Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Copiii Diavolului

„…ciuma isi va trezi sobolanii si-i va trimite sa moara intr-o cetate fericita

Albert Camus – Ciuma

Ma gandeam sa scriu despre altceva… Dar ceea ce s-a petrecut in Franta m-a socat pur si simplu. Atacul terorist sangeros de la redactia revistei de satira si umor Charlie Hebdo trebuie condamnat in termeni duri! Este absolut inadmisibil asa ceva! E vorba despre terorismul islamic. Este vorba de un atac la valorile fundamentale ale Lumii Libere! Si acum, cand scriu aceste randuri, ma simt pur si simplu dezarmat, ca sa zic asa. Simt o stare de neputinta si am, cred, o figura tampa. Totusi, incerc sa ma adun si sa vedem ce am putea spune despre ceea ce s-a intamplat…

Am iesit sa ma plimb si am incercat sa ma gandesc la ceea ce s-a intamplat , la imaginile aratate de televizor. Primul lucru care imi vine in gand este esecul… Si, din pacate, acesta e adevarul. Asistam la un esec de proportii al serviciilor secrete franceze, in primul rand. Mi-am amintit de un film sovietic de spionaj: „Cele 17 clipe ale unei primaveri„, cu marele actor rus Viaceslav Tihonov. Era vorba despre un spion rus, in timpul razboiului, inflitrat in structurile de conducere ale Reich-ului nazist. Asta inseamna ca informatia o avea din gura lui Hitler sau lui Himmler. Profesionalismul acestui spion era desavarsit. Vorbea limba germana impecabil, incat jurai ca ar fi german. Cand aud discutandu-se la televizor despre cartele PrePay imi vine sa zambesc. Amar. Adevarul este ca informatiile trebuie sa le ai din „gura lupului”, cum se spune. Trebuie sa ai un om acolo, in structurile de conducere, ca sa poti avea cele mai corecte si clare informatii. La noi, in astfel de treburi foarte delicate, au excelat un Mihail Moruzov sau Eugen Cristescu. Asta inseamna sa fii un mare maestru al muncii de culegere de informatii. Sa n-ai nevoie de internet sau cartele, sau astfel de lucruri: pur si simplu stau de vorba cu tine si stiu cine esti, cine te plateste si ce vrei sa faci!

Ce constatam, cu tristete, legat de atentatul de la Paris, care a zguduit Europa? Este evident, din felul in care s-au desfasurat lucrurile, ca serviciile franceze habar nu au avut ca asa ceva se va intampla, ca o astfel de actiune este planuita sa se desfasoare. Ca nu s-a putut preveni o asemenea actiune terorista, e clar pentru toata lumea: faptele o confirma. De aici rezulta ca nu controlam fenomenul terorist ca sa-l putem preveni. In primul rand: de unde aveau arme atacatorii? Din cate inteleg, au si un aruncator de grenade. Cine i-a invatat sa le foloseasca? Pentru ca, dupa parerea mea, e clar ca acesti oameni au fost pregatiti inainte. Modul in care s-a desfasurat actiunea terorista este unul de tip militar. Pentru o astfel de actiune, pentru ca sa poti s-o duci la indeplinire, trebuie sa fii pregatit fizic, psihic si tehnic. Nu e vorba de un jaf, un jaf e altceva. Nu e vorba ca esti un tip dur: chiar si daca ai fi un tip dur, te poti pierde foarte usor intr-o astfel de actiune, daca nu esti pregatit cum trebuie. Cine i-a pregatit pe atacatori? Cine le-a furnizat armamentul? Intr-o astfel de actiune trebuie sa stii foarte clar ce ai de facut in cadrul echipei de comando. Altfel nu se poate. O pregatire psihica e absolut necesara, altminteri poate sa intervina oricand o stare de slabiciune, care sa pericliteze intreaga actiune. Dupa parerea mea, actiunea a fost, in mod limpede, coordonata. Nu stim de cine. Astfel de lucruri insa trebuiau a fi stiute de serviciile franceze, pentru a putea impiedica atentatul.

Din cate stiu eu, 10% din populatia Frantei este de religie musulmana. Acest lucru, dat fiind pericolul acut al terorismului islamic, necesita abordari si actiuni specifice. De aceea era necesar ca serviciile franceze sa aiba oameni infiltrati in randul musulmanilor si in randul organizatiilor acestora, cu atat mai mult in randul organizatiilor ce prezinta un potential risc teorist. Razboiul contra terorismului nu poate fi purtat cu succes decat asa. Trebuie sa fii acolo, in mijlocul lor, sa stii ce se discuta acolo si ce se pune la cale acolo. Sa stii care e, in realitate, substratul unor astfel de actiuni. Ele ar putea fi coordonate de servicii de spionaj din alte tari. Dar ce se urmareste prin asta? E un fenomen intamplator?

Chestiunea care se pune este ca astfel de actiuni sunt indreptate impotriva valorilor lumii occidentale si impotriva valorilor europene. Europa a primit de-a lungul timpului foarte multa populatie islamica. Bineinteles, au venit si in Franta, mai ales din tarile Maghrebului. Integrarea acestor oameni intr-o cultura straina lor este un lucru dificil. Insa mi-e teama ca nu aceasta este chestiunea. Te-ai putea gandi, desigur, la diferentele culturale, si eu m-am gandit, dar am impresia ca mergem pe o pista falsa. Pare a nu fi vorba de asa ceva. Ci de actiuni coordonate impotriva SUA si UE, care urmaresc un scop precis: distrugerea Lumii Libere prin ingradirea libertatilor cetatenilor. De observat si curentele antiimigratie prezente in Occident, de observat cum o publicatie cu pretentii de seriozitate, Daily Mail, a incercat sa creeze in Anglia o psihoza in masa cu privire la asa zisa „invadare” a teritoriului britanic de catre imigranti romani si bulgari. De remarcat cum Romaniei i se incalca in mod sistematic un drept, cel al aderarii la Spatiul Schengen, din tot felul de motive „politice”. In schimb, musulmanii au fost primiti cu bratele deschise in tot Occidentul, fara ca vreo tara majoritar musulmana sa fie membra a Uniunii Europene!

Exista un substrat ascuns. Care sa fie acela? Primirea masiva a musulmanilor in Occident ce rol a avut? De ce, daca tot au fost primiti masiv, exista o reluctanta evidenta in ceea ce priveste integrarea Turciei in Uniunea Europeana? La fel se pune problema si in privinta aderarii Romaniei la Spatiul Schengen. Romanii nu sunt teroristi. Apoi sunt milioane de romani in Occident, plecati acolo la munca. Si atunci de ce Romania nu e primita in Spatiul Schengen? Care este semnificatia simbolica a acestui lucru? Pe vremea lui Sarkozy, romii din Romania erau trimisi inapoi in tara, musulmanii stateau in Franta bine merci.

Este tragic ceea ce s-a intamplat. Totusi, solidaritatea oamenilor – Je suis Charlie – in fata barbariei este mai puternica decat barbaria! Insa asta nu inseamna ca aceste actiuni de destabilizare a Uniunii Europene, atacand valorile libertatii, se vor opri aici… Regimurile totalitare, care isi vad pamantul fugind de sub picioare, nu se vor opri aici. De aceea lupta impotriva totalitarismului trebuie sa continue. Zvacnirile acestuia lasa, din pacate, victime. Insa ceea ce este important e faptul ca teroristii nu si-au atins scopul. Dimpotriva! Acest mesaj care isi face acum loc in toata Franta – Je suis Charlie – este unul extrem de important. Este o arma atomica, daca pot sa ma exprim astfel, in lupta impotriva terorismului. Vor stii astfel toti musulmanii din Franta ca toata tara, toti francezii, condamna barbaria si terorismul!

Gandul

ATENTAT ÎN FRANŢA. 12 morţi în atacul de la Charlie Hebdo. LIVE

Se arata, printre altele, ca:

Cel puţin 12 oameni au fost ucişi, miercuri, într-un atac armat a cărui ţintă a fost redacţia săptămânalului satiric Charlie Hebdo, din Paris. Se crede că între 8 şi 10 dintre victime sunt jurnalişti – inclusiv patru caricaturişti – ai Charlie Hebdo. Bilanţul include şi doi poliţişti ucişi. Alte 11 persoane au fost rănite, patru dintre ele fiind în stare critică. În total, se crede că trei atacatori au fugit cu o maşină, apoi au abandonat-o în centrul Parisului şi au fugit mai departe cu o altă maşină furată. „Franţa e în stare de şoc, e un atentat terorist”, a declarat preşedintele Frantei, Francois Hollande. Reacţii de condamnare au venit imediat din toate cancelariile lumii, inclusiv din partea preşedintelui, premierului şi ministrului de Externe ai României. Atacatorii au strigat, în timp ce trăgeau cu nişte arme Kalaşnikov, că „profetul Mahomed a fost răzbunat”. Franţa se află, în acest moment, în stare de alertă. Potrivit presei franceze, poliţiştii au deja trei suspecţi. Doi dintre aceştia ar fi franco-algerieni şi sunt fraţi, în vârstă de 32, respectiv 34 de ani. Un al treilea suspect ar avea 18 ani. Acesta din urmă s-a predat în cursul nopţii. Ceilalţi doi sunt căutaţi de poliţie.

Persoane îmbrăcate în negru şi cu cagule au pătruns, miercuri, în sediul săptămânalului Charlie Hebdo şi au deschis focul cu arme Kalaşnikov, în timp ce jurnaliştii erau adunaţi pentru şedinţa de sumar. Cotidianul 20 Minutes a reuşit să contacteze telefonic un angajat al instituţiei de presă atacate. „Este un adevărat masacru. Sunt şi morţi!”, a declarat acesta, înainte ca apelul să se întrerupă.

Charlie Hebdo este de mulţi ani ţinta fundamentaliştilor musulmani, săptămânalul publicând mai multe caricaturi care îl ironizau pe profetul Mahomed sau luau în derâdere jihadul. De altfel, ultimul desen al redactorului-şef, Charb, publicat în cea mai recentă ediţie a săptămânalului, se referă la eventualele atentate de după Sărbători. Un alt desen satiric, care îl ironizează pe liderul Statului Islamic, Abu Bakra al-Baghdadi, a fost publicată azi pe pagina de Facebook a celor de la Charlie Hebdo.

GÂNDUL PREZINTĂ LIVE DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR

UPDATE 12:00 Poliţista rănită în incidentul armat de joi dimineaţă din sudul Parisului a decedat, au anunţat surse din cadrul poliţiei citate de AFP. Livetext-ul continuă AICI.

UPDATE 08:00 Cel mai tânăr dintre cei trei suspecţi de comiterea atacului sângeros împotriva sediului săptămânalului satiric francez Charlie Hebdo, Hamyd Mourad, în vârstă de 18 ani, s-a predat poliţiei, au anunţat surse concordante, citate de AFP.

Ceilalţi doi suspecţi, doi fraţi de naţionalitate franceză născuţi la Paris, Said Kouachi, în vârstă de 34 de ani, şi Chérif Kouachi, în vârstă de 32 de ani, un jihadist cunoscut serviciilor antiteroriste, sunt în continuare căutaţi de poliţie.

UPDATE 1:10 Gândul a reunit cele mai impresionante imagini de la marşurile de solidaritate care au avut loc, miercuri seară, în mai multe oraşe din Franţa. Galeria foto poate fi văzută AICI

UPDATE 1:05 O operaţiune de amploare a unităţii de elită a poliţiei franceze pentru arestarea unor suspecţi de comiterea atentatului era în curs de desfăşurare, miercuri seara, la Reims (nord-est), a anunţat pentru AFP un ofiţer. Fie suspecţii vor reuşi să fugă, fie ar putea avea loc un schimb de focuri, a declarat pentru AFP un ofiţer al unităţii de elită Raid, îndemnând jurnaliştii prezenţi la faţa locului să dea dovadă de „mai multă prudenţă”.

UPDATE 00:48  Un lider al teroriştilor din Statul Islamic a salutat atacul terorist care a vizat redacţia Charlie Hebdo. Nicio grupare teroristă nu a revendicat, însă, acest atentat. „Leii islamului l-au răzbunat pe Profetul Mahomed”, a declarat, potrivit Reuters, Abu Musab, un lider al grupului terorist Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant – SI/SIIS/SIIL). Reţeaua teroristă sunnită, care ocupă teritorii din Irak şi Siria unde a instituit un „califat”, a ameninţat de mai multe ori Franţa cu atentate, aminteşte Mediafax.

UPDATE 00:04 Teroriştii i-au executat pe rând pe caricaturiştii revistei Charlie Hebdo

Teroriştii i-au strigat pe nume pe caricaturiştii revistei satirice Charlie Hebdo şi i-au executat unul câte unul, împuşcându-i în cap, dezvăluie viceprimarul Parisului Patrick Klugman, într-o declaraţie făcută pentru postul american ABC News.

„Cei doi criminali au intrat în timpul şedinţei de redacţie, i-au strigat pe nume pe caricaturişti, i-au luat de-o parte şi i-au executat împuşcându-i în cap”, a declarat Patrick Klugman, viceprimarul Parisului responsabil de Relaţiile Externe.

UPDATE 23:13 Potrivit Le Point, cei doi franco-algerieni sunt fraţi. Said şi Cherif K ar fi fost identificaţi după ce poliţiştii au găsit o carte de identitate în maşina abandonată după atentat. Cei doi au 32, respectiv 34 de ani.

UPDATE 22:24 Presa franceză vorbeşte de trei suspecţi. Le Point susţine că poliţia are în vizor doi suspecţi  franco-algerieni, reveniţi de curând din Siria. Unul dintre ei ar avea 32 de ani, iar celălalt 34. Un al treilea suspect ar avea 18 ani şi este om al străzii. De asemenea, Le Monde vorbeşte despre trei suspecţi identificaţi, citând surse din poliţie

UPDATE 21.00 „Republica noastră a fost atacată”, a spus, în urmă cu câteva minute, preşedintele francez, Francois Hollande, într-un mesaj televizat de la Palatul Elysee. Hollande a decretat zi de doliu naţional mâine, 8 ianuarie. „Vom face tot ce este necesar pentru a-i prinde pe atacatori”, a mai spus liderul francez.

UPDATE 20:40 Preşedintele Iohannis şi-a schimbat poza de profil pe contul de Facebook cu fotografia cu mesajul „Je Suis Charlie”. „Vă chem să fim alături de familiile victimelor tragediei de astăzi din Franţa, alături de cei pentru care libertatea de exprimare este un crez. Suntem datori să luptăm împotriva terorismului, acest flagel nimicitor care nu îşi mai poate avea locul în lume. ‪#‎JeSuisCharlie‬”, a transmis preşedintele.

UPDATE 20:35 Pagina versiunii franceze a motorului de căutare Google este în doliu:

UPDATE 20:05 Aproximativ 5.000 de persoane defilează în acest moment la Paris. Le Figaro relatează că, la Lyon, 10.000 de persoane s-au adunat într-o manifestaţie de solidaritate. Unii analişti citaţi de presa franceză descriu tragedia de azi drept un „11 Septembrie al presei”.

UPDATE 20:00 Una dintre caricaturile cu care presa şi cititorii din toată lumea le-au răspuns autorilor atentatului din redacţia Charlie Hebdo. Alte 20 de caricaturi, AICI

RT „@Independent: The Independent’s cartoonist @DaveBrownToons on the #CharlieHebdo attack. http://t.co/u7BrVTvfAX pic.twitter.com/hIbQesckMA

UPDATE 19:45 Manifestaţii ample de solidaritate în Paris şi în alte oraşe din Franţa, precum şi în capitale europene precum Berlin şi Londra. Oamenii poartă pancarte cu mesajul „Je suis Charlie”, simbolul solidarităţii cu victimele atentatului de la Charlie Hebdo.

Crowds forming in Paris in a demonstration of solidarity. Via @MikeyKayNYC #JeSuisCharlie pic.twitter.com/Ao6LDg4DoP

UPDATE 19:40 Mesajul lui François Saint-Paul, ambasadorul Franţei în România: „Le mulţumesc, în numele Franţei şi în numele tuturor francezilor, românilor şi autorităţilor române  pentru mesajele lor de susţinere şi de condoleanţe. În contextul acesta tragic, promptitudinea şi amploarea acestor mesaje au o mare valoare simbolică. Aşa cum a declarat preşedintele Republicii franceze ‘niciun act barbar nu va putea să  îngrădească libertatea presei. Suntem o ţară unită care va şti să reacţioneze şi să rămână solidară’”.

UPDATE 19:30 Mii de persoane s-au strâns în această după-amiază la Paris şi în mai multe oraşe din Franţa în semn de omagiu pentru victimele atentatului de la Charlie Hebdo. În urmă cu puţin timp procurorul Republicii a făcut câteva precizări în cadrul unei conferinţe de presă. Potrivit acestuia, doi indivizi au pătruns în clădirea în care îşi avea sediul redacţia. Au întâlnit două persoane care asigurau mentenanţa clădirii şi au întrebat unde se află intrarea, au împuşcat-o pe una dintre ele şi au urcat la etajul al doilea al clădirii, unde avea loc şedinţa de redacţie şi au deschis focul în rafale. Au ucis 10 persoane, dintre care opt jurnalişti, un invitat şi un poliţist detaşat ca să asigure securitatea. Asasinii ar fi strigat Allah Akbar afirmându-şi dorinţa să îl răzbune pe profet.

UPDATE 19:20 Printre victime se afla şi fostul şef de cabinet al primarului din Clermont-Ferrand, Michael Renaud, care fusese invitat de Cabu să asiste la şedinţa de redacţie a publicaţiei.

UPDATE 19:15 Preşedintele Francois Hollande s-a deplasat la sediul spitalului parizian Hôtel-Dieu pentru o întâlnire cu echipa medicală care a acordat ajutor victimelor atentatului de la Charlie Hebdo.

PDATE 19:00 La sediile Palatului Elysee, Senatului şi Adunării Naţionale drapelele sunt în bernă.

UPDATE 18:30 Unul dintre poliţiştii care au murit în timpul atacului se numea Ahmed şi avea 42 de ani, comform unui şef al sindicatului Poliţiei pariziene, citat de Le Figaro. El este poliţistul care apare în imaginile şocante surprinse în timp ce atacatorii îl execută. El a murit din cauza unui glonţ primit în cap, după ce fusese rănit în atac. Ahmed lucra la brigada de poliţişti pe bicicletă a comisariatului arondismentului XI. Al doilea poliţist ucis în atac avea 49 de ani şi îl păzea pe directorul revistei Charlie Hebdo, Charb, care a fost şi el omorât în atac. Informaţii actualizate despre victimele atentatului, AICI

UPDATE 18:25 Cristian Tudor Popescu: Nu aş apăra ca libertate de expresie ceea ce au publicat jurnaliştii francezi, dar cei care au înţeles să răspundă cu gloanţe trebuie aduşi în faţa justiţiei. Mai multe, AICI

UPDATE 18:20 „Este un atac la adresa meseriei noastre. Nu e un caz singular. Şi jurnaliştii noştri au fost atacaţi şi unii au fost chiar ucişi”, a declarat pentru gândul Mike Woods, jurnalist al Radio France International – biroul din Paris. Comentariile jurnalistului pot fi găsite AICI

UPDATE 16:55 La scurt timp după primele ştiri despre tragedia din Paris, pe reţelele de socializare a fost lansată o campanie, numită „Je Suis Charlie”, de solidarizare cu victimele atacului, cu jurnaliştii şi de susţinere a libertăţii de exprimare. Mai multe, AICI

UPDATE 16:25 Ministrul francez de Interne, Bernard Cazeneuve, a spus, într-o declaraţie de presă, că ar fi existat trei atacatori.

UPDATE 15:56 Mai mulţi caricaturişti ai revistei franceze Charlie Hebdo, a cărei redacţie a fost atacată miercuri cu arme automate de mai multe persoane mascate, şi-au pierdut viaţa în urma atentatului. Este vorba despre de Cabu, Charb, Wolinski şi Tignous. Detalii, AICI

UPDATE 15:55 Prima reacţie a preşedintelui Iohannis: „Atacarea redacţiei săptămânalului francez Charlie Hebdo reprezintă un act terorist crud şi laş. Îmi exprim compasiunea pentru familiile victimelor precum şi solidaritatea faţă de naţiunea franceză atât de lovită astăzi”.

UPDATE 15:50 Caricaturista Coco de la publicaţia Charlie Hebdo a povestit presei cum au intrat atacatorii în clădire. Potrivit acesteia, atacatorii vorbeau perfect franceza şi au spus că reprezintă Al Qaida. „Mă duceam să-mi iau fiica de la grădiniţă când am văzut în faţa porţii imobilului doi bărbaţi înarmaţi, cu cagule, care ne-au bruscat. Voiau să intre şi să urce. Le-am tastat codul. Au tras asupra lui Wolinski şi Cabu. Totul a durat vreo cinci minute… M-am refugiat sub un birou…Vorbeau perfect franceza…S-au revendicat ca fiind Al-Qaida”, a declarat aceasta pentru l’Humanite.

UPDATE 15:35 Preşedintele Francois Hollande se va adresa naţiunii diseară, de la ora locală 20:00, anunţă Palatul Elysee.

UPDATE 15:30 Atacatorii au părăsit maşina, iar vehiculul abandonat a fost găsit de autorităţile pariziene. Mai multe, AICI

UPDATE 15:25 Mesaj transmis de eurodeputata liberală Renate Weber: „E o zi extrem de neagră pentru jurnalism, pentru dreptul la libera exprimare şi, nu în ultimă instanţă, pentru Franţa. Cel puţin 66 de jurnalişti şi-au pierdut viaţa numai în 2014 şi daca asta nu ne-a trezit la realitate, atunci îngrozitorul atac de astăzi ar trebui să o facă. Iar realitatea este că ar fi trebuit să facem mai mult pentru a proteja dreptul la exprimare şi jurnaliştii”.

UPDATE 15:25 Într-o altă înregistrare cu atacatorii, se aude cum aceştia strigă: „L-am răzbunat pe profetul Mahomed” şi „Am omorât Charlie Hebdo”.

UPDATE 15:17 Premierul Victor Ponta a discutat cu preşedintele Klaus Iohannis şi cu directorul Serviciului Român de Informaţii (SRI), George Maior, despre atacul terorist de la Paris, oficialii convenind că în România nu se impune un grad de alertă, informează Mediafax.

UPDATE 15:17 Cancelarul german, Angela Merkel, a transmis un mesaj de condoleanţe francezilor şi a condamnat atacul de la Charlie Hebdo.

UPDATE 15:07 Un film realizat de un martor, în care atacatorii împuşcă mortal un poliţist a fost postat pe YouTube. Iniţial, poliţistul este rănit, după care atacatorii se îndreaptă spre el şi îl împuşcă în zona capului. Gândul difuzează imaginile, mai puţin cele în care este împuşcat politistul.

UPDATE 14.58 Premierul Italiei, Matteo Renzi: „Teamă şi oroare după atacul de la Paris. Susţinere totală pentru Francois Hollande, în aceste momente tragice. Violenţa va pierde mereu în faţa libertăţii”.

UPDATE 14.55Purtătorul de cuvânt al Poliţiei din Paris a declarat că cei trei atacatori au fugit de la redacţia Charlie Hebdo într-o maşină. Ei au fugit către Port de Pantin, în nord-estul Parisului, unde au abandonat-o şi au furat o a doua maşină, aruncându-l afară pe şofer. Oficialul a mai precizat că redacţia publicaţiei era păzită, după ce în ultimele săptămâni ameninţările la adresa revistei se intensificaseră.

UPDATE 14:52 Mesajul ministrului de Externe, Bogdan Aurescu: „Îmi exprim  şocul şi profunda indignare faţă de atacul terorist fără precedent care a avut loc astăzi la sediul publicaţiei Charlie Hebdo din Paris. Acest act de o gravitate extremă împotriva reprezentanţilor presei reprezintă un atac la însăşi esenţa democraţiei şi  a valorilor şi libertăţilor fundamentale. Condamnăm în cei mai categorici termeni acest act terorist, care reprezintă un atac de o laşitate revoltătoare la adresa presei şi a lumii civilizate.România va continua, alături de partenerii europeni, să sprijine  lupta împotriva terorismului sub toate formele sale de manifestare. Gândurile noastre se îndreaptă către familiile victimelor. Suntem alături de întregul popor francez prieten, greu încercat în aceste momente tragice.“ Totodată, MAE a publicat pe Twitter un mesaj în limba franceză pentru a condamna atacul.

UPDATE 14:49 Casa Albă a condamnat atacul terorist din Franţa. „Casa Albă este solidară cu familiile celor ucişi şi răniţi în acest atac. Înalţi responsabili de la Casa Albă sunt în contact cu omologii lor francezi. SUA sunt gata să colaboreze cu Franţa, pentru a ajuta la anchetă”, a declarat Josh Earnest, purtător de cuvânt al lui Barack Obama.

