Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre miza geopolitica a luptei anticoruptie…

Ca Romania nu e cea mai corupta tara de pe planiglob si nici macar din Europa se poate constata usor avand in vedere indicele pe 2013 privind perceptia asupra coruptiei pus la dispozitie de catre Tranparency International. Se observa limpede ca, bunaora in Europa, sunt tari pe acelasi palier cu tara noastra si chiar mai corupte decat a noastra. Spre exemplu, Italia e pe acelasi palier cu noi, Grecia, daca ne luam dupa index, e mai corupta decat Romania, ceva mai bine sta Turcia, tari care nu au cunoscut nici comunismul si nici tranzitia.

Traian Basescu, impreuna cu Monica Macovei, denuntand coruptia din Romania, si-au facut un stindard din lupta impotriva coruptiei. Insa aceasta a tins sa loveasca mai mult in adversarii politici, fara ca Bruxelles-ul sau Washington-ul sa dezaprobe intr-un mod neechivoc o astfel de practica. Ca adversarul politic s-a numit PSD sau PNL, nu a avut o prea mare importanta, in definitiv a fost un joc de putere, adica un joc din care Basescu, impreuna cu PDL, au cautat sa-si consolideze puterea politica in societate. Interesant este ca jocul asta a fost presarat cu „mica diversiune” potrivit careia, spre exemplu, PSD ar fi cu rusii, adica impotriva intereselor americane in regiune. Din punctul de vedere al unei asemenea logici PDL si Basescu ar fi fost de dreapta, adica aparatorii capitalismului, adica, mai pe sleau spus, cu America… Odata impartite astfel cele doua tabere a inceput jocul, desi Basescu nu a dat semne clare de la bun inceput, adica din 2004, ca ar dori sa mearga pe o asemenea cale si sa joace un asemenea joc. In al doilea mandat al sau jocul a inceput sa se contureze limpede si sa se joace tare, cu institutii precum DNA si ANI in prim-planul atentiei publice.

Cu toate acestea, cu toate ca tema majora a mandatului lui Traian Basescu a fost lupta anticoruptie, rezultatele au lasat de dorit iar un obiectiv major de politica externa – integrarea in Spatiul Schengen – , abuziv legata de MCV, nu a putut fi atins. Esecul a fost semnalat inca din 2012:

Gandul

Raport în Senatul francez: Tranziţia în ROMÂNIA şi Bulgaria nu s-a încheiat, iar statul de drept nu este perfect

Se arata ca:

„Tranziţia nu s-a încheiat în România şi Bulgaria, la peste 20 de ani de la înlăturarea comunismului, iar statul de drept „nu este perfect”, afirmă un raport depus recent în Senatul francez.

În raportul intitulat „România şi Bulgaria: tranziţia neterminată” şi realizat în numele Comisiei pentru Afaceri Europene, senatorii Simon Sutour, Michel Billout, Bernadette Bourzai, Jean-François Humbert şi Catherine Morin-Desailly afirmă că România şi Bulgaria sunt în continuare în faza de tranziţie.

Este necesar să se ia în considerate că dictatura a scrificat două din trei generaţii actuale şi a anesteziat societatea civilă. Criza economică este o altă circumstanţă atenuantă. Dar aceste două explicaţii nu ar trebui să conducă la minimizarea dificultăţilor cu care se confruntă Bulgaria şi România în adoptarea ireversibilă a statului de drept.

Publicat la 18 iulie, raportul Comisiei Europene este foarte negativ pentru România şi doar puţin mai binevoitor pentru Bulgaria, se arată în raport.

Tranziţia este departe de a se fi încheiat în România şi avansează lent în Bulgaria, adaugă textul. Acesta subliniază, de asemenea, că legăturile istorice dintre Franţa şi cele două ţări nu trebuie să împiedice luciditatea şi îndemnă la vigilenţă, pentru binele României şi Bulgariei, dar şi pentru cel al UE.

În plus, raportul atrage atenţia asupra faptului că există dificultăţi în România şi Bulgaria cu privire la folosirea fondurilor europene.

Fondurile structurale şi cele de coeziune sunt destinate stimulării recuperării întârzierii faţă de celelalte state dar, prin amploarea lor, ele pot avea un impact economic important cu condiţia să poată fi accesate şi absorbite rapid de actorii economici.

Acestea ar fi trebuit să permită o creştere cu 9 puncte a PIB-ului Bulgariei dacă ar fi fost utilizate integral până în 2015 şi o reducere a şomajului cu 15 la sută. În România, aceste fonduri ar fi putut reprezenta în fiecare an 3,8 la sută din PIB.

În schimb, lansarea unor programe operaţionale a fost dificilă în cele două ţări în absenţa experienţei şi mai ales a unor capacităţi administrative şi juridice adecvate. Astfel, proiectele au început în Bulgaria abia în 2009. În ceea ce priveşte accesarea lor, în ianuarie 2012, procentul era de 15 la sută în România şi 19 la sută în Bulgaria. Acesta este cel mai scăzut nivel din UE.

Dificila absorbţie a fondurilor europene ilustrează dificultăţile cu care se confruntă Bulgaria şi România şi reamintesc că, în reconstruirea unui stat, totul merge mână în mână: pentru că nu s-a încheiat reforma statului de drept şi mecanismele administrative şi judiciare nu sunt fiabile, fondurile sunt prost absorbite, iar fondurile fiind prost absorbite, nu produc efectele aşteptate.

În cadrul minisiunii lor, raportorii au avut întrevederi cu miniştrii pentru Afaceri Europene din cele două ţări, care s-au arătat perfect conştienţi de problemă şi motivaţi să o rezolve.

Raportul se referă, de asemenea, şi la demersul celor două ţări pentru aderarea la Schengen.

Ezitările Guvernului francez pecedent cu privire la extinderea spaţiului Schengen şi mai ales propunerea acestuia de reformare a unor reglementări aplicabile spaţiului Schengen şi, în special, reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne în circumstanţe excepţionale, înfiinţarea unui mecanism de evaluare şi supraveghere destinat controlării modului în care este aplicat aquis-ul Schengen şi instaurarea unei clauze de salvagardare în materie de vize, au determinat România şi Bulgaria să considere că aliatul lor francez acţionează împotriva intereselor lor. Totuşi, adaugă raportul, în prezent, odată cu schimbarea guvernării, poziţia Franţei a evoluat şi se va reveni la vechile alianţe.” (subl. mea)

Dupa cum se poate observa, Romania este, potrivit acestui raport, intr-o situatie mai proasta decat Bulgaria.

In vizita sa la Bucuresti, Victoria Nuland preciza:

Mesajul Departamentului de Stat al SUA, la Guvern: „Statul de drept trebuie întărit în România”. VIDEO

Se arata ca:

„Statele Unite ale Americii rămân cu ochii pe ce se întâmplă în România, ţară în care reformele trebuie continuate, iar „statul de drept trebuie întărit”. Astfel a rezumat public Victoria Nuland, numărul doi în Departamentul de Stat de la Washington, mesajul administraţiei americane către Guvern. Întâlnirea, programată iniţial pentru 30 de minute, a durat în final mai bine de o oră.

„Avem o alianţă puternică, iar SUA vor fi totdeauna interesate de reforma şi traiectoria României. Statul de drept trebuie întărit pentru că garantează o Românie prosperă”, a susţinut asistentul pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice al Secretarului de Stat american după întâlnirea pe care a avut-o în această dimineaţă cu ministrul Titus Corlăţean, la sediul Ministerului de Externe.

O referire publică la subiectul sensibil al derapajelor de la regulile statului de drept a fost făcută şi de Corlăţean, însă numai în treacăt, ministrul insistând mai mult asupra discuţiilor legate de agenda NATO, de Parteneriatul Estic sau de Republica Moldova, „unde există un interes comun”.

„Am discutat şi subiecte sensibilie”, a admis Corlăţean, menţionând „întărirea statului de drept şi a democraţiei”. „E în primul rând în interesul României”, a susţinut ministrul, asigurând-o pe Nuland „de toată implicarea Guvernului” în acest sens.

Dincolo de felicitările protocolare ale preşedintelui Obama pentru cei 10 ani de la intrarea României în NATO, Nuland a arătat că „s-a căzut de acord” asupra aspectelor discutate, enumerând la rândul său, pe lângă respectarea normelor statului de drept, parteneriatul strategic, cel transaltlantic şi negocierile SUA-UE pentru acordul de liber schimb. „E un an foarte important 2014 în relaţia noastră economică, bilaterală şi în relaţia cu UE în condiţiile în care am lansat negocierile pentru un acord de liber schimb. România este un partener strategic foarte important pentru SUA”, a spus Nuland.

Adjunctul Departamentului de Stat s-a declarat recunoscător „Guvernului şi Preşedintelui pentru a fi aici”, Nuland mulţumindu-i ministrului de Externe pentru că i-a acordat „din timpul său, într-o zi de sâmbătă, de ziua sa de naştere”.

Victoria Nuland, numărul doi din Departamentul de Stat american, a discutat aseară, timp de o oră, şi cu preşedintele Traian Băsescu la Palatul Cotroceni, iar astăzi, înainte de a pleca, va avea o întâlnire cu reprezentanţi ai societăţii civile, la sediul Ambasadei SUA.

Premierul Victor Ponta nu şi-a stabilit, ca în 2012, o întrevedere cu adjunctul secretarului de stat american. Vineri, vicepremierul Liviu Dragnea a dat şi o explicaţie: „este plecat din ţară”. “N-am discutat cu domnul Ponta în ultimele zile, pentru că domnul Ponta e plecat din ţară. A plecat după şedinţa de Guvern (de marţi, 7 ianuarie, n.red.)”, a relatat el, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aflată într-un turneul European, Victoria Nuland, unul dintre cei mai influenţi diplomaţi americani, doreşte să discute la Bucureşti, despre „relaţiile bilaterale, problemele regionale şi consolidarea statului de drept”, potrivit unei informări făcute înaintea vizitei de Departamentul de Stat.

Discuţia legată de statul de drept vine după o serie de modificări controversate la Codul Penal adoptate de Camera Deputaţilor şi criticate inclusiv de misiunea americană din România, pe motiv că reprezintă „un pas înapoi” pentru România – o reacţie greşită, în opinia premierului.”

Deci ideea era legata de „controversatele modificari” aduse Codului Penal…

Comisia Europeana, surprinzator poate, nu vede nicio imbunatatire a situatiei:

Comisia Europeană: Corupţia politică rămâne o problemă semnificativă în România. Numărul românilor cărora li s-a cerut mită în 2013 este DE ŞASE ORI MAI MARE decât media UE

Se arata, printre altele, ca:

„Corupţia politică şi mica corupţie rămân o problemă semnificativă în România, chiar dacă s-au înregistrate unele rezultate pozitive în ceea ce priveşte cazurile de corupţie la nivel înalt, se arată în primul raport anticorupţie pentru toate statele membre, publicat luni de Comisia Europeană. Conform unor sondaje de opinie publicate împreună cu raportul anticorupţie, 93 la sută dintre români sunt de acord că fenomenul corupţiei este răspândit pe scară largă în România. Mai mult, 25 la sută dintre români susţin că li s-a cerut, în mod explicit sau tacit, să dea mită în ultimul an, acesta fiind al doilea (după lituanieni, cu 29 la sută) cel mai mare procent din UE. Cea mai ridicată percepţie a corupţiei din România, 67 la sută, se înregistrează în următoarele domenii: poliţie, vamă şi sănătate, la polul opus aflându-se, cu 15 la sută, instituţiile financiare şi bancare şi, cu 16 la sută, companiile private.

La nivel european, 76 la sută dintre respondenţi au spus că fenomenul corupţiei este răspândit pe scară largă în interiorul spaţiului comunitar, în vreme ce 4 la sută au afirmat că li s-a cerut mită în ultimul an. De asemenea, 56 la sută dintre europeni consideră că nivelul corupţiei din ţara lor a crescut în ultimii trei ani şi un european din 12 afirmă că a fost martor al unui caz de corupţie în ultimul an.

Anual, corupţia costă economia UE 120 de miliarde de euro, potrivit comisarului european pentru Afaceri interne, Cecilia Malmstrom.

DESCARCĂ RAPORTUL COMISIEI EUROPENE PENTRU ROMÂNIA

Statistici europene şi naţionale privind numărul de respondenţi care cred că fenomenul corupţiei este răspândit pe scară largă în UE, respectiv în România// SURSA: CE

Capitolul despre situaţia din România remarcă şi faptul că voinţa politică de a aborda corupţia şi de a promova standarde înalte de integritate a fost „inconsistentă”. Din acest motiv, Executivul european recomandă României să se asigure că sunt menţinute toate garanţiile necesare pentru a proteja independenţa investigaţiilor şi continuarea anchetelor imparţiale în cazurile de corupţie la nivel înalt, inclusiv cele cu privire la persoane care au fost alese sau numite în funcţii publice.

Mai mult, Comisia, care recunoaşte contribuţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie în combaterea acestei probleme, sugerează ţării noastre să elaboreze coduri de conduită pentru persoanele alese în funcţii publice şi să se asigure că orice act de corupţie este sancţionat „eficace”, acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul conflictelor de interese ale funcţionarilor publici. „O altă recomandare se referă la întărirea mecanismelor de prevenire şi control cu privire la atribuirea contractelor de achiziţii publice, inclusiv în întreprinderile deţinute sau  controlate de stat”, mai transmite Comisia Europeană.

„Corupţia subminează încrederea cetăţenilor în instituţiile democratice şi în statul de drept, afectează economia europeană şi privează statele membre de venitul fiscal de care este mare nevoie. Statele membre au depus foarte multe eforturi în ultimii ani pentru combaterea corupţiei, dar raportul de astăzi arată că acestea nu sunt nici pe departe suficiente. Raportul sugerează ce se poate întreprinde, de aceea aştept cu nerăbdare să colaborez cu statele membre privind transpunerea în practică a recomandărilor acestuia”, a declarat Cecilia Malmstrom, comisarul european pentru afaceri interne, citată într-un comunicat al executivului UE.

PRINCIPALELE CONCLUZII PENTRU FIECARE ŢARĂ ALE RAPORTULUI CE

Cele mai bune rezultate privind percepţia corupţiei drept un fenomen răspândit la scară largă în statele membre UE au fost înregistrate în Danemerca – 20 la sută, Finlanda – 29 la sută, Luxemburg – 42 la sută şi Suedia – 44 la sută. În aceste ţări,  numărul de respondenţi care susţin că li s-a cerut mită în ultimul an este sub 1 la sută. În Marea Britanie, deşi 64 la sută dintre cei care au participat la sondaje au răspuns că fenomenul corupţiei este răspândit, doar cinci persoane din eşantionul de 1.115 au spus că li s-a cerut să dea mită.

Raportul UE privind combaterea corupţiei vizează toate cele 28 de state membre ale UE şi cuprinde: un capitol general care sintetizează principalele constatări, descrie tendinţele în materie de corupţie în UE şi analizează modul în care statele membre abordează corupţia în cadrul procedurilor de achiziţii publice; 28 de capitole consacrate fiecărui stat membru, care oferă o imagine a situaţiei generale privind corupţia, identifică problemele care trebuie monitorizate în continuare şi subliniază bunele practici care ar putea fi o sursă de inspiraţie pentru alte ţări. De asemenea, raportul include rezultatele a două sondaje Eurobarometru privind percepţia asupra corupţiei în rândul cetăţenilor europeni, pe de o parte, şi al întreprinderilor, pe de altă parte. Următorul raport european privind combaterea corupţiei va fi publicat peste doi ani.

Rezultatele sondajelor Eurobarometru pot fi accesate AICI şi AICI

Ceea ce ma deranjeaza pe mine este ca Romaniei i s-a pus eticheta de tara corupta, cea mai corputa, ca si cum altii ar fi cu totul nepatati de un asemenea fenomen. Poate fi o perceptie gresita a mea, desi nu prea cred…

Interesant de citit un articol din Evenimentul Zilei despre situatia din Turcia de la sfarstiul lui 2013, tot in legatura cu scandaluri de coruptie in care ar fi, asa se spune, implicat chiar premierul, Dl. Erdogan:

CRIZĂ ÎN TURCIA! Erdogan se repliază în faţa scandalului de corupţie

Se arata ca:

„Premierul turc şi-a remaniat cabinetul după o vastă operaţiune care a vizat apropiaţi ai guvernului. Efectele turbulenţelor politice încep să se resimtă şi la nivelul economiei.

Premierul turc a fost nevoit să apeleze la o amplă remaniere guvernamentală în încercarea de a atenua efectele scandalului de corupţie, cel mai mare de la venirea sa la putere în 2002, care îi vizează miniştri, deputaţi şi oficiali apopiaţi partidului de guvernământ.

La doar câteva ore după ce trei miniştri şi-au anunţat demisia, Erdogan a anunţat că zece membri ai executivului său conservator, printre care şi demisionarii, vor fi înlocuiţi. Printre miniştrii demişi se află cel al Afacerilor Europene, Egemen Bagis, o figură influentă şi cu rol central în negocierile de aderare la UE, al cărui nume a fost şi el citat de presă în acest scandal care, de opt zile, zguduie statul turc la vârf, cu doar câteva luni înaintea alegerilor locale, un test pentru partidul lui Erdogan (AKP).

Cei trei miniştri care şi-au dat miercuri demisia – ai Internelor, Economiei şi Mediului – sunt oficialii ai căror fii au fost puşi sub acuzare în ancheta anti-corupţie declanşată marţea trecută. În mod cu totul surprinzător, fostul ministru al Mediului a cerut şi demisia premierului, fapt ce subliniază diviziunile din rândurile AKP provocate de noul scandal.

„Complot internaţional”

Erdogan a rămas însă ferm pe poziţie, denunţând o acţiune care vizează destabilizarea guvernului, dar şi a ţării. „Suntem în faţa unui atac, nu doar împotriva partidului nostru AKP, ci împotriva întregii naţiuni, un complot evident, o maşinaţiune”, a acuzat premierul conservator, într-un discurs difuzat de postul de ştiri NTV. Toate aceste acţiuni, pe care anterior Erdogan le atribuise unor forţe externe, au drept scop subminarea economiei naţionale, a adăugat premierul. Erdogan a mai comparat ancheta judiciară cu protestele populare din Parcul Gezi din vară pe care le-a calificat drept „o trădare evidentă”.

„Este o conspiraţie internaţională” a reiterat el, subliniind drept pretext dorinţele „lobby-ului financiar” de a creşte dobânzile Turciei şi invidia provocată de preconizata construcţie a unui al treilea aeroport, cel mai mare din lume, la Istanbul. Premierul turc a denunţat că „cele 9 zile de investigaţie judiciară au adus pagube de 20 de miliarde de dolari companiilor turce” în urmă căderii Bursei şi de 1.625 miliarde de dolari băncii publice Halkbank, al cărei director se află printre cele 24 de persoane plasate în arest preventiv.

Între timp, scandalul de corupţie loveşte şi în reprezentanţele diplomatice de la Ankara. Reacţionând la o serie de articole din presa proguvernamentală, ambasada SUA în Turcia a negat că este implicată în jocurile de putere de la Ankara. Mai multe ziare, printre care Akşam şi Sabah, susţin că diplomaţi americani au fost implicaţi activ în pregătirea operaţiunii anti-corupţie de marţea trecută pentru a-i şubrezi poziţia lui Recep Tayyip Erdogan care, potrivit surselor citate, nu mai ascultă de ordinele Washingtonului. De altfel, Erdogan însuşi avertizase în urmă cu câteva zile, în timpul unui miting în nordul ţării, că Turcia ar putea expulza mai mulţi ambasadori străini „angajaţi în acţiuni de provocare”.

Cea mai amplă operaţiune anti-corupţie din „era”

atotputernicului Erdogan Peste 5.000 de persoane au manifestat miercuri seară la Istanbul împotriva guvernului, poliţia intervenind în forţă pentru dispersarea demonstranţilor. Apelul la protest a fost lansat de mai multe partide şi organizaţii apropiate opoziţiei, manifestanţii au scandat sloganuri ostile prim-ministrului Erdogan care urma să anunţe mai târziu o remaniere guvernamentală.

„Corupţia este peste tot! Rezistenţa este peste tot!” au scandat ei. Forţele de ordine au recurs la gaze lacrimogene şi tunuri de apă pentru a împrăştia manifestaţia din cartierul Kadikoy, pe malul asiatic. Proteste au mai avut loc în cartierul Beşiktaş şi în oraşele Izmir şi Ankara. Apeluri circulau miercuri seară pe reţelele sociale din Turcia în vederea unei alte manifestaţii împotriva corupţiei şi a premierului Erdogan, prevăzută pentru această seară în Piaţa Taksim, centru al protestelor din iunie.

Scandalul în care este implicat guvernul Erdogan a izbucnit marţea trecută după o serie de descinderi în diferite cartiere din Ankara şi Istanbul şi au reţinut peste 50 de persoane, între care şi fiii a trei miniştri din cabinetul Erdogan, directorul general al băncii publice Halk Bankasi, oameni de afaceri şi aleşi ai partidului de guvernământ, suspectate de mită şi fraudă la licitaţii pentru contracte cu statul.

Demiteri în poliţie

Fiii miniştrilor turci ai afacerilor interne şi economiei au fost inculpaţi şi plasaţi în arest preventiv de către judecătorii unei instanţe din Istanbul. Magistraţii au decis, de asemenea, inculparea şi plasarea în arest a unui om de afaceri iraniano- azer, Reza Zerrab, suspectat că se afla în centrul unui vast trafic de aur către Iran, aflat sub embargo internaţional. În replică la operaţiunea de marţea trecută, guvernul turc a destituit ieri 14 comandanţi de poliţie, ridicând numărul total al ofiţerilor demişi în ultimele zile la peste 30, în ceea ce răzbate în spaţiul public drept o luptă crâncenă pentru putere la Ankara.

În prima sa reacţie, premierul turc a denunţat campania anti-corpuţie drept „o operaţiune murdară” îndreptată împotriva guvernului său. Fără a identifica un anume rival, Erdogan a dat de înţeles că forţe din exterior uneltesc împotriva ţării. Presa turcă a pus imediat operaţiunea anti-corupţie în contextul rivalităţii dintre Erdogan şi confreria musulmană Gulen, care poartă numele unui influent cleric sunit, refugiat în SUA.

Imamul moderat care trage sforile de peste Ocean

Atenţia presei internaţionale s-a întors brusc către imamul Fethullah Gulen (foto), cel spre care mulţi arată cu degetul în contextul actualelor tensiuni politice de la Ankara. Gulen, care promovează o agendă islamică moderată şi controlează numeroase afaceri şi instituţii media în Turcia, este un fost aliat al lui Erdogan, ambii unindu-şi eforturile împotriva elitei seculare.

Relaţiile dintre cei doi s-au răcit însă în ultima perioadă şi, pe măsură ce armata, garantul laicităţii statului turc, a fost adusă sub controlul guvernului, Gulen i-a reproşat lui Erdogan un comportament politic tot mai autoritar pe măsură ce premierul adoptă o agendă cu profunde accente islamiste. Lovitura de graţie dată alianţei dintre cei doi a fost decizia guvernului Erdogan de a închide şcolile private finanţate de mişcarea Gulen.

Faţa modernă a Islamului

Imamul, refugiat în SUA din 1999 după ce a fost acuzat că încearcă să pună bazele unui stat islamist, respinge acuzaţiile de implicare în operaţiunea vastă din Turcia. Conflictul cu Gulen riscă să divizeze partidul lui Erdogan întrucât mulţi membri ai formaţiunii sunt simpatizanţi ai imamului. Potrivit BBC, clericul exercită o influenţă considerabilă asupra justiţiei şi poliţiei turce, fapt ce ar justifica amploarea operaţiunii de marţi. Tocmai din acest motiv premierul a replicat destituind comandanţi ai poliţiei. De asemenea, disputa dintre cele două tabere riscă să afecteze însă economia turcă, în condiţiile în care Gulen controlează companii importante pe care Erdogan ar fi tentat să le ia, de asemenea, în vizor.”

Si iata un articol mai nou, 25 februarie 2014, din Romania Libera, tot despre situatia din Turcia:

„Erdogan şi fiul”, un scandal de 30 milioane euro

Se arata ca:

„Turcia este în fierbere după ce, luni seară, pe internet au fost difuzate convorbiri atribuite premierului Tayyip Erdogan şi fiului său, Bilal Erdogan, care au tăiat răsuflarea clasei politice şi internauţilor. Este pentru prima oară când Erdogan este direct şi personal pus în cauză într-o afacere de corupţie şi opoziţia i-a cerut ieri demisia. Cabinetul premierului denunţă „un scenariu imoral şi total fals”.
Miniştri destituiţi, ofiţeri de poliţie demişi, apropiaţi ai puterii ajunşi la închisoare. Turcia traversează cea mai gravă criză politică din ultimii zece ani de când a venit la putere premierul Recep Tayyip Erdogan. După fronda populară care a afectat ţara în vara trecută, a venit rândul scandalului financiar fără precedent care ameninţă guvernul turc. În decembrie, dezvăluirea unei operaţiuni anticorupţie conduse de justiţia turcă, devastatoare pentru elita islamo-conservatoare a ţării, a avut efectul unei bombe şi în marile oraşe din Turcia au avut loc manifestaţii care cereau demisia lui Erdogan,”sultanul” care doreşte să devină preşedintele statului.

AKP, partidul lui Erdogan, aflat la putere, a fost grav afectat, fii de miniştri, politicieni şi funcţionari apropiaţi ai partidului au fost arestaţi. Serios fragilizată de această criză, puterea islamo-conservatoare a declanşat o mare vânătoare de vrăjitoare şi Erdogan a demis şi mutat în alte oraşe sute de poliţişti şi ofiţeri de poliţie, procurori, reproşându-le „lipsa de competenţă” şi „abuzul de putere”. O nouă circulară obligă funcţionarii poliţiei să-şi informeze superiorii ierarhici înainte de a proceda la percheziţii şi arestări ordonate de justiţie.

Un mijloc pentru guvern de a controla poliţia. A doua soluţie pentru Erdogan a fost „teoria complotului” şi a „conspiraţiei la scară mare” contra guvernului său, folosită deja în timpul revoltelor din Istanbul din vară. De asemenea, a acuzat un „stat în stat” care ar fi la originea acestei „operaţiuni murdare”, destinată să îl afecteze. Fără a cita vreun nume, specialiştii au recunoscut în această acuzaţie puternica confrerie a imamului Fetullah Gulen, şeful spiritual al mişcării Hizmet, care trăieşte în SUA din 1999. Gulen a fost un aliat apropiat al lui Erdogan, iar mişcarea sa este suspectată că ar controla poliţia şi magistratura. În ultimele săptămâni, turcii au fost din nou furioşi de politica dictatorială a premierului lor şi au protestat vehement pe stradă după ce acesta a depus o lege care îngrădeşte internetul, lege adoptată rapid de Parlament.

30 milioane euro

Este lesne de înţeles efervescenţa care a urmat după difuzarea pe internet a unor conversaţii atribuite premierului şi fiului acestuia, Bilal, conversaţii legate direct de scandalul financiar uriaş izbucnit în decembrie. Înregistrarea difuzată pe internet dezvăluie mai multe convorbiri care au avut loc pe 17 decembrie 2013, ziua în care fiii a trei miniştri au fost puşi sub acuzare pentru corupţie şi deturnare de fonduri. O voce obosită, atribuită lui Recep Tayyip Erdogan, cere fiului său să rămână vigilent şi să se debaraseze rapid de banii lichizi, în sumă de 30 milioane euro. Apelurile s-au succedat până seara târziu, pentru a şti dacă operaţiunea a fost finalizată. Discuţiile aveau loc câteva ore după o operaţiune a poliţiei care vizase zeci de apropiaţi ai regimului.

Ascultarea telefonică, a cărei autenticitate nu a fost confirmată de o sursă independentă, a inflamat reţelele sociale şi a constrâns guvernul la o dezminţire imediată, pentru prima oară.

Presa turcă a precizat că Erdogan s-a întâlnit de urgenţă, luni seară, cu vicepremierul Besir Atalay, colegul său de la Interne, Ekfan Ala, şi şeful agenţiei turce de informaţii secrete (MIT), omul său de încredere, Hakan Fidan. Opoziţia, care denunţă de săptămâni corupţia regimului islamo-conservator al lui Erdogan, la putere din 2002, s-a reunit, de asemenea, în cursul nopţii şi a cerut plecarea „imediată” a prim-ministrului.

„Complot Gulen”

Totul a început când două cotidiene apropiate regimului Erdogan, Yeni Safak şi Star, au afirmat că telefoanele a numeroase personalităţi, printre care premierul şi şeful serviciilor secrete, au fost spionate din 2011 de magistraţi sub ordinele confreriei imamului Gulen. Unul din cei doi procurori acuzaţi în afacere au negat categoric că ar fi ordonat vreo ascultare.

„Nici o operaţiune ilegală nu a fost ordonată.” Media apropiată de Erdogan a precizat că existenţa ascultărilor a fost descoperită de procurorii recent numiţi de guvern pentru a controla direcţia anchetelor anticorupţie, la originea scandalului, după un val de epurări fără precedent în justiţie şi poliţie. Câteva ore după acuzaţiile lansate de guvern au apărut înregistrările convorbirilor dintre Erdogan şi fiul său Bilal. De câteva săptămâni, premierul turc nu încetează să acuze influenta organizaţie a lui Gulen, multă vreme aliatul său, că influenţează anchetele anticorupţie în curs în cadrul unui complot vizând destabilizarea sa înaintea alegerilor municipale din martie şi a celor prezidenţiale din august.

Pentru a ţine situaţia sub control, Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP), al lui Erdogan, a trecut la epurări fără precedent în poliţie şi justiţie şi a făcut să se voteze legi controversate care duc la controlul internetului şi întăresc influenţa puterii asupra justiţiei.

Un alt text controversat a fost depus pentru extinderea puterilor MIT, şi urmează a fi votat până la finele săptămânii.”

Lupta anticoruptie pare sa se mute si pe alte taramuri… Ati ghicit, in Ucraina. Iata ce ne spune Washington Post:

Ukrainian oligarch faces US corruption charge

Este vorba de omul de afaceri ucrainean Dmytro Firtash, 48 de ani, unul din cei mai influenti oligarhi, implicat in vanzari de gaze naturale rusesti spre Ucraina, intr-un volum de miliarde de $. Arestat la Viena, este acuzat in Illinois pentru o „conspiratie internationala de coruptie” („international corruption conspiracy”). Procurori au dat cateva detalii, dar au specificat faptul ca nu e nicio legatura intre actiunea legala si criza actuala din Ucraina. FBI-ul este pe urmele lui incepand din 2006!! Procurorii au mai aratat ca Guvernul US se gandeste sa-l extradeze… In articol se mai face referire la „cablul diplomatic trimis in 8 noiembrie 2008” si dat publicitatii de Wikileaks in care se arata legaturile lui Firtash cu crima organizata din Rusia, cu un anume Semyon Mogilevich…

Presa noastra a consemnat la randul sau:

Mediafax

Oligarhul ucrainean Dmitro Firtaş, un apropiat al clanului lui Ianukovici, ar fi fost arestat la Viena

Se arata ca:

Oligarhul ucrainean Dmitro Firtaş, un apropiat al clanului preşedintelui ucrainean demis Viktor Ianukovici, a fost arestat în noaptea de miercuri spre joi la Viena, a anunţat joi agenţia de presă austriacă APA.

Poliţia austriacă a anunţat, la rândul său, arestarea fără incidente a unui „cetăţean ucrainean Dmitro F. (48 de ani)” în cadrul unei anchete a FBI, poliţia federală americană.

Persoana arestată este suspectată de corupţie şi formarea unei organizaţii criminale, potrivit poliţiei austriece, care precizează că justiţia austriacă acţionează „în urma unei anchete mai vechi a FBI şi a unui mandat de arestare emis de un tribunal american”.

Dmitro Firtaş a fost plasat în detenţie într-o închisoare din vestul capitalei austriece.

Miliardarul ucrainean, un apropiat al lui Viktor Ianukovici, s-a distanţat de acesta la începutul mişcării de contestare de la Kiev din decembrie 2013.

Postul de televiziune Inter, pe care îl deţine, a decis să dea cuvântul manifestanţilor din Maidan, o situaţie inedită în ţară.

Oligarhii ucraineni apropiaţi de Viktor Ianukovici au fost ţinta sancţiunilor decise de Uniunea Europeană, care a îngheţat activele lui Ianukovici, ale fostului premier Mikola Azarov şi ale altor 16 foşti miniştri, oameni de afaceri şi oficiali din cadrul forţelor de ordine ucrainene.” (subl. mea)

De unde ar rezulta ca aceasta lupta anticoruptie, pe langa rostul sau de a proteja capitalul financiar, este dictata de diversele interese ale Marilor Puteri. Nu spun ca e bine sa avem coruptie in societate, dar sensul unei asemenea lupte nu este numai acesta… La mijloc e o lupta politica si geopolitica pentru Putere si de control al unor tari de catre Marile Puteri. Pe de alta parte, jocul este „condimentat” cu lupta pentru Putere din interiorul tarii respective, facandu-se impartirea pe grupe: „baieti buni” si „baieti rai”, iar acuzatiile sunt reciproce!

Dar interesant mai este si altceva: daca va veti uita pe harta cu indexul perceptiei asupra coruptiei, data de Transparency International, veti vedea ca majoritatea tarilor de pe planiglob (69% cu un scor sub 50, indicand o serioasa problema cu coruptia) sunt corupte intr-un grad destul de mare (daca este sa ne luam dupa culoare in cea mai mare parte a planiglobului e prezenta coruptia). Putine tari pot fi considerate curate si foarte curate, iar acestea sunt toate tari dezvoltate din punct de vedere economic. Uitati-va, va rog, la Africa: e toata corupta, un scor mai bun inregistrandu-se in Botswana. Pe continentul American, incepand de la Mexic si mergand spre Sud, cu putine exceptii, coruptia e puternic prezenta (exceptii, din cate vad, sunt Chile si Uruguay). In Europa, cu cat mergem spre Vest, cu atat coruptia este mai slaba. De unde reiese cu claritate regula de care vorbeam mai sus: acolo unde se manifesta dezvoltare economica, acolo si coruptia e la un nivel mai scazut. De unde ar putea rezulta ca dezvoltarea economica e prioritara daca dorim o reala combatere a coruptiei. Nu spun ca rezultatul prezentat de Tranparency International nu ar fi corect, dar fiind vorba de un indice de perceptie cred ca e  vorba si de o anumita subiectivitate in astfel de rezultate si clasamente. Totusi, el cauta sa indice cat se poate de bine o anumita realitate existenta azi in lume. Din experienta romaneasca se desprinde concluzia ca toata aceasta lupta anticoruptie a fost departe de a fi un succes. Dimpotriva! Pe de alta parte, nu s-a vazut o crestere economica semnificativa de pe urma acestei lupte. Interesant este ce se specifica in raportul depus in Senatul francez:

„Dificila absorbţie a fondurilor europene ilustrează dificultăţile cu care se confruntă Bulgaria şi România şi reamintesc că, în reconstruirea unui stat, totul merge mână în mână: pentru că nu s-a încheiat reforma statului de drept şi mecanismele administrative şi judiciare nu sunt fiabile, fondurile sunt prost absorbite, iar fondurile fiind prost absorbite, nu produc efectele aşteptate.”(subl. mea)

Numai ca aceasta dificultate este data si de faptul ca, din pacate, in Romania nu avem un sector privat puternic dezvoltat, iar cel de stat inregistreaza pierderi (celebrele „gauri negre”) uriase! Chestiunea nu sta numai in mecanismele administrative si judiciare. Tocmai din aceasta cauza – un sector privat slab si un sector de stat neperformant – tranzitia nu s-a incheiat.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

martie 17, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

24

Iata ca a trecut aproape un sfert de secol de la Revolutia din Decembrie ’89… Ce am putea spune acum? Fara indoiala Revolutia a insemnat un moment important si luminos in Istoria poporului roman, cand dupa decenii de dictatura acesta si-a castigat, prin sange, libertatea. Cu toate aceste lucruri, fara indoiala pozitive, Revolutia a fost umbrita de cel putin doua aspecte majore:

English: Photo during the Romanian Revolution ...

English: Photo during the Romanian Revolution of 1989 in Bucharest (Photo credit: Wikipedia)

1. Nu stim nici pana azi adevarul complet despre tot ce s-a intamplat atunci. Acest lucru a umbrit Revolutia si cuceririle acesteia inca de la inceputurile sale. Nu stim foarte exact nici cine a tras, iar ceea ce stim e putin. Nici pana azi nu s-a dezlegat misterul teroristilor etc.

2. Al doilea aspect care umbreste Revolutia este nivelul de trai, la cote joase in Romania. Si spun acest lucru pentru ca Revolutia s-a realizat si pentru cresterea nivelului de trai al populatiei, pentru a scapa de conditiile ce incepusera sa fie mizere in ultimii ani, cu Ceausescu. Din pacate constatam acum o deteriorare destul de abrupta a situatiei, determinata si de criza economica prin care trecem.

Le Figaro

Pauvreté : 1/4 des Européens menacés

Se arata ca:

„Près du quart des Européens, soit 124,5 millions de personnes, étaient menacées de pauvreté ou d’exclusion sociale en 2012, selon des chiffres publiées jeudi par l’office européen de statistiques Eurostat. La tendance est à la hausse puisque 24,8% des Européens étaient concernées en 2012 contre 24,3% en 2011 et 23,7% en 2008. La réduction du nombre de personnes confrontées au risque de pauvreté ou d’exclusion est l’un des objectifs clés de la stratégie „Europe 2020″ de l’Union européenne.

En Bulgarie, c’est presque une personne sur deux (49%) qui était menacée de pauvreté ou d’exclusion en 2012. La proportion est également particulièrement élevée en Roumanie (42%), en Estonie (37%) et en Grèce (35%). A l’inverse, seuls 15% des habitants de la République Tchèque étaient à risque, 17% en Finlande, 18% en Suède et au Luxembourg. En France, la proportion était de 19%. Les personnes entrant dans cette catégorie sont confrontées à au moins une des situations suivantes: elles font face à un risque de pauvreté monétaire, sont en situation de privation matérielle sévère ou vivent dans des ménages à très faible intensité de travail.

En Europe, 17% de la population était menacée de pauvreté monétaire en 2012. Les taux les plus élevés se situaient en Grèce et en Roumanie (23% chacun), les plus bas en République Tchèque et au Danemark (10% chacun). Eurostat rappelle que le risque de pauvreté est une mesure relative, et que le seuil de pauvreté varie considérablement d’un Etat à un autre.
Dans l’UE, 10% des habitants étaient par ailleurs en situation de privation matérielle sévère, c’est-à-dire que leurs conditions de vie étaient limitées par un manque de ressources. Cela se traduit par exemple par l’impossibilité de payer ses factures, de chauffer son logement ou de prendre une semaine de vacances en-dehors de son domicile. Les pourcentages les plus élevés étaient observé en Bulgarie (44%) et en Roumanie (30%), les plus faibles au Luxembourg et en Suède (1% chacun).

Enfin, 10% des Européens vivaient en 2012 dans des ménages à très faible intensité de travail, c’est-à-dire où les adultes avaient utilisé moins de 20% de leur potentiel de travail au cours de l’année. Les plus fortes proportions concernaient la Croatie (16%), l’Espagne, la Grèce et la Belgique (14% chacune). Les plus faibles ont été observées au Luxembourg et à Chypre (6% chacun).”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Articolul arata ca aproape un sfert din europeni – 124,5 milioane persoane –  sunt amenintati de saracie, si tendinta este de crestere… Criza nu e numai la noi, e adevarat, dar la noi procentele celor amenintati de saracie si excludere sociala sunt mult mai mari decat la altii… Observati: 42% dintre romani sunt in situatia de a fi amenintati de saracie si excludere sociala, fata de numai 15% in Republica Ceha. In Franta procentul este de 19% (destul de ridicat, trebuie sa recunoastem…). In Bulgaria rata este de 49%.

English: Mircea Diaconu speaking to the crowd ...

English: Mircea Diaconu speaking to the crowd in Bucharest, at the 1989 revolution in Romania (Photo credit: Wikipedia)

17% din populatia Europei a fost amenintata de saracie monetara in 2012. Rata cea mai ridicata a fost in Romania si Grecia (23% fiecare) si cea mai scazuta in Republica Ceha si Danemarca (10% fiecare).

10% din cetatenii UE se afla in situatia de privatiuni materiale severe!! Adica de conditii de viata limitate de lipsa de resurse. Spre exemplu: imposibilitatea de plata a facturilor, de a-si incalzi locuinta, de a face o vacanta in afara domiciliului. Procentajele cele mai mari se observa in Bulgaria (44%) si Romania (30%), cele mai slabe in Suedia si Luxembourg (1% fiecare).

English: Petre Roman speaking to the crowd in ...

English: Petre Roman speaking to the crowd in Bucharest during the Romanian Revolution of 1989 (Photo credit: Wikipedia)

10% din europeni au trait, in 2012, in gospodarii cu o foarte slaba intensitate a lucrului. E vorba de adulti care utilizeaza mai putin de 20% din potentialul lor de lucru in timpul anului. Proportiile cele mai mari sunt concentrate in Croatia (16%), Spania, Grecia si Belgia (14% fiecare). Cele mai slabe sunt observate in Luxembourg si Cipru (6% fiecare).

Din pacate acest aspect este si punctul slab al Uniunii Europene, care nu mai poate sa convinga pe cetatenii europeni ca este capabila sa le mai ofere prosperitate. Drept consecinta euroscepticismul e in crestere. Din aceasta statistica, prezentata de Le Figaro, se observa cu destula claritate, zic eu, de ce Romania si Bulgaria nu sunt primite in Spatiul Schengen: ratele mari ale saraciei!!  Din cauza asta si teama statelor din Schengen de un urias val migrator dinspre Romania si Bulgaria. Dar de ce oare? Nu cumva se stie ca va urma o inrautatire si mai mare a conditiilor de viata, care ar putea genera o astfel de emigratie uriasa? Care, desigur, ar crea probleme in tarile de destinatie, care nu o duc nici ele prea bine…

English: Tanks and Miliţia on the Magheru Boul...

English: Tanks and Miliţia on the Magheru Boulevard in Bucharest, during the Romanian Revolution of 1989 (Photo credit: Wikipedia)

Aceste doua aspecte nu s-au putut rezolva pozitiv pana acum. Criza economica a agravat aspectul nr.2., de care vorbeam. Partea cea mai proasta este ca nu se intrevede ceva spre bine, acea luminita de la capatul tunelului, despre care s-a tot vorbit si se vorbeste in continuare.

Dar sa ne reamintim de spiritul acelor extraordinare momente de libertate:

Si sa se auda aceste cantece peste Prut si chiar si dincolo de Nistru!! 🙂

decembrie 22, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Cum se explica urmatorul lucru…?

Iata un editorial foarte interesant semnat de Paul Krugman pe blogul sau din The New York Times:

Ideological Ratings

Se arata ca:

„So S&P has downgraded France. What does this tell us?

The answer is, not much about France. It can’t be overemphasized that the rating agencies have no, repeat no, special information about national solvency — especially for big countries like France. Does S&P have inside knowledge of the state of French finances? No. Does it have a better macroeconomic model than, say, the IMF — or for that matter just about any one of the men and women sitting in this IMF conference room with me? You have to be kidding.

So what’s this about? I think it’s useful to compare IMF projections for France with those for another country that has been getting nice words from the raters lately, the UK. The charts below are from the WEO database — real numbers through 2012, IMF projections up to 2018.

First, real GDP per capita:

So France has done better than the UK so far, and the IMF expects that advantage to persist.

Next, debt relative to GDP:

France is slightly less indebted, and the IMF expects this difference to widen a bit.

So why is France getting downgraded? Because, S&P says, it hasn’t carried out the reforms that will enhance its medium-term growth prospects. What does that mean?

OK, another dirty little secret. What do we know — really know — about which economic reforms will generate growth, and how much growth they’ll generate? The answer is, not much! People at places like the European Commission talk with great confidence about structural reform and the wonderful things it does, but there’s very little clear evidence to support that confidence. Does anyone really know that Hollande’s policies will mean growth that is x.x percent — or more likely, 0.x percent — slower than it would be if Olli Rehn were put in control? No.

So, again, where is this coming from?

I’m sorry, but I think that when S&P complains about lack of reform, it’s actually complaining that Hollande is raising, not cutting taxes on the wealthy, and in general isn’t free-market enough to satisfy the Davos set. Remember that a couple of months ago Olli Rehn dismissed France’s fiscal restraint — which has actually been exemplary — because the French, unacceptably, are raising taxes rather than slashing the safety net.

So just as the austerity drive isn’t really about fiscal responsibility, the push for “structural reform” isn’t really about growth; in both cases, it’s mainly about dismantling the welfare state.

S&P may not be participating in this game in a fully conscious way; when you move in those circles, things that in fact nobody knows become part of what everyone knows. But don’t take this downgrade as a demonstration that something is really rotten in the state of France. It’s much more about ideology than about defensible economic analysis.”

Despre ce este vorba? S&P a retrogradat Franta din cauza refuzului acestei tari de a lua celebrele de acuma masuri de „reforme structurale”, pentru ca nu si-a „intensificat” perspectivele de crestere pe termen mediu. Krugman afirma ca, la ora actuala, nu stim prea multe despre „reformele” care ar putea genera cestere economica. Care ar fi acelea, stiintific vorbind? Pentru ca in articol se arata un paradox: Franta este retrogradata de catre S&P dar, cu toate acestea, macroeconomic vorbind – luandu-ne cel putin dupa ce ne spun cifrele – aceasta tara sta mult mai bine decat UK. Cele doua grafice arata, bazandu-se de datele puse la dispozitie de catre FMI, ca, luand anul 2007 ca an de referinta (100%), PIB-ul Frantei pe locuitor s-a situat peste cel al Regatului Unit (primul grafic) si datoria (ca procent din PIB) este in scadere in Franta fata de UK, Franta fiind mai putin indatorata, desi situatia, cel putin intre 2007-2011(12), a stat invers. Concluzia pe care care o trage Dl. Krugman este ca aceste rating-uri sunt ideologice, sustinand teoria austeritatii si nu welfare state-ul…

Interesant este urmatorul lucru: sa vedem cum a evoluat din 2007 somajul in cele doua tari – aici, din World Economic Outlook Database, October 2013. In primul rand cred ca este necesar sa precizam ca e vorba de doua tari comparabile ca numar de locuitori!! Vom constata ca somajul (ca procent din forta totala de munca) este mai scazut in UK decat in Franta!! Sub guvernarea socialista somajul merge in Franta spre 11% in vreme ce in UK somajul are tendinta de scadere, de la 8,020% in 2012 la 7,743 in 2013 si, previziunea FMI pe 2014, 7,528%.

Si atunci cum se explica fenomenul asta?

Sub guvernarea socialista din Franta nu numai ca nu s-au creat locuri de munca, dar s-au mai si dat afara oameni, crescand somajul. Prin asta sa se explice oare cresterea economica a Frantei, superioara celei din Regatul Unit? Pe de alta parte unde e mai bine: in Franta, unde ratele somajului sunt foarte ridicate, sau in UK, unde nu este asa? Nu mai vorbesc de scaderea in popularitate a lui Hollande si a socialistilor… Lasand la o parte aspectul politic, cum se explica fenomenul? Sau trebuie sa privim problema strict din punct de vedere al productivitatii muncii? Cu alte cuvinte, vreau sa spun, in Franta este o productivitate a muncii mai ridicata decat in UK, lucru ce nu are legatura neaparat cu nivelul somajului. Este, oare, asa?

Va propun sa cititi un interesant articol pe aceeasi tema din The Guardian:

François Hollande’s shaky credibility takes another hit with credit-rating cut

Se arata, printre altele, ca:

„France’s second credit-rating downgrade by Standard & Poor’s in less than two years is as damaging politically for the socialist François Hollande as it was for his rightwing predecessor Nicolas Sarkozy, who lost the election shortly after France lost its AAA rating in January 2012.

S&P directly attacked Hollande’s economic policy, questioning the socialist government’s capacity to repair Paris’s stuttering economic motor. It said the problem with France was that the government’s tentative reforms were not enough to lift growth in the eurozone’s second largest economy.

Hollande, recently found to be the most unpopular French president on record in a poll by BVA, was already struggling to sell his economic measures to the nation. „The recovery is here,” Hollande declared in August after a small rebound in growth following months of stagnation. But real, sustained growth is expected to be slow in returning.

While the government highlights reforms such as injecting more flexibility into the rigid labour market, policies for companies to boost competitiveness and pensions reform, surveys show the electorate is baffled by policy muddles and tax U-turns. Voters are also alarmed by record levels of unemployment and nightly TV news bulletins about factory closures.

The worst of this has come in Brittany in recent weeks. The socialist stronghold, which voted resoundingly for Hollande last year, has now come to symbolise a popular revolt against his economic approach and tax policy.

Brittany is the heartland of France’s pork and poultry sectors, which have seen major factory closures. Hard-pressed farmers, fishermen and food industry workers have joined forces to don red bonnets – symbol of a local 17th century tax revolt – and focused their rage on a new eco-tax on lorries thought up under Sarkozy but due to be implemented by Hollande. The tax was duly suspended by a jittery government – its second tax climbdown in a week after it scrapped plans to raise taxes on some savings products amid a public outcry. This month, it also scrapped a new corporate tax that had infuriated business leaders.

Hollande’s government is struggling to bring down the public deficit without killing the fragile economic recovery. He has promised to cut state spending without swinging the axe against France’s vast public sector and welfare state. He has also promised to improve competitiveness and, most significantly, has vowed to tackle rising unemployment, bringing down levels before the end of this year. All of these have caused economists to cough and splutter about impossible promises.

Unemployment is now at 11%, 3.29m people, a historic high. Hollande has staked his credibility on his promise to halt the rising curve of joblessness by end of this year. But without strong growth, he can only rely on measures such as state-assisted job contracts for the young, which are taking a long time to have an effect.

S&P warned that with joblessness likely to stay high, Hollande will have a difficult job getting more reforms past a distrustful electorate. Hollande’s critics say structural reform has not gone nearly deep enough, fearing that one and a half years into a five-year mandate and faced with a tax revolt and tricky municipal elections next spring‚ further reforms will be put on hold. The government is experiencing a growing backlash from voters and businesses after it imposed €30bn in tax hikes this year, seeking to honour a promise to its EU partners to bring its budget deficit below the bloc’s target ceiling of 3% next year‚ a target it is still struggling to meet, later than promised. But it is not just the rich who are complaining about taxes, lower-income households also feel they are being targeted. Consumer-spending is low.

Jean-Marc Ayrault, France’s prime minister, told the regional press last month: „You can’t redress in one and a half years, a country that has been degraded for ten years,” a direct jibe at the rightwing governments before him.

The government said S&P had failed to take into account key reforms, such as pensions, and attacked what the finance minister called the ratings agency’s „inaccurate criticisms” of the French economy. Hollande has insisted he won’t be changing tack on the economy because of S&P’s report. But the downgrade leaves him under even more pressure to do more to sell and explain his economic policy to the public on both the left and right.”

De observat ca si in acest articol se vorbeste de somajul foarte ridicat in Franta, 11%, care inseamna 3,29 milioane de oameni, un maxim istoric. Aspectul politic e usor de inteles: se incearca sa se loveasca in guvernul socialist de la Paris prin aceasta retrogradare a rating-ului… Aspectul economic ridica multe probleme. Pentru ca nu e foarte clar, spre exemplu, de ce alte tari, care inteleg ca fac reforme, nu au si cresteri economice, sau daca le au sunt foarte mici. Cum, repet, nu e deloc clar de ce intr-o tara care, comparativ cu o alta, are o crestere economica mai mare si o tendinta de scadere a datoriei, somajul este mai mare…

Update

Iata ce spune Dl. Krugman referitor la problema somajului in Franta:

More Notes On France-Bashing

Se arata ca:

„First things first: France has problems. Unemployment is high, especially among young people, many small businesses are struggling, the population is aging (although not nearly as much as in many other countries, Germany very much included.)

By just about any measure I can find, however, France looks not too bad by European standards. GDP has recovered roughly to pre-crisis levels; the budget deficit is fairly small and the medium-term debt outlook not at all scary; the long-term budget outlook is actually pretty good compared with its neighbors, thanks to a higher birth rate.

Yet the country is the subject of vituperative, over-the-top commentary. Here’s The Economist, a year ago, declaring France “The time bomb at the heart of Europe”. Here’s CNN declaring that France is in “free fall”.

That CNN piece actually offers a few specifics. It argues that France faces a “yawning competitiveness gap” due to rising labor costs. Hmm. Here’s what I get from European Commission numbers, comparing France with the euro area as a whole:

European Commission

There’s a bit of deterioration there, I guess — but it’s more yawn-inspiring than yawning.

CNN also declares,

France’s decline is best illustrated by the rapid deterioration in its foreign trade. In 1999, France sold around 7% of the world’s exports. Today, the figure is just over 3%, and falling fast.

Hmm.Just about every advanced country, the United States very much included, has a declining share of world exports (Germany is an exception); this New York Fed research paper notes that this decline is more or less in line with the declining share of advanced economies in world GDP as emerging nations rise, and it portrays France as more or less typical.

Again, the point is not that France is problem-free; the question is why this only moderately troubled nation attracts rating downgrades and so much apocalyptic rhetoric.

And the answer just has to be politics. France’s sin isn’t excessive debt, especially poor growth, lousy productivity (it has more or less matched Germany since 2000), poor job growth (ditto), or anything like that. Its sin is that of balancing its budget by raising taxes instead of slashing benefits. There’s no evidence that this is a disastrous policy — and in fact bond markets don’t seem concerned — but who needs evidence?”

Recunoaste faptul ca Franta are probleme, in primul rand somajul ridicat, in special in randul tinerilor, multe din micile afaceri se zbat, populatia imbatranita (nu atat de mult ca alte tari, Germania fiind „foarte inclusa” in aceasta categorie). Totusi, considera ca dupa „standarderele europene” Franta nu arata deloc rau… (interesant, dupa „standardele europene” 😀 ). PIB-ul si-a revenit la nivelul pre-criza, deficitul bugetar este mic, datoria pe termen mediu nu e ceva care sa te sperie. In ceea ce priveste datoria pe termen lung sta destul de bine comparativ cu vecinii, datorita ratelor mari ale nasterilor. Considera deplasat ce a afirmat in urma cu un an The Economist – „Bomba cu ceas din inima Europei” sau CNN, ca Franta ar fi „in cadere libera”. Nu e de acord cu ceea ce declara CNN cu privire la marirea costurilor cu forta de munca in Franta, si anume ca „se casca un decalaj de competitivitate”, argumentand prin costurile unitare cu forta de munca (v. graficul) aratand ca decalajul fata de Zona Euro nu este asa de mare. Referitor la ceea ce declara CNN, „rapida deteriorare a comertului exterior”, Krugman spune ca fenomenul de declin al cotei din totalul exporturilor pe plan mondial se manifesta in fiecare economie avansata, foarte mult in United States, Germania fiind exceptia. Spune ca doar tarile cu probleme moderate atrag retrogradari ale ratingurilor si retorici apocaliptice. Afirma ca raspunsul nu poate fi decat unul politic. Spune ca „pacatul” Frantei nu este debitul excesiv, in special cresterea slaba, sau o productivitate slaba (din punctul de vedere al productivitatii comparandu-se mai mult sau mai putin cu Germania, incepand din anul 2000), o crestere slaba in privinta locurilor de munca. Spune ca „pacatul” ei este ca doreste sa-si echilibreze balanta bugetara prin marirea taxelor in loc sa taie beneficiile. Spune ca nu este o evidenta ca aceasta ar fi o politica dezastruoasa – pietele bondurilor nu par a fi ingrijorate – „dar cine are nevoie de evidente?”.

Un alt articol interesant despre Franta este acesta:

Non-Crisis France

Iata ce arata:

„A few people have asked a pretty good question, albeit in fairly belligerent tones: How can I say that France isn’t doing too badly, when I also say that the euro has been such a problem?

The answer lies in the nature of the euro problem; France is not Spain.

What happened when the euro was created was a flood of capital out of the core, mainly Germany, to the periphery, especially Spain. The counterpart of this move was the emergence of huge current account surpluses in the core, huge deficits in the periphery. The problem now is that correcting these imbalances is very hard given a common currency. Here’s the usual picture — but this time with France added:

France, which didn’t get a big, unjustified confidence boost from the euro, wasn’t part of this process — it was neither a big lender nor a large borrower. So it doesn’t have the peripheral adjustment problem.

You can also look at inflation:

The first decade of the euro left Spain very overvalued, Germany very undervalued. France was in between, so there was no big news either way.

To use the jargon, the euro area suffered from very large asymmetric shocks — but France, which roughly tracked the euro average, wasn’t subject to these shocks.

So again, why the downgrade?

In 2011-2012 markets turned on France, for a while. But this was a liquidity issue, not a real concern about solvency, and it went away when the ECB signaled that it was willing to do its job as lender of last resort:

Spread between French and German 10-year bond yields. Spread between French and German 10-year bond yields.

Oh, and here was the massive action after S&P’s announcement:

Bloomberg News

Seven whole basis points!

So I stand by my assessment: S&P wasn’t really assessing French default risk, it was slapping the French on the wrist for not being sufficiently committed to dismantling the welfare state.”

Explicatia pe care o da Krugman pentru retrogradarea Frantei de catre S&P este ca Franta nu a facut suficient pentru „demantelarea welfare state”… El arata ca Franta nu se gaseste in situatia grea in care se gasesc tarile de la periferia UE (spre ex. Spania). Franta nici nu a dat foarte mult cu imprumut si nici nu a facut imprumuturi mari, de aceea nu are problemele de ajustare pe care le are periferia. Franta este undeva pe la mijloc intre Spania si Germania atat in privinta contului curent cat si in privinta inflatiei. Spune ca Zona Euro a suferit niste „socuri asimetrice”, dar Franta nu a fost subiectul unor asemenea socuri.

De acord, dar asta nu inseamna ca in Franta s-a imbunatatit mediul de afaceri. Pe de alta parte recunoaste ca micile afaceri „se zbat”. N-as crede ca din cauza imbatranirii populatiei… Pe de alta parte, chiar daca dupa „standardele europene Franta nu arata chiar asa de rau” ( 😀 ), cum s-ar putea rezolva problema somajului, atat de ridicat in aceasta tara? Daca ne uitam pe datele puse la dispozitie de catre FRED somajul a crescut puternic din 2008 incoace… De vazut si acest tabel si facut o comparatie cu ce rate ale somajului erau in 1970…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 9, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 115 comentarii

Hai sa te fac un spionaj!

Din ciclul: „Dormi linistit, Obama spioneaza pentru tine!”

Stirile Yahoo

Scandalul interceptărilor. SUA ar fi interceptat o sută de milioane de apeluri din Spania și Italia

Se arata ca:

English: Barack Obama delivers a speech at the...

English: Barack Obama delivers a speech at the University of Southern California (Video of the speech) (Photo credit: Wikipedia)

„Scandalul spionajului american în Europa ia amploare. Peste o sută de milioane de convorbiri telefonice din Spania şi din Italia au fost interceptate de Agenţia Naţională de Securitate a Statelor Unite, într-o singură lună. Dezvăluirile au fost făcute de presa din cele două ţări, pe baza documentelor divulgate de fostul colaborator al Agenţiei, Edward Snowden. Ministrul spaniol de externe l-a convocat pe ambasadorul Statelor Unite la Madrid, pentru a da explicaţii.

După Franța și Germania, scandalul spionajului american se extinde în Italia și în Spania. Potrivit El Mundo, 60 de milioane de convorbiri telefonice ale cetățenilor spanioli au fost interceptate de Agenția Națională de Securitate, în perioada 10 decembrie 2012 – 8 ianuarie 2013. În aceeași perioadă, în Italia, au fost urmărite peste 40 de milioane de apeluri.

Wall Street Journal scrie că Statele Unite ar fi scos de sub ascultare convorbirile cancelarului germanîn urma unui raport intern, comandat în urmă cu câteva luni de președintele Barack Obama. Această ultimă dezvăluire contrazice informațiile apărute în Bild am Zontag, potrivit cărora liderul de la Casa Albă știa din 2010 că Angela Merkel este ascultată de Agenția Națională de Securitate și nu a oprit interceptarea. Responsabili din cadrul agenției au negat public că ar fi existat o consultare între directorul NSA și președintele Barack Obama pe tema interceptărilor.

„Nu e vorba de o afacere de spionaj, cât este vorba de contraspionaj. Adică aliatul, SUA, vrea să fie sigur de loialitatea și sinceritatea aliatului german Merkel. Angela Merkel, care vine dintr-o zonă contaminată, ca să zic așa, de sovietici din Germania de Est, e în mod firesc sub observația contraspionajului american”, crede Hari Bucur Marcu, expert în securitate națională.

Germania va trimite în Statele Unite o delegație formată din membri ai serviciilor secrete pentru a face lumină în acest caz de spionaj. Oficialii de la Berlin încearcă să afle și dacă întreaga operațiune de interceptare s-a făcut prin intermediul ambasadei americane din capitala Germaniei.”

Mediafax

Parlamentul European cere suspendarea acordului UE-SUA privind datele bancare, pe fondul acuzaţiilor de spionaj

Se arata ca:

Parlamentul European a cerut miercuri Comisiei Europene suspendarea unui acord între Uniunea Europeană şi Statele Unite privind transferul datelor bancare, ca reacţie la dezvăluirile privind activităţile de spionaj ale Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA).

Acordul vizat, numit TFTP şi semnat în 2010, se referă la monitorizarea activităţilor de finanţare a terorismului. Documentul prevede transferul datelor financiare ale UE în Statele Unite, cu condiţia ca datele să fie utilizate pentru combaterea terorismului.

Însă, conform informaţiilor oferite de fostul consultant informatic Edward Snowden, NSA ar fi supravegheat reţeaua Swift depăşind aceste limite.

Într-o rezoluţie adoptată miercuri cu majoritate simplă (280 de voturi pentru, 254 împotrivă şi 20 de abţineri), eurodeputaţii au cerut Comisiei Europene să suspende acordul şi să declanşeze o investigaţie pentru activităţi de spionaj.”

NSA, suspectată de spionaj prin intermediul operatorului belgian Belgacom

Se arata ca:

Operatorul belgian de telefonie Belgacom a anunţat luni că sistemul său informatic a fost victima unei „intruziuni” care, potrivit unui cotidian belgian, ar fi fost efectuată de către NSA cu scopul interceptării comunicaţiilor în Africa şi Orientul Mijlociu.

Belgacom a depus o plângere, pe 19 iulie, pentru „acces neautorizat” la sistemul său informatic intern, a anunţat, pe de altă parte, parchetul federal belgian.

„Ancheta arată că piratarea a fost posibilă doar prin angajarea unor mijloace financiare şi logistice importante de către instruşi. Acest lucru, dar şi complexitatea tehnicii de piratare (între altele utilizarea de programe de tip malware specifice şi tehnici de criptare avansate) şi amploarea acesteia, orientează investigatorii pe pista unei operaţiuni internaţionale de spionaj de stat”, a precizat parchetul.

„Pe baza informaţiilor de care dispunem în prezent, obiectul piratării pare mai degrabă să fie colectarea de informaţii strategice, ci nu comiterea unor acţiuni de sabotaj, cauzarea unor pagube economice sau altele. Continuarea anchetei va arăta dacă aceste prime constatări pot fi confirmate”, a adăugat acesta.

Guvernul belgian a anunţat imediat, într-un comunicat, că dacă va fi confirmată „implicarea la nivel înalt a unei ţări”, va „întreprinde demersuri adecvate”, fără să citeze, însă, Statele Unite sau alte ţări.

Belgacom, care este controlată de statul belgian, confirmă că a găsit „urme ale unei intruziuni în sistemul informatic intern al companiei” şi precizează că a depus o plângere împotriva unui autor necunoscut.

Este vorba despre o operaţiune a Agenţiei Naţionale americane pentru Securitate (NSA) care dura cel puţin din 2011, a dat asigurări ziarul de limbă olandeză De Standaard, fără să îşi dezvăluie sursele.

Potrivit cotidianului, Agenţia americană, ale cărei activităţi de spionaj la scară mare au fost dezvăluite de fostul agent Edward Snowden, era interesată în special de una dintre filialele grupului belgian – Belgacom International Carrier Services (BICS).

Deţinută de către Belgacom, Swisscom şi compania sud-africană MTN, BICS este un actor major în cadrul transferurilor de date vocale, SMS-urilor sau traficului de date pe Internet între operatori de telefonie mobilă sau fixă în întreaga lume, dar în special în Africa şi Orientul Mijlociu.

„Au fost înregistrate în principal comunicaţii cu numere din ţări ca Yemen, Siria sau alte state considerate cu probleme de către Statele Unite”, scrie De Standaard.”

Franţa consideră „inacceptabile” activităţile americane de spionaj

Se arata ca:

Ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, i-a transmis secretarului de Stat american, John Kerry, că activităţile americane de spionare a ţărilor aliate sunt „inacceptabile”.

„I-am spus lui John Kerry ceea ce preşedintele François Hollande i-a spus lui Barack Obama: spionajul la scară largă practicat de americani în ţările aliate este inacceptabil”, a spus Fabius la Londra.

Preşedinţia Statelor Unite a minimizat noua controversă apărută după dezvăluiri despre amploarea activităţilor de spionaj americane în Franţa, explicând că Washingtonul primeşte informaţii din străinătate „aşa cum fac toate ţările”. „Nu vom comenta public toate presupusele activităţi de spionaj şi am spus clar că Statele Unite primesc informaţii din străinătate aşa cum fac toate ţările”, a explicat purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei SUA, Caitlin Hayden.

„Aşa cum preşedintele Barack Obama a declarat în discursul la Adunarea Generală a ONU, am început să trecem în revistă modul în care obţinem informaţii, pentru a ajunge la un echilibru între preocupările legitime privind siguranţa cetăţenilor noştri, cea a aliaţilor şi preocupările privind protejarea vieţii private”, a explicat Hayden.

Potrivit ziarului Le Monde, Agenţia americană pentru Securitatea Naţională (NSA) a efectuat 70,3 milioane de acţiuni de interceptare a datelor telefonice din Franţa în perioada decembrie 2012 – ianuarie 2013. Site-ul ziarului Le Monde a citat documente oferite de fostul consultant NSA Edward Snowden, aflat în prezent în Rusia. În acest context, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, l-a convocat „imediat” pe ambasadorul Statelor Unite la Paris pentru a oferi explicaţii.”

Romania Libera

SPIONAJUL SUA: Casa Albă refuză să comenteze interceptarea telefonului Angelei Merkel

Se arata ca:

„Casa Albă a refuzat să comenteze dacă serviciile secrete americane au interceptat în trecut convorbirile telefonice ale cancelarului Germaniei, Angela Merkel.

Purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei SUA, Jay Carney, a declarat că nu va comenta „acuzaţiile specifice care au fost făcute”, transmite Mediafax.

Miercuri, Carney afirmase că „Statele Unite nu monitorizează şi nu vor monitoriza comunicaţiile cancelarului german”, o formulare care nu exclude astfel de activităţi în trecut.

Carney a menţinut joi această formulare. „Nu am nimic în plus de spus. Vom analiza modul în care colectăm datele prin serviciile de informaţii pentru a ajunge la un echilibru între preocupările în materie de securitate ale cetăţenilor americani şi ale aliaţilor şi preocupările privind protejarea vieţii private”, a explicat oficialul american.

Citeşte şi: SPIONAJUL SUA: Schulz cere suspendarea negocierilor UE-SUA privind acordul de liber-schimb

„Aşteptăm să se facă lumină, în mod total şi sincer” în acest caz, a declarat Westerwelle, după convocarea ambasadorului american din Berlin.

„Interceptarea conversaţiilor partenerilor apropiaţi este inacceptabilă. Suntem şocaţi. Oamenii care au încredere între ei nu îşi interceptează unii altora conversaţiile. Dacă se întâmplă acest lucru este afectată prietenia”, a continuat şeful diplomaţiei germane.

Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a cerut, cu ocazia summitului Consiliului European,suspendarea negocierilor între UE şi SUA pentru acordul de liber-schimb, în contextul acuzaţiilor privind spionajul practicat de serviciile secrete americane. „Cred că trebuie să suspendăm acum negocierile” pe tema acordului de liber-schimb, a declarat, conform agenţiei ANSA, Martin Schulz la începerea reuniunii Consiliului European. „Există anumite standarde şi criterii care trebuie respectate, altfel nu are sens să mai discutăm unii cu alţii”, a adăugat Schultz.

Summitul Consiliului European a început joi, la Bruxelles, fiind dominat de scandalul declanşat de amploarea activităţilor de spionaj ale serviciilor secrete americane. Cu ocazia venirii la summitul Consiliului European, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, al cărei telefon mobil probabil a fost monitorizat de Statele Unite, a declarat că „spionajul între prieteni nu se face”.

„Avem nevoie de încredere între parteneri, iar această încredere trebuie restabilită. Această situaţie cu supravegherea vizează toţi cetăţenii”, a spus Merkel.

„Nu putem accepta în niciun caz acest spionaj sistematic, va trebui să luăm măsuri”, a declarat, la rândul său, premierul Belgiei, Elio du Rupo.

Biroul cancelarului german a comunicat miercuri că există informaţii că telefonul mobil al Angelei Merkel a fost interceptat de serviciile secrete americane. În acest context, cancelarul german l-a sunat miercuri pe preşedintele SUA, Barack Obama, pentru a cere clarificări. „Cancelarul i-a transmis preşedintelui Obama că, dacă informaţiile se vor confirma, această situaţie este total inacceptabilă”, a declarat purtătorul de cuvânt al cancelarului german.

Zilele trecute, presa a dezvăluit activităţi intense ale Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA) de interceptare a telefoanelor cetăţenilor francezi, Parisul catalogând acţiunile drept „inacceptabile”. În august, presa a dezvăluit activităţi de spionaj ale serviciilor secrete americane care vizau oficiali UE şi din ţări europene, inclusiv germani.”

SPIONAJUL SUA: Schulz cere suspendarea negocierilor UE-SUA privind acordul de liber-schimb

Se arata ca:

„Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, cere, cu ocazia summitului Consiliului European, suspendarea negocierilor între UE şi SUA pentru acordul de liber-schimb, în contextul acuzaţiilor privind spionajul practicat de serviciile secrete americane.

„Cred că trebuie să suspendăm acum negocierile” pe tema acordului de liber-schimb, a declarat, conform agenţiei ANSA, Martin Schulz la începerea reuniunii Consiliului European.

„Există anumite standarde şi criterii care trebuie respectate, altfel nu are sens să mai discutăm unii cu alţii”, a adăugat Schultz, citat de Mediafax.

Summitul Consiliului European a început joi, la Bruxelles, fiind dominat de scandalul declanşat de amploarea activităţilor de spionaj ale serviciilor secrete americane.

Citeşte şi: SPIONAJUL SUA: Casa Albă refuză să comenteze interceptarea telefonului Angelei Merkel

Cu ocazia venirii la summitul Consiliului European, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, al cărei telefon mobil probabil a fost monitorizat de Statele Unite, a declarat că „spionajul între prieteni nu se face”.

„Avem nevoie de încredere între parteneri, iar această încredere trebuie restabilită. Această situaţie cu supravegherea vizează toţi cetăţenii”, a spus Merkel.

„Nu putem accepta în niciun caz acest spionaj sistematic, va trebui să luăm măsuri”, a declarat, la rândul său, premierul Belgiei, Elio du Rupo.

Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, i-a transmis Angelei Merkel că serviciile de informaţii americane nu au interceptat telefonul cancelarului german, după ce Berlinul a cerut clarificări în legătură cu această posibilitate. Biroul cancelarului german a comunicat miercuri că există informaţii că telefonul mobil al Angelei Merkel a fost interceptat de serviciile secrete americane. În acest context, cancelarul german l-a sunat miercuri pe preşedintele SUA, Barack Obama, pentru a cere clarificări. „Cancelarul i-a transmis preşedintelui Obama că, dacă informaţiile se vor confirma, această situaţie este total inacceptabilă”, a declarat purtătorul de cuvânt al cancelarului german.

Zilele trecute, presa a dezvăluit activităţi intense ale Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA) de interceptare a telefoanelor cetăţenilor francezi, Parisul catalogând acţiunile drept „inacceptabile”. În august, presa a dezvăluit activităţi de spionaj ale serviciilor secrete americane care vizau oficiali UE şi din ţări europene, inclusiv germani.”

NSA: Obama NU a ştiut de interceptarea convorbirilor lui Merkel

Se arata ca:

„Agenţia de Securitate Naţională (NSA) a dat asigurări că preşedintele Barack Obama n-a fost informat despre posibila interceptare a convorbirilor cancelarului german Angela Merkel, transmite AFP, conform Agerpres.

Citeşte şi: Barack Obama ar fi ştiut că Angela Merkel este spionată

Directorul NSA, ”generalul Keith Alexander, n-a discutat cu preşedintele Obama în 2010 în legătură cu o presupusă operaţiune a serviciilor de informaţii ce-a vizat-o pe Angela Merkel şi n-a discutat niciodată despre o operaţiune care să implice aceasta. Informaţiile de presă afirmând contrariul nu sunt adevărate’, se arată într-un comunicat al NSA.

Citeşte şi: Scandalul de SPIONAJ: Angela Merkel ar fi fost interceptată din 2002

Citând surse ale serviciilor secrete americane, cotidianul german Bild am Sonntag a afirmat că NSA l-a informat pe preşedintele Obama despre o operaţiune de ascultare a comunicaţiilor cancelarului Merkel încă din 2010.”

Barack Obama ar fi ştiut că Angela Merkel este spionată

Se arata ca:

„Preşedintele american Barack Obama ar fi fost informat încă din 2010 cu privire la interceptarea telefonului mobil al cancelarului german Angela Merkel, a cărei monitorizare ar fi început în 2002, au dezvăluit duminică media germane, preluate de France Presse, potrivit Agerpres.

Referindu-se la surse din serviciile secrete americane, cotidianul Bild am Sonntag relevă că şeful Agenţiei de Securitate Naţională (NSA), Keit Alexander, l-a informat personal pe Barack Obama privind operaţiunea de ascultare a comunicaţiilor Angelei Merkel în 2010.

‘Obama nu numai că n-a pus capăt acestei operaţiuni, ci a permis ca ea să continue’, a declarat un înalt responsabil al NSA, citat de publicaţia germană.

În acest context, agenţia rusă de presă ITAR-TASS scrie, cu referire la Bild am Sonntag, că angajaţii NSA puteau să lectureze şi SMS-urile cancelarului german şi să-i asculte convorbirile telefonice. Doar telefonul fix din biroul său de la Cancelaria Federală a fost indisponibil pentru NSA, conform aceluiaşi ziar german.

Der Spiegel făcea trimitere sâmbătă seara la documente NSA potrivit cărora cancelarul german figura pe o listă de ascultare încă din 2002 şi se mai afla pe aceasta cu câteva săptămâni înainte de vizita preşedintelui american la Berlin din luna iunie 2013.

Recentele dezvăluiri despre amploarea supravegherii electronice americane i-a determinat pe liderii europeni să-i ceară Washingtonului un nou acord cu privire la colectarea de informaţii de către serviciile secrete pentru a păstra alianţa lor, continuând lupta împotriva terorismului.

Germania urmează să trimită o delegaţie de responsabili din serviciile sale secrete în Statele Unite săptămâna viitoare, în scopul de a obţine explicaţii privind presupusa interceptare a convorbirilor telefonice ale cancelarului german de către serviciile secrete americane.

‘Spionajul între prieteni n-ar trebui să existe deloc’, a declarat miercuri dna Merkel, estimând că aceasta ar putea duce la o ‘ruptură a încrederii’ între parteneri internaţionali.

În urma acestor dezvăluiri, Berlinul l-a convocat pe ambasadorul SUA la MAE german, un gest neobişnuit între aliaţi.

Frankfurter Allgemeine indica sâmbătă, fără a cita surse, că Obama a asigurat-o telefonic pe Angela Merkel că nu era la curent cu interceptarea convorbirilor sale telefonice. La rândul său, Der Spiegel scria că preşedintele american a spus că, dacă ar fi ştiut, ar fi dat imediat ordin pentru încetarea interceptărilor.”

Metoda Ceausescu

Imi amintesc de iarna lui ’89, inceputul anilor ’90 cand, dupa caderea dictatorului, a fost un reportaj la televizor care incrimina in termeni duri faptul ca Securitatea monitoriza si asculta convorbirile telefonice ale cetatenilor. Acest fel prin care regimul Ceausescu controla societatea, prin temuta Securitate, si care a scarbit milioane de oameni, era considerat apanajul exclusiv al regimului comunist. Se arata in acel reportaj si locul de unde se efectua ascultarea convorbirilor telefonice in care exista o centrala, daca se poate spune asa, veche si un aparat care nici atunci nu mi s-a parut foarte performant. Adevarul este ca dotarea cu statii performante – Motorola – s-a realizat, din cate stiu, mult mai tarziu. Eu vorbesc de ceea ce era chiar atunci, inca in focul Revolutiei, ca sa zic asa. Trebuie spus ca Ceausescu a platit cu viata… Eu credeam ca astfel de fapte condamnabile, abuzive si ilegale s-au sfarsit odata cu regimul comunist. Intr-o democratie, in care ar trebui respectata libertatea, viata privata, legalitatea n-ar trebui sa se intample astfel de lucruri. Derapaje pot exista, dar ele, intr-o lume libera, sunt pedepsite de lege. Spre exemplu, din cate stiu cei care au fost implicati in scandalul Watergate au fost pedepsiti de catre lege. Este adevarat ca Nixon nu a fost pedepsit de lege, dar a trebuit sa-si dea demisia. Si, intr-adevar, si-a dat demisia!!

Ceea ce constatam in zilele noastre este un lucru uluitor!! Este, cum sa va spun, ceva incredibil, de domeniul fantasticului… Cea mai veche si mai mare democratie din lume, tara prin excelenta a libertatii si a respectului fata de drepturi si libertati, adica, mai bine spus, al respectului fata de cetatean si libertatea cetateanului, aplica la scara mondiala ceea ce as numi Metoda Ceausescu! Este uluitoare aceasta intorsatura a lucrurilor sub un regim, ca cel al lui Obama, ce se apropie, iata, destul de mult de un regim comunist, cel putin prin practicile pe care le dezvolta. Trebuie spus insa ca pe vremea lui Ceausescu nu exista o tehnologie atat de performanta ca cea de acum iar Romania nu avea nici pe departe tehnologia de care dispune SUA. Totusi, ideea e cea care conteaza si iata ca Obama il plagiaza la modul fabulos pe Ceausescu. Acesta sa fie oare progresivismul american? Un fel de comunism cu fata umana? Aici l-ar plagia si pe Gorby… 😆  Sa interceptezi intr-o luna 60 de milioane de convorbiri telefonice ale cetatenilor spanioli mi se pare un lucru exagerat, inutil… Tradeaza insa o anumita teama a Americii, o angoasa mare…  Iar recentul atentat de la maratonul din Boston a demonstrat ca nu foloseste la nimic o asemenea actiune grandioasa de interceptare a telefoanelor cetatenilor. Nu se poate sa nu remarc un lucru: de ce trebuie sa interceptezi 60 de milioane de convorbiri in loc sa te focalizezi pe ceea ce este cu adevarat important? Statistic vorbind, nu se poate ca toate aceste 60 de milioane de convorbiri interceptate intr-o luna de zile sa fie toate importante pentru securitatea SUA. E ca si cum ai cauta acul in carul cu fan, dar acul s-ar putea sa fie inalt car. Se stie ca teroristii folosesc metode asimetrice de actiune si de aceea o asemenea actiune grandioasa de interceptari s-ar putea sa nu slujeasca la nimic.

Ridica insa mari semne de intrebare supravegherea informativa a Angelei Merkel, al carei mobil a fost ascultat de baietii de la NSA… Ce i-ar fi putut interesa pe americani? Dupa parerea mea, unul din subiectele de mare interes pentru Casa Alba cred ca il reprezinta relatiile Germaniei cu Rusia. Adica in ce masura Germania este apropiata de Rusia si in ce masura Angela Merkel l-ar putea ajuta pe Putin si daca are vreun interes sau daca ar fi obligata s-o faca… Sigur, ar fi si alte aspecte… Nu putem stii cine este in spatele ascensiunii la Putere a Angelei Merkel… Ar mai fi spionajul german in tarile arabe si Orientul Mijlociu si chiar in SUA…

Iata aici un articol pe care l-am scris inca in 2010, referitor la Strategia Nationala de Aparare, in care aratam, printre altele, ca:

Un alt aspect, legat de vulnerabilitati, este cel legat de faptul ca suntem o societate deschisa. Fac o paranteza si remarc un lucru: superficialitatea care caracterizeaza aceasta strategie!  Deci vorbeste de faptul ca societatea deschisa reprezinta o vulnerabilitate pentru Romania. Atunci ce e de facut? Sa ne transformam intr-o societate inchisa???? Spune ca revolutia informationala este accesibila si noua dar si adversarilor si competitorilor nostrii. Si pe urma tot spune ca depindem de una si de alta. Pai pe globul asta pamantesc exista  tot felul de interdependente, nu? Asa si visul lui Ceausescu era ca Romania sa nu mai depinda de nimeni , de nimic, sa fim intr-o stare de autarhie, etc. Asta vrem? Este evident ca aceste interdependente, pe acest glob pamantesc, exista. Este o utopie demna de o cauza mai buna sa vrei sa nu mai depinzi de nimeni si de nimic si sa consideri interdependentele existente in mod obiectiv o vulnerabilitate si chiar un risc. Ce sa intelegem de aici (cititi fraza de la pagina 12 din document)? Ca am fi mai putin vulnerabili daca nu am mai depinde de accesul la internet, de materii prime, in special la energie, de pastrarea libertatii comertului si de liberul acces la informatii?!! Eu chiar doresc sa cred ca nu am inteles bine aceasta fraza. Toata fraza dealtfel este neclara, nebuoalsa…

Impresia mea este ca documentul vrea sa arate ca ne pasc foarte multe riscuri si amenintari precum si faptul ca avem o sumedenie de vulnerabilitati. Dar, daca tratam problema in felul acesta, trebuie sa ne gandim ca si alte tari pot avea aceleasi riscuri si vulnerabilitati ca cele descrise in document. Deci nu este o situatie caracteristica in exclusivitate Romaniei. Eu as fi dorit sa stiu care sunt acele riscuri si vulnerabilitati caracteristice Romaniei. Pe de alta parte, daca vorbesti de risc, definindu-l ca “probabilitate de a se produce o paguba semnificativa la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor nationale de securitate”, cred ca era necesar ca sa se si masoare aceasta probabilitate. Probabilitatea este o notiune matematica, care se poate masura cifric. Sau toate riscurile si amenintarile de la cap. 6.1 au aceeasi probabilitate de a produce o paguba semnificativa? Se vorbeste in termeni de risc si amenintare de “fragilitatea sistemului financiar international”. Dar acest risc este caracteristic numai si numai Romaniei? Care este probabilitatea ca acest risc sa produca pagube semnificative Romaniei in viitor, pe termen lung, scurt, mediu? Sau in ce masura acest risc este mai periculos decat, de pilda, spionajul? Daca documentul nu ofera (pentru ca poate oferi?!!) raspunsuri la aceste intrebari, atunci nu se poate face o evaluare serioasa a acestor riscuri. Defapt, ceea ce se spune in cap. 6.1 sunt lucruri pe care le cunoaste toata lumea, ce sa mai… Documentul nu arata nici care este cea mai grava vulnerabilitate si cel mai grav risc la care este expusa Romania. Sunt insiruite toate acolo, la gramada! Ar fi trebuit sa vorbeasca si de inundatii, care chiar ca provoaca pagube imense, chiar si morti. Apropo de acest risc, foarte real, inundatii au fost si in trecutul recent la noi. Ce masuri de prevenire si combatere a efectelor catastrofale au luat guvernele pana acum? De observat ca inundatiile se manifesta cam in aceleasi zone – Moldova este din nou grav afectata! Acolo nu este nici de joaca si nici de gluma: mor oameni!! Strategia ne ofera solutia: buna guvernare. Atunci, in mod logic, ar trebui considerate guvernele drept o vulnerabilitate cu potential de risc ridicat!

Documentul este plin de generalitati. Eu am incercat, dupa modestele mele puteri, o parere critica asupra acestuia.”

Inca din 2010 cand spuneam „Atunci, in mod logic, ar trebui considerate guvernele drept o vulnerabilitate cu potential de risc ridicat!” intuiam ce se intampla astazi. Pentru ca ce se intampla astazi, si se poate constata lucrul asta cu mare usurinta, cred eu, este corolarul la ceea ce spuneam in editorialul scris in urma cu doi ani. Si ceea spun acum, spuneam si atunci:

„Ceea ce vreau sa spun este ca aceste riscuri si vulnerabilitati trebuie corect evaluate si estimate din punctul de vedere al relevantei, al importantei lor (spuneam si mai sus despre clasificarea acestora, iata aici un alt tip de clasificare: in functie de importanta, relevanta), pentru a se lua masurile corecte de combatere. Evident, exista cauze si potentiale cauze, insa eu cred ca politica pe care o ducem trebuie  sa fie de asa maniera incat sa nu cauzam riscuri si vulnerabilitati. „

Insa acum se vede destul de clar ca aceasta Strategie Nationala de Aparare este facuta dupa ideile in domeniu ale americanilor, in speta ale regimului Obama…  Problema este ca nu s-a facut (sau nu s-a putut din punct de vedere tehnic face?!) ceea ce eu spuneam atunci, si anume: „aceste riscuri si vulnerabilitati trebuie corect evaluate si estimate din punctul de vedere al relevantei, al importantei lor (spuneam si mai sus despre clasificarea acestora, iata aici un alt tip de clasificare: in functie de importanta, relevanta), pentru a se lua masurile corecte de combatere”. Pentru ca iata cum America a reusit sa-si creeze o noua vulnerabilitate – una politica – prin astfel de actiuni de ascultare a convorbirilor telefonice. Insa interesant este ca ideea din Strategia Nationala de Aparare, care a fost criticata de catre o buna parte a societatii civile inca de atunci, din vremea aparitiei acesteia, te duce cu gandul tot la ascultari de telefoane, interceptari ambientale etc. Toata aceasta strategie este potrivita dupa ideile Casei Albe, ale regimului Obama. Aspectul neclar este intentionat pentru ca ceea ce scrie acolo este neconstitutional atat in Romania cat si in America intrucat vizeaza incalcarea de drepturi si libertati!! Pentru ca ar trebui sa se verifice legalitatea interceptarii a 60 de milioane de convorbiri telefonice in decurs de 1 luna de zile. Nu cred ca se va face… Iar noi trebuia sa avem o Strategie care sa fie in concordanta cu ideile Washington-ului, dar si cu Constitutia, adica sa impacam capra si varza, cum se spune. Va amintiti cum fostul ambasador, Dl. Gitenstein, Democrat, desigur, critica Constitutia noastra si o inalta in slavi pe Monica Macovei… Pentru ca atat Constitutia noastra, cat si Constitutia US, nu permite ceea ce ulterior s-a intamplat: ascultarea in masa a zeci de milioane de convorbiri telefonice din lume, inclusiv telefonul Cancelarului  german. Pentru ca aici trebuie spus un lucru: semnalul politic pe care l-a dat Barack Obama prin ascultarea convorbirilor telefonice nu se refera numai la cetatenii care nu sunt americani. El vrea sa spuna ca oricare cetatean, inclusiv cel american, poate avea telefonul ascultat, e-mailul spart, viata privata violata de catre Guvernul US, in dispretul total al legilor si al Constitutiei US. Adica in dispretul total fata de drepturile si libertatile cetatenilor!! Si asta e lucrul cel mai grav!

Obama este in fata unui esec pe plan intern in ceea ce priveste asigurarile de sanatate (Obamacare).

NBC News Investigations

Obama admin. knew millions could not keep their health insurance

Se arata, printre altele, ca:

„President Obama repeatedly assured Americans that after the Affordable Care Act became law, people who liked their health insurance would be able to keep it. But millions of Americans are getting or are about to get cancellation letters for their health insurance under Obamacare, say experts, and the Obama administration has known that for at least three years.”

Incerc sa traduc:

„Presedintele Obama in mod repetat i-a asigurat pe americani ca dupa ce Affordable Care Act va fi devenit lege, oamenii carora le place asigurarea lor de sanatate vor putea s-o pastreze. Dar milioane de americani primesc sau sunt pe cale sa primeasca scrisori de reziliere a asigurarii lor de sanatate, sub Obamacare, spun expertii, si administratia Obama stia de lucrul asta de cel putin trei ani.”

Hmmm… pai nu prea e frumos sa-ti minti propriul electorat! Iata ca se poarta si la case mai mari astfel de lucruri…

In orice caz, in urma acestui scandal cu interceptarile telefonice Obama a iesit destul de șifonat, cred eu…

Update – „Amenintari la sistemul financiar”, „Obiective de politica externa”, „Drepturile omului”, „Planuri de conducere”

Gandul

Scandalul NSA continuă. Serviciile americane interceptează datele utilizatorilor de YAHOO şi GOOGLE. 20 de ţări europene au colaborat cu Agenţia

Se arata ca:

„Majoritatea marilor publicaţii internaţionale au publicat miercuri noi date în scandalul NSA, început atunci când fostul consultant Edward Snowden a oferit The Guardian documente clasificate din care reiese că Guvernul american îşi spionează, pe scară largă, cetăţenii. Astfel, presa internaţională, de la Washington Post până la El Mundo sau Il Messaggero, a relatat miercuri cum Agenţia Naţională de Securitate din SUA a interceptat datele utilizatorilor de Yahoo şi Google, că l-a ascultat pe însuşi Papa Francisc şi că colaborează cu 20 de ţări europene.

Agenţia Naţională de Securitate din SUA a spart liniile de comunicaţii care conectează centrele de date deţinute de Yahoo şi Google în toată lumea, potrivit documentelor obţinute de la fostul consultant NSA Edward Snowden şi citate de Washington Post. Conectându-se la aceste linii, Agenţia a avut posibilitatea de a colecta la discreţie datele a milioane de utilizatori de pe toate continentele şi, deşi NSA nu păstrează toate datele pe care le strânge, păstrează totuşi o mare parte din ele.

4,8 milioane de conturi de Yahoo Mail în România

Într-un document, Agenţia recunoaşte că o mare problemă în activitatea sa este că adună cantităţi uriaşe de informaţii şi că încearcă să controleze acest fenomen. Numai în România există, de exemplu, 4,8 milioane de conturi de YahooMail şi 5,7 milioane de conturi de Yahoo Messenger.

Potrivit unui raport secret din data de 9 ianuarie 2013, directoratul de achiziţii al Agenţiei Naţionale de Securitate trimite zilnic milioane de înregistrări de pe reţelele interne ale Yahoo şi Google către centrele de date de la sediul agenţiei din Fort Meade. În precedentele 30 de zile, spune raportul, acestea au procesat peste 181 de milioane de înregistrări noi, care variau de la informaţii legate de expeditorul şi destinatarul e-mailurilor, până la documente text, audio şi video, mai scrie Washington Post.

Principala unealtă cu ajutorul căreia NSA exploatează aceste date este un proiect numit MUSCULAR, operat în colaborare cu corespondentu britanic al NSA, GCHQ. Din anumite puncte secrete de interceptare, cele două agenţii copiază fluxuri întregi de date care circulă prin cablurile de fibră optică prin care este transmisă informaţia între centrele de date ale giganţilor din Sillicon Valley. Procesul de interceptare este cu atât mai mult mai izbitor cu cât sub un program separat, cunoscut sub num,ele de PRISM, serviciul secret are uşa deschisă către conturile utilizatorilor Google şi Yahoo, legal, printr-un ordin judecătoresc.

Yahoo: Nu am oferit NSA accesul la centrele noastre de date

Oficialii de la Casa Albă sau din serviciile secrete americane nu au confirmat sau negat până în prezent informaţia. Într-o declaraţie emisă de compania Google, se spune că aceasta este “tulburată de acuzaţiile referitoare la faptul că Guvernul american interceptează traficul” între centrele lor de date. „Nu ştiam de această activitate. Ne preocupă de multă vreme posibilitatea existenţe unui astfel de spionaj şi de aceea exitindem criptarea asupra a din ce în ce mai multe servicii şi conexiuni Google”, se precizezază în comunicat.

Un purtător de cuvânt al Yahoo a declarat: “Avem politici stricte de control pentru a proteja securitatea centrelor noastre de date şi nu am oferit NSA şi niciunei alte agenţii accesul la centrele noastre de date”. Interceptarea comunicaţiilor în afara graniţelor SUA are avantaje clare pentru NSA, pentru că are parte de mai puţine restricţii şi mai puţină supraveghere din partea autorităţilor americane. O asemenea colectare de date pe scară larg ar fi ilegală în SUA, dar cum operaţiunile au loc în străinătate, unde se presupune că NSA îi spionează pe străini, este acceptabilă în ochii autorităţilor americane, potrivit Washington Post.

20 de ţări europene colaborează cu NSA

Aproximativ 20 de ţări europene cooperează în materie de spionaj cu Agenţia americană pentru Securitatea Naţională, conform unui document citat de publicaţia spaniolă El Mundo. Potrivit documentului citat, Statele Unite clasifică pe patru niveluri diferite gradul de cooperare cu alte state în materie de spionaj.

În primul grup – cel de „Cooperare totală” – sunt incluse ţări precum Marea Britanie, Australia, Canada şi Noua Zeelandă.  Din al doilea grup – pentru „Cooperare concentrată” – fac parte 17 ţări europene dar şi Japonia şi Coreea de Sud. Al treilea grup – „Cooperare limitată” – include ţări precum Franţa, Israel, India şi Pakistan, în timp ce din a patra categorie – „Cooperare excepţională” – fac parte ţări considerate ostile intereselor Statelor Unite.

Pe fondul noilor dezvăluiri, autorităţile spaniole au retractat, miercuri, criticile vehemente privind spionajul practicat de Statele Unite. Servicii secrete europene au efectuat interceptări în state europene şi au transmis informaţiile Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională, a declarat marţi directorul NSA, Keith Alexander, explicând că ipotezele prezentate de ziarele Le Monde, L’Espresso şi El Mundo sunt „total false”. „Dezvăluirile făcute de publicaţiile Le Monde, El Mundo şi L’Espresso despre interceptarea comunicaţiilor cetăţenilor europeni de către NSA sunt total false”, a spus generalul Keith Alexander. „Pentru a fi perfect clar, noi nu am colectat informaţii despre cetăţeni europeni; informaţiile au fost furnizate NSA de parteneri europeni”, a explicat generalul Alexander în cursul audierilor în Comisia de Informaţii a Camerei Reprezentanţilor.

Alţi oficiali americani citaţi de Wall Street Journal au declarat, marţi, că operaţiunile de interceptare a comunicaţiilor atribuite Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA) în Franţa şi Spania au fost efectuate de serviciile de spionaj din ţările respective. „Interceptările efectuate de servicii europene de spionaj (…) erau transmise NSA”, ca parte a eforturilor de protejare a cetăţenilor de ameninţarea terorismului, au explicat oficialii americani. Ministerul spaniol de Externe şi ambasada Franţei la Washington au refuzat să comenteze aceste informaţii. Noile dezvăluiri par să invalideze versiunea prezentată în ultimele zile de presa europeană privind amploarea activităţilor serviciilor americane de spionaj. Publicaţii europene au relatat, citând documente oferite de fostul consultant NSA Edward Snowden, că serviciile americane de spionaj au interceptat zeci de milioane de conversaţii telefonice în ţări precum Franţa şi Spania, inclusiv comunicaţiile unor lideri ai ţărilor europene, precum cancelarul german Angela Merkel.

NSA l-a interceptat inclusiv pe Papa Francisc

Poltrivit cotidianului italian Il Messaggero, NSA ar fi interceptat inclusiv date ale unor înalţi prelaţi de la Vatican, printre ei numărându-se şi Papa Francisc. Potrivit presei italiene, convorbirile telefonice primite sau efectuate de oficiali de la Vatican au fost clasificate în patru categorii: „ameninţări la sistemul financiar”, „obiective de politică externă”, „drepturile omului” şi „planuri de conducere”. Se crede, de asemenea, că au fost spionate toate convorbirile care aveau legătură cu alegerea preşedintelui Băncii Vaticanului. Papa Francisc ar fi fost spionat de americani din 2005, când era cardinal, după cum au arătat mai multe documente WikiLeaks.” (subl. mea)

DE citit si…

Gandul

Director NSA: Interceptările erau efectuate de servicii europene şi transmise Statelor Unite

NSA ar fi interceptat comunicaţiile telefonice a 35 de lideri ai planetei

Statele Unite dau asigurări că nu interceptează comunicaţiile ONU

Presa italiană: Papa Francisc, spionat de NSA

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 30, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Apropo de Germania si Franta…

Presseurop

Nu, germanii nu sunt eurosceptici

Se arata ca:

Entuziasmul german pentru proiectul european nu scade deloc, împotriva ideilor preconcepute pe care le tot auzim. Republica federală recunoaşte valoarea UE şi susţine mai mult ca niciodată moneda unică.

Potrivit unei credinţe populare, criza din zona euro a redus încrederea cetăţenilor în Uniunea Europeană – şi în general în instituţiile europene – în toate statele membre. Anumite rapoarte recente au susţinut că, în special, opinia publică germană a întors acum spatele Europei.

De exemplu, o notă informativă din partea [think-tank-ului britanic] Open Europe afirmă că cetăţenii germani tind să aibă mai puţină încredere în Parlamentul European decât în parlamentul lor naţional şi menţionează de asemenea o scădere a încrederii germanilor în instituţiile UE, de la începutul crizei încoace. De asemenea, un comentariu din partea Consiliului European asupra Relaţiilor Externe [ECFR, think-tank britanic] enunţă că: „Încrederea în UE este pe cale să se prăbuşească. Atât debitorii din sud cât şi creditorii din nord au impresia de a fi victime”. Iar un raport al [think-tank-ului american] Pew Research Center, publicat în mai cu titlul „Uniunea Europeană, noul bolnav al Europei”, conchide astfel: „Proiectul european se află acum în dizgraţie pretutindeni în Europa”.

Nicio întoarcere la marcă

Dar această prezentare a situaţiei este pur şi simplu falsă. De fapt, încrederea germanilor în euro nu a încetat să crească de-a lungul crizei, şi deşi încrederea în instituţiile UE s-a clătinat acum câţiva ani, astăzi s-a redresat.

Cel mai bun indicator al atitudinii germanilor faţă de euro ne este oferit de un sondaj efectuat periodic din 2002 încoace, care pune o întrebare simplă: „Doriţi întoarcerea mărcii?”

Proporţia celor care ar dori întoarcerea mărcii a scăzut treptat, în ultimii ani, pentru a ajunge astăzi la doar 35%. Comparativ, procentul celor care sunt favorabili păstrării monezii euro a crescut constant de-a lungul crizei, pentru a ajunge astăzi la circa 50%. De fapt, euro este din ce în ce mai bine acceptat de la începutul crizei financiare mondiale din 2008, şi această tendinţă a continuat şi după începutul crizei datoriilor suverane din zona euro, în 2010.

Se pare că situaţia de criză a obligat cetăţenii germani să reflecteze mai adânc asupra importanţei monedei comune. În ultimii ani, publicul german a fost informat copios despre potenţialul cost bugetar al salvării Greciei şi al altor ţări. Dar, în ciuda acestui cost potenţial substanţial, din ce în ce mai mulţi nemţi au ajuns la concluzia că preferă să păstreze euro.

Germania nu va întoarce spatele

Până şi raportul Centrului de Cercetare Pew a constatat că o majoritate de germani (52%) consideră că „guvernul lor ar trebui să ofere ajutor financiar şi altor state membre ale UE care au probleme financiare majore”. De altfel, Germania nu este un caz izolat. În medie, în întreaga UE, nu a fost constatată decât o scădere modestă a încrederii în instituţiile europene, iar aceasta a fost determinată în mare parte de prăbuşirea încrederii în patru ţări de la periferia zonei euro: Spania, Grecia, Portugalia şi Irlanda. Trebuie subliniat totuşi faptul că în aceste ţări încrederea în instituţiile UE a rezistat mai bine decât încrederea în instituţiile naţionale.

„Încrederea în cheia de boltă a UE, şi anume moneda euro, este în creştere constantă”

Astfel, ceea ce se consideră a fi o criză generală de încredere în UE este de fapt o criză generalizată de încredere în toate instituţiile oficiale în ţările din periferia Europei [supuse unor planuri de austeritate drastice]. În Germania, încrederea în cheia de boltă a UE, şi anume moneda euro, este în creştere constantă.

Această tendinţă fundamentală ajută de altfel la a explica rezultatul ultimelor alegeri generale din Germania, pentru care cancelarul Angela Merkel a făcut campanie cu rolul ei în „salvarea monedei euro”, şi a câştigat fără probleme. Singurul partid făţiş eurosceptic nu a reuşit să atingă pragul de 5% necesar pentru a intra în Bundestag.

Speculaţiile cu privire la alcătuirea următorului guvern al Angelei Merkel sunt în toi, dar când va fi compus va da o indicaţie clară în privinţa dispoziţiei Germaniei faţă de Europa. Însă amănuntele politice din jurul alcătuirii coaliţiei din Germania ar trebui să conteze mult mai puţin pentru Europa decât sprijinul larg al germanilor pentru moneda euro. Germania nu va fi potrivnică monedei unice – şi nici proiectului european în general.” (subl. mea)

“24 %, sondajul care înfricoşează”

Se arata ca:

„Pentru prima oară”, un sondaj plasează Frontul Naţional în fruntea intenţiilor de vot din Franţa, se îngrijorează Le Nouvel Observateur. Potrivit unui sondaj realizat pentru acest săptămânal, partidul de extrema dreaptă condus de Marine Le Pen este creditat cu 24 % din voturi, „cu doar două puncte peste scorul înregistrat de UMP [Uniunea pentru o Mişcare Populară, opoziţie] şi cinci puncte peste PS [Partidul Socialist, la guvernare]”.

Acest rezultat „descrie o realitate nouă în viaţa politică franceză [deoarece] nu se mulţumeşte doar să exprime un potenţial electoral. Ci subliniază o anume dinamică. […] De patru luni încoace, singurul partid care progresează cu adevărat (+ 3 puncte) este FN”, constată astfel Le Nouvel Observateur, care subliniază faptul că, odată cu modul proporţional de scrutin

„ceea ce va reieşi la suprafaţă va fi exact noul statut al FN, şi fără ca această creştere să apară ca fiind o specificitate franceză, într-atât este de puternică creşterea în sondaje a forţelor naţionaliste, populiste şi xenofobe în absolut toate statele Uniunii Europene.”

(subl. mea)

Sa recapitulam putin:

– in privinta Germaniei spune asa articolul citat mai sus: „Singurul partid făţiş eurosceptic nu a reuşit să atingă pragul de 5% necesar pentru a intra în Bundestag.

– in ceea ce priveste Franta: „partidul de extrema dreaptă condus de Marine Le Pen este creditat cu 24 % din voturi” si… „De patru luni încoace, singurul partid care progresează cu adevărat (+ 3 puncte) este FN.„, ” […] într-atât este de puternică creşterea în sondaje a forţelor naţionaliste, populiste şi xenofobe în absolut toate statele Uniunii Europene”

Iar Frontul National, condus de Marine Le Pen este eurosceptic… Fatis eurosceptic!! Din aceste doua articole rezulta asa: un euroscepticism slab, firav in Germania si o crestere puternica a euroscepticismului in Franta!!

De observat ca acolo unde guvernul a facut ceea ce trebuie si nu si-a maltratat cetatenii cu insuportabile cure de austeritate euroscepticismul este la un nivel foarte scazut. Din datele statistice puse la dispozitie de Eurostat vom observa un somaj mult mai accentuat in Franta decat in Germania, inclusiv in randul tinerilor. In privinta asta Franta nu se descurca deloc bine fata de Germania care, dupa cat se pare, a reusit sa rezolve problema. Luat per total – numarul total de someri comparat cu intreaga forta de munca, exprimat procentual, somajul in Germania, ca procent, este mai putin de jumatate decat cel din Franta. Deci in Franta avem un procent de mai bine de doua ori mai mare!!!!! In ceea ce priveste somajul in randul tinerilor contrastul e si mai izbitor: in ultimul patrar de an (2012Q4) in Franta rata somajului in randul tinerilor era de 25,4%, in Germania doar de 7,9% – aici (acolo unde scrie ratio se refera la numarul de someri tineri (15-24 de ani) raportat la intreaga populatie – in 2012 avem 9,0% in cazul Frantei si doar 4,1% in cazul Germaniei!!). Asa ca nu e de mirare de ce euroscepticismul e foarte slab in Germania si creste spre extrema dreapta in Franta!! Frontul National a facut o miscare politica abila trecand de la neoliberalism la protectionism economic si euroscepticism, captand in felul acesta, iata, din ce in ce mai mult electoratul nemultumit. Trebuie tras un serios semnal de alarma si spus clar: NU ESTE IN REGULA CE SE INTAMPLA IN FRANTA!!! Iar politica, inclusiv pe taram economic, a socialistilor aflati la Putere in Franta se arata a fi foarte slaba, incapabila sa rezolve problemele, in special somajul. Este foarte ciudat, mai ales la Partidul Socialist Francez, ca nu ia masuri eficace pentru reducerea somajului. Somajul acesta de 10-11% se mentine de foarte multa vreme, sub o guvernare socialista. Mentinerea vreme indelungata, cum e in cazul Frantei, a unei rate a somajului de 10-11% blocheaza o evolutie economica pozitiva. Si e nefiresc sa vedem ca aceasta guvernare nu reuseste sa faca ceva prin care sa combata somajul, cum ar trebui sa faca. Atat Stanga cat si Dreapta stau si se uita unii la altii, dand vina pe romii din Romania. Iar pe acest fond politic, social si economic prinde teren extrema dreapta. De remarcat ca Germania a reusit sa indeparteze acest pericol al extremei drepte. Ramane de vazut daca Franta va reusi sa faca acest lucru. Sa speram ca va reusi.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

 

octombrie 11, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 211 comentarii

De ce?

Iata un articol foarte interesant din Romania Libera:

Romii, folosiţi în campania electorală din Franţa

Se arata ca:

„Comisarul european pentru Justiţie, Viviane Reding, a criticat dur polemica din Franţa referitoare la romi, declanşată de ministrul francez de Interne, Manuel Valls, sugerând că tema romilor este exploatată în contextul campaniei electorale pentru alegerile municipale franceze, potrivit France Info. „Dacă nu mă înşel, urmează alegeri în Franţa. De fiecare dată când nu se vrea să se vorbească despre lucruri importante, ca bugetul sau datoriile, se recurge la romi”, a declarat Reding, citată de Mediafax. Aceasta şi-a exprimat mirarea faţă de faptul că nu sunt utilizate fonduri puse la dispoziţie de către UE pentru rezolvarea problemelor minorităţii romilor.

Ministrul Valls a declarat recent că s-au încercat „programe de inserţie, cu locuinţe”, dar că aceste familii „vor să rămână împreună în tabere, iar uneori există mafii care deţin controlul asupra lor”, subliniind că, astfel, „romii au vocaţia să se întoarcă în România şi Bulgaria”. „Romii sunt pregătiţi să se întoarcă în România, dacă au condiţii bune de inserţie”, a mai spus Valls. Întrebată dacă „romii au vocaţia să revină în Bulgaria şi România”, aşa cum cere ministrul francez, Reding a răspuns că „avem reguli europene care au fost semnate de Franţa, reguli despre libera circulaţie a cetăţenilor europeni. Şi nu sunt romi, sunt persoane. Doar un judecător poate să decidă că pot fi evacuaţi, dacă au făcut ceva împotriva legilor statului în discuţie”, a spus comisarul european pentru Justiţie.

Există suma de 50 miliarde de euro pusă la dispoziţie, bani care nu sunt folosiţi. Mă întreb de ce. Lucrurile sunt lăsate să devină imposibile şi nu se depun eforturi de integrare. Noi am pus banii pe masă. Ei le-ar putea servi primarilor, dar văd că aceste sume de bani nu sunt utilizate. Banii nu ajung acolo unde trebuie să ajungă, în comune, la primari, acolo unde există probleme”, a precizat Viviane Reding.

Comisia Europeană a mai criticat, de-a lungul timpului, atitudinea oficialilor francezi faţă de romi. În 2010, când preşedintele ţării era Nicolas Sarkozy, Franţa a fost ameninţată cu sancţiuni.”(subl. mea)

Viviane Reding

Nu-mi place ce se intampla in Franta dar mai ales nu-mi plac abordarile UMP in aceasta chestiune… As aminti si intrebarea lui Pierre Lellouche, deputat din partea UMP, adresata ministrului francez de Interne, Manuel Valls: „România şi Bulgaria primesc – atenţie! – 20 de miliarde de euro de la contribuabilii noştri pentru a integra aceste populaţii rome. Astfel, întrebarea mea este simplă: Ce veţi face pentru a pune punct nepăsării Comisiei Europene? Doamna Reding (vicepreşedinte al Comisiei şi comisarul pentru Justiţie, n.red.) ne dă lecţii de morală. Ce aveţi de gând să faceţi pentru a pune punct comportamentului unui stat fără scrupule (traducere aproximativă, fr.: „voyou”) care ia banii contribuabililor europeni şi ne exportă săracii săi?,  respectivul stat fara scrupule fiind Romania, precum si declaratia recenta a presedintelui UMP, Jean-François Copé, care spunea: „Iubesc atât de mult Europa încât vreau alta”.

Jean-François Copé during Nicolas Sarkozy's me...

Jean-François Copé during Nicolas Sarkozy’s meeting in Toulouse on April, 12th 2007 for the 2007 presidential election. Français : Jean-François Copé pendant le meeting de Toulouse du 12 avril 2007 de Nicolas Sarkozy pour l’élection présidentielle de 2007. (Photo credit: Wikipedia)

Nu-mi place deloc, spuneam, pozitia UMP pentru ca asa cum pun ei problema e vorba de altceva: de incalcare de drepturi si libertati ale cetateanului!! De aceea sustin critica in termeni duri facuta polemicii care se poarta in Franta pe tema romilor de catre D-na. Reding. Iar declaratia D-lui. Jean-François Copé ma duce cu gandul la subminarea Uniunii Europene, a acelor „reguli europene care au fost semnate de Franţa, reguli despre libera circulaţie a cetăţenilor europeni” – dupa cum arata D-na. Reding. Tocmai aceasta campanie impotriva romilor, care eludeaza subiecte importante, este nelinistitoare.

„”O spun în mod clar, nu putem accepta intrarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen atât timp cât nu va fi soluţionată problema privind circulaţia şi instalarea romilor”, a declarat Jean-François Copé, în aplauzele a a numeroşi simpatizanţi, în cadrul unei reuniuni la Meyzieu, departamentul Rhône, unde UMP şi-a prezentat listele cu candidaţi pentru viitoarele alegeri municipale. ”Vreau o Europă care revizuieşte Tratatul Schengen de sus până jos”, a afirmat preşedintele UMP.” (sursa: Romania Libera, articol evidentiat mai sus)

Nu este cinstit ce faceti D-le. Copé!! De la MCV centrul de greutate se muta spre romi! Acum romii sunt problema, in viziunea presedintelui UMP, nu MCV-ul, nu coruptia! Astfel de puncte de vedere sunt extrem de periculoase si trebuie sa le respingem cu fermitate. Este un atac inadmisibil la adresa unui grup etnic – romii -, un atac cu valente rasiste. Si este un abuz inimaginabil facut la adresa Romaniei. In 2007, cand Romania s-a integrat in UE, nu cred ca isi imagina cineva ca va exista o tara in Europa (cine s-ar fi gandit la Franta?) in care sa se puna in felul acesta problema. Este adevarat ca UMP este acum in Opozitie, dar este unul din cele doua mari partide politice din Franta si de aceea pozitia sa este importanta. Este surprinzatoare aceasta campanie virulenta impotriva integrarii tarii noastre in Spatiul Schengen dusa de acest partid, folosindu-se de chestiunea aceasta legata de romi pentru ca sa ne atace drepturile. Deoarece, dupa cum evidentia Traian Basescu, si trebuie sa spunem ca avea dreptate, integrarea in Spatiul Schengen este un drept al Romaniei, nu o favoare facuta Romaniei. Nu este deloc cinstit sa ataci dreptul unei tari membre a UE pentru ca sa atragi, in mod populist, voturi. Adica sa-ti faci campanie electorala atacand drepturile unei tari membre a UE, la fel ca si tara ta. Acest fel de a face politica nu face cinste Frantei!! Este uimitor faptul ca unii oameni politici din Franta, indeosebi cei de centru-dreapta, nu se gandesc la acest aspect deosebit de important si nici nu le trece prin minte ca procedand asa lezeaza interesele si prestigiul Frantei. Inca de pe vremea lui Nicolas Sarkozy s-a vazut aceasta tendinta necinstita de a reduce relatiile bilaterale dintre Romania si Franta la problema romilor. Trebuie spus ca tendinta a plecat de la partea franceza, nu de la cea romana sau de la Traian Basescu. In loc sa se puna, spre exemplu, problema unei cooperari solide pe taram economic totul incepea sa se reduca, in chip absurd, la problema romilor, in ideea ca le trimitem tiganii pe cap. Trebuie spus cu toata hotararea ca nu e cinstit ce au facut francezii, in special UMP. Si ma deranjeaza un anumit mod de a face politica la francezi, care seamana cu trasul pe sfoara… Ar trebui sa lasam astfel de lucruri si sa ne concentram pe chestiunile intr-adevar importante, vorba D-nei. Reding. Ar trebui sa vedem cum putem adanci cooperarea pe taram economic, stiintific benefica ambelor parti. Pe de alta parte trebuie spus ca UMP si Nicolas Sarkozy au facut, prin atitudinile luate, mult rau PDL!!! Si asta in conditiile in care ambele partide fac parte din aceeasi familie politica – PPE. Astfel de atitudini nu sunt deloc in concordanta cu una din valorile de baza ale Republicii Franceze – Fraternitatea. Despre ce fraternitate mai poate fi vorba cand UMP a exacerbat aceasta chestiune a romilor, si o face in continuare, ca si cum aceasta chestiune este un zid de netrecut intre Romania si Franta? In loc sa puna accent pe gasirea de modalitati de cooperare si sprijin reciproc. Acest mod urat de abordare a relatiilor bilaterale i-a pus in dificultate si pe socialisti, si se vede destul de clar ca UMP a dorit sa conduca lucrurile spre un blocaj. Stau si ma intreb de ce? Mai ales ca Romania este o tara francofona, deci cu atat mai mult astfel de abordari ale partii franceze nu-si au rostul si nici locul. Cu atat mai mult abordarile partii franceze nu au legatura cu prima valoare a Republicii Franceze: Libertatea! Adica spui ca ai ca valoare Libertatea dar nu esti de acord cu libera circulatie a cetatenilor europeni, unul din principiile de baza ale UE? Iar libera circulatie a persoanelor este baza economiei libere si a pietelor libere pentru ca ce fel de economie libera si piata comuna libera mai e aceea unde mobilitatea cetatenilor este redusa? Este inadmisibil ca un partid care-si spune de centru-dreapta sa nu inteleaga astfel de lucruri elementare si sa atace principiile fondatoare ale UE. Nici nu vreau sa ma gandesc la o deriva spre extrema dreapta a UMP, spre Marine Le Pen si al ei Front National.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 26, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 22 comentarii

Despre euro si Zona Euro…

Aratam in aceasta postare ce spunea nu demult marele economist american Paul Krugman: „euro este o capcana”.

Paul Krugman, Laureate of the Sveriges Riksban...

Paul Krugman, Laureate of the Sveriges Riksbank Prize in Economic Sciences in Memory of Alfred Nobel 2008 at a press conference at the Royal Swedish Academy of Sciences in Stockholm (Photo credit: Wikipedia)

Dar cred ca este interesant sa vedem ce spunea despre euro si Zona Euro un alt mare economist american, Milton Friedman, intr-un interviu luat in urma cu 10 ani de catre John Hawkins:

An Interview With Milton Friedman

Acest interviu pe care il recomand a fi citit integral si in original contine multe idei interesante si utile, multe chestiuni si ar fi foarte greu sa comentez tot ce a spus Friedman intr-o singura postare. De aceea e foarte posibil sa ma refer la acest interviu si in unele articole viitoare. Dar sa trecem la subiect: euro si Zona Euro! Iata ce afirma Friedman:

English: Portrait of Milton Friedman

English: Portrait of Milton Friedman (Photo credit: Wikipedia)

Milton Friedman: We’re in the midst of a wonderful natural experiment. You have a really different arrangement with the euro than we’ve ever had historically. We’ve had many cases in which a number of countries have used the same currency. That’s when they’ve used gold or silver as money. But each individual country has been able to control the content of its own money. So while they were using the same commodity as currency, they were always in a position to determine what the terms of exchange were between their own currency and the other currencies.

But the euro is a very different arrangement. For the first time in history, we have essentially an independent central bank for a considerable number of distinct political entities. I, in advance, was very negative about it and have been very negative & pessimistic about it. We’ll see how the Europe plan does on the one hand and on the other, how the other countries of the world, the UK, the United States, Japan, which are linked together by flexible exchange rates, we’ll see how they do.

So we’ll have a really nice, natural experiment just as before the Soviet Union dissolved, we had a natural experiment comparing socialism and capitalism.

John Hawkins: If the euro were to replace the dollar as the medium of exchange, if everyone bought and sold their goods in euros instead of dollars, would that have an impact on the US economy?

Milton Friedman: The success of the United States will depend on how much it can produce at home, how much it can sell abroad, what it buys from abroad. It’s of less importance whether it is denominated in dollars or euros.

John Hawkins: So in the end, that is really not going to make a big difference one way or the other…

Milton Friedman: That’s not going to make a great deal of difference. What’s going to make the difference is the productivity of the different countries. But personally, as I say, I believe the Euroland is going to run into big difficulties. That’s because the different countries have different languages, limited mobility among them, and they’re effected differently by external events.

Right now for example, Ireland and Spain are doing very well, but on the other hand Germany and France are doing very poorly. The question is; “Is the same monetary policy appropriate for all of them?” Germany and France on one hand and Ireland and Spain on the other: it’s very dubious that it is. That’s why you’re having increasing difficulties within the Euroland group. As you probably know Sweden, which had not joined the European Monetary Union, voted down doing so and will keep its own currency.”

Incerc sa traduc:

Milton Friedman: Ne aflam in mijlocul unui minunat experiment natural. Cu euro avem un acord cu adevarat diferit decat am avut vreodata pe plan istoric. Am avut mai multe cazuri cand un numar de tari au utilizat aceeasi moneda. Asta se intampla cand se utilizau drept monede aurul sau argintul. Dar fiecare tara, luata individual, avea controlul asupra masei monetare a propriei lor monede. Deci in timp ce foloseau acelasi articol drept moneda, erau intotdeauna in pozitia de a determina ce termeni de schimb sunt intre propria lor moneda si alte monede.

Dar euro este un acord (aranjament) foarte diferit. Pentru prima data in istorie, avem in mod esential o banca centrala independenta pentru un numar considerabil de entitati politice distincte. Eu, in prealabil, am fost foarte negativ si pesimist referitor la lucrul asta. Vom vedea cum va functiona planul Europei pe de o parte si, pe de alta parte, cum vor face alte tari din lume, UK, Statele Unite, Japonia, care sunt legate intre ele prin rate de schimb flexibile.

Deci avem intr-adevar un experiment natural si subtil cum am avut chiar si inainte de dizolvarea Uniunii Sovietice, un experiment natural ce compara socialismul si capitalismul.

John Hawkins: Daca euro va inlocui dolarul, ca mediu de schimb, daca fiecare (toata lumea) va cumpara si va vinde bunurile sale in euro si nu in dolari, va avea lucrul acesta un impact asupra economiei Statelor Unite?

Milton Friedman: Succesul Statelor Unite va depide de cat de mult va produce acasa, cat de mult va vinde peste hotare, ce cumpara din afara. Este mai putin importanta denominarea in dolari sau euro.

John Hawkins: Deci in final lucrul asta nu face o prea mare diferenta intr-un fel sau altul…

Milton Friedman: Nu e o asa mare afacere si nu face o mare diferenta. Ceea ce face diferenta este productivitatea diferitelor tari. Dar personal, dupa cum spun, cred ca Euroland-ul va intra in mari dificultati. Si asta pentru ca diferite tari au limbi diferite, o mobilitate limitata intre ele, si sunt influentate diferit de evenimente externe. Chiar acum (la nivelul anului 2003, n.m) , spre exemplu, Irlanda si Spania o duc foarte bine, dar pe de alta parte Germania si Franta merg foarte slab. Intrebarea este: „e aceeasi politica monetara potrivita pentru toate aceste tari?”, Germania si Franta pe de o parte, Irlanda si Spania pe de alta parte: e foarte dubios ca ar fi asa. Iata de ce se maresc dificultatile in intregul Euroland. Dupa cum stiti Suedia, care nu s-a alaturat Uniunii Monetare Europene, a votat impotriva si facand asa isi va pastra propria sa moneda.” (subl. mea)

Interesant este ca mari economisti, laureati ai Premiului Nobel pentru Economie, autoritati de marca in domeniul economic, fara indoiala, isi manifesta scepticismul fata de euro… Intrebarea pe care a pus-o Milton Friedman acum 10 ani ramane de o acuta actualitate: ” Este aceeasi politica monetara potrivita pentru toate tarile din Zona Euro?”. Si asta in conditiile existentei unei banci centrale, independenta de orice stat si de orice politica.

Inainte de euro unele tari aveau o moneda slaba, altele o moneda puternica. In interviu este un link la un articol de pe BBC despre votul de la referendumul din Suedia cand 56,1% au votat impotriva introducerii euro, 41,8% in favoarea euro. Iata ce arata, printre altele, acest articol pe care de asemenea il recomand a fi citit integral si in original:

„All of Sweden’s main political parties were campaigning in favour of euro membership, along with the business community.

However, the No camp struck a chord with voters by pointing out that Sweden had higher growth and lower unemployment than the eurozone.

It also benefited from fears that euro membership could lead to the erosion of Sweden’s generous welfare state.

Both the Yes and No sides stopped campaigning after Lindh was fatally stabbed on Wednesday, and both promised to respect the result of the vote.”

Se arata ca principalele partide politice au facut campanie in favoarea adoptarii euro, impreuna cu comunitatea oamenilor de afaceri. Insa Suedia avea o crestere economica mai mare si un somaj mai redus fata de Eurozona. De asemenea a fost si teama ca daca ar fi membri euro, lucrul asta ar putea eroda generosul welfare state suedez…

Este semnificativ ce ne spune D-na Corina Cretu in recenta postare de pe blog:

„La inceputul lui mai, Comisia Europeana a publicat revizuirea trimestriala a previziunilor economice pentru zona euro. Din cele 17 state care folosesc moneda unica, reiese ca doar patru respecta criteriile impuse prin Pactul de stabilitate – datorie sub 60% din PIB si deficit sub 3%. Iar cele patru economii sunt dintre cele mai mici in UE: Finlanda, Estonia, Luxemburg si Slovacia. Pana si Germania, exemplul tutelar in ultimii ani, indeplineste doar una din cele doua conditii: deficit aproape de zero, dar o datorie de 81% din PIB.”

Si atunci cum e? Daca lucrurile stau asa atunci e destul de clar ca Friedman a fost pe buna dreptate pesimist acum 10 ani… Nimeni nu vorbeste in mod deschis despre esecul politicii monetare a Uniunii Monetare Europene. Fostul premier, Dl. Nastase, spune ca „euroscepticismul determina, din pacate, o A PATRA CALE – cea in care fiecare tara merge pe drumul sau, indiferent de culoarea politica (pura sau in formula curcubeu) a guvernului sau”… Asta ca si cum euroscepticismul ar fi un fel de doctrina. Cred ca mai corect spus este ca ca euroscepticismul este o consecinta a faptului ca nu s-a ajuns la o politica monetara potrivita pentru toate tarile din Zona Euro. Dupa cum se vede, Pactul de stabilitate nu a putut insemna o solutie intr-o Europa destul de eterogena. Paul Krugman accentua faptul ca SUA este intr-o situatie diferita fata de tarile din Zona Euro pentru ca are o moneda proprie. Nici el nu vedea in devalorizarea dolarului vreo problema. In definitiv lucrul asta ar trebui sa ajute exporturile. Referindu-se la datoria SUA, Krugman  pune accent si pe faptul ca SUA nu poate ajunge in situatia Greciei tocmai pentru ca are moneda sa proprie si controlul asupra acesteia, spre deosebire de Grecia sau orice stat al Eurozonei care nu mai are moneda proprie si nici control asupra monedei. Bineinteles ca si in ceea ce priveste performanta economica SUA se afla la un nivel cu foarte mult superior fata de Grecia. Concluzia care s-ar trage este ca acest experiment natural, cum ar zice Friedman, destul de simplu in aparenta – cu mai multe tari care au adoptat o moneda unica si o banca centrala independenta pentru toate aceste entitati politice distincte – pare sa fie un esec… In orice caz, dificultatile si impasul la care s-a ajuns sunt evidente. Ar trebui gandit mai mult si mai profund asupra felului in care trebuie sa arate o politica monetara comuna, care sa fie potrivita pentru toate tarile din Zona Euro.

mai 16, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 64 comentarii

Cipru…

Iata ce ne arata Mediafax:

Analist politic: Euro ar putea fi condamnat, indiferent dacă Ciprul rămâne sau pleacă

Un articol deosebit de interesant! Se arata ca:

Indiferent de rezolvarea sau nu a crizei din Cipru, în Uniunea Europeană ar putea rămâne efecte de lungă durată care ar putea pecetlui soarta euro, consideră Darrell Delamaide, analist politic al MarketWatch în Washington.

Cu o scurtă pauză, când pieţele s-au concentrat pe şedinţa de politică monetară a Rezervei Federale americane, criza a revenit în centrul atenţiei, după ce Banca Centrală Europeană (BCE) a stabilit ziua de luni ca termen limită pentru un acord de salvare a Ciprului, instituţia urmând în caz contrar să retragă sprijinul de lichidităţi pentru băncile cipriote.

Guvernul cipriot a fost nevoit să prelungească perioada în care instituţiile de credit nu lucrează până marţea viitoare, după ce Parlamentul a respins taxa pe depozitele bancare.

Indiferent dacă Ciprul va reuşi sau nu să încheie un acord de salvare cu zona euro, evenimentele din această săptămână vor continua să aibă un impact asupra UE şi a euro.

În primul rând, europenii au aflat că nici măcar asigurările depozitelor, pe care se bazează încrederea în bănci, nu este sfântă în minţile oficialilor de la Bruxelles şi niciun fel de declaraţii, privind unicitatea situaţiei din Cipru, nu vor reinstaura încrederea în bănci a italienilor, spaniolilor sau portughezilor, atunci când criza se va acutiza din nou, cum inevitabil se va întâmpla, consideră Delamaide.

În al doilea rând, voinţa parlamentarilor ciprioţi de a sfida Bruxelles-ul şi a vota împotriva propunerii acestuia stabileşte un precedent care va coagula forţele anti-austeritate din sudul Europei.

Principalele partide din Grecia, Italia şi Spania, care au respectat linia trasată de Bruxelles, vor fi nevoite să devină mai ferme, sau poziţia lor se va eroda în continuare, potrivit analistului.

Mult mai important este faptul că sud-europenii au cea mai clară dovadă că anumite state nordice îi privesc ca cetăţeni de rangul al doilea.

Micii deponenţi şi pensionarii pe care liderii din Germania, Olanda, Finlanda şi alte ţări doreau să îi penalizeze pentru excesele băncilor cipriote nu sunt mai vinovaţi decât deponenţii şi pensionarii din oricare ţară nordică.

Este imposibil de imaginat, că politicienii din Germania, de exemplu, ar îndrăzni să confişte aproape 7% din economiile cetăţenilor lor, indiferent de motiv. Cu toate acestea, vor să facă acest lucru ciprioţilor, a arătat Delamaide.

„Asistăm la moartea lentă a proiectului european. Ne aflăm în situaţia în care unele guverne europene spun cetăţenilor altor ţări membre că nu sunt egali în faţa legii”, a declarat Anthanasios Orphanides, fost şef al băncii centrale din Cipru, la televiziunea Bloomberg.

Orphanides a lucrat la Rezerva Federală americană, înainte de a fi guvernator al băncii centrale cipriote în perioada 2007-2012, iar în prezent este profesor la MIT. El a adăugat că propunerea pentru Cipru pune în pericol uniunea bancară europeană, prin subminarea încrederii în asigurarea depozitelor.

Cipru este o ţară mică şi dacă va rămâne în zona euro sau va deveni un fel de colonie financiară a Rusiei nu va conta pentru mulţi oameni, dar maniera în care liderii de la Bruxelles şi Berlin au tratat această criză va conta pentru europeni şi pieţele financiare, în perioada următoare, conchide articolul.” (subl. mea)

Reiau o fraza:

Mult mai important este faptul că sud-europenii au cea mai clară dovadă că anumite state nordice îi privesc ca cetăţeni de rangul al doilea.

Afirmatia aceasta este de o gravitate fara precedent in istoria UE!! Si acest lucru la nici un an dupa ce UE a luat Premiul Nobel pentru Pace!!

„Asistăm la moartea lentă a proiectului european. Ne aflăm în situaţia în care unele guverne europene spun cetăţenilor altor ţări membre că nu sunt egali în faţa legii”, a declarat Anthanasios Orphanides, fost şef al băncii centrale din Cipru, la televiziunea Bloomberg.

Cu tot respectul, le cer in chip categoric europarlamentarilor nostri sa ne explice despre ce este vorba! Trebuie aratat ce afirma presedintele Comitetului Nobel norvegian:

„UE şi strămoşii săi au contribuit de peste şase decenii la promovarea păcii, reconcilierii, democraţiei şi drepturilor omului în Europa„, a declarat la Oslo preşedintele Comitetului Nobel norvegian, Thorbjoern Jagland.[…]

UE se confruntă în prezent cu dificultăţi economice grave şi tulburări sociale considerabile„, a recunoscut Jagland.

Comitetul Nobel norvegian vrea să se focalizeze pe ceea ce consideră rezultatul cel mai important al UE: lupta reuşită pentru pace, reconciliere, democraţie şi drepturile omului”, a adăugat el, subliniind că aceasta a contribuit la transformarea Europei „dintr-un continent al războiului într-un continent al păcii„.

În mod paradoxal, Norvegia, ţara gazdă a premiului Nobel pentru Pace, nu este membră UE.” (subl. mea; sursa: Mediafax)

In alta ordine de idei…

Nicolas Sarkozy, pus sub acuzare în dosarul Bettencourt

Se arata ca:

Fostul preşedinte al Franţei Nicolas Sarkozy a fost pus sub acuzare, joi searã, în dosarul Bettencourt, anunţă avocatul său, Thierry Herzog, care va contesta decizia, relatează AFP.

Decizia a fost luată de judecătorul de instrucţie Jean-Michel Gentil, la Bordeaux, în sud-vestul Franţei.

Nicolas Sarkozy a compărut joi în faţa judecătorului pentru o confruntare cu majordomul miliardarei Liliane Bettencourt.

Confruntarea între Nicolas Sarkozy şi majordomul lui Liliane Bettencourt a avut rolul de a verifica de câte ori fostul preşedinte s-a dus la domiciliul moştenitoarei grupului de cosmetice L’Oréal în campania electorală prezidenţială din 2007.”

Un fost presedinte al Frantei pus sub acuzare…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

martie 22, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

O comparatie si o alegere…

Va supun atentiei Dvs. urmatoarele randuri:

Despre cei mari

Daca fac o comparatie intre cele doua clase ale oamenilor celor mai opusi, vreau sa spun intre cei mari si popor, gasesc ca poporul imi pare multumit cu strictul necesar, iar cei mari se simt ingrijorati si saraci cu ce le prisoseste. Un om din popor n-ar fi in stare sa faca nici un rau; un nobil nu vrea sa faca nici un bine si e capabil de mari rele. Unul nu se pregateste decat pentru lucruri folositoare si nu se indeletniceste decat cu asemenea lucruri; celalalt le mai adauga si pe cele daunatoare. In omul din popor se arata cu naivitate grosolania si sinceritatea; in omul care se ascunde o seva primejdioasa sub scoarta politetii. Poporului ii lipseste mintea, iar celor mari sufletul; omul din popor are un fond bun, dar nu are un invelis atragator; cei mari n-au decat invelisul, si atata tot. Trebuie sa aleg oare? Nu stau in cumpana, vreau sa fiu om din popor.”

Jean de La Bruyère

(Clasicismul, vol. II, Ed. Tineretului, 1968)

Cele de mai sus au fost scrise prin 1688… Si cred ca trebuie sa luam aminte si azi la ceea ce a spus La Bruyère in urma cu atatia si atatia ani …

martie 21, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Doua articole

Gandul

Ponta anunţă, în Franţa, cum vrea România să-i ţină pe romi în ţară: Îi vom angaja în fabrici

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat, joi, într-un interviu acordat publicaţiei franceze Les Echos cu ocazia vizitei sale în Hexagon, că România şi-a schimbat abordarea în problema romilor şi şi-a intensificat politicile de integrare a romilor în societate, pentru a-i ţine în ţară.

Primul-ministru a vorbit despre romi după ce Les Echos a subiliniat că „dosarul ţiganilor români apăsă de ani de zile asupra relaţiilor franco-române” şi l-a întrebat pe Victor Ponta ce măsuri are de gând să ia pentru a opri „caruselul” actual, în care romii de origine română din Franţa sunt trimişi în România, după care se întorc în Franţa.

„Am înţeles că abordarea tradiţională în care spunea „nu e problema noastră” nu a fost eficientă. După vizita lui Manuel Valls (ministrul francez de Interne – n.red.) de vara trecută, am decis să întărim politica de angajare a romilor în fabricile din România şi de integrare a copiilor lor în şcoli. Însă este un proces care va dura ani de zile”, a declarat primul ministru.

Referitor la scandalul cărnii de cal, publicaţia franceză a amintit că ţara noastră a fost cea „arătată cu degetul” şi l-a întrebat pe şeful executivului dacă a clarificat situaţia şi a găsit vinovaţii. „Am stabilit, la fel ca autorităţile europene, că producătorii români au respectat standardele în materie de transparenţă. Primul nostru obiectiv este să protejăm consumatorii europeni”, a răspuns Ponta.

Premierul a evitat să dea un răspuns concret când a fost întrebat dacă a pus punct „conflictului violent” cu Traian Băsescu de vara trecută, care a îndepărtat investitorii de România.

În ceea ce priveşte scopul acestei deplasări în Franţa, Ponta le-a explicat celor de la Les Echos că vrea să relanseze parteneriatul cu acest „aliat istoric” al României, un parteneriat care nu a fost „suficient de fructuos în ultima vreme”. Dincolo de dimensiunea politică a vizitei, a adăugat premierul, a mers în Franţa şi din raţiuni economice, urmând să aibă întâlniri cu numeroşi lideri ai mediului de afaceri.

Din programul vizitei premierului român în Franţa face parte o întâlnire cu preşedintele Francois Hollande, precum şi o întrevedere cu omologul Jean-Marc Ayrault.”(subl. mea)

Interesante sunt comentariile la articolul din Gandul. Nu putine intreaba: „care fabrici?” adica alea „care s-au privatizat, care s-au demolat?”, intr-un alt comentariu cineva il roaga pe premier sa-i angajeze pe „rromi in fabricile dvs”, altcineva spune „să îi angajăm în fabricile construite din investiţiile franceze directe!” pentru ca „Să vedem, le este rentabil francezilor să lucreze ţiganii pentru afacerile lor?”.

Eu nu spun ca nu e necesar un program de integrare a romilor. Dar chestiunea angajarii romilor in „fabricile din Romania” comporta anumite aspecte si raspunsul premierului este deficitar. In primul rand in „fabricile din Romania” nu se fac angajari pe criterii etnice sau rasiale. Este ilegal. Articolul 41 din Constitutie spune ca „dreptul la munca nu poate fi ingradit” iar articolul 42 interzice munca fortata. Pe de alta parte, conteaza sau ar trebui sa conteze pregatirea profesionala a celui ce doreste sa fie angajat. Totusi, nu se poate pune problema in felul acesta: ii angajam pe romi in fabricile din Romania. De ce? Ca sa nu mai emigreze in Franta! Ei sunt cetateni europeni si au dreptul la libera circulatie in UE ca oricare alt cetatean european. Apoi care ar fi motivul economic? Ca sa nu mai emigreze in Franta? Un astfel de motiv nu ia in considerare chestiunea cererii de munca de la noi. Un alt aspect: ii angajam in fabricile din Romania, dar cu ce salariu? Ei poate castiga mai bine in Franta, din cersit sau din alte activitati, decat ar castiga in fabricile de la noi, altminteri nu s-ar mai intoarce in Franta. Pe de alta parte, trebuie sa tinem cont de faptul ca foarte multi dintre romi au o pregatire profesionala precara, deci reprezinta o oferta de munca slaba, care nu poate fi bine remunerata, in conditiile in care, la noi, si un om cu pregatire superioara poate fi slab remunerat.

Romania Libera 

Manevra-şoc a lui Grapini. De ce a anulat ministrul participarea României la Târgul de Turism de la München

Se arata ca:

„Ministrul delegat pentru IMM şi Turism, Maria Grapini, a anulat participarea României la Târgul de Turism de la München, cu trei zile înaintea deschiderii evenimentului. Absenţa este cu atât mai nefastă, cu cât s-au făcut eforturi pentru ca marii tour-operatori germani să revină pe litoralul românesc.

Nu participăm şi cu asta basta. Nu se poa­­­­te să participăm fără nici o selec­ţie a firmelor să ne facem contraimagine“,a fost ex­­pli­­ca­­ţia dată de ministrul Maria Grapini. Decizia intempestivă a Mariei Grapini ridică o întrebare şi două probleme.

Întrebarea este de ce s-a decis luni renunţarea participării la târg, în condiţiile în care acesta începea peste numai două zile şi fusese anunţat în programul oficial al târgurilor susţinute de minister. Prima problemă: cum vor explica autorităţile absenţa delegaţiei, care fusese deja anunţată. A doua: cine va acoperi pagubele, căci reprezentanţii Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT) susţin că au aflat decizia după ce unii participanţi îşi cumpăraseră biletele de avion, camerele de hotel şi plecaseră spre Germania.

„Noi am aflat cu trei zile în urmă de anularea participării, de la cei care erau deja pe drum, înscrişi ca participanţi ai României. Mi se pare anormal să nu fi fost anunţaţi în timp util“, a precizat Corina Martin, preşedintele ANAT. Aceasta mai spune că ar fi existat deja o „reacţie fermă“ din partea organizatorilor.

Ce câştigă statul

Economia care ar decurge din absenţa de la târg se rezumă numai la taxa de participare. După cum au arătat reprezentanţii ANAT, drumul şi cazarea sunt plătite de participanţi. Tot ANAT spune că unii tour-operatori aveau deja întâlniri importante, stabilite cu multă vreme înainte. „În acest moment ne aflăm în situaţia stânjenitoare de a răspunde acuzaţiilor membrilor ANAT şi hotelierilor, care şi-au rezervat din timp bilete de avion şi cazare, cheltuind sume semnificative în acest sens, inclusiv pentru materialele de promovare nu doar a imaginii proprii, ci şi a imaginii României“, se arată într-o scrisoare adresată de ANAT ministrului Maria Grapini. La târg sunt prezente aproape toate ţările din Europa.

Absenţa României de la târgul din Germania este cu atât mai importantă pentru imaginea ţării, cu cât în ultimii s-au făcut eforturi foarte mari pentru ca marii tour-operatori germani să se întoarcă pe litoralul românesc. Aceştia au fost absenţi timp de şase ani, din cauza condiţiilor de cazare, a serviciilor şi a infrastructurii, toate deficitare.

Nerespectarea angajamentelor de participare la un târg în München nu are cum să îmbunătăţească imaginea turismului românesc în Germania.  Şi nu numai în Germania, pentru că la eveniment participă cele mai importante ţări din lume în domeniul turismului.

Un ministru controversat

Maria Grapini, promovată în Guvernul Ponta 2 de către Dan Voiculescu şi PC, şi-a început cu stângul relaţia cu hotelierii. Una dintre primele sale propuneri a fost introducerea impozitului forfetar. Măsura a fost anunţată în lipsa unei discuţii prealabile cu hotelierii, iar preşedintele ANAT a susţinut public, în repetate rânduri, că nu un alt impozit este salvarea turismului, ci eliminarea concurenţei neloiale, adică a turismului la negru. O altă problemă ţine de legea turismului, care zace în sertare de ani buni în Parlament.

Aproape la unison, hotelierii de pe litoral spun că de turism ar trebui să se ocupe o persoană de specialitate, punctând totodată că industria textilă, din care provine Maria Grapini, nu are nimic în comun cu turismul. Marţi, la o zi după decizia privind Târgul de la München, premierul Ponta a semnat numirea în funcţi de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Turism a Mirelei Matichescu, o apropiată a lui Radu Mazăre.” (subl. mea)

„Nu participăm şi cu asta basta”…? Totusi, cam scurte explicatii…

februarie 22, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu