Spune ca revolutia informationala este accesibila si noua dar si adversarilor si competitorilor nostrii. Si pe urma tot spune ca depindem de una si de alta. Pai pe globul asta pamantesc exista tot felul de interdependente, nu? Asa si visul lui Ceausescu era ca Romania sa nu mai depinda de nimeni , de nimic, sa fim intr-o stare de autarhie, etc. Asta vrem? Este evident ca aceste interdependente, pe acest glob pamantesc, exista. Este o utopie demna de o cauza mai buna sa vrei sa nu mai depinzi de nimeni si de nimic si sa consideri interdependentele existente in mod obiectiv o vulnerabilitate si chiar un risc. Ce sa intelegem de aici (cititi fraza de la pagina 12 din document)? Ca am fi mai putin vulnerabili daca nu am mai depinde de accesul la internet, de materii prime, in special la energie, de pastrarea libertatii comertului si de liberul acces la informatii?!! Eu chiar doresc sa cred ca nu am inteles bine aceasta fraza. Toata fraza dealtfel este neclara, nebuoalsa…
Impresia mea este ca documentul vrea sa arate ca ne pasc foarte multe riscuri si amenintari precum si faptul ca avem o sumedenie de vulnerabilitati. Dar, daca tratam problema in felul acesta, trebuie sa ne gandim ca si alte tari pot avea aceleasi riscuri si vulnerabilitati ca cele descrise in document. Deci nu este o situatie caracteristica in exclusivitate Romaniei. Eu as fi dorit sa stiu care sunt acele riscuri si vulnerabilitati caracteristice Romaniei. Pe de alta parte, daca vorbesti de risc, definindu-l ca „probabilitate de a se produce o paguba semnificativa la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor nationale de securitate”, cred ca era necesar ca sa se si masoare aceasta probabilitate. Probabilitatea este o notiune matematica, care se poate masura cifric. Sau toate riscurile si amenintarile de la cap. 6.1 au aceeasi probabilitate de a produce o paguba semnificativa? Se vorbeste in termeni de risc si amenintare de „fragilitatea sistemului financiar international”. Dar acest risc este caracteristic numai si numai Romaniei? Care este probabilitatea ca acest risc sa produca pagube semnificative Romaniei in viitor, pe termen lung, scurt, mediu? Sau in ce masura acest risc este mai periculos decat, de pilda, spionajul? Daca documentul nu ofera (pentru ca poate oferi?!!) raspunsuri la aceste intrebari, atunci nu se poate face o evaluare serioasa a acestor riscuri. Defapt, ceea ce se spune in cap. 6.1 sunt lucruri pe care le cunoaste toata lumea, ce sa mai… Documentul nu arata nici care este cea mai grava vulnerabilitate si cel mai grav risc la care este expusa Romania. Sunt insiruite toate acolo, la gramada! Ar fi trebuit sa vorbeasca si de inundatii, care chiar ca provoaca pagube imense, chiar si morti. Apropo de acest risc, foarte real, inundatii au fost si in trecutul recent la noi. Ce masuri de prevenire si combatere a efectelor catastrofale au luat guvernele pana acum? De observat ca inundatiile se manifesta cam in aceleasi zone – Moldova este din nou grav afectata! Acolo nu este nici de joaca si nici de gluma: mor oameni!! Strategia ne ofera solutia: buna guvernare. Atunci, in mod logic, ar trebui considerate guvernele drept o vulnerabilitate cu potential de risc ridicat!
Documentul este plin de generalitati. Eu am incercat, dupa modestele mele puteri, o parere critica asupra acestuia.
Voi reveni.
Update
Eu nu spun ca documentul nu are si parti bune. In ansamblu el este interesant totusi. Exista abordari moderne, cum ar fi cea legata de managementul crizelor. Nu-mi place cum este structurat. Dupa parerea mea, o strategie nationala de aparare trebuia sa includa o clasificare a riscurilor si vulnerabilitatilor. Adica, spre ex, sa identifice care sunt riscurile si vulnerabilitatile pe termen scurt, care pe termen mediu, care sunt acestea pe termen lung. Este important de stiut acest lucru deoarece pentru rezolvarea acestor probleme se consuma resurse financiare de la bugetul de stat (si asa deficitar). Deci trebuiau stabilite prioritatile (ca sa fiu mai clar: ceea ce e prioritar!). Un alt aspect important (poate nementionat din motive lesne de inteles) este urmatorul: care sunt riscurile si vulnerabilitatile care pot afecta cel mai grav Romania – cele care tin de cauze externe Romaniei sau cele care tin de cauze interne? Aspectul acesta este deosebit de important, cu mult mai important decat am putea sa credem unii dintre noi. Au fost perioade din istoria patriei noastre cand tara a avut mult mai mult de suferit datorita unor cauze strict interne, decat unor cauze externe. Spre exemplu in perioada care a urmat domniei lui Alexandru cel Bun in Moldova, cand la domnie au urmat nevrednicii sai fii… O tara prospera, infloritoare, sigura (drumurile erau sigure, talharii nu prea indrazneau sa atace), a ajuns in cea mai neagra si incredibila mizerie datorita luptelor interne pentru putere intre fiii marelui domnitor, fara ca tara sa fie atacata din exterior!!! Lucrul acesta s-a intamplat si in Tara Romaneasca, dupa domnia lui Mircea cel Batran, tot din luptele interne pentru putere.
