De ce in Franta…?

Legat de terorismul islamic ce bantuie zilele acestea Europa, eu cred ca ar trebui sa stim cel putin doua lucruri pentru a putea intelege corect ce se intampla de fapt:

1. In primul rand as considera ca e vorba mai mult despre o ideologie de lupta si mai putin despre Islam;
2. Un alt lucru ce trebuie remarcat e lipsa de respect a acestor oameni fata de valorile Frantei.

De ce am facut de la bun inceput aceste precizari? Pentru ca deseori interpretarea care se da fenomenului terorist are valente de stanga sau marxiste: ca saracia, faptul ca oamenii traiesc in conditii grele, determina fenomenul – de unde se vede nuanta luptei de clasa ce razbate dintr-o astfel de interpretare. Numai ca o astfel de interpretare este, dupa parerea mea, falsa. Ideologia lor de lupta e axata pe Islam si tocmai aceasta ideologie le cere sa mearga pana la sacrificiul suprem. Nu este axata pe chestiuni de ordin economic sau social cum poate ca multi cred. Ci pe Islam! Ei nu numai ca apara Islamul, dar il si afirma si militeaza pentru instaurarea lui.

Pe de alta parte se observa limpede ca acesti oameni au o lipsa totala fata de valorile Frantei care, descrise concis, ar fi urmatoarele:

 

a) Libertate, Egalitate, Fraternitate – acestea in primul in rand; si in al doilea rand:

b) Republicanismul care se bazeaza atat pe valorile de la punctul 1. care sunt de fapt valorile fundamentale ale Lumii Libere, nu neaparat valori de Stanga cum poate cred unii – de aceea trebuie adaugat republicanismul, cat si pe laicitate. Laicitatea nu inseamna ateism ci deplina libertate de constiinta, lucru ce a fost tradus in Legea din 1905, a Laicitatii, si care se exprima prin separarea Bisericii de Stat. Separarea de Stat, nu excluderea Bisericii din societate.

In Franta traiesc 5-6 milioane de musulmani. Ei au venit in Franta prin emigratie si sunt acum la a doua si poate chiar si la a treia generatie. Stau si ma intreb cati dintre ei cunosc valorile pe care se bazeaza Franta… In ultima vreme Franta a avut o politica foarte deschisa in ceea ce priveste emigratia musulmana, in special cea din tarile Maghrebului. Si, in general vorbind, Europa a fost deschisa unei asemenea emigratii. De observat si ce declara guvernul D-nei. Merkel, ca pana la sfarsitul anului vor primi 800.000 de emigranti din tari musulmane. E vorba de o noua generatie ce soseste in Europa masiv, foarte multi deodata, brusc. Am inteles ca Germania a inceput tiparirea Constitutiei sale in limba araba. Insa trebuie spus ca acesti imigranti nu cunosc valorile nici ale Frantei sau Germaniei, nici ale Uniunii Europene. Ei au venit si vin aici pentru ca sa castige mai bine, sa duca aici o viata mai buna. Insa ei sunt purtatorii unor alte valori, cele islamice, ce nu au legatura cu valorile Europei. Evident, in Franta, de-a lungul timpului, s-a intamplat acelasi lucru. Iar greseala a fost ca Statul Francez nu si-a pus problema ca aceste populatii de religie musulmana venite in Franta trebuie sa cunoasca si sa respecte valorile pe care e intemeiata Franta moderna. Din acest punct de vedere Statul Francez a esuat! Iar consecinta o vedem acum prin aceste atentate teroriste.

Interesant este ce a spus Jean-Luc Mélenchon la o dezbatere pe un post de televiziune francez. El a spus ca „ceea ce ne defineste ca suntem francezi” sunt valorile pe care le avem, cele pe care le-am aratat la punctele a) si b). El a spus ca e republican (valoarea de la punctul b) si ca republicanismul nu inseamna neutralitate, un teritoriu, ca sa zic asa, neutru. Lucrurile acestea m-au dus imediat cu gandul la ce scria Eugen Ovidiu Chirovici pe Facebook-ul personal:

„“Tara nu este doar o anumita suprafata de pamint, muntii, riurile sau padurile. Ea este in acelasi timp credinta ferma intr-un set de principii; iar patriotismul este loialitatea neabatuta fata de aceste principii.” (George William Curtis, scriitor american, 1824 – 1892)

Pentru un popor a carei istorie pare compusa doar din zile de marti, faptul ca Ziua Nationala cade intr-o duminica nu poate fi decit un semn bun.

La multi ani, romani, oriunde va aflati, sarbatoare frumoasa, prietenii mei.” (subl. mea)

Si acum faceti, va rog, comparatia cu acesti musulmani, jihadisti, care n-au pic de respect fata de valorile tarii lor de adoptie, care nu le interzice practicarea religiei lor. Ba chiar mai mult: vor sa distruga valorile Frantei si sa impuna valorile Islamului, straine de Franta si de Europa. Franta a gresit pentru ca nu i-a pus la respect atunci cand trebuia s-o faca. Germania imita azi greseala Frantei.

La ora actuala, in Europa, se practica un umanism desantat. In numele unui asa zis umanism abdicam de la valorile si principiile care ne garanteaza libertatea. Integrarea musulmanilor nu poate sa insemne acceptarea inconstienta de catre noi a salafismului care ne distruge valorile. De aceea acesti imigranti musulmani ar fi trebuit in primul rand sa stie ce valori trebuie sa respecte si sa le respecte cu tot ceea ce presupune, cu tot ceea ce inseamna respect!! Lucru ce inseamna respect fata de Franta si fata de politica Frantei, inclusiv politica externa a Frantei. Pentru ca, la acesti extremisti islamici, nu e vorba atat de solidaritate fata de Siria sau alta tara majoritar musulmana, ci lipsa de respect fata de valorile statului de adoptie, in acest caz Franta. De aceea ei militeaza pentru un califat, care presupune din start alte valori decat cele ale Frantei, nu numai in Franta, dar in toata Europa. Cum poate fi califatul compatibil cu republicanismul? Si cum poate fi republicanismul atat de neutru ca sa admita califatul? Evident ca nu e posibil. De aceea Franta ar fi trebuit demult sa faca o distinctie clara intre cele doua, fara sa interzica totusi dezbaterile de ordin intelectual asupra acestor probleme pentru ca libertatea cuvantului trebuie respectata. Dar una e sa admiti libertatea cuvantului, libertatea de exprimare si altceva e sa admiti pe undeva salafismul si califatul. Sa faci un fel de combinatie ciudata intre republicanism si salafism. Or, greseala fundamentala pe care a facut-o Franta este ca nu a delimitat foarte clar cele doua astfel incat orice imigrant musulman sa stie si sa inteleaga ca o comportate justa in Franta inseamna in primul rand respectul pentru valorile Frantei: nimeni nu-ti interzice sa fii musulman, dar obligatia ta este de a respecta valorile si tara de adoptie. Si nu asa, ca stai dom’ne ca omul a venit sa castige mai bine in Franta decat la el in tara si sa-l ajutam ca e si el om. Pentru ca Franta asta a facut: nu a mai pus accent pe valori, ci pe ajutorul umanitar, pe o laicitate bazata pe omenie, toate acestea amestecate in „fiertura inimii”, cum ar fi spus Hegel.

Aceeasi greseala o face acum Germania. Primirea aceasta masiva de imigranti, veniti deodata in numar mare in Germania, pentru ca sa traiasca si ei mai bine, are la baza nu valorile Europei Unite sau ale Germaniei, ci ajutorul umanitar, umanismul, omenia. Care e criteriul pentru care sunt primiti acesti oameni in Germania? Nu e decat unul singur: „vai, saracii de ei!”. Adica, la fel, „fiertura inimii”, ignorandu-se valorile si cultura Lumii Libere. Ce stiu acesti imigranti despre Germania, despre Uniunea Europeana, in afara de faptul ca aici se traieste mai bine decat la ei in tara? Mi-e teama ca majoritatea dintre ei nu stiu mai nimic, asa cum nu au stiut mai nimic nici despre Franta si valorile acesteia, nimic nici despre cultura franceza. Ci doar ca „ma duc in Franta sa castig mai bine, ca Franta primeste imigranti”.

Or, creandu-se un astfel de talmes-balmes s-ar putea ca insasi Uniunea Europeana sa nu reziste, devenind nefunctionala pana la urma.

O situatie dificila…

Gandul

INTERVENŢIE împotriva Statului Islamic în Siria. Europa şi Rusia intră în acţiune

Se arata ca:

„Franţa a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, anunţă preşedinţia franceză duminică, relatează AFP în pagina electronică. De asemenea, Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN. Rusia a anunţat recent că intenţionează să intervină în Siria, împotriva Statului Islamic, de una singură sau în fruntea unei coaliţii. Vladimir Putin urmează să discute cu Barack Obama, la Adunarea Generală a ONU, despre colaborarea privind intervenţia în Siria.

Armata franceză a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, a anunţat preşedinţia franceză duminică, fără să precizeze locul şi data operaţiunilor.

Le Monde scrie că, potrivit informaţiilor sale, atacurile aeriene au avut loc joi, pe 24 septembrie. Ţintele vizate s-au aflat la Rakka, oraşul din centrul Siriei considerat fieful organizaţiei Statul Islamic (SI), precizează publicaţia franceză.

Preşedintele François Hollande anunţa pe 7 septembrie că, în urma primelor zboruri de recunoaştere efectuate în Siria chiar de a doua zi, urmau să fie efectuate atacuri, justificate de legitima apărare.
„Am (efectuat atacurile) în baza informaţiilor colectate în cursul operaţiunilor aeriene angajate de mai mult de două săptămâni, cu respectarea autonomiei noastre de acţiune, în coordonare cu partenerii noştri din coaliţie”, se arată în comunicatul emis duminică de către Palatul Elysée.

Armata îi va ataca pe „toţi cei care ameninţă Franţa’, declara la rândul său ministrul Apărării Jean-Yves Le Drian într-un interviu acordat le Monde pe 18 septembrie. Însă, în pofida faptului că forţele aeriene franceze sunt integrate în comandamentul american pentru atacuri în Irak, Parisul insista că operaţiunile în Siria sunt efectuate în mod autonom. „Suntem integraţi în securizarea spaţiului aerian sirian de către americani, dar avem libertatea de apreciere, a ţintelor informaţiilor şi acţiunilor noastre”, preciza Le Drian.

Centre de comandament, tabere de antrenament şi logistică aparţinând organizaţiei teroriste – ceea ce militarii numesc „centre de gravitate” ale adversarului – urmează să fie vizate în săptămânile următoare, scrie Le Monde.

Potrivit Apărării, nu va fi vorba despre o „campanie masivă de atacuri”, ci despre atacuri ţintite.

Serviciile franceze de informaţii, consolidate de o operaţiune informatică a Comandamentului Cibernetic din cadrul Statului Major care a ajuns până la grupare, au identificat mai multe ţinte SI la Rakka.

Aceste prime atacuri ar putea să fi vizat cartierul general din care sunt comanditate numeroase atacuri vizând Europa şi Franţa în particular, scrie Le Monde.

Intervenţia avioanelor franceze în această zonă nu este lipsită de riscuri. Trupele lui Bashar al-Assad atacă şi ele, de puţin timp, din nou, combatanţi SI.

În plus, Rusia şi-a consolidat, în ultimele zile, mijoacele militare în Siria, cu scopul de a susţine regimul, mobilizând aproximativ 30 de avioane de spionaj şi de atac – de tip Su-24 şi Su-30 – la sol. Spaţiul aerian de la Rakka, este deci cât se poate de „aglomerat”.

La Paris, surse din domeniul Apărării au sugerat iniţial că forţele aeriene urmau să intervină doar în zone în care nu zboară avioane siriene şi în care nu există sisteme de apărare antiaeriene care să le vizez – deci că nu vor trece la est de paralela 38. Însă armata lui al-Assad continuă să bombardeze SI atât la Deir ez-Zor, cât şi la Rakka.

„Acest lucru confirmă informaţiile noastre, potrivit cărora Franţa s-a înscris în noua coordonare între forţele prezente – americane şi siriene în primul rând – împotriva Daech (acronimul SI în arabă)”, scrie Le Monde, care adaugă că „avioane de vânătoare ruseşti, dar şi siriene, nu vor fi ţinte, cu condiţia să nu comită atacuri împotriva coaliţiei anti-SI”.

Le Drian a dat asigurări pentru Le Monde că nu există „nicio” informare reciprocă cu ruşii şi sirienii.

Aproximativ 800 de militari francezi sunt mobilizaţi în cadrul Operaţiunii Chammal, începând din 2014.
În Irak, Chammal include operaţiuni aeriene în cadrul coaliţiei internaţionale conduse de către forţele americane, dar şi misiuni de consiliere a armatei irakiene la Bagdad şi misiuni de asistenţă armată acordată luptătorilor kurzi peshmerga.

Aproximativ 60 de specialişti fac parte din statele majore ale coaliţiei, la Tampa (Florida), în Kuwait, la Bagdad şi, mai ales, la Cartierul General al Operaţiunilor Aeriene de la Al-Udeid, în Qatar.

În Irak, Franţa a efectuat, începând din septembrie 2014, aproximativ 200 de atacuri, reprezentând aproximativ 5% din total.

Rusia coalizează Iranul şi Siria, în domeniul informaţiilor anti-Stat Islamic

Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN.

Această sursă a evocat „îngrijorări tot mai puternice ale Rusiei cu privire la faptul că mii de terorişti ruşi pot comite acte criminale în cadrul ISIS (un acronim al SI)”.

Acest acord este anunţat în contextul în care Statele Unite sunt îngrijorate de recenta mobilizarea militară a Rusiei în Siria şi pare să confirme unele suspiciuni americane cu privire la existenţa unei cooperări între Bagdad şi Moscova.

O coaliţie condusă de către Washington efectuează, de anul trecut, atacuri aeriene împotriva unor poziţii SI în Irak şi Siria. Însă, în prezent, Rusia îşi sporeşte prezenţa în regiune.

Preşedintele american Barack Obama urmează să se întâlnească cu preşedintele rus Vladimir Putin luni – pentru prima dată după un an – pentru a discuta despre planurile Moscovei în Siria.

Rusia a trimis avioane, tancuri şi sisteme de rachete în această ţară devastată de război, potrivit Pentagonului.

Statele Unite urmăresc de asemenea îndeaproape informaţii cu privire la crearea unei operaţiuni la Bagdad, în vederea unei coordonări a eforturilor între elemente irakiene, iraniene, ruse şi siriene.

Aceasta nu ar fi prima cooperare între aliaţi şi inamici ai Statelor Unite în lupta împotriva Statului Islamic.
Guvernul irakian întreţine relaţii puternice cu Iranul, care a antrenat, consiliat şi susţinut milţii şiite irakiene care luptă împotriva SI.

De asemenea, Australia a anunţat, în aprilie, că va împărtăşi anumite informaţii cu Iranul, îndeosebi cu privire la jihadişti din Australia care se duc în Irak pentru a lupta în cadrul SI.

Pe de altă parte, o sursă diplomatică militară de la Moscova a declarat pentru Interfax că centrul de coordonare de la Bagdad urmează să fie condus prin rotaţie de către ofiţeri din cele patru ţări, începând cu Irakul, potrivit postului Radio Free Europe-Radio Liberty (RFE-RL).

De asemenea, o comisie ar putea să fie creată, la Bagdad, pentru a plănui operaţiuni militare şi a coordona unităţi ale forţelor armate în lupta împotriva SI, a adăugat această sursă.

Un oficial de la Ministerul rus de Externe declara vineri pentru Interfax că Moscova ar putea, „în mod teoretic”, să se alăture coaliţiei anti-SI conduse de către Statle Unite, dacă Damascul este inclus în cadrul eforturilor internaţionale împotriva grupării teroriste şi dacă orice operaţiune militară internaţională în Siria are la bază un mandat ONU.

În pofida unor ajutoare în valoare de peste 20 de miliarde de dolari şi unei formări acordate de către Statele Unite, armata irakiană aproape s-a prăbuşit în faţa avansării Statului Islamic, care deţine controlul asupra unor bucăţi importante din nordul şi vestul acestui producător de petrol şi membru OPEC.”

Romania Libera

UE trebuie să accepte un milion de refugiaţi anual

de George Soros

Se arata ca:

„Uniunea Europeană trebuie să accepte responsabilitatea pentru absenţa unei politici comune privind azilul, care a transformat valul în creştere de refugiaţi din acest an, dintr-o problemă ce putea fi administrată, într-o altă criză politică. Fiecare stat membru s-a concentrat în mod egoist pe propriile interese, adesea acţionând împotriva intereselor celorlalţi. Această abordare a mărit panica printre solicitanţii de azil, publicul general şi autorităţile responsabile de ordine. Iar refugiaţii au fost principalele victime.

UE are nevoie de un plan cuprinzător pentru a răspunde la această criză, unul care să reafirme guvernarea eficientă a valurilor de solicitanţi de azil, astfel încât acestea să se desfăşoare într-un mod sigur şi ordonat, într-un ritm care să reflecte capacitatea Europei de a le absorbi. Pentru a fi cuprinzător, planul trebuie să se extindă dincolo de graniţele Europei. E mai puţin problematic şi mult mai puţin costisitor să menţii potenţialii solicitanţi de azil în sau în apropierea locului unde se află în prezent.

Cum originea actualei crize este Siria, soarta populaţiei siriene trebuie să fie prima prioritate. Dar nu trebuie uitaţi nici ceilalţi refugiaţi sau migranţi. De asemenea, un plan european trebuie să fie acompaniat de un răspuns global, sub autoritatea Naţiunilor Unite şi care să implice statele sale membre. Astfel se va distribui povara crizei siriene unui număr mai mare de ţări, cât timp sunt stabilite standarde globale pentru problemele migraţiei forţate, în general.

Iată cele şase componente ale unui plan complet.

În primul rând, UE trebuie să accepte cel puţin un milion de refugiaţi în fiecare an, în viitorul apropiat. Şi, pentru a face asta, trebuie să împartă povara în mod corect, un principiu pe care o majoritate calificată l-a stabilit în cele din urmă la summitul de săptămâna trecută.

Finanţarea adecvată este esenţială. UE trebuie să ofere câte 15.000 de euro per solicitant de azil pentru primii doi ani, astfel încât să se poată asigura cazarea, îngrijirea medicală şi costurile pentru educaţie şi pentru a face ca refugiaţii să fie mai uşor de acceptat de către statele membre. Poate mări aceste fonduri prin emiterea unor obligaţiuni pe termen lung, folosindu-se de calificativul său nepătat AAA pentru capacitatea de împrumut, care va veni cu avantajul oferirii unui stimulent fiscal justificat pentru economia europeană.

Este la fel de important să permită atât statelor, cât şi solicitanţilor de azil să-şi exprime preferinţele, apelând cât mai puţin posibil la constrângere. Plasarea refugiaţilor acolo unde vor ei să meargă – şi unde sunt doriţi – este o condiţie esenţială pentru succes.

În al doilea rând, UE trebuie să conducă eforturile globale de a oferi finanţare adecvată către Liban, Iordania şi Turcia pentru a susţine cele patru milioane de refugiaţi care locuiesc în prezent în aceste ţări. Până acum, doar o mică parte din fondurile necesare, chiar şi pentru nevoile primare, a fost strânsă. Dacă sunt incluse şi educaţia, calificarea şi alte nevoi esenţiale, costurile anuale sunt de cel puţin 5.000 de euro pe refugiat sau de 20 de miliarde de euro. Ajutorul oferit azi de UE Turciei, deşi s-a dublat săptămâna trecută, ajunge abia la doar un miliard de euro. În plus, UE ar trebui să contribuie la crearea în regiune a unor zone economice speciale cu statut preferenţial de comerţ, inclusiv în Tunisia şi Maroc, pentru a atrage investiţii şi pentru a genera locuri de muncă atât pentru localnici, cât şi pentru refugiaţi.

UE ar trebui să îşi asume un angajament anual faţă de ţările din prima linie de cel puţin 8-10 miliarde de euro, diferenţa fiind acoperită de Statele Unite şi restul lumii. Această sumă se poate adăuga obligaţiunilor pe termen lung emise pentru a susţine solicitanţii de azil din Europa.

În al treilea rând, UE trebuie să înceapă imediat construirea unei Agenţii europene unice pentru azil şi migraţie şi, în cele din urmă, o Poliţie de frontieră comună. Actuala cârpeală realizată de 28 de sisteme separate de acordare a azilului nu funcţionează: este scumpă, ineficientă şi produce mai ales rezultate nepotrivite atunci când vine vorba de identificarea celor care se califică pentru azil.  Noua agenţie va simplifica treptat procedurile, stabilind reguli comune pentru angajare şi antreprenoriat, precum şi pentru beneficii constante. Şi va dezvolta o politică eficientă şi respectând  drepturile pentru returnarea migranţilor care nu se califică pentru azil.

În al patrulea rând, rute sigure de călătorie trebuie să fie stabilite pentru solicitanţii de azil, începând de la preluarea lor din Grecia sau Italia până la ţările de destinaţie. Acest pas este foarte urgent, pentru a diminua panica. Următorul pas logic este de a extinde aceste drumuri sigure către regiunea din prima linie, astfel încât să fie redus numărul de migranţi care aleg periculoasa traversare a Mediteranei. Dacă solicitanţii de azil au o şansă rezonabilă de a ajunge în cele din urmă în Europa, există o mai mare probabilitate ca ei să rămână, de fapt, acolo unde se află. Pentru aceasta, vor fi necesare negocieri cu ţările din prima linie, în cooperare cu Agenţia ONU pentru Refugiaţi, pentru a stabili acolo centre de procesare, Turcia fiind o prioritate.

Aranjamentele operaţionale şi financiare dezvoltate de UE ar trebui folosite pentru a stabili standarde globale pentru tratamentul solicitanţilor de azil şi migranţilor. Aceasta este a cincea piesă a unui plan cuprinzător.

În fine, pentru a primi şi integra mai mult de un milion de refugiaţi şi migranţi în fiecare an, UE are nevoie să-şi mobilizeze sectorul privat, ONG-uri, grupuri religioase şi companii, care să se comporte ca nişte sponsori. Pentru aceasta, nu va fi nevoie doar de o finanţare suficientă, ci şi de capacitatea umană şi de IT pentru a face legătura dintre migranţi şi sponsori.

Exodul din Siria distrusă de război nu ar fi trebuit să devină o criză. Nu a apărut peste noapte, era uşor de prevăzut şi uşor de administrat de către Europa şi comunitatea internaţională. Prim-ministrul ungar Viktor Orban a pregătit un plan în şase puncte de a aborda criza. Dar acest plan, care pune pe locul doi drepturile umane ale refugiaţilor şi migranţilor, după securitatea graniţelor, ameninţă să divizeze şi să distrugă UE prin renunţarea la valorile pe care a fost construită şi prin violarea legilor care ar trebui să o guverneze. UE trebuie să răspundă cu o politică europeană reală pentru azil, care să pună capăt panicii şi inutilei suferinţe umane.

George Soros este preşedinte al Soros Fund Management şi preşedinte al Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă. Este autor multor cărţi, printre care „Alchimia finanţelor“, „Noua paradigmă pentru pieţele financiare: criza creditelor din 2008 şi ce înseamnă“ şi „Tragedia Uniunii Europene“.

Copyright: Project Syndicate, 2015.

http://www.project-syndicate.org „

Putin lansează ACUZAȚII grave la adresa SUA: Susţin în mod ILEGAL rebelii în Siria

Se arata ca:

„Vladimir Putin a catalogat, duminică, ilegală şi ineficientă susţinerea pe care Statele Unite o oferă forţelor rebele din Siria. Mai mult, liderul de la Kremlin a arătat că rebelii antrenaţi de americani dezertează pentru a se alătura Statului Islamic, informează Mediafax.

„În opinia mea, acordarea unui sprijin militar unor structuri ilegale contravine principiilor dreptului internaţional modern şi Cartei ONU”, afirmă el, potrivit unui fragment dintr-un interviu acordat posturilor americane CBS şi PBS pe care Kremlinul l-a făcut public.

Putin a declarat – într-un interviu înregistrat, pentru posturi americane, înainte de întâlnirea cu preşedintele american Barack Obama – că preşedintele sirian Bashar al-Assad merită susţinerea internaţională întrucât luptă împotriva unor organizaţii teroriste.

Obama şi Putin urmează să discute luni, după ce liderul rus va susţine un discurs la ONU, în pofida faptului că oficiali de la Casa Albă şi de la Kremlin s-au contrazis în legătură cu lucrurile despre care vor vorbi şi chiar în legătură cu cine a iniţiat întâlnirea.

Rusia şi-a intensificat implicarea militară în Siria în ultimele săptămâni, iar oficiali americani acuză Moscova că trimite avioane de luptă, tancuri şi alte echipamente în ajutorul armatei siriene.

Brusca acumulare militară rusă, luna aceasta, în sprijinul lui al-Assad, dar şi o criză a refugiaţilor care s-a revărsat din regiune în Europa relansează încercări de soluţionare a conflictului din Siria.

O nouă tactică americană în Siria ar putea aduce alături Rusia, Arabia Saudită şi ţări ca Turcia sau Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene.

Relaţiile americano-ruse au atins cel mai scăzut nivel din perioada de după Războiul Rece, din cauza crizei din Ucraina, în pofida faptului că ambele părţi împărtăşesc îngrijorări faţă de ameninţarea pe care o reprezintă Statul Islamic – dar nu sunt de acord asupra abordării.

Putin afirmă că Damascul ar trebui să fie inclus în eforturile internaţionale de luptă împotriva SI – o solicitare pe care Washingtonul o respinge -, şi critică planurile americane de a antrena până la 5.000 de rebeli sirieni pe an pentru a lupta împotriva Statului Islamic.

„Se pare că doar 60 dintre aceşti luptători au fost antrenaţi corespunzător, având în vedere că doar patru sau cinci poartă, în realitate, arma”, a declarat el. „Restul au dezertat cu armamentul american, să se alăture ISIS”, a adăugat Putin, referindu-se la Statul Islamic.

Unii critici l-au îndemnat pe Obama să acţioneze mai hotărât în Orientul Mijlociu şi în Siria – unde, potrivit ONU, peste 250.000 de persoane au murit în cei peste patru ani de război civil – apreciind că lipsa unei politici americane clare a oferit Statului Islamic oportunităţi să se extindă.

Putin afirmă că susţinerea Guvernului al-Assad de către Moscova are la bază Carta ONU.

„Noi oferim asistenţă numai entităţilor Guvernului legitim”, a declarat el. „Începând de azi (această asistenţă) a luat forma livrărilor de armament către Guvenul sirian, formării de personal şi ajutorării poporului sirian”, anunţă Putin.”

Analiză Der Spiegel: Cum ar putea fi oprit exodul refugiaţilor sirieni

Se arata ca:

„Milioane de sirieni îşi abandonează ţara şi se îndreaptă către Europa, după ce locul pe care îl numeau „acasă” s-a transformat în Infern, în ultimii patru ani, din cauza conflictului între regimul președintelui Bashar al-Assad şi contestatari. Publicația germană Der Spiegel notează, astfel, într-o analiză, că, atâta timp cât fiecare tabără este sprijinită de aliați cu propriile lor interese, rezolvarea conflictului este improbabilă.

Ameninţările care provoacă exodul

Conflictul în Siria a fost complicat de Marea Britanie şi Franţa, care au anunţat că intenţionează să desfăşoare atacuri aeriene împotriva grupării teroriste Stat Islamic (SI), apreciază publicația germană.

Citeşte şi: Cum se transformă Europa într-o fortăreaţă în faţa refugiaţilor

Totuşi, până la actele teroriste ale Statului Islamic în Siria, principalele motive pentru care sirienii îşi părăsesc ţara sunt bombele lui Assad, Forţele Aeriene siriene şi întreaga situaţie politică a ţării, care pare imposibil de rezolvat. Soldaţii lui Assad au ucis 11.500 de oameni, în lunile ianuarie şi august, timp în care SI a omorât 1.800 de oameni, conform Reţelei Siriene pentru Drepturile Omului.

În plus, după anunţurile Regatului Unit şi ale Franţei, teroriştii SI au luat măsuri de apărare împotriva atacurilor aeriene – trupele lor operează în oraşe şi împiedică localnicii să plece, prin ridicarea unor puncte de control şi aplicarea unor pedepse draconice împotriva celor care încearcă să li se opună. Astfel, forţele vestice nu pot ataca membrii grupării teroriste.

Singurele soluţii posibile

Orice soluţie pentru oprirea războiului ar trebui să fie similară cu cea propusă în anul 201, când ambele tabere s-au întâlnit pentru negocieri secrete la Château de Bossey, în oraşul american Lake Geneva. Soluţia începea cu exilarea lui Assad şi a clanului său, generalii-cheie şi familiile lor, potrivit Der Spiegel.

Citeşte şi: Cum ar putea Arabia Saudită să rezolve criza refugiaţilor

De asemenea, soluţia ar trebui să includă şi amnistii pentru combatanţii din ambele tabere, înmânarea puterii către autorităţile locale şi o luptă comună împotriva grupării teroriste Stat Islamic.

La întâlnirea secretă, ambele tabere, inclusiv unul dintre consultanţii lui Assad, au căzut de acord: „Ne vom lupta până vom distruge şi ultima clădire din Damasc. Dar ce se va întâmpla după aceea? Ţara va fi distrusă. Niciuna dintre tabere nu va putea câştiga sau înceta lupta”.

Însă, această soluţie impunea presiuni militare împotriva lui Assad, pe care Washington nu le acceptă. Chiar şi stabilirea unor zone în care este interzisă survolarea aeronavelor militare, astfel încât populaţia să supravieţuiască, ar fi fost respinsă de SUA, în repetate rânduri.

Citeşte şi: Cei mai cunoscuți refugiaţi care au schimbat istoria

Tot astfel, Moscova îl sprijină pe Assad cu resurse militare, sub pretextul că luptă împreună cu forţele vestice împotriva „teroriştilor”. Însă, în timp ce SUA şi Europa numesc „terorişti” membrii grupării SI, Rusia îi numeşte astfel pe rebelii sirieni, oponenţii lui Assad, notează publicația germană.

De altfel, recent, cel puțin 15 avioane ruse de tip cargo cu echipamente și personal au aterizat, în ultimele două săptămâni, la baza militară din provincia Latakia, în vestul Siriei, declara, sâmbătă, pentru AFP, o sursă militară.

Fiecare ţară are interesul ei

Rusia şi Iran vor să îl menţină pe Assad la putere, iar ţările vestice nu sunt dispuse să îl dea jos şi să se opună, astfel, votului Rusiei în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite şi să pună în pericol tratatul nuclear cu Iranul.

SUA vrea doar să lupte împotriva grupării SI şi, prin urmare, a investit 500 de milioane de dolari într-un program de pregătire pentru luptători sirieni. Însă, cei mai mulţi dintre primii 54 de soldaţi din aceste unităţi finanţate de americani au fost răpiţi de membri ai grupării al-Nusra, care au crezut că ei sunt ţinta campaniei americane.

Pe de altă parte, Arabia Saudită şi Qatar tind să finanţeze grupurile islamiste, în care SUA nu au încredere, iar Turcia îşi caută aliaţi în războiul împotriva separatiştilor kurzi.

Până acum, alte două părţi ale conflictului au ocupat porţiuni mari din Siria. În nordul ţării, trupele YPG (Unitățile de Protecție ale Poporului Kurd, aripa armată a Partidului Uniunea Democratică, n.red.) controlează trei regiuni, de-a lungul frontierei cu Turcia. Deşi partidul kurd din Siria neagă orice intenţie de a-şi crea propriul stat, oficialii din ţările vestice îl contrazic, mai ales că Executivul turc face tot posibilul să împiedice YPG să câştige mai mult teritoriu. De asemenea, Hezbollah a ocupat o porţiune largă, de-a lugul graniţei cu Liban.

Până acum, 300.000 de migranți au ajuns în Europa şi peste 2.600 au murit în încercarea de a traversa Marea Mediterană, potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie.

Citește și:  FOTO. De la fostele lagăre naziste la căsuțe în Alaska. Unde vor fi cazați refugiații „

Suntem in fata unei situatii dificile dupa criza economica din 2008 care a bulversat toata lumea. Insa situatia actuala este poate cea mai dificila de la caderea comunismului. Solutia, dupa parerea mea, la aceasta criza a imigrantilor ce afecteaza puternic Europa, consta in reconfigurarea stabilitatii politice in tarile afectate de Primavara Araba. Nu e vorba numai de Siria, mai e si Libia cu o situatie foarte complicata. Iar Uniunea Europeana, impreuna cu SUA, trebuie sa vina cu solutii in acest sens. Noi trebuie sa avem regimuri politice stabile si prietene in aceste tari. Si trebuie studiate formule democratice care, odata aplicate, sa induca stabilitate politica in tarile in care sunt aplicate – ma gandesc, de pilda, si la Eriteea.

Uniunea Europeana nu poate sa primeasca 1 milion de refugiati anual pentru ca nu e pregatita pentru asa ceva. Nu e vorba numai de dreptul de azil. De aceea trebuie gasite cai de a stabiliza situatia politica din tarile din care provin acesti imigranti, de pilda: Siria, Libia, Irak, Afganistan.

Pe de alta parte, poate pentru prima data de la terminarea Razboiului Rece, avem o Rusie belicoasa la adresa Occidentului si valorilor sale, lucru ce ar trebui sa ne puna in garda!! Rusia nu va ceda pozitia sa in Siria si se si vede lucrul asta din declaratiile lui Vladimir Putin. Pe de alta parte prinde contur axa Kremlin-Damasc-Teheran, cu consecinte imprevizibile. Iata un alt articol interesant din Gandul:

Rusia are o strategie coerentă în Siria, iar israelienii sunt singurii care par să priceapă asta

de Lelia MUNTEANU

Se arata ca:

„Contrar uzanţelor diplomatice, premierul Netanyahu s-a deplasat la Moscova împreună cu şeful Marelui Stat Major, general locotenent Gadi Eizenkot, şi cu şeful Informaţiilor Militare, general maior Herzl Halevi. La rândul său, preşedintele Putin a fost asistat la discuţii de consilierul pe probleme de siguranţă naţională, redutabilul Nikolai Patruşev.

Anticipam zilele trecute scopul principal al vizitei, acum lucrurile sunt clare şi confirmate. În primul rând, premierul israelian a dorit să se pună de acord cu preşedintele rus asupra noilor reguli ale jocului în regiune, să se încredinţeze că  operaţiunile sale asupra Hezballah nu vor fi stânjenite de prezenţa trupelor ruse şi – lansând o ipoteză de proporţii bibilice, cum obişnuieşte – să tatoneze intenţiile Iranului în legătură cu Înălţimile Golan. (Cu zece zile înainte de vizita delegaţiei israeliene, la Moscova ajunsese generalul iranian Qassem Suleimani, membru al Armatei Gardienilor Revoluţiei, comandantul brigăzii paramilitare a acesteia, însărcinată cu operaţiunile clandestine în străinătate, care a avut o lungă conversaţie cu acelaşi consilier, generalul Patruşev). Securitatea Israelului se şubrezeşte pe zi ce trece – cu un Ierusalim în flăcări, cu rachetele Hezballah căzând în neştire. În contextul acesta, prezenţa iranienilor în zonă, care nu e o noutate, devine o ameninţare mortală, dacă e încurajată de ruşi. În al doilea rând, prin vizita la Moscova, Israelul a dorit să dea un semnal şi un avertisment Statelor Unite.

E drept că, în istoria relaţiilor bilaterale, Netanyahu n-a obţinut niciodată mai nimic de la Putin. Acum însă lucrurile s-au schimbat, chiar dacă răspunsurile lui Putin au fost la fel de alunecoase ca de obicei. Ceea ce Israelul pare a fi înţeles înaintea altora este că Rusia, spre deosebire de Statele Unite, are o strategie coerentă în zonă, iar situaţia politică internaţională e coaptă pentru a o pune în aplicare (demersurile confuze ale americanilor şi presiunile pe care criza refugiaţilor le exercită asupra Uniunii Europene).

Nu e lipsit de importanţă faptul că până şi susţinătorii preşedintelui Obama sunt obosiţi de bâjbâieli. Nicholas Kristof, editorialistul de la  New York Times, a postat pe twitter, la 18 septembrie, următorul text, cu un link la o analiză dură a lui Peter Baker (consemnată cu o zi înainte în paginile jurnalului): “White House just sounds sillier and sillier on Syria. Even for those of us sympathetic to Obama, this is nonsensical”. (N-am citit frazele lui Kristof pe twitterul său, ci pe site-ul unui jurnalist saudit, dovadă că mesajul dublului premiat Pulitzer s-a împrăştiat repede).

Încoerenţa care domneşte în coaliţia anti-ISIS coordonată de Statele Unite a grăbit deplasarea lui Netanyahu la Moscova.

Sunt zile în care confuzia e atât de mare, încât nu se ştie cine cu cine luptă la sol. (Din aer, perspectiva trebuie să fie şi mai descurajantă).

Membrilor coaliţiei (în special ai “Axei Sunnite” – Turcia, Egipt, Arabia Saudită şi Qatar) nu le e încă limpede care este inamicul principal: autointitulatul Stat Islamic, An-Nusra şi celelalte grupări teroriste sau Al-Assad. Până una-alta, turcii şi-au luat drept ţintă kurzii (singurii care luptă eficient împotriva ISIS şi care, chiar în aceste ore, încearcă să cucerească oraşul de graniţă Jarabulus, ceea ce le-ar tăia voluntarilor veniţi prin Turcia legăturile cu teritoriul cucerit de ISIS).

Americanii iniţiaseră un program de pregătire destinat “rebelilor moderaţi” (de ani de zile dăinuie această contradicţie în termeni), inamici ai regimului de la Damasc, program în care s-au băgat vreo 500 milioane de dolari, care însă a scos până acum o “promoţie” de doar câteva zeci de persoane, capturate, dezarmate şi nimicite de cum au intrat în luptă.

Ce au discutat Putin şi Netanyahu, precum şi generalii celor două armate, în spatele uşilor închise, vom înţelege curând. Primul atac major al ruşilor în regiune ne va spune mai multe şi despre strategia pe care au adoptat-o.

Cred, în lumina ultimelor informaţii, că Rusia va începe prin a-şi desfăşura forţele în zona central-vestică a Siriei, la Hama. Acolo îşi poate deschide două fronturi de luptă: împotriva miliţiilor jihadiste ale Jabhat An-Nusra (franciza Al-Qaeda în Levant) şi împotriva ISIS. Altădată luptând alături de ISIS, An-Nusra (sprijinită puternic de turci, inclusiv pentru a lupta contra kurzilor simpatizanţi PKK, declarată abia în vara anului trecut organizaţie teroristă) se concentrează acum asupra armatei lui Al-Assad.

E foarte complicat, dar logic.

Însă Orientul Mijlociu rămâne, cum spunea un fost premier israelian, un spaţiu unde impresiile sunt importante.”

Evident, Israelul e preocupat de propria lui securitate si Hezballah-ul face parte din mai sus amintita axa – noua „axa a raului”, cum ar fi spus Geroge W. Bush.

Un prim pas spre stabilizarea situatiei din Siria pare a fi inceput prin lupta impotriva Statului Islamic. Pe de alta parte, iata ce titreaza Romania Libera:

Kerry vede oportunităţi către progrese în dosarul sirian, înaintea unei întâlniri cu Zarif

Se arata ca:

„John Kerry a declarat că vede în această săptămână o ocazie pentru înregistrarea unor progrese către încheierea războiului civil din Siria, înaintea unei întâlniri cu ministrul iranian de Externe Mohammad Javad Zarif sâmbătă, în marja Adunării Generale a ONU, relatează Reuters în pagina electronică.

Oficiali occidentali au declarat că secretarul de Stat american vrea să lanseze o nouă iniţiativă în vederea găsirii unei soluţii politice la conflictul sirian, care a căpătat o nouă dimensiune din perspectiva mobilizării militare a Rusiei în susţinerea preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi a crizei refugiaţilor care s-a revărsat în Europa.

Noua abordare americană, despre care oficialii citaţi au subliniat că se află într-o fază incipentă, ar putea aduce Rusia, un aliat major al lui al-Assad, alături de ţări precum Arabia Saudită, Turcia şi Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene faţă de al-Assad.

„Eu consider această săptămână drept o oportunitate majoră pentru orice ţări care vor să joace un rol important în încercarea soluţioării uneia dintre cele mai dificile probleme din Orientul Mijlociu”, le-a spus el unor jurnalişti, în timp ce poza alături de Zarif.

„Este necesar să obţinem pacea şi o cale înainte în Siria, în Yemen, în regiune”, a declarat Kerry. „Eu cred că există oportunităţi săptămâna aceasta, prin aceste discuţii, în vederea unor progrese”, a adăugat el.

Zarif a spus că prioritatea sa în această întâlnire este să discute despre implementarea acordului de la 14 iulie, prin care Iranul a convenit să adopte măsuri în vederea limitării programului său nuclear în schimbul anulării sancţiunilor economice care i-au paralizat economia.

„Sperăm ca prin implementarea totală (a acordului), cu bună-credinţă, să (punem capăt) unei anumite neîncrederi care a existat timp de multe decenii”, le-a spus Zarif jurnaliştilor.”

Impresia mea este ca Obama a dorit inca demult sa atraga Iranul de partea SUA. E un joc foarte complicat de redefinire a sferelor de influenta in Orientul Mijlociu. Insa Rusia, mi se pare, nu va renunta la Bashar al-Assad… Al-Assad este util Moscovei, iar Rusia are interes in mentinerea unor baze militare in Siria, in estul Mediteranei, punct strategic foarte important. Vom vedea ce vor discuta Obama cu Putin… Dar daca Israelul va fi de partea Rusiei…?