UPDATE 14:45 Premierul Victor Ponta s-a declarat „profund şocat” de atentat.

UPDATE 14:44 Potrivit presei franceze, patru caricaturişti (Cabu, Tignous, Charb şi Wolinski) au decedat în atac. 

UPDATE 14:35 Potrivit BBC, în momentul în care atacatorii au intrat în sediul redacţiei au strigat „Am răzbunat Profetul”

UPDATE 14:28 Numărul morţilor a ajuns la 12, 10 jurnalişti şi 2 poliţişti, potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei.

UPDATE 14:19 Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei din Paris, trei atacatori au intrat în redacţie în redacţie în jurul orei 11:30. Numărul morţilor este de 11, dintre care 9 jurnalişti şi doi poliţişti. „A fost un adevărat măcel”, a spus el. […]”

Doresc sa exprim condoleantele mele familiilor indoliate si faptul ca sunt alaturi de Franta in aceste clipe grele.

Teroristii nu vor scapa!! Insa, cred, important ar fi ca ei sa fie prinsi in viata. Noi trebuie sa aparam valorile noastre! Iar islamicii prezenti in Europa ar trebui sa ia aminte ca ei nu sunt aici pentru a impune ei valorilor lor Europei! Multi sunt aici ca sa munceasca si cred ca si castiga mai bine decat in tarile lor de origine. Sfatul meu este sa-si vada de treaba!

Dupa parerea mea, trebuie in orice caz elucidata aceasta problema a terorismului, a cauzelor si cine anume, la modul foarte exact, il provoaca si in ce scopuri. Adevarul este ca nu stim mare lucru despre fenomenul terorist, pentru ca e foarte greu de crezut ca toti cei de religie islamica, prezenti in Europa, sunt teroristi.

Nu stim mare lucru nici despre Al-Qaeda, cine finanteaza aceasta organizatie, cine o sustine. Eliminarea lui Osama bin Laden se vede ca nu a slabit aceasta organizatie.

DE citit si…

Romania Libera

Premierul francez recunoaște existența unei breșe de securitate

Se arata ca:

„Premierul francez Manuel Valls a recunoscut, vineri seara, că un bilanţ de „17 morţi” în trei zile arată că există „breşe” în dispozitivul de identificare a persoanelor susceptibile de comiterea unor atentate, relatează AFP.

„Există în mod evident o breşă” atunci când înregistrezi un bilanţ de „17 morţi” în trezi zile, a declarat Manuel Valls pentru BFMTV, evocând „sutele de indivizi care pleacă în Siria sau în Irak”, unde sunt antrenaţi pentru a participa la activităţi de terorism şi de unde se întorc în ţările de origine.

El a subliniat că autorităţile vor efectua „reţineri” şi „încarcerări” şi vor adopta două legi de combatere a terorismului.

Atacul comis pe 7 ianuarie la sediul revistei satirice Charlie Hebdo s-a soldat cu 12 morţi şi 11 răniţi, fiind revendicat de reţeaua teroristă sunnită Stat Islamic în Irak şi Siria. Printre victime se numără directorul publicaţiei, Stéphane Charbonnier (Charb), şi alţi trei cunoscuţi caricaturişti – Jean Cabut (Cabu), Bernard Verlhac (Tignous) şi Georges Wolinski (Wolinski). Publicaţia Charlie Hebdo primise o serie de ameninţări după ce publicase caricaturi cu Profetul Mahomed. Grupul terorist Stat Islamic a revendicat atentatul.

Fraţii Chérif şi Said Kouachi – consideraţi autorii atacului comis miercuri la sediul revistei Cherlie Hebdo – au murit vineri seară în confruntările cu forţele de ordine franceze la sediul unei tipografii din localitatea Dammartin-en-Goële. Un bărbat care era ţinut ostatic a scăpat cu viaţă, afirmând că s-a ascuns într-un dulap. Islamistul Chérif Kouachi a sunat la postul BFMTV înainte de intervenţia forţelor de elită franceze şi a declarat că făcea parte din organizaţia teroristă Al-Qaida în Peninsula Arabia. La rândul său, Amedy Coulibaly, autorul luării de ostatici de la un magazin evreiesc din Paris şi presupusul criminal al poliţistei omorâte în zona Montrouge din Paris a declarat că s-a sincronizat cu autorii atacului contra revistei Charlie Hebdo şi că făcea parte din grupul terorist Stat Islamic în Irak şi Siria. Amedy Coulibaly, un islamist în vârstă de 32 de ani, a fost omorât în intervenţia forţelor de ordine la un magazin evreiesc din zona Vincennes (la periferia Parisului). Există informaţii contradictorii privind situaţia celor patru ostatici de la magazinul evreiesc: potrivit unor surse, cei patru sunt grav răniţi; alte surse spun că au fost omorâţi.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Anunțuri

Ianuarie 8, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 30 comentarii

Franta…

Se discuta foarte mult despre demisia Cabinetului condus de Manuel Valls, dar eu cred ca ar fi interesant sa vedem care e situatia reala si pentru asta propun sa vedem ce zice Eurostatul.

Sa vedem cum stam cu PIB-ul. Eurostatul ne spune ca PIB-ul e stabil in Zona Euro si chiar a crescut cu 0,2% in EU28 in trim. II 2014 comparativ cu trim. precedent. Zona Euro nu este in recesiune!! Romania este in recesiune datorita a doua scaderi consecutive pe trimestrele I si II din 2014. Nu acelasi lucru se poate spune despre Franta unde avem o stagnare pe cele doua trimestre sus amintite, adica celebra crestere economica zero (la noi e cu minus in fata!!). Franta sta chiar mai bine decat Germania la acest capitol: Germania a inregistrat o scadere de 0,2% in trimestrul II din 2014, dar nu e in recesiune.

Inflatia a scazut in Zona Euro la 0,4%. Inflatia anuala calculata in iulie 2014 era in Franta de 0,6%, in Germania de 0,8%, in Romania de 1,5%. Deci preturile ar trebui sa se mentina stabile.

Probleme apar in Zona Euro la productia inregistrata de sectorul constructiilor cu o scadere de 0,7% in Zona Euro (0,3% in EU28). Dar productia in acest sector a scazut dramatic din 2007 incoace in toata Europa. Romania inregistreaza printre cele mai mari scaderi: de 2,6% in iunie 2014 fata de mai 2014, si de 1,1% fata de trim. 1 din 2014. In Franta scaderea este de 0,7% fata de trim. I din 2014, in Germania 5,7% fata de trim. I din 2014.

Un alt fenomen creator de probleme este scaderea productiei industriale in iunie fata de luna precedenta de 0,3% in Zona Euro, 0,1% in EU28. Romania inregistreaza o scadere de 0,7%  in iunie fata de mai 2014. In Franta avem o crestere de 1,4% (iunie fata de mai), iar in Germania o crestere de 0,2% pentru aceleasi luni din acest an.

De unde se poate constata, dupa acesti parametri, ca Franta nu sta chiar asa de rau. Adevarata problema a Frantei, pe care guvernarea socialista nu a reusit s-o rezolve este somajul ridicat – v. aici si aici. Franta are un somaj ce se mentine aproape constant la 10,2%, fata de Germania unde el este de 5,1%. Daca ar fi sa ne luam dupa teoria legata de Philips curve (Curba Philips), o inflatie foarte mica nu ajuta deloc sa scada rata somajului. Ar trebui un nivel mai mare al inflatiei pentru ca somajul sa inceapa sa scada. Or, tocmai acest lucru nu e dorit de Germania, care se teme ca sporirea masei monetare (in cazul nostru euro) ar conduce la rate mari ale inflatiei. Daca ne uitam pe Outlook-ul FMI vom constata ca Franta are o datorie guvernamentala bruta mai mare, ca procent din PIB, decat cea a Germaniei, care este in scadere, si un cont curent negativ, fata de cel al Germaniei unde este cu plus si cifre mari… Dar sa revin la forta de munca: Germania are o populatie estimata (FMI) la 80,925 milioane locuitori si 40,946 milioane angajati in campul muncii.  Franta are o populatie estimata (tot FMI) la 63,951 milioane locuitori si 25,822 milioane angajati in campul muncii. Este o diferenta de 15,124 milioane de angajati in favoarea Germaniei. Olanda are o populatie de 16.856.620 locuitori si un PIB nominal de $838,036 miliarde. Vorbim de tari dezvoltate, cu un nivel economic asemanator. Pe de alta parte, in Franta cei mai afectati de somaj sunt tinerii sub 25 de ani, cu o rata a somajului de 22,4% fata de Germania unde rata somajului in randul tinerilor sub 25 de ani este de 7,8% (nivel luna iunie 2014) – v. aici.

De asemenea iata ce arata rfi Romania:

Agenţia Standard & Poor’s retrogradează Franţa

Se arata ca (articolul este din 8 noiembrie 2013):

Franţa a fost penalizată pentru lipsa de reforme şi slabele performanţe economice. Agenţia Standard & Poor’s a scăzut cu o treaptă calificativul acordat economiei franceze. Decizia agenţiei a fost criticată dur de ministrul de Finanţe francez, Pierre Moscovici.

S&P a scăzut nota Hexagonului până la nivelul AA, cu perspectivă stabilă. Se întâmplă din cauza îngrijorărilor privind lipsa de creştere economică.

Agenţia de evaluare financiară consideră că reformele guvernului de la Paris, precum cele din domeniul fiscalităţii şi al legislaţiei muncii, nu vor îmbunătăţi substanţial perspectivele de creştere economică, pe termen mediu.

Totodată, şomajul ridicat afectează sprijinul acordat de populaţie pentru noi măsuri structurale şi în domeniul politicii fiscale care ar fi adus creştere economică.

Perspectiva ratingului este stabilă, ceea ce înseamnă că există şanse mici ca S&P să îmbunătăţească sau să micşoreze calificativul Franţei, în următorii doi ani.

Imediat după publicare, ministrul francez de Finanţe Pierre Moscovici a criticat decizia ca fiind incorectă şi a explicat că S&P emite judecăţi critice şi inexacte.

Moscovici a indicat că politicile lui Francois Hollande sunt o încercare „masivă” de a însănătoşi economia Franţei.

Comisia Europeană anticipează pentru acest an un avans al PIB de 0,2%, urmat de o creştere de 0,9% în 2014. Datoria publică a Franţei este aşteptată să urce la 96% din PIB până în 2015, de la 90,2% în 2012, când Hollande a devenit preşedinte.

Celelalte două mari agenţii de rating, Fitch şi Moody’s au retrogradat şi ele Hexagonul în iulie anul acesta, respectiv în noiembrie anul trecut. Un anunţ de acest gen, notează BBC, duce la creşterea preţului la care respectiva ţară se împrumută de pe pieţele externe. Şi într-adevăr, randamentul obligaţiunilor franceze pe zece ani a crescut după anunţul S&P cu două zecimi, de la 2,1 la 2,3%.”

Ceea ce ma uluieste pe mine este urmatorul lucru: aici vorbim de economia Frantei, una din cele mai mari din Europa, o tara dezvoltata, unde nu se poate spune ca nu exista capital, ca nu exista bani. Franta este a 5-a cea mai mare economie din lume, dupa PIB-ul nominal, si a 9-a dupa PIB-ul luat la paritatea puterii de cumparare. Intr-o astfel de tara, guvernul socialist a decis sa mareasca foarte mult taxele si impozitele, impovarand sectorul privat, creator de locuri de munca. Cum e posibil ca un ministru al industriei, Arnaud Montebourg, sa spuna ca vrea (vor rog sa tineti cont de acest aspect: a spus ca vrea) ca ArcelorMittal sa plece din Franta? Lasand la o parte maniera grobiana in care a procedat respectivul ministru, el goneste investitorii din tara. Or, investitiile sunt extrem de importante pentru crearea de noi locuri de munca, asta o puteti citi in orice manual serios de economie. Este ciudat, dar Franta a ajuns o tara xenofoba… Inainte vreme cand spuneai Paris spuneai inainte de toate deschidere. Franta era o tara a libertatii, inclusiv a libertatii economice. Francezii erau recunoscuti drept oameni joviali, usor superficiali si cu simtul umorului, nicidecum cu o aversiune fata de straini, dimpotriva!! Pe vremuri la Paris era ceea ce as putea numi o desfatare a libertatii si cred ca lucrul asta o sa vi-l spuna oricine care a vizitat si a stat in Franta cu mult inainte de vremurile noastre, de azi. Acum economia Frantei a ajuns reglementata in cel mai inalt grad. Conceptiile etatiste domina. Franta a ajuns o tara inchistata si o economie inchistata. Or, se vede ca guvernarile semisocialiste dinainte de Hollande si cea socialista de acum nu reusesc sa rezolve problemele si ele se mai si agraveaza in plan politic, Frontul National, partid de extrema dreapta, prinzand tot mai mult teren. Insa si acest partid este si mai xenofob, inchistat si incapabil sa dea un avant economiei franceze. Ba chiar mai mult, sunt filozofi, precum Alain Badiou, carora li se pare o idee buna comunismul. Pe mine ma uluieste ca aceasta tara nu reuseste sa realizeze un mediu investitional si de afaceri prietenos,  atractiv si dinamic, capabil sa creeze locuri de munca. Aceasta treaba se poate, trebuie sa se poata face in Franta, o tara dezvoltata, cu posibilitati foarte mari, fara indoiala. Ar trebui sa ne amintim, si ar trebui mai ales ca francezii sa-si aminteasca, faptul ca ceea ce numim azi laissez-faire a aparut in Franta. Se pare ca la 1681 erau, in statul francez, oameni mai deschisi la minte decat cei din zilele noastre. Acum sunt goniti investitorii straini din tara!! Cand Parisul ar fi trebuit sa fie printre cele mai mari, daca nu chiar cel mai mare centru investitional si de afaceri din Europa, la concurenta cu Londra. Unde intr-adevar sa te simti liber sa pornesti o libera intreprindere si sa ai si conditiile necesare pentru a duce la bun sfarsit o asemenea actiune. Acuma statul iti pune talpi!

Ceea ce se intampla acum este un esec socialist si de aceea socialistii europeni ar trebui sa-si regandeasca politicile, in special cele economice, pentru ca se vede ca nu merge asa. Evident ca este un semnal foarte prost si pentru Victor Ponta care, prin politicile de marire a taxelor si impozitelor si de adaugare a altora noi, a copiat modelul francez, practicat de Partidul Socialist Francez, aflat acum la guvernare. Franta a stagnat doua trimestre consecutive, Romania a ajuns in recesiune. Daca se va continua asa, nu vreau sa fiu alarmist, dar exista riscul ca si Franta sa intre in recesiune… De cand Franta a ajuns sa nege existenta lui Dumnezeu sau s-o puna cumva la indoiala, sau sa nu mai tina cont de aceasta, a ajuns transformandu-se din tara luminilor, cum era odinioara, intr-o tara oarecare. Au inceput sa apara tot felul de ganditori socialisti, nu v-ati prins? Or, socialismul asta e greu de spus unde va duce tara, nu prea spre bine, dupa cat se vede… La noi, dupa ce s-a pus un pomelnic de taxe si impozite, scad veniturile la buget. Nu cumva asa e si in Franta? 😉 Mai nou, gandirea socialista (din putul gandirii, da’ ce credeati?) concepe un tip de economie in care nu se mai fac investitii. Vrem locuri de munca, dar fara sa mai facem investitii! E „bine”, tovarasi, e „foarte bine”!! Nici macar Ceausescu n-a facut asa, dragi tovarasi si prieteni!! Acuma la noi, poate se inspira si Dl. Hollande din originala gandire socialista romaneasca, se zvoneste prin targ ca Guvernul Ponta doreste sa dea o ordonanta de urgenta (de urgenta, cum altfel?) ca doua saptamani primarii sa poata trece dintr-un partid in altul fara nicio problema. Liber la migratie politica, tovarasi! Ati vazut, asta e libertatea! 😆 Cu astfel de ganditori – ei sunt peste tot, si la PPE, desigur – eu stau si ma intreb unde va ajunge tara, unde va ajunge Europa… Uitati-va la rata mare a somajului in Franta, mai ales in randul tinerilor – statul nu face nimic pentru ei. A le plati ajutorul de somaj nu inseamna sa faci ceva. Un esec clar al politicilor de ocupare a fortei de munca.

Legat de Romania, trebuie spus, cred, ca anul acesta nu se va intampla mare lucru. Vor fi alegeri prezidentiale, e adevarat. PSD, partid nerestructurat si care are inca solide mentalitati comuniste, doreste sa-si impuna candidatul. Chestiunea este insa alta, indiferent de cine va fi castigatorul: ce se va intampla la anul…? Mie mi se pare ca de la anul vor incepe masive disponibilizari de personal din sectorul de stat… Anul acesta nu e posibil intrucat e an electoral si nimeni nu te mai voteaza daca faci asa ceva. Dar de la anul e foarte posibil intrucat nu sunt nici bani, nici nu sunt atrase investitii straine, nici statul nu face investitii. O politica economica bazata in exclusivitate pe cresteri de taxe si impozite, favorizarea baronilor locali, lupta anticoruptie pentru recuperarea banilor, nu e nici fiabila si nici viabila. Lupta anticoruptie, care a fost servita pe toate posturile de televiziune, nu a tinut loc de crestere economica si nici de locuri de munca intrucat nu a reusit sa rezolve problemele structurale. Statul nostru nu numai ca nu a creat nu cadru foarte bun in care sa se dezvolte sectorul privat, caci asta inseamna „Laissez-nous faire„, dar a si ingreunat mai mult problema, a complicat-o si mai mult. Nici vorba ca ar fi actionat in interesul cetatenilor. Statul nostru nu a reusit nici direct, nici indirect, prin mixul de politici, desigur, sa creeze job-uri productive. A creat, in schimb, tot felul de insuficiente. Prin tot felul de reglementari. Traim vremuri in care se creeaza somaj de lunga durata, nu job-uri productive. Asta nu va da de gandit? De ce oare? De ce, daca statul intervine in economie, daca statul sufoca sectorul privat cu taxe si impozite sporite? Se dau in schimb, cu sutele, microbuze scolare, acolo unde posturile de soferi sunt blocate! Iti vine sa si razi, pentru ca e absurd, daca n-ar fi tragic.

August 28, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 16 comentarii

Despre problemele zilelor noastre…

Gandul

Scandalul spionajului. Şeful biroului CIA din Berlin A FOST EXPULZAT

Se arata ca:

Berlinul îl expulzează pe şeful serviciilor secrete americane din Germania, a anunţat joi un deputat, transmite AFP.

„Reprezentantului serviciilor secrete americane de la Ambasada Statelor Unite ale Americii i s-a cerut să părăsească Germania”, a declarat Steffen Seibert, un purtător de cuvânt al Guvernului german, citat într-un comunicat.

Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.”

Agentul dublu care reaprinde scandalul NSA între Germania şi SUA. Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.

Acest agent dublu ar fi avut misiunea de a strânge documente despre o comisie de anchetă parlamentară germană înfiinţată după dezvăluirile de presupus spionaj desfăşurat de agenţia de informaţii americane NSA.

La rândul său, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a avertizat că, dacă aceste informaţii sunt exacte, cazul trebuie clarificat rapid, precizând că a cerut Washingtonului să elucideze acest dosar „cât mai repede posibil”.

Ministrul german de Interne, Thomas de Maizière, le-a cerut Statelor Unite să răspundă „rapid şi clar” acestor informaţii, potrivit unor extrase dintr-un interviu ce va apărea luni în cotidianul Bild.

Angela Merkel a început duminică o vizită de trei zile în China, cea de-a şaptea de la preluarea funcţiei în 2005. Ea este însoţită de o delegaţie formată din lideri economici, între care oficiali ai Siemens, Volkswagen, Airbus, Lufthansa şi Deutsche Bank.

China reprezintă pentru Germania a doua piaţă de export (în afara Uniunii Europene), după Statele Unite.”

Iata ce titreaza si Evenimentul Zilei:

Germania l-a expulzat pe șeful biroului CIA de la ambasada americană la Berlin

Se arata ca:

Guvernul german a anunțat astăzi că i-a cerut șefului biroului CIA de la ambasada americană din Berlin să părăsească țara, la o săptămână după arestarea unui agent al serviciilor germane de informații BND suspectat de spionaj în favoarea SUA.

„Reprezentantul serviciilor americane de informații de la ambasada Statelor Unite ale Americii a fost somat să părăsească Germania” a declarat Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al guvernului german.

La rândul său, președintele comisiei parlamentare de control al activității serviciului german de informații a declarat că s-a recurs la această măsură după ce americanii au spionat politicieni germani și după refuzul Washingtonului de a coopera în scandalul de spionaj și de a oferi răspunsuri adecvate.

Decizia de expulzare vine la o săptămână după arestarea unui agent BND suspectat că spiona în favoarea americanilor, scandal care i-a înfuriat și mai mult pe oficialii germani.

Anul trecut, un fost angajat al serviciilor americane de informații, Edward Snowden, a dezvăluit lumii întregi amplul program de spionaj electronic global practicat de NSA, Germania fiind principala victimă în Europa.

Ieri, presa germană a dezvăluit că un al doilea suspect de spionaj în favoarea Americii, de data aceasta un militar, este luat în vizor de autoritățile germane.

„Din punctul meu de vedere, spionarea aliaţilor este o risipă de energie. Avem atâtea probleme, ar trebui să ne concentrăm asupra lucrurilor importante”, a îndemnat cancelarul german Angela Merkel, în răspuns la o întrebare ce i-a fost adresată astăzi în cursul unei conferinţe de presă cu premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă.

În opinia sa, priorităţile ar trebui să fie găsirea unui răspuns la provocările din Siria şi combaterea terorismului, în paralel cu întărirea încrederii între aliaţi.”

The New York Times

Germany Expels Top U.S. Intelligence Officer

Se arata ca:

„BERLIN — Germany announced Thursday that it had ordered the senior American intelligence official in the country expelled, retaliating for apparent American recruitment of spies here.

“The representative of the U.S. intelligence services at the United States Embassy has been asked to leave Germany,” a government spokesman, Steffen Seibert, said in a statement.

“The request occurred against the backdrop of the ongoing investigation by federal prosecutors as well as the questions that were posed months ago about the activities of U.S. intelligence agencies in Germany,” he said. “The government takes the matter very seriously.”

Mr. Seibert said Germany continued to seek “close and trusting” cooperation with its Western partners, “especially the United States.”

Clemens Binninger, a member of Chancellor Angela Merkel’s party, said the move was “a political reaction of the government to the lack of willingness of U.S. authorities to help clear up any questions arising in the past year” in connection with American surveillance of Germany and its leaders.

German officials have been frustrated in their efforts to receive clarification from Washington over allegations of spying that began last year when it was revealed that the National Security Agency had been monitoring the chancellor’s cellphone. Although President Obama has offered assurances that it will no longer happen, revelations last week that a member of the German secret services had been spying for the United States sparked a fresh round of outrage.

On Wednesday, the police searched the Berlin office and apartment of a man suspected of being a spy, federal prosecutors said. They declined to give further information, but the German news media reported that the suspect worked for the Defense Ministry. A ministry spokesman confirmed that it was involved in an investigation.” (subl. mea)

A fi proamerican nu mai inseamna sa fii si progerman…? De observat ca purtatorul de cuvant al Guvernului german a declarat ca Germania va cauta o „cooperare stransa si de incredere” cu partenerii sai occidentali, „in special cu Statele Unite”. O fisura in cadrul NATO ar fi un lucru cu adevarat grav…

Pe de alta parte, Hillary Clinton a dat un interviu ziarului german Bild am Sonntag. Iata ce ne spune Gandul:

Hillary Clinton: Putin „poate să fie periculos”

Se arata ca:

Fostul secretar de Stat Hillary Clinton a apreciat că preşedintele Vladimir Putin „poate să fie periculos” şi că politica acestuia în Ucraina ar fi necesar să primească un răspuns unit din partea statelor occidentale, într-un interviu pentru ziarul duminical german Bild am Sonntag, relatează AFP.

La întrebarea în ce măsură ar putea Putin să fie periculos, în contextul anexării Crimeei de către Rusia şi conflictului dintre separatiştii proruşi şi autorităţile de la Kiev în estul Ucrainei, Clinton a răspuns, în acest interviu publicat în limba germană, „cred că poate să fie periculos”.

„Occidentul este necesar să răspundă printr-o reacţie comună la ultima agresiune a acestuia în Ucraina”, a declarat ea în acest interviu publicat în ziua lansării cărţii sale „Hard Choices” la Belin.

În opinia sa, „un om ca Putin merge întotdeauna până la limită. El încearcă întotdeauna să testeze rezistenţa celorlalţi”, după care îşi readaptează tactica.