Revenind la document, acesta releva faptul ca „pentru urmatorii ani Romania nu percepe o amenintare militara directa” si ca „apartenenta Romaniei la NATO si UE, ca si cooperarea internationala in domeniul apararii sustin capacitatea si credibilitatea apararii Romaniei”. Un lucru cat se poate de bun, fara indoiala!
Totusi, cred ca ar trebui identificat foarte clar ce reprezinta risc si vulnerabilitate si ce nu reprezinta risc si vulnerabilitate. Pot fi si aparente, iar in cazul in care aceste lucruri nu sunt identificate exact intr-o strategie pot aparea confuzii profund daunatoare. Spuneam si mai sus ca daca riscul e definit ca probabilitate, atunci aceasta ar trebui masurata. Voi da inca un exemplu: cat de expusa este bunaoara Romania la fenomenul terorist? Acest flagel este, fara indoaiala, unul periculos, si trebuie luptat impotriva lui. Insa putem observa ca fenomenul s-a manifestat pregnant in anumite tari doar ( de ex: SUA, Spania, Marea Britanie, Rusia, Israel). Ceea ce este relevant pentru o tara s-ar putea ca pentru o alta sa nu fie atat de relevant. Rusia, spre ex, are de multa vreme probleme in zona Caucazului si a Marii Caspice. Cecenia este un exemplu pe care il stim cu totii. Vreau sa arat ca sunt cauze specifice tarii respective, determinate de conditii istorice, politice, sociale, economice, de probleme de ordin religios, etc. Ceea ce vreau sa spun este ca aceste riscuri si vulnerabilitati trebuie corect evaluate si estimate din punctul de vedere al relevantei, al importantei lor (spuneam si mai sus despre clasificarea acestora, iata aici un alt tip de clasificare: in functie de importanta, relevanta), pentru a se lua masurile corecte de combatere. Evident, exista cauze si potentiale cauze, insa eu cred ca politica pe care o ducem trebuie sa fie de asa maniera incat sa nu cauzam riscuri si vulnerabilitati. Un alt aspect este cel de identificare a resurselor pentru a mentine un sistem de aparare eficient. Mentenanta sistemului cat si imbunatatirea lui continua sunt aspecte deosebit de importante. Altminteri strategia exista si ramane doar „pe hartie”. Iata de ce am spus ca problema economica are la noi (si nu numai la noi) o importanta majora. Pentru ca o tara cu economia slaba este vulnerabila. Saracia provoaca foarte multe probleme, mari si mici. Dar si cele marunte daca se aduna… Trebuie sa-ti si poti permite sa realizezi tot ceea ce ti-ai propus intr-o strategie. Nu este vorba numai de resursele umane. Este clar ca si acestea sunt importante. Dar e vorba de resurse financiare, economice. Consider ca aspectul economic al tarii ar trebui sa fie o prioritate.
-
Recent
- In interesul superior al copilului!!
- Cand incepem sa intelegem cat de mult valoreaza Constitutia si cat de mult valoreaza libertatea!!
- S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!
- 112 nu inseamna Big Brother!
- Precizie de cativa metri…
- Halucinant…
- Va fi razboi?
- „Noi suntem social-democrati”…
- „In Romania, limba oficiala este limba romana” – Art. 13 din Constitutia Romaniei
- Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale
- Un banc!!
- Simbolistica totalitarismului
-
Legături
- WordPress.com
- WordPress.org
- Voxpublica
- Riddickro
- Cristian Patrasconiu
- Geopolitikon – Adrian Cioroianu
- Lumiss22
- Adrian Nastase
- Cristian Preda
- Desculta prin Timisoara
- Mazilu Raluca
- Theodora – Hai ca se poate!!
- Vladimir Tismaneanu
- Adriana Dutulescu
- Brussels Blog
- Corina Cretu
- Alina Gorghiu
- Bibliotecarul
- Ana Birchall
- Miron Mitrea
- Maria Grapini
- Ion Iliescu
- Vasile Dancu
- Stirea press
- Agentia de rating politic
- Gabriela Savitsky
- Keops – mister, perfectiune, frumusete
- Sever Voinescu
- Mihai Gotiu
- Elena Udrea
- Dreapta.net
- Satmareanca
- Traian Razvan Ungureanu – TRU
- Daniel Funeriu
- Lavinia Stan
- Blogosfera Portocalie
- Adrian Paunescu
- Dilema Veche
- Revista 22
- Calin Popescu Tariceanu
- Traian Basescu
- Motanul_Filozof
- Codrin Scutaru
- The Beginning Of The End
- Civitas'99
- Hanul Povestilor
- Maria Diminet
- Victor Ponta
- Anca Bundaru
- Sonya
- Lilick
- Loredana
- Gabriela Elena
- Club 2020
- Roxana Iordache
- Andreea Paul
- Cristina
- Trading Economics
- Adevarul nostru
- Desculta prin Timisoara – WordPress
- Florin Citu
- Lucian Isar
- Gabriela Elena (II)
- Moshe Mordechai
- goodreads
- Opinii BNR