Ceea ce e straniu in acest Razboi Civil din Siria este pe cine sprijina, de fapt, SUA… Daca ne uitam la Opozitia ce lupta impotriva lui al-Assad, aceasta e un conglomerat, eterogen, desigur, compus din islamisti moderati si salafisti jihadisti. Eu chiar nu inteleg conceptia Statelor Unite: vor sa-l dea jos pe Assad si sa implementeze democratia cu acestia? Mai ales ca si aceasta Opozitie este divizata: ceea ce se numeste Opozitia Siriana si Armata de Cucerire, mai toata salafista si jihadista, daca inteleg bine, si care are drept oponent pe ISIS. Problema ar fi: care sunt fortele cu adevarat democratice din toata ciorba asta? Adica forte politice care ar putea conduce aceasta tara pe drumul catre democratie. Acelea ar trebui sprijinite. Simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere, nu ofera nicio garantie asupra unui viitor democratic al Siriei. Dupa parerea mea, islamistii radicali nu se afla numai in ISIS, vazut ca fiind raul cel mai mare. Sunt tot felul de grupari salafiste jihadiste – Al-Qaeda intr-un cuvant -, dar si Fratia Musulmana din Siria sau Legiunea Sham, care par a fi moderati si avand in vedere un islamism democratic (Fratia Musulmana din Siria), dar reuniti, din cate inteleg, sub umbrela Armatei de Cucerire. Mie nu imi e deloc clar cum se vor pozitiona politic toti acestia daca Bashar al-Assad ar fi indepartat de la Putere. Sau daca nu cumva vor incepe o noua lupta pentru Putere, ceea ce pare a fi foarte probabil. Pozitia Statelor Unite cu privire la acest aspect e neclara, aproape inexistenta. Nu stim ce anume are in vedere SUA daca Bashar al-Assad ar fi indeparat de la Putere. Nu e foarte clar nici care din aceste fractiuni sunt sprijinite de fapt de SUA. Intr-un asemenea peisaj politic, instabilitatea e la ea acasa. Ca sa poti sa stabilizezi lucrurile, trebuie sa sprijini forte politice ce ar dori o Sirie democratica. Aceste forte ar putea fi reunite intr-un bloc politic mai mare si ar putea actiona coerent in vederea atingerii acestui scop. Ceea ce vreau sa spun este ca simpla actiune militara si politica impotriva ISIS sau simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere nu are cum sa rezolve problema. De fapt, aceste lucruri nici nu inseamna o strategie coerenta. Si atunci lucrurile ar putea fi sortite esecului. Daca dorim ca Siria sa urmeze un model occidental de democratie, atunci ar trebui sa vedem care sunt fortele politice dispuse sa militeze pentru asa ceva si sa le sprijinim. De la asta trebuie plecat. Faptul ca se efectueaza atacuri aeriene asupra ISIS, numai acest lucru, nu rezolva problema, mai ales ca ISIS are strategia raspunsului asimetric, apeland la terorism. Ar trebui trimise trupe de catre NATO pe teren. Dar chiar si asa, fara forte politice dispuse sa implementeze democratia de tip occidental, lucrurile stau in aer: ori va fi inlocuit Bashar al-Assad cu un altul poate mai periculos pentru pacea, stabilitatea si securitatea din regiune, ori vom avea o noua lupta prin mijloace teroriste pentru acapararea Puterii intre tot felul de fractiuni, fara sa se rezolve nicio problema.

De asemenea, un lucru care iarasi ar trebui sa dea de gandit Washingtonului este apropierea Irakului de Rusia, Iran si Siria, lucru care demonstreaza prestatia politica mediocra a SUA in regiunea aceasta. SUA ar fi trebuit sa fie in continuare un furnizor de securitate pentru Irak in era post-Saddam pentru a intari ceea ce a castigat prin inlaturarea lui Saddam Hussein si pentru a intari Irakul. E o greseala strategica faptul ca SUA au abandonat, practic, Irakul si lupta impotriva Statului Islamic, care s-a dezvoltat drept consecinta a acestui lucru, incepand ulterior sa puna probleme grele in Siria.

Recomand un articol interesant al D-lui. Cristian Preda aparut in Ziare.com:

E Victor mai european decat Viktor?

 de Cristian Preda, europarlamentar

Se arata ca:

„– O sa-i tratam ca pe niste oameni, nu cum ii trateaza vecinii nostri maghiari, cu bata si inseriati.

– Astea sunt minciuni sfruntate!

– In Ungaria, in inima Europei, sunt decidenti politici cu nimic mai buni decat cei din Siria, Libia sau alte tari din care fug respectivii refugiati.

– Victor Ponta si-a pierdut autocontrolul. Politicienii europeni civilizati nu formuleaza astfel de calomnii salbatice.

– Comportamentul oficialilor maghiari n-are nicio legatura cu ideea de Europa. Ziduri, caini, politisti, arme – astea arata ca in anii 30.

– Anumiti lideri politici romani sunt foarte frustrati… Premierul roman s-a prins intr-o spirala a minciunilor.

– Ridicarea de garduri care sa delimiteze „Europa civilizata” de restul Europei este un gest mai degraba autist si inacceptabil, in afara spiritului european.

– Ne-am astepta la mai multa modestie din partea unui ministru de Externe al carui premier se confrunta cu un proces.

– Atitudinea Ungariei in criza refugiatilor e ne-europeana si o rusine pentru Europa.

– E rusinea Europei ca Ponta minte in mod constant si calomniaza o tara vecina.

– O sa-mi apar tara si guvernul!

– Romania a fost necinstita si si-a calculat gresit puterea.

Replicile reproduse mai sus au fost schimbate in perioada 14-21 septembrie 2015, intre oficiali romani (premierul si ministrul de Externe) si maghiari (ministrul de Externe si vicepresedintele Parlamentului). Prilejul a fost oferit de criza migrantilor. In mod paradoxal, ea a starnit o competitie intre Bucuresti si Budapesta cu tema: „cine e mai european?”. Exprimarile celor implicati vadesc nervozitate si intoleranta, ingrediente ale unui nationalism arogant.

Din perspectiva europeana, dialogul – de fapt, sirul de insulte – e ridicol. Intr-adevar, cand a fost vorba despre solutia propusa de Comisia Europeana pentru criza migrantilor, si Romania, si Ungaria au votat la fel in Consiliul JAI, impotrivindu-se planului Juncker. De ce, atunci, atata energie consumata pentru a jigni un vecin, cu care esti, pe fond, de acord?

Nu e, de altfel, unicul dialog contondent. Ridicand ziduri la granite, Ungaria a iritat mai multi vecini, dar nu doar ea a fost implicata in certuri care ar fi parut imposibile in urma cu 2-3 luni. Tensiunea cea mai mare s-a ivit, deocamdata, in relatia dintre Belgrad si Zagreb: s-a ajuns la blocarea camioanelor la granita, apoi a persoanelor. Nu a refugiatilor din Siria, ci a vecinilor europeni.

Dificultatile de a gestiona criza migratiei au creat numeroase efecte surprinzatoare. Am in vedere, in primul rand, reintroducerea controalelor la frontierele dintre mai multe state Schengen. Dar tensiuni nationaliste n-au aparut decat intre fostele tari comuniste. Care sa fie, deci, explicatia?

Avansez aici o ipoteza. Criza ne-a prins – pe toti europenii – la fel de nepregatiti cum ne-a gasit si cea din zona euro. Ambele au, de altfel, cauze in afara Uniunii. Destabilizarea a fost la fel de ampla, fiindca nici in cazul monedei comune, nici in privinta valului de refugiati nu aveam reguli care sa se aplice in mod pertinent. De pilda, Conventia de la Dublin, care prevede ca azilul se cere doar in tara unde pui piciorul, nu avea in vedere mase impresionante de oameni, ci doar indivizi disparati.

In Occident, migrantii nu erau, insa, ceva cu totul nou. Societatea si politicienii erau obisnuiti sa dezbata asemenea chestiuni si sa asume gazduirea. Cu exceptia fostei Iugoslavii, tarile din Europa centrala si orientala n-au cunoscut in trecutul lor recent migratia si refugiul. Cand au dat cu nasul de ele, indiferent ca era vorba de intrarea in tara a sute de mii de persoane (cum s-a intamplat in Ungaria) sau doar de fantasma strainilor (cum a fost, deocamdata, cazul in Romania), guvernele au recurs la replierea nationalista. Limbajul a tradus/tradat in mod dramatic frica de Celalalt.

Pentru Viktor, nu a mai contat ca e vorba despre un sirian sau despre vecinul Victor. Si nici viceversa.

Migrantii ii obliga pe europeni la reconciliere.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).„

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Sa nu ne pripim!

Romania Libera

Hollande avertizează: Ţările care refuză aplicarea cotelor să îşi pună întrebări privind apartenenţa la UE

Se arata ca:

„Ţările europene care vor refuza să aplice cotele privind distribuirea refugiaţilor trebuie să îşi pună întrebări privind locul lor în Uniunea Europeană, a avertizat preşedintele Franţei, Francois Hollande, informează Mediafax.

„Ţările care nu împărtăşesc valorile noastre, care nu vor să respecte aceste principii, trebuie să înceapă să îşi adreseze întrebări despre locurile lor în Uniunea Europeană”, a declarat Francois Hollande, potrivit AP, înainte de începerea reuniunii Consiliului European.

Citește si: Avertismentul lui Donald Tusk privind criza imigranților

Hollande s-a referit la ţările care contestă decizia de distribuire a refugiaţilor conform cotelor obligatorii stabilite de Uniunea Europeană.

România, Cehia, Slovacia şi Ungaria au votat, în Consiliul UE pentru Justiţie şi Afaceri Interne, împotriva sistemului de relocare a imigranţilor conform unor cote obligatorii, dar schema a fost aprobată.

Mihai Draghici, mihai.draghici@mediafax.ro

Citește si: Marea Britanie a primit primii refugiați sirieni„

Atitudinea D-lui. Hollande e una logica. Singurul ei defect ar fi ca e pripita. Eu cred ca trebuie sa ne concentram pe gasirea de solutii la aceasta criza si pe continuarea dialogului cu tarile reticente. In definitiv si la urma urmei a impune ceva unei sau unor tari membre nu mi se pare o atitudine tocmai europeana. Solidaritatea cu forta nu e solidaritate. Trebuie intelese si tarile mai mici care nu numai ca nu au capacitatea, chiar daca sunt dezvoltate, sa primeasca imigranti, dar se si tem de acest aflux al emigratiei pe buna dreptate. De aceea nu inteleg aceasta pripeala a D-lui. Hollande care pare sa vina mai repede in intampinarea dezbinarii Europei. Eu nu cred ca amenintarea e o cale europeana si cu atat mai putin una demna de urmat.

Dl. Hollande ar trebui sa se gandeasca, dupa parerea mea, la ce se intampla in tara dumnealui, la faptul ca nu toata lumea imbratiseaza ideea de a primi acesti imigranti. Deci chestiunea „valorilor noastre”, e una comuna, nu doar a unor anumite tari. Este si problema Frantei, nu doar a Cehiei, Slovaciei, Ungariei sau Romaniei. Este si problema Germaniei, Suediei sau Olandei si a tuturor tarilor membre ale UE.

In definitiv ce se urmareste? Distrugerea nationalismului in numele valorilor europene prin primirea unor emigranti ce provin din tari care nu sunt membre ale UE este un soc la care aceste tari, membre ale UE, nu sunt pregatite. Asta nu inseamna ca Europa nu trebuie sa primeasca deloc emigranti sau refugiati. Insa nu se face deloc distinctia intre imigratia legala si cea ilegala (granita intre cele doua pare a fi disparut zilele acestea) iar termenul de refugiat pare a fi folosit pentru a escamota imigratia ilegala. Totusi, a primi o mare multime de oameni care nu au acte sau au acte false, despre care nu stim mare lucru, printre care s-ar putea ascunde teroristi sau spioni, nu mi se pare o atitudine europeana si nici macar una logica si de bun simt.

Daca vorbim de „cotele privind distribuirea refugiaţilor” eu cred ca trebuie sa vorbim si de riscuri, si de intensitatea lor. Cat sunt de mari aceste riscuri? Chiar nu exista niciun risc? O astfel de abordare mi se pare, totusi, una responsabila si in spiritul valorilor europene pe care le aparam. De asemenea sunt riscuri pe termen scurt si riscuri pe termen lung. Lucrurile acestea par a nu fi luate in seama. Care sunt riscurile pe termen lung? Cetatenii europeni trebuie informati cu privire la aceste probleme. Adevarul este ca democratia a cam slabit in Europa cu ocazia acestei crize. Cetatenii europeni nu sunt intrebati ce parere au, daca doresc sa-i primeasca pe acesti imigranti atat de numerosi. Ceea ce stiu ei este ca trebuie sa-i primeasca in numele unor „valori”. Atat trebuie ei sa stie: ca trebuie sa-i primeasca in numele unor anumite „valori”. Numai ca in felul acesta lucrurile nu pot merge bine in Europa. De asemenea nu se prea analizeaza efectele politice ale unei primiri masive de imigranti si in ce masura extremele politice ar putea creste si ar putea reactiona. Totusi, nu poti face o ciorba buna, punand prea multa telina sau sfecla. La fel, nici UE nu poate arata bine in conditiile unui umanism desantat, populist si eliberat de orice ratiune.

De aceea, propunerea mea este sa ne axam pe gasirea de solutii si pe dialog, lucruri care ar fi trebuit facute de mai multa vreme.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

De ce nu se actioneaza impotriva Statului Islamic?

Pun si eu aceasta intrebare, poate naiva… Totusi, atat Europa cat si Statele Unite, cred eu, nu pot sta indiferente fata de dezvoltarea unei asemenea organizatii teroriste ce a acaparat deja parti semnificative din Irak si Siria. In primul rand este criminala si ilegitima. Cred ca este de natura evidentei ca nu poate fi o organizatie democratica. Omoara oameni, distruge tot, inclusiv vestigii antice de o inestimabila valoare. Din cauza asta Europa se confrunta cu un val de refugiati imens, fara precedent si cu o situatie din ce in ce mai greu de gestionat. Statul Islamic isi face loc prin violenta si, daca nu se iau masuri la timp, il vom avea in proximitatea noastra, o sursa teribila de extremism.

Ciudata este aceasta non-actiune, inclusiv din partea SUA. Cand SUA a actionat hotarat pentru a inlatura regimul dictatorial al lui Saddam Hussein si pentru infrangerea Al-Qaeda in Afganistan, lucrurile erau catusi de putin de inteles, desi nu ne confruntam cu un pericol atat de mare ca cel din prezent. Or, acum nu se vede niciun fel de actiune: totul parca a amutit. Iar aceasta organizatie terorista – ISIS – isi face nestingherita de cap, distrugand tot ce intalneste in cale, omorand multime de oameni si provocand mii si mii de refugiati care se indreapta disperati spre Europa. Si nimeni nu face nimic!! E cu atat mai uluitor cu cat un atentat terorist precum cel recent de la Charlie Hebdo (v. si aici) nu a putut fi prevenit. De asemenea ciudata, batatoare la ochi, a fost isteria ce a provocat afluxul mare de sustinatori ai ISIS din Europa, oameni din Europa care mergeau sa lupte chiar ei pentru cauza Statului Islamic. Deci omul se ducea chiar acolo, in Siria, sa lupte acolo, cu arma in mana, alaturi de Statul Islamic. In acest timp, ISIS facea noi victime si n-am vazut, cu exceptia solidaritatii aratate dupa atentatul de la Charlie Hebdo, la care Obama, sau mai corect spus America, nu a participat, o reactie ferma de condamnare a ISIS de catre Uniunea Europeana, de catre liderii europeni. Practic, Uniunea Europeana a incercat intrucatva sa ocoleasca subiectul si sa nu ia masuri adecvate impotriva unei asemenea amenintari. Dar daca luptam impotriva dictatorilor si regimurilor dictatoriale, nu se poate sa nu luptam (sau sa abandonam lupta) impotriva terorismului. Nu putem lasa state precum Siria si Irak, as include si Libia, prada unei asemenea grupari criminale! Ar fi chiar o obligatie morala din partea UE si SUA de a actiona impotriva ISIS din punct de vedere militar pentru distrugerea acestei organizatii si pentru a ingenunchea definitiv terorismul islamic.

Problemele in Europa incep sa fie destul de mari…

Gandul

PRIMA ţară care cere ÎNCHIDEREA frontierei Schengen şi intervenţia NATO în criza imigranţilor

Se arata ca:

„Confruntată cu cea mai mare criză a imigranţilor de la al doilea Război Mondial încoace, Europa este în stare de alertă, iar unele ţări cer deja măsuri radicale. Cehia a solicitat închiderea imediată a frontierei externe a spaţiului Schengen şi a cerut implicarea NATO în gestionarea situaţiei.

Vicepremierul ceh, Andrej Babis, a cerut marţi închiderea imediată a frontierei externe a spaţiului Schengen pentru a fi oprit afluxul de refugiaţi, el apreciind că majoritatea statelor din acest spaţiu de liberă circulaţie sunt împotriva primirii refugiaţilor.

El a sugerat de asemenea ca şi NATO să se implice în supravegherea graniţelor europene, întrucât statele spaţiului Schengen au arătat că nu îşi pot asuma singure această sarcină.

Potrivit Agerpres, vicepremierul ceh, care este şi ministru de finanţe, a mai cerut statelor europene să le transmită clar imigranţilor clandestini proveniţi din Africa şi Orientul Mijlociu că „nu pot veni în Europa”, pentru că aici vor fi şomeri şi nu vor putea beneficia imediat de avantajele sistemului de asistenţă socială.

În opinia lui Andrej Babis, trebuie creată o imensă tabără de refugiaţi unde să se facă selecţia acestora, adică să fie separaţi cei care într-adevăr au nevoie de ajutor, cum sunt femeile şi copiii, de imigranţii economici ce trebuie retrimişi în ţările lor.

La rândul său, şeful executivului de la Praga, Bohuslav Sobotka, a declarat anterior că singura soluţie pentru oprirea valului de refugiaţi este să se termine războaiele din Siria şi Libia. El a subliniat de asemenea necesitatea protejării frontierelor externe ale Uniunii Europene şi elaborarea unei politici comunitare eficiente de repatriere a refugiaţilor care nu pot primi azil.

Citeşte şi EXODUL

Austria mobilizează armata

Armata austriacă urmează să mobilizeze 500 de militari pentru a ajuta autorităţile, depăşite de situaţie, să facă faţă unui număr important de imigranţi care sosesc din Ungaria şi Italia, a anunţat ministrul Apărării, relatează portalul TheLocal.at.

„Vom pune la dispoziţie atâţi militari câţi sunt necesari”, a declarat marţi Gerald Klug, înaintea unei reuniuni a Cabinetului pe tema măsurilor de gestionare a crizei, inclusiv o suplimentare a personalului în trierea imigranţilor.

Militarii urmează să ajute la transportarea oamenilor şi unor echipamente, la construirea unor adăposturi şi la furnizarea de hrană.

Ei nu urmau să fie mobilizaţi imediat la frontierele Austriei. Ministrul de Interne Johanna Mikl-Leitner a subliniat că aceasta este „cea din urmă opţiune”.

Guvernul a numit un „coordonator pentru migrare”, şi anume pe fostul bancher Christian Konrad.

Austria – una dintre cele mai bogate ţări UE – a depus eforturi să facă faţă numărului mare de imigranţi şi solicitanţi de azil. Principalul centru austriac de triere a refugiaţilor de la Traiskirchen, situat la sud de Viena, este extrem de aglomerat, de sute de persoane, nevoite să doarmă sub cerul liber.

Guvernul federal acuză unele landuri austriece că nu depun suficiente eforturi în vederea asigurării unor adăposturi suplimentare.

Numărul cererilor de azil depuse în Austria a depăşit 28.300 numai din ianuarie şi până în iunie – tot atâtea cât tot anul trecut – iar oficialii se aşteaptă ca în acest an totalul să ajungă la 80.000.

Germania renunţă să-i întoarcă pe imigranţi în ţările prin care au intrat în UE

Germania, ţară care se aşteaptă să fie punctul terminus a aproape 800.000 de refugiaţi,  a renunţat să-i trimită pe sirieni înapoi în ţara prin care au intrat pe teritoriul Uniunii Europene, un „act de solidaritate europeană” salutat de Comisia Europeană (CE), în contextul în care imigranţii continuă să curgă către frontiera Ungariei, relatează AFP în pagina electronică.

Decizia germană – anunţată marţi, dar pusă în aplicare în mod discret de mult timp – „este singurul caz pe care-l cunoaştem în rândul statelor membre” ale Uninii, a comentat la Bruxelles Natasha Bertaud, o purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene (CE).

Gestul Berlinului „constituie o recunoaştere a faptului că nu putem lăsa statele membre situate la frontierele externe să gestioneze singure” afluxul excepţional de imigranţi, ca în cazul Greciei sau Italiei, a continuat Bertaud.

„Europa se află într-o situaţie care nu este demnă de Europa, trebuie s-o spunem pur şi simplu”, a declarat la rândul său cancelarul german Angela Merkel, îndemnând într-un „dialog cu cetăţenii” la o mai repartizare mai dreaptă a primirii refugiaţilor în cadrul Uniunii Europene.

Aceşti imigranţi, care apucă „ruta Balcanilor de Vest”, traversează frontiera în apropiere de satul unguresc Roszke, una dintre singurele părţi ale frontierei cu Serbia care nu este blocată de gard.

Călătoria le-a fost blocată săptămâna trecută, când Macedonia, depăşită de situaţie, şi-a închis frontiera timp de trei zile, împingându-i pe imigranţi înapoi în Grecia cu lovituri de baston.

„Am fost opriţi în Macedonia timp de două zile. Forţele antirevoltă erau teribile. Poliţia a recurs la arme şi la gaze lacrimogene”, a declarat un inginer IT irakian, în vârstă de 29 de ani, care a fugit de la Mosul, din calea jihadiştilor din cadrul grupării Statul Islamic (SI).

3.000 de refugiaţi pe zi intră în Mcedonia din Grecia

Afluxul de imigranţi care intră în Macedonia dinspre Grecia urmează să continue într-un ritm de aproximativ 3.000 de persoane pe zi în următoarele luni, estimează UNHCR, în timp ce europenii nu se înţeleg asupra unei „repartizări echitabile” a acestor populaţii pe teritoriile lor, relatează Reuters.

Aproximativ 300.000 de refugiaţi sau solicitanţi de azil au intrat pe teritoriul Macedoniei de la începutul anului, cu destinaţia Europa Occidentală, fugind din faţa conflictelor din Orientul Mijlociu şi Africa, dar şi din Asia.

Aproximativ 181.500 au ajuns în Uniunea Europeană (UE) prin Grecia, iar 108.500 prin Italia, potrivit datelor UNHCR.

Toţi cei care vin dinspre Grecia urmăresc să ajungă în spaţiul Schengen – prin Ungaria, după ce traversează Macedonia şi apoi Serbia, o situaţie care accentează tensiunile din aceste ţări.

Aproximativ 10.000 de refugiaţi, dintre care o treime sunt femei şi copii, au pătruns pe teritoriul macedonean în weekend, iar autorităţile din acest stat au recunoscut că sunt depăşite de aflux.

„Se prezintă în grupuri de câte 300 sau 400 şi călătoresc cu trenuri şi autocare către Serbia. Preconizăm ca acest aflux pe această rută de tranzit să continue în ritm de câte 3.000 de persoane pe zi”, a declarat Melissa Fleming, o purtătoare de cuvânt a Înaltului Comisariat ONU pentru refugiaţi (UNHCR).

„Nu preconizăm o diminuare a acestui flux de persoane în următoarele luni, atât timp cât va fi vreme frumoasă, iar oamenii vor fi în măsură să traverseze Mediterana”, a adăugat ea.

De la începutul anului, 2.373 de imigranţi au murit pe mare, cu 300 mai mulţi decât în aceeaşi perioadă din 2014, a precizat Joel Millman, de la Organizaţia Internaţională pentru Migraţii (OIM).

Violenţele din Irak şi „degradarea condiţiilor” de trai ale refugiaţilor sirieni în Turcia, Iordania şi Liban îi determină pe imigranţi să-şi încerce norocul către Europa, a adăugat Joel Millman.

Budapesta cere ajutor suplimentar

Această situaţie alimentează tensiunile dintre statele membre UE. Ungaria, care a început să ridice un gard de 175 de kilometri lungime, la frontiera cu Serbia, le reproşează partenerilor săi că nu fac suficient să o ajute.

Janos Lazar, şeful de Cabinet al premierului ungur Viktor Orban, apreciază că este necesar ca UE să suplimenteze contribuţia financiară către Ungaria, pentru a-i permite Budapestei să gestioneze sosirea imigranţilor.

Comisia Europeană (CE) a promis că va debloca opt milioane de euro, o sumă considerată de insuficientă de Janos Lazar, care apreciază că UE „distribuie fonduri pentru protecţia frontierei în mod umilitor”.

„Dacă nu adoptăm măsuri semnificative, vom deveni o barcă de salvare care se scufundă sub greutatea celor care s-au urcat în ea”, a spus el. Afluxul imigranţilor, a apreciat el, sporeşte riscul unor acte teroriste, infracţionale şi al şomajului.

Preşedintele CE Jean-Claude Juncker a îndemnat luni guvernele statelor UE să evite ciondăneala şi „reproşurile” şi să se dedice implementării unor măsuri pe termen lung.

Ungaria este o etapă decisivă în periplul imigranţilor, deoarece este prima ţară din spaţiul Schengen, deci ultima frontieră de trecut înainte de a ajunge în ţări din Europa Occidentală.

Ridicarea unui gard de către autorităţile ungureşti a accelerat, se pare, fluxul celor sosesc şi care se tem că, odată ridicat gardul, va deveni dificil să intre în spaţiul Schengen.

„Putem supravieţui oriunde”, a declarat un inginer IT, Hassan, în vârstă de 30 de ani, orginar din Siria, după ce a intrat în Ungaria. „Nu venim în Europa doar ca să mâncăm şi să dormim. Merită să batem toată Europa la picior decât să rămânem în Siria”, a subliniat el.

Comisia Europeană şi-a exprimat în mod clar dezacordul faţă de decizia Ungariei de a ridica gardul de la frontieră, dar nicio sancţiune nu vizează Budapesta.

În egală măsură de îngrijorată, Bulgaria a anunţat că-şi va consolida controalele cu trupe militare la frontiera cu Macedonia.”

Angela Merkel, huiduită de protestatari cu ocazia vizitei la centrul de refugiaţi din Heidenau

Se arata ca:

„Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a fost huiduită, miercuri, de circa 200 de persoane cu ocazia vizitei efectuate la centrul de refugiaţi din localitatea germană Heidenau, unde au avut loc proteste violente împotriva imigranţilor, relatează site-ul agenţiei de presă AFP.

Aproximativ 200 de persoane au scandat împotriva Angelei Merkel în oraşul Heidenau, din landul Saxonia, cu prilejul vizitei cancelarului german la un centru de refugiaţi, numind-o „trădător”. Merkel a fost întâmpinată de Stanislaw Tillich, premierul landului Saxonia, şi de primarul oraşului, Juergen Opitz. Mai târziu, s-a întâlnit şi a vorbit cu refugiaţii şi cu angajaţii centrului. Liderul Germaniei a denunţat luni violenţa îndreptată către centrul din Heidenau, catalogând-o drept „repulsivă.

„Este dezgustător cum extremiştii de dreaptă încearcă să se folosească de un centru de refugiaţi pentru a-şi difuza mesajul. Şi este ruşinos cum oamenii, chiar şi familiile cu copii, se alătură şi îşi oferă sprijinul pentru aceste evenimente înspăimântătoare”, a spus purtătorul de cuvânt al lui Merkel, Steffen Seibert. Nu există nicio justificare pentru violenţă, a spus Seibert, adăugând că protestele nu reflectă valorile Germaniei.

În contextul protestelor violente de vineri seară şi sâmbătă seară care au izbucnit din cauza deschiderii recente a unui centru de refugiaţi, vicecancelarul Sigmar Gabriel i-a criticat pe extremiştii de dreapta în cadrul vizitei sale de luni din oraşul Heidenau.

Poliţia a utilizat sâmbătă gaze lacrimogene pentru a dispersa extremişti de dreapta care blocau un drum către un magazin de bricolaj transformat în adăpost temporar. În total, 31 de poliţişti au fost răniţi, dintre care unul grav. Violenţele au izbucnit după ce o demonstraţia paşnică organizată de către partidul neonazist NPD a degenerat într-o confruntare violentă între sute de protestatari şi forţe de ordine.

În cursul nopţii de luni spre marţi, un centru aflat în construcţie destinat cazării refugiaţilor a fost incendiat, într-o zonă de la periferia Berlinului, autorităţile germane căutându-i pe autorii atacului. Sala de sport din Nauen, situată la periferia Berlinului, urma să găzduiască 130 de solicitanţi de azil din septembrie, dar a fost distrusă în incendiu. Nicio persoană nu a fost rănită. Potrivit anchetatorilor, incendiul probabil a fost declanşat intenţionat.”

Prima reacţie a Patriarhiei legată de viitoarea moschee din Capitală

Se arata ca:

„Patriarhia Română cere cultului musulman ”lămuriri oficiale privind necesitatea, dimensiunile, scopul şi impactul” noii moschei care ar urma să fie construită în Bucureşti, pe un teren de peste 11.000 de metri pătraţi dat în concesiune Muftiatului de către Guvern.

Într-un comunicat transmis, miercuri, agenţiei MEDIAFAX, Patriarhia anunţă că doreşte lămuriri oficiale de la cultul musulman cu privire la noua moschee care va fi construită pe un teren de peste 11.000 de metri pătraţi situat lângă Romexpo.

„Patriarhia Română doreşte din partea cultului musulman lămuriri oficiale privind necesitatea, dimensiunile, scopul şi impactul unei noi moschei în Bucureşti, pentru o corectă informare a credincioşilor creştini ortodocşi”, spune Patriarhia Română.

În 29 iulie, Patriarhia Română susţinea că a fost informată încă din 2005 despre construirea în România a unui lăcaş de cult pentru comunitatea musulmană şi nu are nimic împotriva ridicării moscheii, dar aşteaptă să primească un teren în Istanbul, unde să fie construit un centru de pelerinaj, cu capelă.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, declara că trebuie respectat principiul reciprocităţii şi Biserica Ortodoxă Română să primească un teren în Istanbul, în condiţii similare celor în care a fost acordat terenul din Bucureşti pentru comunitatea musulmană.

„Încă din 2005, Patriarhia Română a fost informată de către autorităţi în legătură cu construirea, în România, a unui lăcaş de cult pentru comunitatea musulmană. Patriarhia Română a spus, încă de atunci, că nu are nimic împotrivă pentru construirea lăcaşului de cult, dar că trebuie respectat principiul reciprocităţii, respectiv să primească un teren în Istanbul, în condiţii similare”, spunea părintele Constantin Stoica.

Episcopul de Giurgiu, PS Ambrozie, declara, în 15 august, la slujba oficiată de Sfânta Maria la Mănăstirea Putna, că „nu se poate construi moschee în ţara voievozilor” şi că atunci când duc povara neamului pe umeri „pe unii îi lasă genunchii” şi s-au operat, adăugând: „Bine ar fi să nu ne lase mintea”.

Muftiatul Cultului Musulman din România a primit în concesiune, pe o durată de 49 de ani, un teren de 11.295 de metri pătraţi situat pe bulevardul Expoziţiei nr. 22-30, Sector 1, pentru construcţia unei moschei.

Terenul de peste 11.000 de metri pătraţi, de lângă Romexpo, cu o valoare estimată la patru milioane de euro, pentru construirea unei moschei cu o capacitate de 2.000 de persoane, a fost dat în concesiune Muftiatului Musulman Cultural la sfârşitul lunii mai, prin hotărâre de Guvern. Singura condiţie pe care a impus-o Guvernul a fost ca lucrările de construcţie a moscheii să înceapă în trei ani.

Potrivit protocolului semnat de Muftiatul Cultului Musulman şi Secretariatul de Stat pentru Culte, moscheea va avea, pe lângă clădirea propiu-zisă a lăcaşului de cult, mai multe anexe în care vor funcţiona un loc pentru spălări rituale, o casă parohială, o bibliotecă şi un centru de asistenţă socială.

În România trăiesc aproximativ 65.000 de musulmani, potrivit datelor de la Secretariatul de Stat pentru Culte, iar dintre aceştia, 10.000 locuiesc în Capitală. Cea mai mare moschee din România este la Constanţa, de altfel majoritatea musulmanilor din ţară aflându-se în Dobrogea.

Fostul preşedinte Traian Băsescu a fost unul dintre ce mai vocali critici ai proiectului, lansând un atac extrem de dur şi la adresa liderului comunităţii musulmanilor din România, dar şi a preşedintelui Recep Erodgan. Băsescu a susţinut de mai multe ori că o astfel de iniţiativă ar prezenta riscuri din punctul de vedere al securităţii naţionale, reproşându-le responsabililor de la Bucureşti că nu evaluează implicaţiile acestui demers.

„Probabil nu reuşiţi să vă imaginaţi o staţie de metrou din Bucureşti în care, la ore de vîrf, un tânăr credincios se detonează în numele lui Allah. Sau poate inteligenţa nu va ajută să vă imaginaţi tineri romîni eşuaţi în viaţă convertiţi la islamism şi trimişi în tabere de instruire prin Siria, Irak sau Afganistan şi reveniţi în Europa pentru a ne aduce binefacerile Statului Islamic”, arăta fostul şef al statului, într-o postare pe Facebook.

De celalaltă parte, şeful Cultului Musulman din România, Murat Iusuf, afirma că proiectul este unul paşnic şi că nu înţelege de ce s-a transformat „într-o polemică.”

Mediafax

Germania a renunţat să-i trimită pe imigranţii din Siria în ţările prin care au intrat în UE

Se arata ca:

„Germania a renunţat să-i trimită pe sirieni înapoi în ţara prin care au intrat pe teritoriul Uniunii Europene, un „act de solidaritate europeană” salutat de Comisia Europeană (CE), în contextul în care imigranţii continuă să curgă către frontiera Ungariei, relatează AFP în pagina electronică.

Decizia germană – anunţată marţi, dar pusă în aplicare în mod discret de mult timp – „este singurul caz pe care-l cunoaştem în rândul statelor membre” ale Uninii, a comentat la Bruxelles Natasha Bertaud, o purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene (CE).

Gestul Berlinului „constituie o recunoaştere a faptului că nu putem lăsa statele membre situate la frontierele externe să gestioneze singure” afluxul excepţional de imigranţi, ca în cazul Greciei sau Italiei, a continuat Bertaud.

„Europa se află într-o situaţie care nu este demnă de Europa, trebuie s-o spunem pur şi simplu”, a declarat la rândul său cancelarul german Angela Merkel, îndemnând într-un „dialog cu cetăţenii” la o mai repartizare mai dreaptă a primirii refugiaţilor în cadrul Uniunii Europene.

Aceşti imigranţi, care apucă „ruta Balcanilor de Vest”, traversează frontiera în apropiere de satul unguresc Roszke, una dintre singurele părţi ale frontierei cu Serbia care nu este blocată de gard.

Călătoria le-a fost blocată săptămâna trecută, când Macedonia, depăşită de situaţie, şi-a închis frontiera timp de trei zile, împingându-i pe imigranţi înapoi în Grecia cu lovituri de baston.

„Am fost opriţi în Macedonia timp de două zile. Forţele antirevoltă erau teribile. Poliţia a recurs la arme şi la gaze lacrimogene”, a declarat un inginer IT irakian, în vârstă de 29 de ani, care a fugit de la Mosul, din calea jihadiştilor din cadrul grupării Statul Islamic (SI).

„Epuizaţi şi traumatizaţi”

În sudul ţării, centrul de primire Presevo înregistrează sosirea a aproximativ o mie de persoane pe zi, potrivit Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), care înregistrase peste 700 numai marţi dimineaţa.

Iar 600-700 de imigranţi aşteptau să poată trece din Macedonia în Grecia.

Deşi ocolită de valul de imigranţi, Bulgaria a anunţat că a trimis militari să consolideze cele patru posturi de frontieră cu Macedonia.

Iar Austria a decis să mobilizeze aproximativ 500 de militari, pentru a instala adăposturi şi a distribui ajutoare alimentare.

La Geneva, o purtătoare de cuvânt a UNHCR, Melissa Fleming, a anunţat că „situaţia s-a calmat după scenele de haos de săptămâna trecută” la frontiera greco-macedoneană, dar a anunţat că ONU se aşteaptă ca numărul imigranţilor să ajungă la 1.500-3.000 pe zi în acest sector.

Potrivit lui Fleming, „mulţi vin din ţări afectate de violenţe şi conflicte, ca Siria şi Afganistan” şi sosesc „epuizaţi şi traumatizaţi”.

Din ianuarie şi până în iunie, 102.000 imigranţi au pătruns în UE prin Macedonia, Serbia, Bosnia-Herţegovina, Albania, Muntenegru şi Kosovo, faţă de 8.000 în aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit Agenţiei FRONTEX însărcinate cu frontierele externe ale spaţiului Schengen.

Plan de acţiune

În total, potrivit Frontex, în primele şapte luni ale anului numărul de imigranţi de la frontierele UE a atins 340.000, faţă de 123.000 în aceeaşi perioadă a lui 2014.

Numai săptămâna trecută, aproximativ 5.300 de persoane, provenind în principal din Africa subsahariană, au fost salvate pe Mediterana, în cadrul mai multor zeci de operaţiuni de salvare efectuate de către Marina italiană sau Misiunea europeană Triton.

La Summitul Balcanilor de Vest, prevăzut joi la Viena, Austria urmează să propună un plan de acţiune în cinci puncte, care prevede: intensificarea luptei împotriva reţelelor de călăuze, o repartizare „mai echitabilă” a refugiaţilor între statele UE, o cooperare consolidată în domeniul securităţii, un ajutor către ţările de origine ale imigranţilor şi o „strategie de azil la scară europeană”.

Însă Raportorul Special ONU pentru Drepturile Migranţilor François Crépeau a apreciat că este necesar ca UE să elaboreze o politică de primire a imigranţilor „coerentă, globală” şi care să respecte drepturile omului.”

O analiza interesanta are maestrul Ion Cristoiu:

Europa se confruntă cu dezastrul imigranților ilegali. Un dezastru produs de sergenții mesianici de la CIA!

Se arata ca:

„Puține știri din ceea ce se cheamă Actualitatea internațională m-au impresionat atît de tare ca cea despre aruncarea în aer a Sanctuarului Baal-shamin, una dintre bijuteriile Palmirei, faimosul site sirian.

Am vizitat Sanctuarul, ca și site-ul de faimă mondială Palmira, în 2010 cînd Siria nu se confrunta cu devastatorul Război civil și țara era întreagă.
Ne-a fost îndrumător, mie și celorlalți jurnaliști români, directorul Muzeului arheologic din Palmira, un prieten al României, autorul unei teze de doctorat despre Legiunea siriană din Armata romană care a cucerit Dacia.

Acum, cînd văd ororile comise de ISIS în zonă, mă întreb dacă mai e în viață.
Cu ceva timp în urmă, scriam pe cristoiublog.ro:
„Palmira – un oraș roman în Siria
Războiul civil din Siria ne-a făcut să uităm (dacă am știut vreodată) că aici se găsesc și pot fi vizitate ruinele orașului roman Palmira, parte a provinciei Siria, sub Tiberius, nod comercial între Roma și Orientul Depărtat.
Vizitînd Palmira în 129, Împăratul călător Hadrian a proclamat orașul oraș liber și l-a botezat Palmira Hadriana.
Știe cineva cui aparține azi Palmira? Regimului Assad sau rebelilor? ”

Știrea de marți, 25 august 2015, mi-a dat răspunsul:
Palmira aparține ISIS.
Și cei din ISIS au comis una dintre marile crime ale istoriei, egală cu un genocid:
Au distrus un Monument de importanță crucială pentru Memoria umanității.
Și n-au distrus în timpul năvălirilor barbare, cînd Imperiul Roman se prăbușise, n-au distrus în Evul Mediu, zis și întunecat, n-au distrus în anii războaielor nesfîrșite, poreclite și de 30 sau de 100 de ani.

Au distrus în anul de grație 2015, când Omenirea beneficiază de telefon mobil, de Internet și de libertățile fundamentale ale omului, cînd se fac demonstrații pentru supraviețuirea crocodililor și cîinii beneficiază de locuri de lux în hoteluri.
Numai cine știe cît de greu s-au păstrat de a lungul timpului dovezile că am existat pe acest Pămînt, numai cine s-a apropiat cu emoție de ruine rămase de mii de ani în picioare, își dă seama de gravitatea știrii transmise de agențiile de presă internaționale.

Știrea aceasta vine împreună cu alta, la fel de îngrijorătoare pentru noaptea în care se poate cufunda din nou civilizația:
Europa Luminilor se confruntă cu o nouă migrație a popoarelor.

De ani buni României îi este refuzată intrarea în spațiul Schengen.
Deși ai noștri au făcut tot ce li s-a spus, inclusiv de a fi mituit, prin afacerea EADS, niște ștabi nemți, fericiți că Estul le dă posibilitatea de a se îmbogăți prin corupție, fără nici un risc, pentru că Occidentul admite să încalci legea maimuțelor din Est, dar în nici un caz legea țării tale, pentru că presa babuinilor din Est e într-un orgasm continuu de 25 de ani cînd vine vorba de ștabi din Occident și de companii din Vest, Marile Puteri protectoare ne-au refuzat și ne refuză admiterea în spațiul Schengen.

Ce-ar însemna admiterea României în spațiul Schengen?
Ar însemna că un român ar putea ajunge în Austria sau în Germania fără a fi oprit și verificat de un polițist de frontieră.
Pentru cei care nu aparțin Spațiului Schengen – de la ruși pînă la români și trecînd prin moldoveni – funcționează ceea ce se numește poliția de frontieră. Cînd am fost ultima oară în Germania, deoarece mă uitam în altă parte și nu la neamțul tîmpit de la ferestruica ghișeului de la Aeroportul Tegel (să te ferească Dumnezeu de un neamț tîmpit, față de alte neamuri, cînd sunt tîmpiți, nemții sunt dublu tîmpiți, deoarece creierului de găină i se adaugă supunerea de robot la proceduri!), neamțul a fost cît pe-aici să mă bată.
Murea de grijă ca nu cumva să intru în Germania în chip ilegal, fără să am dreptul.
Acum, îmi dau seama că aș fi putut intra în Germania fără nici o problemă.
Și nu înselîndu-l pe idiotul de la frontieră, ci dîndu-i cu tifla.
Și nu pe șest, ci transmis în direct la tv.

Aș fi putut face asta dacă aș fi fost nu român cu acte-n regulă, plecat în Germania ca turist, ci imigrant ilegal din Orientul Apropiat, unul din miile de imigranți care iau cu asalt țărmurile europene.

Știrea numărul unu în presa mondială se referă la drumul de neoprit al miilor de imigranți ilegali din Orientul Apropiat spre inima Europei.
Din punct de vedere juridic, sirienii, libienii, tunisienii, coborîți pe țărmurile Greciei în varianta de nouă hoardă migratoare, trec ilegal granițele, una după alta.

Încercați să intrați în Serbia fără pașaport.
Ați fi imediat întors înapoi.
Și, dacă ați face scandal sau chiar numai dacă ați insista, v-ați trezi și cu o scatoalcă.

Ei bine, mii de inși îmbarcați pe vase dubioase, plătind bani grei unor Baroni ai imigrării, la fel de nocivi ca și Baronii drogurilor din Columbia, ajung pe pămînt european. De aici, fără a avea pașaport, ba chiar fără a avea o lețcaie, trec graniță după graniță.
Și nu pe furiș, ci cu scandal, transmiși în direct de televiziuni, bociți de ONG-uri și priviți cu stupefacție de politicieni. Deocamdată, România e ocolită. Imigranții n-au descoperit că e drum spre Vest și prin țara noastră.
Cînd vor descoperi, să vezi invazie migratoare!

Dincolo de efectele nebănuite ale acestei noi migrații a popoarelor în plan economic, rămîn marile probleme juridice:

1. Imigranții îi îmbogățesc pe niște ticăloși: Baronii imigrării.
2. Imigranții trec granița încălcînd legea.
3. Ce rost mai are să ții Poliție de frontieră, să pui idioți să citească pașapoarte, să scotocească în computere pentru a-i opri pe nedoriți, cînd simpla condiție de imigrant venit cu vasul pe Mediterana îți dă dreptul de a trece frontiera fără să te întrebe nimeni nimic?!

E limpede că liderii occidentali, prin nimic deosebiți în micimea gîndirii lor de liderii mîncători de semințe din România, sunt depășiți de noua provocare istorică.

Mă întreb cum ar reacționa pițifelnicii care conduc acum Europa de Vest, dacă Rusia și-ar trimite tancurile să treacă peste granițele țărilor lor?
Noroc că Rusia, contrar propagandei tembele de la noi, n-are de gînd să facă un asemenea experiment.

De ce se confruntă Europa cu noua migrație a popoarelor, cu o invazie a barbarilor prin nimic deosebită de cea a hoardelor lui Attila?
Din același motiv pentru care în Siria sunt aruncate în aer patrimonii ale umanități, sunt ucise călugărițe ortodoxe, sunt supuși oameni ai secolulului XXI unor legi de secolul al II-lea.

Americanii, mai precis sergenții mesianici de la CIA, cei loviți de paranoia numită instaurarea democrației americane peste tot în lume, au destabilizat Orientul Apropiat cu Operațiunea lor imbecilă: Primăvara arabă.

În locul democrației s-a instaurat, dacă nu dictatura militară mai ticăloasă decît cea răsturnată prin crearea Piețelor diversioniste, atunci haosul, haosul absolut.
Și în acest haos, proliferează dușmani infiniți mai periculoși pentru civilizația occidentală decît foștii dictatori îmbătrîniți în ticuri:
Radicalii din ISIS, baronii imigrărilor ilegale, bandele de răufăcători care terorizează orașe întregi, șefi de trib care-și dispută sîngeros teritorii.

E mai bună ca înainte viața celor eliberați de dictaturi prin așa zisa Primăvară arabă, Operațiune CIA imbecilă, la fel de imbecilă ca și răsturnarea premierului iranian în 1954, ca și asasinarea lui Patrice Lumumba în 1961 sau cele 625 de tentative de asasinare ale lui Castro?
Firește că nu.
Cei din țările așa zis democratizate de Operațiunea CIA o duc infinit mai rău în haosul ivit și amplificat după căderea căderea dictaturilor, pentru că țările respective nu erau pregătite minim pentru democrație.

Și așa cum țările din Est, nefiind pregătite pentru comunism, au suferit cumplit după impunerea cu forța de către sovietici a democrației socialiste, la fel, țările din Orientul Apropiat suferă cumplit după impunerea cu forța de către americani a democrației pluraliste.

Celor de la CIA nu le-a convenit Assad.
Au acordat credit, cum s-a întîmplat și în Caraibe, unor șmecheri din Siria, care-și ziceau Opoziție democratică.
Și au pus la cale Războiul civil din Siria.
Acum pe o parte a teritoriului sirian nu mai există puterea lui Assad.
Există puterea numită ISIS.
Și vedem cu toții de ce-i în stare această nouă creație a sergenților majori mesianici din America.

La această nouă nebunie a sergenților majori mesianici, Europa n-a reacționat.
Față de alte vremuri, cînd era condusă de lideri precum De Gaulle, Europa a aplaudat aventura americană, deși realiza, a nu știu cîta oară, că americanii, judecînd lumea prin programele computerelor, nu vor produce decît dezastru.

Acum, americanii asistă impasibili, dacă nu chiar bucuroși, la luarea cu asalt a Europei de către miile de imigranți produși chiar de americani.

Și e doar începutul.
În Orientul Apropiat sunt milioane de barbari care așteaptă să se îmbarce pentru a atinge țărmul visat al Noii Rome.

În amintirea celei care a fost Palmira reproduc mai jos fotografii ale site-ului din timpul vizitei din 2010.

„

Ii multumim maestrului Cristoiu pentru fotografii! Uitati-va numai ce au distrus acesti teroristi!! Lucrul asta inseamna barbarie, criminalitate si e de datoria UE sa ia masurile necesare impotriva Statului Islamic. Insa as avea o obiectie la ce a spus maestrul Cristoiu: nu „sergentii majori mesianici ai CIA” au facut aceasta „nebunie”, ci cei care le-au dat ordin! In speta Administratia Obama. Iar din aceasta non-actiune fata de ISIS a actualei Administratii de la Casa Alba, se vede clar un sprijin tacit acordat de aceasta Statului Islamic. Se vede ca nici Europa nu reactioneaza cum ar trebui si rau face! Noi nu trebuie sa admitem barbaria si criminalitatea aproape de hotarele noastre! Dar de aici rezulta ca Europa e obligata sa mearga pe aceeasi linie dictata de Casa Alba. Cea a non-actiunii impotriva Statului Islamic. Observati ca razboiul impotriva terorismului este actualmente oprit. Obama a preferat un conflict cu rusii, ce nu e sub forma unui razboi intre Rusia si America sau intre UE, America si Rusia, in care America nu e implicata direct, decat sa lupte hotarat impotriva extremismului islamic, pe care, in felul acesta, il tolereaza! Este inadmisibil sa te focalizezi doar pe lupta impotriva unui dictator precum Bashar al-Assad, dar sa nu iei nicio masura, sa nu ai nicio reactie fata de ISIS.

BBC

Syria’s Assad ‘confident’ of Iranian and Russian support

Se arata ca:

„The Syrian President, Bashar al-Assad, has said he is confident he has the continuing support of key allies Iran and Russia.

A fresh push is under way to resolve Syria’s four-year conflict, leading to speculation Mr Assad could be forced out to reach a settlement.

But Mr Assad said Russia and Iran did not abandon their friends.

Meanwhile France has said that the „neutralisation” of the Syrian leader was essential to ending the crisis.

French President Francois Hollande said: „We must reduce the terrorist influence without maintaining Assad. The two are bound up together.”

Iran and Russia though have maintained he needs to be part of a political solution.

The flurry of diplomatic activity on Syria has followed the recent nuclear deal reached between Iran and world powers.

But Mr Assad, speaking to Al-Manar, a Lebanese TV station run by his Hezbollah allies, said there was no imminent breakthrough in sight.

He said a solution was only possible if the outside world stopped supporting „terrorism”, a term he has used to describe both opposition activists and organised jihadist groups.

The BBC Beirut correspondent, Jim Muir, says the positions spelt out by Mr Assad remain unchanged, despite the dire situation his forces face on the ground.

Some 250,000 people have died in the conflict

Huge numbers of Syrians have fled to Europe

Syria’s conflict began with anti-government demonstrations in 2011, but morphed into a bloody multi-party conflict that has left more than 250,000 dead.

The UN’s envoy to the Syrian crisis, Staffan de Mistura, has proposed a series of consultations between key parties as a means towards formal peace talks.

But in his interview Mr Assad called the UN envoy biased.”

Este limpede ca pozitia lui Francois Hollande – „Trebuie sa reducem influenta terorista fara sa-l mentinem pe Assad. Acestea doua sunt legate intre ele.” – nu e de natura sa aduca vreo solutie sau vreun progres in stingerea conflictului din zona. Dar Hollande nu a facut altceva decat sa exprime pozitia Casei Albe.

DE citit si…

Romania Libera

Ashton Carter: Principalele amenințări la adresa SUA sunt Statul Islamic și Rusia

Se arata ca:

„Statul Islamic și Rusia sunt principalele  amenințări la adresa securității Statelor Unite ale Americii, a explicat ministrul american al Apărării, Ashton Carter, conform Agerpres.

Ceea ce a făcut Rusia în ultimul an nu face decât să sporească posibilitatea confruntării cu alte țări, a afirmat Carter, într-un discurs susținut joi în fața pușcașilor marini din Forța expediționară marină nr.1 de la baza Camp Pendleton, în California.

Citește și: VIDEO. Un copil de 14 ani povestește cum a fost torturat de Statul Islamic

Referindu-se la pericolele la adresa securității SUA, șeful Pentagonului a plasat pe primul loc „fenomenul monstruos numit Statul Islamic, cu care trebuie să luptăm și împotriva căruia vom câștiga”.

Pe locul doi în topul amenințărilor, secretarul apărării Ashton Carter a numit politica Rusiei din ultimul an. „Trebuie să împiedicăm acțiunile Rusiei, atât în ceea ce privește interesele noastre naționale, cât și pentru faptul că avem aliați și parteneri importanți în aceasta parte a lumii, și avem angajamente importante în cadrul NATO”, a afirmat înaltul responsabil militar american.

Citește și: Aruncat în ghearele morții chiar de tatăl său: Drama unui student la Medicină, vânat de Statul Islamic

În același timp, Carter și-a exprimat opinia ca acțiunile conducerii Federației Ruse în Ucraina „îi duc pe ruși într-o direcție greșită”, întrucât se accentuează probabilitatea confruntării cu alte state. „Aceste amenințări au devenit mai mari. Trebuie să le facem față amândurora”, a adăugat el.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

 

O situatie incurcata…

Nu atat problema Greciei ar trebui sa fie punctul central al dezbaterilor, cat situatia generala din Uniunea Europeana care ramane in continuare incurcata. Nu se poate spune ca masurile de austeritate, Tratatul de Guvernanta Fiscala au imbunatatit ceva. Daca e vorba de scaderea datoriilor publice, acestea, dimpotriva, au crescut, in ciuda masurilor dure de austeritate. Ma refeream, in comentariile la postarea precedenta, la aspectul acesta, dar si la un altul care, dupa parerea mea, ar trebui sa ne ingrijoreze… E vorba de faptul ca inca in multe tari din Europa avem rate mari ale somajului, inclusiv cel in randul tinerilor. Problema, repet, nu e numai a Greciei. Grecia, daca doriti, ne reaminteste din cand in cand ca lucrurile nu evolueaza spre bine. Tocmai asta e ingrijorator… Exista tari cu o datorie publica foarte mare, dar cu un somaj redus, spre exemplu Japonia. Dupa Eurostat, in Japonia anului 2014 somajul a fost de doar 3,6%!! De asemenea SUA s-a descurcat foarte bine, avand un somaj de doar 6,2% in 2014. In Zona Euro, in acelasi an, somajul a fost de 11,6%, dar sa comparam cifrele de mai sus, referitoare la SUA si Japonia, cu rata somajului din Spania care s-a situat in 2014 la 24,5%!!

Indiferent de cum vor vota grecii la referendumul de astazi (v. si aici), situatia in UE ramane incurcata. Din pacate, ea este favorabila dezvoltarii extremelor politice si euroscepticismului. De asemenea, aceasta situatie intretine si perpetueaza o grava criza de incredere atat in moneda unica, euro, cat si in Uniunea Europeana in ansamblul sau. O iesire a Greciei din Zona Euro ar accentua un astfel de fenomen, de altfel nedorit.

Trebuie sa aducem o critica Tratatului de Guvernanta Fiscala. Ce se intampla? Uniunea Europeana, ca si constructie politica, reprezinta o realitate complet noua. Cu riscul de a ma repeta, trebuie sa spunem ca lucrul acesta inseamna, cu alte cuvinte, ca Europa nu a mai cunoscut asa ceva in trecut, o asemenea realitate complexa: politica (daca ne referim la institutii precum Parlamentul European sau Comisia Europeana, ca sa dau doar doua exemple), sociala (daca ne referim la multiculturalism) si economica (daca ne referim la moneda unica). Asa stand lucrurile, pe undeva e si logic ceea ce se intampla. Spre exemplu, in 1966 cu siguranta lucrurile nu au stat asa ca acum in Europa: era o alta realitate pe atunci. Sunt studii care arata un lucru: diferentele mari de productivitate dintre Nordul si Sudul Uniunii Europene. Chestiunea Greciei e o parte, ca sa zic asa, a problemei si poate nici cea mai importanta. Uniunea Europeana trebuie privita ca un ansamblu. E adevarat, un ansamblu eterogen. Problema este ca aceasta remarcabila diferenta de productivitate de care aminteam mai sus nu se poate echilibra decat prin masive investitii de capital in Sudul Europei, pentru a micsora decalajul fata de Nordul Europei. Euro reprezinta capitalul banesc si financiar. De aceea austeritatea nu poate da roade bune, pentru ca impune Sudului o micsorare nesustenabila a cheltuielilor – de aceea si datoria publica creste. Numai printr-un singur factor de productie – Munca – Sudul nu va rezolva niciodata (adica nu se stie cand)  problema. De observat, de pilda, ce se intampla in Romania: somajul este redus fata de media Uniunii Europene, cu toate acestea cresterile sunt modeste si nu ne pot satisface. In schimb s-au inregistrat cresteri economice notabile cand somajul a fost mai ridicat. Cum se explica lucrul acesta care pare a contrazice un cliseu economic deja clasic: cand somajul este ridicat te astepti la scaderi de PIB, cand e scazut te astepti la cresteri semnificative ale PIB-ului. Aici trebuie, dupa parerea mea, sa te gandesti care e factorul de productie, sa-i zic dominant, care determina cresterea: Munca sau Capitalul? De unde se poate observa ca cel din urma – Capitalul – provoaca, determina cresterea economica intr-o masura mai mare decat Munca. La nivelul UE, fluxurile de capital din centrul Uniunii spre periferie au determinat cresterea economica in zonele periferice ale Uniunii. Ca aceasta crestere s-a datorat consumului mai mult decat productiei, determinand tot felul de bubble-uri, cum ar fi, de pilda, cel imobiliar, e doar o problema de cum e folosit acest capital banesc si financiar. Trebuie sa remarcam ca e vorba in special de capitalul banesc si financiar, deci de o astfel de natura a capitalului. De ce e vorba preponderent de un astfel de capital? Pentru ca in UE s-au neglijat investitiile (acele investitii ale entitatilor non-financiare) care ar fi putut aduce spre periferia Uniunii, pe langa capitalul financiar, capital tehnic, de exemplu: masini, utilaje, tehnica electronica etc, capital care ar fi contribuit la cresterea productivitatii si ar fi creat locuri de munca productive. FMI a criticat Grecia, mai exact Guvernul Tsipras, ca a incetinit privatizarea companiilor de stat, proces prin care s-ar fi atras fonduri la buget. FMI teoretic s-ar putea sa aiba dreptate. Dar sa nu uitam ca Angela Merkel a spus nu demult ca Germania nu e interesata de Grecia. Daca apetitul pentru investii e scazut din varii motive apelul la efectuarea privatizarilor, desi corect, s-ar putea sa nu aiba ecou. Este exact fenomenul de care vorbeam mai sus: neglijarea investitiilor.

Chestiunea principala este ca trebuie un capital de valoare baneasca (in euro) foarte mare introdus in Sudul Europei. Masurile fiscale de austeritate nu sunt si nu vor fi suficiente ca sa rezolve problema acestui decalaj. Deoarece vorbim de un ansamblu, Uniunea Europeana va trebui sa-si asume lucrul asta. Defectul principal a Tratatului de Guvernanta Fiscala este ca nu se pot rezolva probleme de productivitate doar prin masuri fiscale de austeritate.

Sa luam un exemplu simplu care sa explice de ce este necesar un capital de valoare mare pentru cresterea productivitatii. Dar inainte trebuie spus ca, in general, cuvantul „productivitate” te duce cu gandul la „productivitatea muncii”. Abordarea aceasta e una populara pentru ca multi considera asa. Dar productivitatea inseamna eficienta sau randamentul cu care sunt combinati si utilizati factorii de productie.  Trecem acum la exemplul de care vorbeam: sa presupunem ca avem o statie de producere a cimentului sau o statie de betoane care e veche, uzata moral. Utilizand astfel de utilaje, oricat ai muncii, nu poti sa obtii o productivitate ridicata in comparatie cu o statie noua, moderna, de ultima generatie si mult mai performanta, care pe langa o productie mai mare iti da si o calitate mai buna a produsului. Iata de ce aportul de capital este important si determina cresterea productivitatii. Daca am utilaje vechi si chiar putine in comparatie cu ce productie si venituri vreau sa obtin, si lucrez cu trei sau patru muncitori, si la un moment dat constat ca, pentru a face fata unei cresteri a productiei am nevoie de 10 muncitori, de ce sa nu lucreze 10 muncitori pe mai multe utilaje noi, performante, determinand astfel o crestere mult mai mare de productivitate si conditii de lucru mai bune? Este clar ca aceasta crestere de productivitate determina si salarii mai mari, si o putere de cumparare mai mare.

Indiferent cum am privi problema – dezvoltare pe partea de oferta sau pe cea de cerere – chestiunea capitalului ramane de baza. Ca sa cresc oferta de bunuri si servicii, trebuie sa cresc productivitatea, si atunci cresterea capitalului e esentiala. Daca privim pe partea de cerere, Sudul avand o productivitate mai slaba fata de Nordul Uniunii, atunci se constituie intr-o piata de desfacere, lucru care obliga la sporirea capitalului banesc si financiar in partea sudica a Uniunii pentru a se putea cumpara produsele cu valoare adugata mare confectionate in Nord. Daca decalajele de productivitate dintre Nord si Sud se mentin si chiar se accentueaza, atunci e foarte dificil, daca nu imposibil, sa se poata crea o piata concurentiala libera in Uniunea Europeana.

Altminteri sa nu ne miram ca vom avea tot felul de bubble-uri, care se reduc, pana la urma, la o chestiune de exces de cash. Acest exces de cash, adica de bani lichizi in piata, poate fi oricand si usor provocat. Dar el mai arata ceva, si anume ca bani exista, sunt destui. Deci exista capital banesc mai mult decat suficient, de aceea premisele unui bubble exista oricand. Trebuie spus ca astfel de lucruri nu se pot, daca s-ar dori, combate prin masuri fiscale, ele fiind de alta natura: de natura monetara. Sa presupunem  ca actioneaza Statul printr-o crestere puternica a impozitelor – pentru ca asta e parghia pe care Statul o are la dispozitie – atunci, pe langa distorsiunile pe care le provoaca jucand in piata, nu creeaza altceva decat o crestere a inflatiei (care e tot un fenomen prin excelenta monetar), dar nu dintr-o cauza monetara, ci prin cresterea costurilor. Ce se intampla? Ideea unui deficit bugetar cat mai strans, prezenta in Tratatul de Guvernanta Fiscala, care, de fapt, e ideea deficitului bugetar zero, nu e sustenabila in Uniunea Europeana privita in ansamblul sau, din moment ce exista deja un exces de lichiditate pe piata care se cere cheltuit. Daca nu ar fi fost acest exces de lichiditate nu s-ar fi ajuns la situatia ca majoritatea tarilor vestice sa nu respecte Tratatul de la Maastricht: nu ar fi putut sa se indatoreze mai mult decat limita de 60% din PIB, inscrisa in Tratat, daca nu ar fi fost bani suficienti. De asemenea nu ar fi crescut datoria publica in conditiile unor drastice masuri de austeritate. Singura explicatie este ca inca mai exista, chiar din belsug, acest exces de lichiditati care permite, in ciuda tuturor masurilor de austeritate, indatorari masive ale statelor. De asemenea trebuie mentionat ca inflatia este scazuta in UE, ceea ce arata ca acest exces de lichiditate nu determina o inflatie puternica (v. aici si aici). Lucrul asta arata ca acest surplus foarte consistent are legatura cu cerintele economiei reale si ale circulatiei marfurilor, in ciuda crizei din Grecia. De ce aceste datorii mari acumulate de statele Uniunii, mai ales de cele Vestice, nu determina o inflatie puternica in interiorul Zonei Euro? Nici macar datoria imensa a Greciei nu determina o inflatie puternica. Si atunci e clar ca e vorba de cerintele economiei reale ale Uniunii. Or, nu se poate mentine prea mult aceasta contradictie: sa nu cheltuiesti mult cand, de fapt, trebuie s-o faci. Si nu ar trebui sa ne mire lucrul acesta in stadiul actual in care se gaseste Uniunea Europeana, o Uniune cu peste 500 de milioane de locuitori.

Update – Ultimile stiri privind referendumul din Grecia

Romania Libera

Referendumul din Grecia s-a încheiat: TV Grecia: 52 % au votat ”NU”, 48 % au votat ”DA”

Se arata ca:

„UPDATE 19.25: Purtătorul de cuvânt al Guvernului grec, Nikos Filis, a declarat pentru televiziunea greacă că rezultatul referendumului este un impuls pentru Guvern de ”a merge înainte și de a încerca să normalizeze sistemul bancar”, potrivit The Guardian.

UPDATE 19.19:  Prezenţa la urne în referendumul organizat în Grecia pe tema măsurilor economice a depăşit nivelul de 40 la sută, astfel că plebiscitul va fi validat, a anunţat Ministerul de Interne de la Atena, potrivit Mediafax.

UPDATE 19.11: Televiziunea publică din Grecia a transmis că 52 % dintre greci au votat ”NU”, în timp ce 48 % au votat ”DA”. Rezultatele sunt strânse potrivit sondajului TV Grecia, însă acesta nu este un exit poll.

De asemenea, The Guardian notează că toate cele șase posturi de televiziune majore din Grecia transmit că măsurile de austeritate au fost respinse de populația greacă.

UPDATE 19.00: Referendumul la greci s-a încheiat.

Potrivit unui sondaj făcut prin telefon arată că 53 % dintre greci au votat ”Nu” la referendumul privind măsurile de austeritate. Sondajul nu este un exit poll, dar a fost citat de publicații din Grecia și de Le Monde.

UPDATE 16.15: Liderii partidelor moderate din Grecia: Pasok, Noua Democraţie şi To Potami (aflate în opoziţie) – au îndemnat cetăţenii Greciei să voteze în favoarea condiţiilor propuse de Grupul Bruxelles, potrivit Mediafax.

„Avem o responsabilitate. Grecii trebuie să fie uniţi şi să voteze în favoarea speranţei şi demnităţii. Vrem un acord sustenabil cu creditorii. Trebuie să opunem rezistenţă forţelor extremiste din Europa şi să răspundem afirmativ poziţiei Greciei în Europa”, a declarat Foti Yenimat, liderul Partidului Socialist (Pasok, centru-stânga).

UPDATE 15.00: Până la această ora prezența la vot este de 35 %, potrivit Digi 24.

UPDATE 12.57: Ministrul de Finanţe al Greciei, Yanis Varoufakis, a votat, duminică, la periferia Atenei. El a vorbit despre ”eşecurile enorme ale Eurogrupului au generat ultimatumuri la care poporul grec nu a putut răspunde”.

Citește și: Yanis Varoufakis a votat la Atena, denunţând „eşecurile” provocate de Eurogrup

UPDATE 12.00: Premierul de extremă-stânga al Greciei, Alexis Tsipras, a votat, duminică dimineaţă, și i-a îndemnat pe greci să îşi ia „destinul” în propriile mâini, informează site-ul cotidianului Ekathimerini, citat de Mediafax.

„Nimeni nu poate ignora mesajul de hotărâre al unui popor care îşi ia destinul în propriile mâini”, a declarat Tsipras, după ce a votat la o secţie din Atena.

Potrivit unor surse citate de BBC News online, Tsipras a intrat în secţia de votare pe o uşă secundară, separat de oamenii de rând.

––

Secţiile de votare s-au deschis, duminică dimineaţă, în Grecia, în cadrul referendumului care ar putea fi esenţial pentru rămânerea ţării în zona euro, potrivit Mediafax.

Peste opt milioane de greci sunt chemaţi la urne pentru a se pronunţa clar în favoarea sau împotriva condiţiilor propuse de creditorii internaţionali pentru continuarea programului de asistenţă financiară.

Citește și: Surse: UE ar fi încercat să blocheze raportul FMI. Care ar fi fost motivul

Plebiscitul a început la ora 7.00 (7.00, ora României) şi va se încheia la ora 19.00 (19.00, ora României), primele rezultate fiind aşteptate după ora 21.00.

Ultimele sondaje de opinie, realizate vineri, arată că 44,8 la sută dintre greci sunt favorabili continuării măsurilor de austeritate, în timp ce 43,4 se pronunţă împotrivă. Alţi 11,8 la sută dintre alăgători sunt nehotărâţi.

Citește și: Analiză AFP: Care sunt opţiunile Greciei după referendum

Premierul de extremă-stânga al Greciei, Alexis Tsipras, a decis organizarea unui referendum prin care grecii să decidă dacă acceptă măsurile de austeritate propuse de creditorii țării. Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional nu vor lua nicio decizie privind situaţia din Grecia înainte de referendumul programat duminică. Programul de asistenţă financiară în valoare de 240 de miliarde de euro, din care Grecia mai are de primit 7,2 miliarde de euro, s-a încheiat marţi, aceeaşi zi în care statul elen trebuia să facă plata către FMI.

Citește și: Yanis Varoufakis acuză creditorii Greciei de ”terorism”

Ministrul elen al Finanţelor, Yannis Varoufakis, a pledat pentru respingerea condiţiilor creditorilor, acuzând de „terorism” Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Grecia are o datorie totală de peste 320 de miliarde de euro, dintre care 65% către ţări din zona euro şi către FMI, iar 8,7% către Banca Centrală Europeană (BCE).

Citește și: Alexis Tsipras promite un acord cu instituţiile financiare internaţionale indiferent de rezultatul referendumului

Începând de la 1 iulie Grecia este, tehnic, în incapacitate de plăţi. Actuala situaţie nu este o premieră pentru Grecia, dar ar putea fi cea mai gravă din istoria ţării. În 2012, economia Greciei a fost în incapacitate de plăţi tehnică, restructurând o datorie suverană de 124 de miliarde de euro. La acea vreme, Grecia a fost salvată de creditorii europeni. Acum, Grecia riscă să nu poată plăti deloc datoria de 323 de miliarde de euro, iar şansele unei intervenţii europene sunt minime. Deocamdată, Grecia nu va intra oficial în incapacitate de plăţi doar pentru că Fondul Monetar Internaţional oferă unei ţări aflate în default tehnic o lună până la constatarea oficială a situaţiei. Practic însă, pieţele financiare vor considera Grecia ca fiind o economie insolventă. Grecia deţine recordul privind amploarea unei incapacităţi de plată a datoriei suverane, iar banca Lehman Brothers, la capitolul insolvenţei unei companii (600 miliarde dolari/538 miliarde euro) în anul 2008.”

Bineinteles, trebuie sa vedem rezultatele finale – acesta fiind doar un exit poll – si reactiile care vor veni in urma acestui referendum.

Update – Referendumul din Grecia. Rezultate partiale. Prime reactii

Romania Libera

Victorie categorică a lui Tsipras în Grecia. Peste 60 % din greci au votat ÎMPOTRIVA măsurilor de austeritate

Se arata, printre altele, ca:

„UPDATE 22.49: Ministrul de Finanțe grec, Yanis Varoufakis, a ddeclarat pentru presa greacă că rezultatul votului de astăzi este un mare ”da” pentru democrația Europeană, arată The Guardian.

Varoufakis a subliniat că grecii au transmis un mesaj clar: gata cu tăierile bugetare și ”da” reformelor adevărate. Ministrul a declarat că îndepând de mâine vor contacta partenerii europeni pentru a se ajunge la un acord.

Citește și: Sărbătoare în Atena pe melodia ”Comandante Che Guevara”: Nu suntem sclavi

UPDATE 22.30: Cetăţenii greci au votat în proporţie de 61,01% împotriva măsurilor propuse de creditorii internaţionali, 38,99% pronunţându-se în favoarea acestora, conform rezultatelor oficiale parţiale, potrivit Mediafax.

UPDATE 20.28: Cetăţenii greci au votat în proporţie de 59,8% împotriva măsurilor propuse de creditorii internaţionali, 40,2 pronunţându-se în favoarea acestora, conform rezultatelor oficiale parţiale, scrie Mediafax.

Citește și: Reacția Rusiei după referendumul din Grecia„

Summit de urgență al Eurogrupului, după referendumul din Grecia

Se arata ca:

„Cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Francois Hollande au solicitat duminică seară, în urma unei discuții telefonice, convocarea unui summit al zonei euro, după ce populația Greciei a respins prin referendum ultimele propuneri ale creditorilor internaționali privind un nou acord de asistență financiară, relatează Agerpres.

De asemenea, cei doi lideri ”sunt de acord că votul cetățenilor greci trebuie respectat”, se arată într-un comunicat al Palatului Elysee. Potrivit unei surse din cadrul președinției franceze, summitul ar putea să se desfășoare marți, iar cererea a fost deja transmisă oficial președintelui Consiliului European, Donald Tusk.

Citește și: Prima reacție a lui Tsipras, după rezultatul referendumului

Conform unei alte surse, din cadrul guvernului de la Atena, premierul Alexis Tsipras a avut și el o convorbire telefonică cu Francois Hollande, discuție axată pe modalitățile ”de a tonifica negocierile” dintre Grecia și creditorii ei internaționali, UE și FMI, după ce ultimele propuneri ale acestora au fost respinse la referendumul de duminică.

După numărarea a trei sferturi din buletinele de vot, peste 61% dintre participanții la scrutin au votat ‘Nu’, împotriva acestor propuneri, care, potrivit lui Tsipras, ar fi implicat noi măsuri de austeritate.

Citește și: Victorie categorică a lui Tsipras în Grecia. Peste 60 % din greci au votat ÎMPOTRIVA măsurilor de austeritate„

Preziceri sumbre privind un nou acord pentru Grecia. Ce a declarat ministrul german al economiei

Se arata ca:

„Ministrul german al economiei, Sigmar Gabriel, consideră că orice noi negocieri cu Grecia privind un nou acord de asistență financiară sunt ”greu de imaginat”,  după ce grecii au respins duminică prin referendum ultimele propuneri ale creditorilor internaționali, relatează Agerpres.

Premierul grec Alexis Tsipras a ”tăiat ultimele punți” între țara sa și Europa, a declarat vice-cancelarul german într-un interviu ce va fi publicat luni de cotidianul Tagesspiegel. ”După respingerea regulilor de joc ale zonei euro (…), negocieri asupra unor programe de asistență în valoare de miliarde (de euro) sunt greu de imaginat”, a subliniat Sigmar Gabriel.

Citește și: Victorie categorică a lui Tsipras în Grecia. Peste 60 % din greci au votat ÎMPOTRIVA măsurilor de austeritate

Reacția sa survine după ce mai mulți oficiali greci, inclusiv ministrul de finanțe Yanis Varoufakis, au declarat că guvernul de la Atena dorește să reia imediat negocierile cu creditorii internaționali (UE și FMI) și să ajungă cât mai repede la un acord cu aceștia pentru un nou program de finanțare.”

Reacția Rusiei după referendumul din Grecia

Se arata ca:

„Grecia, care a votat masiv împotriva măsurilor de austeritate la referendumul de duminică, a făcut un pas către ieșirea din zona euro, dar își menține stabilitatea politică, ceea ce ar putea face țara mai atractivă pentru investitori, a declarat adjunctul ministrului rus al economiei, Aleksei Lihacev, citat de agenția TASS.

„Dacă Grecia va decide să se retragă din zona euro și să introducă moneda națională, va fi obligată să-și caute parteneri în afara Uniunii Europene”, a arătat viceministrul rus al economiei. În plus, exemplul ei ar putea fi urmat și de alte țări, ceea ce ar avea consecințe ireparabile pentru UE și pentru euro, potrivit Digi 24.

Citește și: Victorie categorică a lui Tsipras în Grecia. Peste 60 % din greci au votat ÎMPOTRIVA măsurilor de austeritate

„Nu putem să ne facem că nu înțelegem că este vorba de un pas către ieșirea din zona euro. O eventuală ieșire a Greciei din zona euro ar fi o terapie de șoc pentru Uniunea Europeană”, a declarat oficialul rus, deși s-a ferit să prognozeze dacă Grecia va merge până la capăt în această direcție.

El a spus că se așteaptă ca euro să se devalorizeze față de dolar, dar nu într-o manieră catastrofală. „Dacă UE trage concluziile potrivite, se va ajunge la o anumită asanare bugetară în zona euro, iar moneda europeană va crește din nou”, a afirmat Lihacev.

Citește și: Alexis Tsipras promite un acord cu instituţiile financiare internaţionale indiferent de rezultatul referendumului

Aceste prime rezultate ale referendumului arată o „puternică încredere” a poporului grec în guvernul lui Tsipras și aduce o consolidare considerabilă a poziției Greciei în negocierile cu UE, a apreciat, la rândul său, Konstantin Kosacev, președintele Comisiei pentru politică externă din Consiliul Federației, camera superioră a parlamentului rus.

„Este foarte probabil ca situația să ducă la un haos incontrolabil, de care nimeni nu are nevoie, dar Tsipras se va simți mai sigur pe el în negocierile cu europenii”, a mai spus parlamentarul rus, citat de RIA Novosti. „

Adevarul este ca nu e bine ce se intampla. Germania, datorita pozitiei sale extrem de rigide, impunand masuri de austeritate greu de acceptat, care nu rezolva problemele, dimpotriva, le agraveaza, a impins Grecia in aceasta situatie in care este condusa de un partid de extrema stanga, Syriza. Problema mare care se pune este ca daca Grecia va iesi din Zona Euro, foarte probabil se va alia cu Rusia. Mie mi se pare ca au dorit sa dea la schimb ceva Rusiei pentru Ucraina, spre a mai domoli putin Rusia din furia de care e cuprinsa datorita frustrarilor mari pe care le are… Dar iata ce scrie si George Friedman in analiza sa de pe Stratfor:

Beyond the Greek Impasse

Se arata ca:

„The Greek situation — having perhaps outlived the term „crisis,” now that it has taken so long to unfold — appears to have finally reached its terminal point. This is, of course, an illusion: It has been at its terminal point for a long time.

The terminal point is the juncture where neither the Greeks nor the Germans can make any more concessions. In Greece itself, the terminal point is long past. Unemployment is at 26 percent, and more than 50 percent of youths under 25 are unemployed. Slashed wages, particularly in the state sector, affecting professions including physicians and engineers, have led to massive underemployment. Meanwhile, most new economic activity is occurring in the untaxable illegal markets. The Greeks owe money to EU institutions and the International Monetary Fund, all of which acquired bad Greek debts from banks that initially lent funds to Greece in order to stabilize its banking sector. No one ever really thought the Greeks could pay back these loans.

The European creditors — specifically, the Germans, who have really been the ones controlling European negotiations with the Greeks — reached their own terminal point more recently. The Germans are powerful but fragile. They export about a quarter of their gross domestic product to the European free trade zone, and anything that threatens this trade threatens Germany’s economy and social stability. Their goal has been to keep intact not only the euro, but also the free trade zone and Brussels’ power over the European economy.

Germany has so far avoided an extreme crisis point by coming to an endless series of agreements with Greece that the Greeks couldn’t keep and that no one expected them to keep, but which allowed Berlin to claim that the Greeks were capitulating to German demands for austerity. This alleged capitulation helped Germany keep other indebted European countries in line, as financially vulnerable nations witnessed the apparent folly of contemplating default, demanding debt restructuring and confronting rather than accommodating the European Union.

Greece and the Cypriot Situation

For the Germans, Greece represented a dam. What was behind the dam was unknown, and the Germans couldn’t tolerate the risk of it breaking. A Greek default would come with capital controls such as those seen in Cyprus, probably trade barriers designed to protect the Greek economy, and a radical reorientation of Greece in a new strategic direction. If that didn’t lead to economic and social catastrophe, then other European countries might also choose to exercise the Greek option. Germany’s first choice to avoid the default was to create the illusion of Greek compliance. Its second option was to demonstrate the painful consequences of Greece’s refusal to keep playing the first game.

This was the point of the Cyprus affair. Cyprus had reached the point that it simply could not live up to the terms of its debt repayment agreements. The pro-EU government agreed under pressure to seize money in bank accounts holding more than 100,000 euros (around $112,000) and use that money to make good on at least some of the payments due. But assigning a minimum account balance hardly served to lessen the blow or insulate ordinary Cypriots. A retiree, after all, may easily have more than 100,000 euros in savings. And hotels or energy service companies (which are critical to the Cypriot economy) certainly have that much in their accounts. The Germans may have claimed the Cypriot banking system contained primarily Russian money, but — although it undoubtedly contained plenty of Russian funds — most of the money in the system actually represented wealth saved and used by Cypriots in the course of their lives and business. The result of raiding those accounts was chaos. Cypriot companies couldn’t pay wages or rent, and the economy basically froze until the regulations were eventually eased — though they have never been fully repealed.

The Germans were walking a fine line in advocating this solution. Rather than play the pretend game they had played in Greece, they chose to show a European audience the consequences of genuine default. But those consequences rested on a dubious political foundation. Obviously the Cypriot public was devastated and appalled by their political leaders’ decision to comply with Germany’s demands. But even more significant, the message received by the rest of Europe was that the consequences of resistance would be catastrophic only if a country’s political leadership capitulated to EU demands. Seizing a large portion of Cypriot private assets to pay public debts set an example, but not the example the Germans wanted. It showed that compliance with debt repayments could be disastrous in the short run, but only if the indebted country’s politicians let it happen. And with that came another, unambiguous lesson: The punishment for non-compliance, however painful, was also survivable — and far preferable to the alternatives.

The Rise of Syriza

Enter the Coalition of the Radical Left party, known as Syriza, one of the numerous Euroskeptic parties that have emerged in recent years. Many forces combined to drive pro-EU factions out of power, but certainly one of them was the memory of the behavior of pro-EU politicians in Cyprus. The Greek public was well aware Athens would not be able to repay outstanding debt on anything even vaguely resembling the terms set by the pro-EU politicians. Cognizant of the Cypriot example, they voted their own EU-friendly leaders out, making room for a Euroskeptic administration.

Syriza ran on a platform basically committing to ease austerity in Greece, maintain critical social programs, and radically restructure the country’s debt obligations, insisting that creditors share more of the debt burden. EU-friendly parties and individuals — and the Germans in particular — tended to dismiss Syriza. They were used to dealing with pro-EU parties in debtor countries that would adopt a resistant posture for their public audience while still accepting the basic premise put forth by Germany and the European Union — that in the end, the responsibility to repay debts was the borrower’s. Regardless of their public platform, these parties therefore accepted austerity and the associated social costs.

Syriza, however, did not. A moral argument was underway, and the Germans were tone deaf to it. The German position on debt was that the borrower was morally responsible for it. Syriza countered that, in effect, the lender and the borrower actually shared moral responsibility. The borrower may be obligated to avoid incurring debts that he could not repay, but the lender, they argued, was also obligated to practice due diligence in not lending money to those who were unable to repay. Therefore, though the Greeks had been irresponsible for carelessly borrowing money, the European banks that originally funded Greece’s borrowing spree had also been irresponsible in allowing their greed to overwhelm their due diligence. And if, as the Germans have quietly claimed, Greek borrowers misled them, the Germans still deserved what happened to them, because they did not practice more rigorous oversight — they saw only euro signs, just as the bankers did when they signed off on loans to Greece rather than restraining themselves.

The story of Greece is a tale of irresponsible borrowing and irresponsible lending. Bankruptcy law in European and American culture is a system of dualities, where expectations for prudent behavior are placed on both the debtor and creditor. The debtor is expected to pay everything he can under the law, and when that is ability is expended, the creditor is effectively held morally responsible for his decision to lend. In other words, when the debtor goes bankrupt, the creditor loses his bet on the debtor, and the loan is extinguished.

But there are no bankruptcy laws for nation-states, because there is no sovereign power to administer them. Thus, there is no disinterested third party to adjudicate national bankruptcy. There are no sovereign laws dictating the point where a nation is unable to repay its debt, no overarching power that can grant them the freedom to restructure debts according to law. Nor are there any circumstances where the creditor is simply deemed out of luck.

Without these factors, something like the Greek situation emerges. The creditors ruthlessly pursue the debtor, demanding repayment as a first priority. Any restructuring of the debt is at the agreement of creditor and debtor. In the case of Cyprus, the government was prepared to protect the creditors’ interests. But in Greece’s case, Syriza is not prepared to do so. Nor is it prepared, if we believe what the party says, to simply continue crafting interim lies with the country’s creditors. Greece needs to move on from this situation, and another meaningless postponement only postpones the day of reckoning — and postpones recovery.

The Logic and Repercussions of a Grexit

A Greek withdrawal from the eurozone would make sense. It would create havoc in Greece for a while, but it would allow the Greeks to negotiate with Europe on equal terms. They would pay Europe back in drachmas priced at what the Greek Central Bank determines, and they could unilaterally determine the payments. The financial markets would be closed to them, but the Greeks would have the power to enact currency controls as well as trade regulations, turning their attention from selling to Europe, for example, to buying from and selling to Russia or the Middle East. This is not a promising future, but neither is the one Greece is heading toward now.

Many have made a claim that a Greek exit could lead the euro to collapse. This claim seems baffling at first. After all, Greece is a small country, and there is no reason why its actions would have such far-reaching effects on the shared currency. But then we remember Germany’s primordial fear: that Greece could set a precedent for the rest of Europe. This would be impossible if the rest of Europe was doing well, but it is not. Spain, for example, has unemployment figures almost as terrible as Greece’s. Some have pointed out that Spain is now one of the fastest-growing countries in Europe, which would be impressive if growth rates in the rest of Europe weren’t paralyzed. Similarly, Spain’s unemployment rate has fallen — to a mere 23 percent. Those who are still enthused about the European Union take such trivial improvements as proof of a radical shift. I see them as background noise in an ongoing train wreck.

The pain of a Greek default and a withdrawal from the eurozone would be severe. But if others see Greece as a forerunner of events, rather than an exception, they may calculate that the pain of unilateral debt restructuring makes sense and gives Greeks a currency that they can at last manage themselves. The fear is that Greece may depart from the euro, not because of any institutional collapse, but because of a keen awareness that sovereign currencies can benefit nations in pain — which many of Europe’s countries are.

I do appreciate that the European Union was meant to be more than an arena for debtors and creditors. It was to be a moral arena in which the historical agony of European warfare was abolished. But while the idea that European peace depends on prosperity may be true, that prosperity has been lost. Economies rise and fall, and Europe’s have done neither in tandem. Some are big winners, like Germany, and many are losers, to a greater or lesser degree. If the creation of a peaceful European civilization rests on prosperity, as the founding EU document claims, Europe is in trouble.

The problem is simple. The core institutions of the European Union have functioned not as adjudicators but as collection agents, and the Greeks have learned how ruthless those agents can be when aided by collaborative governments like Cyprus. The rest of the Europeans have also realized as much, which is why Euroskeptic parties are on the rise across the union. Germany, the country most threatened by growing anti-EU sentiment, wants to make clear that debtors face a high price for defiance. And if resistance is confined to Greece, the Germans will have succeeded. But if, as I think it will, resistance spreads to other countries, the revolt of the debtor states against the union will cause major problems for Germany, threatening the economic powerhouse’s relationship with the rest of Europe.”

„Beyond the Greek Impasse is republished with permission of Stratfor.”

El arata in final doua lucruri:

– „If the creation of a peaceful European civilization rests on prosperity, as the founding EU document claims, Europe is in trouble.” , incerc sa traduc: „Daca creatia unei civilizatii europene pasnice rezida in prosperitate, asa cum arata documentele fondatoare ale UE, atunci Europa e in bucluc”

– El spune ca Uniunea Europeana nu functioneaza ca un organism care sa studieze si sa aplaneze, sa calmeze un conflict, ci ca un agent de colectare si inca unul foarte dur. Dar arata ca restul europenilor realizeaza de ce se ridica partidele eurosceptice pe tot teritoriul Uniunii. Spune in continuare ca Germania e tara cea mai amenintata de cresterea sentimentului anti-UE, dar care vrea sa faca clar debitorilor ca vor plati un pret ridicat pentru nesupunere. Da exemplul Greciei, dar arata ca daca aceasta rezistenta se va raspandi si la alte tari din UE, revolta statelor debitoare impotriva Uniunii va cauza probleme majore Germaniei, amenintandu-i relatiile de mare putere economica cu restul Europei.

Update – Criza din Grecia

Un articol foarte bun, dupa parerea mea, din Gandul:

CRIZA DIN GRECIA. Înţelegere între Tsipras şi Merkel, după ce au vorbit la telefon. Grecii au termen până joi să găsească o soluţie. REACŢIA FMI. Tsakalotos, noul ministru de Finanţe

Se arata ca:

„La scurt timp după publicarea rezultatelor oficiale de la referendumul istoric din Grecia, la care elenii au spus, în număr covârşitor, un „NU” pachetului de reforme propus de UE, premierul Alexis Tsipras a făcut primii paşi pentru noi negocieri. A vorbit atât cu liderii partidelor din Grecia, cât şi cu cancelarul german, Angela Merkel, dar şi cu preşedintele rus, Vladimir Putin. Liderii europeni i-au dat termen să vină cu noi propuneri de reforme până joi, când este programat summitul extraordinar al liderilor din zona euro. Situaţia este din ce în ce mai complicată pentru Grecia, avertizează liderii europeni, care exclud însă o ieşire din zona euro. Un argument pentru acest lucru o reprezintă şi demisia ministrului grec al Finanţelor, Yanis Varoufakis, nu tocmai plăcut de creditori, mai ales după ce acesta a zis despre liderii europeni că sunt „terorişti”. Astfel, în locul lui Varoufakis, a venit unul dintre negociatorii Greciei, Euclid Tsakalotos. Potrivit rezultatelor oficiale, 61.3% dintre greci au ales „NU”, iar 38.7% „DA”. Premierul Alexis Tsipras le-a mulţumit grecilor pentru „alegerea curajoasă”. „Voi pune în aplicare acest mandat fără ezitare, care nu este un mandat de ieşire din Europa, ci un mandat pentru întărirea poziţiei Greciei în negocierile cu UE”, a spus el. Gândul transmite LIVE TEXT principalele evenimente.

Referendum istoric duminică în Grecia. Chemaţi să voteze planul de austeritate al creditorilor internaţionali, grecii au spus „NU” într-o proporţie covârşitoare. Potrivit rezultatelor oficiale, 61.3% dintre greci au ales „NU”, iar 38.7% „DA”. Premierul Alexis Tsipras le-a mulţumit grecilor pentru „alegerea curajoasă”. „Voi pune în aplicare acest mandat fără ezitare, care nu este un mandat de ieşire din Europa, ci un mandat pentru întărirea poziţiei Greciei în negocierile cu UE”, a spus el.

După primele rezultate oficiale, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi preşedintele Franţei, Francois Hollande, au avut o discuţie telefonică în care au căzut de acord că un summit al liderilor din zona euro ar trebui să aibă loc marţi. Luni seară este programată o întâlnire a celor doi.

UPDATE 19:33 Euclide Tsakalotos a fost numit în funcţia de ministru de Finanţe al Greciei, înlocuindu-l pe Yanis Varoufakis, care a demisionat, informează presa elenă. Până acum acesta a fost secretar de stat în Ministerul de Externe. Ceremonia pentru depunerea jurământului este programată luni seară.

UPDATE 19:10 Tsipras are susţinerea a cinci partide din Grecia. Ministrul grec al Apărării Panos Kammenos a anunţat luni că trei partide de opoziţie au semnat o declaraţie de susţinere a premierului Alexis Tsipras în vederea negocierii unui nou plan de salvare cu creditorii, relatează The Associated Press în pagina electronică.

Astfel, cinci partide se reunesc, în total, în spatele premierului, care avea deja susţinerea formaţiunii sale, Syriza (extremă stânga), şi a Partidului Grecilor Independenţi (naţionalişti) care face parte din coaliţie.

În opinia lui Kammenos, această susţinere anunţă o „nouă eră” în politica greacă şi sporeşte şansele Atenei de a ajunge la un acord cu creditorii săi europeni şi internaţionali. Detalii, AICI.

UPDATE 19:05 Băncile din Grecia rămân închise, informează presa internaţională. Grecii pot scoate de la bancomate tot maximum 60 de euro.

UPDATE 18:49 Marine Le Pen, liderul partidului francez Frontul Naţional, îndeamnă ţările din Uniunea Europeană să constate „eşecul” monedei euro şi să revină la monedele naţionale, după ce duminică poporul grec a respins măsurile de austeritate propuse de creditori, relatează publicaţia franceză Atlantico.

Discutând rezultalele referendumului de duminică din Grecia, Marine Le Pen, preşedinta partidului de extremă-dreapta Frontul Naţional, a declarat, în cadrul unui interviu acordat postului francez BFM TV, că „BCE trebuie să înceteze imediat să mai facă abuz de putere şi să nu mai priveze Grecia de lichidităţi”.

„Sunt de părere că trebuie să constatăm eşecul monedei euro şi să ne concentrăm pe organizarea unui proces de revenire la monedele naţionale”, a adăugat Marine Le Pen.

UPDATE 17:42 Noul ministru de Finanţe al Greciei este Euclid Tsakalotos, unul dintre negociatorii Greciei.

UPDATE 17:45 FMI este pregătit să asiste Grecia, a transmis directorul Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde. „FMI ia act de referendumul din Grecia. Monitorizăm situaţia cu atenţie şi suntem pregătiţi să ajutăm Grecia dacă ne va cere asta”, a zis Lagarde, potrivit The Guardian.

UPDATE 17:30 Eurogrup aşteaptă noi propuneri din partea Greciei, dar rezultatul referendumului va îngreuna negocierile, afirmă preşedintele instituţiei, Jeroen Dijsselbloem, subliniind că menţinerea statului elen în zona euro va necesita „reforme dificile”.

„Rezultatul referendumului este foarte neplăcut pentru viitorul Greciei”, a declarat Jeroen Dijsselbloem, citat de cotidianul italian Il Sole 24 Ore.

UPDATE 16:25 Premierul Alexis Tsipras a vorbit cu cancelarul Angela Merkel la telefon şi au convenit ca autorităţile de la Atena să-şi prezinte programul de reforme joi, la summitul extraordinar al statelor din zona euro, anunţă BBC, citând presa din Grecia. Detalii, AICI.

UPDATE 16:23 Amintim faptul că Grecia a rămas fără ministru de Finanţe, după ce Yanis Varoufakis şi-a dat demisia în această dimineaţă. Potrivit presei internaţioanle, este foarte probabil ca înlocuitorul lui Varoufakis să fie chiar unul din echipa de negociatori, Euclid Tsakalotos. Potrivit Reuters, citat de BBC, Varoufakis le-a zis jurnaliştilor de la Atena că deşi el pleacă, se vor vedea cu Tsakalotos.

UPDATE 16:00 Ministrul german al Economiei, Sigmar Gabriel, a declarat că referendumul din Grecia reprezintă o respingere a regulilor din zona euro. „Dacă Grecia vrea să rămână în zona euro, trebuie să propună reforme mai mari decât cele prezentate până acum. Nu putem abandona Grecia, dar toate statele UE trebuie să se pregătească acum să ofere un ajutor umanitar. Grecia este ameninţată de insolvenţă”, a spus Sigmar Gabriel, potrivit Reuters.

UPDATE 15:48 Premierul Alexis Tsipras a avut o convorbire telefonică cu preşedintele rus, Vladimir Putin. Potrivit BBC, subiectul discuţiei a fost datoria Greciei şi, potrivit unui comunicat de presă al Kremlinului, Putin „şi-a exprimat susţinerea faţă de poporul grec în dificultăţile cu care se confruntă”. Mai mult, acelaşi comunicat arată şi faptul că Tsipras şi Putin au discutat despre „dezvoltarea cooperării dintre Rusia şi Grecia”.

UPDATE 15:08 Ministrul de Finanţe al Germaniei susţine că datoria Greciei nu poate fi redusă, iar subiectul nu este pe agenda guvernului german. Purtătorul de cuvânt al ministerului, Martin Jaeger, a precizat că nu există fundament pentru o astfel de măsură, mai ales că autorităţile elene încă nu au făcut noi propuneri pentru un alt plan de salvare.

UPDATE 14:33 În aceste momente, se desfăşoară o întâlnire între liderii partidelor din Grecia, pentru a discuta punctele de pornire în următoarele negocieri. La întâlnire participă şi Alexis Tsipras, care, potrivit The Guardian, urmează să aibă o discuţie şi cu preşedintele rus, Vladimir Putin, şi cu cancelarul german, Angela Merkel.

UPDATE 14:31 Conducerea BCE urmează să aibă o discuţie, luni seara, despre un fond de urgenţă pentru Grecia, au declarat surse oficiale pentru Reuters.

UPDATE 13:54 Grecia ar trebui să beneficieze de un nou plan de salvare şi ar trebui să rămână în zona euro, a declarat ministrul spaniol al Economiei, Luis de Guindos, potrivit BBC. Spania este deschisă noilor negocieri cu guvernul de la Atena.

UPDATE 13:40 Comisia Europeană nu va începe negocierile fără un mandat din partea miniştrilor de Finanţe din zona euro, a anunţat vicepreşedintele CE, responsabil cu euro şi dialog social, Valdis Dombrovskis. „Eurogroup are toate instrumentele să menţină stabilitatea economică a zonei euro. Un răspuns NU complică grupurile, s-a creat o distanţă foarte mare între Grecia şi Zona euro. Comisia Europeană este, în continuare, dornică să găsească o soluţie, dar pentru noi negocieri avem nevoie de mandat de la Eurogroup”, a anunţat Dombrovskis, de la Bruxelles.

În plus, vicepreşedintele CE a precizat că reformele din Grecia au fost implementate doar parţial şi că Guvernul Tsipras este vinovat pentru eşecul înregistrat în ce priveşte creşterea economică.

UPDATE 13:11 Negocierile cu Grecia nu pot fi reluate deocamdată, a anunţat purtătorul de cuvânt al Angelei Merkel. „Uşile rămân deschise pentru un nou plan de salvare a Greciei, chiar şi după rezultatul referendumului, dar negocierile nu pot începe încă. În lumina deciziei cetăţenilor greci, condiţiile pentru a începe noi negocieri nu sunt încă îndeplinite”, a spus Steffen Seibert, anunţă BBC.

UPDATE 12:16 Miniştrii de Finanţe ai UE se vor întâlni în prima parte a zilei de marţi. Membrii Eurogroup au fost convocaţi pentru ora 13:00, în condiţiile în care de la ora 18:00 este programat summit de urgenţă al zonei euro, anunţă preşedintele Eurogroup, Jeroen Dijsselbloem, potrivit The Guardian.

Potrivit unui comunicat de presă, membrii Eurogroup aşteaptă noi propuneri de reforme din partea autorităţilor de la Atena.

UPDATE 11:46 Preşedintele Klaus Iohannis spune că, deşi Grecia a votat ”Nu” la referendumul de duminică, speră că înţelepciunea politică şi economică va prima în cele din urmă şi se vor găsi soluţii care să însemne ”Da” pentru viitorul european al Greciei. Mai multe detalii AICI.

UPDATE 11:03 Euro s-a depreciat, dar a atins doar minimul ultimei săptămâni, în urma votului negativ de la referendumul din Grecia care va avea pe termen lung un impact limitat pe pieţele financiare, potrivit analiştilor citaţi de Bloomberg. „Reacţia pieţei a fost până acum remarcabil de calmă. Majoritatea oamenilor stau deoparte şi aşteaptă să vadă cum răspund autorităţile europene”, a declarat Callum Henderson, director pentru cercetări în domeniul valutar la Standard Chartered în Singapore. Mai multe detalii AICI. […]”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Victor Ponta la Baku…

Mediafax

Ponta a mers în Azerbaidjan, pentru ceremonia deschiderii Jocurilor Europene. Premierul a stat în spatele lui Vladimir Putin, în tribuna oficială. REACŢIA Cancelariei Prezidenţiale – FOTO

Se arata, printre altele, ca:

„Premierul Victor Ponta a ajuns, vineri după-amiază, în Azerbaidjan, pentru a asista la ceremonia organizată la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku, relatează site-ul de ştiri Azertag.az.

La coborârea din avion pe Aeroportul internaţional „Heidar Aliev” din apropiere de Baku, Ponta a fost întâmpinat de oficiali din cadrul Ministerului azer de Externe şi de reprezentanţi ai Comitetului de organizare a Jocurilor Europene 2015, scrie Azertag.az.

Într-o fotografie transmisă de presă din tribuna oficială, Ponta este arătat în spatele preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, la deschiderea Jocurilor Olimpice.

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Europene de la Baku s-a desfăşurat vineri seară în capitala Azerbaidjanului.

Echipa olimpică a României va avea în componenţă 147 de sportivi, 83 de băieţi şi 64 de fete, la Jocurile Europene de le Baku, programate în perioada 12-28 iunie, aceştia urmând să participe la 22 de sporturi şi discipline sportive.

Şeful Cancelariei Prezidenţiale: Ponta nu ne-a informat că merge la Baku, prezenţa este o greşeală

Şeful Cancelariei Prezidenţiale, Dan Mihalache, afirmă că el a decis să nu mai meargă la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku după ce a constatat că toţi liderii din UE sunt reprezentaţi la un nivel foarte redus şi arată că prezenţa premierului Victor Ponta la ceremonie este o greşeală.

„Mi-ar fi făcut plăcere să fiu în numele preşedintelui României, dar sunt anumite lucruri pe care trebuie să le luăm în considerare când dăm curs unor asemenea invitaţii. Atunci când am văzut că toţi cei din Uniunea Europeană merg la un nivel de reprezentare foarte redus, am decis şi eu să nu mai merg. Noi nu am fost informaţi (că premierul Ponta va fi prezent la Baku-n.r.), prezenţa premierului României, dacă mă întrebaţi pe mine, mi se pare o greşeală de politică externă”, a spus Mihalache la Realitatea TV, întrebat cum comentează faptul că Ponta s-a dus la Baku deşi liderii europeni au anunţat că vor boicota deschiderea Jocurilor Europene şi nu vor fi prezenţi, din cauza problemelor din Azerbaidjan legate de respectarea drepturilor omului.

El a precizat totuşi că a fost primită informaţia că Ponta va pleca în Azerbaidjan, dar nu de la acesta, ci „din alte surse”.

În urmă cu o lună, preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Victor Ponta au avut un schimb de replici, după ce prim-ministrul a efectuat un turneu în ţări din Golf fără să anunţe Preşedinţia, Iohannis spunând atunci că „este o metodă inedită de a face politică externă, fiecare de capul lui”, iar Ponta răspunzându-i că el este bine primit de toată lumea şi i se mai întâmplă să meargă „de capul” său.

Ulterior, Ponta a avut o discuţie cu Iohannis, la finalul căreia a precizat că a fost „o lipsă de comunicare”, că textul Constituţiei stabileşte atribuţii de politică externă şi pentru premier, dar că vor fi evitate în viitor probleme similare.

Aproximativ 6.000 de sportivi din 50 de ţări participă la Jocurile Europene organizate în Azerbaidjan în perioada 12-28 iunie, aceştia urmând să participe la 22 de sporturi şi discipline sportive. Echipa olimpică a României va avea în componenţă 147 de sportivi, 83 de băieţi şi 64 de fete.

Liderii statelor occidentale au evitat să participe la ceremonia organizată la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku, premierul Victor Ponta fiind printre puţinii politicieni europeni prezenţi în Azerbaidjan, ţară condusă de preşedintele Ilham Aliev, vizat de critici internaţionale pentru eliminarea adversarilor politici, încălcarea libertăţii presei şi alte abuzuri asupra drepturilor fundamentale.

„Primele Jocuri Europene încep vineri, dar evenimentul este eclipsat de regimul represiv din ţara-gazdă, Azerbaidjan, o fostă republică sovietică celebră pentru vastele zăcăminte petroliere, pentru toleranţa zero faţă de disidenţi şi marcată de corupţie la nivelul instituţiilor guvernamentale”, a comentat ziarul american USA Today.

„Azerbaidjanul vrea să organizeze acest eveniment într-un spaţiu fără critici”, a notat, la rândul său, Levan Asastiani, analist la organizaţia pentru drepturile omului Amnesty International, precizând că numeroşi jurnalişti occidentali nu au primit permisiunea de a asista la Jocurile Europene. „Deja au fost eliminaţi toţi criticii de pe plan intern, iar acum sunt opriţi şi reprezentanţii grupurilor internaţionale”, adaugă Asastiani.

Administraţia de la Baku nu a anunţat lista liderilor politici prezenţi la ceremonia de începere a Jocurilor Europene, dar cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi omologi occidentali au evitat participarea la eveniment. În schimb, preşedintele Ilham Aliyev, criticat pentru stilul autoritarist, are invitaţi precum omologul său rus, Vladimir Putin, cel turc, Recep Tayyip Erdogan, şi liderul Belarusului, Aleksander Lukaşenko, toţi criticaţi pentru încălcări ale drepturilor omului, remarcă USA Today într-un articol de opinie intitulat „Regimul represiv din Azerbaidjan găzduieşte primele Jocuri Europene”.

„Azerbaidjanul, gazda Jocurilor Europene, o ţară bogată în resurse, săracă la capitolul drepturile omului”, titrează site-ul postului Deutsche Wellle. „În ultimul an, Azerbaidjanul a adunat sistematic şi a arestat cei mai critici jurnalişti, a închis organizaţiile civice şi grupurile media pentru a se asigura că nu vor exista voci critice în momentul venirii atleţilor şi spectatorilor. Potrivit activiştilor pentru drepturile omului, aproximativ 80 de deţinuţi politici sunt în penitenciarele azere, unii arestaţi fără a fi vizaţi de procese”, comentează Deutsche Welle.

Cu ocazia organizării evenimentului sportiv, Amnesty International a îndemnat ţările europene să exercite presiuni asupra regimului de la Baku pentru a-l face să respecte principiile democratice fundamentale. Printre cei care au răspuns apelului, evitând să participe la ceremonia de începere a Jocurilor Europene, se numără Angela Merkel, preşedintele Franţei, Francois Hollande, şi premierul britanic, David Cameron.„

Gandul

Alina Gorghiu, despre prezenţa lui Victor Ponta la Baku, alături de Putin, Erdogan şi Lukaşenko. „Trece de nivelul de imprudenţă, de indecenţă politică”

Se arata ca:

„Copreşedintele PNL Alina Gorghiu susţine că prezenţa premierului Victor Ponta la Baku, la deschiderea Jocurile Europene, „trece de nivelul de imprudenţă, de indecenţă politică”, iar acesta „simte nevoia să compromită România şi imaginea României la nivel extern”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Întrebată, sâmbătă, la Constanţa ce părere are despre prezenţa lui Victor Ponta la deschiderea Jocurilor Europene din Azerbaidjan, Alina Gorghiu a răspuns: „Domnul Ponta compromite absolut orice prin prezenţa domniei sale. Faptul că a participat la un eveniment la care liderii europeni au refuzat să meargă mie mi se pare că trece de nivelul de imprudenţă, de indecenţă politică, e în cascadă, simte nevoia să compromită România şi imaginea României la nivel extern”.

De asemenea, într-un comunicat de presă transmis, sâmbătă, de PNL şi semnat de purtătorul de cuvânt al formaţiunii, Ionuţ Stroe, se arată că „prezenţa premierului Victor Ponta la Baku, alături de lideri politici controversaţi, chiar în ziua în care a fost subiectul unei moţiuni de cenzură cu un pronunţat caracter european şi democratic, ridică semne de întrebare cu privire la preocupările guvernării într-o perioadă atât de agitată politic, dar şi la agenda de politică externă a şefului Guvernului român”.

„Prezenţa-surpriză a primului ministru Victor Ponta în Azerbaidjan să fie cumva vreo răsplată sau o mulţumire a zilei de ieri (vineri – n.r.) din Parlamentul ţării, când o majoritate controlată de PSD l-a salvat de moţiunea de cenzură?”, scrie în comunicatul PNL.

Potrivit sursei citate, PNL atrage atenţia asupra „preferinţelor pe care le manifestă Ponta pentru compania unor conducători de stat controversaţi, unii dintre ei recunoscuţi ca fiind promotori ai unor practici anti-democratice”.

„Faptul că liderii de la primul nivel al Uniunii Europene au refuzat să meargă la eveniment reprezintă un semnal politic important, iar faptul că premierul român a acceptat prezenţa pune România într-o situaţie de dificultate la nivel de percepţie generală, iar fotografia premierului român în proximitatea liderului rus, Vladimir Putin, aduce o notă şi mai negativă statului român. Secretizarea deplăsarii la Baku, afişarea fără rezerve lângă anumiţi lideri, repetarea imaginii de familie de la Soci, de anul trecut, arată anumite slăbiciuni politice ale premierului faţă de anumite state din estul Europei şi ridică semne de întrebare cu privire la convingerile europene şi democratice ale premierului român, Victor Ponta”, mai scrie în comunicat.

Potrivit aceleiaşi surse, „cât va mai fi premier, Victor Ponta are obligaţia de reprezenta corect România, de a menţine şi promova etica, valorile şi standardele europene”.

La rândul său, Cătălin Predoiu susţine că plecarea lui Ponta la Baku este „încă un cui pe care îl bate în talpa” politicii externe a României.

„Excursia lui Ponta la Baku, la o reuniune boicotată de toţi liderii europeni, este încă un cui pe care îl bate în talpa politicii noastre externe. Ponta sabotează pur şi simplu România. Secondat de un ministru de externe, care ieri intoxica ambasadele europene cu scrisori politicianiste, Ponta demonstrează ca şi-a pierdut complet controlul”, scrie Predoiu, sâmbătă, pe Facebook.

Victor Ponta a ajuns, vineri după-amiază, în Azerbaidjan, pentru a asista la ceremonia organizată la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku, la coborârea din avion pe Aeroportul internaţional „Heidar Aliev” din apropiere de Baku premierul român fiind întâmpinat de oficiali din cadrul Ministerului azer de Externe şi de reprezentanţi ai Comitetului de organizare a Jocurilor Europene 2015, relata site-ul de ştiri Azertag.az.

Într-o fotografie transmisă de presă din tribuna oficială, Ponta apare în spatele preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Europene care s-a desfăşurat vineri seară în capitala Azerbaidjanului.

Aproximativ 6.000 de sportivi din 50 de ţări participă la Jocurile Europene organizate în Azerbaidjan în perioada 12-28 iunie, aceştia urmând să participe la 22 de sporturi şi discipline sportive. Echipa olimpică a României va avea în componenţă 147 de sportivi, 83 de băieţi şi 64 de fete.

Liderii statelor occidentale au evitat să participe la ceremonia organizată la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku, premierul Victor Ponta fiind printre puţinii politicieni europeni prezenţi în Azerbaidjan, ţară condusă de preşedintele Ilham Aliev, vizat de critici internaţionale pentru eliminarea adversarilor politici, încălcarea libertăţii presei şi alte abuzuri asupra drepturilor fundamentale.

„Primele Jocuri Europene încep vineri, dar evenimentul este eclipsat de regimul represiv din ţara-gazdă, Azerbaidjan, o fostă republică sovietică celebră pentru vastele zăcăminte petroliere, pentru toleranţa zero faţă de disidenţi şi marcată de corupţie la nivelul instituţiilor guvernamentale”, a comentat ziarul american USA Today.

„Azerbaidjanul vrea să organizeze acest eveniment într-un spaţiu fără critici”, a notat, la rândul său, Levan Asastiani, analist la organizaţia pentru drepturile omului Amnesty International, precizând că numeroşi jurnalişti occidentali nu au primit permisiunea de a asista la Jocurile Europene. „Deja au fost eliminaţi toţi criticii de pe plan intern, iar acum sunt opriţi şi reprezentanţii grupurilor internaţionale”, adaugă Asastiani.

Administraţia de la Baku nu a anunţat lista liderilor politici prezenţi la ceremonia de începere a Jocurilor Europene, dar cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi omologi occidentali au evitat participarea la eveniment. În schimb, preşedintele Ilham Aliyev, criticat pentru stilul autoritarist, are invitaţi precum omologul său rus, Vladimir Putin, cel turc, Recep Tayyip Erdogan, şi liderul Belarusului, Aleksander Lukaşenko, toţi criticaţi pentru încălcări ale drepturilor omului, remarcă USA Today într-un articol de opinie intitulat „Regimul represiv din Azerbaidjan găzduieşte primele Jocuri Europene”.

„Azerbaidjanul, gazda Jocurilor Europene, o ţară bogată în resurse, săracă la capitolul drepturile omului”, titrează site-ul postului Deutsche Wellle. „În ultimul an, Azerbaidjanul a adunat sistematic şi a arestat cei mai critici jurnalişti, a închis organizaţiile civice şi grupurile media pentru a se asigura că nu vor exista voci critice în momentul venirii atleţilor şi spectatorilor. Potrivit activiştilor pentru drepturile omului, aproximativ 80 de deţinuţi politici sunt în penitenciarele azere, unii arestaţi fără a fi vizaţi de procese”, comentează Deutsche Welle.

Cu ocazia organizării evenimentului sportiv, Amnesty International a îndemnat ţările europene să exercite presiuni asupra regimului de la Baku pentru a-l face să respecte principiile democratice fundamentale. Printre cei care au răspuns apelului, evitând să participe la ceremonia de începere a Jocurilor Europene, se numără Angela Merkel, preşedintele Franţei, Francois Hollande, şi premierul britanic, David Cameron.

Şeful Cancelariei Prezidenţiale, Dan Mihalache, declara, vineri seară, că el a decis să nu mai meargă la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku după ce a constatat că toţi liderii din UE sunt reprezentaţi la un nivel foarte redus şi arăta că prezenţa premierului Victor Ponta la ceremonie este o greşeală.”

Numai un om naiv sau necunoscator in ale politicii nu-si da seama de gravitatea gestului pe care l-a facut Victor Ponta, acela ca s-a dus la deschiderea acestor Jocuri Europene, afisandu-se cu liderii unor state unde se incalca drepturile omului. De fapt, si trebuie subliniat, ceea ce a facut Victor Ponta este mult mai grav decat pare la prima vedere. Cu atat mai grav cu cat la prima vedere pare un gest inofensiv: a fost la deschiderea unui important festival sportiv european.

Victor Ponta nu vinde legume in Piata Matache. E premierul Romaniei. Aceasta functie il obliga la o anumita conduita politica. In primul rand, domnia sa a plecat pe sestache, fara sa-l informeze pe Presedinte. In al doilea rand, si cel mai important, este ca el, prin faptul ca s-a dus acolo, a aratat cum se pozitioneaza politic fata de regimurile autoritare din Spatiul Ex-Sovietic, care incalca sistematic drepturile omului: le sustine! El s-a pus in Opozitie fata de toti liderii europeni, de fapt in Opozitie fata de Uniunea Europeana in ansamblul sau! Dar un lucru chiar si mai grav decat toate acestea este ca Ponta a pus Romania intr-o situatie extrem de umilitoare:

Mediafax

Sputnik: Suspiciunile la adresa lui Ponta ridică semne de întrebare privind statutul României în UE

Se arata ca:

„Suspiciunile de corupţie care îl vizează pe premierul Victor Ponta ridică semne de întrebare privind admiterea României în Uniunea Europeană, generând preocupări referitoare la sistemul politic al ţării, comentează agenţia de presă rusă Sputnik.

„Premierul român, Victor Ponta, a supravieţuit moţiunii de cenzură care viza Cabinetul său, pe fondul suspiciunilor de corupţie. Cu toate acestea, acuzaţiile pun sub semnul întrebării aderarea României la UE, generând preocupări privind sistemul politic al ţării”, comentează Sputnik.

„Cum era de aşteptat, premierul Ponta a supravieţuit moţiunii de cenzură depuse de opoziţie (…)”, adaugă Sputnik într-un articol intitulat „Acuzaţiile de corupţie ridică semne de întrebare privind statutul României în cadrul UE”.

„Scandalurile de corupţie şi acuzaţiile privind practici ilegale au generat semne de întrebare referitoare la statutul României de membru al Uniunii Europene, după aderarea împreună cu Bulgaria, în anul 2007”, adaugă agenţia de presă rusă, menţinând acuzaţiile de corupţie la adresa lui Victor Ponta şi problemele semnalate în cursul scrutinului prezidenţial desfăşurat în 2014.

România şi Bulgaria „au fost admise în Uniunea Europeană în cadrul extinderii Blocului comunitar spre est, în pofida unor preocupări majore exprimate de oficiali europeni privind corupţia în instituţii guvernamentale şi privind infracţionalitatea organizată. Chiar dacă situaţia politică din România a fost monitorizată prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare (…), multe voci au argumentat că acest lucru nu a contribuit la îmbunătăţirea situaţiei în România, existând în continuare plângeri privind fapte ilegale comise de oficiali guvernamentali”, încheie Sputnik.”

Este o umilinta mare, pe care trebuie s-o induram datorita lui Victor Ponta. Este clar ca prin Sputnik a grait Vladimir Putin. Care doreste sa spuna, cu alte cuvinte, ca o fi el un dictator, dar nu doreste sa se murdareasca primind oameni politici patati de coruptie, precum premierul Victor Ponta!

Problema Victor Ponta trebuie transata in interiorul PSD. Victor Ponta trebuie sa plece atat de la sefia partidului, cat si de la cea a Guvernului. Europarlamentarii PSD nu cred ca pot ramane insensibili in fata a ceea ce a facut Ponta! Daca PSD e un partid democratic, au ocazia, acum, s-o dovedeasca. Ponta nu ar trebui sa poata dispune dictatura in partid. Nu se poate ca un partid politic de talia PSD, care are un numar important de europarlamentari si care se vrea un partid de natura europeana, sa fie condus de un premier care da girul unor regimuri dictatoriale, opuse valorilor europene. Contradictia asta trebuie transata in PSD. Altminteri PSD risca sa-si piarda credibilitatea. Ar insemna ca, spre exemplu, intreg PSD da girul unor regimuri dictatoriale, ca, de fapt, le sustine (nu numai tacit)! Cu alte cuvinte, daca Ponta s-a dus acolo, tot partidul e de acord, cu totii suntem de acord! Un astfel de rationament prejudiciaza partidul. Trebuie ca partidul sa arate ca nu suntem cu totii de acord si chiar mai mult: ca PSD nu e de acord cu Victor Ponta!

Cred ca aceasta chestiune trebuie neaparat lamurita in interiorul PSD. Trebuie sa se gaseasca cineva de la PSD care sa aiba valori europene, dar nu probleme legate de coruptie, in general vorbind probleme cu Justitia, care sa poata ocupa functia de presedinte al acestui partid si cea de premier la Romaniei.

In PSD cam fierb apele, cum se spune:

Gandul

Nicuşor Constantinescu: Ponta trebuia să demisioneze, e cercetat penal. Oprea încearcă prin şantaj să transforme PSD în UNPR pentru a se afla la comanda sa

Se arata ca:

„Nicuşor Constantinescu a declarat pentru gândul că nu ştie dacă a fost suspendat din funcţia de preşedinte executiv al PSD Constanţa, dar că dacă lui i se aplică Rezoluţia votată la Consiliul Naţional, atunci şi Victor Ponta ar trebui să demisioneze, deoarece este urmărit penal. Pesedistul a vorbit şi despre un plan pus la cale în toată ţara de vicepremierul Gabriel Oprea, care doreşte ”contopirea” UNPR cu PSD pentru a controla partidul.

Constantinescu a lansat o serie de acuzaţii la adresa vicepremierului Gabriel Oprea pe care îl învinuieşte că racolează primari şi parlamentari, cărora le promite că vor scăpa de probleme cu justiţia dacă se înscriu în UNPR. Pesedistul afirmă că este un plan naţional pus la cale de Oprea prin care doreşte să preia puterea în PSD.

”Cred că este o tendinţă naţională sau încercarea UNPR, a domnului Oprea, de a târî PSD, de a-l transforma în UNPR pentru a se contopi sub comanda domniei sale unică. Este un plan pe care îl văd în toată România vorbind cu colegii mei. Peste tot se întâmplă la fel, peste tot primarii sunt acuzaţi că pot fi închişi. Primarilor din Constanţa li s-a spus că este mai bine să treacă la UNPR, că UNPR nu este anchetat, nu este cercetat. Cum vă imaginaţi că a ajuns UNPR la 70 de parlamentari, iar săptămâna viitoare va avea probabil 80? Nu este normal să se facă o altă structură nedemocratică, care nu este aleasă de popor. Ei îl susţin doar pe Victor Ponta, nu pe PSD, pe preşedintele Iohannis şi pe doamna Kovesi”, a declarat pentru gândul Nicuşor Constantinescu.

Potrivit acestuia, ”este evident că Oprea face presiuni asupra primarilor şi parlamentarilor” şi că doar astfel a putut ajunge să aibă aproximativ 70 de parlamentari în UNPR, deşi acest partid nu a participat niciodată singur la alegeri.

”Nu se pune un semn de întrebare de ce se înscriu toţi acolo? Vă spun eu de ce, de frică şi de umbrela protecţiei DNA-SRI aripa Coldea. Domnul Oprea o apără şi pe doamna Kovesi şi DNA-ul. Probabil există în structurile pe care le reprezintă nişte înţelegeri care se văd. Dacă vedeţi fumul, cineva înseamnă că a făcut focul, nu? Dacă tot ce înseamnă UNPR în România nu există şi nu au dosare penale sau sunt suspendate dosarele penale de ani de zile, dacă îi luaţi la rând o să constataţi că am dreptate, dacă toate lucrurile se întâmplă, iar la restul partidelor sunt dosare în forţă, arestări televizate cu cătuşe, sunt acuzaţii, nu îţi pui întrebarea ce se întâmplă cu această structură, care este singura care e solidară cu DNA, Kovesi, cu prelungirea mandatului doamnei Kovesi”, a spus pentru gândul social-democratul.

El le-a luat apărarea colegilor de partid care au probleme cu justiţia, enumerând pe lista celor anchetaţi pe nedrept de DNA pe Radu Mazăre, Gheorghe Nichita, Iulian Bădescu şi Tudor Pendiuc.

”Eu cred că trebuie la modul ce mai serios partidul să strângă serios. Cred că este o situaţie de forţă majoră care trebuie să înceteze, să revină la echilibrul puterilor în stat. În PSD trebuie să realizeze şi Victor Ponta că a greşit tolerând aceste abuzuri în toată perioada când a fost la guvernare şi ar fi trebuit ca ministrul Cazanciuc să intervină legal la toate solicitările privind abuzurile procurorilor DNA împotriva membrilor PSD, primari, preşedinţi de CJ. Tolerând şi generând aceste situaţii în guvernarea PSD are responsabilitatea pe care trebuie să şi-o asume”, a adăugat Nicuşor Constantinescu.

În privinţa suspendării sale din funcţia de preşedinte executiv al PSD Constanţa, el a precizat că nu i s-a comunicat oficial acest lucru şi că nu a reuşit să ia legătura cu Victor Ponta.

”Problema nu se pune care e situaţia mea în PSD, problema se pune ce se întâmplă în PSD. Dacă acea Rezoluţie ar funcţiona pentru toţi membrii de partid, atunci primul care ar trebui să se suspende ar fi Victor Ponta, cel care a făcut acest amendament la Consiliul Naţional. Dânsul este la rândul său cercetat penal după cum ştiţi, abuziv ca şi mine, dar dacă e să aplici ad-literam ca amendament ce a propus domnul Ponta la Consiliul Naţional e valabil pentru toată lumea, inclusiv pentru domnia sa ca preşedinte al PSD”, a declarat pentru gândul Nicuşor Constantinescu.

Premierul Victor Ponta a precizat că nu îşi va da demisia din funcţia de prim-ministru şi cea de la partid după ce a fost pus sub urmărire penală de procurorii DNA. El este acuzat de evaziune fiscală, spălare de bani şi fals în înscrisuri.

În luna martie, la Consiliul Naţional, s-a adoptat o Rezoluţie de integritate privind sancţiunile pe linie de partid în funcţie de problemele cu justiţia.

Consiliul Naţional susţine următoarele reguli de integritate şi responsabilitate politică, în cazul apariţiei unor acuzaţii de corupţie asupra membrilor PSD:

1. Membrii de partid care devin inculpaţi în dosare de corupţie (la punerea în mişcare a acţiunii penale) îşi pierd, după caz, funcţia de membru al Guvernului sau de conducere din Parlamentului României;
2. Membrii de partid arestaţi preventiv în cazuri de corupţie îşi pierd, automat, funcţia politică din cadrul PSD;
3. Membrii de partid trimişi în judecată în cazuri de corupţie îşi pierd funcţia în care au fost numiţi cu sprijinul PSD şi sunt suspendaţi din funcţia politică în care au fost aleşi;
4. Membrii de partid condamnaţi în primă instanţă pentru fapte de corupţie îşi pierd, automat, funcţia din partid şi sunt suspendaţi din calitatea de membru de partid;
5. Membrii de partid condamnaţi definitiv pentru fapte de corupţie îşi pierd definitivcalitatea de membru al Partidului Social Democrat.”

Lucrurile acestea arata o deruta in PSD. O „contopire” cu UNPR ar insemna o catastrofa pentru PSD! In cazul in care Ponta va mai ramane la sefia acestui partid, deruta se va accentua. E clar ca PSD are nevoie de o schimbare de imagine. O schimbare in bine. Si este foarte clar ca are nevoie, la nivel de conducere, de un om respectat pe plan european, un lider de calibru european, care sa aiba experienta Uniunii Europene. De asemenea ar trebui operate schimbari si la nivelurile inferioare de conducere, pentru ca acest partid nu functioneaza bine cu oameni precum Dragnea sau Rus. De exemplu, demisiile in semn de solidaritate cu Liviu Dragnea pun PSD intr-o situatie delicata, pentru ca e cel mai mare partid din Romania si pentru ca e un partid care se afla la guvernare si care aspira in continuare la aceasta calitate.

E nevoie de oameni care sa aiba o influenta pozitiva asupra Romaniei in relatiile externe cu UE si SUA, principalii nostri parteneri. Lucrul acesta este absolut necesar pentru un partid mare, precum PSD, care se afla la guvernare si care doreste si pe viitor sa mai fie la guvernare, si mai mult decat probabil va mai fi la guvernare. Altminteri Romania ar putea avea de suferit si se vede, de pilda, ca nu reusim sa atragem nici fonduri europene, ca nu vin aici nici investitori seriosi. Or, in momentul de fata se observa o scadere valorica regretabila la acest partid, un fel de lasare de izbeliste a acestui partid si o concentrare parca in exclusivitate doar pe partea Dreapta a esicherului politic. Acest lucru dateaza de multa vreme, producand un dezechilibru evident al scenei politice, care se manifesta de multa vreme la noi. De aici si caracterul conflictual-strident al politicii romanesti din ultima vreme, lucru care a fost de natura sa ne intinda la toti nervii la maximum. In felul in care se desfasoara acum politica romaneasca nu vom atinge niciodata un obiectiv precum aderarea la Spatiul Schengen. Iar un partid ce are un lider precum Ponta, cu „isparavile” pe care le face, nu va putea avea influenta necesara pentru a mari prestigiul Romaniei.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

In chestiunea terorismului islamic…

Aceasta caricatura a ajuns, pe buna dreptate, celebra! 🙂
Interesant insa e si altceva: „Journal irresponsable”!! 🙂

Mi s-a parut foarte interesant comentariul lui Marian, de la postarea precedenta, care afirma ca:

„Zi-mi mie onorabile musiu , pe und e ai umblat matale , prin orice port din Algeria sau Tunisia sau Maroc…ai vazut matale vreu singur european …crestin zis si eventual declarat ca atare , sa le solicite alora ca femeile lor sa nu mai poarte acea burca sau ca ei musulmanii sa nus-i mai trateze femeile ca pe niste vite care au obligatia sa faca copii si …placere lui , barbatului ? Pai si atunci , pe cale de consecinta…cum isi permit ei sa ne impuna noua RESPECT fata de un lider religios care nicio macar nu-i lider de-al nostru ??? Asta nu-i …tupeu jegos ?Daca eram in locul francezilor …nu 3 milioane d e e xemplare din noul numar Charlie Hebbon (Hebdo, n.m) …Redivivus ci 6 milioane tipaream si minim trei milioane …puneam aviatia FRANTEI LIBERE sa le a runce in loc de bombe peste Yamen sau Libia !!! Ce-ar fi facut ma rog in acest caz mizerabilii aceia de arabeti , ar fi declarat razboi Europei ? Ma indoesc de asta …nu si-ar permite , tipii sant poate buni luptatori insa…sant in mod sigur niste degenerati . „

Lucrurile sunt bine punctate!

Insa acest terorism, pe langa victime, are si alte consecinte neplacute pentru noi. Interesant este ca aceste consecinte neplacute sunt doar pentru noi. In schimb centrele de comanda ale terorismului islamic sunt bine mersi. Ati ghicit: Legea Big Brother! Cu alte cuvinte, ce vrea tusica Victoria (ei, care? Nuland, desigur! 🙂 ) e legea asta. Ca sa ne supravegheze pe toti! Cu alte cuvinte, lucrurile stau cam asa: suntem sanctionati noi pentru teorismul altora! Eu chiar nu mai inteleg…

Iresponsabil cum sunt, indraznesc sa-mi pun intrebari!! In zilele noastre, de limitare a libertatii, nu e corect din punct de vedere politic ceea ce fac!

L-am auzit si pe Presedintele Hollande cum vorbea despre Islam. Gresit. Spunea, daca am inteles bine, ca: „Islamul nu e incompatibil cu Democratia”. Eu cred ca trebuie sa intelegem bine lucrurile: Islamul – adica aceasta doctrina religioasa, politica, legislativa – este incompatibil cu Democratia. Reformele pe care le-a facut Ataturk in Turcia nu se puteau niciodata face sub semnul Islamului. Lucrul asta e aratat si de partidul lui Ataturk – Partidul Popular Republican – care in dreptul religiei are scris: secularism. Eu cred ca trebuie sa intelegem lucrurile, noi, adica UE, SUA si NATO, pentru a nu face erori si mai mari decat le-am facut pana acum, care sa conduca la si mai mult terorism. Dupa parerea mea, politica SUA, spre exemplu de sprijinire a unor fractiuni teroriste, chiar si membre Al-Qaeda, in lupta cu Bashar Al-Assad, in Siria, a reprezentat o eroare, asa cum a fost si sprijinul Fratiei Musulmane, in Egipt, inlocuita pe urma rapid cu un regim militar. Dintr-o asemenea eroare s-a nascut ISIS, dar si Al-Qaeda! O asemenea nenorocire, precum ISIS – Statul Islamic – trebuie neaparat combatuta pana la anihilare deoarece se constituie intr-un permanent pericol pentru Europa si civilizatia europeana, iar pe de alta parte comite literalmente atrocitati in Irak! Iata ce am citit pe saitul Iraq Body Count:

Iraq 2014: Civilian deaths almost doubling year on year

Se arata ca:

„An overview of the year’s violence

First published  1 Jan 2015 

2014 Summary

17,049 civilians have been recorded killed in Iraq during 2014 (up to Dec 30). This is roughly double the number recorded in 2013 (9,743), which in turn was roughly double the number in 2012 (4,622). These numbers do not include combatant deaths, which even by the most cautious tallies have also seen a sharp rise in 2014.

The conflict in Iraq that began with the US/UK invasion of March 2003 has continued now for nearly twelve years. During this period, not a single day has passed without Iraqi civilians being killed. The year 2014, however, reflects an increase in violence to levels not seen since the worst years of 2006 and 2007. The rise of the group Islamic State (or ISIS or ISIL) as a major force in the conflict, as well as the military responses by the Iraqi Government and the re-entry of US and Coalition air forces into the conflict, have all contributed to the elevated death tolls.

1. Civilians killed in 2014, and compared with earlier years

During 2014 Iraq Body Count (IBC) recorded 17,049 civilian deaths from violence. This is the third highest civilian death toll after 2006 and 2007, and some months exceeding even those years’.

2012	2013	2014
January	531	357	1076
February	356	360	930
March	377	403	1009
April	392	545	1013
May	304	888	1027
June	529	659	2534
July	469	1145	1481
August	422	1013	1592
September	400	1306	1956
October	290	1180	1797
November	253	903	1468
December	299	983	1166
Totals	4622	9742	17049

While the post-invasion period in Iraq has never been free of conflict-related violence and associated civilian casualties, the years 2010-2012 saw a relative reduction in levels of violence, with annual civilian death tolls ranging from 4,116 to 4,622, and the monthly rate ranging from a low of 218 to a high of 529. (Those three years nonetheless saw more than 2,500 deadly bombing incidents, an average of two a day.) This relative stability ended in early-to-mid 2013, after which the death tolls have sometimes risen dramatically.

There has been no monthly civilian death toll lower than 900 since July 2013, with most being much higher: June (2,534), September (1,956) and October (1,796) being higher than any monthly toll since 2007 (and each in fact higher than the equivalent month in 2007). And as at the end of 2014, the monthly average for the second half of the year – that is, excluding the June peak – stands at over 1,500.

That June peak of 2,534 was the month that marked the beginning of the ISIS offensive. Actions by, and by others in reaction to, ISIS appear only to have worsened an existing trend in rising civilian casualties.

2. Geographic distribution in 2014

The greatest number of deaths have been in Baghdad, Ninewa, Salah al-Din and Anbar provinces (governorates), which between them accounted for close to 80% of civilian deaths. Baghdad had the highest number of deaths, with 4,767 civilians recorded killed this year, while Anbar had over 3,600 civilians killed, half of them (1,748) by the Iraqi military in daily air strikes, primarily in and around Falluja. In Salah al-Din and Ninewa civilian killings by ISIS have contributed significantly to the death toll. All four of these provinces have seen a marked increase in the number of deaths over 2013, with Baghdad almost doubling and the other three provinces more than doubling.

BAGHDAD: 4,767
ANBAR: 3,623
SALAH AL DIN: 2,550
NINEWA: 2,367

3. Perpetrators: Deaths identified as caused by coalition or Iraqi airstrikes, and ISIS action.

Among the 17,049 civilians recorded killed, many deaths were attributable to the actions of specific armed groups while the perpetrators of many killings remain unknown. 1,748 civilians were reported killed by Iraqi military air strikes, while 4,325 were killed by ISIS. A further 10,858 civilians were reported killed by unidentified actors, where it has not been possible to establish which of the major actors, or possibly other, less well-identified groups, were involved. 118 civilians were reported killed by US-Coalition air strikes, the first time since 2011 that civilian deaths have been directly attributable to US-Coalition actions.

4. Combatants killed: Rough totals, and a discussion of the large variation.

Deaths among Iraqi military and among insurgent groups such as ISIS have increased dramatically in 2014, in relation to previous years. Besides a clear increase in total numbers, 2014 has also seen for the first time a sharp divergence in reported totals of combatant deaths between some of the common sources that have been used to track casualties in the conflict for many years. Some of these sources include the daily tracking by Agence-France Presse (AFP), official statistics released by Iraqi government ministries, and aggregated media reports. In past years, numbers from these sources have varied, with some higher or lower than others for any given time period or category of casualties, but have usually not been very far apart. 2014 has seen a wide gulf emerge in the totals for combatant deaths, with totals from AFP and official statistics suggesting roughly 4,000-5,000 combatants killed during the year, while aggregated media reports on the other hand, with each report of combatant deaths taken at face value, suggesting totals of roughly 30,000.

It is not possible for us to say at present what number in this range is correct or most credible, in part because IBC has not analysed the reporting on combatants in as much detail as we do with civilians, but also due to considerable uncertainty with the reliability of some of the reports. The lower range of 4-5,000 is likely too low due to limitations in information gathering. On the other hand, we think that a face value total of approximately 30,000 derived from aggregated media reports is likely too high.

Many of the media reports that make up this total rely either on military sources in the field providing numbers for ISIS/insurgent deaths, or on ISIS/insurgent sources providing numbers for military deaths. At the same time, it is clear from many of these reports that the numbers reported are often not precise “body counts” tied directly to specific incidents or specific victims, as is typically the case with civilian deaths, but rather are rough estimates of how many enemy fighters were killed in a particular operation, or over a given time-frame. These estimates generally originate from parties with an interest in advancing the perception that they are making significant gains over their enemy, and may therefore be prone to exaggeration.

For such reasons, the most that can currently be said is that reporting on combatant deaths during 2014 ranges from about 4,000 to 30,000. The truth probably lies somewhere between these two numbers, but neither can be ruled out at present.

5. Total deaths in 2014 (civilian and combatant) and cumulative total since 2003

Combining the 17,000 civilian deaths recorded by IBC with the above wide range of combatant deaths of 4,000-30,000, suggests a total of between 21,000 and 47,000 people have been killed in war-related violence in Iraq during 2014, making it one of the three worst years of the conflict that began nearly twelve years ago.

Total cumulative reported deaths for the entire period 2003-2014 passed 200,000 during 2014, and presently stand at 206,000 using the more conservative end of the range for combatant deaths in 2014. Over 150,000 (around 75%) of these were civilian. 1

Iraq Body Count 2003-2014	150,772
Iraq War Logs new ‘Civilian’ and comparable ‘Host Nation’ remaining 2004-2009 – central estimate	9,720
Iraq War Logs ‘Host Nation’ combatant 2004-2009 – central estimate	5,575
Iraq War Logs ‘Enemy’ (minus IBC overlaps) 2004-2009 – central estimate	20,499
Iraqi combatants killed March-May 2003	4,895
Insurgents killed June-December 2003	597
Insurgents killed May 2004	652
Insurgents & Iraqi soldiers killed March 2009	59
Insurgents & Iraqi soldiers killed 2010–2014	7,948
TOTAL IRAQI	200,717
US & Coalition military killed 2003–2014	4,807
US & Coalition foreign contractors killed 2003–2014	468
TOTAL	205,992

Concluding remarks

There is a new brutality on the ground and renewed attacks from the air. ISIS and the Iraqi army have caused thousands of civilian deaths this year, while the international coalition has yet again been responsible for civilian killings, for the first time since US withdrawal three years previously. Iraqi civilians are once again being killed by all sides.

As the pattern of violence shows, following the withdrawal of US troops at the end of 2011 and the subsequent implementation of anti-Sunni policies by the Iraqi government, between 2012 and 2013 the death toll more than doubled. In 2014, largely in connection with the rise of ISIS and the military response to it, the death toll has nearly doubled again, making 2014 the third most lethal for civilians (after 2006 and 2007) since the 2003 invasion. The continuing killing of civilians has marked the entire period from 2003-2014: sometimes rising, sometimes falling, but never ceasing.”

Aici nu e vorba de o simpla caricatura! Nu e vorba nici de ce spunea Papa, ca daca cel mai bun prieten i-ar zice ceva de mama sa, atunci i-ar da, desigur, un pumn. Noi trebuie sa intelegem bine despre ce e vorba. E vorba de ceea ce inseamna cu adevarat terorismul islamic. Aceste atrocitati arata ce inseamna Al-Qaeda, ISIS, aceste organizatii care nu stiu decat sa ucida in numele Islamului!! In Irak, numarul civililor morti s-a dublat de la an la an. Civili irakieni. Musulmani. De la retragerea trupelor US de la sfarsitul anului 2011 lucrurile au ajuns sa se inrautateasca si victimile printre populatia civila sa creasca foarte mult. Ideea este ca ISIS vrea prin teroare si crime contra umanitatii sa impuna un Stat Islamic in regiune! Un Stat Islamic care va fi in mod perpetuu pepiniera terorismului si care va ameninta mereu Uniunea Europeana si SUA.

Lovitura pe care trebuie s-o dam terorismului consta, in primul rand, in a distruge centrele sale de comanda.

Iar acest ISIS trebuie neaparat anihilat, distrus daca dorim ca pericolul terorist sa scada simtitor in Europa! De asemenea SUA cat si UE au obligatia, inclusiv cea morala, de a se amesteca in treburile interne ale unor state din Pen. Arabica, spre exemplu Yemen. Tocmai pentru a nu se ajunge la catastrofe ca in Siria si Irak. Ce ar insemna acest amestec? Ar insemna, de pilda, distrugerea filialei Al-Qaeda din Yemen! Si mie mi se pare riscant sa eliberezi suspecti de terorism detinuti la Guantanamo Bay si sa-i trimiti in Yemen sau Oman, adica ceea ce fac americanii care ne dau noua lectii legate de legea Big Brother. Adica Obama ce face? Trimite intariri teroristilor! Ce sens are asta? Mai trebuie precizat ca Obama nu a admis ca in atacurile de la Paris e vorba despre terorismul islamic. Intr-un mod aproape invariabil actuala Administratie de la Casa Alba evita sa spuna lucrurilor pe nume, si anume ca de terorism islamic e vorba, adica atacuri cu motivatie islamica!! Administratia Obama a jucat si joaca in continuare politica strutului: in viziunea sa terorismul islamic nu exista. Iar daca spui ca exista, tu, cel care atragi atentia, esti susceptibil de a fi un pericol la „securitatea nationala a US”. Aceasta politica dusa de Obama, de a se face ca nu exista terorism islamic, intretine si da libertate, dupa cum lesne se poate constata – si atacurile de la Paris stau drept marturie -, la o intensificare a terorismului islamic.

Terorismul actual este aproape in exclusivitate (asta ca sa nu spun de-a dreptul in exclusivitate) de natura islamica. Si trebuie spus ca victimile sale pot fi si musulmani. Ideologia unor organizatii teroriste precum ISIS sau Al-Qaeda ii numeste pagani pe musulmanii care traiesc si muncesc cinstit atat in Europa cat si in SUA. Si pot fi victime la fel de bine ca unul care nu e musulman, ca cei de la Charlie Hebdo. Iar aceasta Administratie Obama nu doreste sa ia atitudinea cuvenita fata de acest tip de terorism, care ameninta SUA si nu numai, ba mai mult: il si acopera. In felul asta nu se poate lupta cu acest terorism si nici nu poate fi anihilat.

Mie mi-a placut ca George Maior a recunoscut ca „securitate absoluta nu exista” – nici Legea Big Brother nu-ti poate furniza un asemenea nivel de securitate. Asa este. Insa tot atat de adevarat este ca impotriva terorismului se poate lupta si ca terorismul poate fi anihilat daca se face ceea ce trebuie. Din pacate, Casa Alba nu face ceea ce trebuie, iar Obama ii obliga atat pe Hollande cat si pe Cameron sa ia pozitii, in aceasta problema, apropiate de pozitiile sale. Iar discursul lui Hollande, de care pomeneam mai sus, deriva dintr-o astfel de punere in practica a „doctrinei Obama”. Iata si motivul pentru care nu se face, practic, nimic concret. Ci s-a incercat intr-un mod condamnabil abaterea atentiei opiniei publice de la pericolul terorismului.

Interesant un articol din New York Observer:

How to Stop Terrorism: Be Like Bush

Care arata, printre altele, ca:

„For all of his other failings, in those weeks after September 11^th, George Bush answered that question. His answer was that Islamist terrorism was caused by a lack of political freedom in the Muslim Middle East. Without domestic legitimacy, malignant and semi-malignant regimes built legitimacy in other ways, like hating the West. The solution was then to build democracies in the least fertile places on earth like Iraq and Gaza. It was a breathtakingly—perhaps hopelessly—ambitious answer, but thirteen years later still the most hopeful one we’ve got. […]

The problem is that there are many, many people unhappy with American foreign policy in the world, and virtually the only ones who commit terrorist attacks in response are Muslims. Tibetans do not blow up Chinese markets, and citizens of Cote d’Ivoire do not shoot up French cafes. And, it should be pointed out, Frenchmen irritated with American foreign policy—of which there have been a few—do not bomb the marathon.”

Spune ca raspunsul la problema dat de George Bush, avand loc si evenimentele de la 11 septembrie, a fost urmatorul: terorismul islamic este cauzat de o lipsa de libertate politica in Orientul Mijlociu Islamic. Fara legitimitate, regimurile maligne si semi-maligne isi construiesc legitimitatea in alte feluri, spre exemplu prin ura fata de Vest. Solutia ar fi fost sa se construiasca democratii in locurile cele mai aride din lume, precum Irak sau Gaza. Apoi spune ca multi oameni sunt nefericiti de politica externa dusa de America in lume, insa numai musulmanii raspund prin atentate teroriste.

Interesant ce spun publicatiile de opozitie din America, va recomand acest articol din American Thinker:

Coming to America: A Terrorist Cell Near You

By Lauri B. Regan

Se arata ca:

„British Islamist Anjem Choudary made one of the most important and revealing yet little-mentioned statements in the wake of the Charlie Hebdo terrorist attack last week.  The imam tweeted, “Muslims love the Messenger Muhammad more than their parents, children and even themselves!  Why don’t people understand?”

Why, indeed?  Perhaps Choudary’s statement was ignored because he is, after all, a “radical” Muslim cleric, viewed by the politically correct as someone on the fringes who does not represent “true Islam” (a term favored by not only Barack Obama, but also by al-Qaeda and ISIS).  But if world leaders do not wake up from their dangerously naïve, self-induced comas just as the terrorist sleeper cells are stirring from their slumber, Charlie Hebdo and the terror attacks at the Parisian kosher butcher shop and Sydney chocolate store will become commonplace across the globe for many years to come.

Obama continues to whitewash the global threat of Islamic fundamentalism.  He initially refused to call the Charlie Hebdo massacre “terrorism.”  Once he finally did, his statement ridiculously claimed that the attack was the “senseless violence of a few.”  Similarly, in his September speech addressing efforts to combat ISIS, he stated, “small groups of killers have the capacity to do great harm.”

If the multitude of Islamic terrorist groups metastasizing across the entire globe, including ISIS, al-Qaeda, Boko Haram, Hamas, Hezb’allah, Al Aqsa Brigade, the Muslim Brotherhood, and the Taliban are “small groups,” we should sleep well at night knowing that Obama’s A team is at the helm.  Unfortunately, the jayvee squad that Obama promises has been decimated actually sponsored the latest terror attacks and is on the rise.  But coming from the guy who promised that if you like your doctor, you could keep your doctor (among other doozies), making false and grandiose assertions to sell the country a bill of goods is simply par for the course (for our Golfer-in-Chief).

So how pervasive are the views of the barbarians otherwise known as Islamists?  Brigitte Gabriel explained:

There are 1.2 billion Muslims in the world today – of course not all of them are radicals!  The majority of them are peaceful people. The radicals are estimated to be between 15 to 25 percent. … But when you look at 15 to 25 percent of the world Muslim population, you’re looking at 180 million to 300 million people dedicated to the destruction of western civilization. That is as big as the United States. So why should we worry about the radical 15 to 25 percent? Because it is the radicals that kill. Because it is the radicals that behead and massacre.

After pointing out that the majority of Germans, Russians, Chinese, and Japanese were peaceful people, and yet radicals from those countries still murdered tens of millions of people, Gabriel observed, “The peaceful majority were irrelevant.”

What is relevant is what our government is ignoring.  At TheReligionof Peace.com, the array of statistics on the world’s Muslim population’s support of terrorism and violence in defense of Islam is eye-opening – at least for those who are not willfully blind to reality.  It includes a List of Islamic Terror Attacks for the Past 30 Days.  When it becomes necessary to keep a running list of attacks every 30 days, the “religion of peace” is looking a lot less peaceful.  And linked with the statistics on support among the general Muslim population, the claim that this hate is an aberration becomes even more disingenuous.

It is arrogance when someone with little knowledge of a topic takes to the bully pulpit and makes false assertions as if an expert. When our president does so, it is dangerous.  When he does so with national security, he becomes an accomplice to an existential threat to our country’s long-term viability.  When Obama claims, “ISIL is not ‘Islamic.’ No religion condones the killing of innocents,” he is willfully shirking his responsibility to defend our nation.

Obama’s platitudes and assertions that only a rogue “few” are terrorists, fly in the face of reality.  The terrorists are not psychopathic or crazy.  They are motivated and determined and thinking lucidly about how to destroy Western civilization.  It is Obama and the politically correct who label honest, clear-minded realists Islamophobic and not operating with a full deck.  They are functioning in a state of denial.

On Monday, State Department spokesperson Marie Harf claimed, “There are people out there who want to kill other people in the name of a variety of causes” and promised that “we’re going to focus on all of the different kinds of extremism.”  Eric Holder also exhibited this psychosis when he finally admitted on Sunday that the U.S. is at war with “terrorists” but refused to utter the term radical Islam and continued to push the lie that “core” al-Qaeda has been “decimated.”  White House press secretary Josh Earnest put the icing on the cake when he explained on Tuesday that the reason the administration does not use the term “radical Islam” is because they believe it is not accurate, “I certainly wouldn’t want to be in a position where I’m repeating the justification [the terrorists] have cited that I think is illegitimate.”  The terrorists have no problem identifying their enemy and developing a plan to defeat them.  The people entrusted with our national security whitewash, pander, and lie.

Particularly telling is that both French president Hollande and Obama called the Charlie Hebdo murderers cowards.  In this they are simply wrong, and believing so will do nothing to win the war against Islamic fundamentalism.  For victory, we must have leaders who identify the enemy and understand how they think.  Our leaders do not acknowledge with whom we are dealing.

Obama has spent six years extending his open hand to Iran’s mullahs and the past year negotiating a deal that will likely lead to Iran obtaining a nuclear weapon.  He is operating on the assumption that the Islamists in Iran think the same as Westerners who value freedom of religion, free speech, life, liberty, and the pursuit of happiness. The Iranians understand who is sitting across from them at the negotiating table, and they are outmaneuvering Team Obama, just as Bill Belichick did to the Baltimore Ravens this past weekend.

Day after day, the killing goes on.  Day after day, the mainstream media, academia, the politically correct left, and policymakers do their best to ignore it. Would that they had read The Art of War rather than Rules for Radicals; then we might actually be safe.  In his work, Sun Tzu stated:

If you know the enemy and know yourself, you need not fear the result of a hundred battles. If you know yourself but not the enemy, for every victory gained you will also suffer a defeat. If you know neither the enemy nor yourself, you will succumb in every battle.

Barack Obama refuses to identify our enemy.  Even as he was finally forced to mention the term “Islamist jihadist sympathizers,” in the context of this week’s hacking incident, he did so reluctantly and with absolutely no recognition that we are fighting a war pitting civilization against barbarism.  In a recent speech, Egyptian President el-Sisi recognized that Islam has become a “source of worry, danger, killing, and destruction in the whole world” and called for a “religious revolution” to modernize the faith.  It is quite extraordinary that Muslims leaders are speaking out while the leader of the free world continues to prevaricate.

Furthermore, Obama is clueless about the American people, whom he was entrusted to protect.  He believes we are a bunch of religious fanatics clinging to our guns while touting the real religious fanatics as a peace-loving people.  He believes we are a country of one-percenters, fat cats, racists, morons, and colonialists while he claims that the Islamic State has nothing to do with Islam.

Our enemy recognizes that we are under the leadership of the man who bowed to the Saudi king, praised Islam before the Muslim Brotherhood in Cairo, jailed an innocent man for making a YouTube video about Islam, and took to the world stage to “boldly” pronounce, “The future must not belong to those who slander the Prophet of Islam.”  They see a tired people who did not have the fortitude to stay the course in Iraq and Afghanistan and who elected a weak leader twice despite his trashing of our allies and reaching out to our enemies.

Radicalized individuals are flocking to the battlefields in Syria and Iraq and returning as trained jihadist to the West.  According to a U.N. report, more than 15,000 foreign fighters have entered these two countries to train with ISIS.  Obama refuses to withdraw their passports.

Obama’s immigration edicts may open the floodgates to Islamists at the same time that Europe is trying to figure out how to close theirs and deal with the mess they created.  A recent study by the Center for Immigration Studies concluded that the rise in immigrants from Muslim countries poses a national security threat.  The administration announced that it will be expanding resettlement of Syrian refugees, as well hiring Fatima Noor, a Muslim woman who dons a hijab, as a special assistant at Homeland Security tasked with bringing in more Muslim immigrants.  With at least six Muslim Brotherhood operatives working for the administration (and the recent appointment by Nancy Pelosi of the first Muslim representative to the House Intelligence Committee), this new addition should be no surprise.

The trial of the accused Boston Marathon bomber began last week.  So now we have the Tsarnaev brothers and the Kouachi brothers.  All in the family from a culture of people who strap suicide vests on their children and send them off to murder in the name of Allah.  Golda Meir recognized decades ago that “[w]e will only have peace with the Arabs when they love their children more than they hate us.”

Currently making the rounds on the internet are quotes of Winston Churchill regarding Islam and Muslims. More important to recall are Churchill’s quotes warning of the rise of the Third Reich that fell upon deaf ears.  He stated:

I cannot recall at any time when the gap between the kind of words which statesmen used and what was actually happening in many countries was so great as it is now. The habit of saying smooth things and uttering pious platitudes and sentiments to gain applause, without relation to the underlying facts, is more pronounced now than it has ever been in my experience.

Upon moving into the White House, Obama returned to the British a bust of Winston Churchill that had been displayed in the Oval Office.  Were we reading a Shakespeare play, that act would serve as a clear foreshadowing of Obama’s willful blindness and destiny to repeat history’s tragedies.  Churchill recognized that:

… [w]hen the situation was manageable it was neglected, and now that it is thoroughly out of hand we apply too late the remedies which then might have effected a cure.

Want of foresight, unwillingness to act when action would be simple and effective, lack of clear thinking, confusion of counsel until the emergency comes, until self-preservation strikes its jarring gong – these are the features which constitute the endless repetition of history.

If we are going to win the war against Islamic fundamentalism, we need a change in leadership with people who know our enemy, who are not so cowardly as to fear being honest about who that enemy is and what motivates him to kill, and who love America and Western civilization more than they love themselves and Islam.  The man currently in the White House is certainly not that person.”

Articolul este destul de lung, de aceea voi incerca sa traduc doar aceasta fraza:

„Barack Obama refuses to identify our enemy.  Even as he was finally forced to mention the term “Islamist jihadist sympathizers,” in the context of this week’s hacking incident, he did so reluctantly and with absolutely no recognition that we are fighting a war pitting civilization against barbarism.  In a recent speech, Egyptian President el-Sisi recognized that Islam has become a “source of worry, danger, killing, and destruction in the whole world” and called for a “religious revolution” to modernize the faith.  It is quite extraordinary that Muslims leaders are speaking out while the leader of the free world continues to prevaricate.”

adica:

„Barack Obama refuza sa-i identifice pe inamicii nostri. Chiar daca in final a fost fortat sa mentioneze termenul: „simpatizanti islamisti jihadisti”, in contextul incidentului terorist din aceasta saptamana, el s-a aratat atat de reluctant si nu a recunoscut deloc ca luptam un razboi care pune fata in fata civilizatia si barbaria. Intr-un recent speech, Presedintele Egiptului, el-Sisi, a recunoscut ca Islamul a devenit o „sursa de ingrijorare, pericol, ucidere si distrugere a intregii lumi” si a chemat pentru o „revolutie religioasa” care sa modernizeze aceasta credinta. Este pur si simplu extraordinar ca liderii musulmani vorbesc despre asa ceva, pe cand liderul Lumii Libere continua sa fie evaziv, echivoc in aceasta privinta.”

Asa este: e nevoie de o reformare a Islamului. Insa lucrul acesta nu poate fi facut atata vreme cat extremismul religios, Jihadul, are adepti, calauziti de centre de comanda care au o putere foarte mare in Lumea Islamica si care ordona ucideri si acte de terorism! Ar trebui sa intelegem ca asa cum stau lucrurile acum, nici vorba nu poate fi de democratie in Lumea Islamica si esecul Primaverii Arabe din Nordul Africii confirma acest lucru!

De ce terorismul islamic acum?

Mai trebuie aratat un lucru. In anii ’60-’70 intr-adevar nu se prea vorbea de terorismul islamic si nici nu exista fenomenul prezent asa cum este el astazi. Asta nu inseamna ca nu exista. Sa ne amintim de groaznicul atentat facut de Organizatia pentru Eliberarea Palestinei la Olimpiada de la Munchen, cand a fost masacrata delegatia israeliana. Si de aici ar trebui sa tragem concluzia sa fim mult mai prudenti cand e vorba de eliberarea teroristilor… Apoi putem sa ne referim si la razboaiele dintre Egipt si Israel. Insa daca terorismul islamic nu a fost atat de puternic precum cel de astazi, lucrul acesta se datoreaza in mare masura colonialismului. Este adevarat ca lupta popoarelor de sub dominatia unei mari puteri, tranformate in colonie a acesteia, precum lupta eroica a poporului algerian impotriva ocupantului francez, nu a avut neaparat o mare dimensiune religioasa, ci erau lupte de eliberare nationala. Sunt convins ca multi dintre cei ce citesc aceste randuri isi vor aminti de aceste pagini de Istorie. Insa statele acestea, cu o populatie islamica majoritara, au reusit sa stagneze din punct de vedere al dezvoltarii economice. Colonialismul avusese si un rol civilizator, fara de care aceste state ar fi ramas acum foarte mult in urma. Dupa inlaturarea colonialismului, facuta in general prin razboi, a trebuit sa urmeze reconstructia, fara indoiala, si atunci n-avea cum sa-ti stea capul la terorism. La acea vreme, statele socialiste au sprijinit lupta impotriva colonialismului si au dat ajutor noilor state iesite de sub dominatia straina. Dupa prabusirea comunismului a incetat si ajutorul si s-a vazut si o stagnare economica ce tindea sa se prelungeasca foarte mult. Cu o populatie in marea ei majoritate slab pregatita din punct de vedere profesional si, pe cale de consecinta, aflata la un nivel redus din punct de vedere intelectual si a carei viata este concentrata exclusiv in jurul Islamului, nu e de mirare ca extremismul islamic, Jihadul, a prins foarte usor la o asemenea populatie. Insa extremismul islamic, chiar daca (poate) era la o intensitate mult mai redusa fata de cum e acum, exista si atunci. Ma gandesc, de pilda, sunt sigur ca va amintiti, la asasinarea Presedintelui Anwar El Sadat la 6 octombrie 1981, dupa ce s-a angajat in negocieri cu Israelul, care au culminat cu semnarea Tratatului de Pace Egipteano-Israelian, pentru care a primit Premiul Nobel pentru Pace, in 1978, alaturi de Menachem Begin, prim-ministru al Israelului. Cf. articolului din Wikipedia despre Sadat, citat mai sus, cu exceptia Sudanului, toate Statele Arabe si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei s-au opus eforturilor lui Sadat de a face pace cu Israelul, fara consultari prealabile cu Statele Arabe. Pe cale de consecinta, Egiptul a fost suspendat din Liga Araba din 1979 pana in 1989. Cine s-a opus, din interiorul Egiptului, politicii lui Sadat privind pacea cu Israelul? Da, v-ati prins: Jihadul Islamic din Egipt, desigur! Care avea printre membri si ofiteri superiori in structurile de securitate ale statului:

„Chief strategist of El-Jihad was Abbud al-Zumar, a colonel in the military intelligence whose „plan was to kill the main leaders of the country, capture the headquarters of the army and State Security, the telephone exchange building, and of course the radio and television building, where news of the Islamic revolution would then be broadcast, unleashing—he expected—a popular uprising against secular authority all over the country”.^[36]„

incerc sa traduc:

„Strategul sef al El-Jihadului a fost Abbud al-Zumar, un colonel in structurile de informatii militare al carui „plan era de a ucide pe principalii lideri din tara, sa captureze cartierul general al armatei si Securitatii Statului, cladirea telefoanelor, si desigur cladirile Radioului si Televiziunii, unde stiri despre Revolutia Islamica ar fi fost raspandite, declansand – el asa se astepta – o revolta populara impotriva autoritatii seculare (laice) in toata tara.”

Asa ca terorism era si in anii ’70, si inca foarte periculos, chiar daca nu se manifesta atat de acut ca acuma!! Un lider moderat si pro-vestic, cum era Sadat, era foarte greu de acceptat de catre acesti fundamentalisti care, iata, aveau oamenii sus-pusi in stat. De asemenea seicul Omar Abdel-Rahman – Seicul Orb -, condamnat pe viata pentru ceea ce se numeste in legislatia US seditious conspiracy, in legatura cu atentaul cu bomba de la World Trade Centre din 1993 – el ii teroriza, dupa cum insusi afirma, pe „dusmanii lui Dumnezeu” -, este cel care a dat fatwa ce aproba asasinarea lui Sadat. De asemenea o mare problema mi se pare cu aceste fatwa. De exemplu, Osama bin Laden a dat doua fatwa – 1996, 1998 – prin care interpreta Legea Islamica in sensul ca „musulmanii trebuie sa ucida civili si personal militar al Statelor Unite si din cadrul tarilor aliate pana cand vor retrage suportul dat Israelului si pana cand vor retrage fortele militare din tarile islamice” (v. aici si aici). Iata ce ne arata Wikipedia:

„The 23 February 1998 fatwa is the first known official order of the World Islamic Front. The fatwa calls upon each individual member of the existing Ummah to, „in accordance with the words of Almighty God, ‘fight the pagans all together as they fight you all together,’ and ‘fight them until there is no more tumult or oppression, and there prevail justice and faith in God.'” The fatwa is widely regarded by terrorism experts as the founding document of the World Islamic Front.”

adica:

„23 februarie 1998 este data la care fatwa este cunoscuta pentru prima data ca ordin oficial al Frontului Islamic Mondial (Al-Qaeda, dupa unii experti, n.m.). Fatwa cheama pe fiecare membru al Ummah (al Comunitatii) ca, „in acord cu cuvintele Atotputernicului Dumnezeu, „luptati impotriva paganilor cu totii asa cum lupta ei impotriva voastra cu totii” si „luptati impotriva lor pana nu va mai fi zarva sau opresiune, si va prevala justitia si credinta in Dumnezeu”. Aceasta fatwa este in mod larg privita de catre expertii in terorism drept document fondator al Frontului Islamic Mondial.”

Evident, se pune problema ce calificare avea Osama bin Laden si acest Front Islamic Mondial ca sa dea aceste fatwa. Pentru ca asa oricine poate da nu stiu ce fatwa care sa treaca peste statul respectiv, peste legile tarii, peste conducatorii statului islamic respectiv prin care sa stipuleze orice ucideri, incalcari ale Dreptului International, orice acte de terorism etc. Se poate crea o nebunie intreaga in toata lumea din pricina unor astfel de oameni. De aceea este imperios necesar ca elementele moderate din Lumea Islamica sa condamne astfel de fatwa teroriste! Si ceea ce e si mai ingrozitor este ca aceste atentate teroriste pe care ei, teroristii, le fac in diferite tari sunt vazute ca mari victorii de catre populatia bastinasa din Yemen sau Egipt, nu-i asa? Uitati-va ce fatwa se dau in aceasta Lume Islamica:

„In 2012, Abdul-Azeez ibn Abdullaah Aal ash-Shaikh, the Grand Mufti of Saudi Arabia, issued a religious edict prohibiting contact and cooperation with foreign media outlets because they seek to “spread chaos and strife in Muslim lands.” He added that contacting foreign media outlets to “divulge the country’s secrets or address various matters” was tantamount to “treason and major crime.” He said that “It is not permissible and is considered betrayal and assistance to the enemies of Islam.” Also, “A believer has to help keeping security, that of his nation and community, and protecting his religion.”^[42] This fatwa is vague and itself is in need of another explanatory fatwa. Foreign media appears to have been singled out because it is mostly free and does not conform to Saudi Arabian government censorship. The fatwa uses the strongest possible terms (i.e., „haram” or unlawful, „treason,” „betrayal,” and „major crime.”) for the simple act of contacting the press. This fatwa needlessly endangers the lives of ordinary citizens and members of the media. It also threatens the financial interests of legitimate global business. In democratic societies, journalism and the media play an indispensable role in educating the public and combating corruption.”

Deci o fatwa impotriva presei, impotriva media straine, data de Marele Muftiu al Arabiei Saudite, impotriva contactului cu presa straina pentru ca provoaca „haos si lupta in teritoriile musulmane”, punand in pericol viata cetatenilor si a celor ce lucreaza in media, bineinteles amenintand si interesele financiare si legitime ale comunitatii de afaceri. Simplul contact cu presa este „tradare, crima majora, ilegalitate”. Aici nu e vorba de nu stiu ce caricaturi, ci un atac impotriva Presei Libere, un atac la adresa dreptului cetatenilor de a fi informati, pentru a izola si mai mult omul musulman de restul lumii. Iata ce fac asa-zisii lor „invatati”! Si aceasta fatwa a fost data in 2012…

Nu e de mirare ca in aceste tari islamice se nasc teroristi!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Copiii Diavolului

„…ciuma isi va trezi sobolanii si-i va trimite sa moara intr-o cetate fericita„

Albert Camus – Ciuma

Ma gandeam sa scriu despre altceva… Dar ceea ce s-a petrecut in Franta m-a socat pur si simplu. Atacul terorist sangeros de la redactia revistei de satira si umor Charlie Hebdo trebuie condamnat in termeni duri! Este absolut inadmisibil asa ceva! E vorba despre terorismul islamic. Este vorba de un atac la valorile fundamentale ale Lumii Libere! Si acum, cand scriu aceste randuri, ma simt pur si simplu dezarmat, ca sa zic asa. Simt o stare de neputinta si am, cred, o figura tampa. Totusi, incerc sa ma adun si sa vedem ce am putea spune despre ceea ce s-a intamplat…

Am iesit sa ma plimb si am incercat sa ma gandesc la ceea ce s-a intamplat , la imaginile aratate de televizor. Primul lucru care imi vine in gand este esecul… Si, din pacate, acesta e adevarul. Asistam la un esec de proportii al serviciilor secrete franceze, in primul rand. Mi-am amintit de un film sovietic de spionaj: „Cele 17 clipe ale unei primaveri„, cu marele actor rus Viaceslav Tihonov. Era vorba despre un spion rus, in timpul razboiului, inflitrat in structurile de conducere ale Reich-ului nazist. Asta inseamna ca informatia o avea din gura lui Hitler sau lui Himmler. Profesionalismul acestui spion era desavarsit. Vorbea limba germana impecabil, incat jurai ca ar fi german. Cand aud discutandu-se la televizor despre cartele PrePay imi vine sa zambesc. Amar. Adevarul este ca informatiile trebuie sa le ai din „gura lupului”, cum se spune. Trebuie sa ai un om acolo, in structurile de conducere, ca sa poti avea cele mai corecte si clare informatii. La noi, in astfel de treburi foarte delicate, au excelat un Mihail Moruzov sau Eugen Cristescu. Asta inseamna sa fii un mare maestru al muncii de culegere de informatii. Sa n-ai nevoie de internet sau cartele, sau astfel de lucruri: pur si simplu stau de vorba cu tine si stiu cine esti, cine te plateste si ce vrei sa faci!

Ce constatam, cu tristete, legat de atentatul de la Paris, care a zguduit Europa? Este evident, din felul in care s-au desfasurat lucrurile, ca serviciile franceze habar nu au avut ca asa ceva se va intampla, ca o astfel de actiune este planuita sa se desfasoare. Ca nu s-a putut preveni o asemenea actiune terorista, e clar pentru toata lumea: faptele o confirma. De aici rezulta ca nu controlam fenomenul terorist ca sa-l putem preveni. In primul rand: de unde aveau arme atacatorii? Din cate inteleg, au si un aruncator de grenade. Cine i-a invatat sa le foloseasca? Pentru ca, dupa parerea mea, e clar ca acesti oameni au fost pregatiti inainte. Modul in care s-a desfasurat actiunea terorista este unul de tip militar. Pentru o astfel de actiune, pentru ca sa poti s-o duci la indeplinire, trebuie sa fii pregatit fizic, psihic si tehnic. Nu e vorba de un jaf, un jaf e altceva. Nu e vorba ca esti un tip dur: chiar si daca ai fi un tip dur, te poti pierde foarte usor intr-o astfel de actiune, daca nu esti pregatit cum trebuie. Cine i-a pregatit pe atacatori? Cine le-a furnizat armamentul? Intr-o astfel de actiune trebuie sa stii foarte clar ce ai de facut in cadrul echipei de comando. Altfel nu se poate. O pregatire psihica e absolut necesara, altminteri poate sa intervina oricand o stare de slabiciune, care sa pericliteze intreaga actiune. Dupa parerea mea, actiunea a fost, in mod limpede, coordonata. Nu stim de cine. Astfel de lucruri insa trebuiau a fi stiute de serviciile franceze, pentru a putea impiedica atentatul.

Din cate stiu eu, 10% din populatia Frantei este de religie musulmana. Acest lucru, dat fiind pericolul acut al terorismului islamic, necesita abordari si actiuni specifice. De aceea era necesar ca serviciile franceze sa aiba oameni infiltrati in randul musulmanilor si in randul organizatiilor acestora, cu atat mai mult in randul organizatiilor ce prezinta un potential risc teorist. Razboiul contra terorismului nu poate fi purtat cu succes decat asa. Trebuie sa fii acolo, in mijlocul lor, sa stii ce se discuta acolo si ce se pune la cale acolo. Sa stii care e, in realitate, substratul unor astfel de actiuni. Ele ar putea fi coordonate de servicii de spionaj din alte tari. Dar ce se urmareste prin asta? E un fenomen intamplator?

Chestiunea care se pune este ca astfel de actiuni sunt indreptate impotriva valorilor lumii occidentale si impotriva valorilor europene. Europa a primit de-a lungul timpului foarte multa populatie islamica. Bineinteles, au venit si in Franta, mai ales din tarile Maghrebului. Integrarea acestor oameni intr-o cultura straina lor este un lucru dificil. Insa mi-e teama ca nu aceasta este chestiunea. Te-ai putea gandi, desigur, la diferentele culturale, si eu m-am gandit, dar am impresia ca mergem pe o pista falsa. Pare a nu fi vorba de asa ceva. Ci de actiuni coordonate impotriva SUA si UE, care urmaresc un scop precis: distrugerea Lumii Libere prin ingradirea libertatilor cetatenilor. De observat si curentele antiimigratie prezente in Occident, de observat cum o publicatie cu pretentii de seriozitate, Daily Mail, a incercat sa creeze in Anglia o psihoza in masa cu privire la asa zisa „invadare” a teritoriului britanic de catre imigranti romani si bulgari. De remarcat cum Romaniei i se incalca in mod sistematic un drept, cel al aderarii la Spatiul Schengen, din tot felul de motive „politice”. In schimb, musulmanii au fost primiti cu bratele deschise in tot Occidentul, fara ca vreo tara majoritar musulmana sa fie membra a Uniunii Europene!

Exista un substrat ascuns. Care sa fie acela? Primirea masiva a musulmanilor in Occident ce rol a avut? De ce, daca tot au fost primiti masiv, exista o reluctanta evidenta in ceea ce priveste integrarea Turciei in Uniunea Europeana? La fel se pune problema si in privinta aderarii Romaniei la Spatiul Schengen. Romanii nu sunt teroristi. Apoi sunt milioane de romani in Occident, plecati acolo la munca. Si atunci de ce Romania nu e primita in Spatiul Schengen? Care este semnificatia simbolica a acestui lucru? Pe vremea lui Sarkozy, romii din Romania erau trimisi inapoi in tara, musulmanii stateau in Franta bine merci.

Este tragic ceea ce s-a intamplat. Totusi, solidaritatea oamenilor – Je suis Charlie – in fata barbariei este mai puternica decat barbaria! Insa asta nu inseamna ca aceste actiuni de destabilizare a Uniunii Europene, atacand valorile libertatii, se vor opri aici… Regimurile totalitare, care isi vad pamantul fugind de sub picioare, nu se vor opri aici. De aceea lupta impotriva totalitarismului trebuie sa continue. Zvacnirile acestuia lasa, din pacate, victime. Insa ceea ce este important e faptul ca teroristii nu si-au atins scopul. Dimpotriva! Acest mesaj care isi face acum loc in toata Franta – Je suis Charlie – este unul extrem de important. Este o arma atomica, daca pot sa ma exprim astfel, in lupta impotriva terorismului. Vor stii astfel toti musulmanii din Franta ca toata tara, toti francezii, condamna barbaria si terorismul!

Gandul

ATENTAT ÎN FRANŢA. 12 morţi în atacul de la Charlie Hebdo. LIVE

Se arata, printre altele, ca:

„Cel puţin 12 oameni au fost ucişi, miercuri, într-un atac armat a cărui ţintă a fost redacţia săptămânalului satiric Charlie Hebdo, din Paris. Se crede că între 8 şi 10 dintre victime sunt jurnalişti – inclusiv patru caricaturişti – ai Charlie Hebdo. Bilanţul include şi doi poliţişti ucişi. Alte 11 persoane au fost rănite, patru dintre ele fiind în stare critică. În total, se crede că trei atacatori au fugit cu o maşină, apoi au abandonat-o în centrul Parisului şi au fugit mai departe cu o altă maşină furată. „Franţa e în stare de şoc, e un atentat terorist”, a declarat preşedintele Frantei, Francois Hollande. Reacţii de condamnare au venit imediat din toate cancelariile lumii, inclusiv din partea preşedintelui, premierului şi ministrului de Externe ai României. Atacatorii au strigat, în timp ce trăgeau cu nişte arme Kalaşnikov, că „profetul Mahomed a fost răzbunat”. Franţa se află, în acest moment, în stare de alertă. Potrivit presei franceze, poliţiştii au deja trei suspecţi. Doi dintre aceştia ar fi franco-algerieni şi sunt fraţi, în vârstă de 32, respectiv 34 de ani. Un al treilea suspect ar avea 18 ani. Acesta din urmă s-a predat în cursul nopţii. Ceilalţi doi sunt căutaţi de poliţie.

Persoane îmbrăcate în negru şi cu cagule au pătruns, miercuri, în sediul săptămânalului Charlie Hebdo şi au deschis focul cu arme Kalaşnikov, în timp ce jurnaliştii erau adunaţi pentru şedinţa de sumar. Cotidianul 20 Minutes a reuşit să contacteze telefonic un angajat al instituţiei de presă atacate. „Este un adevărat masacru. Sunt şi morţi!”, a declarat acesta, înainte ca apelul să se întrerupă.

Charlie Hebdo este de mulţi ani ţinta fundamentaliştilor musulmani, săptămânalul publicând mai multe caricaturi care îl ironizau pe profetul Mahomed sau luau în derâdere jihadul. De altfel, ultimul desen al redactorului-şef, Charb, publicat în cea mai recentă ediţie a săptămânalului, se referă la eventualele atentate de după Sărbători. Un alt desen satiric, care îl ironizează pe liderul Statului Islamic, Abu Bakra al-Baghdadi, a fost publicată azi pe pagina de Facebook a celor de la Charlie Hebdo.

GÂNDUL PREZINTĂ LIVE DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR

UPDATE 12:00 Poliţista rănită în incidentul armat de joi dimineaţă din sudul Parisului a decedat, au anunţat surse din cadrul poliţiei citate de AFP. Livetext-ul continuă AICI.

UPDATE 08:00 Cel mai tânăr dintre cei trei suspecţi de comiterea atacului sângeros împotriva sediului săptămânalului satiric francez Charlie Hebdo, Hamyd Mourad, în vârstă de 18 ani, s-a predat poliţiei, au anunţat surse concordante, citate de AFP.

Ceilalţi doi suspecţi, doi fraţi de naţionalitate franceză născuţi la Paris, Said Kouachi, în vârstă de 34 de ani, şi Chérif Kouachi, în vârstă de 32 de ani, un jihadist cunoscut serviciilor antiteroriste, sunt în continuare căutaţi de poliţie.

UPDATE 1:10 Gândul a reunit cele mai impresionante imagini de la marşurile de solidaritate care au avut loc, miercuri seară, în mai multe oraşe din Franţa. Galeria foto poate fi văzută AICI

UPDATE 1:05 O operaţiune de amploare a unităţii de elită a poliţiei franceze pentru arestarea unor suspecţi de comiterea atentatului era în curs de desfăşurare, miercuri seara, la Reims (nord-est), a anunţat pentru AFP un ofiţer. Fie suspecţii vor reuşi să fugă, fie ar putea avea loc un schimb de focuri, a declarat pentru AFP un ofiţer al unităţii de elită Raid, îndemnând jurnaliştii prezenţi la faţa locului să dea dovadă de „mai multă prudenţă”.

UPDATE 00:48  Un lider al teroriştilor din Statul Islamic a salutat atacul terorist care a vizat redacţia Charlie Hebdo. Nicio grupare teroristă nu a revendicat, însă, acest atentat. „Leii islamului l-au răzbunat pe Profetul Mahomed”, a declarat, potrivit Reuters, Abu Musab, un lider al grupului terorist Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant – SI/SIIS/SIIL). Reţeaua teroristă sunnită, care ocupă teritorii din Irak şi Siria unde a instituit un „califat”, a ameninţat de mai multe ori Franţa cu atentate, aminteşte Mediafax.

UPDATE 00:04 Teroriştii i-au executat pe rând pe caricaturiştii revistei Charlie Hebdo

Teroriştii i-au strigat pe nume pe caricaturiştii revistei satirice Charlie Hebdo şi i-au executat unul câte unul, împuşcându-i în cap, dezvăluie viceprimarul Parisului Patrick Klugman, într-o declaraţie făcută pentru postul american ABC News.

„Cei doi criminali au intrat în timpul şedinţei de redacţie, i-au strigat pe nume pe caricaturişti, i-au luat de-o parte şi i-au executat împuşcându-i în cap”, a declarat Patrick Klugman, viceprimarul Parisului responsabil de Relaţiile Externe.

UPDATE 23:13 Potrivit Le Point, cei doi franco-algerieni sunt fraţi. Said şi Cherif K ar fi fost identificaţi după ce poliţiştii au găsit o carte de identitate în maşina abandonată după atentat. Cei doi au 32, respectiv 34 de ani.

UPDATE 22:24 Presa franceză vorbeşte de trei suspecţi. Le Point susţine că poliţia are în vizor doi suspecţi  franco-algerieni, reveniţi de curând din Siria. Unul dintre ei ar avea 32 de ani, iar celălalt 34. Un al treilea suspect ar avea 18 ani şi este om al străzii. De asemenea, Le Monde vorbeşte despre trei suspecţi identificaţi, citând surse din poliţie

UPDATE 21.00 „Republica noastră a fost atacată”, a spus, în urmă cu câteva minute, preşedintele francez, Francois Hollande, într-un mesaj televizat de la Palatul Elysee. Hollande a decretat zi de doliu naţional mâine, 8 ianuarie. „Vom face tot ce este necesar pentru a-i prinde pe atacatori”, a mai spus liderul francez.

UPDATE 20:40 Preşedintele Iohannis şi-a schimbat poza de profil pe contul de Facebook cu fotografia cu mesajul „Je Suis Charlie”. „Vă chem să fim alături de familiile victimelor tragediei de astăzi din Franţa, alături de cei pentru care libertatea de exprimare este un crez. Suntem datori să luptăm împotriva terorismului, acest flagel nimicitor care nu îşi mai poate avea locul în lume. ‪#‎JeSuisCharlie‬”, a transmis preşedintele.

UPDATE 20:35 Pagina versiunii franceze a motorului de căutare Google este în doliu:

UPDATE 20:05 Aproximativ 5.000 de persoane defilează în acest moment la Paris. Le Figaro relatează că, la Lyon, 10.000 de persoane s-au adunat într-o manifestaţie de solidaritate. Unii analişti citaţi de presa franceză descriu tragedia de azi drept un „11 Septembrie al presei”.

La foule, place de la République. #CharlieHebdo pic.twitter.com/teQfsQ9iX9

— Jérôme Godefroy (@jeromegodefroy) January 7, 2015

UPDATE 20:00 Una dintre caricaturile cu care presa şi cititorii din toată lumea le-au răspuns autorilor atentatului din redacţia Charlie Hebdo. Alte 20 de caricaturi, AICI

RT „@Independent: The Independent’s cartoonist @DaveBrownToons on the #CharlieHebdo attack. http://t.co/u7BrVTvfAX pic.twitter.com/hIbQesckMA„

— Serko Şîvarmenî (@enlightenkurd) January 7, 2015

UPDATE 19:45 Manifestaţii ample de solidaritate în Paris şi în alte oraşe din Franţa, precum şi în capitale europene precum Berlin şi Londra. Oamenii poartă pancarte cu mesajul „Je suis Charlie”, simbolul solidarităţii cu victimele atentatului de la Charlie Hebdo.

Crowds forming in Paris in a demonstration of solidarity. Via @MikeyKayNYC #JeSuisCharlie pic.twitter.com/Ao6LDg4DoP

— Breaking News Feed (@PzFeed) January 7, 2015

Can we please stop saying the values under attack today are *our* values. They are *human values*! #JeSuisCharlie pic.twitter.com/hsgVLTgNNB

— notanna1AnnaNotaro (@notanna1) January 7, 2015

UPDATE 19:40 Mesajul lui François Saint-Paul, ambasadorul Franţei în România: „Le mulţumesc, în numele Franţei şi în numele tuturor francezilor, românilor şi autorităţilor române  pentru mesajele lor de susţinere şi de condoleanţe. În contextul acesta tragic, promptitudinea şi amploarea acestor mesaje au o mare valoare simbolică. Aşa cum a declarat preşedintele Republicii franceze ‘niciun act barbar nu va putea să  îngrădească libertatea presei. Suntem o ţară unită care va şti să reacţioneze şi să rămână solidară’”.

UPDATE 19:30 Mii de persoane s-au strâns în această după-amiază la Paris şi în mai multe oraşe din Franţa în semn de omagiu pentru victimele atentatului de la Charlie Hebdo. În urmă cu puţin timp procurorul Republicii a făcut câteva precizări în cadrul unei conferinţe de presă. Potrivit acestuia, doi indivizi au pătruns în clădirea în care îşi avea sediul redacţia. Au întâlnit două persoane care asigurau mentenanţa clădirii şi au întrebat unde se află intrarea, au împuşcat-o pe una dintre ele şi au urcat la etajul al doilea al clădirii, unde avea loc şedinţa de redacţie şi au deschis focul în rafale. Au ucis 10 persoane, dintre care opt jurnalişti, un invitat şi un poliţist detaşat ca să asigure securitatea. Asasinii ar fi strigat Allah Akbar afirmându-şi dorinţa să îl răzbune pe profet.

UPDATE 19:20 Printre victime se afla şi fostul şef de cabinet al primarului din Clermont-Ferrand, Michael Renaud, care fusese invitat de Cabu să asiste la şedinţa de redacţie a publicaţiei.

UPDATE 19:15 Preşedintele Francois Hollande s-a deplasat la sediul spitalului parizian Hôtel-Dieu pentru o întâlnire cu echipa medicală care a acordat ajutor victimelor atentatului de la Charlie Hebdo.

PDATE 19:00 La sediile Palatului Elysee, Senatului şi Adunării Naţionale drapelele sunt în bernă.

UPDATE 18:30 Unul dintre poliţiştii care au murit în timpul atacului se numea Ahmed şi avea 42 de ani, comform unui şef al sindicatului Poliţiei pariziene, citat de Le Figaro. El este poliţistul care apare în imaginile şocante surprinse în timp ce atacatorii îl execută. El a murit din cauza unui glonţ primit în cap, după ce fusese rănit în atac. Ahmed lucra la brigada de poliţişti pe bicicletă a comisariatului arondismentului XI. Al doilea poliţist ucis în atac avea 49 de ani şi îl păzea pe directorul revistei Charlie Hebdo, Charb, care a fost şi el omorât în atac. Informaţii actualizate despre victimele atentatului, AICI

UPDATE 18:25 Cristian Tudor Popescu: Nu aş apăra ca libertate de expresie ceea ce au publicat jurnaliştii francezi, dar cei care au înţeles să răspundă cu gloanţe trebuie aduşi în faţa justiţiei. Mai multe, AICI

UPDATE 18:20 „Este un atac la adresa meseriei noastre. Nu e un caz singular. Şi jurnaliştii noştri au fost atacaţi şi unii au fost chiar ucişi”, a declarat pentru gândul Mike Woods, jurnalist al Radio France International – biroul din Paris. Comentariile jurnalistului pot fi găsite AICI

UPDATE 16:55 La scurt timp după primele ştiri despre tragedia din Paris, pe reţelele de socializare a fost lansată o campanie, numită „Je Suis Charlie”, de solidarizare cu victimele atacului, cu jurnaliştii şi de susţinere a libertăţii de exprimare. Mai multe, AICI

UPDATE 16:25 Ministrul francez de Interne, Bernard Cazeneuve, a spus, într-o declaraţie de presă, că ar fi existat trei atacatori.

UPDATE 15:56 Mai mulţi caricaturişti ai revistei franceze Charlie Hebdo, a cărei redacţie a fost atacată miercuri cu arme automate de mai multe persoane mascate, şi-au pierdut viaţa în urma atentatului. Este vorba despre de Cabu, Charb, Wolinski şi Tignous. Detalii, AICI

UPDATE 15:55 Prima reacţie a preşedintelui Iohannis: „Atacarea redacţiei săptămânalului francez Charlie Hebdo reprezintă un act terorist crud şi laş. Îmi exprim compasiunea pentru familiile victimelor precum şi solidaritatea faţă de naţiunea franceză atât de lovită astăzi”.

UPDATE 15:50 Caricaturista Coco de la publicaţia Charlie Hebdo a povestit presei cum au intrat atacatorii în clădire. Potrivit acesteia, atacatorii vorbeau perfect franceza şi au spus că reprezintă Al Qaida. „Mă duceam să-mi iau fiica de la grădiniţă când am văzut în faţa porţii imobilului doi bărbaţi înarmaţi, cu cagule, care ne-au bruscat. Voiau să intre şi să urce. Le-am tastat codul. Au tras asupra lui Wolinski şi Cabu. Totul a durat vreo cinci minute… M-am refugiat sub un birou…Vorbeau perfect franceza…S-au revendicat ca fiind Al-Qaida”, a declarat aceasta pentru l’Humanite.

UPDATE 15:35 Preşedintele Francois Hollande se va adresa naţiunii diseară, de la ora locală 20:00, anunţă Palatul Elysee.

UPDATE 15:30 Atacatorii au părăsit maşina, iar vehiculul abandonat a fost găsit de autorităţile pariziene. Mai multe, AICI

UPDATE 15:25 Mesaj transmis de eurodeputata liberală Renate Weber: „E o zi extrem de neagră pentru jurnalism, pentru dreptul la libera exprimare şi, nu în ultimă instanţă, pentru Franţa. Cel puţin 66 de jurnalişti şi-au pierdut viaţa numai în 2014 şi daca asta nu ne-a trezit la realitate, atunci îngrozitorul atac de astăzi ar trebui să o facă. Iar realitatea este că ar fi trebuit să facem mai mult pentru a proteja dreptul la exprimare şi jurnaliştii”.

UPDATE 15:25 Într-o altă înregistrare cu atacatorii, se aude cum aceştia strigă: „L-am răzbunat pe profetul Mahomed” şi „Am omorât Charlie Hebdo”.

UPDATE 15:17 Premierul Victor Ponta a discutat cu preşedintele Klaus Iohannis şi cu directorul Serviciului Român de Informaţii (SRI), George Maior, despre atacul terorist de la Paris, oficialii convenind că în România nu se impune un grad de alertă, informează Mediafax.

UPDATE 15:17 Cancelarul german, Angela Merkel, a transmis un mesaj de condoleanţe francezilor şi a condamnat atacul de la Charlie Hebdo.

UPDATE 15:07 Un film realizat de un martor, în care atacatorii împuşcă mortal un poliţist a fost postat pe YouTube. Iniţial, poliţistul este rănit, după care atacatorii se îndreaptă spre el şi îl împuşcă în zona capului. Gândul difuzează imaginile, mai puţin cele în care este împuşcat politistul.

UPDATE 14.58 Premierul Italiei, Matteo Renzi: „Teamă şi oroare după atacul de la Paris. Susţinere totală pentru Francois Hollande, în aceste momente tragice. Violenţa va pierde mereu în faţa libertăţii”.

UPDATE 14.55Purtătorul de cuvânt al Poliţiei din Paris a declarat că cei trei atacatori au fugit de la redacţia Charlie Hebdo într-o maşină. Ei au fugit către Port de Pantin, în nord-estul Parisului, unde au abandonat-o şi au furat o a doua maşină, aruncându-l afară pe şofer. Oficialul a mai precizat că redacţia publicaţiei era păzită, după ce în ultimele săptămâni ameninţările la adresa revistei se intensificaseră.

UPDATE 14:52 Mesajul ministrului de Externe, Bogdan Aurescu: „Îmi exprim  şocul şi profunda indignare faţă de atacul terorist fără precedent care a avut loc astăzi la sediul publicaţiei Charlie Hebdo din Paris. Acest act de o gravitate extremă împotriva reprezentanţilor presei reprezintă un atac la însăşi esenţa democraţiei şi  a valorilor şi libertăţilor fundamentale. Condamnăm în cei mai categorici termeni acest act terorist, care reprezintă un atac de o laşitate revoltătoare la adresa presei şi a lumii civilizate.România va continua, alături de partenerii europeni, să sprijine  lupta împotriva terorismului sub toate formele sale de manifestare. Gândurile noastre se îndreaptă către familiile victimelor. Suntem alături de întregul popor francez prieten, greu încercat în aceste momente tragice.“ Totodată, MAE a publicat pe Twitter un mesaj în limba franceză pentru a condamna atacul.

UPDATE 14:49 Casa Albă a condamnat atacul terorist din Franţa. „Casa Albă este solidară cu familiile celor ucişi şi răniţi în acest atac. Înalţi responsabili de la Casa Albă sunt în contact cu omologii lor francezi. SUA sunt gata să colaboreze cu Franţa, pentru a ajuta la anchetă”, a declarat Josh Earnest, purtător de cuvânt al lui Barack Obama.

UPDATE 14:45 Premierul Victor Ponta s-a declarat „profund şocat” de atentat.

UPDATE 14:44 Potrivit presei franceze, patru caricaturişti (Cabu, Tignous, Charb şi Wolinski) au decedat în atac. 

UPDATE 14:35 Potrivit BBC, în momentul în care atacatorii au intrat în sediul redacţiei au strigat „Am răzbunat Profetul”

UPDATE 14:28 Numărul morţilor a ajuns la 12, 10 jurnalişti şi 2 poliţişti, potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei.

UPDATE 14:19 Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei din Paris, trei atacatori au intrat în redacţie în redacţie în jurul orei 11:30. Numărul morţilor este de 11, dintre care 9 jurnalişti şi doi poliţişti. „A fost un adevărat măcel”, a spus el. […]”

Doresc sa exprim condoleantele mele familiilor indoliate si faptul ca sunt alaturi de Franta in aceste clipe grele.

Teroristii nu vor scapa!! Insa, cred, important ar fi ca ei sa fie prinsi in viata. Noi trebuie sa aparam valorile noastre! Iar islamicii prezenti in Europa ar trebui sa ia aminte ca ei nu sunt aici pentru a impune ei valorilor lor Europei! Multi sunt aici ca sa munceasca si cred ca si castiga mai bine decat in tarile lor de origine. Sfatul meu este sa-si vada de treaba!

Dupa parerea mea, trebuie in orice caz elucidata aceasta problema a terorismului, a cauzelor si cine anume, la modul foarte exact, il provoaca si in ce scopuri. Adevarul este ca nu stim mare lucru despre fenomenul terorist, pentru ca e foarte greu de crezut ca toti cei de religie islamica, prezenti in Europa, sunt teroristi.

Nu stim mare lucru nici despre Al-Qaeda, cine finanteaza aceasta organizatie, cine o sustine. Eliminarea lui Osama bin Laden se vede ca nu a slabit aceasta organizatie.

DE citit si…

Romania Libera

Premierul francez recunoaște existența unei breșe de securitate

Se arata ca:

„Premierul francez Manuel Valls a recunoscut, vineri seara, că un bilanţ de „17 morţi” în trei zile arată că există „breşe” în dispozitivul de identificare a persoanelor susceptibile de comiterea unor atentate, relatează AFP.

„Există în mod evident o breşă” atunci când înregistrezi un bilanţ de „17 morţi” în trezi zile, a declarat Manuel Valls pentru BFMTV, evocând „sutele de indivizi care pleacă în Siria sau în Irak”, unde sunt antrenaţi pentru a participa la activităţi de terorism şi de unde se întorc în ţările de origine.

El a subliniat că autorităţile vor efectua „reţineri” şi „încarcerări” şi vor adopta două legi de combatere a terorismului.

Atacul comis pe 7 ianuarie la sediul revistei satirice Charlie Hebdo s-a soldat cu 12 morţi şi 11 răniţi, fiind revendicat de reţeaua teroristă sunnită Stat Islamic în Irak şi Siria. Printre victime se numără directorul publicaţiei, Stéphane Charbonnier (Charb), şi alţi trei cunoscuţi caricaturişti – Jean Cabut (Cabu), Bernard Verlhac (Tignous) şi Georges Wolinski (Wolinski). Publicaţia Charlie Hebdo primise o serie de ameninţări după ce publicase caricaturi cu Profetul Mahomed. Grupul terorist Stat Islamic a revendicat atentatul.

Fraţii Chérif şi Said Kouachi – consideraţi autorii atacului comis miercuri la sediul revistei Cherlie Hebdo – au murit vineri seară în confruntările cu forţele de ordine franceze la sediul unei tipografii din localitatea Dammartin-en-Goële. Un bărbat care era ţinut ostatic a scăpat cu viaţă, afirmând că s-a ascuns într-un dulap. Islamistul Chérif Kouachi a sunat la postul BFMTV înainte de intervenţia forţelor de elită franceze şi a declarat că făcea parte din organizaţia teroristă Al-Qaida în Peninsula Arabia. La rândul său, Amedy Coulibaly, autorul luării de ostatici de la un magazin evreiesc din Paris şi presupusul criminal al poliţistei omorâte în zona Montrouge din Paris a declarat că s-a sincronizat cu autorii atacului contra revistei Charlie Hebdo şi că făcea parte din grupul terorist Stat Islamic în Irak şi Siria. Amedy Coulibaly, un islamist în vârstă de 32 de ani, a fost omorât în intervenţia forţelor de ordine la un magazin evreiesc din zona Vincennes (la periferia Parisului). Există informaţii contradictorii privind situaţia celor patru ostatici de la magazinul evreiesc: potrivit unor surse, cei patru sunt grav răniţi; alte surse spun că au fost omorâţi.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Franta…

Se discuta foarte mult despre demisia Cabinetului condus de Manuel Valls, dar eu cred ca ar fi interesant sa vedem care e situatia reala si pentru asta propun sa vedem ce zice Eurostatul.

Sa vedem cum stam cu PIB-ul. Eurostatul ne spune ca PIB-ul e stabil in Zona Euro si chiar a crescut cu 0,2% in EU28 in trim. II 2014 comparativ cu trim. precedent. Zona Euro nu este in recesiune!! Romania este in recesiune datorita a doua scaderi consecutive pe trimestrele I si II din 2014. Nu acelasi lucru se poate spune despre Franta unde avem o stagnare pe cele doua trimestre sus amintite, adica celebra crestere economica zero (la noi e cu minus in fata!!). Franta sta chiar mai bine decat Germania la acest capitol: Germania a inregistrat o scadere de 0,2% in trimestrul II din 2014, dar nu e in recesiune.

Inflatia a scazut in Zona Euro la 0,4%. Inflatia anuala calculata in iulie 2014 era in Franta de 0,6%, in Germania de 0,8%, in Romania de 1,5%. Deci preturile ar trebui sa se mentina stabile.

Probleme apar in Zona Euro la productia inregistrata de sectorul constructiilor cu o scadere de 0,7% in Zona Euro (0,3% in EU28). Dar productia in acest sector a scazut dramatic din 2007 incoace in toata Europa. Romania inregistreaza printre cele mai mari scaderi: de 2,6% in iunie 2014 fata de mai 2014, si de 1,1% fata de trim. 1 din 2014. In Franta scaderea este de 0,7% fata de trim. I din 2014, in Germania 5,7% fata de trim. I din 2014.

Un alt fenomen creator de probleme este scaderea productiei industriale in iunie fata de luna precedenta de 0,3% in Zona Euro, 0,1% in EU28. Romania inregistreaza o scadere de 0,7%  in iunie fata de mai 2014. In Franta avem o crestere de 1,4% (iunie fata de mai), iar in Germania o crestere de 0,2% pentru aceleasi luni din acest an.

De unde se poate constata, dupa acesti parametri, ca Franta nu sta chiar asa de rau. Adevarata problema a Frantei, pe care guvernarea socialista nu a reusit s-o rezolve este somajul ridicat – v. aici si aici. Franta are un somaj ce se mentine aproape constant la 10,2%, fata de Germania unde el este de 5,1%. Daca ar fi sa ne luam dupa teoria legata de Philips curve (Curba Philips), o inflatie foarte mica nu ajuta deloc sa scada rata somajului. Ar trebui un nivel mai mare al inflatiei pentru ca somajul sa inceapa sa scada. Or, tocmai acest lucru nu e dorit de Germania, care se teme ca sporirea masei monetare (in cazul nostru euro) ar conduce la rate mari ale inflatiei. Daca ne uitam pe Outlook-ul FMI vom constata ca Franta are o datorie guvernamentala bruta mai mare, ca procent din PIB, decat cea a Germaniei, care este in scadere, si un cont curent negativ, fata de cel al Germaniei unde este cu plus si cifre mari… Dar sa revin la forta de munca: Germania are o populatie estimata (FMI) la 80,925 milioane locuitori si 40,946 milioane angajati in campul muncii.  Franta are o populatie estimata (tot FMI) la 63,951 milioane locuitori si 25,822 milioane angajati in campul muncii. Este o diferenta de 15,124 milioane de angajati in favoarea Germaniei. Olanda are o populatie de 16.856.620 locuitori si un PIB nominal de $838,036 miliarde. Vorbim de tari dezvoltate, cu un nivel economic asemanator. Pe de alta parte, in Franta cei mai afectati de somaj sunt tinerii sub 25 de ani, cu o rata a somajului de 22,4% fata de Germania unde rata somajului in randul tinerilor sub 25 de ani este de 7,8% (nivel luna iunie 2014) – v. aici.

De asemenea iata ce arata rfi Romania:

Agenţia Standard & Poor’s retrogradează Franţa

Se arata ca (articolul este din 8 noiembrie 2013):

„Franţa a fost penalizată pentru lipsa de reforme şi slabele performanţe economice. Agenţia Standard & Poor’s a scăzut cu o treaptă calificativul acordat economiei franceze. Decizia agenţiei a fost criticată dur de ministrul de Finanţe francez, Pierre Moscovici.

S&P a scăzut nota Hexagonului până la nivelul AA, cu perspectivă stabilă. Se întâmplă din cauza îngrijorărilor privind lipsa de creştere economică.

Agenţia de evaluare financiară consideră că reformele guvernului de la Paris, precum cele din domeniul fiscalităţii şi al legislaţiei muncii, nu vor îmbunătăţi substanţial perspectivele de creştere economică, pe termen mediu.

Totodată, şomajul ridicat afectează sprijinul acordat de populaţie pentru noi măsuri structurale şi în domeniul politicii fiscale care ar fi adus creştere economică.

Perspectiva ratingului este stabilă, ceea ce înseamnă că există şanse mici ca S&P să îmbunătăţească sau să micşoreze calificativul Franţei, în următorii doi ani.

Imediat după publicare, ministrul francez de Finanţe Pierre Moscovici a criticat decizia ca fiind incorectă şi a explicat că S&P emite judecăţi critice şi inexacte.

Moscovici a indicat că politicile lui Francois Hollande sunt o încercare „masivă” de a însănătoşi economia Franţei.

Comisia Europeană anticipează pentru acest an un avans al PIB de 0,2%, urmat de o creştere de 0,9% în 2014. Datoria publică a Franţei este aşteptată să urce la 96% din PIB până în 2015, de la 90,2% în 2012, când Hollande a devenit preşedinte.

Celelalte două mari agenţii de rating, Fitch şi Moody’s au retrogradat şi ele Hexagonul în iulie anul acesta, respectiv în noiembrie anul trecut. Un anunţ de acest gen, notează BBC, duce la creşterea preţului la care respectiva ţară se împrumută de pe pieţele externe. Şi într-adevăr, randamentul obligaţiunilor franceze pe zece ani a crescut după anunţul S&P cu două zecimi, de la 2,1 la 2,3%.”

Ceea ce ma uluieste pe mine este urmatorul lucru: aici vorbim de economia Frantei, una din cele mai mari din Europa, o tara dezvoltata, unde nu se poate spune ca nu exista capital, ca nu exista bani. Franta este a 5-a cea mai mare economie din lume, dupa PIB-ul nominal, si a 9-a dupa PIB-ul luat la paritatea puterii de cumparare. Intr-o astfel de tara, guvernul socialist a decis sa mareasca foarte mult taxele si impozitele, impovarand sectorul privat, creator de locuri de munca. Cum e posibil ca un ministru al industriei, Arnaud Montebourg, sa spuna ca vrea (vor rog sa tineti cont de acest aspect: a spus ca vrea) ca ArcelorMittal sa plece din Franta? Lasand la o parte maniera grobiana in care a procedat respectivul ministru, el goneste investitorii din tara. Or, investitiile sunt extrem de importante pentru crearea de noi locuri de munca, asta o puteti citi in orice manual serios de economie. Este ciudat, dar Franta a ajuns o tara xenofoba… Inainte vreme cand spuneai Paris spuneai inainte de toate deschidere. Franta era o tara a libertatii, inclusiv a libertatii economice. Francezii erau recunoscuti drept oameni joviali, usor superficiali si cu simtul umorului, nicidecum cu o aversiune fata de straini, dimpotriva!! Pe vremuri la Paris era ceea ce as putea numi o desfatare a libertatii si cred ca lucrul asta o sa vi-l spuna oricine care a vizitat si a stat in Franta cu mult inainte de vremurile noastre, de azi. Acum economia Frantei a ajuns reglementata in cel mai inalt grad. Conceptiile etatiste domina. Franta a ajuns o tara inchistata si o economie inchistata. Or, se vede ca guvernarile semisocialiste dinainte de Hollande si cea socialista de acum nu reusesc sa rezolve problemele si ele se mai si agraveaza in plan politic, Frontul National, partid de extrema dreapta, prinzand tot mai mult teren. Insa si acest partid este si mai xenofob, inchistat si incapabil sa dea un avant economiei franceze. Ba chiar mai mult, sunt filozofi, precum Alain Badiou, carora li se pare o idee buna comunismul. Pe mine ma uluieste ca aceasta tara nu reuseste sa realizeze un mediu investitional si de afaceri prietenos,  atractiv si dinamic, capabil sa creeze locuri de munca. Aceasta treaba se poate, trebuie sa se poata face in Franta, o tara dezvoltata, cu posibilitati foarte mari, fara indoiala. Ar trebui sa ne amintim, si ar trebui mai ales ca francezii sa-si aminteasca, faptul ca ceea ce numim azi laissez-faire a aparut in Franta. Se pare ca la 1681 erau, in statul francez, oameni mai deschisi la minte decat cei din zilele noastre. Acum sunt goniti investitorii straini din tara!! Cand Parisul ar fi trebuit sa fie printre cele mai mari, daca nu chiar cel mai mare centru investitional si de afaceri din Europa, la concurenta cu Londra. Unde intr-adevar sa te simti liber sa pornesti o libera intreprindere si sa ai si conditiile necesare pentru a duce la bun sfarsit o asemenea actiune. Acuma statul iti pune talpi!

Ceea ce se intampla acum este un esec socialist si de aceea socialistii europeni ar trebui sa-si regandeasca politicile, in special cele economice, pentru ca se vede ca nu merge asa. Evident ca este un semnal foarte prost si pentru Victor Ponta care, prin politicile de marire a taxelor si impozitelor si de adaugare a altora noi, a copiat modelul francez, practicat de Partidul Socialist Francez, aflat acum la guvernare. Franta a stagnat doua trimestre consecutive, Romania a ajuns in recesiune. Daca se va continua asa, nu vreau sa fiu alarmist, dar exista riscul ca si Franta sa intre in recesiune… De cand Franta a ajuns sa nege existenta lui Dumnezeu sau s-o puna cumva la indoiala, sau sa nu mai tina cont de aceasta, a ajuns transformandu-se din tara luminilor, cum era odinioara, intr-o tara oarecare. Au inceput sa apara tot felul de ganditori socialisti, nu v-ati prins? Or, socialismul asta e greu de spus unde va duce tara, nu prea spre bine, dupa cat se vede… La noi, dupa ce s-a pus un pomelnic de taxe si impozite, scad veniturile la buget. Nu cumva asa e si in Franta? 😉 Mai nou, gandirea socialista (din putul gandirii, da’ ce credeati?) concepe un tip de economie in care nu se mai fac investitii. Vrem locuri de munca, dar fara sa mai facem investitii! E „bine”, tovarasi, e „foarte bine”!! Nici macar Ceausescu n-a facut asa, dragi tovarasi si prieteni!! Acuma la noi, poate se inspira si Dl. Hollande din originala gandire socialista romaneasca, se zvoneste prin targ ca Guvernul Ponta doreste sa dea o ordonanta de urgenta (de urgenta, cum altfel?) ca doua saptamani primarii sa poata trece dintr-un partid in altul fara nicio problema. Liber la migratie politica, tovarasi! Ati vazut, asta e libertatea! 😆 Cu astfel de ganditori – ei sunt peste tot, si la PPE, desigur – eu stau si ma intreb unde va ajunge tara, unde va ajunge Europa… Uitati-va la rata mare a somajului in Franta, mai ales in randul tinerilor – statul nu face nimic pentru ei. A le plati ajutorul de somaj nu inseamna sa faci ceva. Un esec clar al politicilor de ocupare a fortei de munca.

Legat de Romania, trebuie spus, cred, ca anul acesta nu se va intampla mare lucru. Vor fi alegeri prezidentiale, e adevarat. PSD, partid nerestructurat si care are inca solide mentalitati comuniste, doreste sa-si impuna candidatul. Chestiunea este insa alta, indiferent de cine va fi castigatorul: ce se va intampla la anul…? Mie mi se pare ca de la anul vor incepe masive disponibilizari de personal din sectorul de stat… Anul acesta nu e posibil intrucat e an electoral si nimeni nu te mai voteaza daca faci asa ceva. Dar de la anul e foarte posibil intrucat nu sunt nici bani, nici nu sunt atrase investitii straine, nici statul nu face investitii. O politica economica bazata in exclusivitate pe cresteri de taxe si impozite, favorizarea baronilor locali, lupta anticoruptie pentru recuperarea banilor, nu e nici fiabila si nici viabila. Lupta anticoruptie, care a fost servita pe toate posturile de televiziune, nu a tinut loc de crestere economica si nici de locuri de munca intrucat nu a reusit sa rezolve problemele structurale. Statul nostru nu numai ca nu a creat nu cadru foarte bun in care sa se dezvolte sectorul privat, caci asta inseamna „Laissez-nous faire„, dar a si ingreunat mai mult problema, a complicat-o si mai mult. Nici vorba ca ar fi actionat in interesul cetatenilor. Statul nostru nu a reusit nici direct, nici indirect, prin mixul de politici, desigur, sa creeze job-uri productive. A creat, in schimb, tot felul de insuficiente. Prin tot felul de reglementari. Traim vremuri in care se creeaza somaj de lunga durata, nu job-uri productive. Asta nu va da de gandit? De ce oare? De ce, daca statul intervine in economie, daca statul sufoca sectorul privat cu taxe si impozite sporite? Se dau in schimb, cu sutele, microbuze scolare, acolo unde posturile de soferi sunt blocate! Iti vine sa si razi, pentru ca e absurd, daca n-ar fi tragic.

Despre problemele zilelor noastre…

Gandul

Scandalul spionajului. Şeful biroului CIA din Berlin A FOST EXPULZAT

Se arata ca:

„Berlinul îl expulzează pe şeful serviciilor secrete americane din Germania, a anunţat joi un deputat, transmite AFP.

„Reprezentantului serviciilor secrete americane de la Ambasada Statelor Unite ale Americii i s-a cerut să părăsească Germania”, a declarat Steffen Seibert, un purtător de cuvânt al Guvernului german, citat într-un comunicat.

Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.”

Agentul dublu care reaprinde scandalul NSA între Germania şi SUA. Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Se arata ca:

„Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.

Acest agent dublu ar fi avut misiunea de a strânge documente despre o comisie de anchetă parlamentară germană înfiinţată după dezvăluirile de presupus spionaj desfăşurat de agenţia de informaţii americane NSA.

La rândul său, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a avertizat că, dacă aceste informaţii sunt exacte, cazul trebuie clarificat rapid, precizând că a cerut Washingtonului să elucideze acest dosar „cât mai repede posibil”.

Ministrul german de Interne, Thomas de Maizière, le-a cerut Statelor Unite să răspundă „rapid şi clar” acestor informaţii, potrivit unor extrase dintr-un interviu ce va apărea luni în cotidianul Bild.

Angela Merkel a început duminică o vizită de trei zile în China, cea de-a şaptea de la preluarea funcţiei în 2005. Ea este însoţită de o delegaţie formată din lideri economici, între care oficiali ai Siemens, Volkswagen, Airbus, Lufthansa şi Deutsche Bank.

China reprezintă pentru Germania a doua piaţă de export (în afara Uniunii Europene), după Statele Unite.”

Iata ce titreaza si Evenimentul Zilei:

Germania l-a expulzat pe șeful biroului CIA de la ambasada americană la Berlin

Se arata ca:

„Guvernul german a anunțat astăzi că i-a cerut șefului biroului CIA de la ambasada americană din Berlin să părăsească țara, la o săptămână după arestarea unui agent al serviciilor germane de informații BND suspectat de spionaj în favoarea SUA.

„Reprezentantul serviciilor americane de informații de la ambasada Statelor Unite ale Americii a fost somat să părăsească Germania” a declarat Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al guvernului german.

La rândul său, președintele comisiei parlamentare de control al activității serviciului german de informații a declarat că s-a recurs la această măsură după ce americanii au spionat politicieni germani și după refuzul Washingtonului de a coopera în scandalul de spionaj și de a oferi răspunsuri adecvate.

Decizia de expulzare vine la o săptămână după arestarea unui agent BND suspectat că spiona în favoarea americanilor, scandal care i-a înfuriat și mai mult pe oficialii germani.

Anul trecut, un fost angajat al serviciilor americane de informații, Edward Snowden, a dezvăluit lumii întregi amplul program de spionaj electronic global practicat de NSA, Germania fiind principala victimă în Europa.

Ieri, presa germană a dezvăluit că un al doilea suspect de spionaj în favoarea Americii, de data aceasta un militar, este luat în vizor de autoritățile germane.

„Din punctul meu de vedere, spionarea aliaţilor este o risipă de energie. Avem atâtea probleme, ar trebui să ne concentrăm asupra lucrurilor importante”, a îndemnat cancelarul german Angela Merkel, în răspuns la o întrebare ce i-a fost adresată astăzi în cursul unei conferinţe de presă cu premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă.

În opinia sa, priorităţile ar trebui să fie găsirea unui răspuns la provocările din Siria şi combaterea terorismului, în paralel cu întărirea încrederii între aliaţi.”

The New York Times

Germany Expels Top U.S. Intelligence Officer

Se arata ca:

„BERLIN — Germany announced Thursday that it had ordered the senior American intelligence official in the country expelled, retaliating for apparent American recruitment of spies here.

“The representative of the U.S. intelligence services at the United States Embassy has been asked to leave Germany,” a government spokesman, Steffen Seibert, said in a statement.

“The request occurred against the backdrop of the ongoing investigation by federal prosecutors as well as the questions that were posed months ago about the activities of U.S. intelligence agencies in Germany,” he said. “The government takes the matter very seriously.”

Mr. Seibert said Germany continued to seek “close and trusting” cooperation with its Western partners, “especially the United States.”

Clemens Binninger, a member of Chancellor Angela Merkel’s party, said the move was “a political reaction of the government to the lack of willingness of U.S. authorities to help clear up any questions arising in the past year” in connection with American surveillance of Germany and its leaders.

German officials have been frustrated in their efforts to receive clarification from Washington over allegations of spying that began last year when it was revealed that the National Security Agency had been monitoring the chancellor’s cellphone. Although President Obama has offered assurances that it will no longer happen, revelations last week that a member of the German secret services had been spying for the United States sparked a fresh round of outrage.

On Wednesday, the police searched the Berlin office and apartment of a man suspected of being a spy, federal prosecutors said. They declined to give further information, but the German news media reported that the suspect worked for the Defense Ministry. A ministry spokesman confirmed that it was involved in an investigation.” (subl. mea)

A fi proamerican nu mai inseamna sa fii si progerman…? De observat ca purtatorul de cuvant al Guvernului german a declarat ca Germania va cauta o „cooperare stransa si de incredere” cu partenerii sai occidentali, „in special cu Statele Unite”. O fisura in cadrul NATO ar fi un lucru cu adevarat grav…

Pe de alta parte, Hillary Clinton a dat un interviu ziarului german Bild am Sonntag. Iata ce ne spune Gandul:

Hillary Clinton: Putin „poate să fie periculos”

Se arata ca:

„Fostul secretar de Stat Hillary Clinton a apreciat că preşedintele Vladimir Putin „poate să fie periculos” şi că politica acestuia în Ucraina ar fi necesar să primească un răspuns unit din partea statelor occidentale, într-un interviu pentru ziarul duminical german Bild am Sonntag, relatează AFP.

La întrebarea în ce măsură ar putea Putin să fie periculos, în contextul anexării Crimeei de către Rusia şi conflictului dintre separatiştii proruşi şi autorităţile de la Kiev în estul Ucrainei, Clinton a răspuns, în acest interviu publicat în limba germană, „cred că poate să fie periculos”.

„Occidentul este necesar să răspundă printr-o reacţie comună la ultima agresiune a acestuia în Ucraina”, a declarat ea în acest interviu publicat în ziua lansării cărţii sale „Hard Choices” la Belin.

În opinia sa, „un om ca Putin merge întotdeauna până la limită. El încearcă întotdeauna să testeze rezistenţa celorlalţi”, după care îşi readaptează tactica.

Întrebată, în cursul prezentării cărţii sale, ce fel de interlocutor este Vladimir Putin, ea a răspuns „este un client dificil, cu pielea mai dagrabă groasă”.

De asemenea, Clinton a aprobat gluma unui jurnalist care a spus despre Putin că seamănă cu un „cowboy rus”. „Da, exact, cu sau fără tricou”, a spus ea, râzând zgomotos.

Vladimir Putin a declarat ironic despre fostul secretar de Stat american Hillary Clinton, la începutul lui iunie, că este o femeie „slabă”. „E mai bine să nu te cerţi cu femeile”, a spus el într-un interviu pentru posturile franceze TF1 şi Europe1.”

In alta ordine de idei, am citit in The New York Times un editorial foarte interesant despre Franta, o perceptie americana a acestei tari:

France Decapitated

Roger Cohen

Se arata ca:

„LONDON — The Tour de France bicycle race kicked off in England this year, in Yorkshire to be precise, and ended its third stage on the Mall outside Buckingham Palace. Next pigs will fly.

In fact they’ve already flown, given that this quintessentially French event has started in Britain once before, but still it must be asked if anything is sacred anymore. Perhaps the horse racing at Ascot will soon move to Toulouse.

I was in Paris last week. It was beautiful. Tourists lolled on the bridges enjoying picnics of cheese, baguettes and bad red wine. They were happy. The weather was perfect. The French were grumpy, of course. I did not notice any grumbling about the weird displacement of the Tour across the Channel, but encountered complaints over just about everything else.

A former conservative president, Nicolas Sarkozy, had been hauled into police custody for 15 hours for questioning over alleged corruption. The current Socialist president, François Hollande, had plumbed new depths of unpopularity. The presidency of the Fifth Republic, once the apex of ceremonial glory and near-monarchical power, had all the luster of a damp rag.

That the French are unhappy has become a commonplace. A nation that loves ideas is living in an ideological void. If that void is filled by anyone it is the rightist leader Marine Le Pen with her cleverly dosed venom about Europe, immigrants, crime, globalization and the other supposed culprits behind French national decline.

Unemployment in France is at about double the German level. Growth is at zero. Investment is at new lows. If the European economy is stirring, the French has shown an exceptional capacity to resist signs of life.

Manuel Valls, the centrist prime minister hated by many in his own Socialist Party, is trying to cut public-sector spending, loosen labor-market laws, slash payroll taxes, and generally spur job creation and growth by liberalizing a state-heavy economy. Many have tried before him. Many have failed. Such reform in France is a Sisyphean task.

France is a modern country as well as a beautiful one. Its attributes, from its health system to its rail system (when not on strike), are well known. But the French dislike modernity. They mistrust modernity. That is the nub of the problem. They dislike and mistrust it for two reasons. Modernity has redefined space and relegated the state. This is intolerable.

The redefinition of space has involved the technology-driven elimination of distance. As Michel Serres, a prominent French philosopher, put it in a lecture last year at the Sorbonne on the digital world, “Boeing shortens distances; new technologies annul them.”

This is troubling in France because nowhere else is the particularity of place and the singularity of a person’s attachment to it more important. That bond is expressed in the word “terroir,” at once the land, its special characteristics, the nature of its soil, its climate, and the unique human relationship to it. A great Burgundy and an indifferent one may come from properties a hundred yards apart. The soil is not the same, nor the slope of the land. Distance matters. Yet modernity has contempt for it. It even places the Tour de France in England. As Serres put it, “We live in a new space.”

Humanity has also changed its relationship to the state. The French place deep faith in the state. It is the righter of wrongs, the mediator of human affairs, the source of social justice, the object of duty, and the repository of power. The very word deregulation is odious to the French.

But technology has shifted power from the state to stateless individuals living in a borderless cyberworld. An e-mail address is now more important and more relevant to the conduct of existence than a physical address. A revolution in communication is underway, not seen since the invention of the printing press, but it is not a French revolution. It is in fact an anti-French revolution. It challenges fundamental French values, the French sense of self, and the French attachment to the state.

Valls, the prime minister, appears to be confronting French labor unions in his efforts at reform. What he is really facing is a fundamental objection to modernity.”

Serres, in his lecture, tells the story of Saint Denis, the Christian martyr decapitated around 250 A.D. Denis is said to have picked up his head and walked several kilometers preaching a sermon. Serres objected as a child, when his mother told him the story, that Denis could not possibly have found his head without his eyes. She rebuked him for failing to understand miracles.

Today, Serres says, everyone’s head is on the table in the form of their computers. “You have been decapitated!” he tells his French audience.

That is often how the French feel. I fear there is not much to be done about it, short of miracles.” (subl. mea)

Dar daca Germania, date fiind aceste circumstante, doreste sa se impuna ca o Mare Putere in Europa si, eventual, sa conduca Europa impreuna cu Rusia? Daca in Franta situatia e asa cum e, adica una proasta si, observati, nu e vorba numai de latura economica, nu apare oare un dezechilibru in Uniunea Europeana in favoarea Germaniei? De asemenea nu am auzit de un spion rus expulzat din Germania (si nu exista spioni rusi in Germania? 🙂 Sa fim seriosi!) ci de seful Biroului CIA de la Ambasada Americana din Berlin!! Nu e oare ciudat ca americanii s-au expus in felul acesta, ca s-a ajuns la scandaluri zgomotoase de spionaj, la expulzarea unui oficial american…? Rusia spioneaza in liniste… Sau cum…?

Update

Casa Albă „nu comentează”, după ce Germania l-a expulzat pe şeful spionilor americani de la Berlin

Se arata ca:

„Casa Albă a refuzat să comenteze expulzarea, joi, de către Guvernul german, a şefului serviciilor de informaţii americane în Germania, la Washington instalându-se o tăcere generală cu privire la acest scandal de spionaj, considerat „exploziv”, între cei doi aliaţi, relatează AFP.

„Am văzut aceste informaţii şi nu avem niciun comentariu de făcut pe tema unui pretins scandal în (domeniul) informaţiilor”, a declarat Caitlin Hayden, o purtătoare de cuvânt a Consiliului pentru Securitate Naţională al lui Barack Obama.

„Totodată, relaţia noastră cu Germania în domeniul securităţii şi informaţiilor este foarte importantă şi ea permite asigurarea securităţii germanilor şi americanilor”, a adăugat Hayden. „Cooperarea este esenţial să continue în toate domeniile, iar noi ne vom afla în continuare în contact cu Guvernul german, prin canale adecvate”, a continuat ea.

Un purtător de cuvânt al Guvernului german a justificat joi expulzarea prin „lipsa de cooperare” a Washingtonului în cazurile unor presupuşi agenţi americani descoperiţi în Germania în ultimele zile.

Acuzaţiile au sporit tensiunile dintre cele două ţări, deja puternice, din cauza supravegherii de către Agenţia Naţională pentru Securitate (NSA) a telefonului mobil al cancelarului Angela Merkel, dezvăluită în urma unor scurgeri de informaţii în presă, dar oprită în acest moment.

Însă germanii se plângeau de o relativă indiferenţă a americanilor în acest dosar, cel puţin în mod public.

O delegaţie alcătuită din parlamentari germani a efectuat săptămâna aceasta o vizită la Washington, în cadrul unor reuniuni pe tema Securităţii Naţionale în Congres şi cu Executivul.

„Noi considerăm că interlocutorii noştri sunt puţin conştienţi de această problemă”, a deplâns Norbert Roettgen, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Bundestagului.

În fapt, puţini parlamentari de pe culoarele Capitoliului păreau îngrijoraţi de agitaţia germanilor. Dosare de politică internă – imigraţia, autostrăzile, între altele – sunt de ordinea zilei. Actualitatea americană rămâne dominată de problema valului de copii care trec clandestin frontiera cu Mexicul.

„Înţeleg că această poveste, pe lângă ceea ce s-a întâmplat înainte cu telefonul mobil al cancelarului Merkel, ridică numeroase întrebări, dar, în afară de acest lucru, nu am ce să prea comentez”, a declarat miercuri senatorul Bob Corker, republicanul cu cea mai înaltă poziţie în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe.

„Nu eram la curent, eram în Afganistan”, declara marţi colegul său Lindsey Graham, după deschiderea unei anchete asupra celui de-al doilea presupus spion în contul Statelor Unite.

Unii experţi subliniază că această criză pare să nu poată fi soluţionată fără implicarea personală a lui Barack Obama. „Cred că va face acest lucru”, apreciază Jack Janes de la centrul de reflecţie American Institute of Contemporary German Studies.

„Departamentului de Stat sau parlamentarilor de pe cele două maluri ale Atlanticului le revine sarcina să liniştească tensiunile, însă Congresul nu doreşte să se implice”, a declarat el pentru AFP, preconizând că „toată această poveste va continua pentru o perioadă”.”

„Cu o mana legata la spate”…

Iata ce am citit pe saitul Radio Europa Libera:

Administrația Obama confruntată cu reproșuri în Congresul american

Se arata ca:
„Victoria Nuland: „Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”.

Mai mulți legislatori influenți din Comisia de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, atit democrați cit si republicani, și-au manifestat îngrijorarea față de lipsa de acțiune a Statelor Unite în relație cu criza ucraineană și atitudinea Rusiei. Victoria Nuland, adjuncta secretarului de stat John Kerry pe probleme europene, a trebuit sa dea socoteala in fata Comisiei în legătură cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, Robert Menendez, un democrat din New Jersey, și membrul Comisiei, Bob Corker, republican din Tennessee au întrebat la audierile de miercuri pe tema situației din Ucraina de ce administrația Obama nu merge mai departe cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Secretarul Asistent pentru Probleme Europene și Eurasiatice Victoria Nuland a spus că sancțiunile sunt mai eficiente când la ele participă aliații europeni și că administrația Obama pregătește noi sancțiuni.

Ea a mai spus că liderii europeni se vor întâlni la 16 iulie și că după acea dată s-ar putea anunța noi măsuri.

Menendez a sugerat că membrii Congresului ar putea trece la acțiune singuri, spunând că administrația pare să lupte cu Rusia cu o mână legată la spate, dacă nu cu amândouă. „Nu pricep, iar numărul celor care în Congres sunt dispuși să aștepte este în scădere”, a spus senatorul.

Republicanii din Senat introduseseră deja un proiect de lege cu noi sancțiuni împotriva Moscovei, mai dure decât cele luate de Casa Albă, dar nemulțumirea unui șef democrat de comisiei senatorială față de politica externă a propriului președinte este ceva mai rar.

Atât Corker cât și Menendez au părut vizibil exasperați pe tot parcursul audierii de miercuri. La un moment-dat, când Victoria Nuland a început să vorbească despre ce s-ar fi întâmplat dacă administrația Obama nu sancționa Rusia deloc, Corker a întrerupt-o spunând: „Nu vrea să ascult asta”.

Ca urmare Nuland a spus că administrația Obama este în contact cu europenii în privința calendarului unor eventuale noi sancțiuni, și a insistat că este preferabil ca Statele Unite să coopereze cu UE.

Nuland a mai spus că sancțiunile deja adoptate sunt eficiente, că datorită lor au fost posibile alegerile prezidențiale ucrainene din mai și retragerea a zeci de mii de militari ruși de la granița cu Ucraina.

„Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”, a spus Nuland.

Corker a făcut o lungă pauză și a spus: „Mi-e rușine. Mi-aș dori ca administrația să nu mai facă declarații publice prin dumneavoastră și prin alții când e așa de limpede că nu o să ia nici un fel de măsuri”.

Ca răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia și la sprijinul Moscovei pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei, administrația Obama a adoptat sancțiuni individuale împotriva unor cetățeni și firme, însă nu împotriva unor întregi sectoare economice rusești.

Dar Victoria Nuland a declarat miercuri că administrația Obama va introduce asemenea sancțiuni mult mai dure dacă Rusia nu-și schimbă „decisiv” politica din Ucraina.” (subl. mea)

Si atunci intrebarea care se impune in mod necesar este: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? 😡

Pe de alta parte iata un alt articol interesant tot de pe saitul Radio Europa Libera:

„Cu Putin în inimă”

Se arata ca:

„În Spania, politica Kremlinului este susținută de radicali – atât de cei de dreaptă, cât și de cei de stânga – un articol de Victor Cerețki.

În Spania, la fel ca și în alte țări din Europa de Vest, există oameni care se consideră prieteni sinceri ai Rusiei și susțin politica lui Vladimir Putin. Poziția lor este determinată de diverși factori, inclusiv de unii care țin de situația internă din Spania.

Cândva, în perioada Uniunii Sovietice, lucrurile în privința „prietenilor” Moscovei din Spania erau clare. Era vorba despre membrii Partidului comunist și simpatizanții acestuia. Iar atunci când partidul comunist spaniol a renunțat în anii ’70 la linia generală a mișcării comuniste trasate de Moscova, s-a găsit o alternativă. În locul tovarășilor care au pășit pe calea așa-numitului „eurocomunism”, adică a celor care au recunoscut valorile democrației, pe lista prietenilor a apărut o nouă organizație, numită Partidul comunist al popoarelor Spaniei. Întreținută pe banii Moscovei, aceasta juca rolul de principal prieten al URSS și propagandist al „modului sovietic de viață”.

Despre acele timpuri își amintește veteranul mișcării comuniste, Jose Luis Vargas: „Primeam un ajutor foarte mare din partea Uniunii Sovietice. Dar ajutorul niciodată nu este dezinteresat. Cei care ajută au și tendința de a comanda. Este în natura firii umane”…

În paralel, și tot pe banii Moscovei, în toate regiunile mari ale Spaniei începând cu sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’90 au existat comunități de prietenie cu Uniunea Sovietică. Acolo spaniolii puteau privi filme sovietice, puteau împrumuta cărți de la bibliotecă, învăța limba rusă și, iar la recomandarea comunităților chiar puteau primi posibilitatea de a merge în URSS la studii. După colapsul Uniunii Sovietice tot acest sistem de asistență acordată și partidului, și comunităților de prietenie s-a destrămat de la sine.

Însă, cât nu ar fi de paradoxal, cu timpul numărul „prietenilor Rusiei” în Spania nu numai că nu s-a micșorat, ci chiar a crescut – din contul noilor grupuri de populație, spune istoricul și politologul de la Madrid, Sesar Vidal Mansanarez, într-o discuție cu corespondentul postului de radio Svoboda. Acest lucru s-a produs, în opinia sa, fără vreo investiție financiară din partea Moscovei. Fenomenul, în opinia cercetătorului, are câteva explicații.

Cea mai simplu de explicat este poziția pro-rusească a veteranilor „prieteniei” – a comuniștilor și altor persoane, de cele mai multe ori cu viziuni de stânga, legate într-un fel de Rusia. Mulți și-au păstrat sentimentele de pe vremuri și nu vor să renunțe la acestea, chiar dacă deja de mult timp nu mai primesc niciun fel de subsidii pentru asta.

La Madrid, de exemplu, există asociația „Troika”. Fondatorul ei, actorul de teatru și regizorul Jose Luis Ceca, a învățat cândva în Uniunea Sovietică: „Troika este o asociație culturală, artistică, teatrală. Scopul nostru este ca cele două popoare – rus și spaniol – să se cunoască reciproc. Este o asociație de prietenie cu Rusia. Noi facem poduri între popoare, punem accent pe cunoașterea de către spanioli a culturii, a vieții din Rusia. Invităm aici oameni de cultură, actori ruși. Este un fel de forum de prietenie între popoare”.

Dar, așa cum a remarcat de curând un spaniol plin de sarcasm, cu Rusia nu ai cum să prietenești așa, pur și simplu. Trebuie neapărat să prietenești „împotriva cuiva”. Acum, de exemplu, împotriva Ucrainei. Poate că anume din acest motiv asociația „Troika” a și organizat la sfârșitul lunii iunie la Madrid o expoziție fotografică despre evenimentele din această țară – o expoziție, bineînțeles, de orientare pro-rusească.

Jose Luis Ceca spune: „Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă în

„Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o tragedie…”

Ucraina este o tragedie. Expoziția povestește cum în această țară a apărut valul de fascism. Este vorba anume despre fascism, favorizat de autoritățile Ucrainei. Expoziția este un apel de a opri fascismul, orice mișcare ultranaționalistă”.

Trebuie remarcat că organizații de prieteni ai Rusiei asemenea „Troikăi” în Spania nu sunt foarte multe. Dar cu totul pe neașteptate și relativ recent această tabără a fost completată de adepții stângii radicale din Spania. La alegerile locale de diferite nivele aceștia iau nu foarte multe voturi de la alegători, dar în schimb sunt foarte activi în stradă, provocând periodic dezordini cu incendierea containerelor de gunoi și spargerea vitrinelor.

În trecutul nu foarte îndepărtat stânga radicală era destul de ostilă Rusiei, considerând renunțarea la comunism și „prietenia acesteia cu capitalismul” drept o trădare a moștenirii sovietice. Dar acum, se pare, totul s-a schimbat. Înarmați cu tricolorul rusesc și portrete ale lui Putin, aceștia se adună în fața ambasadei Ucrainei pentru a protesta împotriva „huntei rușinoase”. La sediul său din centrul Madridului, numit „Potiomkin” – în cinstea cunoscutului crucişător, stângiștii organizează de exemplu mitinguri de susținere a populației de limbă rusă din sud-estul Ucrainei.

Interesul „stângiștilor” pentru Rusia este explicat de politologii spanioli în particular prin încercarea de a găsi o alternativă sistemului existent în prezent în Spania. Atitudinea lor față de democrația occidentală este extrem de negativă – ei nu acceptă de exemplu parlamentarismul, economia de piață, Uniunea Europeană, globalizarea și așa mai departe. Iar Rusia este acum percepută ca un inamic a civilizației occidentale, de aici vine și simpatia.

Un interes cu mult mai mare pentru cercetare, în opinia lui Vidal Mansanarez, este prezentat de prietenii și aliații Moscovei din rândul forțelor ultraconservatoare spaniole, nostalgice după vremurile totalitarismului. De la regimul generalului Franco aceștia au moștenit ideea că Spania are un loc excepțional, deosebit în lume. Conservatorii stau, bineînțeles, pe baricada ideologică de partea opusă „stângiștilor” și nu au pretenții față de capitalism. Dar și mai mult ei nu iubesc Uniunea Europeană, acuzând-o de toate problemele Spaniei, în particular, de criza economică actuală. În plus, conservatorii în mod tradițional nu au o dragoste prea mare față de SUA. Astfel încât „obiectul” principal împotriva căruia conservatorii spanioli „prietenesc” cu Rusia, la fel ca și în cazul „stângiștilor”, este democrația occidentală.

Sunt caracteristice în acest sens afirmațiile bloggerului Jose Manuel Hoiga – acesta pur și simplu preia postulatele propagandei rusești în raport cu Ucraina: „SUA și UE au finanțat lovitura de stat din Ucraina. Știm despre asta, pentru că au fost publicate conturile – SUA au cheltuit pentru asta cinci miliarde de dolari. Mai mult decât atâta nu se poate! Totul este evident! La Kiev nu există un guvern legal, acolo este o huntă de rebeli apărută în urma loviturii de stat. Este cunoscut și faptul că militanții au fost pregătiți în Polonia – tot pe banii SUA. Iar în prezent hunta ilegală de rebeli este consultată de CIA și FBI”.

Conservatorii, potrivit lui Vidal Mansanarez, la fel ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de

„Conservatorii, ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de opinia publică mondială…”

opinia publică mondială. Nu este de mirare că în paginile presei de orientare conservatoare apar articole care pot părea ca fiind „comandate” de Moscova.

De exemplu, comentatorul holdingului media Intereconomia, José Javier Esparza, în articolele și comentariile consacrate evenimentelor din Crimeea și din Ucraina argumentează în favoarea poziției Rusiei. Materiale cu un caracter și mai evident pro-rusesc pot fi găsite și pe site-ul publicației electronice El Espia Digital – „Spionul digital”. Aceasta retransmite postul de televiziune „Rusia astăzi” în limba spaniolă, preia articole din presa rusească. Publicația este specializată pe informații cu caracter politico-militar. Potrivit directorului acesteia, colonelului în rezervă Juan Agilara, publicația apare cu susținerea „unui grup independent de adepți ideologici”, printre care sunt mulți foști militari și colaboratori ai serviciilor speciale.

În același timp, trebuie remarcat faptul că acești conservatori – de obicei sunt reprezentanți ai păturilor înstărite – au o anumită influență și asupra politicii curente a Spaniei. În ceea ce privește mediile de afaceri, unde conservatorii au de asemenea a anumită pondere, aici apropierea ideologică se complementează cu interesul de a dezvolta relații cu Rusia în special în domeniul turismului și a investițiilor de capital.

[trad. Lina Grâu]”

Ce parere aveti de asta? Reiau intrebarea pe care am pus-o mai sus: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? Se asteapta, oare, ca sa ajungem sa-l avem cu totii pe „Putin in inima”? 😡

In alta ordine de idei… Orwell: „1984” – varianta romaneasca…

Iata ce ne arata tot Radio Europa Libera:

România 2014: Legile supravegherii și epigonii lui Orwell

„Performance la București împotriva legilor supravegherii adoptate recent de Parlamentul României.

Legile supravegherii se află acum în faza de promulgare de către Președintele României. Acțiunea de joi din fața sediului Serviciului Român de Informații este un preambul la protestul care va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, la sediul central al SRI din capitala României (Bulevardul Libertății Nr. 14). Galerie foto și text de Mihai Stan.

Comunicatul organizației neguvernamentale Miliția Spirituală, activă în zona protecției drepturilor și libertăților cetățenești:

„Miliția Spirituală a organizat azi [joi] un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice.

Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc.

De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay.

În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte.

Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a schemei de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente).

Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată.

Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!” „

De asemenea titreaza si Realitatea:

Protest în faţa sediului SRI faţă de legile supravegherii. Jandarmii au intervenit – UPDATE

Se arata ca:

„Un protest faţă de legile supravegherii a fost organizat joi în faţa SRI, de câţiva activişti ai organizaţiei Miliţia Spirituală, care au blocat intrarea în sediul central al instituţiei.

UPDATE: Blogul ActiveWatch anunţă că trei activiști Miliția Spirituală au fost sancționați astăzi de Jandarmeria Română cu amenzi de câte 500 de lei pe motiv că ar fi organizat o “adunare publică neautorizată” și că ar fi “blocat accesul în sediul Serviciului Român de Informații” (SRI). Cei trei au citit timp de o oră George Orwell (“1984″) pe treptele din fața SRI și aveau bannere inscripționate cu mesajele: “1984 de George Maior. (Ediție revăzută și adăugită)”, “Dumbravă, minunata lume nouă”, “Surveillance Law? What the Foucault!”, care făceau referire la autorii George Orwell și Michel Foucault, la abuzurile statelor totalitare, la directorul SRI George Maior și la generalul SRI Dumitru Dumbravă.

UPDATE: Jandarmii au intervenit şi i-au târât pe protestatari de pe scările sediului SRI.

Protest în faţa sediului SRI din Bucureşti. Câţiva activişti ai organizaţiei non-guvernamentale Miliţia Spirituală au blocat intrarea în sediul central al instituţiei, în semn de protest faţă de legile supravegherii.

Protestatarii au purtat un banner cu mesajul „1984, de George Maior, ediţie revăzută şi adăugită”, cu referire la romanul lui George Orwell.

„Miliția Spirituală a organizat azi un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice. Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc. De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay”, anunţă un comunicat al Miliţiei Spirituale.

„În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte. Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a structurii de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente). Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată. Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!”, mai precizează comunicatul.

Avocatul Poporului atacă legea cartelelor pre-pay la CCR

Legea cartelelor pre-pay a fost atacată la Curtea Constituţională (CC) de Avocatul Poporului, pe raţiuni legate, între altele, de ocrotirea vieţii intime şi de faptul că actul normativ nu ar reglementa criteriile obiective de stabillire a duratei stocării datelor cu caracter personal, notează Mediafax.ro.

„În conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu o obiecție de neconstituţionalitate având ca obiect Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, anunţă un comunicat al Avocatului Poporului.

În opinia Avocatului Poporului, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 26, art. 53 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

„În susținerea obiecției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului arată că soluția legislativă referitoare la obligația de a stoca datele cu caracter personal pentru o perioadă de 6 luni de la data reținerii acestora este afectată de un viciu de constituționalitate din perspectiva considerentelor reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 1258/2009. Totodată, se apreciază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice aduce atingere principiului garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private de către autoritățile publice și principiului proporționalității prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, Avocatul Poporului subliniază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice nu reglementează criteriile obiective pe baza cărora trebuie stabilită durata stocării datelor cu caracter personal, astfel încât să fie garantată limitarea sa la strictul necesar. În acest sens, se consideră că legea criticată nu prevede garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a datelor cu caracter personal.

În calitatea sa de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, mai precizează comunicatul.

Camera Deputaţilor a adoptat în 2 iulie, cu 195 de voturi „pentru”, 20 de voturi „împotrivă” şi 75 de abţineri, iniţiativa legislativă care obligă deţinătorii de cartele telefonice preplătite (prepay) să-şi prezinte datele personale de identificare.

Dacă va fi promulgată, legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, legea prevede o perioadă de un an, respectiv până la 1 ianuarie 2016, pentru ca posesorii de cartele preplătite să aibă posibilitatea de a furniza operatorilor de telefonie datele personale de identificare.

În caz contrar, legea prevede anularea numărului de telefon.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională a decis, marţi, că Legea 82/2012, cunoscută drept legea ”Big Brother”, este neconstituţională, hotărârea fiind luată în unanimitate.

Conform unui comunicat al CC, cu unanimitate de voturi, Curtea „a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale”.

Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.”

Chiar nu mi-ar placea sa traiesc intr-un astfel de univers. Concentrationar. Totalitar. Este uluitor sa constat cum se lupta in zilele noastre impotriva libertatii! Si fac o comparatie cu anii ’90 cand se traia, cand se respira libertate, acea libertate cucerita cu varsare de sange in Decembrie ’89. Este uluitor pentru mine sa constat ca revin practicile totalitarismului!! Si cum prea putini oameni protesteaza impotriva unor asemenea abuzuri! Inadmisibil ce se intampla!

Update 2

Iata o interesanta analiza publicata de Romania Libera:

Analiză Der Spiegel. O alegere dificilă pentru Germania: America sau Rusia?

Se arata ca:

„Orientarea politicii externe a Germaniei este, mai mult ca niciodată, pusă în discuție de ultimele evoluții ale scandalului de spionaj american la Berlin. Problema este atât de gravă încât trei jurnaliști germani de la Der Spiegel – Markus Feldenkirchen, Christiane Hoffmann și René Pfister – au ajuns să se întrebe dacă, pe viitor, Germania se va situa de partea Statelor Unite ale Americii sau de partea Rusiei.

Întrebarea din titlul materialului din prestigioasa publicație germană – Va fi America sau Rusia – este cu atât mai actuală cu cât un recent sondaj efectuat de Fundația Körber arată că la întrebarea „Cu ce țară ar trebui să coopereze Germania în viitor?” aproape 56% au indicat Statele Unite și 53% au numit Rusia. Articolul punctează cele mai importante momente ale scandalului de spionaj, ajuns la punctul de maximă intensitate atunci când guvernul de la Berlin i-a cerut șefului biroului CIA din Germania să părăsească țara.

Cei trei jurnaliști explică și complicata situație internă a Germaniei, condusă de cancelarul Angela Merkel în fruntea unei coaliții ce include cele două mari partide – Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat. Thomas Oppermann, liderul parlamentarilor social-democrați declara, după izbucnirea scandalului referitor la acțiuni de spionaj în favoarea SUA în care ar fi implicați angajați a serviciului german de informații externe (Bundesnachrichtendienst – BND) și ai ministerului german al Apărării, că – în cazul în care acuzațiile vor fi confirmate de comisia de investigare – este cel mai grav atac asupra parlamentului și instituțiilor democratice ale Germaniei.

Cancelarul Angela Merkel, care și-ar dori, potrivit Der Spiegel, să își vadă țara ferm ancorată în alianța occidentală și partener loial al Americii, are astfel de înfruntat și enervarea colegilor de coaliție, și opinia publică tot mai nemulțumită de relația cu SUA, ajunsă în prezent la cel mai scăzut nivel de încredere și la cele mai îngrijorătoare tensiuni.

De cealaltă parte, acțiunile Rusiei în criza ucraineană au readus în atenție subiecte uitate după încheierea Războiului Rece și căderea Zidului Berlinului: identitatea națională și antagonismul Est-Vest. Un sondaj Der Spiegel a arătat că 57 la sută dintre germani consideră că țara lor ar trebui să dea dovadă de mai multă independență față de Statele Unite în politica externă. Astfel încât, spun cei trei autori, se impune atenției o altă întrebare inconfortabilă, dacă nu cumva relațiile strânse cu Occidentul au fost doar un fenomen de tranziție, și nu o tendință pe termen lung.

Relația cu America

După război, cancelarul tinerei Republici Federale Germane, Konrad Adenauer, a ales integrarea țării sale în blocul occidental, mișcare încheiată cu aderarea la NATO în 1955. Relația germano-americană a continuat să fie foarte bună vreme de decenii, până în momentul în care George W. Bush, după atentatele de la 11 septembrie 2001, a anunțat intenția SUA de a interveni militar pentru înlăturarea de la putere a liderului irakian Saddam Hussein. Cancelarul german din acel moment, social-democratul Gerhard Schröder, s-a opus deschis unei intervenții militare în Irak.

Materialul din Der Spiegel trece în revistă momentele de manifestări antiamericane din Germania, de la mișcările contra războiului din Vietnam, din anii 60 și cele legate de politica privind rachetele a NATO până la momentele actuale. O sumă de evenimente, precum războiul din Irak, scandalul Guantanamo, folosirea dronelor în război, criza financiară, scandalul NSA și temerile privind practicile gigantului IT Google, au sporit neîncrederea germanilor în America.

Pe lângă pacifiști și reprezentanții stângii, și germanii de rând au sperat că venirea la Casa Albă a lui Barack Obama va reuși să refacă prietenia și încrederea între cele două țări. Însă, spre dezamăgirea germanilor, se arată în articol, „Obama nu a transformat Casa Albă în sediu al ONU”. Nu a închis Guantanamo, nu a eliminat pedeapsa cu moartea, însă a înlocuit forțele speciale ce ucideau străini cu drone pilotate din cazărmi cu aer condiționat care execută persoanele de pe o listă semnată de Obama, mai spun cei trei autori.

Potrivit ambasadorului american la Berlin, John Emerson, în ciuda unor lucruri care au mers prost în ultima perioadă, alegerea Germaniei între SUA și Rusia ar trebui să fie simplă. Cine are o presă liberă, cine permite un control al poporului asupra serviciilor secrete, Rusia sau Statele Unite? Emerson, care consideră că germanii au avut așteptări prea mari de la Obama, spune că cele două țări împărtășesc, până la urmă, aceleași valori, astfel că ar trebui să rămână de aceeași parte.

Articolul citează și poziția lui Friedrich Merz, președintele unui grup ce promovează prietenia cu SUA, numit Atlantic Bridge, ocupat în prezent cu promovarea acordului transatlantic de liber schimb. Merz, un suporter inveterat al economiei de piață, se arată frustrat de divizarea ideologică din Statele Unite, căreia îi preferă democrația mai temperată de tip european. Cu privire la ultimul scandal de spionaj, însă, președintele Atlantic Bridge spune că dacă acuzațiile se vor dovedi adevărate este timpul ca astfel de practici să înceteze.

Antiamericanismul a ajuns și la un alt nivel. Faptul că relațiile cu America au devenit neatractive este dovedit, în opinia autorilor, și de faptul că a face parte din grupul de prietenie Germania-SUA din Bundestag este acum aproape indezirabil. Nici activitatea în alte organizații de promovare a relațiilor cu Statele Unite nu mai este ceva dezirabil pentru mulți politicieni.

Autorii materialului notează că mulți americani văd Germania ca pe un copil devenit adult, dar care ezită să părăsească locuința părintească și să-și asume responsabilități. SUA au dus greul operațiunilor militare din Afganistan, tot ele suportă peste 70% din cheltuielile militare al NATO și sunt și țara ce trebuie să controleze expansiunea noii superputeri de la Beijing. Pacifismul Germaniei Federale din timpul Războiului Rece a fost posibil sub umbrela nucleară a Statelor Unite, însă odată ce acesta s-a încheiat, americanii n-ar avea nimic împotrivă ca țările europene și mai ales Germania să-și asume responsabilități în politica globală, cel puțin în imediata lor vecinătate.

Gary Smith, șeful Academiei Americane din Berlin consideră, citat de Der Spiegel, că germanii suferă de un exces de moralitate atunci când reacționează violent la ascultarea telefonului cancelarului Angela Merkel, uitând că SUA sunt singura putere mondială democratică și că Rusia sau China nu ar avea niciun fel de scrupule cu privire la acțiuni de spionaj. Germania nu vede lucrurile în ansamblu, consideră Smith, atunci când este enervată de situațiile în care America își arată mușchii, dar se ține departe de a participa la soluționarea unor crize precum cea din Libia. Cine se așteaptă germanii să îl oprească pe Puțin atunci când va dori să mai anexeze teritorii ale altor țări din vecinătate, așa cum a făcut cu Crimeea, se întreabă retoric Gary Smith.

Relația cu Rusia

Autorii materialului oferă apoi o comparație a ambasadei americane, o adevărată fortăreață păzită de oameni obsedați de control, cu cea rusă, la care toată lumea tratează cu lejeritate problemele de securitate. Iar ambasadorul Vladimir Mikhailovich Grinin, un bun vorbitor de germană, spre deosebire de cel american și un bun cunoscător al vieții sociale și politice din țara în care își are misiunea, spune că Germania este țara europeană cea mai apropiată de Rusia.

În viziunea lui Grinin, nu există contradicții între Est și Vest, iar relațiile dintre Rusia și Occident trebuie văzute ca un triunghi format din Statele Unite, Federația Rusă și Uniunea Europeană, în care rolul preponderent îl joacă Germania. Aceasta din urmă, fiind țara care îi înțelege foarte bine atât pe ruși cât și pe americani, ar trebui să joace rolul de mediator, astfel încât să fie găsit un limbaj comun. Cei trei autori ai materialului din Der Spiegel vorbesc despre relația specială germano-rusă notând că butada „Niciodată încă un război contra Rusiei” nu este doar un efect al pacifismului de după al doilea război mondial.

Pe baza povestirilor unui umorist rus ce deține un club în Berlin, materialul vorbește despre relația specială dintre germani și Siberia. Pornind de la un citat dintr-un istoric german ce spune că poporul său a văzut spiritualitatea din peisajul siberian, umoritsul Vladimir Kaminer brodează pe tema relației speciale germano-ruse bazându-se pe poveștile televizate despre Siberia difuzate de televiziunile germane după Crăciun. Kaminer spune că, pentru Germania, Statele Unite sunt ca un tată rău, în timp ce Rusia este un fel de frate mai mic pe care îl privești cu indulgență. Și nu uită să amintească faptul că țarul Petru cel Mare i-a rugat pe germani să-l ajute să modernizeze Rusia și că cele două țări, deși au făcut multe greșeli în trecut, deăind una de alta, ca orice vecin.

El crede că petrecerile pe care le organizează, cu muzică rusească și vodca curgând în valuri sunt apreciate de germani pentru că aceștia, obișnuiți să se gândească mereu la viitor, tânjesc după prezentul rusesc, după modul rușilor de a uita ziua de mâine.

Ce poate face Germania

În anii din urmă, scrie Der Spiegel, a fost destul de ușor să crezi într-o Rusie bună. Moscova părea să se apropie de Occident prin includerea în G8 și Consiliul NATO-Rusia. Iar Germania nu părea să aibă motive de teamă, după reunificare. Dar criza ucraineană a redeschis criza pe care o credeau încheiată cei care se amăgeau cu viitorul democratic al Rusiei. „Rusia nu este un partener, în acest moment”, declara ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, după începerea crizei din Ucraina. În acest moment, Berlinul se găsește în situația de a construi o punte de legătură cu o Rusie cu o retorică tot mai antioccidentală și naționalistă, tot mai intolerantă față de minoritățile naționale, religioase și sexuale și motivată de a-și regăsi semnificația pierdută odat cu prăbușirea URSS.

Germanii sunt divizați în ceea ce privește poziția față de Rusia. Cei care înainte o priveau cu neîncredere se simt acum răzbunați, în timp ce partizanii Moscovei pledează pentru a i se acorda mai multă înțelegere. Potrivit unui sondaj Der Spiegel, trei sferturi dintre germani spun că încrederea lor în Rusia a scăzut, dar cu toate acestea aproape 40 la sută dintre respondenți și-ar dori ca Germania să colaboreze mai strâns cu Rusia în viitor.

Pentru diplomația germană, care se mândrea cu relațiile speciale cu Moscova, acum Rusia a devenit inpredictibilă. Nimeni nu-i cunoaște lui Puțin adevăratele intenții. Încearcă doar să limiteze extinderea NATO și UE către Est sau vrea să reconstruiască Uniunea Sovietică, a cărei cădere o consideră cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20. Dificultățile din această relație, cândva privilegiată, au ieșit la iveală în mai, cu ocazia unei întâlniri a forumului germano-rus o organizație similară Atlantic Bridge, la care a participat și unul dintre apropiații lui Puțin, Vladimir Yakunin, care a declarat că e mândru că este rus. Doar că valorile occidentale pe care Rusia și Europa vor să le împărtășească nu sunt tocmai cele pe care oamenii dintr-o societate creștină și-ar dori să le vadă: antiamericanism, homofobie și intoleranță.

„Americanii nu știu nici măcar unde este Crimeea”, a declarat Yakunin, care i-a chemat pe europeni să se alăture Rusiei în lupta contra liberalismului totalitar. „Esența democrației nu este femeia cu barbă, ci suveranitatea poporului”, a spus el cu referire la câștigătorul Eurovisionului, Conchita Wurst.

În aceste condiții, Germania este nevoită să se întrebe dacă Rusia poate fi o țară democratică, de fiecare dată când reflectează asupra relației cu Moscova. Puține declarații au atras mai mult atenția decât cea a fostului cancelar Gerhard Schröder (în prezent președinte al unei companii rusești – n. red.), care spunea despre Vladimir Puțin că este un „democrat fără cusur”, părând astfel să nege tendințele autoritariste ale liderului de la Kremlin. De altfel, și pro-rușii germani sunt expuși tendințelor autoritariste, dacă e să luăm în considerare acuzațiile aduse acestora de istoricul Heinrich August Winkler, care îi consideră similari cu naziștii. Ceea ce este complet greșit, cred cei trei autori ai materialului Der Spiegel, care consideră că Germania este țara care îi poate înțelege cel mai bine pe ruși fără a-și periclita poziția în lumea occidentală. „Nu se pune problema menținerii unei poziții echidistante față de Occident și Rusia, și cu siguranță nu este o alegere între democrație și regim autocratic” Poziția geografică centrală a Germaniei nu duce și la adoptarea unei poziții ideologice care să împace cele două tendințe.

Sociologul și filozoful Jürgen Habermas atrăgea recent atenția că că Germania este pe cale să alunece într-o poziție semi-hegemonică foarte periculoasă. Dar aceste îngrijorări nu sunt justificate, spun autorii articolului. „Germania nu mai trebuie să se teamă de sine însăși.” Potrivit unor sondaje la nivel internațional, Germania este cea mai popualră țară pentru foarte mulți oameni. Pretenția ca Germania să-și asume un rol mai consistent în politica internațională este aproape unanimă. În tmpul crizei economice, Berlinul și-a asumat cea mai mare parte a poverii fiscale și econmice și, ca mare putere, a fost criticată din acest motiv.

Ieșirea din alianța occidentală nu este o opțiune pentru Germania, consideră jurnaliștii. Apartenența la NATO a adus Germaniei mai mult de jumătate de secol de securitate și pace, iar trei sferturi dintre germani sunt convinși că această alianță este necesară și după încheierea Războiului Rece. Majoritatea zdrobitoare a germanilor nu pun la îndoială apartenența țării lor la Occident.

Germania poate să devină mai independentă în relație cu Statele Unite. Schröder a refuzat să implice Germania în războiul din Irak și asta a fost o decizie corectă, consideră autorii materialului, precum și un semnal că Berlinul nu vrea să participe la o acțiune bazată pe o minciună. Obama a renunțat la politica războinică a lui Bush, dar nu și la metodele acestuia de spionaj.

Merkel poate explica Statelor Unite că nu este dispusă să accepte procedeele NSA, dar până acum admonestările sale nu l-au impresionat pe Obama, așa cum dovedește ultimul scandal de spionaj. Din acest motiv ar fi corect ca Germania să-i ofere azil lui Snowden, cred cei trei autori. Desigur că acestă decizie va avea un preț – relațiile cu SUA vor fi aproape înghețate pentru o vreme. Dar numai așa ar putea Berlinul să critice politicile lui Puțin. În acest moment, o parte din simpatia germană pentru Vladimir Puțin derivă din sentimentul că nici SUA nu sunt cu mult mai bune, dispuse cum sunt să încalce legislația internațională atunci când nu mai găsesc soluții politice.

„Germania și-a întins aripile în ultimele două decenii. Iar acum nu se mai poate ascunde îndărătul altcuiva. În schimb, Germania poate conduce Europa către un rol politic independent. Ea poate arăta Rusiei ce ar avea de câștigat dacă ar deveni o parte a Occidentului. Dar trebuie, de asemenea, să traseze limite clare dacă Moscova reintroduce violența ca unealtă politică și îi amenință aliații. Pentru america, o Germanie ce-și asumă acest rol s-ar ptea să nu fie un partener comod, dar acesta ar putea oferi un moment de ușurare Americii”, încheie cei trei jurnaliști de la Der Spiegel.”

De asemenea, de citit si…

Ministrul german de Finanţe: Americanii dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”

Se arata ca:

„Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, a apreciat, joi, că Statele Unite dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”, după descoperirea a două posibile cazuri de spionaj al agenţilor germani în favoarea agenţiilor de informaţii americane, informează Mediafax.

Schäuble a mai spus că „este extrem de prostesc ca Statele Unite să recruteze la noi persoane de a mâna a treia. Iar în faţa unei asemenea prostii, nu poţi decât să plângi”. Apoi a adăugat că „acest lucru nu o amuză pe cancelar.

Pentru a doua oară în cinci zile, justiţia germană a deschis o anchetă, miercuri, în privinţa unui presupus spion care lucrează, potrivit presei, pentru Washington, un caz care tensionează şi mai mult relaţiile dintre Statele Unite şi Germania.

După primele dezvăluiri, vineri, în privinţa unui agent al serviciilor de informaţii germane suspectat că lucrează şi pentru CIA, Parchetul federal a anunţat că anchetează un nou caz de presupus spionaj pentru o ţară străină, fără a preciza care este aceasta.

De această dată, presa a vorbit despre un ofiţer al Bundeswehr, care ar lucra pentru Statele Unite. Cazul este considerat „mai grav” decât primul, potrivit surselor citate.”

Epilog

Agerpres

Germania și SUA rămân bune prietene, în pofida suspiciunilor de spionaj (Kerry)

„Germania și SUA rămân „bune prietene” în pofida valurilor provocate de suspiciunile de spionaj, a declarat duminică secretarul de stat american John Kerry, în cursul unei conferințe de presă comune la Viena cu omologul său german Frank-Walter Steinmeier, informează France Presse.

„Lăsați-mă să subliniez că relația între SUA și Germania este strategică, noi avem o cooperare politică enormă și suntem buni prieteni”, a declarat Kerry.

Cei doi miniștri au abordat subiectul cu ocazia unei serii de reuniuni la Viena pentru a încerca să deblocheze negocierile asupra programului nuclear iranian.

Ei au vorbit, de asemenea, despre dosarele Iranului, Afganistanului și Orientului Mijlociu, a explicat șeful diplomației germane Frank-Walter Steinmeier.

„Aceasta ne arată că relația transatlantică între Germania și SUA este necesară, în pofida dificultăților din aceste ultime săptămâni”, a afirmat ministrul german. „Vom lucra pe o bază fundamentală de respect mutual”, a adăugat el.

Explicațiile între cele două țări intervin după spectaculoasa decizie de joi a Berlinului de a-l expulza pe șeful spionajului american în Germania — o măsură rarisimă în cadrul NATO — ca urmare a arestării a două persoane suspectate că au spionat în beneficiul SUA.

Într-un interviu înregistrat sâmbătă la televiziunea publică ZDF, cancelarul german Angela Merkel a cerut Washingtonului să-și schimbe comportamentul în materie de spionaj. „Sper, desigur, că ceva se va schimba”, a declarat Merkel.

„Nu mai trăim în perioada Războiului rece în care fiecare era, probabil, neîncrezător în fiecare”, a adăugat ea.”

Dar interesant este si punctul de vedere al Angelei Merkel:

Ziare.com

Merkel recunoaste: SUA vor fi greu de convins sa renunte la spionarea Germaniei

Se arata ca:

„Cancelarul german Angela Merkel a recunoscut ca SUA vor fi greu de convins sa renunte la practicile lor de spionaj in Germania, dar a insistat ca este important ca deosebirile de atitudine pe tema activitatii serviciilor secrete trebuie scoase in evidenta.

„Nu cred ca este usor sa convingem SUA sa schimbe radical activitatea serviciilor lor secrete, este vorba de o luare de pozitie generala. De aceea trebuie sa fim clari in ceea ce priveste faptul ca avem abordari diferite”, a spus Merkel in traditionalul interviu din timpul verii, care va fi difuzat duminica de canalul doi al televiziunii germane ZDF.

Scandal de spionaj: Germania declanseaza vanatoarea interna

Intrebata daca are asteptari in privinta unei schimbari de atitudine din partea SUA, Merkel a spus ca nu poate prevedea o asemenea schimbare, dar ca, evident, si-o doreste. Merkel a insistat ca practicile de spionaj ale SUA dezvaluite recent nu au nimic de-a face cu o cooperare intre prieteni. „Nu mai traim in perioada Razboiului Rece cand probabil ca nimeni nu avea incredere in nimeni. Cred ca serviciile secrete din secolul al XXI-lea trebuie sa se concentreze pe lucruri importante si sa colaboram foarte strans cu americanii. Doresc ca aceasta (colaborare) sa continue”, a spus cancelarul german, citata de AFP.

Germania: Nou caz de spionaj al americanilor

„Nu poate exista incredere cand cineva trebuie sa plece de la premisa ca este spionat. Vrem o cooperare intre aliati, iar asta nu implica deloc ca trebuie sa ne spionam reciproc”, a subliniat Merkel, potrivit EFE. Insa, in ciuda criticilor, Merkel a spus ca nu vede niciun motiv pentru o reducere a cooperarii Germaniei cu serviciile secrete americane si s-a declarat impotriva suspendarii negocierilor referitoare la un tratat de liber schimb intre UE si SUA. „

🙂

Trebuie citit si…

CursDeGuvernare.ro

Valentin Naumescu / Expulzarea şefului CIA filiala Berlin. Neîncrederea Germania-SUA, la cote maximale în era postbelică

De Valentin Naumescu

Se arata ca:

„E limpede că s-a ajuns la un punct critic în relaţia bilaterală germano-americană, prin acumulări graduale de neîncredere politică reciprocă, se pare ireversibile, survenite în mai mult de un deceniu.

Cel mai probabil, fisura relaţiei transatlantice trebuie căutată în 2003, atunci când Germania şi Franţa s-au desolidarizat de Statele Unite în campania militară din Irak şi, mai mult decât atât, au blocat explicit obţinerea unui mandat politic din partea ONU şi a NATO.
În perioada sensibilă a War on Terror, fostul secretar american al Apărării, nepopularul Donald Rumsfeld, a introdus provocatorul clivaj conceptual între vechea Europă, cu referire la Germania şi Franţa (care s-ar fi îndepărtat de viziunea, politica şi valorile Statelor Unite) şi noua Europă (loială şi demnă de încrederea Americii), reprezentată de ţările din Europa Centrală şi de Est. Merită, cred eu, în contextul tensionat germano-american de astăzi, să ne amintim formula atât de criticată a lui Rumsfeld din 2003, căci aceasta ar putea fi şi chiar este, într-un fel, resuscitată…

De atunci încoace, cu perioade relative de acalmie, relaţia între principalele două puteri economice ale Alianţei occidentale a continuat practic să se deterioreze iar scandalurile de spionaj american din Europa, din ultimii ani, cu episoadele Snowden din 2012-2013 şi cu cele din ultimele zile, se pare că au umplut paharul şi au determinat Germania să recurgă la un gest politico-diplomatic cu semnificaţie majoră[1]. Şi ruşii spionează în Germania, de bună seamă (doar preşedintele Putin este „maestrul” lor, nu?) şi chinezii spionează (peste tot), dar expulzat a fost şeful structurii de informaţii a Statelor Unite, pentru activitatea care se pare că a produs cel mai mare deranj politic la Berlin, pe motivul oficial că „spionajul din partea prietenilor este inacceptabil”. Desigur, orice formă de spionaj depistat este stânjenitoare pentru statul în cauză, iar principial vorbind, cine spionează şi este prins suferă consecinţele acţiunilor sale ilegale şi imorale. Nimeni nu ia apărarea spionilor.

Prin expulzarea şefului acreditat diplomatic al reţelei americane de informaţii speciale în Germania, Berlinul vrea să spună: Halt! Până aici! Răbdarea noastră are o limită, ne deranjează în mod deosebit să fim spionaţi de aliaţi. În plus, aşa cum se ştie, Washingtonul nu a acceptat anul trecut propunerea Berlinului de a încheia un moratoriu privind interdicţia spionajului reciproc, cu precizarea oficialilor americani că „Statele Unite nu încheie astfel de acorduri limitative nici măcar cu Marea Britanie sau Canada” (a se înţelege ţări mult mai apropiate de America decât Germania), deşi este de notorietate colaborarea strategică îndelungată între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză: SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia. Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime.

Întrebarea esenţială care se pune în tot acest scandal nu este dacă, ci de ce simte nevoia Washingtonul să spioneze guvernul de la Berlin? Fireşte, răspunsul generic este simplu: pentru că nu mai are încredere în Germania. Dar ce anume menţine neîncrederea politică SUA-Germania la un nivel atât de ridicat încât Statele Unite vor să cunoască în detaliu acţiunile necomunicate public ale administraţiei germane? Aici lucrurile se complică: pentru că cele două mari puteri occidentale au început să aibă abordări diferite în chestiuni esenţiale de politică internaţională.

De exemplu (vor mai fi fiind şi altele, ceea ce până la un punct este firesc), relaţia cu Rusia şi viziunea asupra noii „Europe de Est”, reprezentată astăzi de cele şase state fost-sovietice din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, cărora vest-europenii (în principal franco-germanii) nu doresc să le acorde o perspectivă credibilă de aderare la NATO şi Uniunea Europeană, ci doar parteneriate şi asocieri moi, văzute ca simple extinderi ale pieţei comune.

În timpul crizei din Ucraina, de pildă, care a urmat anexării Crimeei, Statele Unite ar fi dorit o abordare mai exigentă a relaţiei cu Rusia şi chiar impunerea unor sancţiuni economice severe Moscovei, în timp ce Berlinul a pledat pentru moderaţie, a îndemnat Kievul la dialog cu Moscova şi a făcut în aşa fel încât reacţia Uniunii Europene să se limiteze la interzicerea vizelor pentru 33 de demnitari ruşi din eşaloanele al doilea şi al treilea, adică impact zero. Apoi, a apărut ca din senin şi înregistrarea înjurăturii subsecretarului de stat Victoria Nuland la adresa Uniunii Europene (într-o discuţie telefonică pe care o purta cu ambasadorul american la Kiev), pentru a întări întreaga argumentaţie privind dispreţul americanilor la adresa Europei puritane.

„Întâmplător”, principala putere care profită de pe urma acestui stânjenitor scandal germano-american este Rusia. Am mai spus lucrul acesta, orice blocaj în relaţia transatlantică avantajează şi consolidează poziţia Rusiei în Europa. NATO, ca principal instrument politico-militar de exprimare unitară a spaţiului occidental, este astfel anihilat din interior. Nici măcar exerciţiul diplomatic de negociere nesfârşită a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) nu mai poate salva aparenţele, mimând continuarea parteneriatului strategic America de Nord-Europa.

Care ar putea fi consecinţa deteriorării pe mai departe a relaţiei Germania-Statele Unite asupra regiunii noastre? Deloc surprinzător, am putea asista la o creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală (mai ales Polonia, România, statele baltice) şi de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia), pe multiple dimensiuni de interese: politice, militare, strategice şi de informaţii, economice, culturale, academice etc. Întoarcerea masivă a Americii în Europa, atunci când se va produce (şi nu e departe momentul!) se va produce cu certitudine în Europa Centrală şi de Est, şi va fi o contrapondere strategică la (re)apropierea tot mai evidentă, mai puternică şi mai interesată a Germaniei de Rusia. Vin, deci, americanii!
Dar nu vin neapărat de dragul „noii Europe”, să nu ne facem iluzii, ci de teama de a pierde influenţa pe un continent care înseamnă totuşi mult în sistemul relaţiilor internaţionale, aşa în declin cum este, şi mai ales pentru a contracara avansul tot mai posibil al Rusiei în relaţia cu Uniunea Europeană.

America, prin perspectiva ei globală asupra lumii, reţine doar lucrurile esenţiale din istoria continentelor, nu se pierde în detalii. Ştie însă, de exemplu, din istoria Europei (aşa cum foarte bine şi cu mult mai multe detalii ştiu şi polonezii, şi românii, şi balticii, şi ucrainenii) că fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc, de a decide pentru ele, şi că aceasta duce la un desen politico-economic al continentului care anulează ideea de Occident transatlantic. În beneficiul cui?”   

si

Noul război rece și falia Occident-Rusia

De Anne-Marie Blajan

Se arata ca:

„Rusia a avertizat din nou, miercuri, cele trei state care au acceptat scutul antirachetă pe falia care o desparte de Occident: Polonia, România, Turcia.

În realitate, cinci sunt statele care reprezintă miza geopolitică a momentului: Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Turcia se află în zona tampon dintre Occident și Rusia. În contextul creat de criza din Ucraina, parteneriatul SUA cu Polonia, România și Turcia capătă noi valente.
Rusia însă își manifestă o influență soft în Ungaria și Bulgaria. Analiștii apreciază că ele pot fi fie calul troian al Rusiei în UE, așa cum a fost considerată Bulgaria de către serviciile secrete germane, potrivit der Spiegel, fie, pe de altă parte, un intermediar ar relației Germaniei cu Rusia.

Polonia, aliatul SUA cel mai radical împotriva Moscovei

Polonia este un avanpost important al SUA în Europa Centrală şi de Est – aici la fel ca şi în România, vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă. Varşovia şi Washingtonul sunt parteneri a căror relaţie apropiată nu mai are nevoie de confirmări.

E și motivul pentru care în ultimele săptămâni au apărut în spațiul public  înregistrări ale unei discuţii private a ministrului de Externe, Radek Sirkorski, care arătau frustrarea polonezilor că SUA păreau să se fi dezangajat din regiune.

Numai că odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, Polonia – avocatul Kievului în Europa, cu un obiectiv asumat de susţinere a Ucrainei în apropierea de UE – a cerut şi a primit reconfirmări americane.

Polonia a jucat un rol esenţial în gestionarea crizei ucrainene, făcând parte din troica ce a mediat dialogul dintre fostul preşedinte, Viktor Ianukovici, şi protestatarii proeuropeni, ieşiţi în stradă în urma refuzului preşedintelui de a semna Acordul de asociere cu UE.

Mai apoi, odată cu implicarea fățișă a Rusiei în destabilizarea Ucrainei, Polonia, sprijinită de statele baltice şi mizând pe temerea lor intrinsecă faţă de fostul centru de putere din perioada sovietică, a cerut o angajare fermă a SUA şi NATO. Rezultatul: o suplimentare a trupelor americane pe teritoriul polonez, avioane de vânătoare staţionate în baze aeriene din Polonia şi asigurări că americanii şi partenerii NATO sunt ferm alături de Polonia, ţările baltice, dar şi România.

Un model de succes al fostelor state comuniste

Polonia este modelul de succes al fostelor ţări comuniste, chiar dacă acum 25 de ani nu era clasată ca favorită. Mult mai mult optimism era îndreptat spre Ungaria şi Cehia.

Şi totuşi, Polonia – la cei 10 ani de apartenenţă la UE, 15 ani ca membru al NATO şi 25 de la căderea comunismului – a avut o creştere în medie de 4% pe an (prin comparație, România a crescut cu doar 1,1% anual), în ultimul deceniu, PIB-ul/locuitor exprimat în puterea de cumpărare este la 67% din media UE şi are o economie de trei ori mai mare decât a Ucrainei, faţă de 33% din economia ţării vecine în 1098, la căderea comunismului.

Polonia a fost singura mare economie europeană care a evitat recesiunea economică. Potrivit The Economist, PIB-ul de anul trecut a fost cu o cincime mai mare decât cel avut înainte de începerea crizei în Europa. Iar Ministerul de Finanţe estimează o creştere mai mare de 3% în 2014.

Performanţele economice i-au acordat Poloniei o puternică voce în UE, atât din punct de vedere politic, cât şi economic.

Un premier puternic: Situația politică și rolul de jucător principal în gestionarea crizei din Ucraina

Criza din Ucraina a îndreptat din nou privirile liderilor europeni şi americani spre Donal Tusk şi ministrul său de externe, Radek Sirkorski. Şi nu doar privirile aliaţilor străini, ci şi ale polonezilor.

Iniţial, situaţia din Ucraina şi reacţia autorităţilor poloneze au contribuit la creşterea popularităţii Platformei Civice, partidul premierului Tusk, care scădea în sondaje pe măsură ce economia şi-a temperat creşterea şi rata şomajului a crescut.

Însă poziţionarea puternică în politica externă nu a putut să schimbe, în final, percepţia polonezilor, care îi consideră pe cei doi aroganţi şi satisfăcuţi de ei înşişi ca oameni de stat. Astfel că opoziţia a început să câştige teren. Iar scandalul provocat de publicarea unor conversaţii confidenţiale ale unor înalţi oficiali polonezi – guvernatorul băncii centrale, miniştrii de Externe, Interne şi fostul ministru de Finanţe – a nemulţumit şi mai mult publicul.

Opoziţia a cerut demisia guvernului, însă premierul Tusk a cerut şi a obţinut votul de încredere al parlamentului, demonstrând astfel că încă mai are sprijinul majorităţii.

Înregistrările în care au fost suprinse discuţii private ale guvernatorului băncii centrale şi ale ministrului de Externe au avut potenţialul de a decredibiliza guvernul Tusk şi de a pune sub semnul îndoielii performanţa economică a Poloniei, chiar în momentul în care aceasta propusese o nouă strategie energetică pentru UE.

Analiști: Un scandal fabricat de serviciile ruse, pentru decredibilitarea Poloniei

Analişti, în special americani, dar şi europeni, au afirmat că nu trebuie axclus faptul că ieșirea în public a înregistrărilor cu discuțiile înalților oficiali de la Varșovia să fie o acţiune a serviciilor secrete ruse, la fel cum a fost cazul interceptării subsecretarului de stat Victoria Nuland, în iarna trecută.

Polonia a iritat Rusia atât prin poziţia sa faţă de Ucraina – susţinător fervent al apropierii acesteia de UE – , cât şi prin propunerea de crearea a unei uniuni energetice, dar şi prin insistenţa asupra pericolului pe care îl reprezintă Rusia: unii experţi susţin că a fost exagerat de autorităţile poloneze şi că este puţin credibilă nesiguranţa afişată de ele, în condiţiile în care Polonia este membră al NATO.

Indubitabil, însă, Polonia rămâne cel mai fidel aliat al SUA în regiune. 2015 este un an decisiv: vor fi alegeri legislative şi prezidenţiale, însă oricine ar fi la putere (Platforma Civică a lui Donald Tusk sau partidul Lege şi Ordine, al lui Jaroslaw Kaczynski) atitudinea faţă de Rusia va fi aceeaşi. Poate mai radicală, în cazul celui din urmă.

Ungaria, un aliat puternic al Moscovei în Europa Centrală

Ungaria este, alături de Bulgaria, o ţară prietenă Moscovei în zona de falie între Occident şi Rusia, mai ales prin strângerea acestor legături în ultimii ani.  Regimul luiViktor Orban, care a câştigat în această primăvară alegerile cu un scor zdrobitor pentru opoziţie, tot mai autoritar, suscită nemulţumirea Bruxelles-ului.

În ultima lună, noua taxă asupra publicităţii – care pune presiune pe presa nealiniată – şi opoziţia faţă de nominalizarea lui Jean-Claude Juncker va înrăutăţi şi mai mult relaţiile Budapestei cu UE. Iar poziţia adoptată de Budapesta faţă de situaţia din Ucraina – premierul Orban a ezitat să critice Moscova, argumentând, după anexarea Crimeei, că “Ungaria nu este implicată în conflict” – nu face decât să confirme o orientare pro-estică a Ungariei, începută în 2010. Şi să izoleze ţara faţă de celelalte state din regiune.

O ţară în conflict cu UE – sprijinită financiar de Rusia

Venirea la putere a Fidesz, în 2010, a adus şi o serie deschimbări legislative controversate şi contestate în UE, ca fiind un atac la democraţie: o lege mai dură a presei, o nouă Constituţie şi dorinţa de a pune sub controlul politic banca naţională şi justiţia. Sunt doar câteva dintre măsurile care au determinat o confruntare deschisă cu UE.

Comisia Europeană nu a ezitat să deschidă de urgenţă mai multe proceduri de infringement, iar Parlamentul European şi-a exprimat “îngrijorarea pentru situaţia din Ungaria privind democraţia”.

Fidesz a adoptat un discurs eurosceptic: UE a devenit expresia impunerii unei voinţe asupra unei majorităţi aleasă democratic. UE a devenit, în viziunea premierului ungar, un “imperiu”, iar “de pe vremea imperiului sovietic nicio altă putere externă nu a îndrăznit să atenteze deschis la suveranitatea Ungariei”.

În aceste condiţii, guvernul şi-a reorientat politica externă şi a aprofundat relaţiile cu Rusia, deși pe când se afla în opoziţie, între 2002 şi 2010, Fidesz a acuzat adesea guvernul socialist pentru că urmăreşte politici pro-ruse. Ferenc Gyurcsány a fost dur criticat pentru că ar fi încheiat un acord cu Vladimir Putin, în 2008, pentru proiectul South Stream.

Odată ajuns la putere,  guvernul Fidesz nu numai că a continuat această înţelegere, dar a şi arătat că a găsit noi modalităţi de cooperare cu Moscova: în luna ianuarie a acestui an, a semnat un acord pentru ca firma rusă Rosatom să contruiască două reactoare ale singurei centrale nucleare din Ungaria.

Proiectul va fi finanţat printr-un împrumut de 10 miliarde de euro acordat de Rusia, un împrumut aprobat săptămâna trecută şi de parlamentul de la Budapesta.

Asta înseamnă că Ungaria nu va organiza o licitaţie pentru proiectul nuclear, licitaţie la care se aşteaptau companii din Franţa, Coreea de Sud şi Japonia, și cerută de legislația europeană. Însă această situaţie a suscitat din nou nemulţumirea UE, care a anunţat că va analiza acordul şi se va pronunţa dacă este legal conform regulilor de concurenţă comunitare.

În plus, CE va analiza orice ajutor de stat pe care Ungaria îl va acorda proiectului, au anunţat oficialii europeni din directoratul pentru energie.

Ungaria a prezentat documentele preliminare Comisiei Europene, iar Bruxelles-ul nu a avut până acum nicio obiecţie. Justificarea Budapestei privind încheierea acestui acord este că termenii împrumutului erau mult mai favorabili decât o dobândă de 5,2% la care s-ar fi împrumutat de pe pieţele financiare.

“Putin a făcut o ofertă foarte bună”, spunea şeful de cabinet al premierului Orban, care adăuga că acordul nu este doar un contract economic, ci o înţelegere între două state, “o foarte funcţională căsătorie din interes care devine din ce în ce mai agreabilă”.

Fidesz a preluat de la opoziţia socialistă cea mai grea povară: percepţia unei forţe politice cu simpatii pro-ruse. Liderul opoziţiei şi contracandidatul din primăvară al premierului Orban, Gordon Bajnai, promitea să ducă ţara „într-o direcţie europeană într-un mod paşnic şi calm”. Numai ca această promisiune nu a fost suficientă să atragă electoratul, care pare să fi preferat modul confrontaţional al lui Viktor Orbam de relaţie cu UE.

România, partener strategic al SUA – cu o politică incertă față de Rusia în viitor

România, alături de Polonia, este un partener strategic al SUA în regiune, iar atitudinea pro-americană a autorităţilor de la Bucureşti nu a fost pusă la îndoială. Cel puţin în primul mandat al preşedintelui Traian Băsescu şi a perioadei când PSD se afla în opoziţie. În mandatele actualului președinte, România a avut cea mai pro-americană atitudine.

Anunţând că prioritatea sa de politică externă este axa Bucureşti-Londra-Washington, la începutul preşedinţiei sale, actualul şef al statului a vrut să transmită Europei un mesaj: la vremea aceea, Franţa, Germania, Olanda găseau o serie de mijloace de presiune şi foloseau avertismente referitor la parcurgerea traseului României spre UE.

Treptat, autorităţile de la Bucureşti au înţeles că doar sprijinul Marii Britanii pentru intergrare nu este suficient, nici al Franţei – prieten tradiţional, dar care, în anumite perioade, a fost unul dintre cei mai mari critici şi oponenţi ai României. Şi au învăţat că sprijinul Germaniei este esenţial.

Integrarea deplină în UE şi NATO au devenit obiective naţionale, iar alianţa cu SUA a devenit un parteneriat solid, politic, militar şi se asteaptă şi economic.

Din 2004, declaraţiile tranșante ale unor înalţi oficiali români au acutizat ostilitatea faţă de Rusia, relațiile devenind tensionate odată cu semnarea acordului de amplasare a scutului anti-rachetă la Deveselu, în ciuda opoziției inistente a Moscovei. De-a lungul ultimului deceniu, încercările de normalizare a relațiilor cu Rusia au fost vagi, iar în ultimele luni au fost compromise, cel puțin deocamdată, de criza din Ucraina.

Apartenenţa României la UE şi NATO şi parteneriatul cu SUA au făcut ca orice derapaje democratice interne să fie contracarate şi orice sentiment de insecuritate în regiune să fie atenuat. Atât cancelariile europene, cât şi Bruxelles-ul au reacţionat la criza politică din vara anului 2012, la fel ca și SUA.

Iar criza din Ucraina a creat contextul unor reasigurări din partea SUA și a NATO privind angajamentul de securitate pentru România. Mai mulți soldați americani, amplasarea scutului antirachetă la Deveselu fac ca țara noastră să fie unul dintre avanposturile nord-atlantice în regiune și o fortificație la granița Occidentului.

An al alegerilor prezidențiale, într-o țară în care politica externă este atributul președintelui

Contextul politic românesc s-ar putea însă schimba, inclusiv din perspectiva relațiilor cu Rusia. Alegerile prezidențiale din luna noiembrie vor desemna omul care va face, în următorii 4 ani, politica externă a României – atribut pe care Constituția îl conferă președintelui.

Puterea actuală pare să fie înclinată spre o politică externă mai prietenoasă față de Rusia, susțin unii analiștii. Ei au considerat drept slabă reacția inițială a Guvernului la criza din Ucraina. Autoritățile române, la nivel guvernamental, arată că parteneriatul cu SUA și relațiile cu statele membre rămân o prioritate a politicii externe românești, cu atât mai mult în acest context regional.
Jocul nuanțelor, precum și experiența țărilor vecine – Bulgaria și Ungaria în relația cu Rusia – așează România într-o zonă de mare sensibilitate politică: noua strategie la Marea Neagră a SUA nu e construită pe jumătăți de măsură.

Bulgaria, calul troian al Rusiei în Europa

Bulgaria, la fel ca şi Ungaria, are o relaţie apropiată de Moscova, spre deosebire de celelalte ţări situate pe falia dintre Occident şi Rusia: Polonia şi România sunt pro-americane şi confrontaţionale faţă de Moscova, în timp ce Turcia cultivă o prietenie rece, în care rivalitatea completează concurența.

Bulgaria traversează o perioadă de tumult politic, începută în vara anului trecut, în care protestele populaţiei faţă de clasa politică s-au întins pe câteva luni de zile.

Considerată, la fel ca şi România, “copilul problematic” al UE, o ţară în care autorităţile convinețuiesc pașnic cu organizaţiile de crimă organizată – care în urmă cu un deceniu detonau maşini în plină stradă şi făceau din ţara de la sud de Dunăre un stat nesigur – Bulgaria a reuşit, cu reforme accelerate şi îndeplinirea condiţionalităţilor să adere la UE în 2007.

Sub atenta monitorizare a Bruxelles-ului asupra justiţiei şi luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate, dar şi cu un protectorat şi investiţii germane după criza economică din anii ’90, autorităţile de la Sofia au reuşit să obţină o normaliate a funcţionării economiei şi democraţiei, în ciuda unor remanenţe ale trecutului.

În ultimul an şi jumătate, instabilitatea a fost mai accentuată: guvernul lui Boiko Borisov, liderul partidului GERB, de centru-dreapta, a fost nevoit să demisioneze în urma protestelor bulgarilor faţă de facturile prea mari la energie pentru consumatorii casnici.

Însă socialiştii ajunşi la putere, în urma imposibilităţii GERB, câştigător al alegerilor, de a face o coaliţie, au scos din nou bulgarii în stradă, după ce l-au desemnat pe Delian Peevski, un controversat parlamentar, cu puternice suspiciuni de corupţie planând asupra sa şi legături cu crima organizată, drept şef al unuia dintre serviciile secrete ale ţării.

Protestele au determinat retragerea numirii acestuia. Bulgarii au continuat însă să îşi manifeste nemulţumirea faţă de întreaga clasă politică.

Rusia – South Stream -Bulgaria. Comisia Europeană, îngrijorată de influența Gazprom la Sofia

Bulgaria a fost mereu – şi datorită legăturilor slave – apropiată de Rusia, în ciuda unor oscilaţii ale guvernelor de la Sofia. Documente ale serviciilor secrete germane arată că Bulgaria ar fi “calul troian” al Rusiei în UE, pionul prin care Gazprom poate șubrezi şi submina unitatea Europei în privinţa unei politici energetice.

Guvernul bulgar şi Gazprom au semnat un acord prin care construirea porţiunii bulgăreşti din gazoductul South Stream a fost atribuită unor comapnii ruse, fără licitaţie. Uniunea Europeană, în mod cert conştienă de existenţa acestor înţelegeri, nu a reacţionat până de curând, folosind şi contextul crizei din Ucraina.

Luna trecută, Bruxelles-ul a cerut guvernului bulgar să sisteze lucrările la gazoduct, până când sunt analizate documentele acordului, sub suspiciunea că Bulgaria a încălcat regulile comunitare privind concurenţa pe piaţă.

Atribuirea, fără licitaţie, a unor contracte către o companie rusă, aparţinând unuia dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi aflat, în urma anexării Crimeei de către Federaţia Rusă, pe lista neagră, cu persoanele supuse sancţiunilor, este cercetată de Comisia Europeană şi face Bulgaria pasibilă suportării unor consecinţe legale.

Criza politică internă, combinată cu un atac la stabilitatea sistemului financiar bulgar

Această situaţie a dus la necesitatea organizării de alegeri anticipate, care vor avea loc în 5 octombrie. În plus, toată această perioadă de tulburări politice a fost completată de o lovitură primită de două bănci din Bulgaria: retrageri masive de capital, aparent fără niciun motiv, au suscitat temeri referitoare la stabilitatea financiară a ţării.

Banca centrală a Bulgariei a anunțat că există o încercare de destabilizare a ţării prin atacul asupra sistemului bancar şi s-a angajat că va proteja depozitele cetăţenilor.

Banca naţională a preluat controlul, spre sfârşitul lunii iunie, a băncii Corporate commercial Bank, aflată pe locul patru între instituţiile bancare din Bulgaria, după ce retrageri masive de capital au fost impulsionate de relatările presei privind afaceri suspecte ale băncii şi ale acţionarilor principali ai acesteia.

Economiştii şi agenţiile de rating au spus că nu există risc de contagiune, în timp ce filialele din Bulgaria ale băncilor străine au afirmt că operaţiunile lor sunt sigure. Totuşi, asta nu a împiedicat pe bulgari să continue să îşi retragă banii din bănci.

Ministrul de interne afirmă că există o campanie pentru a insufla panica populaţiei, prin mesaje pe internet şi telefonice. Bulgarii, care au mai trecut printr-o situaţie similară şi şi-au pierdut mare parte din economii în criza de la sfârşitul anilor ’90, nu par să fie liniştiţi de asigurările date de autorităţi.

Această problemă pentru sectorul financiar vine pe fondul unei economii fragile şi tot mai multe voci susţin că Bulgaria ar trebui să solicite sprijinul FMI.

Turcia – alianța cu SUA și dansul pe sârmă cu Rusia

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan este la putere în Turcia de peste un deceniu, iar pe întreaga perioadă a rămas foarte popular. Un sondaj publicat joi, în vederea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în luna august, arată că si acum, după o serie de evenimente care au pus la îndoială ataşamentul faţă de democraţie al premierului turc, arată că ar câştiga alegerile încă din primul tur, cu 55-56%, la o diferenţă de peste 20 de puncte procentuale faţă de reprezentanţii opoziţiei.

Premierul Erdogan nu şi-a anunţat oficial candidatura pentru prezidenţiale, partidul său AKP îşi va face cunoscut candidatul în 2 iulie, însă nu există îndoială că va candida în primele alegeri în care turcii îşi aleg direct preşedintele.  Un preşedinte cu puteri sporite faţă de situaţia actuală, dar cu prerogative mai reduse decât şi-ar fi dorit politicianul aflat în frunte guvernului de la Ankara.

O economie performantă, dar dezechilibrată și dependentă de fonduri străine

Dar pentru ca popularitatea lui Tayyip Recep Erdogan să rămână la cote ridicate, are nevoie de o economie performantă. Turcia este o poveste de succes: începând cu 2001, când autorităţile turce au fost nevoite să ia măsuri pentru redresarea după o cziră bancară. Cu ajutorul FMI.

Ankara şi-a redus cheltuielile, a pus inflaţia sub control, a introdus rata de schimba variabilă, a restructurat sistemul bancar şi a acordat şi garantat o mai mare independenţă băncii centrale şi instituţiilor de reglementare.

În 2002, când AKP a ajuns la putere, a adoptat aceeaşi politică, iar urmarea a fost o dedschidere a dialogului cu UE. În 2005 au început negocierile cu Uniunea Europeană, moment din care investiţiile străine au început să cauteTurcia.

Ţara a cunoscut un boom în infrastructură: reţeaua de autostrăzi a crescut cu mai mult de 16.000 de kilometri, numărul aeroporturilor s-a dublat, iar Turkish Airlines zboară acum în 100 de destinaţii, mai multe decât orice altă companie aeriană din lume.

Totuşi, spun analiştii, Turcia rămâne vulnerabilă pentru că depinde de fonduri străine. Ţara şi economia a fost inundată de banii Statelor Unite, iar asta a ascuns deficienţe structurale. Autorităţile, fără preocuparea pentru finanţare, nu au făcut reforme structurale profunde.

În medie, Turcia a avut o creştere de 5% pe an timp de un deceniu, între 2002 şi 2012. Însă economia sa, spun experţii, este dezechilibrată: Turcia atrage turişti (36 de milioane au fost în 2012), are o bază manufacturieră bine poziţionată pentru exporturi, un sector agricol de 62 de miliarde de dolari, o tradiţie în comerţ şi ambiţia de a deveni un hub energetic, economia se bazează încă pe consumul intern, iar consumul a crescut, pe măsură ce economiile au scăzut, este o analiză a Foreign Policy din primăvara acestui an.

Totuşi, toţi economiştii sunt de acord în a remarca succesul economic al Turciei în comparaţie cu ţările din sudul Europei şi, evident, al celor din Orientul Apropiat. berd estima că în 2014 economia turcă va creşte cu 3,6%, mai puţin decât erau aşteptările, dar mai mult decât ale celor ale vecinilor. Iar poziţia geografică şi uniunea valamă cu UE sunt avantaje competitive de neignorat.

De altfel, obiectivul premierului Erdogan este unul ambiţios: să facă din Turcia o mare naţiune şi o mare putere.  “Secolul XXI va fi secolul Turciei, acesta este obiectivul guvernului”, a spus prim ministrul la un moment dat.

Regimul autoritarist Erdogan, cu risc de radicalizare

Problema ar putea fi una politică. În ultimul an şi jumătate, Recep Tayyip Erdogan i-a îngrijorat pe prietenii şi aliaţii săi occidentali. “Turcia ar trebui să fie un partener important al SUA într-o perioadă de mare instabilitate într-o regiune-cheie a lumii. Tendinţele autoritariste ale premierului îngreunează teribil situaţia”, a afirmat Eric Edelman, fost ambasador american în Turcia, citat de The Economist.

Prim-ministrul turc a atras atenţia în ultima vreme prin emiterea mai multor legi făcute în aşa fel încât să îi ofere protecţie lui şi aliaţilor săi într-un scandal de corupţie care a izbucnit la finalul anului trecut şi care este considerat de analiştii din Turcia drept cel mai mare din istoria ţării.

În decembrie 2013, poliţia a percheziţionat reşedintele mai multor minmiştri şi ale fiilor acestora, după ce au fost făcute publice înregistrări care demonstrau implicarea lor în acte de corupţie. Mai mult, legăturile duceau la premier şi la unul dintre fiii acestuia.

Recep Tayyip Erdogan a acuzat judecători, procurori şi poliţişti că ar fi fabricat aceste înregistrări şi că este o nouă încercare a liderului opoziţiei Fetullah Gulen, un cleric sunnit aflat în exil în SUA, de a destabiliza puterea de la Ankara.

Iar pentru a pune piedici anchetei, premierul a concediat sau transferat sute de magistraţi şi poliţişti. Mai apoi a emis legislaţie care să pună sub un control guvernamental mai sever puterea judecătorească şi serviciile de informaţii şi a luat o serie de măsuri care au limitat libertatea presei şi a internetului. Temporar, a interzis Twitter în Turcia şi a ameninţat că va face inaccesibile reţelele de socializare.

Criticile interne şi internaţionale nu au avut ecou la premierul turc. Şi nu este pentru prima dată. Nici în cazul reprimării protestatarilor din parcul Ghezi, de vara trecută. O mişcare începută de tineri cu viziuni ecologiste, care s-au împotrivit demolării unui parc din Istanbul pentru a se construi pe locul acestuia un centru comercial, s-a transformat într-o revoltă care a polarizat cel mai important oraş al Turciei.

Argumentul premierului Erdogan a fost mereu susţinerea populară de care se bucură: atâta vreme cât votanţii îl sprijină, are dreptul să facă ce vrea, în ciuda opoziţiei, protestatarilor, judecătorilor şi procurorilor, sau a Europei.

Iar testul suprem au fost alegerile locale care au avut loc în Turcia în primăvară. Rezultatul acestora a întărit argumentaţia prim ministrului: 46% dintre turci au votat în favoarea partidului său.

Acest rezultat bun şi plasarea lui în fruntea opţiunilor electoratului, potrivit celor mai recente sondaje , la mare distanţă faţă de posibili contracandidaţi nu mai lasă loc de interpretări, iar analiştii sunt siguri că Recep Tayyip Erdogan va deveni primul preşeinte ales direct de cetăţeni al Turciei.

Dansul pe sârmă cu Rusia: dependență energetică și competiție regională

Criza din Ucraina şi anexarea Crimeei de către Rusia a pus Turcia într-o poziţie diplomatică sensibilă, susţin analiştii specializaţi în politica turcă. În balanţă se află angajamentele internaţionale şi parteneriatul cu aliaţii occidentali şi, pe de altă parte, relaţia economică şi politică pe care o are cu Moscova.

Turcia trebuie să îi susţină pe tătarii din Crimeea – care sunt împotriva ocupaţiei ruse. Iar Moscova a dat deja semne de bunăvoinţă: un decret din luna aprilie îi reabilizeată pe tătarii persecutaţi în perioada sovietică şi promite o „renaştere naţională, culturală şi spirituală” a grupurilor minoritare din Crimeea. În plus, companiei Turkish Airways i-a fost permisă reluarea zborurilor în Crimeea din luna iunie.

Moscova are mijloc de presiune asupra Turciei gazele naturale. În 2013, 60% din importurile sale de gaz au fost din Rusia, potrivit datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Iar in viitorul apropiat, spun experţii, această dependenţă va continua.

Totuşi, Turcia îşi propune să devină un hub energetic. Criza din Ucraina a încurajat UE să caute moduri de reducere a dependenţei faţă de Rusia, iar Ankara are oportunitatea de a-şi extinde rolul ca ţară de tranzit.

Un proiet recent care se va materializa este TAP, care va traversa Tucia şi va transporta 16 miliarde de metri cubi de gaz din Azerbaidjan spre Europa. Iar alte proiecte ar putea apărea, dacă Turcia îşi joacă bine cărţile.”

Update – DE citit si…

Evenimentul Zilei

NATO trebuie să intervină dacă Rusia va ocupa noi teritorii în Ucraina”

Se arata ca:

„Preşedintele Republicii Cehe, Milos Zeman, a apreciat, într-un interviu apărut în presa cehă, că Occidentul va trebui ia aibă în vedere măsuri serioase, inclusiv trimiterea de trupe NATO, în cazul în care Rusia încearcă să ocupe noi teritorii în Ucraina.

„În acest moment, când Rusia are intenţia de a-şi extinde teritoriul său prin ocuparea de teritorii din estul Ucrainei, este necesar să se treacă de la vorbe la fapte”, a declarat preşedintele ceh, citat, azi, de agenţia ucraineană Unian, potrivit Agerpres.

”În această situaţie, eu voi insista nu numai pentru înăsprirea sancţiunilor UE, dar şi pentru pregătirea de luptă din partea NATO, inclusiv pentru posibila intervenţie de trupe ale Alianţei pe teritoriul Ucrainei”, a adăugat şeful statului ceh.

El a ţinut să precizeze că „încercarea (Rusiei) de a ocupa teritorii din Estul Ucrainei este o linie care nu trebuie trecută”.

Declaraţiile preşedintelui ceh Milos Zeman intervin în contextul în care UE ar putea adopta noi sancţiuni împotriva Rusiei în cadrul summitului de azi de la Bruxelles, Moscova fiind acuzată în continuare de susţinerea separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei prin furnizarea de arme şi echipamente militare.

În ceea ce priveşte o posibilă intervenţie a NATO, secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen, declara recent că nimeni nu vrea un nou „Război Rece” în Europa, dar că actuala situaţie ”ameninţă securitatea şi pacea obţinute după căderea Zidului Berlinului”, făcând apel la Rusia „să reflecteze mai profund la poziţia sa”.

Rasmussen dădea asigurări că NATO este ataşată obiectivelor sale de a acţiona pentru asigurarea securităţii membrilor săi, subliniind că ‘Alianţa va lua şi alte măsuri dacă va fi necesar’.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.