Întrebată, în cursul prezentării cărţii sale, ce fel de interlocutor este Vladimir Putin, ea a răspuns „este un client dificil, cu pielea mai dagrabă groasă”.

De asemenea, Clinton a aprobat gluma unui jurnalist care a spus despre Putin că seamănă cu un „cowboy rus”. „Da, exact, cu sau fără tricou”, a spus ea, râzând zgomotos.

Vladimir Putin a declarat ironic despre fostul secretar de Stat american Hillary Clinton, la începutul lui iunie, că este o femeie „slabă”. „E mai bine să nu te cerţi cu femeile”, a spus el într-un interviu pentru posturile franceze TF1 şi Europe1.”

In alta ordine de idei, am citit in The New York Times un editorial foarte interesant despre Franta, o perceptie americana a acestei tari:

France Decapitated

Se arata ca:

„LONDON — The Tour de France bicycle race kicked off in England this year, in Yorkshire to be precise, and ended its third stage on the Mall outside Buckingham Palace. Next pigs will fly.

In fact they’ve already flown, given that this quintessentially French event has started in Britain once before, but still it must be asked if anything is sacred anymore. Perhaps the horse racing at Ascot will soon move to Toulouse.

I was in Paris last week. It was beautiful. Tourists lolled on the bridges enjoying picnics of cheese, baguettes and bad red wine. They were happy. The weather was perfect. The French were grumpy, of course. I did not notice any grumbling about the weird displacement of the Tour across the Channel, but encountered complaints over just about everything else.

A former conservative president, Nicolas Sarkozy, had been hauled into police custody for 15 hours for questioning over alleged corruption. The current Socialist president, François Hollande, had plumbed new depths of unpopularity. The presidency of the Fifth Republic, once the apex of ceremonial glory and near-monarchical power, had all the luster of a damp rag.

That the French are unhappy has become a commonplace. A nation that loves ideas is living in an ideological void. If that void is filled by anyone it is the rightist leader Marine Le Pen with her cleverly dosed venom about Europe, immigrants, crime, globalization and the other supposed culprits behind French national decline.

Unemployment in France is at about double the German level. Growth is at zero. Investment is at new lows. If the European economy is stirring, the French has shown an exceptional capacity to resist signs of life.

Manuel Valls, the centrist prime minister hated by many in his own Socialist Party, is trying to cut public-sector spending, loosen labor-market laws, slash payroll taxes, and generally spur job creation and growth by liberalizing a state-heavy economy. Many have tried before him. Many have failed. Such reform in France is a Sisyphean task.

France is a modern country as well as a beautiful one. Its attributes, from its health system to its rail system (when not on strike), are well known. But the French dislike modernity. They mistrust modernity. That is the nub of the problem. They dislike and mistrust it for two reasons. Modernity has redefined space and relegated the state. This is intolerable.

The redefinition of space has involved the technology-driven elimination of distance. As Michel Serres, a prominent French philosopher, put it in a lecture last year at the Sorbonne on the digital world, “Boeing shortens distances; new technologies annul them.”

This is troubling in France because nowhere else is the particularity of place and the singularity of a person’s attachment to it more important. That bond is expressed in the word “terroir,” at once the land, its special characteristics, the nature of its soil, its climate, and the unique human relationship to it. A great Burgundy and an indifferent one may come from properties a hundred yards apart. The soil is not the same, nor the slope of the land. Distance matters. Yet modernity has contempt for it. It even places the Tour de France in England. As Serres put it, “We live in a new space.”

Humanity has also changed its relationship to the state. The French place deep faith in the state. It is the righter of wrongs, the mediator of human affairs, the source of social justice, the object of duty, and the repository of power. The very word deregulation is odious to the French.

But technology has shifted power from the state to stateless individuals living in a borderless cyberworld. An e-mail address is now more important and more relevant to the conduct of existence than a physical address. A revolution in communication is underway, not seen since the invention of the printing press, but it is not a French revolution. It is in fact an anti-French revolution. It challenges fundamental French values, the French sense of self, and the French attachment to the state.

Valls, the prime minister, appears to be confronting French labor unions in his efforts at reform. What he is really facing is a fundamental objection to modernity.”

Serres, in his lecture, tells the story of Saint Denis, the Christian martyr decapitated around 250 A.D. Denis is said to have picked up his head and walked several kilometers preaching a sermon. Serres objected as a child, when his mother told him the story, that Denis could not possibly have found his head without his eyes. She rebuked him for failing to understand miracles.

Today, Serres says, everyone’s head is on the table in the form of their computers. “You have been decapitated!” he tells his French audience.

That is often how the French feel. I fear there is not much to be done about it, short of miracles.” (subl. mea)

Dar daca Germania, date fiind aceste circumstante, doreste sa se impuna ca o Mare Putere in Europa si, eventual, sa conduca Europa impreuna cu Rusia? Daca in Franta situatia e asa cum e, adica una proasta si, observati, nu e vorba numai de latura economica, nu apare oare un dezechilibru in Uniunea Europeana in favoarea Germaniei? De asemenea nu am auzit de un spion rus expulzat din Germania (si nu exista spioni rusi in Germania? 🙂 Sa fim seriosi!) ci de seful Biroului CIA de la Ambasada Americana din Berlin!! Nu e oare ciudat ca americanii s-au expus in felul acesta, ca s-a ajuns la scandaluri zgomotoase de spionaj, la expulzarea unui oficial american…? Rusia spioneaza in liniste… Sau cum…?

Update

Casa Albă „nu comentează”, după ce Germania l-a expulzat pe şeful spionilor americani de la Berlin

Se arata ca:

„Casa Albă a refuzat să comenteze expulzarea, joi, de către Guvernul german, a şefului serviciilor de informaţii americane în Germania, la Washington instalându-se o tăcere generală cu privire la acest scandal de spionaj, considerat „exploziv”, între cei doi aliaţi, relatează AFP.

„Am văzut aceste informaţii şi nu avem niciun comentariu de făcut pe tema unui pretins scandal în (domeniul) informaţiilor”, a declarat Caitlin Hayden, o purtătoare de cuvânt a Consiliului pentru Securitate Naţională al lui Barack Obama.

„Totodată, relaţia noastră cu Germania în domeniul securităţii şi informaţiilor este foarte importantă şi ea permite asigurarea securităţii germanilor şi americanilor”, a adăugat Hayden. „Cooperarea este esenţial să continue în toate domeniile, iar noi ne vom afla în continuare în contact cu Guvernul german, prin canale adecvate”, a continuat ea.

Un purtător de cuvânt al Guvernului german a justificat joi expulzarea prin „lipsa de cooperare” a Washingtonului în cazurile unor presupuşi agenţi americani descoperiţi în Germania în ultimele zile.

Acuzaţiile au sporit tensiunile dintre cele două ţări, deja puternice, din cauza supravegherii de către Agenţia Naţională pentru Securitate (NSA) a telefonului mobil al cancelarului Angela Merkel, dezvăluită în urma unor scurgeri de informaţii în presă, dar oprită în acest moment.

Însă germanii se plângeau de o relativă indiferenţă a americanilor în acest dosar, cel puţin în mod public.

O delegaţie alcătuită din parlamentari germani a efectuat săptămâna aceasta o vizită la Washington, în cadrul unor reuniuni pe tema Securităţii Naţionale în Congres şi cu Executivul.

„Noi considerăm că interlocutorii noştri sunt puţin conştienţi de această problemă”, a deplâns Norbert Roettgen, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Bundestagului.

În fapt, puţini parlamentari de pe culoarele Capitoliului păreau îngrijoraţi de agitaţia germanilor. Dosare de politică internă – imigraţia, autostrăzile, între altele – sunt de ordinea zilei. Actualitatea americană rămâne dominată de problema valului de copii care trec clandestin frontiera cu Mexicul.

„Înţeleg că această poveste, pe lângă ceea ce s-a întâmplat înainte cu telefonul mobil al cancelarului Merkel, ridică numeroase întrebări, dar, în afară de acest lucru, nu am ce să prea comentez”, a declarat miercuri senatorul Bob Corker, republicanul cu cea mai înaltă poziţie în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe.

„Nu eram la curent, eram în Afganistan”, declara marţi colegul său Lindsey Graham, după deschiderea unei anchete asupra celui de-al doilea presupus spion în contul Statelor Unite.

Unii experţi subliniază că această criză pare să nu poată fi soluţionată fără implicarea personală a lui Barack Obama. „Cred că va face acest lucru”, apreciază Jack Janes de la centrul de reflecţie American Institute of Contemporary German Studies.

„Departamentului de Stat sau parlamentarilor de pe cele două maluri ale Atlanticului le revine sarcina să liniştească tensiunile, însă Congresul nu doreşte să se implice”, a declarat el pentru AFP, preconizând că „toată această poveste va continua pentru o perioadă”.”

„Cu o mana legata la spate”…

Iata ce am citit pe saitul Radio Europa Libera:

Administrația Obama confruntată cu reproșuri în Congresul american

Se arata ca:
Victoria Nuland: „Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”.

Mai mulți legislatori influenți din Comisia de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, atit democrați cit si republicani, și-au manifestat îngrijorarea față de lipsa de acțiune a Statelor Unite în relație cu criza ucraineană și atitudinea Rusiei. Victoria Nuland, adjuncta secretarului de stat John Kerry pe probleme europene, a trebuit sa dea socoteala in fata Comisiei în legătură cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, Robert Menendez, un democrat din New Jersey, și membrul Comisiei, Bob Corker, republican din Tennessee au întrebat la audierile de miercuri pe tema situației din Ucraina de ce administrația Obama nu merge mai departe cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Secretarul Asistent pentru Probleme Europene și Eurasiatice Victoria Nuland a spus că sancțiunile sunt mai eficiente când la ele participă aliații europeni și că administrația Obama pregătește noi sancțiuni.

Ea a mai spus că liderii europeni se vor întâlni la 16 iulie și că după acea dată s-ar putea anunța noi măsuri.

Menendez a sugerat că membrii Congresului ar putea trece la acțiune singuri, spunând că administrația pare să lupte cu Rusia cu o mână legată la spate, dacă nu cu amândouă. „Nu pricep, iar numărul celor care în Congres sunt dispuși să aștepte este în scădere”, a spus senatorul.

Republicanii din Senat introduseseră deja un proiect de lege cu noi sancțiuni împotriva Moscovei, mai dure decât cele luate de Casa Albă, dar nemulțumirea unui șef democrat de comisiei senatorială față de politica externă a propriului președinte este ceva mai rar.

Atât Corker cât și Menendez au părut vizibil exasperați pe tot parcursul audierii de miercuri. La un moment-dat, când Victoria Nuland a început să vorbească despre ce s-ar fi întâmplat dacă administrația Obama nu sancționa Rusia deloc, Corker a întrerupt-o spunând: „Nu vrea să ascult asta”.

Ca urmare Nuland a spus că administrația Obama este în contact cu europenii în privința calendarului unor eventuale noi sancțiuni, și a insistat că este preferabil ca Statele Unite să coopereze cu UE.

Nuland a mai spus că sancțiunile deja adoptate sunt eficiente, că datorită lor au fost posibile alegerile prezidențiale ucrainene din mai și retragerea a zeci de mii de militari ruși de la granița cu Ucraina.

„Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”, a spus Nuland.

Corker a făcut o lungă pauză și a spus: „Mi-e rușine. Mi-aș dori ca administrația să nu mai facă declarații publice prin dumneavoastră și prin alții când e așa de limpede că nu o să ia nici un fel de măsuri”.

Ca răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia și la sprijinul Moscovei pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei, administrația Obama a adoptat sancțiuni individuale împotriva unor cetățeni și firme, însă nu împotriva unor întregi sectoare economice rusești.

Dar Victoria Nuland a declarat miercuri că administrația Obama va introduce asemenea sancțiuni mult mai dure dacă Rusia nu-și schimbă „decisiv” politica din Ucraina.” (subl. mea)

Si atunci intrebarea care se impune in mod necesar este: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? 😡

Pe de alta parte iata un alt articol interesant tot de pe saitul Radio Europa Libera:

„Cu Putin în inimă”

Se arata ca:

În Spania, politica Kremlinului este susținută de radicali – atât de cei de dreaptă, cât și de cei de stânga – un articol de Victor Cerețki.

În Spania, la fel ca și în alte țări din Europa de Vest, există oameni care se consideră prieteni sinceri ai Rusiei și susțin politica lui Vladimir Putin. Poziția lor este determinată de diverși factori, inclusiv de unii care țin de situația internă din Spania.

Cândva, în perioada Uniunii Sovietice, lucrurile în privința „prietenilor” Moscovei din Spania erau clare. Era vorba despre membrii Partidului comunist și simpatizanții acestuia. Iar atunci când partidul comunist spaniol a renunțat în anii ’70 la linia generală a mișcării comuniste trasate de Moscova, s-a găsit o alternativă. În locul tovarășilor care au pășit pe calea așa-numitului „eurocomunism”, adică a celor care au recunoscut valorile democrației, pe lista prietenilor a apărut o nouă organizație, numită Partidul comunist al popoarelor Spaniei. Întreținută pe banii Moscovei, aceasta juca rolul de principal prieten al URSS și propagandist al „modului sovietic de viață”.

Despre acele timpuri își amintește veteranul mișcării comuniste, Jose Luis Vargas: „Primeam un ajutor foarte mare din partea Uniunii Sovietice. Dar ajutorul niciodată nu este dezinteresat. Cei care ajută au și tendința de a comanda. Este în natura firii umane”…

În paralel, și tot pe banii Moscovei, în toate regiunile mari ale Spaniei începând cu sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’90 au existat comunități de prietenie cu Uniunea Sovietică. Acolo spaniolii puteau privi filme sovietice, puteau împrumuta cărți de la bibliotecă, învăța limba rusă și, iar la recomandarea comunităților chiar puteau primi posibilitatea de a merge în URSS la studii. După colapsul Uniunii Sovietice tot acest sistem de asistență acordată și partidului, și comunităților de prietenie s-a destrămat de la sine.

Însă, cât nu ar fi de paradoxal, cu timpul numărul „prietenilor Rusiei” în Spania nu numai că nu s-a micșorat, ci chiar a crescut – din contul noilor grupuri de populație, spune istoricul și politologul de la Madrid, Sesar Vidal Mansanarez, într-o discuție cu corespondentul postului de radio Svoboda. Acest lucru s-a produs, în opinia sa, fără vreo investiție financiară din partea Moscovei. Fenomenul, în opinia cercetătorului, are câteva explicații.

Cea mai simplu de explicat este poziția pro-rusească a veteranilor „prieteniei” – a comuniștilor și altor persoane, de cele mai multe ori cu viziuni de stânga, legate într-un fel de Rusia. Mulți și-au păstrat sentimentele de pe vremuri și nu vor să renunțe la acestea, chiar dacă deja de mult timp nu mai primesc niciun fel de subsidii pentru asta.

La Madrid, de exemplu, există asociația „Troika”. Fondatorul ei, actorul de teatru și regizorul Jose Luis Ceca, a învățat cândva în Uniunea Sovietică: „Troika este o asociație culturală, artistică, teatrală. Scopul nostru este ca cele două popoare – rus și spaniol – să se cunoască reciproc. Este o asociație de prietenie cu Rusia. Noi facem poduri între popoare, punem accent pe cunoașterea de către spanioli a culturii, a vieții din Rusia. Invităm aici oameni de cultură, actori ruși. Este un fel de forum de prietenie între popoare”.

Dar, așa cum a remarcat de curând un spaniol plin de sarcasm, cu Rusia nu ai cum să prietenești așa, pur și simplu. Trebuie neapărat să prietenești „împotriva cuiva”. Acum, de exemplu, împotriva Ucrainei. Poate că anume din acest motiv asociația „Troika” a și organizat la sfârșitul lunii iunie la Madrid o expoziție fotografică despre evenimentele din această țară – o expoziție, bineînțeles, de orientare pro-rusească.

Jose Luis Ceca spune: „Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă în

„Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o tragedie…”

Ucraina este o tragedie. Expoziția povestește cum în această țară a apărut valul de fascism. Este vorba anume despre fascism, favorizat de autoritățile Ucrainei. Expoziția este un apel de a opri fascismul, orice mișcare ultranaționalistă”.

Trebuie remarcat că organizații de prieteni ai Rusiei asemenea „Troikăi” în Spania nu sunt foarte multe. Dar cu totul pe neașteptate și relativ recent această tabără a fost completată de adepții stângii radicale din Spania. La alegerile locale de diferite nivele aceștia iau nu foarte multe voturi de la alegători, dar în schimb sunt foarte activi în stradă, provocând periodic dezordini cu incendierea containerelor de gunoi și spargerea vitrinelor.

În trecutul nu foarte îndepărtat stânga radicală era destul de ostilă Rusiei, considerând renunțarea la comunism și „prietenia acesteia cu capitalismul” drept o trădare a moștenirii sovietice. Dar acum, se pare, totul s-a schimbat. Înarmați cu tricolorul rusesc și portrete ale lui Putin, aceștia se adună în fața ambasadei Ucrainei pentru a protesta împotriva „huntei rușinoase”. La sediul său din centrul Madridului, numit „Potiomkin” – în cinstea cunoscutului crucişător, stângiștii organizează de exemplu mitinguri de susținere a populației de limbă rusă din sud-estul Ucrainei.

Interesul „stângiștilor” pentru Rusia este explicat de politologii spanioli în particular prin încercarea de a găsi o alternativă sistemului existent în prezent în Spania. Atitudinea lor față de democrația occidentală este extrem de negativă – ei nu acceptă de exemplu parlamentarismul, economia de piață, Uniunea Europeană, globalizarea și așa mai departe. Iar Rusia este acum percepută ca un inamic a civilizației occidentale, de aici vine și simpatia.

Un interes cu mult mai mare pentru cercetare, în opinia lui Vidal Mansanarez, este prezentat de prietenii și aliații Moscovei din rândul forțelor ultraconservatoare spaniole, nostalgice după vremurile totalitarismului. De la regimul generalului Franco aceștia au moștenit ideea că Spania are un loc excepțional, deosebit în lume. Conservatorii stau, bineînțeles, pe baricada ideologică de partea opusă „stângiștilor” și nu au pretenții față de capitalism. Dar și mai mult ei nu iubesc Uniunea Europeană, acuzând-o de toate problemele Spaniei, în particular, de criza economică actuală. În plus, conservatorii în mod tradițional nu au o dragoste prea mare față de SUA. Astfel încât „obiectul” principal împotriva căruia conservatorii spanioli „prietenesc” cu Rusia, la fel ca și în cazul „stângiștilor”, este democrația occidentală.

Sunt caracteristice în acest sens afirmațiile bloggerului Jose Manuel Hoiga – acesta pur și simplu preia postulatele propagandei rusești în raport cu Ucraina: „SUA și UE au finanțat lovitura de stat din Ucraina. Știm despre asta, pentru că au fost publicate conturile – SUA au cheltuit pentru asta cinci miliarde de dolari. Mai mult decât atâta nu se poate! Totul este evident! La Kiev nu există un guvern legal, acolo este o huntă de rebeli apărută în urma loviturii de stat. Este cunoscut și faptul că militanții au fost pregătiți în Polonia – tot pe banii SUA. Iar în prezent hunta ilegală de rebeli este consultată de CIA și FBI”.

Conservatorii, potrivit lui Vidal Mansanarez, la fel ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de

„Conservatorii, ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de opinia publică mondială…”

opinia publică mondială. Nu este de mirare că în paginile presei de orientare conservatoare apar articole care pot părea ca fiind „comandate” de Moscova.

De exemplu, comentatorul holdingului media Intereconomia, José Javier Esparza, în articolele și comentariile consacrate evenimentelor din Crimeea și din Ucraina argumentează în favoarea poziției Rusiei. Materiale cu un caracter și mai evident pro-rusesc pot fi găsite și pe site-ul publicației electronice El Espia Digital – „Spionul digital”. Aceasta retransmite postul de televiziune „Rusia astăzi” în limba spaniolă, preia articole din presa rusească. Publicația este specializată pe informații cu caracter politico-militar. Potrivit directorului acesteia, colonelului în rezervă Juan Agilara, publicația apare cu susținerea „unui grup independent de adepți ideologici”, printre care sunt mulți foști militari și colaboratori ai serviciilor speciale.

În același timp, trebuie remarcat faptul că acești conservatori – de obicei sunt reprezentanți ai păturilor înstărite – au o anumită influență și asupra politicii curente a Spaniei. În ceea ce privește mediile de afaceri, unde conservatorii au de asemenea a anumită pondere, aici apropierea ideologică se complementează cu interesul de a dezvolta relații cu Rusia în special în domeniul turismului și a investițiilor de capital.

[trad. Lina Grâu]”

Ce parere aveti de asta? Reiau intrebarea pe care am pus-o mai sus: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? Se asteapta, oare, ca sa ajungem sa-l avem cu totii pe „Putin in inima”? 😡

In alta ordine de idei… Orwell: „1984” – varianta romaneasca…

Iata ce ne arata tot Radio Europa Libera:

România 2014: Legile supravegherii și epigonii lui Orwell

„Performance la București împotriva legilor supravegherii adoptate recent de Parlamentul României.

Legile supravegherii se află acum în faza de promulgare de către Președintele României. Acțiunea de joi din fața sediului Serviciului Român de Informații este un preambul la protestul care va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, la sediul central al SRI din capitala României (Bulevardul Libertății Nr. 14). Galerie foto și text de Mihai Stan.

Comunicatul organizației neguvernamentale Miliția Spirituală, activă în zona protecției drepturilor și libertăților cetățenești:

„Miliția Spirituală a organizat azi [joi] un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice.

Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc.

De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay.

În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte.

Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a schemei de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente).

Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată.

Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!” „

De asemenea titreaza si Realitatea:

Protest în faţa sediului SRI faţă de legile supravegherii. Jandarmii au intervenit – UPDATE

Se arata ca:

„Un protest faţă de legile supravegherii a fost organizat joi în faţa SRI, de câţiva activişti ai organizaţiei Miliţia Spirituală, care au blocat intrarea în sediul central al instituţiei.

UPDATE: Blogul ActiveWatch anunţă că trei activiști Miliția Spirituală au fost sancționați astăzi de Jandarmeria Română cu amenzi de câte 500 de lei pe motiv că ar fi organizat o “adunare publică neautorizată” și că ar fi “blocat accesul în sediul Serviciului Român de Informații” (SRI). Cei trei au citit timp de o oră George Orwell (“1984″) pe treptele din fața SRI și aveau bannere inscripționate cu mesajele: “1984 de George Maior. (Ediție revăzută și adăugită)”, “Dumbravă, minunata lume nouă”, “Surveillance Law? What the Foucault!”, care făceau referire la autorii George Orwell și Michel Foucault, la abuzurile statelor totalitare, la directorul SRI George Maior și la generalul SRI Dumitru Dumbravă.

UPDATE: Jandarmii au intervenit şi i-au târât pe protestatari de pe scările sediului SRI.

Protest în faţa sediului SRI din Bucureşti. Câţiva activişti ai organizaţiei non-guvernamentale Miliţia Spirituală au blocat intrarea în sediul central al instituţiei, în semn de protest faţă de legile supravegherii.

Protestatarii au purtat un banner cu mesajul „1984, de George Maior, ediţie revăzută şi adăugită”, cu referire la romanul lui George Orwell.

„Miliția Spirituală a organizat azi un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice. Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc. De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay”, anunţă un comunicat al Miliţiei Spirituale.

„În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte. Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a structurii de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente). Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată. Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!”, mai precizează comunicatul.

Avocatul Poporului atacă legea cartelelor pre-pay la CCR

Legea cartelelor pre-pay a fost atacată la Curtea Constituţională (CC) de Avocatul Poporului, pe raţiuni legate, între altele, de ocrotirea vieţii intime şi de faptul că actul normativ nu ar reglementa criteriile obiective de stabillire a duratei stocării datelor cu caracter personal, notează Mediafax.ro.

„În conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu o obiecție de neconstituţionalitate având ca obiect Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, anunţă un comunicat al Avocatului Poporului.

În opinia Avocatului Poporului, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 26, art. 53 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

„În susținerea obiecției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului arată că soluția legislativă referitoare la obligația de a stoca datele cu caracter personal pentru o perioadă de 6 luni de la data reținerii acestora este afectată de un viciu de constituționalitate din perspectiva considerentelor reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 1258/2009. Totodată, se apreciază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice aduce atingere principiului garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private de către autoritățile publice și principiului proporționalității prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, Avocatul Poporului subliniază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice nu reglementează criteriile obiective pe baza cărora trebuie stabilită durata stocării datelor cu caracter personal, astfel încât să fie garantată limitarea sa la strictul necesar. În acest sens, se consideră că legea criticată nu prevede garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a datelor cu caracter personal.

În calitatea sa de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, mai precizează comunicatul.

Camera Deputaţilor a adoptat în 2 iulie, cu 195 de voturi „pentru”, 20 de voturi „împotrivă” şi 75 de abţineri, iniţiativa legislativă care obligă deţinătorii de cartele telefonice preplătite (prepay) să-şi prezinte datele personale de identificare.

Dacă va fi promulgată, legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, legea prevede o perioadă de un an, respectiv până la 1 ianuarie 2016, pentru ca posesorii de cartele preplătite să aibă posibilitatea de a furniza operatorilor de telefonie datele personale de identificare.

În caz contrar, legea prevede anularea numărului de telefon.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională a decis, marţi, că Legea 82/2012, cunoscută drept legea ”Big Brother”, este neconstituţională, hotărârea fiind luată în unanimitate.

Conform unui comunicat al CC, cu unanimitate de voturi, Curtea „a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale”.

Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.”

Chiar nu mi-ar placea sa traiesc intr-un astfel de univers. Concentrationar. Totalitar. Este uluitor sa constat cum se lupta in zilele noastre impotriva libertatii! Si fac o comparatie cu anii ’90 cand se traia, cand se respira libertate, acea libertate cucerita cu varsare de sange in Decembrie ’89. Este uluitor pentru mine sa constat ca revin practicile totalitarismului!! Si cum prea putini oameni protesteaza impotriva unor asemenea abuzuri! Inadmisibil ce se intampla!

Update 2

Iata o interesanta analiza publicata de Romania Libera:

Analiză Der Spiegel. O alegere dificilă pentru Germania: America sau Rusia?

Se arata ca:

Orientarea politicii externe a Germaniei este, mai mult ca niciodată, pusă în discuție de ultimele evoluții ale scandalului de spionaj american la Berlin. Problema este atât de gravă încât trei jurnaliști germani de la Der Spiegel – Markus Feldenkirchen, Christiane Hoffmann și René Pfister – au ajuns să se întrebe dacă, pe viitor, Germania se va situa de partea Statelor Unite ale Americii sau de partea Rusiei.

Întrebarea din titlul materialului din prestigioasa publicație germană – Va fi America sau Rusia – este cu atât mai actuală cu cât un recent sondaj efectuat de Fundația Körber arată că la întrebarea „Cu ce țară ar trebui să coopereze Germania în viitor?” aproape 56% au indicat Statele Unite și 53% au numit Rusia. Articolul punctează cele mai importante momente ale scandalului de spionaj, ajuns la punctul de maximă intensitate atunci când guvernul de la Berlin i-a cerut șefului biroului CIA din Germania să părăsească țara.

Cei trei jurnaliști explică și complicata situație internă a Germaniei, condusă de cancelarul Angela Merkel în fruntea unei coaliții ce include cele două mari partide – Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat. Thomas Oppermann, liderul parlamentarilor social-democrați declara, după izbucnirea scandalului referitor la acțiuni de spionaj în favoarea SUA în care ar fi implicați angajați a serviciului german de informații externe (Bundesnachrichtendienst – BND) și ai ministerului german al Apărării, că – în cazul în care acuzațiile vor fi confirmate de comisia de investigare – este cel mai grav atac asupra parlamentului și instituțiilor democratice ale Germaniei.

Cancelarul Angela Merkel, care și-ar dori, potrivit Der Spiegel, să își vadă țara ferm ancorată în alianța occidentală și partener loial al Americii, are astfel de înfruntat și enervarea colegilor de coaliție, și opinia publică tot mai nemulțumită de relația cu SUA, ajunsă în prezent la cel mai scăzut nivel de încredere și la cele mai îngrijorătoare tensiuni.

De cealaltă parte, acțiunile Rusiei în criza ucraineană au readus în atenție subiecte uitate după încheierea Războiului Rece și căderea Zidului Berlinului: identitatea națională și antagonismul Est-Vest. Un sondaj Der Spiegel a arătat că 57 la sută dintre germani consideră că țara lor ar trebui să dea dovadă de mai multă independență față de Statele Unite în politica externă. Astfel încât, spun cei trei autori, se impune atenției o altă întrebare inconfortabilă, dacă nu cumva relațiile strânse cu Occidentul au fost doar un fenomen de tranziție, și nu o tendință pe termen lung.

Relația cu America

După război, cancelarul tinerei Republici Federale Germane, Konrad Adenauer, a ales integrarea țării sale în blocul occidental, mișcare încheiată cu aderarea la NATO în 1955. Relația germano-americană a continuat să fie foarte bună vreme de decenii, până în momentul în care George W. Bush, după atentatele de la 11 septembrie 2001, a anunțat intenția SUA de a interveni militar pentru înlăturarea de la putere a liderului irakian Saddam Hussein. Cancelarul german din acel moment, social-democratul Gerhard Schröder, s-a opus deschis unei intervenții militare în Irak.

Materialul din Der Spiegel trece în revistă momentele de manifestări antiamericane din Germania, de la mișcările contra războiului din Vietnam, din anii 60 și cele legate de politica privind rachetele a NATO până la momentele actuale. O sumă de evenimente, precum războiul din Irak, scandalul Guantanamo, folosirea dronelor în război, criza financiară, scandalul NSA și temerile privind practicile gigantului IT Google, au sporit neîncrederea germanilor în America.

Pe lângă pacifiști și reprezentanții stângii, și germanii de rând au sperat că venirea la Casa Albă a lui Barack Obama va reuși să refacă prietenia și încrederea între cele două țări. Însă, spre dezamăgirea germanilor, se arată în articol, „Obama nu a transformat Casa Albă în sediu al ONU”. Nu a închis Guantanamo, nu a eliminat pedeapsa cu moartea, însă a înlocuit forțele speciale ce ucideau străini cu drone pilotate din cazărmi cu aer condiționat care execută persoanele de pe o listă semnată de Obama, mai spun cei trei autori.

Potrivit ambasadorului american la Berlin, John Emerson, în ciuda unor lucruri care au mers prost în ultima perioadă, alegerea Germaniei între SUA și Rusia ar trebui să fie simplă. Cine are o presă liberă, cine permite un control al poporului asupra serviciilor secrete, Rusia sau Statele Unite? Emerson, care consideră că germanii au avut așteptări prea mari de la Obama, spune că cele două țări împărtășesc, până la urmă, aceleași valori, astfel că ar trebui să rămână de aceeași parte.

Articolul citează și poziția lui Friedrich Merz, președintele unui grup ce promovează prietenia cu SUA, numit Atlantic Bridge, ocupat în prezent cu promovarea acordului transatlantic de liber schimb. Merz, un suporter inveterat al economiei de piață, se arată frustrat de divizarea ideologică din Statele Unite, căreia îi preferă democrația mai temperată de tip european. Cu privire la ultimul scandal de spionaj, însă, președintele Atlantic Bridge spune că dacă acuzațiile se vor dovedi adevărate este timpul ca astfel de practici să înceteze.

Antiamericanismul a ajuns și la un alt nivel. Faptul că relațiile cu America au devenit neatractive este dovedit, în opinia autorilor, și de faptul că a face parte din grupul de prietenie Germania-SUA din Bundestag este acum aproape indezirabil. Nici activitatea în alte organizații de promovare a relațiilor cu Statele Unite nu mai este ceva dezirabil pentru mulți politicieni.

Autorii materialului notează că mulți americani văd Germania ca pe un copil devenit adult, dar care ezită să părăsească locuința părintească și să-și asume responsabilități. SUA au dus greul operațiunilor militare din Afganistan, tot ele suportă peste 70% din cheltuielile militare al NATO și sunt și țara ce trebuie să controleze expansiunea noii superputeri de la Beijing. Pacifismul Germaniei Federale din timpul Războiului Rece a fost posibil sub umbrela nucleară a Statelor Unite, însă odată ce acesta s-a încheiat, americanii n-ar avea nimic împotrivă ca țările europene și mai ales Germania să-și asume responsabilități în politica globală, cel puțin în imediata lor vecinătate.

Gary Smith, șeful Academiei Americane din Berlin consideră, citat de Der Spiegel, că germanii suferă de un exces de moralitate atunci când reacționează violent la ascultarea telefonului cancelarului Angela Merkel, uitând că SUA sunt singura putere mondială democratică și că Rusia sau China nu ar avea niciun fel de scrupule cu privire la acțiuni de spionaj. Germania nu vede lucrurile în ansamblu, consideră Smith, atunci când este enervată de situațiile în care America își arată mușchii, dar se ține departe de a participa la soluționarea unor crize precum cea din Libia. Cine se așteaptă germanii să îl oprească pe Puțin atunci când va dori să mai anexeze teritorii ale altor țări din vecinătate, așa cum a făcut cu Crimeea, se întreabă retoric Gary Smith.

Relația cu Rusia

Autorii materialului oferă apoi o comparație a ambasadei americane, o adevărată fortăreață păzită de oameni obsedați de control, cu cea rusă, la care toată lumea tratează cu lejeritate problemele de securitate. Iar ambasadorul Vladimir Mikhailovich Grinin, un bun vorbitor de germană, spre deosebire de cel american și un bun cunoscător al vieții sociale și politice din țara în care își are misiunea, spune că Germania este țara europeană cea mai apropiată de Rusia.

În viziunea lui Grinin, nu există contradicții între Est și Vest, iar relațiile dintre Rusia și Occident trebuie văzute ca un triunghi format din Statele Unite, Federația Rusă și Uniunea Europeană, în care rolul preponderent îl joacă Germania. Aceasta din urmă, fiind țara care îi înțelege foarte bine atât pe ruși cât și pe americani, ar trebui să joace rolul de mediator, astfel încât să fie găsit un limbaj comun. Cei trei autori ai materialului din Der Spiegel vorbesc despre relația specială germano-rusă notând că butada „Niciodată încă un război contra Rusiei” nu este doar un efect al pacifismului de după al doilea război mondial.

Pe baza povestirilor unui umorist rus ce deține un club în Berlin, materialul vorbește despre relația specială dintre germani și Siberia. Pornind de la un citat dintr-un istoric german ce spune că poporul său a văzut spiritualitatea din peisajul siberian, umoritsul Vladimir Kaminer brodează pe tema relației speciale germano-ruse bazându-se pe poveștile televizate despre Siberia difuzate de televiziunile germane după Crăciun. Kaminer spune că, pentru Germania, Statele Unite sunt ca un tată rău, în timp ce Rusia este un fel de frate mai mic pe care îl privești cu indulgență. Și nu uită să amintească faptul că țarul Petru cel Mare i-a rugat pe germani să-l ajute să modernizeze Rusia și că cele două țări, deși au făcut multe greșeli în trecut, deăind una de alta, ca orice vecin.

El crede că petrecerile pe care le organizează, cu muzică rusească și vodca curgând în valuri sunt apreciate de germani pentru că aceștia, obișnuiți să se gândească mereu la viitor, tânjesc după prezentul rusesc, după modul rușilor de a uita ziua de mâine.

Ce poate face Germania

În anii din urmă, scrie Der Spiegel, a fost destul de ușor să crezi într-o Rusie bună. Moscova părea să se apropie de Occident prin includerea în G8 și Consiliul NATO-Rusia. Iar Germania nu părea să aibă motive de teamă, după reunificare. Dar criza ucraineană a redeschis criza pe care o credeau încheiată cei care se amăgeau cu viitorul democratic al Rusiei. „Rusia nu este un partener, în acest moment”, declara ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, după începerea crizei din Ucraina. În acest moment, Berlinul se găsește în situația de a construi o punte de legătură cu o Rusie cu o retorică tot mai antioccidentală și naționalistă, tot mai intolerantă față de minoritățile naționale, religioase și sexuale și motivată de a-și regăsi semnificația pierdută odat cu prăbușirea URSS.

Germanii sunt divizați în ceea ce privește poziția față de Rusia. Cei care înainte o priveau cu neîncredere se simt acum răzbunați, în timp ce partizanii Moscovei pledează pentru a i se acorda mai multă înțelegere. Potrivit unui sondaj Der Spiegel, trei sferturi dintre germani spun că încrederea lor în Rusia a scăzut, dar cu toate acestea aproape 40 la sută dintre respondenți și-ar dori ca Germania să colaboreze mai strâns cu Rusia în viitor.

Pentru diplomația germană, care se mândrea cu relațiile speciale cu Moscova, acum Rusia a devenit inpredictibilă. Nimeni nu-i cunoaște lui Puțin adevăratele intenții. Încearcă doar să limiteze extinderea NATO și UE către Est sau vrea să reconstruiască Uniunea Sovietică, a cărei cădere o consideră cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20. Dificultățile din această relație, cândva privilegiată, au ieșit la iveală în mai, cu ocazia unei întâlniri a forumului germano-rus o organizație similară Atlantic Bridge, la care a participat și unul dintre apropiații lui Puțin, Vladimir Yakunin, care a declarat că e mândru că este rus. Doar că valorile occidentale pe care Rusia și Europa vor să le împărtășească nu sunt tocmai cele pe care oamenii dintr-o societate creștină și-ar dori să le vadă: antiamericanism, homofobie și intoleranță.

„Americanii nu știu nici măcar unde este Crimeea”, a declarat Yakunin, care i-a chemat pe europeni să se alăture Rusiei în lupta contra liberalismului totalitar. „Esența democrației nu este femeia cu barbă, ci suveranitatea poporului”, a spus el cu referire la câștigătorul Eurovisionului, Conchita Wurst.

În aceste condiții, Germania este nevoită să se întrebe dacă Rusia poate fi o țară democratică, de fiecare dată când reflectează asupra relației cu Moscova. Puține declarații au atras mai mult atenția decât cea a fostului cancelar Gerhard Schröder (în prezent președinte al unei companii rusești – n. red.), care spunea despre Vladimir Puțin că este un „democrat fără cusur”, părând astfel să nege tendințele autoritariste ale liderului de la Kremlin. De altfel, și pro-rușii germani sunt expuși tendințelor autoritariste, dacă e să luăm în considerare acuzațiile aduse acestora de istoricul Heinrich August Winkler, care îi consideră similari cu naziștii. Ceea ce este complet greșit, cred cei trei autori ai materialului Der Spiegel, care consideră că Germania este țara care îi poate înțelege cel mai bine pe ruși fără a-și periclita poziția în lumea occidentală. „Nu se pune problema menținerii unei poziții echidistante față de Occident și Rusia, și cu siguranță nu este o alegere între democrație și regim autocratic” Poziția geografică centrală a Germaniei nu duce și la adoptarea unei poziții ideologice care să împace cele două tendințe.

Sociologul și filozoful Jürgen Habermas atrăgea recent atenția că că Germania este pe cale să alunece într-o poziție semi-hegemonică foarte periculoasă. Dar aceste îngrijorări nu sunt justificate, spun autorii articolului. „Germania nu mai trebuie să se teamă de sine însăși.” Potrivit unor sondaje la nivel internațional, Germania este cea mai popualră țară pentru foarte mulți oameni. Pretenția ca Germania să-și asume un rol mai consistent în politica internațională este aproape unanimă. În tmpul crizei economice, Berlinul și-a asumat cea mai mare parte a poverii fiscale și econmice și, ca mare putere, a fost criticată din acest motiv.

Ieșirea din alianța occidentală nu este o opțiune pentru Germania, consideră jurnaliștii. Apartenența la NATO a adus Germaniei mai mult de jumătate de secol de securitate și pace, iar trei sferturi dintre germani sunt convinși că această alianță este necesară și după încheierea Războiului Rece. Majoritatea zdrobitoare a germanilor nu pun la îndoială apartenența țării lor la Occident.

Germania poate să devină mai independentă în relație cu Statele Unite. Schröder a refuzat să implice Germania în războiul din Irak și asta a fost o decizie corectă, consideră autorii materialului, precum și un semnal că Berlinul nu vrea să participe la o acțiune bazată pe o minciună. Obama a renunțat la politica războinică a lui Bush, dar nu și la metodele acestuia de spionaj.

Merkel poate explica Statelor Unite că nu este dispusă să accepte procedeele NSA, dar până acum admonestările sale nu l-au impresionat pe Obama, așa cum dovedește ultimul scandal de spionaj. Din acest motiv ar fi corect ca Germania să-i ofere azil lui Snowden, cred cei trei autori. Desigur că acestă decizie va avea un preț – relațiile cu SUA vor fi aproape înghețate pentru o vreme. Dar numai așa ar putea Berlinul să critice politicile lui Puțin. În acest moment, o parte din simpatia germană pentru Vladimir Puțin derivă din sentimentul că nici SUA nu sunt cu mult mai bune, dispuse cum sunt să încalce legislația internațională atunci când nu mai găsesc soluții politice.

„Germania și-a întins aripile în ultimele două decenii. Iar acum nu se mai poate ascunde îndărătul altcuiva. În schimb, Germania poate conduce Europa către un rol politic independent. Ea poate arăta Rusiei ce ar avea de câștigat dacă ar deveni o parte a Occidentului. Dar trebuie, de asemenea, să traseze limite clare dacă Moscova reintroduce violența ca unealtă politică și îi amenință aliații. Pentru america, o Germanie ce-și asumă acest rol s-ar ptea să nu fie un partener comod, dar acesta ar putea oferi un moment de ușurare Americii”, încheie cei trei jurnaliști de la Der Spiegel.”

De asemenea, de citit si…

Ministrul german de Finanţe: Americanii dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”

Se arata ca:

Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, a apreciat, joi, că Statele Unite dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”, după descoperirea a două posibile cazuri de spionaj al agenţilor germani în favoarea agenţiilor de informaţii americane, informează Mediafax.

Schäuble a mai spus că „este extrem de prostesc ca Statele Unite să recruteze la noi persoane de a mâna a treia. Iar în faţa unei asemenea prostii, nu poţi decât să plângi”. Apoi a adăugat că „acest lucru nu o amuză pe cancelar.

Pentru a doua oară în cinci zile, justiţia germană a deschis o anchetă, miercuri, în privinţa unui presupus spion care lucrează, potrivit presei, pentru Washington, un caz care tensionează şi mai mult relaţiile dintre Statele Unite şi Germania.

După primele dezvăluiri, vineri, în privinţa unui agent al serviciilor de informaţii germane suspectat că lucrează şi pentru CIA, Parchetul federal a anunţat că anchetează un nou caz de presupus spionaj pentru o ţară străină, fără a preciza care este aceasta.

De această dată, presa a vorbit despre un ofiţer al Bundeswehr, care ar lucra pentru Statele Unite. Cazul este considerat „mai grav” decât primul, potrivit surselor citate.”

Epilog

Agerpres

Germania și SUA rămân bune prietene, în pofida suspiciunilor de spionaj (Kerry)

Germania și SUA rămân „bune prietene” în pofida valurilor provocate de suspiciunile de spionaj, a declarat duminică secretarul de stat american John Kerry, în cursul unei conferințe de presă comune la Viena cu omologul său german Frank-Walter Steinmeier, informează France Presse.

„Lăsați-mă să subliniez că relația între SUA și Germania este strategică, noi avem o cooperare politică enormă și suntem buni prieteni”, a declarat Kerry.

Cei doi miniștri au abordat subiectul cu ocazia unei serii de reuniuni la Viena pentru a încerca să deblocheze negocierile asupra programului nuclear iranian.

Ei au vorbit, de asemenea, despre dosarele Iranului, Afganistanului și Orientului Mijlociu, a explicat șeful diplomației germane Frank-Walter Steinmeier.

„Aceasta ne arată că relația transatlantică între Germania și SUA este necesară, în pofida dificultăților din aceste ultime săptămâni”, a afirmat ministrul german. „Vom lucra pe o bază fundamentală de respect mutual”, a adăugat el.

Explicațiile între cele două țări intervin după spectaculoasa decizie de joi a Berlinului de a-l expulza pe șeful spionajului american în Germania — o măsură rarisimă în cadrul NATO — ca urmare a arestării a două persoane suspectate că au spionat în beneficiul SUA.

Într-un interviu înregistrat sâmbătă la televiziunea publică ZDF, cancelarul german Angela Merkel a cerut Washingtonului să-și schimbe comportamentul în materie de spionaj. „Sper, desigur, că ceva se va schimba”, a declarat Merkel.

„Nu mai trăim în perioada Războiului rece în care fiecare era, probabil, neîncrezător în fiecare”, a adăugat ea.”

Dar interesant este si punctul de vedere al Angelei Merkel:

Ziare.com

Merkel recunoaste: SUA vor fi greu de convins sa renunte la spionarea Germaniei

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a recunoscut ca SUA vor fi greu de convins sa renunte la practicile lor de spionaj in Germania, dar a insistat ca este important ca deosebirile de atitudine pe tema activitatii serviciilor secrete trebuie scoase in evidenta.

„Nu cred ca este usor sa convingem SUA sa schimbe radical activitatea serviciilor lor secrete, este vorba de o luare de pozitie generala. De aceea trebuie sa fim clari in ceea ce priveste faptul ca avem abordari diferite”, a spus Merkel in traditionalul interviu din timpul verii, care va fi difuzat duminica de canalul doi al televiziunii germane ZDF.

Scandal de spionaj: Germania declanseaza vanatoarea interna

Intrebata daca are asteptari in privinta unei schimbari de atitudine din partea SUA, Merkel a spus ca nu poate prevedea o asemenea schimbare, dar ca, evident, si-o doreste. Merkel a insistat ca practicile de spionaj ale SUA dezvaluite recent nu au nimic de-a face cu o cooperare intre prieteni. „Nu mai traim in perioada Razboiului Rece cand probabil ca nimeni nu avea incredere in nimeni. Cred ca serviciile secrete din secolul al XXI-lea trebuie sa se concentreze pe lucruri importante si sa colaboram foarte strans cu americanii. Doresc ca aceasta (colaborare) sa continue”, a spus cancelarul german, citata de AFP.

Germania: Nou caz de spionaj al americanilor

„Nu poate exista incredere cand cineva trebuie sa plece de la premisa ca este spionat. Vrem o cooperare intre aliati, iar asta nu implica deloc ca trebuie sa ne spionam reciproc”, a subliniat Merkel, potrivit EFE. Insa, in ciuda criticilor, Merkel a spus ca nu vede niciun motiv pentru o reducere a cooperarii Germaniei cu serviciile secrete americane si s-a declarat impotriva suspendarii negocierilor referitoare la un tratat de liber schimb intre UE si SUA. „

🙂

Trebuie citit si…

CursDeGuvernare.ro

Valentin Naumescu / Expulzarea şefului CIA filiala Berlin. Neîncrederea Germania-SUA, la cote maximale în era postbelică

De Valentin Naumescu

Se arata ca:

„E limpede că s-a ajuns la un punct critic în relaţia bilaterală germano-americană, prin acumulări graduale de neîncredere politică reciprocă, se pare ireversibile, survenite în mai mult de un deceniu.

Cel mai probabil, fisura relaţiei transatlantice trebuie căutată în 2003, atunci când Germania şi Franţa s-au desolidarizat de Statele Unite în campania militară din Irak şi, mai mult decât atât, au blocat explicit obţinerea unui mandat politic din partea ONU şi a NATO.
În perioada sensibilă a War on Terror, fostul secretar american al Apărării, nepopularul Donald Rumsfeld, a introdus provocatorul clivaj conceptual între vechea Europă, cu referire la Germania şi Franţa (care s-ar fi îndepărtat de viziunea, politica şi valorile Statelor Unite) şi noua Europă (loială şi demnă de încrederea Americii), reprezentată de ţările din Europa Centrală şi de Est. Merită, cred eu, în contextul tensionat germano-american de astăzi, să ne amintim formula atât de criticată a lui Rumsfeld din 2003, căci aceasta ar putea fi şi chiar este, într-un fel, resuscitată…

De atunci încoace, cu perioade relative de acalmie, relaţia între principalele două puteri economice ale Alianţei occidentale a continuat practic să se deterioreze iar scandalurile de spionaj american din Europa, din ultimii ani, cu episoadele Snowden din 2012-2013 şi cu cele din ultimele zile, se pare că au umplut paharul şi au determinat Germania să recurgă la un gest politico-diplomatic cu semnificaţie majoră[1]. Şi ruşii spionează în Germania, de bună seamă (doar preşedintele Putin este „maestrul” lor, nu?) şi chinezii spionează (peste tot), dar expulzat a fost şeful structurii de informaţii a Statelor Unite, pentru activitatea care se pare că a produs cel mai mare deranj politic la Berlin, pe motivul oficial că „spionajul din partea prietenilor este inacceptabil”. Desigur, orice formă de spionaj depistat este stânjenitoare pentru statul în cauză, iar principial vorbind, cine spionează şi este prins suferă consecinţele acţiunilor sale ilegale şi imorale. Nimeni nu ia apărarea spionilor.

Prin expulzarea şefului acreditat diplomatic al reţelei americane de informaţii speciale în Germania, Berlinul vrea să spună: Halt! Până aici! Răbdarea noastră are o limită, ne deranjează în mod deosebit să fim spionaţi de aliaţi. În plus, aşa cum se ştie, Washingtonul nu a acceptat anul trecut propunerea Berlinului de a încheia un moratoriu privind interdicţia spionajului reciproc, cu precizarea oficialilor americani că „Statele Unite nu încheie astfel de acorduri limitative nici măcar cu Marea Britanie sau Canada” (a se înţelege ţări mult mai apropiate de America decât Germania), deşi este de notorietate colaborarea strategică îndelungată între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză: SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia. Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime.

Întrebarea esenţială care se pune în tot acest scandal nu este dacă, ci de ce simte nevoia Washingtonul să spioneze guvernul de la Berlin? Fireşte, răspunsul generic este simplu: pentru că nu mai are încredere în Germania. Dar ce anume menţine neîncrederea politică SUA-Germania la un nivel atât de ridicat încât Statele Unite vor să cunoască în detaliu acţiunile necomunicate public ale administraţiei germane? Aici lucrurile se complică: pentru că cele două mari puteri occidentale au început să aibă abordări diferite în chestiuni esenţiale de politică internaţională.

De exemplu (vor mai fi fiind şi altele, ceea ce până la un punct este firesc), relaţia cu Rusia şi viziunea asupra noii „Europe de Est”, reprezentată astăzi de cele şase state fost-sovietice din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, cărora vest-europenii (în principal franco-germanii) nu doresc să le acorde o perspectivă credibilă de aderare la NATO şi Uniunea Europeană, ci doar parteneriate şi asocieri moi, văzute ca simple extinderi ale pieţei comune.

În timpul crizei din Ucraina, de pildă, care a urmat anexării Crimeei, Statele Unite ar fi dorit o abordare mai exigentă a relaţiei cu Rusia şi chiar impunerea unor sancţiuni economice severe Moscovei, în timp ce Berlinul a pledat pentru moderaţie, a îndemnat Kievul la dialog cu Moscova şi a făcut în aşa fel încât reacţia Uniunii Europene să se limiteze la interzicerea vizelor pentru 33 de demnitari ruşi din eşaloanele al doilea şi al treilea, adică impact zero. Apoi, a apărut ca din senin şi înregistrarea înjurăturii subsecretarului de stat Victoria Nuland la adresa Uniunii Europene (într-o discuţie telefonică pe care o purta cu ambasadorul american la Kiev), pentru a întări întreaga argumentaţie privind dispreţul americanilor la adresa Europei puritane.

„Întâmplător”, principala putere care profită de pe urma acestui stânjenitor scandal germano-american este Rusia. Am mai spus lucrul acesta, orice blocaj în relaţia transatlantică avantajează şi consolidează poziţia Rusiei în Europa. NATO, ca principal instrument politico-militar de exprimare unitară a spaţiului occidental, este astfel anihilat din interior. Nici măcar exerciţiul diplomatic de negociere nesfârşită a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) nu mai poate salva aparenţele, mimând continuarea parteneriatului strategic America de Nord-Europa.

Care ar putea fi consecinţa deteriorării pe mai departe a relaţiei Germania-Statele Unite asupra regiunii noastre? Deloc surprinzător, am putea asista la o creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală (mai ales Polonia, România, statele baltice) şi de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia), pe multiple dimensiuni de interese: politice, militare, strategice şi de informaţii, economice, culturale, academice etc. Întoarcerea masivă a Americii în Europa, atunci când se va produce (şi nu e departe momentul!) se va produce cu certitudine în Europa Centrală şi de Est, şi va fi o contrapondere strategică la (re)apropierea tot mai evidentă, mai puternică şi mai interesată a Germaniei de Rusia. Vin, deci, americanii!
Dar nu vin neapărat de dragul „noii Europe”, să nu ne facem iluzii, ci de teama de a pierde influenţa pe un continent care înseamnă totuşi mult în sistemul relaţiilor internaţionale, aşa în declin cum este, şi mai ales pentru a contracara avansul tot mai posibil al Rusiei în relaţia cu Uniunea Europeană.

America, prin perspectiva ei globală asupra lumii, reţine doar lucrurile esenţiale din istoria continentelor, nu se pierde în detalii. Ştie însă, de exemplu, din istoria Europei (aşa cum foarte bine şi cu mult mai multe detalii ştiu şi polonezii, şi românii, şi balticii, şi ucrainenii) că fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc, de a decide pentru ele, şi că aceasta duce la un desen politico-economic al continentului care anulează ideea de Occident transatlantic. În beneficiul cui?”   

si

Noul război rece și falia Occident-Rusia

De Anne-Marie Blajan

Se arata ca:

„Rusia a avertizat din nou, miercuri, cele trei state care au acceptat scutul antirachetă pe falia care o desparte de Occident: Polonia, România, Turcia.

În realitate, cinci sunt statele care reprezintă miza geopolitică a momentului: Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Turcia se află în zona tampon dintre Occident și Rusia. În contextul creat de criza din Ucraina, parteneriatul SUA cu Polonia, România și Turcia capătă noi valente.
Rusia însă își manifestă o influență soft în Ungaria și Bulgaria. Analiștii apreciază că ele pot fi fie calul troian al Rusiei în UE, așa cum a fost considerată Bulgaria de către serviciile secrete germane, potrivit der Spiegel, fie, pe de altă parte, un intermediar ar relației Germaniei cu Rusia.

Polonia, aliatul SUA cel mai radical împotriva Moscovei

Polonia este un avanpost important al SUA în Europa Centrală şi de Est – aici la fel ca şi în România, vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă. Varşovia şi Washingtonul sunt parteneri a căror relaţie apropiată nu mai are nevoie de confirmări.

E și motivul pentru care în ultimele săptămâni au apărut în spațiul public  înregistrări ale unei discuţii private a ministrului de Externe, Radek Sirkorski, care arătau frustrarea polonezilor că SUA păreau să se fi dezangajat din regiune.

Numai că odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, Polonia – avocatul Kievului în Europa, cu un obiectiv asumat de susţinere a Ucrainei în apropierea de UE – a cerut şi a primit reconfirmări americane.

Polonia a jucat un rol esenţial în gestionarea crizei ucrainene, făcând parte din troica ce a mediat dialogul dintre fostul preşedinte, Viktor Ianukovici, şi protestatarii proeuropeni, ieşiţi în stradă în urma refuzului preşedintelui de a semna Acordul de asociere cu UE.

Mai apoi, odată cu implicarea fățișă a Rusiei în destabilizarea Ucrainei, Polonia, sprijinită de statele baltice şi mizând pe temerea lor intrinsecă faţă de fostul centru de putere din perioada sovietică, a cerut o angajare fermă a SUA şi NATO. Rezultatul: o suplimentare a trupelor americane pe teritoriul polonez, avioane de vânătoare staţionate în baze aeriene din Polonia şi asigurări că americanii şi partenerii NATO sunt ferm alături de Polonia, ţările baltice, dar şi România.

Un model de succes al fostelor state comuniste

Polonia este modelul de succes al fostelor ţări comuniste, chiar dacă acum 25 de ani nu era clasată ca favorită. Mult mai mult optimism era îndreptat spre Ungaria şi Cehia.

Şi totuşi, Polonia – la cei 10 ani de apartenenţă la UE, 15 ani ca membru al NATO şi 25 de la căderea comunismului – a avut o creştere în medie de 4% pe an (prin comparație, România a crescut cu doar 1,1% anual), în ultimul deceniu, PIB-ul/locuitor exprimat în puterea de cumpărare este la 67% din media UE şi are o economie de trei ori mai mare decât a Ucrainei, faţă de 33% din economia ţării vecine în 1098, la căderea comunismului.

Polonia a fost singura mare economie europeană care a evitat recesiunea economică. Potrivit The Economist, PIB-ul de anul trecut a fost cu o cincime mai mare decât cel avut înainte de începerea crizei în Europa. Iar Ministerul de Finanţe estimează o creştere mai mare de 3% în 2014.

Performanţele economice i-au acordat Poloniei o puternică voce în UE, atât din punct de vedere politic, cât şi economic.

Un premier puternic: Situația politică și rolul de jucător principal în gestionarea crizei din Ucraina

Criza din Ucraina a îndreptat din nou privirile liderilor europeni şi americani spre Donal Tusk şi ministrul său de externe, Radek Sirkorski. Şi nu doar privirile aliaţilor străini, ci şi ale polonezilor.

Iniţial, situaţia din Ucraina şi reacţia autorităţilor poloneze au contribuit la creşterea popularităţii Platformei Civice, partidul premierului Tusk, care scădea în sondaje pe măsură ce economia şi-a temperat creşterea şi rata şomajului a crescut.

Însă poziţionarea puternică în politica externă nu a putut să schimbe, în final, percepţia polonezilor, care îi consideră pe cei doi aroganţi şi satisfăcuţi de ei înşişi ca oameni de stat. Astfel că opoziţia a început să câştige teren. Iar scandalul provocat de publicarea unor conversaţii confidenţiale ale unor înalţi oficiali polonezi – guvernatorul băncii centrale, miniştrii de Externe, Interne şi fostul ministru de Finanţe – a nemulţumit şi mai mult publicul.

Opoziţia a cerut demisia guvernului, însă premierul Tusk a cerut şi a obţinut votul de încredere al parlamentului, demonstrând astfel că încă mai are sprijinul majorităţii.

Înregistrările în care au fost suprinse discuţii private ale guvernatorului băncii centrale şi ale ministrului de Externe au avut potenţialul de a decredibiliza guvernul Tusk şi de a pune sub semnul îndoielii performanţa economică a Poloniei, chiar în momentul în care aceasta propusese o nouă strategie energetică pentru UE.

Analiști: Un scandal fabricat de serviciile ruse, pentru decredibilitarea Poloniei

Analişti, în special americani, dar şi europeni, au afirmat că nu trebuie axclus faptul că ieșirea în public a înregistrărilor cu discuțiile înalților oficiali de la Varșovia să fie o acţiune a serviciilor secrete ruse, la fel cum a fost cazul interceptării subsecretarului de stat Victoria Nuland, în iarna trecută.

Polonia a iritat Rusia atât prin poziţia sa faţă de Ucraina – susţinător fervent al apropierii acesteia de UE – , cât şi prin propunerea de crearea a unei uniuni energetice, dar şi prin insistenţa asupra pericolului pe care îl reprezintă Rusia: unii experţi susţin că a fost exagerat de autorităţile poloneze şi că este puţin credibilă nesiguranţa afişată de ele, în condiţiile în care Polonia este membră al NATO.

Indubitabil, însă, Polonia rămâne cel mai fidel aliat al SUA în regiune. 2015 este un an decisiv: vor fi alegeri legislative şi prezidenţiale, însă oricine ar fi la putere (Platforma Civică a lui Donald Tusk sau partidul Lege şi Ordine, al lui Jaroslaw Kaczynski) atitudinea faţă de Rusia va fi aceeaşi. Poate mai radicală, în cazul celui din urmă.

Ungaria, un aliat puternic al Moscovei în Europa Centrală

Ungaria este, alături de Bulgaria, o ţară prietenă Moscovei în zona de falie între Occident şi Rusia, mai ales prin strângerea acestor legături în ultimii ani.  Regimul luiViktor Orban, care a câştigat în această primăvară alegerile cu un scor zdrobitor pentru opoziţie, tot mai autoritar, suscită nemulţumirea Bruxelles-ului.

În ultima lună, noua taxă asupra publicităţii – care pune presiune pe presa nealiniată – şi opoziţia faţă de nominalizarea lui Jean-Claude Juncker va înrăutăţi şi mai mult relaţiile Budapestei cu UE. Iar poziţia adoptată de Budapesta faţă de situaţia din Ucraina – premierul Orban a ezitat să critice Moscova, argumentând, după anexarea Crimeei, că “Ungaria nu este implicată în conflict” – nu face decât să confirme o orientare pro-estică a Ungariei, începută în 2010. Şi să izoleze ţara faţă de celelalte state din regiune.

O ţară în conflict cu UE – sprijinită financiar de Rusia

Venirea la putere a Fidesz, în 2010, a adus şi o serie deschimbări legislative controversate şi contestate în UE, ca fiind un atac la democraţie: o lege mai dură a presei, o nouă Constituţie şi dorinţa de a pune sub controlul politic banca naţională şi justiţia. Sunt doar câteva dintre măsurile care au determinat o confruntare deschisă cu UE.

Comisia Europeană nu a ezitat să deschidă de urgenţă mai multe proceduri de infringement, iar Parlamentul European şi-a exprimat “îngrijorarea pentru situaţia din Ungaria privind democraţia”.

Fidesz a adoptat un discurs eurosceptic: UE a devenit expresia impunerii unei voinţe asupra unei majorităţi aleasă democratic. UE a devenit, în viziunea premierului ungar, un “imperiu”, iar “de pe vremea imperiului sovietic nicio altă putere externă nu a îndrăznit să atenteze deschis la suveranitatea Ungariei”.

În aceste condiţii, guvernul şi-a reorientat politica externă şi a aprofundat relaţiile cu Rusia, deși pe când se afla în opoziţie, între 2002 şi 2010, Fidesz a acuzat adesea guvernul socialist pentru că urmăreşte politici pro-ruse. Ferenc Gyurcsány a fost dur criticat pentru că ar fi încheiat un acord cu Vladimir Putin, în 2008, pentru proiectul South Stream.

Odată ajuns la putere,  guvernul Fidesz nu numai că a continuat această înţelegere, dar a şi arătat că a găsit noi modalităţi de cooperare cu Moscova: în luna ianuarie a acestui an, a semnat un acord pentru ca firma rusă Rosatom să contruiască două reactoare ale singurei centrale nucleare din Ungaria.

Proiectul va fi finanţat printr-un împrumut de 10 miliarde de euro acordat de Rusia, un împrumut aprobat săptămâna trecută şi de parlamentul de la Budapesta.

Asta înseamnă că Ungaria nu va organiza o licitaţie pentru proiectul nuclear, licitaţie la care se aşteaptau companii din Franţa, Coreea de Sud şi Japonia, și cerută de legislația europeană. Însă această situaţie a suscitat din nou nemulţumirea UE, care a anunţat că va analiza acordul şi se va pronunţa dacă este legal conform regulilor de concurenţă comunitare.

În plus, CE va analiza orice ajutor de stat pe care Ungaria îl va acorda proiectului, au anunţat oficialii europeni din directoratul pentru energie.

Ungaria a prezentat documentele preliminare Comisiei Europene, iar Bruxelles-ul nu a avut până acum nicio obiecţie. Justificarea Budapestei privind încheierea acestui acord este că termenii împrumutului erau mult mai favorabili decât o dobândă de 5,2% la care s-ar fi împrumutat de pe pieţele financiare.

“Putin a făcut o ofertă foarte bună”, spunea şeful de cabinet al premierului Orban, care adăuga că acordul nu este doar un contract economic, ci o înţelegere între două state, “o foarte funcţională căsătorie din interes care devine din ce în ce mai agreabilă”.

Fidesz a preluat de la opoziţia socialistă cea mai grea povară: percepţia unei forţe politice cu simpatii pro-ruse. Liderul opoziţiei şi contracandidatul din primăvară al premierului Orban, Gordon Bajnai, promitea să ducă ţara „într-o direcţie europeană într-un mod paşnic şi calm”. Numai ca această promisiune nu a fost suficientă să atragă electoratul, care pare să fi preferat modul confrontaţional al lui Viktor Orbam de relaţie cu UE.

România, partener strategic al SUA – cu o politică incertă față de Rusia în viitor

România, alături de Polonia, este un partener strategic al SUA în regiune, iar atitudinea pro-americană a autorităţilor de la Bucureşti nu a fost pusă la îndoială. Cel puţin în primul mandat al preşedintelui Traian Băsescu şi a perioadei când PSD se afla în opoziţie. În mandatele actualului președinte, România a avut cea mai pro-americană atitudine.

Anunţând că prioritatea sa de politică externă este axa Bucureşti-Londra-Washington, la începutul preşedinţiei sale, actualul şef al statului a vrut să transmită Europei un mesaj: la vremea aceea, Franţa, Germania, Olanda găseau o serie de mijloace de presiune şi foloseau avertismente referitor la parcurgerea traseului României spre UE.

Treptat, autorităţile de la Bucureşti au înţeles că doar sprijinul Marii Britanii pentru intergrare nu este suficient, nici al Franţei – prieten tradiţional, dar care, în anumite perioade, a fost unul dintre cei mai mari critici şi oponenţi ai României. Şi au învăţat că sprijinul Germaniei este esenţial.

Integrarea deplină în UE şi NATO au devenit obiective naţionale, iar alianţa cu SUA a devenit un parteneriat solid, politic, militar şi se asteaptă şi economic.

Din 2004, declaraţiile tranșante ale unor înalţi oficiali români au acutizat ostilitatea faţă de Rusia, relațiile devenind tensionate odată cu semnarea acordului de amplasare a scutului anti-rachetă la Deveselu, în ciuda opoziției inistente a Moscovei. De-a lungul ultimului deceniu, încercările de normalizare a relațiilor cu Rusia au fost vagi, iar în ultimele luni au fost compromise, cel puțin deocamdată, de criza din Ucraina.

Apartenenţa României la UE şi NATO şi parteneriatul cu SUA au făcut ca orice derapaje democratice interne să fie contracarate şi orice sentiment de insecuritate în regiune să fie atenuat. Atât cancelariile europene, cât şi Bruxelles-ul au reacţionat la criza politică din vara anului 2012, la fel ca și SUA.

Iar criza din Ucraina a creat contextul unor reasigurări din partea SUA și a NATO privind angajamentul de securitate pentru România. Mai mulți soldați americani, amplasarea scutului antirachetă la Deveselu fac ca țara noastră să fie unul dintre avanposturile nord-atlantice în regiune și o fortificație la granița Occidentului.

An al alegerilor prezidențiale, într-o țară în care politica externă este atributul președintelui

Contextul politic românesc s-ar putea însă schimba, inclusiv din perspectiva relațiilor cu Rusia. Alegerile prezidențiale din luna noiembrie vor desemna omul care va face, în următorii 4 ani, politica externă a României – atribut pe care Constituția îl conferă președintelui.

Puterea actuală pare să fie înclinată spre o politică externă mai prietenoasă față de Rusia, susțin unii analiștii. Ei au considerat drept slabă reacția inițială a Guvernului la criza din Ucraina. Autoritățile române, la nivel guvernamental, arată că parteneriatul cu SUA și relațiile cu statele membre rămân o prioritate a politicii externe românești, cu atât mai mult în acest context regional.
Jocul nuanțelor, precum și experiența țărilor vecine – Bulgaria și Ungaria în relația cu Rusia – așează România într-o zonă de mare sensibilitate politică: noua strategie la Marea Neagră a SUA nu e construită pe jumătăți de măsură.

Bulgaria, calul troian al Rusiei în Europa

Bulgaria, la fel ca şi Ungaria, are o relaţie apropiată de Moscova, spre deosebire de celelalte ţări situate pe falia dintre Occident şi Rusia: Polonia şi România sunt pro-americane şi confrontaţionale faţă de Moscova, în timp ce Turcia cultivă o prietenie rece, în care rivalitatea completează concurența.

Bulgaria traversează o perioadă de tumult politic, începută în vara anului trecut, în care protestele populaţiei faţă de clasa politică s-au întins pe câteva luni de zile.

Considerată, la fel ca şi România, “copilul problematic” al UE, o ţară în care autorităţile convinețuiesc pașnic cu organizaţiile de crimă organizată – care în urmă cu un deceniu detonau maşini în plină stradă şi făceau din ţara de la sud de Dunăre un stat nesigur – Bulgaria a reuşit, cu reforme accelerate şi îndeplinirea condiţionalităţilor să adere la UE în 2007.

Sub atenta monitorizare a Bruxelles-ului asupra justiţiei şi luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate, dar şi cu un protectorat şi investiţii germane după criza economică din anii ’90, autorităţile de la Sofia au reuşit să obţină o normaliate a funcţionării economiei şi democraţiei, în ciuda unor remanenţe ale trecutului.

În ultimul an şi jumătate, instabilitatea a fost mai accentuată: guvernul lui Boiko Borisov, liderul partidului GERB, de centru-dreapta, a fost nevoit să demisioneze în urma protestelor bulgarilor faţă de facturile prea mari la energie pentru consumatorii casnici.

Însă socialiştii ajunşi la putere, în urma imposibilităţii GERB, câştigător al alegerilor, de a face o coaliţie, au scos din nou bulgarii în stradă, după ce l-au desemnat pe Delian Peevski, un controversat parlamentar, cu puternice suspiciuni de corupţie planând asupra sa şi legături cu crima organizată, drept şef al unuia dintre serviciile secrete ale ţării.

Protestele au determinat retragerea numirii acestuia. Bulgarii au continuat însă să îşi manifeste nemulţumirea faţă de întreaga clasă politică.

Rusia – South Stream -Bulgaria. Comisia Europeană, îngrijorată de influența Gazprom la Sofia

Bulgaria a fost mereu – şi datorită legăturilor slave – apropiată de Rusia, în ciuda unor oscilaţii ale guvernelor de la Sofia. Documente ale serviciilor secrete germane arată că Bulgaria ar fi “calul troian” al Rusiei în UE, pionul prin care Gazprom poate șubrezi şi submina unitatea Europei în privinţa unei politici energetice.

Guvernul bulgar şi Gazprom au semnat un acord prin care construirea porţiunii bulgăreşti din gazoductul South Stream a fost atribuită unor comapnii ruse, fără licitaţie. Uniunea Europeană, în mod cert conştienă de existenţa acestor înţelegeri, nu a reacţionat până de curând, folosind şi contextul crizei din Ucraina.

Luna trecută, Bruxelles-ul a cerut guvernului bulgar să sisteze lucrările la gazoduct, până când sunt analizate documentele acordului, sub suspiciunea că Bulgaria a încălcat regulile comunitare privind concurenţa pe piaţă.

Atribuirea, fără licitaţie, a unor contracte către o companie rusă, aparţinând unuia dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi aflat, în urma anexării Crimeei de către Federaţia Rusă, pe lista neagră, cu persoanele supuse sancţiunilor, este cercetată de Comisia Europeană şi face Bulgaria pasibilă suportării unor consecinţe legale.

Criza politică internă, combinată cu un atac la stabilitatea sistemului financiar bulgar

Această situaţie a dus la necesitatea organizării de alegeri anticipate, care vor avea loc în 5 octombrie. În plus, toată această perioadă de tulburări politice a fost completată de o lovitură primită de două bănci din Bulgaria: retrageri masive de capital, aparent fără niciun motiv, au suscitat temeri referitoare la stabilitatea financiară a ţării.

Banca centrală a Bulgariei a anunțat că există o încercare de destabilizare a ţării prin atacul asupra sistemului bancar şi s-a angajat că va proteja depozitele cetăţenilor.

Banca naţională a preluat controlul, spre sfârşitul lunii iunie, a băncii Corporate commercial Bank, aflată pe locul patru între instituţiile bancare din Bulgaria, după ce retrageri masive de capital au fost impulsionate de relatările presei privind afaceri suspecte ale băncii şi ale acţionarilor principali ai acesteia.

Economiştii şi agenţiile de rating au spus că nu există risc de contagiune, în timp ce filialele din Bulgaria ale băncilor străine au afirmt că operaţiunile lor sunt sigure. Totuşi, asta nu a împiedicat pe bulgari să continue să îşi retragă banii din bănci.

Ministrul de interne afirmă că există o campanie pentru a insufla panica populaţiei, prin mesaje pe internet şi telefonice. Bulgarii, care au mai trecut printr-o situaţie similară şi şi-au pierdut mare parte din economii în criza de la sfârşitul anilor ’90, nu par să fie liniştiţi de asigurările date de autorităţi.

Această problemă pentru sectorul financiar vine pe fondul unei economii fragile şi tot mai multe voci susţin că Bulgaria ar trebui să solicite sprijinul FMI.

Turcia – alianța cu SUA și dansul pe sârmă cu Rusia

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan este la putere în Turcia de peste un deceniu, iar pe întreaga perioadă a rămas foarte popular. Un sondaj publicat joi, în vederea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în luna august, arată că si acum, după o serie de evenimente care au pus la îndoială ataşamentul faţă de democraţie al premierului turc, arată că ar câştiga alegerile încă din primul tur, cu 55-56%, la o diferenţă de peste 20 de puncte procentuale faţă de reprezentanţii opoziţiei.

Premierul Erdogan nu şi-a anunţat oficial candidatura pentru prezidenţiale, partidul său AKP îşi va face cunoscut candidatul în 2 iulie, însă nu există îndoială că va candida în primele alegeri în care turcii îşi aleg direct preşedintele.  Un preşedinte cu puteri sporite faţă de situaţia actuală, dar cu prerogative mai reduse decât şi-ar fi dorit politicianul aflat în frunte guvernului de la Ankara.

O economie performantă, dar dezechilibrată și dependentă de fonduri străine

Dar pentru ca popularitatea lui Tayyip Recep Erdogan să rămână la cote ridicate, are nevoie de o economie performantă. Turcia este o poveste de succes: începând cu 2001, când autorităţile turce au fost nevoite să ia măsuri pentru redresarea după o cziră bancară. Cu ajutorul FMI.

Ankara şi-a redus cheltuielile, a pus inflaţia sub control, a introdus rata de schimba variabilă, a restructurat sistemul bancar şi a acordat şi garantat o mai mare independenţă băncii centrale şi instituţiilor de reglementare.

În 2002, când AKP a ajuns la putere, a adoptat aceeaşi politică, iar urmarea a fost o dedschidere a dialogului cu UE. În 2005 au început negocierile cu Uniunea Europeană, moment din care investiţiile străine au început să cauteTurcia.

Ţara a cunoscut un boom în infrastructură: reţeaua de autostrăzi a crescut cu mai mult de 16.000 de kilometri, numărul aeroporturilor s-a dublat, iar Turkish Airlines zboară acum în 100 de destinaţii, mai multe decât orice altă companie aeriană din lume.

Totuşi, spun analiştii, Turcia rămâne vulnerabilă pentru că depinde de fonduri străine. Ţara şi economia a fost inundată de banii Statelor Unite, iar asta a ascuns deficienţe structurale. Autorităţile, fără preocuparea pentru finanţare, nu au făcut reforme structurale profunde.

În medie, Turcia a avut o creştere de 5% pe an timp de un deceniu, între 2002 şi 2012. Însă economia sa, spun experţii, este dezechilibrată: Turcia atrage turişti (36 de milioane au fost în 2012), are o bază manufacturieră bine poziţionată pentru exporturi, un sector agricol de 62 de miliarde de dolari, o tradiţie în comerţ şi ambiţia de a deveni un hub energetic, economia se bazează încă pe consumul intern, iar consumul a crescut, pe măsură ce economiile au scăzut, este o analiză a Foreign Policy din primăvara acestui an.

Totuşi, toţi economiştii sunt de acord în a remarca succesul economic al Turciei în comparaţie cu ţările din sudul Europei şi, evident, al celor din Orientul Apropiat. berd estima că în 2014 economia turcă va creşte cu 3,6%, mai puţin decât erau aşteptările, dar mai mult decât ale celor ale vecinilor. Iar poziţia geografică şi uniunea valamă cu UE sunt avantaje competitive de neignorat.

De altfel, obiectivul premierului Erdogan este unul ambiţios: să facă din Turcia o mare naţiune şi o mare putere.  “Secolul XXI va fi secolul Turciei, acesta este obiectivul guvernului”, a spus prim ministrul la un moment dat.

Regimul autoritarist Erdogan, cu risc de radicalizare

Problema ar putea fi una politică. În ultimul an şi jumătate, Recep Tayyip Erdogan i-a îngrijorat pe prietenii şi aliaţii săi occidentali. “Turcia ar trebui să fie un partener important al SUA într-o perioadă de mare instabilitate într-o regiune-cheie a lumii. Tendinţele autoritariste ale premierului îngreunează teribil situaţia”, a afirmat Eric Edelman, fost ambasador american în Turcia, citat de The Economist.

Prim-ministrul turc a atras atenţia în ultima vreme prin emiterea mai multor legi făcute în aşa fel încât să îi ofere protecţie lui şi aliaţilor săi într-un scandal de corupţie care a izbucnit la finalul anului trecut şi care este considerat de analiştii din Turcia drept cel mai mare din istoria ţării.

În decembrie 2013, poliţia a percheziţionat reşedintele mai multor minmiştri şi ale fiilor acestora, după ce au fost făcute publice înregistrări care demonstrau implicarea lor în acte de corupţie. Mai mult, legăturile duceau la premier şi la unul dintre fiii acestuia.

Recep Tayyip Erdogan a acuzat judecători, procurori şi poliţişti că ar fi fabricat aceste înregistrări şi că este o nouă încercare a liderului opoziţiei Fetullah Gulen, un cleric sunnit aflat în exil în SUA, de a destabiliza puterea de la Ankara.

Iar pentru a pune piedici anchetei, premierul a concediat sau transferat sute de magistraţi şi poliţişti. Mai apoi a emis legislaţie care să pună sub un control guvernamental mai sever puterea judecătorească şi serviciile de informaţii şi a luat o serie de măsuri care au limitat libertatea presei şi a internetului. Temporar, a interzis Twitter în Turcia şi a ameninţat că va face inaccesibile reţelele de socializare.

Criticile interne şi internaţionale nu au avut ecou la premierul turc. Şi nu este pentru prima dată. Nici în cazul reprimării protestatarilor din parcul Ghezi, de vara trecută. O mişcare începută de tineri cu viziuni ecologiste, care s-au împotrivit demolării unui parc din Istanbul pentru a se construi pe locul acestuia un centru comercial, s-a transformat într-o revoltă care a polarizat cel mai important oraş al Turciei.

Argumentul premierului Erdogan a fost mereu susţinerea populară de care se bucură: atâta vreme cât votanţii îl sprijină, are dreptul să facă ce vrea, în ciuda opoziţiei, protestatarilor, judecătorilor şi procurorilor, sau a Europei.

Iar testul suprem au fost alegerile locale care au avut loc în Turcia în primăvară. Rezultatul acestora a întărit argumentaţia prim ministrului: 46% dintre turci au votat în favoarea partidului său.

Acest rezultat bun şi plasarea lui în fruntea opţiunilor electoratului, potrivit celor mai recente sondaje , la mare distanţă faţă de posibili contracandidaţi nu mai lasă loc de interpretări, iar analiştii sunt siguri că Recep Tayyip Erdogan va deveni primul preşeinte ales direct de cetăţeni al Turciei.

Dansul pe sârmă cu Rusia: dependență energetică și competiție regională

Criza din Ucraina şi anexarea Crimeei de către Rusia a pus Turcia într-o poziţie diplomatică sensibilă, susţin analiştii specializaţi în politica turcă. În balanţă se află angajamentele internaţionale şi parteneriatul cu aliaţii occidentali şi, pe de altă parte, relaţia economică şi politică pe care o are cu Moscova.

Turcia trebuie să îi susţină pe tătarii din Crimeea – care sunt împotriva ocupaţiei ruse. Iar Moscova a dat deja semne de bunăvoinţă: un decret din luna aprilie îi reabilizeată pe tătarii persecutaţi în perioada sovietică şi promite o „renaştere naţională, culturală şi spirituală” a grupurilor minoritare din Crimeea. În plus, companiei Turkish Airways i-a fost permisă reluarea zborurilor în Crimeea din luna iunie.

Moscova are mijloc de presiune asupra Turciei gazele naturale. În 2013, 60% din importurile sale de gaz au fost din Rusia, potrivit datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Iar in viitorul apropiat, spun experţii, această dependenţă va continua.

Totuşi, Turcia îşi propune să devină un hub energetic. Criza din Ucraina a încurajat UE să caute moduri de reducere a dependenţei faţă de Rusia, iar Ankara are oportunitatea de a-şi extinde rolul ca ţară de tranzit.

Un proiet recent care se va materializa este TAP, care va traversa Tucia şi va transporta 16 miliarde de metri cubi de gaz din Azerbaidjan spre Europa. Iar alte proiecte ar putea apărea, dacă Turcia îşi joacă bine cărţile.”

Update – DE citit si…

Evenimentul Zilei

NATO trebuie să intervină dacă Rusia va ocupa noi teritorii în Ucraina”

Se arata ca:

Preşedintele Republicii Cehe, Milos Zeman, a apreciat, într-un interviu apărut în presa cehă, că Occidentul va trebui ia aibă în vedere măsuri serioase, inclusiv trimiterea de trupe NATO, în cazul în care Rusia încearcă să ocupe noi teritorii în Ucraina.

„În acest moment, când Rusia are intenţia de a-şi extinde teritoriul său prin ocuparea de teritorii din estul Ucrainei, este necesar să se treacă de la vorbe la fapte”, a declarat preşedintele ceh, citat, azi, de agenţia ucraineană Unian, potrivit Agerpres.

”În această situaţie, eu voi insista nu numai pentru înăsprirea sancţiunilor UE, dar şi pentru pregătirea de luptă din partea NATO, inclusiv pentru posibila intervenţie de trupe ale Alianţei pe teritoriul Ucrainei”, a adăugat şeful statului ceh.

El a ţinut să precizeze că „încercarea (Rusiei) de a ocupa teritorii din Estul Ucrainei este o linie care nu trebuie trecută”.

Declaraţiile preşedintelui ceh Milos Zeman intervin în contextul în care UE ar putea adopta noi sancţiuni împotriva Rusiei în cadrul summitului de azi de la Bruxelles, Moscova fiind acuzată în continuare de susţinerea separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei prin furnizarea de arme şi echipamente militare.

În ceea ce priveşte o posibilă intervenţie a NATO, secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen, declara recent că nimeni nu vrea un nou „Război Rece” în Europa, dar că actuala situaţie ”ameninţă securitatea şi pacea obţinute după căderea Zidului Berlinului”, făcând apel la Rusia „să reflecteze mai profund la poziţia sa”.

Rasmussen dădea asigurări că NATO este ataşată obiectivelor sale de a acţiona pentru asigurarea securităţii membrilor săi, subliniind că ‘Alianţa va lua şi alte măsuri dacă va fi necesar’.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iulie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 51 comentarii

Când retorica agresivă naşte violenţă fizică

„Fa-te de temut. Sunt de acord. Dar teroarea pe care mi-o inspiri sa fie temperata de o mare idee morala.” – Denis Diderot

Nenorocirea este ca in ceea ce se intampla in zilele noastre in Europa nu exista nicio idee morala, cu atat mai putin „o mare idee morala”!

Gandul

Un adolescent român de etnie romă A FOST LINŞAT în Franţa. Preşedintele francez: ESTE INCALIFICABIL! Cum reacţionează România

Un adolescent de etnie romă provenind din România a fost găsit, vinerea trecută, inconştient, la Pierrefitte-sur-Seine, în nordul Parisului. El a fost sechestrat de un grup de persoane, care l-au bătut până l-au lăsat inconştient, după care l-au abandonat într-un cărucior de supermarket. Motivul: îl bănuiau de furt. La momentul transmiterii acestei ştiri, Darius, care are 16 ani, se află între viaţă şi moarte. După un weekend de tăcere şi confruntată cu tot mai multă acoperire mediatică a acestui subiect, societatea franceză condamnă cu fermitate, cu preşedintele şi premierul în frunte, actele „incalificabile şi nejustificate” reprezentate de agresarea băiatului.

Preşedintele Francois Hollande a denunţat, marţi, actele „incalificabile şi nejustificate”, care contravin tuturor principiilor pe care se fondează statul francez, după agresarea unui adolescent rom în regiunea pariziană, relatează AFP, potrivit Mediafax. Palatul Elysee a anunţat că Hollande „cere angajarea tuturor mijloacelor pentru găsirea autorilor acestei agresiuni”. La rândul lui, premierul francez Manuel Valls a condamnat marţi „cu mare fermitate agresarea acestui tânăr”, Darius, scrie Le Monde, care l-a cotactat pe Valls pentru a veni cu o reacţie la această agresiune. Valls a cerut ca „cei responsabili de acest act inacceptabil să fie găsiţi cât mairapid, pentru a răspunde de acţiunile lor în faţa justiţiei”, adaugă publicaţia.

Tânărul rom în vârstă de 16 ani se afla marţi în comă după ce a fost lovit de circa 12 persoane care îl suspectau de furt, potrivit poliţiei.

Adolescentul locuia împreună cu familia şi alţi romi într-o casă părăsită din cartierul Pierrefitte-sur-Seine, din nordul Parisului. El a fost găsit vineri seara de nişte trecători, în stare de inconştienţă, într-un cărucior de supermarket, abandonat în apropiere de cartierul La Cité des Poètes, a declarat o sursă din poliţie.

Potrivit primelor informaţii din cadrul anchetei, tânărul a fost bătut de persoanele respective care îl bănuiau că a jefuit cu câteva ore mai devreme apartamentul unei femei din cartier.

Totuşi, după patru zile de la linşarea minorului şi după dezvăluirea cazului de către presă, puţini oficiali politici au reacţionat, scrie Le Monde.

UPDATE 21:00 Premierul Victor Ponta: „Categoric, asemenea fapte trebuie pedepsite cu cea mai mare duritate”. Şeful executivului a lăudat reacţia rapidă şi fermă a autorităţilor franceze în acest caz.

UPDATE 20:40 Agresarea adolescentului român de etnie romă la Paris este „un act de barbarie” legat de o „răzbunare”, incidentul „neputând fi redus la antagonismului între două comunităţi”, a declarat procurorul responsabil de dosar, Sylvie Moisson. „Este vorba de un act de barbarie, de un linşare, atribuibile unui grup de indivizi. Mobilul este răzbunarea privată”, a declarat, potrivit AFP, procurorul Sylvie Moisson într-o conferinţă de presă.

UPDATE 19:43 gândul a solicitat o reacţie din partea Administraţiei Prezidenţiale la acest caz dramatic. Purtătorul de cuvânt de la Cotroceni, Bogdan Oprea, a declarat: „Când o să avem o poziţie, o să o comunicăm către toată presa”.

UPDATE 19:15 „Violenţele comise asupra unui tânăr adolescent român, vineri în localitatea Pierrefitte-sur-Seine din Franţa, sunt condamnate cu cea mai mare fermitate de către autorităţile franceze de la cel mai înalt nivel”, transmite şi Ambasada Franţei la Bucureşti.

UPDATE 16:35 Reacţia transmisă de Ministerul Afacerilor Externe din România ziarului gândul: „Ministerul Afacerilor Externe consideră cu totul incalificabil actul căruia i-a căzut victimă minorul agresat în localitatea franceză Pierrefitte-sur-Seine. Un asemenea act nu îşi găseşte absolut nicio justificare. Autorităţile române apreciază luările publice de poziţie la cel mai înalt nivel ale autorităţilor franceze (Preşedinte, prim-ministru, ministru de interne), cu privire la acest caz. Totodată, MAE constată cu maximă preocupare faptul că asemenea acte incalificabile, de o violenţă extremă, cărora le cad victime cetăţeni europeni, inclusiv români, sunt, într-o anume măsură, şi rezultatul manifestării publice de  atitudini  xenofobe şi, adesea, rasiste, din ce în ce mai prezente în abordările unora dintre politicienii din spaţiul european”.

L-au abandonat într-un cărucior de supermarket

Ministrul de Interne Bernard Cazeneuve a condamnat marţi dimineaţa, citat într-un comunicat, „cu cea mai mare fermitate violenţele la care a fost supus adolescentul”. El a subliniat că le „revine exclusiv forţelor de securitate să impună respectarea ordinii publice”. „Poliţia Judiciară este total mobilizată pentru a face rapid lumină în acest caz, să aresteze autorii faptelor şi să-i aducă în faţa justiţiei”, se mai arată în comunicat.

În această fază a investigaţiei, încredinţate Poliţiei Judiciare din departamentul Seine-Saint-Denis, Parchetul de la Bobigny rămâne prudent în legătură cu faptele şi mobilul autrilor. Se ştie, pentru moment, că un grup de persoane s-a dus în tabăra în care locuia Darius împreună cu familia sa, vineri după-amiaza. Potrivit declaraţiilor unor martori, membrii grupului erau înarmaţi cu „arme lungi” şi ar fi deschis focul fără să rănească pe cineva, după care l-au urcat pe minor la bordul unui automobil Renault Clio, către ora locală 17.30 (18.30, ora României).

Darius se afla marţi între viaţă şi moarte, după ce a fost linşat vineri, la Pierrefitte-sur-Seine, în departamentul Seine-Saint-Denis. Minorul, originar din România, a fost găsit inconştient către ora locală 23.30 (sâmbătă, 1.30, ora României), de către trecători, într-un cărucior de la un supermarket, abandonat la marginea drumului naţional numărul 1, la nivelul cartierului Cité des Poètes.

După ce l-au întins pe asfalt şi au încercat să-l resusciteze, martorii au chemat salvarea. Minorul, care prezenta fracturi multiple la nivelul capului, a fost condus la Spitalul Delafontaine, la Saint-Denis, de unde a fost transferat la Spitalul Lariboisière de la Paris. I-a fost indusă o stare de comă artificială, iar prognosticul său vital este angajat. Niciun suspect nu a fost arestat până marţi, însă au fost audiaţi numeroşi martori începând din weekend şi sunt analizate înregistrări ale camerelor de supraveghere din zonă.

Au venit cu cagule

Potrivit unor surse judiciare citate de Le Monde, este vorba despre patru răpitori. Vardu, proprietarul român al unui garaj situat lângă tabără, a declarat pentru publicaţie că soţia sa l-a chemat atunci când s-au produs faptele, avertizându-l că un grup de aproximativ zece tineri care purtau cagule creau probleme în apropierea taberei.

După câteva ore de la venirea tinerilor, mama lui Darius a primit un apel de pe telefonul fiului ei. Ea a chemat poliţia către ora locală 22.30 (23.30, ora României), afirmând că interlocutorul i-a cerut o răscumpărare în valoare de 15.000 de euro în schimbul eliberării minorului. O oră mai târziu, Darius era găsit între viaţă şi moarte la marginea drumului. Urme de funingine prezente pe corpul victimei îi determină pe anchetatori să credă că tânărul a fost dus într-o pivniţă, unde a fost bătut.

Una dintre „ipotezele serioase” explorate de către Poliţia Judiciară vizează represalii după o tentativă de furt prin efracţie în cartierul Cité des Poètes. Autorul acestei spargeri, a cărui descriere ar putea corespunde celei a lui Darius, a fost pus pe fugă de către proprietarul apartamentului, tot un minor. A fost depusă o plângere în acest sens, potrivit Le Monde.

Minorul rom nu a fost condamnat niciodată, potrivit unor surse judiciare citate de publicaţie. Însă el este cunoscut de către serviciile de poliţie, între altele pentru furturi şi o spargere. Potrivit primarului din Pierrefitte-sur-Seine Michel Fourcade, minorul ar fi fost arestat în mai multe rânduri. Potrivit lui Vardu, care se află în Franţa de trei ani, Darius ar fi comis mai multe furturi – „ceasuri, bijuterii şi argint” – în cartier.”

Si Romania Libera titreaza:

Rom de origine română, linșat în Franța

„Un minor rom român se află între viaţă şi moarte după ce a fost bătut de aproximativ 12 persoane care-l suspectau de comiterea unor infracțiuni. Președintele și premierul Franței au dezaprobat acest incident.

Citește și: UPDATE. Procuror: Agresarea minorului rom, o răzbunare. MAE consideră ”incalificabil” atacul și cere măsuri

Potrivit primelor elemente ale anchetei, minorul, în vârstă de 16 ani, ar fi fost bătut crunt de persoane care-l suspectau că a spart anterior apartamentul unei femei din localitate. “Un grup de persoane a venit să-l caute în această tabără şi l-a luat cu forţa”, a declarat o sursă din cadrul poliţiei. Minorul a fost sechestrat într-o pivniţă, unde agresorii l-au bătut cu brutalitate. Nefericitul eveniment a avut loc într-o localitate din departamentul Seine-Saint-Denis, în zona central-nordică a Franţei, relatează site-ul revistei franceze Le Nouvel Observateur.

Abandonat la supermarket

Incidentul apare în contextul în care la alegerile europarlamentare din 25 mai Frontul Național (de extremă dreapta) a câștigat alegerile europene cu un rezultat istoric de aproape 25%, depășind de departe opoziția de centru-dreapta UMP, dar și pe socialiști.

Revenind, la această linșare au participat aproximativ 12 persoane”, potrivit unei surse apropiate cazului. Mama minorului este cea care a sesizat poliţia. Tânărul a fost găsit vineri seară, inconştient, abandonat într-un cărucior de la un supermarket. Nicio persoană nu era arestată până luni seară în acest caz. Grav rănit, minorul a fost internat la Spitalul Lariboisière de la Paris, unde se află în stare critică. “Prognosticul său vital este angajat. Este în comă”, a precizat o sursă judiciară citată de Mediafax. Tânărul, în vârstă de 16 ani, trăia împreună cu familia şi alţi romi într-o casă părăsită, la marginea drumului naţional nr. 1, în dreptul cartierului Cité des Poètes, la Pierrefitte-sur-Seine. Potrivit unei surse judiciare, tânărul era cunoscut pentru comiterea unor furturi. El a fost arestat în mai multe rânduri, începând din iunie, a declarat primarul Pierrefitte-sur-Seine, Michel Fourcade. Primarul socialist a declarat că mai multe maşini au fost sparte în ultimele săptămâni în Cité des Poètes, alimentând resentimentele locuitorilor faţă de romi, pe care-i acuză că sunt autorii acestor furturi.

Romii, ținte obișnuite

Violenţele care-i vizează pe romi sunt în creştere, potrivit unor asociaţii pentru apărarea acestei minorităţi. În octombrie 2012, la Marsilia, romii au fost goniţi din tabere sub presiunea unor locuitori ostili, care au incendiat ceea ce a mai rămas din tabără. În mai 2013, familii de romi au fost agresate într-o zonă de găzduire de la Hellemmes (nord). La Paris, justiţia a eliberat, în mai, un bărbat suspectat că a aruncat cu un produs coroziv pe saltelele pe care romii le-au instalat în apropiere de domiciliul său. În unele cazuri, victime ale unor furturi ripostează cu violenţă, însă represalii asupra unor minori sunt rare şi sunt pedepsite dur de către justiţia franceză. Preşedintele François Hollande a denunţat, marţi, actele “incalificabile şi nejustificate”, care contravin tuturor principiilor pe care se fondează statul francez, după agresarea unui adolescent rom în regiunea pariziană. La rândul său, premierul Manuel Valls a condamnat cu mare fermitate agresarea tânărului. Valls a cerut ca “cei responsabili de acest act inacceptabil să fie găsiţi cât mai rapid, pentru a răspunde de acţiunile lor în faţa justiţiei”, adaugă publicaţia.”

Auzim si de masinile unor romani incendiate in Italia, langa Roma

Sunt de acord cu D-na. Cretu, dar as spune ceva mai clar: sunt lansate campanii ample de dezinformare, precum cea lansata de Daily Mail, pentru a se crea o psihoza in masa, plina de teama, la adresa emigrantilor in vederea respingerii acestora! Pe de alta parte, forte politice interesate, precum UKIP sau Frontul National, sau chiar Partidul Socialist Francez, care nu a avut pozitii clar, net diferite, disjuncte fata de UMP in privinta emigratiei, sau chiar conservatorii britanici, preseaza in plan politic cu aceleasi atitudini anti-imigratie!! Nu este vorba numai de fortele extremiste, ci, din pacate, de o cedare a fortelor democratice in fata celor extremiste. Pare a fi un fel de compromis care mie nu-mi place.  In orice caz, fata de asemenea fapte contrare Uniunii Europene ar trebui sa se aplice legea! Daca nu, formele de extremism vor evolua, vor creste atat in intensitate cat si ca arie de raspandire geografica. Adevarul este ca acest extremism nu a fost impiedicat de nimic pentru a se dezvolta, de a ajuns acum in Parlamentul European. Iar starea de criza economica, inca prezenta in Europa, e clar ca nu face altceva decat sa dea apa la moara fortelor extremiste. Austeritatea, ca doctrina economica dominanta in Europa zilelor noastre, a facilitat dezvoltarea extremismului pe continent, ducand multi oameni pe culmile disperarii. Frantei, Marii Britanii, si nu numai, ar trebui sa le reamintim ca au ratificat un tratat – Tratatul de la Lisabona (v. si aici)… Daca Uniunea Europeana si principiile sale au ajuns sa fie atat de deranjante atunci de ce l-au mai ratificat? Pentru ca dupa 6 ani de la ratificare sa asistam la astfel de fenomene sociale deplorabile! Este inadmisibil! Ar trebui cercetat ce anume facea UE, in urma cu numai cativa ani, sa fie atat de atragatoare pentru toti si sa promita fericire tarilor membre (prin ” unirea intereselor, strangerea legaturilor sociale dintre oameni si invitarea de a se stradui sa faca binele si sa se abtina de la rau” – Henri Holbach), ca acum sa devina un loc mai degraba inspaimantator… Si cine are interesul ca UE sa fie ceva de nedorit, inspaimantator chiar?   Ar trebui cercetat daca nu cumva chiar mari oficiali de la Bruxelles sunt implicati in aceasta actiune extremista de amploare, coordonand activitatile extremiste pe tot continentul. Ca sa nu ne trezim maine cu un val de atentate si asasinate in toate tarile europene! Chestiunea este deosebit de importanta si trebuie cercetat si actionat pe cale legala – prin arestarea celor care coordoneaza astfel de actiuni. Si spun asta pentru ca mie mi se pare ca se incearca invierea unui trecut sangeros din Istoria Europei, cel fascist si nazist! Or, experienta fascisto-nazista trebuie pusa sub ochii cetatenilor europeni, pentru a le arata efectele primejdioase ale acestui viciu! Este foarte interesant ce spunea Henri Holbach in Sistemul social (1773):

„Pentru a-i face pe oameni mai buni, trebuie sa-i duci pe calea cercetarii adevarului, sa-i faci sa-si cultive ratiunea, sa le pui sub ochi experientele, sa le arati efectele primejdioase ale viciului, sa-i faci sa simta avantajele virtutii. Acesta este scopul moralei. Pentru a-i face pe oameni mai fericiti trebuie sa-i faci sa-si uneasca interesele, sa strangi legaturile sociale dintre ei, sa-i inviti sa se straduiasca a face binele si sa se abtina de la rau. Iata scopul oricarui guvernamant, care nu este decat puterea societatii pusa in mainile unuia sau mai multor cetateni, pentru a-i obliga pe toti membri sai sa practice regulile moralei.

Morala este arta de a trai bine cu oamenii. Virtutea consta in a te face fericit prin fericirea pe care le-o procuri altora.”

Or, la ora actuala, in Europa, sunt forte politice care lucreaza nu la unirea intereselor, ci la dezbinarea intereselor! De aici si aparitia fenomenului extremist care are la baza un euroscepticism agresiv, ca sa zic asa.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

CORINA CRETU

Constat cu îngrijorare că, la aproape o lună de la alegerile europarlamentare,pericolul extremist creşte în intensitate în state membre ale Uniunii Europene precum Marea Britanie sau Franţa. Nu ne mai referim exclusiv la o escaladare a tensiunilor din spaţiul public generate de o retorică electorală.

Pericolul extremist a trecut la un alt nivel, care nu mai are nicio legătură cu alegerile naţionale sau europene.

La nivelul populaţiei britanice, aşa cum arată studiul anual al Atitudinilor Sociale ale Britanicilor, există un «efect UKIP» care constă în stimularea unor atitudini anti-imigraţie. Informaţiile şi statisticile oficiale ale autorităţilor britanice, cele care arată că, în realitate, imigranţii nu vin în Marea Britanie pentru beneficii, imigraţia fiind bună pentru economia britanică, nu ajung la cetăţeni. Chiar dacă realitatea contrazice minciunile celor din UKIP, un sfert dintre britanici cred în prezent că imigranţii vin în ţara lor pentru beneficii, iar 77% dintre aceştia vor reducerea imigraţiei…

Vezi articol original 120 de cuvinte mai mult

Iunie 19, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

De ce?

Iata un articol foarte interesant din Romania Libera:

Romii, folosiţi în campania electorală din Franţa

Se arata ca:

„Comisarul european pentru Justiţie, Viviane Reding, a criticat dur polemica din Franţa referitoare la romi, declanşată de ministrul francez de Interne, Manuel Valls, sugerând că tema romilor este exploatată în contextul campaniei electorale pentru alegerile municipale franceze, potrivit France Info. „Dacă nu mă înşel, urmează alegeri în Franţa. De fiecare dată când nu se vrea să se vorbească despre lucruri importante, ca bugetul sau datoriile, se recurge la romi”, a declarat Reding, citată de Mediafax. Aceasta şi-a exprimat mirarea faţă de faptul că nu sunt utilizate fonduri puse la dispoziţie de către UE pentru rezolvarea problemelor minorităţii romilor.

Ministrul Valls a declarat recent că s-au încercat „programe de inserţie, cu locuinţe”, dar că aceste familii „vor să rămână împreună în tabere, iar uneori există mafii care deţin controlul asupra lor”, subliniind că, astfel, „romii au vocaţia să se întoarcă în România şi Bulgaria”. „Romii sunt pregătiţi să se întoarcă în România, dacă au condiţii bune de inserţie”, a mai spus Valls. Întrebată dacă „romii au vocaţia să revină în Bulgaria şi România”, aşa cum cere ministrul francez, Reding a răspuns că „avem reguli europene care au fost semnate de Franţa, reguli despre libera circulaţie a cetăţenilor europeni. Şi nu sunt romi, sunt persoane. Doar un judecător poate să decidă că pot fi evacuaţi, dacă au făcut ceva împotriva legilor statului în discuţie”, a spus comisarul european pentru Justiţie.

Există suma de 50 miliarde de euro pusă la dispoziţie, bani care nu sunt folosiţi. Mă întreb de ce. Lucrurile sunt lăsate să devină imposibile şi nu se depun eforturi de integrare. Noi am pus banii pe masă. Ei le-ar putea servi primarilor, dar văd că aceste sume de bani nu sunt utilizate. Banii nu ajung acolo unde trebuie să ajungă, în comune, la primari, acolo unde există probleme”, a precizat Viviane Reding.

Comisia Europeană a mai criticat, de-a lungul timpului, atitudinea oficialilor francezi faţă de romi. În 2010, când preşedintele ţării era Nicolas Sarkozy, Franţa a fost ameninţată cu sancţiuni.”(subl. mea)

Viviane Reding

Nu-mi place ce se intampla in Franta dar mai ales nu-mi plac abordarile UMP in aceasta chestiune… As aminti si intrebarea lui Pierre Lellouche, deputat din partea UMP, adresata ministrului francez de Interne, Manuel Valls: „România şi Bulgaria primesc – atenţie! – 20 de miliarde de euro de la contribuabilii noştri pentru a integra aceste populaţii rome. Astfel, întrebarea mea este simplă: Ce veţi face pentru a pune punct nepăsării Comisiei Europene? Doamna Reding (vicepreşedinte al Comisiei şi comisarul pentru Justiţie, n.red.) ne dă lecţii de morală. Ce aveţi de gând să faceţi pentru a pune punct comportamentului unui stat fără scrupule (traducere aproximativă, fr.: „voyou”) care ia banii contribuabililor europeni şi ne exportă săracii săi?,  respectivul stat fara scrupule fiind Romania, precum si declaratia recenta a presedintelui UMP, Jean-François Copé, care spunea: „Iubesc atât de mult Europa încât vreau alta”.

Jean-François Copé during Nicolas Sarkozy's me...

Jean-François Copé during Nicolas Sarkozy’s meeting in Toulouse on April, 12th 2007 for the 2007 presidential election. Français : Jean-François Copé pendant le meeting de Toulouse du 12 avril 2007 de Nicolas Sarkozy pour l’élection présidentielle de 2007. (Photo credit: Wikipedia)

Nu-mi place deloc, spuneam, pozitia UMP pentru ca asa cum pun ei problema e vorba de altceva: de incalcare de drepturi si libertati ale cetateanului!! De aceea sustin critica in termeni duri facuta polemicii care se poarta in Franta pe tema romilor de catre D-na. Reding. Iar declaratia D-lui. Jean-François Copé ma duce cu gandul la subminarea Uniunii Europene, a acelor „reguli europene care au fost semnate de Franţa, reguli despre libera circulaţie a cetăţenilor europeni” – dupa cum arata D-na. Reding. Tocmai aceasta campanie impotriva romilor, care eludeaza subiecte importante, este nelinistitoare.

„”O spun în mod clar, nu putem accepta intrarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen atât timp cât nu va fi soluţionată problema privind circulaţia şi instalarea romilor”, a declarat Jean-François Copé, în aplauzele a a numeroşi simpatizanţi, în cadrul unei reuniuni la Meyzieu, departamentul Rhône, unde UMP şi-a prezentat listele cu candidaţi pentru viitoarele alegeri municipale. ”Vreau o Europă care revizuieşte Tratatul Schengen de sus până jos”, a afirmat preşedintele UMP.” (sursa: Romania Libera, articol evidentiat mai sus)

Nu este cinstit ce faceti D-le. Copé!! De la MCV centrul de greutate se muta spre romi! Acum romii sunt problema, in viziunea presedintelui UMP, nu MCV-ul, nu coruptia! Astfel de puncte de vedere sunt extrem de periculoase si trebuie sa le respingem cu fermitate. Este un atac inadmisibil la adresa unui grup etnic – romii -, un atac cu valente rasiste. Si este un abuz inimaginabil facut la adresa Romaniei. In 2007, cand Romania s-a integrat in UE, nu cred ca isi imagina cineva ca va exista o tara in Europa (cine s-ar fi gandit la Franta?) in care sa se puna in felul acesta problema. Este adevarat ca UMP este acum in Opozitie, dar este unul din cele doua mari partide politice din Franta si de aceea pozitia sa este importanta. Este surprinzatoare aceasta campanie virulenta impotriva integrarii tarii noastre in Spatiul Schengen dusa de acest partid, folosindu-se de chestiunea aceasta legata de romi pentru ca sa ne atace drepturile. Deoarece, dupa cum evidentia Traian Basescu, si trebuie sa spunem ca avea dreptate, integrarea in Spatiul Schengen este un drept al Romaniei, nu o favoare facuta Romaniei. Nu este deloc cinstit sa ataci dreptul unei tari membre a UE pentru ca sa atragi, in mod populist, voturi. Adica sa-ti faci campanie electorala atacand drepturile unei tari membre a UE, la fel ca si tara ta. Acest fel de a face politica nu face cinste Frantei!! Este uimitor faptul ca unii oameni politici din Franta, indeosebi cei de centru-dreapta, nu se gandesc la acest aspect deosebit de important si nici nu le trece prin minte ca procedand asa lezeaza interesele si prestigiul Frantei. Inca de pe vremea lui Nicolas Sarkozy s-a vazut aceasta tendinta necinstita de a reduce relatiile bilaterale dintre Romania si Franta la problema romilor. Trebuie spus ca tendinta a plecat de la partea franceza, nu de la cea romana sau de la Traian Basescu. In loc sa se puna, spre exemplu, problema unei cooperari solide pe taram economic totul incepea sa se reduca, in chip absurd, la problema romilor, in ideea ca le trimitem tiganii pe cap. Trebuie spus cu toata hotararea ca nu e cinstit ce au facut francezii, in special UMP. Si ma deranjeaza un anumit mod de a face politica la francezi, care seamana cu trasul pe sfoara… Ar trebui sa lasam astfel de lucruri si sa ne concentram pe chestiunile intr-adevar importante, vorba D-nei. Reding. Ar trebui sa vedem cum putem adanci cooperarea pe taram economic, stiintific benefica ambelor parti. Pe de alta parte trebuie spus ca UMP si Nicolas Sarkozy au facut, prin atitudinile luate, mult rau PDL!!! Si asta in conditiile in care ambele partide fac parte din aceeasi familie politica – PPE. Astfel de atitudini nu sunt deloc in concordanta cu una din valorile de baza ale Republicii Franceze – Fraternitatea. Despre ce fraternitate mai poate fi vorba cand UMP a exacerbat aceasta chestiune a romilor, si o face in continuare, ca si cum aceasta chestiune este un zid de netrecut intre Romania si Franta? In loc sa puna accent pe gasirea de modalitati de cooperare si sprijin reciproc. Acest mod urat de abordare a relatiilor bilaterale i-a pus in dificultate si pe socialisti, si se vede destul de clar ca UMP a dorit sa conduca lucrurile spre un blocaj. Stau si ma intreb de ce? Mai ales ca Romania este o tara francofona, deci cu atat mai mult astfel de abordari ale partii franceze nu-si au rostul si nici locul. Cu atat mai mult abordarile partii franceze nu au legatura cu prima valoare a Republicii Franceze: Libertatea! Adica spui ca ai ca valoare Libertatea dar nu esti de acord cu libera circulatie a cetatenilor europeni, unul din principiile de baza ale UE? Iar libera circulatie a persoanelor este baza economiei libere si a pietelor libere pentru ca ce fel de economie libera si piata comuna libera mai e aceea unde mobilitatea cetatenilor este redusa? Este inadmisibil ca un partid care-si spune de centru-dreapta sa nu inteleaga astfel de lucruri elementare si sa atace principiile fondatoare ale UE. Nici nu vreau sa ma gandesc la o deriva spre extrema dreapta a UMP, spre Marine Le Pen si al ei Front National.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Septembrie 26, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 22 comentarii

Neoprotectionismul

Ceea ce se intampla zilele acestea in Europa, legat de aderarea Romaniei la Spatiul Schengen, dar nu numai aceste lucruri, m-au dus cu gandul la ceea ce se numeste neoprotectionism. Acest lucru e scos in evidenta de recentele explicatii date de Ambasada Germaniei. Iata ce ne spune Gandul:

„”Aderarea integrală a României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen rămâne un obiectiv principal al Guvernului federal. Pentru aceasta, trebuie să existe toate condiţiile tehnice, administrative şi cele care caracterizează statul de drept. Prin ridicarea controalelor la frontierele interne, un stat membru îşi asumă o mare responsabilitate în relaţia cu partenerii Schengen”, se arată în comunicatul ambasadei. […]

”Dorim să reamintim: nu este vorba de libera circulaţie a cetăţenilor români, ci de întrebarea dacă România poate asigura protecţia frontierelor externe UE, de pildă protejarea de intrarea frauduloasă a unor cetăţeni din afara UE. Ultimul raport MCV din ianuarie a evidenţiat progrese în domeniile statului de drept şi cel al combaterii corupţiei, dar şi deficienţe”, se meţionează în poziţia ambasadei”

Pe de alta parte, exista si un alt substrat. Economic. E vorba de prevenirea imigratiei. Iata ce ne spune un alt articol din Gandul:

Joëlle Milquet, EPP Congress Brussels 4-5 Febr...

Joëlle Milquet, EPP Congress Brussels 4-5 February 2004 (Photo credit: Wikipedia)

Belgia. Se opune aderării României la Schengen.Joëlle Milquet, vicepremier şi ministru de Interne, este preşedinta Centrului Democrat Umanist (CDH), partid afiliat Popularilor Europeni. Belgia a acuzat Franţa că se foloseşte de reforma Schengen în campania electorală din 2012, pe subiectul frontierelor care pot fi închise pentru a preveni imigraţia. Belgia se numără printre ţările care şi-au prelungit restricţiile pe piaţa muncii pentru români şi bulgari, până la începutul anului 2014.[…]

Franţa. Se opune aderării României la Schengen, chiar dacă nu are o poziţie publică pe acest subiect. Manuel Valls este ministru de Interne şi membru al Partidului Socialist francez, afiliat Socialiştilor Europeni. Franţa are o mare problemă cu valurile de romi care emigrează din România. În campania electorală din 2012, Franţa a susţinut închiderea frontierelor în statele Schengen, pentru a preveni migraţia ilegală. Popularii lui Sarkozy au avut ca temă de campanie migraţia ilegală a românilor şi a romilor. Venit în 2012 în vizită în România, Valls a declarat că expulzările romilor români din Franţa vor continua, dar că Franţa este pregătită să dezvolte programe de incluziune socială pentru ei. Schimbarea este doar de abordare, problema rămâne aceeaşi în continuare. Franţa a negociat împreună cu Germania planul de aderare în două etape al României la Schengen, în 2012. Se numără printre ţările cu restricţii la muncă pentru români.[…]

Olanda. Se opune aderării României la Schengen. Ronald Plasterk este ministru de Interne şi membru al Partidului Muncii, afiliat Socialiştilor Europeni. Olanda s-a opus de la bun început aderării României la Schengen, fiind statul care a impus corelarea aderării cu un raport pozitiv pe Justiţie în cadrul MCV, lucru fără nicio legătură legală cu Tratatul Schengen. Olanda impune restricţii pe piaţa muncii, pentru români, până în 2014.

Austria. Se opune aderării României la Schengen. Johanna Mikl-Leitner este ministru de Interne şi membră a Partidului Poporului, afiliat Popularilor Europeni. Austria are restricţii pe piaţa muncii pentru români, până în 2014.[…]

Marea Britanie. Nu se opune aderării României la Schengen, având în vedere că nu face parte din Acord. Theresa May este ministru de Interne şi membră a Partidului Conservator, afiliat la grupul Conservatorilor şi Reformiştilor din Parlamentul European. Marea Britanie impune restricţii pe piaţa muncii pentru români şi bulgari, până în 2014.”

Sa le luam pe rand.

In chestiunea:  „dacă România poate asigura protecţia frontierelor externe UE, de pildă protejarea de intrarea frauduloasă a unor cetăţeni din afara UE.”. Lasand la o parte faptul ca Romania a cheltuit 1 miliard de euro cu securizarea frontierelor si  ca, asa cum bine spune D-na. Corina Cretu, toata lumea recunoaste faptul ca Romania si Bulgaria respecta criteriile tehnice:

„Romania si Bulgaria indeplinesc criteriile tehnice de aderare la Spatiul Schengen inca din 2011, dupa cum a apreciat Consiliul pentru Justitie si Afaceri Interne din 9 iunie 2011. De asemenea, Parlamentul European a dat, inca din 8 iunie 2011, aviz pozitiv aderarii celor doua state, aceasta sustinere fiind confirmata prin rezolutia adoptata la 13 octombrie 2011. Rezolutia Parlamentului European, sustinuta de toate grupurile politice, a constatat ca Romania si Bulgaria au indeplinit conditiile tehnice de aderare la Schengen, care erau singurele criterii ce trebuiau atinse. Asadar, din 2011, Parlamentul European a cerut statelor membre sa evite populismul si sa nu impiedice aderarea celor doua state. La randul sau, Comisia Europeana a recunoscut, de ani de zile, ca România a îndeplinit toate criteriile necesare. La 25 octombrie 2011, presedintele Barroso a declarat ca intrarea României în zona Schengen este o chestiune de simplă echitate, in calea careia stau doar obstacole politice.”,

viziunea din explicatiile Ambasadei Germaniei te duce cu gandul la o Europa care ar trebui sa se asemene cu un fel de cetate intarita cu ziduri si bastioane. Pentru ca sa ne protejam. Atunci stau si eu si ma intreb: cum a fost posibila tragedia de la Toulouse? Si asta fara ca Romania si Bulgaria sa faca parte din Spatiul Schengen! Romania si Bulgaria nu fac parte din Spatiul Schengen. Deci, teoretic si practic, nu au (inca) nicio obligatie, pentru ca nu sunt membre. Cu toate acestea, nu exista in acest Spatiu traficul transfrontalier de droguri? Observati ce se arata in comunicatul Ambasadei Germaniei: „Prin ridicarea controalelor la frontierele interne, un stat membru îşi asumă o mare responsabilitate în relaţia cu partenerii Schengen”. Romania si Bulgaria nu sunt in Spatiul Schengen: va rog cititi acest articol, din 2011, aparut in Presseurop:

Incontrolabila frontieră greco-turcă

Si atunci stau si ma intreb: unde ajungem cu hiperprotectionismul asta? Care se arata, iata, cat se poate de contraproductiv si nociv. Pentru ca aici nu e vorba numai de chestiuni de ordin politic ci de o conceptie bazata pe protectionism si nationalism, care se manifesta si in plan economic, care domina, la ora actuala, Europa. Cu acest lucru, trecem la punctul doi:

Restrictiile de pe piata muncii

Sa restrictionezi o piata? Atunci cum mai poate fi ea libera? Si mai vorbim, in asemenea conditii, de o Uniune Fiscala? A restrictiona o piata, fie ea si piata muncii, inseamna o atitudine indreptata impotriva pietelor libere, impotriva comertului liber. Si aici Titus Corlatean a aratat foarte bine ce inseamna aceste restrictii: „înseamnă timp pierdut, bani pierduţi, business, afaceri care sunt ţinute în loc, temporizate” (cf. articol din Romania Libera). Care sa fie ratiunea pentru un astfel de lucru daca nu conceptia europeana protectionista asupra pietelor. Si este vorba de un protectionism de stat, o politica de stat in acest sens, dusa de fiecare din tarile vest-europene. Poate ca nu de toate aceste tari, dar conceptia asta a prins foarte mult in Europa: protectionismul mascat prin diverse forme, iar substratul economic e foarte clar. De fapt, in Europa s-a ajuns sa nu se faca un comert liber, ci unul sub protectia statului. Acest aspect este si unul anticoncurential, daca pot sa ma exprim astfel. Din aceasta cauza in Romania, dupa Revolutie, s-a prabusit o intreaga industrie, construita pe vremea comunismului, pe motiv ca ar fi „un morman de fiare vechi”. Si nu ca nu ar fi putut fi salvata ci pentru ca sa nu facem cumva concurenta in plan economic Vestului, pandit la fiece pas de tot felul de crize economice. Aceasta conceptie protectionista si anticoncurentiala a determinat favoritismul, inclusiv in plan politic. Si un exemplu a fost formarea Grupului de la Visegrad, in vederea integrarii acestor tari in UE. Lucru ce s-a si concretizat: ele  au intrat mai devreme in UE si NATO, comparativ cu Romania si Bulgaria, apoi si in Spatiul Schengen. Toate acestea nu sunt altceva decat forme mascate de protectionism, care acorda statului un rol primordial. In asemenea conditii, ma intreb cum se mai poate vorbi, spre exemplu, de „mai multa Europa” sau de „Statele Unite ale Europei” sau de „renuntarea la suveranitate”. Pentru ca toate acestea mi se par doar vorbe goale intr-o Europa in care inca mai domina conceptiile protectioniste, nationaliste si etatiste ce conduc inexorabil spre favoritism. De observat cum ministrul german de Interne vorbeste in numele cetatenilor germani. Ca sa-i protejeze, nu?

Hans-Peter Friedrich

În plus, potrivit Rheinische Post, Friedrich a anunţat şi măsuri împotriva aşa-zisei imigraţii a sărăciei. Cei care vin să “încaseze beneficiile sociale şi abuzează de dreptul la liberă circulaţie” vor trebui “împiedicaţi să facă asta cu măsuri eficiente”, a spus Friedrich.

O posibilitate ar putea fi “retricţionarea dreptului de revenire pentru aceia pe care care i-am trimis înapoi”, a arătat el.” (cf. articol din Romania Libera)

De parca cei care emigreaza sunt de vina ca „incaseaza beneficiile sociale”. Asta inseamna pentru Dl. Friedrich ca „abuzează de dreptul la liberă circulaţie„. Domnule Friedrich: beneficiile sociale pe care acesti imigranti le incaseaza reprezinta drepturile lor sau nu reprezinta drepturile lor, ale acestor imigranti? Daca reprezinta drepturi, atunci cum „abuzeaza de dreptul la libera circulatie”? Daca nu reprezinta dreptul lor, atunci pentru ce li se acorda aceste „beneficii sociale”? Inseamna ca statul german fura din banul contribuabilului german, sau cum?

Hans-Peter Friedrich

Numai ca statul german, chiar daca fura din banul contribuabilului german, tot le da aceste beneficii sociale in numele conceptiei protectioniste care domina Europa: sa-i protejeze si pe ei, nu? Iar daca se incaseaza beneficii sociale, de ce, atunci, sa nu incasam cu totii aceste beneficii sociale: de ce trebuie, intr-o Europa Unita, unii sa incaseze beneficii sociale si altii sa nu incaseze beneficii sociale? Favoritismul si protectionismul despre care vorbeam mai sus. Este absurd, bineinteles. Este ca si cum, in SUA, de beneficiile sociale, acordate federal, sa beneficieze doar anumite state, nu toate statele. Doar anumiti cetateni, nu toti cetatenii. Evident, asa ceva nu se intampla din cate stiu eu. Si atunci cum mai vorbim noi de Statele Unite ale Europei? Cum e posibil in Uniunea Europeana urmatorul lucru: „Popularii lui Sarkozy au avut ca temă de campanie migraţia ilegală a românilor şi a romilor”, cand Romania face parte din UE, impreuna cu cetatenii sai, desigur? Cum e posibil sa vorbesti de migratia ilegala in UE a cetatenilor UE?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Martie 5, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 41 comentarii

Doua articole

Gandul

Ponta anunţă, în Franţa, cum vrea România să-i ţină pe romi în ţară: Îi vom angaja în fabrici

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat, joi, într-un interviu acordat publicaţiei franceze Les Echos cu ocazia vizitei sale în Hexagon, că România şi-a schimbat abordarea în problema romilor şi şi-a intensificat politicile de integrare a romilor în societate, pentru a-i ţine în ţară.

Primul-ministru a vorbit despre romi după ce Les Echos a subiliniat că „dosarul ţiganilor români apăsă de ani de zile asupra relaţiilor franco-române” şi l-a întrebat pe Victor Ponta ce măsuri are de gând să ia pentru a opri „caruselul” actual, în care romii de origine română din Franţa sunt trimişi în România, după care se întorc în Franţa.

„Am înţeles că abordarea tradiţională în care spunea „nu e problema noastră” nu a fost eficientă. După vizita lui Manuel Valls (ministrul francez de Interne – n.red.) de vara trecută, am decis să întărim politica de angajare a romilor în fabricile din România şi de integrare a copiilor lor în şcoli. Însă este un proces care va dura ani de zile”, a declarat primul ministru.

Referitor la scandalul cărnii de cal, publicaţia franceză a amintit că ţara noastră a fost cea „arătată cu degetul” şi l-a întrebat pe şeful executivului dacă a clarificat situaţia şi a găsit vinovaţii. „Am stabilit, la fel ca autorităţile europene, că producătorii români au respectat standardele în materie de transparenţă. Primul nostru obiectiv este să protejăm consumatorii europeni”, a răspuns Ponta.

Premierul a evitat să dea un răspuns concret când a fost întrebat dacă a pus punct „conflictului violent” cu Traian Băsescu de vara trecută, care a îndepărtat investitorii de România.

În ceea ce priveşte scopul acestei deplasări în Franţa, Ponta le-a explicat celor de la Les Echos că vrea să relanseze parteneriatul cu acest „aliat istoric” al României, un parteneriat care nu a fost „suficient de fructuos în ultima vreme”. Dincolo de dimensiunea politică a vizitei, a adăugat premierul, a mers în Franţa şi din raţiuni economice, urmând să aibă întâlniri cu numeroşi lideri ai mediului de afaceri.

Din programul vizitei premierului român în Franţa face parte o întâlnire cu preşedintele Francois Hollande, precum şi o întrevedere cu omologul Jean-Marc Ayrault.”(subl. mea)

Interesante sunt comentariile la articolul din Gandul. Nu putine intreaba: „care fabrici?” adica alea „care s-au privatizat, care s-au demolat?”, intr-un alt comentariu cineva il roaga pe premier sa-i angajeze pe „rromi in fabricile dvs”, altcineva spune „să îi angajăm în fabricile construite din investiţiile franceze directe!” pentru ca „Să vedem, le este rentabil francezilor să lucreze ţiganii pentru afacerile lor?”.

Eu nu spun ca nu e necesar un program de integrare a romilor. Dar chestiunea angajarii romilor in „fabricile din Romania” comporta anumite aspecte si raspunsul premierului este deficitar. In primul rand in „fabricile din Romania” nu se fac angajari pe criterii etnice sau rasiale. Este ilegal. Articolul 41 din Constitutie spune ca „dreptul la munca nu poate fi ingradit” iar articolul 42 interzice munca fortata. Pe de alta parte, conteaza sau ar trebui sa conteze pregatirea profesionala a celui ce doreste sa fie angajat. Totusi, nu se poate pune problema in felul acesta: ii angajam pe romi in fabricile din Romania. De ce? Ca sa nu mai emigreze in Franta! Ei sunt cetateni europeni si au dreptul la libera circulatie in UE ca oricare alt cetatean european. Apoi care ar fi motivul economic? Ca sa nu mai emigreze in Franta? Un astfel de motiv nu ia in considerare chestiunea cererii de munca de la noi. Un alt aspect: ii angajam in fabricile din Romania, dar cu ce salariu? Ei poate castiga mai bine in Franta, din cersit sau din alte activitati, decat ar castiga in fabricile de la noi, altminteri nu s-ar mai intoarce in Franta. Pe de alta parte, trebuie sa tinem cont de faptul ca foarte multi dintre romi au o pregatire profesionala precara, deci reprezinta o oferta de munca slaba, care nu poate fi bine remunerata, in conditiile in care, la noi, si un om cu pregatire superioara poate fi slab remunerat.

Romania Libera 

Manevra-şoc a lui Grapini. De ce a anulat ministrul participarea României la Târgul de Turism de la München

Se arata ca:

„Ministrul delegat pentru IMM şi Turism, Maria Grapini, a anulat participarea României la Târgul de Turism de la München, cu trei zile înaintea deschiderii evenimentului. Absenţa este cu atât mai nefastă, cu cât s-au făcut eforturi pentru ca marii tour-operatori germani să revină pe litoralul românesc.

Nu participăm şi cu asta basta. Nu se poa­­­­te să participăm fără nici o selec­ţie a firmelor să ne facem contraimagine“,a fost ex­­pli­­ca­­ţia dată de ministrul Maria Grapini. Decizia intempestivă a Mariei Grapini ridică o întrebare şi două probleme.

Întrebarea este de ce s-a decis luni renunţarea participării la târg, în condiţiile în care acesta începea peste numai două zile şi fusese anunţat în programul oficial al târgurilor susţinute de minister. Prima problemă: cum vor explica autorităţile absenţa delegaţiei, care fusese deja anunţată. A doua: cine va acoperi pagubele, căci reprezentanţii Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT) susţin că au aflat decizia după ce unii participanţi îşi cumpăraseră biletele de avion, camerele de hotel şi plecaseră spre Germania.

„Noi am aflat cu trei zile în urmă de anularea participării, de la cei care erau deja pe drum, înscrişi ca participanţi ai României. Mi se pare anormal să nu fi fost anunţaţi în timp util“, a precizat Corina Martin, preşedintele ANAT. Aceasta mai spune că ar fi existat deja o „reacţie fermă“ din partea organizatorilor.

Ce câştigă statul

Economia care ar decurge din absenţa de la târg se rezumă numai la taxa de participare. După cum au arătat reprezentanţii ANAT, drumul şi cazarea sunt plătite de participanţi. Tot ANAT spune că unii tour-operatori aveau deja întâlniri importante, stabilite cu multă vreme înainte. „În acest moment ne aflăm în situaţia stânjenitoare de a răspunde acuzaţiilor membrilor ANAT şi hotelierilor, care şi-au rezervat din timp bilete de avion şi cazare, cheltuind sume semnificative în acest sens, inclusiv pentru materialele de promovare nu doar a imaginii proprii, ci şi a imaginii României“, se arată într-o scrisoare adresată de ANAT ministrului Maria Grapini. La târg sunt prezente aproape toate ţările din Europa.

Absenţa României de la târgul din Germania este cu atât mai importantă pentru imaginea ţării, cu cât în ultimii s-au făcut eforturi foarte mari pentru ca marii tour-operatori germani să se întoarcă pe litoralul românesc. Aceştia au fost absenţi timp de şase ani, din cauza condiţiilor de cazare, a serviciilor şi a infrastructurii, toate deficitare.

Nerespectarea angajamentelor de participare la un târg în München nu are cum să îmbunătăţească imaginea turismului românesc în Germania.  Şi nu numai în Germania, pentru că la eveniment participă cele mai importante ţări din lume în domeniul turismului.

Un ministru controversat

Maria Grapini, promovată în Guvernul Ponta 2 de către Dan Voiculescu şi PC, şi-a început cu stângul relaţia cu hotelierii. Una dintre primele sale propuneri a fost introducerea impozitului forfetar. Măsura a fost anunţată în lipsa unei discuţii prealabile cu hotelierii, iar preşedintele ANAT a susţinut public, în repetate rânduri, că nu un alt impozit este salvarea turismului, ci eliminarea concurenţei neloiale, adică a turismului la negru. O altă problemă ţine de legea turismului, care zace în sertare de ani buni în Parlament.

Aproape la unison, hotelierii de pe litoral spun că de turism ar trebui să se ocupe o persoană de specialitate, punctând totodată că industria textilă, din care provine Maria Grapini, nu are nimic în comun cu turismul. Marţi, la o zi după decizia privind Târgul de la München, premierul Ponta a semnat numirea în funcţi de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Turism a Mirelei Matichescu, o apropiată a lui Radu Mazăre.” (subl. mea)

„Nu participăm şi cu asta basta”…? Totusi, cam scurte explicatii…

Februarie 22, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Articole interesante

In sfarsit un punct de vedere normal

Gandul

Ambasadorul Franţei la Bucureşti: Problema romilor, una dificilă, la care nu există un răspuns unic

Se arata ca:

„Problema romilor este una „dificilă, la care nu există un răspuns unic”, dar care ar putea fi rezolvată prin educaţie, a declarat, miercuri, la Buzău, Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Philippe Gustin, citat de corespondentul MEDIAFAX.

Gustin a declarat în cadrul unei vizite la Buzău că nu se poate spune, în acest moment, cum poate fi rezolvată problema romilor, fiind „o problemă dificilă la care nu există un răspuns unic”. Oficialul străin a adăugat însă că prin educaţie ar putea fi rezolvată problema romilor.

„Este o problemă dificilă la care nu există un răspuns unic. Cred că sunt cel puţin trei direcţii care trebuie urmate. Prima este educaţia. Fără educaţie, aşa cum vedem aici, fără educaţie nu putem progresa. A doua direcţie ar fi condiţiile de locuit. Trebuie să găsim soluţiile pentru ca această populaţie care uneori locuieşte în condiţii mizere să aibă locuinţe normale. Şi a treia este munca. Munca şi condiţiile de locuit pot fi reunite pentru că avem proiecte-pilot în care este implicată şi Franţa pentru a construi locuinţe pentru comunitatea romă. Încă o dată, nu avem un răspuns miraculos”, a declarat la Buzău ambasadorul Franţei la Bucureşti.

Oficialul străin a adăugat că problema romilor nu poate fi rezolvată peste noapte, fiind „o muncă de lungă durată”. Gustin a mai precizat că Franţa este implicată în numeroase proiecte pentru educaţia copiilor din familiile de romi.

„Este o muncă de lungă durată în care trebuie să atingem mai multe nivele, dar, repet, educaţia este prioritatea numărul unu şi de aceea Franţa este implicată în numeroase proiecte pentru educaţia copiilor în cantine sociale, proiecte globale care sunt foarte importante pentru noi care să ajute la mici progrese în această problemă dificilă”, a spus Philippe Gustin.

Ambasadorul Franţei la Paris a mai declarat că Franţa doreşte să ajute România în problema romilor.

„Am un mesaj pentru comunităţile rome, dar şi pentru cei din afara comunităţilor rome. Trebuie să învăţăm să trăim împreună şi trebuie să avem o imagine pozitivă asupra vieţii, asupra lucrurilor care pot duce la progres. Poate dura foarte mult, dar trebuie să ne angajăm într-un proces de integrare şi incluziune şi în acest sens Franţa vrea să ajute România într-o problemă care este europeană. Nu este numai a Franţei această problemă. Trebuie să avansăm în subiectele legate de şcolarizarea acestora, şi nu numai şcolarizarea, ci şi împiedicarea abandonului şcolar. Trebuie să îi învăţăm să îşi găsească un loc de muncă să îşi amelioreze condiţiile de locuire„, a conchis Ambasadorul Franţei la Bucureşti.

În urmă cu o săptămână, la finalul unei întrevederi cu premierul Victor Ponta, la Palatul Victoria, ministrul francez de Interne, Manuel Valls, a declarat că Franţa va continua să desfiinţeze tabere ilegale de romi şi să îi conducă pe membrii acestei comunităţi, „forţat sau ajutaţi”, la graniţă pentru a se întoarce în ţara de origine, dar va derula şi programe de angajare sau şcolarizare, atunci când este nevoie.

Tot atunci, reprezentanţii Ministerului Muncii şi ai Ministerul Administraţiei şi Internelor au semnat un acord-cadru cu cei ai Oficiului Francez pentru Imigraţie şi Integrare (OFII), pentru instituirea, cu titlu experimental, a unui sprijin pentru reinserţia familiilor de romi revenite din Franţa. Conform acordului, OFII va acorda un „ajutor de revenire” familiilor de cetăţeni români aparţinând minorităţii rome, revenite din Franţa.

Ministrul francez de Interne, Manuel Valls, şi ministrul delegat pentru Afaceri Europene al Franţei, Bernard Cazeneuve, au sosit în România în urmă cu o săptămână pentru a încerca să trateze în mod direct problema romilor, relansată în această vară în Franţa prin evacuarea taberelor, urmată de expulzări.

Comunitatea de romi în Franţa este estimată la aproximativ 15.000 de persoane. Manuel Valls a recunoscut că dacă mii (de romi) au părăsit teritoriul francez de la instalarea la putere în mai 2012 a Guvernului socialist sunt „şi alţii care au sosit”.

Marţea trecută, Valls declara că Franţa „nu poate primi toată mizeria lumii şi a Europei”, el spunând că, înainte de sfârşitul lunii septembrie, 7.000 de români sau bulgari vor fi repatriaţi prin sistemul de ajutor pentru reîntoarcere.

În această vară, mai multe tabere de romi au fost evacuate de poliţie, suscitând un disconfort în cadrul taberei de stânga şi protestul unor asociaţii, în timp ce politica de expulzări colective în perioada lui Nicolas Sarzkozy a provocat critici aspre din partea Comisiei Europene.

La sfârşitul lui august, Manuel Valls a anunţat, referitor la România şi Bulgaria, că vrea „să înţeleagă de ce nu se desfăşoară politici de inserţie puternice”. Anterior, el a acuzat „ţările de origine” că implimentează „politici care discrimnează de decenii aceste populaţii”, confruntate cu sărăcia, şomajul şi analfabetismul.” (subl. mea)

Trebuie sa fiu de acord cu Dl. Philippe Gustin:  este necesar ca Romania si Franta sa caute impreuna progresul si caile catre progres. Nu numai in chestiunea romilor, desigur. Desi sunt unele lucruri si viziuni care ne despart, sunt, totusi, foarte multe lucruri, probleme si viziuni care ne apropie. Se cuvine sa intensificam colaborarea intre tarile noastre.

Decizia CCR

CCR a decis: Toate hotărârile Parlamentului trec pe la Curtea Constituţională

O sa va spun cum mi se pare mie treaba. Dupa parerea mea, nu e prea in regula sa existe foarte multe sesizari la CCR iar din lucrul asta sa izbucneasca conflicte politice ireconciliabile. Este clar (si, dintr-un anumit punct de vedere, normal) ca partenerii nostri externi sa inceapa sa-si puna semne de intrebare si sa priveasca cu indoiala situatia din Romania. Lucrurile astea dovedesc lipsa de maturitate a clasei politice de la noi. Nu se poate sa mergi la CCR cu tot felul de fitile si conflictul politic sa se aprinda cand nici nu te astepti. Evident, lucrul asta nu poate crea decat deruta pe plan extern.

DE citit si…

Romania Libera

Judecătorul CCR Iulia Motoc: Am avut dileme dacă să formulăm sau nu avizul privind suspendarea preşedintelui

Suspendarea lui Băsescu, imposibilă

Precum si…

Gandul

EXCLUSIV. PLANUL PDL pentru înlocuirea lui Crin Antonescu de la şefia Senatului

Cine promoveaza ideea Statelor Unite ale Europei…

Guardian: Iniţiativa prin care Germania vrea să creeze o ARMATĂ A UNIUNII EUROPENE şi, la nevoie, să scoată Marea Britanie din UE

Se arata ca:

„Ministrul de Externe al Germaniei, Guido Westerwelle, a propus formarea unei armate comune a Uniunii Europene, a unui Minister European de Externe şi întocmirea unor legi care să înăsprească securitatea în UE, idei care par să fie pe placul a cel puţin 11 ţări din Uniune, scrie Guardian.

Westerwelle a mai precizat că, pe lângă o armată a UE, Germania şi alte zece ţări din Uniune doresc şi formarea unei singure pieţe a industriei de apărare europene.

Sursa, care notează că Marea Britanie nu este de acord cu această iniţiativă, scrie că propunerea lui Westerwelle ar face ca adoptarea legilor în UE să nu mai poată fi blocată prin drept de veto de o singură ţară, ci de un vot comun.

“Pentru ca UE să aibă un rol mai important din punct de vedere internaţional, ar trebui să prevenim posibilitatea ca un singur stat membru să blocheze iniţiativele”, se arată într-unul dintre pasajele documentului, care i-a deranjat cel mai tare pe britanici.

Astfel, dreptul de veto al Marii Britanii ar fi “ocolit”, sugerează Guardian. “Cinci dintre cele mai importante şase ţări din UE, Germania, Franţa, Italia, Spania şi Polonia, excluzând Marea Britanie, cer o revizuire totală a politicii externe şi a securităţii Uniunii. Ele vor vota înfiinţarea unui Minister de externe pan-european şi vor ocoli dreptul de veto al Marii Britanii”, se arată în presa britanică.

Guardian scrie că proiectul este susţinut, pe lângă puterile de mai sus, şi de Portugalia, Austria, Danemarca, Luxemburg, Olanda şi Belgia.

Presa britanică mai scrie că, dacă proiectul realizat în comun de cei 11 miniştri de externe ai statelor sus-numite va trece, Marea Britanie ar putea fi presată să părăsească Uniunea Europeană.”

Dupa cat putem constata, Germania e promotoarea actuala a unui astfel de proiect…

Va propun sa cititi si acest editorial semnat Andreea Paul :

Europa la rascruce

Precum si acest articol semnat Corina Cretu:

Riscuri romanesti in perspectiva comunitara

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Septembrie 20, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

„Condamnatii pamantului”…

Gandul

Ministrul francez de Interne, despre romi: „Franţa nu poate primi toată mizeria din Europa”

Se arata, printre altele, ca:

Franţa „nu poate primi toată mizeria din lume şi din Europa”, a afirmat marţi, în legătură cu dosarul romilor, ministrul francez de Interne Manuel Valls, aşteptat miercuri în România împreună cu colegul său de guvernare, Bernard Cazeneuve, care deţine portofoliul Afacerilor Externe, relatează AFP.

Astăzi, nu putem să ne permitem să primim toate aceste populaţii care sunt condamnaţii pământului, care sunt hărţuite în ţara lor, care sunt discriminate„, a declarat el pentru BFMTV şi RMC.

Franţa „are partea sa în materie de azil, în materie de inserţie, dar mesajul este clar: fermitatea”, a adăugat el. „Fără îndoială, înainte de sfârşitul lunii septembrie, 7.000 de români sau bulgari vor fi repatriaţi prin sistemul de ajutor pentru reîntoarcere” în ţara lor, a mai spus ministrul, recunoscând totuşi că există „şi alţii care au sosit”.” (subl. mea)

Romania Libera

Băsescu: Nimeni nu le poate interzice romilor libera circulaţie cât timp sunt cetăţeni UE

Se arata, printre altele, ca:

„”Problema romilor a fost alt subiect discutat în mod deosebit cu comisarul Reding. E o problemă – şi noi, şi domnia sa, şi alte ţări îi dăm atenţie. Concluzia e că ne asumăm responsabilitatea pentru cetăţenii noştri, dar trebuie să avem în vedere lansarea unor soluţii la nivel european pentru că nimeni nu le poate interzice libera circulaţie cât timp sunt cetăţeni ai Uniunii Europene”, a spus Băsescu.

Preşedintele Băsescu declara joi, în conferinţa de presă de la Palatul Cotroceni, că va discuta acest subiect, la Bruxelles, cu comisarul european pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, Viviane Reding.

„Nu voi ezita să abordez în discuţiile cu doamna Reding, care de altfel a şi făcut o propunere, problema minorităţii romă. Doamna Reding a făcut o propunere pentru crearea unui grup de state interesate care să încerce să degaje soluţii la nivel european, teoria noastră veche de acum vreo patru ani, când această problemă devenise iarăşi stringentă, dar de data aceasta în Italia, şi anume să avem o proiecţie a rezolvării problemei minorităţii rome la nivel european; revine pe agendă”, a declarat Băsescu.

El a arătat că, dacă în urmă cu patru ani propunerea venită de la Bucureşti nu s-a finalizat cu o politică europeană pentru minoritatea romă, de data aceasta ar putea avea şanse de reuşită deoarece iniţiativa vine şi de la comisarul european şi guvernul Franţei.

Băsescu a evidenţiat că problema romilor din Europa nu se va rezolva peste noapte sau „punându-i în avion”, ci prin educaţie în primul rând, precum şi alte şanse de integrare socială.

„Problema romilor nu se va rezolva nici într-o zi, nici în două zile, nici punându-i în avion. Problema romilor se va rezolva prin educaţie şi, oriunde s-ar afla, trebuie să aibă şansa la educaţie în primul rând; sigur, şi multe altele, dar educaţia este fundamentală”, a mai spus Băsescu.

Preşedintele Traian Băsescu le-a spus, miercuri, miniştrilor francezi de Interne şi Afaceri Europene, Manuel Valls şi Bernard Cazeneuve, veniţi în vizită în România, că Bucureştiul nu poate accepta formulări de genul „România e responsabilă de alungarea populaţiei de etnie romă”, Băsescu precizând: „România nu-şi alungă niciun cetăţean de pe teritoriul ei”.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Trebuie sa spun de la bun inceput ca nici mie nu mi-a placut felul in care ministrul francez de Interne, Dl. Manuel Valls, s-a exprimat fata de romi. Dansul nu e un diplomat, e doar ministru de Interne, inteleg asta. Cu toate acestea eu cred ca ar fi trebuit ca domnia sa sa fi avut un minim control in ceea ce priveste limbajul folosit. Desi a utilizat o exprimare, fata de romi, care te poate duce cu gandul la un titlu de roman – „condamnatii pamantului” – felul acesta de limbaj nu cred ca face bine Europei. Pe mine m-a dus cu gandul si la ororile hitleriste… Fermitatea e una, iar limbajul intrebuintat e cu totul altceva. Si, din pacate, ceea ce nu e in regula la Dl. Valls e tocmai limbajul domniei sale. English: President Traian Basescu at the Gypsy...

Pe de alta parte, privesc cu surprindere afirmatia D-nilor Valls si Cazeneuve care acuza Romania, afirmand ca: „România e responsabilă de alungarea populaţiei de etnie romă”. Nu cred ca in felul acesta se pot pune bazele unei abordari constructive privind problemele minoritatii rome. Iar afirmatiile sunt cu atat mai surprinzatoare cu cat la Putere, in Franta, este Partidul Socialist Francez. Mi se pare o abordare ciudata din partea unor socialisti. Observam aceeasi tratare a acestei probleme ca si din partea Dreptei franceze, din partea lui Sarkozy. Raspunsul ferm al lui Traian Basescu este salutar: „România nu-şi alungă niciun cetăţean de pe teritoriul ei”. Ceea ce ma deranjeaza la socialistii francezi este modul imperialist de a pune problema, lucru care denota o grava coruptie din punct de vedere ideologic a Partidului Socialist Francez. Trebuie sa precizez ca atat Dl. Valls, cat si Dl. Cazeneuve, sunt socialisti. Or, a te exprima intr-un mod discriminatoriu la adresa unui grup etnic, cu foarte multi dintre membri sai saraci din punct de vedere material, si a face sa prevaleze excluderea sociala si invinuirea calomnioasa a Romaniei in locul unei tratari contructive a problemelor romilor, bazata pe solidaritate, pe omenie si intelegere a acestor probleme nu numai ca nu e socialist, dar e de-a dreptul un mod care inclina, mai degraba, spre extrema dreapta. Or, domnii socialisti Valls si Cazeneuve tocmai intr-un astfel de mod, ce cocheteaza cu extrema dreapta, au inteles sa se exprime. Eu l-am criticat extrem de dur pe Traian Basescu de-alungul timpului. Dar acum, Traian Basescu pare a fi mai socialist decat socialistii francezi! Daca veti citi in original articolul din Gandul, acolo e un video ce arata fragmentul din emisiunea in  care Dl. Valls a facut mai sus pomenitele declaratii. Interlocutorul D-lui Valls a ramas literalmente cu gura cascata cand ministrul francez de Interne a inceput sa spuna despre „toata mizeria din lume si din Europa” si despre „condamnatii pamantului”. Va rog sa-i observati expresia feței: omul a fost pur si simplu socat de astfel de afirmatii venite din partea unui membru al guvernului Francez. Care mai e si socialist pe deasupra.

Continuarea liniei Sarkozy in aceasta privinta arata cat se poate de limpede coruptia ideologica din sanul Partidului Socialist Francez. Practic, cel putin pana acum, nu s-a schimbat nimic in ceea ce priveste pozitia Frantei. Poate e prematur sa judecam lucrurile… Poate. Ramane de vazut pe viitor… Insa nu pot sa nu remarc faptul, regretabil, ca Partidul Socialist Francez nu da Europei un exemplu socialist. Si nici nu reuseste, cel putin deocamdata, sa gaseasca un plan de rezolvare pentru problemele economice cu care se confrunta Franta. Pe de alta parte nu se vede niciun fel de solidaritate cu tarile din Est, mai sarace decat cele din Vest, si niciun fel de idee de a reduce decalajele economice intre Estul si Vestul Europei (sau nu trebuie sa asteptam din partea Frantei astfel de idei?!). Poate ca, cine stie, noi toti cei din Est suntem condamnatii pamantului! Condamnati la saracie si disperare de catre imperialismul vestic. Si poate ca ar trebui sa luam in considerare ceea ce Georges Marchais spunea candva si anume: „intoarcerea catre dreapta a PS”. Si nu atat pentru ca accepta economia de piata, cat pentru astfel de atitudini, precum cele ale domnilor Valls si Cazeneuve.

Septembrie 14, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu