Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Franta…

Se discuta foarte mult despre demisia Cabinetului condus de Manuel Valls, dar eu cred ca ar fi interesant sa vedem care e situatia reala si pentru asta propun sa vedem ce zice Eurostatul.

Sa vedem cum stam cu PIB-ul. Eurostatul ne spune ca PIB-ul e stabil in Zona Euro si chiar a crescut cu 0,2% in EU28 in trim. II 2014 comparativ cu trim. precedent. Zona Euro nu este in recesiune!! Romania este in recesiune datorita a doua scaderi consecutive pe trimestrele I si II din 2014. Nu acelasi lucru se poate spune despre Franta unde avem o stagnare pe cele doua trimestre sus amintite, adica celebra crestere economica zero (la noi e cu minus in fata!!). Franta sta chiar mai bine decat Germania la acest capitol: Germania a inregistrat o scadere de 0,2% in trimestrul II din 2014, dar nu e in recesiune.

Inflatia a scazut in Zona Euro la 0,4%. Inflatia anuala calculata in iulie 2014 era in Franta de 0,6%, in Germania de 0,8%, in Romania de 1,5%. Deci preturile ar trebui sa se mentina stabile.

Probleme apar in Zona Euro la productia inregistrata de sectorul constructiilor cu o scadere de 0,7% in Zona Euro (0,3% in EU28). Dar productia in acest sector a scazut dramatic din 2007 incoace in toata Europa. Romania inregistreaza printre cele mai mari scaderi: de 2,6% in iunie 2014 fata de mai 2014, si de 1,1% fata de trim. 1 din 2014. In Franta scaderea este de 0,7% fata de trim. I din 2014, in Germania 5,7% fata de trim. I din 2014.

Un alt fenomen creator de probleme este scaderea productiei industriale in iunie fata de luna precedenta de 0,3% in Zona Euro, 0,1% in EU28. Romania inregistreaza o scadere de 0,7%  in iunie fata de mai 2014. In Franta avem o crestere de 1,4% (iunie fata de mai), iar in Germania o crestere de 0,2% pentru aceleasi luni din acest an.

De unde se poate constata, dupa acesti parametri, ca Franta nu sta chiar asa de rau. Adevarata problema a Frantei, pe care guvernarea socialista nu a reusit s-o rezolve este somajul ridicat – v. aici si aici. Franta are un somaj ce se mentine aproape constant la 10,2%, fata de Germania unde el este de 5,1%. Daca ar fi sa ne luam dupa teoria legata de Philips curve (Curba Philips), o inflatie foarte mica nu ajuta deloc sa scada rata somajului. Ar trebui un nivel mai mare al inflatiei pentru ca somajul sa inceapa sa scada. Or, tocmai acest lucru nu e dorit de Germania, care se teme ca sporirea masei monetare (in cazul nostru euro) ar conduce la rate mari ale inflatiei. Daca ne uitam pe Outlook-ul FMI vom constata ca Franta are o datorie guvernamentala bruta mai mare, ca procent din PIB, decat cea a Germaniei, care este in scadere, si un cont curent negativ, fata de cel al Germaniei unde este cu plus si cifre mari… Dar sa revin la forta de munca: Germania are o populatie estimata (FMI) la 80,925 milioane locuitori si 40,946 milioane angajati in campul muncii.  Franta are o populatie estimata (tot FMI) la 63,951 milioane locuitori si 25,822 milioane angajati in campul muncii. Este o diferenta de 15,124 milioane de angajati in favoarea Germaniei. Olanda are o populatie de 16.856.620 locuitori si un PIB nominal de $838,036 miliarde. Vorbim de tari dezvoltate, cu un nivel economic asemanator. Pe de alta parte, in Franta cei mai afectati de somaj sunt tinerii sub 25 de ani, cu o rata a somajului de 22,4% fata de Germania unde rata somajului in randul tinerilor sub 25 de ani este de 7,8% (nivel luna iunie 2014) – v. aici.

De asemenea iata ce arata rfi Romania:

Agenţia Standard & Poor’s retrogradează Franţa

Se arata ca (articolul este din 8 noiembrie 2013):

Franţa a fost penalizată pentru lipsa de reforme şi slabele performanţe economice. Agenţia Standard & Poor’s a scăzut cu o treaptă calificativul acordat economiei franceze. Decizia agenţiei a fost criticată dur de ministrul de Finanţe francez, Pierre Moscovici.

S&P a scăzut nota Hexagonului până la nivelul AA, cu perspectivă stabilă. Se întâmplă din cauza îngrijorărilor privind lipsa de creştere economică.

Agenţia de evaluare financiară consideră că reformele guvernului de la Paris, precum cele din domeniul fiscalităţii şi al legislaţiei muncii, nu vor îmbunătăţi substanţial perspectivele de creştere economică, pe termen mediu.

Totodată, şomajul ridicat afectează sprijinul acordat de populaţie pentru noi măsuri structurale şi în domeniul politicii fiscale care ar fi adus creştere economică.

Perspectiva ratingului este stabilă, ceea ce înseamnă că există şanse mici ca S&P să îmbunătăţească sau să micşoreze calificativul Franţei, în următorii doi ani.

Imediat după publicare, ministrul francez de Finanţe Pierre Moscovici a criticat decizia ca fiind incorectă şi a explicat că S&P emite judecăţi critice şi inexacte.

Moscovici a indicat că politicile lui Francois Hollande sunt o încercare „masivă” de a însănătoşi economia Franţei.

Comisia Europeană anticipează pentru acest an un avans al PIB de 0,2%, urmat de o creştere de 0,9% în 2014. Datoria publică a Franţei este aşteptată să urce la 96% din PIB până în 2015, de la 90,2% în 2012, când Hollande a devenit preşedinte.

Celelalte două mari agenţii de rating, Fitch şi Moody’s au retrogradat şi ele Hexagonul în iulie anul acesta, respectiv în noiembrie anul trecut. Un anunţ de acest gen, notează BBC, duce la creşterea preţului la care respectiva ţară se împrumută de pe pieţele externe. Şi într-adevăr, randamentul obligaţiunilor franceze pe zece ani a crescut după anunţul S&P cu două zecimi, de la 2,1 la 2,3%.”

Ceea ce ma uluieste pe mine este urmatorul lucru: aici vorbim de economia Frantei, una din cele mai mari din Europa, o tara dezvoltata, unde nu se poate spune ca nu exista capital, ca nu exista bani. Franta este a 5-a cea mai mare economie din lume, dupa PIB-ul nominal, si a 9-a dupa PIB-ul luat la paritatea puterii de cumparare. Intr-o astfel de tara, guvernul socialist a decis sa mareasca foarte mult taxele si impozitele, impovarand sectorul privat, creator de locuri de munca. Cum e posibil ca un ministru al industriei, Arnaud Montebourg, sa spuna ca vrea (vor rog sa tineti cont de acest aspect: a spus ca vrea) ca ArcelorMittal sa plece din Franta? Lasand la o parte maniera grobiana in care a procedat respectivul ministru, el goneste investitorii din tara. Or, investitiile sunt extrem de importante pentru crearea de noi locuri de munca, asta o puteti citi in orice manual serios de economie. Este ciudat, dar Franta a ajuns o tara xenofoba… Inainte vreme cand spuneai Paris spuneai inainte de toate deschidere. Franta era o tara a libertatii, inclusiv a libertatii economice. Francezii erau recunoscuti drept oameni joviali, usor superficiali si cu simtul umorului, nicidecum cu o aversiune fata de straini, dimpotriva!! Pe vremuri la Paris era ceea ce as putea numi o desfatare a libertatii si cred ca lucrul asta o sa vi-l spuna oricine care a vizitat si a stat in Franta cu mult inainte de vremurile noastre, de azi. Acum economia Frantei a ajuns reglementata in cel mai inalt grad. Conceptiile etatiste domina. Franta a ajuns o tara inchistata si o economie inchistata. Or, se vede ca guvernarile semisocialiste dinainte de Hollande si cea socialista de acum nu reusesc sa rezolve problemele si ele se mai si agraveaza in plan politic, Frontul National, partid de extrema dreapta, prinzand tot mai mult teren. Insa si acest partid este si mai xenofob, inchistat si incapabil sa dea un avant economiei franceze. Ba chiar mai mult, sunt filozofi, precum Alain Badiou, carora li se pare o idee buna comunismul. Pe mine ma uluieste ca aceasta tara nu reuseste sa realizeze un mediu investitional si de afaceri prietenos,  atractiv si dinamic, capabil sa creeze locuri de munca. Aceasta treaba se poate, trebuie sa se poata face in Franta, o tara dezvoltata, cu posibilitati foarte mari, fara indoiala. Ar trebui sa ne amintim, si ar trebui mai ales ca francezii sa-si aminteasca, faptul ca ceea ce numim azi laissez-faire a aparut in Franta. Se pare ca la 1681 erau, in statul francez, oameni mai deschisi la minte decat cei din zilele noastre. Acum sunt goniti investitorii straini din tara!! Cand Parisul ar fi trebuit sa fie printre cele mai mari, daca nu chiar cel mai mare centru investitional si de afaceri din Europa, la concurenta cu Londra. Unde intr-adevar sa te simti liber sa pornesti o libera intreprindere si sa ai si conditiile necesare pentru a duce la bun sfarsit o asemenea actiune. Acuma statul iti pune talpi!

Ceea ce se intampla acum este un esec socialist si de aceea socialistii europeni ar trebui sa-si regandeasca politicile, in special cele economice, pentru ca se vede ca nu merge asa. Evident ca este un semnal foarte prost si pentru Victor Ponta care, prin politicile de marire a taxelor si impozitelor si de adaugare a altora noi, a copiat modelul francez, practicat de Partidul Socialist Francez, aflat acum la guvernare. Franta a stagnat doua trimestre consecutive, Romania a ajuns in recesiune. Daca se va continua asa, nu vreau sa fiu alarmist, dar exista riscul ca si Franta sa intre in recesiune… De cand Franta a ajuns sa nege existenta lui Dumnezeu sau s-o puna cumva la indoiala, sau sa nu mai tina cont de aceasta, a ajuns transformandu-se din tara luminilor, cum era odinioara, intr-o tara oarecare. Au inceput sa apara tot felul de ganditori socialisti, nu v-ati prins? Or, socialismul asta e greu de spus unde va duce tara, nu prea spre bine, dupa cat se vede… La noi, dupa ce s-a pus un pomelnic de taxe si impozite, scad veniturile la buget. Nu cumva asa e si in Franta? 😉 Mai nou, gandirea socialista (din putul gandirii, da’ ce credeati?) concepe un tip de economie in care nu se mai fac investitii. Vrem locuri de munca, dar fara sa mai facem investitii! E „bine”, tovarasi, e „foarte bine”!! Nici macar Ceausescu n-a facut asa, dragi tovarasi si prieteni!! Acuma la noi, poate se inspira si Dl. Hollande din originala gandire socialista romaneasca, se zvoneste prin targ ca Guvernul Ponta doreste sa dea o ordonanta de urgenta (de urgenta, cum altfel?) ca doua saptamani primarii sa poata trece dintr-un partid in altul fara nicio problema. Liber la migratie politica, tovarasi! Ati vazut, asta e libertatea! 😆 Cu astfel de ganditori – ei sunt peste tot, si la PPE, desigur – eu stau si ma intreb unde va ajunge tara, unde va ajunge Europa… Uitati-va la rata mare a somajului in Franta, mai ales in randul tinerilor – statul nu face nimic pentru ei. A le plati ajutorul de somaj nu inseamna sa faci ceva. Un esec clar al politicilor de ocupare a fortei de munca.

Legat de Romania, trebuie spus, cred, ca anul acesta nu se va intampla mare lucru. Vor fi alegeri prezidentiale, e adevarat. PSD, partid nerestructurat si care are inca solide mentalitati comuniste, doreste sa-si impuna candidatul. Chestiunea este insa alta, indiferent de cine va fi castigatorul: ce se va intampla la anul…? Mie mi se pare ca de la anul vor incepe masive disponibilizari de personal din sectorul de stat… Anul acesta nu e posibil intrucat e an electoral si nimeni nu te mai voteaza daca faci asa ceva. Dar de la anul e foarte posibil intrucat nu sunt nici bani, nici nu sunt atrase investitii straine, nici statul nu face investitii. O politica economica bazata in exclusivitate pe cresteri de taxe si impozite, favorizarea baronilor locali, lupta anticoruptie pentru recuperarea banilor, nu e nici fiabila si nici viabila. Lupta anticoruptie, care a fost servita pe toate posturile de televiziune, nu a tinut loc de crestere economica si nici de locuri de munca intrucat nu a reusit sa rezolve problemele structurale. Statul nostru nu numai ca nu a creat nu cadru foarte bun in care sa se dezvolte sectorul privat, caci asta inseamna „Laissez-nous faire„, dar a si ingreunat mai mult problema, a complicat-o si mai mult. Nici vorba ca ar fi actionat in interesul cetatenilor. Statul nostru nu a reusit nici direct, nici indirect, prin mixul de politici, desigur, sa creeze job-uri productive. A creat, in schimb, tot felul de insuficiente. Prin tot felul de reglementari. Traim vremuri in care se creeaza somaj de lunga durata, nu job-uri productive. Asta nu va da de gandit? De ce oare? De ce, daca statul intervine in economie, daca statul sufoca sectorul privat cu taxe si impozite sporite? Se dau in schimb, cu sutele, microbuze scolare, acolo unde posturile de soferi sunt blocate! Iti vine sa si razi, pentru ca e absurd, daca n-ar fi tragic.

Reclame

august 28, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 16 comentarii

Despre cat de „bine” e in Europa Unita. Spania

Romania Libera

Spania: Mii de protestatari cer demisia guvernului şi un nou parlament

Se arata ca:

„Un protest amplu are loc încă de la primele ore ale după-amiezii pe străzile din jurul clădirii legislativului spaniol, înconjurat practic, dincolo de extinsul cordon de securitate, de mii de manifestanţi care cer demisia actualului guvern conservator de la Madrid, precum şi începutul unui nou proces de formare a legislativului, transmite postul de ştiri Canal 24Horas, citat de Agerpres.

De la primele ore ale dimineţii, sute de agenţi ai forţelor de ordine au blocat accesul către Congresul Deputaţilor şi au efectuat identificări ale persoanelor care doreau să treacă prin zonă. Plaza Neptuno, în imediata apropiere a legislativului, s-a umplut apoi de manifestanţi în orele după-amiezii, convocaţi pentru a protesta împotriva actualei guvernări pe durata şedinţei de plen a parlamentului. Parlamentarii au intrat fără probleme în clădirea legislativului, iar şedinţa plenului se desfăşoară normal.

Cel puţin trei marşuri de protest faţă de măsurile de austeritate au avut loc simultan în după-amiaza zilei de marţi în capitala spaniolă, convocate fiind sub sloganul „Încercuieşte Congresul”. Protestatarii au pornit din trei locuri centrale ale Madridului şi doreau să se apropie de clădirea legislativului spaniol pentru a o încercui pe durata şedinţei în plen. Poliţia a înconjurat însă clădirea legislativului spaniol cu garduri de metal şi sute de agenţi ai forţelor de ordine, care au organizat filtre de securitate desfăşurate pe un perimetru de 500 de metri în jurul Congresului Deputaţilor.”

Au ajuns sa manance din gunoaie…

Evenimentul Zilei

Austeritatea din Spania naşte drame personale

Se arata ca:

Tot mai mulţi spanioli recurg la metode extreme de supravieţuire, precum căutarea în gunoaie

Rata şomajului în rândul tinerilor spanioli este de peste 50%, iar în rândul adulţilor a ajuns la 25%, iar fenomenul colectării alimentelor din pubele este atât de extins încât oraşul Girona a pus lacăte pe tomberoanele de la supermarketuri, ca măsură de precauţie pentru sănătatea publică.

Potrivit cotidianului „The New York Times”, un raport elaborat de organizaţia catolică de caritate Caritas a arătat că aceasta a hrănit aproape un milion de spanioli săraci în 2010, dublu faţă de 2007. Acest număr a crescut, din nou, în 2011, cu 65.000 de persoane.

Spania încearcă cu disperare să-şi atingă obiectivele bugetare, luând mai multe măsuri de austeritate – reduceri de personal, de salarii, pensii şi beneficii, chiar dacă economia continuă să se contracte. Guvernul a crescut recent TVA-ul cu trei puncte procentuale, până la 21%, la majoritatea bunurilor, şi două puncte procentuale la multe produse alimentare.

La piaţa de fructe şi legume en-gros, bărbaţi şi femei culeg pe ascuns fructele şi legumele care cad din camioane.

Raportul arată că 22% din gospodăriile spaniole trăiesc în sărăcie, iar 600.000 de oameni nu au avut în 2011 niciun fel de venit. Din cauza crizei, spaniolii merg în Franţa la culesul viei. Circa 14.500 de lucrători sezonieri spanioli culeg struguri, anul acesta, în Franţa. Fenomenul era obişnuit în epoca franchistă, până în 1975, când în Spania a început redresarea economică.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Eu nu am fost un eurosceptic. Si nici nu vreau sa fiu un eurosceptic. Dar in asemenea conditii cum ai putea sa fii? Este absolut inadmisibil ce se intampla! Romania nu e in Zona Euro, dar stau foarte serios si ma intreb foarte serios ce s-ar fi intamplat daca am fi fost. Parca in Romania e chiar mai bine decat in Spania… Sa ne gandim cum ar fi la noi daca gasitul de mancare in tomberoanele de gunoi ar capata trasaturile unui fenomen de masa, asa incat sa vedem tomberoanele cu lacatele puse, „ca masura de precautie pentru sanatatea publica”. Ceea ce se intampla in Spania e de necrezut si ii somez pe europarlamentarii nostri, indiferent de culoarea politica, sa ia o atitudine dura impotriva austeritatii! Ceea ce se intampla este impotriva intereselor poporului spaniol! Nu putem concepe o Uniune Europeana si o Zona Euro care sa fie impotriva intereselor popoarelor care alcatuiesc Uniunea Europeana si Zona Euro! Este absurd! Este imoral ca un popor intreg sa fie mintit cu cat de bine va fi in Uniunea Europeana si Zona Euro, ca odata intrat acolo sa ajunga sa manance din gunoaie! Este imoral si iresponsabil!

Uitati-va ce culme a absurdului: noi mergeam la ei sa culegem capsuni, acum merg ei in Franta sa culeaga struguri! Este o bataie de joc la adresa popoarelor europene!

In asemenea momente grele sunt alaturi, sunt solidar cu poporul spaniol frate!

Sper sa nu ajungem ca sa strigam, in Europa, toate popoarele, „Proletari din toate tarile, uniti-va!„.

septembrie 26, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Parerea mea…

… la:

CHESTIA ZILEI: Democraţie de curte

de Cristian Tudor Popescu

Iata ce se arata:

„1. Românii au votat. Referendumul a fost capsulat cu un cvorum de 50% plus unu din 18 milioane şi ceva. Curtea Constituţională votează. Are şi ea un „cvorum”, majoritatea simplă 5 la 4 este înlocuită cu majoritatea 6 la 3. Datorită sau din cauza cvorumului, referendumul a fost boicotat. CCR consideră boicotul legal şi democratic. Atunci, un boicot în cadrul CCR, judecători care refuză să voteze, ar fi legal şi democratic?

2. Este democratic ca votul a 9 români să înlocuiască votul a aproape 9 milioane de români? Dacă răspunsul este da, atunci nu era mai bine să nu mai fie întrebaţi degeaba oamenii şi să hotărască, în cazul suspendării preşedintelui de către Parlament, numai Curtea Constituţională dacă îl demite sau nu?”

La prima chestiune…

Intrebarea din final suna asa: „Atunci, un boicot în cadrul CCR, judecători care refuză să voteze, ar fi legal şi democratic?”.

Raspuns: Nu este legal. In ceea ce priveste CCR nu are sens sa vorbim daca e sau nu democratic.

Justificarea raspunsului

In primul rand ar trebui sa spun ca un cetatean roman nu este obligat prin lege sa se prezinte la vot, cum nu este obligat nici sa voteze. Deci, mai simplu spus, a merge sau nu la vot este lasat la latitudinea cetateanului: daca doreste sa mearga sa voteze, se duce sa voteze; daca nu, atunci poate foarte bine sa nu mearga la vot. Deci cetateanul nu are ca atributie cetateaneasca, conferita de lege, sa se prezinte la vot. Cuvantul atributie are, in limba romana, sensul de insarcinare, obligatie, sarcina, munca data cuiva spre indeplinire. Spre exemplu, se vorbeste de atributii profesionale, conferite de fisa postului, care sunt obligatii profesionale pentru angajat. In cazul in care nu le indeplineste, le indeplineste defectuos sau si le depaseste,  patronul poate sa-i aplice o sanctiune.

In cazul CCR e vorba de atributii!! Si nu orice fel de atributii, ci atributii conferite de Constitutie. Art.146 – Atributii, din Constitutie, al. i)., spune in felul urmator:

„vegheaza la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirma rezultatele acestuia” (subl. mea)

Deci vorbim de o atributie a CCR in cazul acesta! Care ar trebui sa se aplice pentru toti Judecatorii CCR pentru ca toti Judecatorii CCR sunt egali intre ei. Adica nu pot exista, din cei 9 Judecatori, unii care sa aiba in atributii sa confirme rezultatele referendumului prin vot si altii care sa nu aiba aceasta atributie si sa poata sa nu voteze. Cu alte cuvinte nu pot exista judecatori care sa aiba obligatia sa voteze in timp ce alti judecatori sa nu aiba aceasta obligatie (si, drept consecinta, daca vor atunci voteaza, daca nu vor, nu voteaza) pentru ca ar insemna ca nu mai exista egalitate intre Judecatorii Curtii in privinta atributiilor. Or, Seneca ce spunea? Seneca spunea:

Temeiul dreptatii e doar egalitatea.”

Deci daca Judecatorii Curtii nu ar fi egali intre ei in ceea ce priveste atributiile lor (in cazul pe care-l discutam: cu privire la confirmarea referendumului), CCR n-ar mai putea infaptui dreptatea. Iar lucrul acesta se aplica si in conditiile in care, sa zicem, Presedintele CCR ar fi primul intre egali. Chiar daca ar fi asa,  el este egal cu ceilalti membri ai Curtii in privinta acestei atributii.

La a doua chestiune

E o exprimare ambigua: „Este democratic ca votul a 9 români să înlocuiască votul a aproape 9 milioane de români?” (subl. mea). Votul cuiva nu poate inlocui votul altcuiva. Dar daca s-ar pune problema asa: „Este democratic ca cei 9,8 milioane români, care nu s-au prezentat la vot si nu au votat, să înlocuiască votul a aproape 9 milioane de români”?

Ca sa fixam ideile, sa presupunem ca avem 100 de oameni care voteaza ceva si voteaza toti cei 100. Fie rezultatul acestui vot in felul urmator:

  1. 45 voteaza pentru acel ceva;
  2. 25 voteaza contra;
  3. 30 se abtin de la vot.

Ce putem spune? Este foarte clar ca despre cei din prima si a doua categorie putem spune sigur urmatoarele: 45 de persoane vor acel ceva, motiv pentru care au votat pentru; 25 de persoane nu vor acel ceva, motiv pentru care au votat contra. De observat ca cei din prima si a doua categorie au votat! Ce am putea spune despre cei 30 care s-au abtinut? Doresc acestia, oare, acel ceva care a fost motivul votarii sau nu doresc acel ceva? Este limpede ca despre acestia nu poti sa spui un lucru, cel putin un lucru sigur. Deci nu poti trage nicio concluzie privitoare la acestia. Din aceasta cauza, aceste 30 de abtineri nu pot fi luate in considerare in ceea ce priveste rezultatul votarii. Pentru ca ar fi cu totul nedrept sa aduni cele 30 de abtineri cu cele 25 de voturi impotriva (adica sa aduni merele cu lalelele!) si sa tragi concluzia ca 55 sunt impotriva si 45 pentru si de aici sa reiasa ca rezultatul votarii ar fi impotriva acelui ceva. Cu alte cuvinte, abtinerea nu poate inlocui votul! Iar rezultatul votarii se face in baza numarului de voturi valabil exprimate, nu in baza numarului de abtineri!  Nu se poate spune, spre exemplu: „m-am abtinut, deci sunt impotriva”. Cuvantul abtine are sensul, in limba romana, de „A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate”. Cu alte cuvinte, cel care se abtine se tine departe de votare, de aceasta activitate. Deci rezultatul votarii nu se poate stabili in baza a cati s-au abtinut, a numarului de abtineri. Deci abtinerea de la vot a 9,8 milioane de romani nu are vreo relevanta asupra rezultatului votarii. Relevante sunt voturile, adica cei care au votat, mai precis numarul de voturi valabil exprimate – numai in baza acestora trebuie sa se stabileasca rezultatul votarii si doar acestea au relevanta in ceea ce priveste confirmarea rezultatului referendumului.

Din categoria „Iulia Motoc”…

Photo of Iulia Antoanella Motoc

Photo of Iulia Antoanella Motoc (Photo credit: Wikipedia)

Bine, bine mi se va replica, dar daca din cei 100, in conditiile in care toti voteaza, 1 (o persoana) voteaza impotriva si 99 de persoane se abtin? Deci Traian Basescu se reintoarce la Cotroceni! Atunci cum e Motanel? Pai… asta e din categoria „Iulia Motoc”, desigur… 😆

Daca votul a 9 romani inlocuieste votul a aproape 9 milioane de romani… Dar daca 9 romani merg la vot si 9 milioane nu merg, mai inlocuieste?

Problema nu e atat de simpla precum pare la prima vedere. Eu mai si glumesc, sper ca D-na Motoc sa aiba simtul umorului, dar iata ce spune domnia sa pe blogul personal:

Adam Michnik- Noi disidentii suntem priviti ca o sleahta de nebuni

Arata, printre altele, ca:

„Este prea devreme sa se poate scrie despre crizele democratice din Europa de Est dupa mai mult de douazeci de ani de la caderea formala a regimului totalitar care a purtat numele de comunism.” (subl. mea)

Depinde! Depinde daca avem unitatea formei si a continutului!! (Hegel). In caz contrar…

In caz contrar, daca aceasta cadere a comunismului a fost doar formala si nimic mai mult, rezulta cu necesitate ca, privitor la Romania, regimul Basescu continua pe fond, in continut, regimul comunist, ca e doar o alta forma a regimului comunist si doar „democratizarea indusa de Uniunea Europeana, dupa adoptarea criteriilor de la Copenhaga” il face sa nu semene, nu cu regimurile „autoritare similare unor state din America Latina”, sunt prea departe de noi si nici nu au cunoscut comunismul, ci cu regimul Ceausescu! Care e mult mai aproape de noi decat America Latina!! Atunci si asa zisa „disidenta” a lui Traian Basescu fata de rusi e una doar formala, ca pe vremea lui Ceausescu (deoarece Ceausescu tot un comunist inveterat era, cu toata „disidenta” lui). Mai ales ca Traian Basescu a fost el insusi un comunist, a crescut, a fost educat pe vremea comunismului, a trait bine pe vremea comunismului, din cate inteleg, a declarat, cand cu campania din 2004 daca nu ma insel, ca e comunist. Deci si condamnarea comunismului, pe care a facut-o, ar fi una doar formala. Deci, privit in continutul sau, Basescu n-ar face parte din sleahta de nebuni superbi si teribili a lui Adam Michnik, ci doar, desigur, formal. Si atunci daca problema demiterii lui Basescu e doar una politica, atunci Basescu nu trebuie sa se intoarca la Cotroceni!

Si atunci… se va intoarce sau nu Basescu la Cotroceni?

Îngerul
mereu îsi duce mîna la beregata
mereu îsi duce mîna la beregata.

Nichita Stanescu

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 16, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre comunism

Interesant ce citim in Aldinele Romaniei Libere:

Comunismul veşnic

de Alexandru Mihalcea

Printre altele iata ce zice:

„După cum explică Togliatti în 1926: „Fireşte, avem statutele Internaţionalei Comuniste care garantează câteva drepturi câtorva tovarăşi; dar există ceva ce nu figurează în statute, anume poziţia partidului rus în Internaţionala Comunistă, funcţia sa de comandă. Aceasta este deasupra statutelor.„”(subl. si trimiterea catre Wikipedia, ale mele)

Despre Jacques Rossi aflam lucruri interesante tot din Wikipedia – aici.

Iata ce spune, printre altele, Wikipedia despre Togliatti:

„The same has been said of Togliatti’s judgement of Stalin’s policies: after the communist leader’s death in 1953, he had stated that „Joseph Stalin is a titan of thought and action. His name is to be given to an entire century…”. Later on, in 1956, after the de-Stalinization process, he had declared that: „Stalin has disseminated false and exaggerated theses, and was victim of an almost desperate perspective of endless persecution”.[citation needed] In the following year, Togliatti repeatedly stated that he had been unaware of Stalin’s crimes. The „Italian road to Socialism” he propounded from that moment moved the Italian Communist Party to more democratic and independent positions, which would lead to events such as the PCI’s condemnation of the Soviet invasion of Czechoslovakia in a famous speech given by Enrico Berlinguer in Moscow.

Despite such contradictions, Togliatti is considered by some politicians as one among the creators of Republican Italy and of its Constitution.”

Si cu toate acestea nu trebuie uitat ca Partidul Comunist Italian era cel mai mare partid comunist dintr-un stat capitalist. Pe vremea lui Berlinguer la alegerile generale din 1976 castiga 34,4% din voturi!!! Iata ce spune despre PCI Wikipedia:

„In the mid 1960s the U.S. State Department estimated the party membership to be approximately 1,350,000 (4.2% of the working age population, the proportionally largest communist party in the capitalist world at the time, and the largest party at all in whole western Europe with the German SPD).[6]”

Interesant este ca Berlinguer, incet, incet, incepuse sa se distanteze de Moscova. In ’73 pe cand era intr-o vizita in Bulgaria are un accident de masina considerat un atentat la viata sa pus la cale de Moscova. El sustinea un compromis istoric intre comunisti si crestin-democrati, pentru ca sa asigure Italiei o perioada de stabilitate politica in conditii de criza economica severa si de manevre de lovitura de stat. Dar lucrul cel mai semnificativ mi se pare urmatorul: in ’77 discuta cu Santiago Carrillo si Georges Marchais, la Madrid, liniile fundamentale ale Eurocomunismului!!! Asta nu place Moscovei, nu, nu!! Iata ce zice Wikipedia:

„A few months later Berlinguer was again in Moscow, where he gave another speech which was poorly received by his hosts, and published by Pravda only in a censored version.”

Pai nu le placea rusilor ca erau cam out din Europa, nu mai vorbesc ca si Ceausescu le dadea cu flit! Iata ce scrie Wikipedia:

„Eurocommunism was in many ways only a staging ground for changes in the political structure of the European left. Some – principally the Italians – became social democrats, while others like the Dutch CPN moved into green politics and the French party during the 1980s reverted to a more pro-Soviet stance.

Eurocommunism became a force across Europe in 1977, when Enrico Berlinguer of the Italian Communist Party (PCI), Santiago Carrillo of the Communist Party of Spain (PCE) and Georges Marchais of the French Communist Party (PCF) met in Madrid and laid out the fundamental lines of the „new way”. The PCI in particular had been developing an independent line from Moscow for many years prior, which had already been exhibited in 1968, when the party refused to support the Soviet invasion of Prague. In 1975 the PCI and the PCE had made a declaration regarding the „march toward socialism” to be done in „peace and freedom”. In 1976 in Moscow, Berlinguer, in front of 5,000 Communist delegates, had spoken of a „pluralistic system” (translated by the interpreter as „multiform”), and described PCI’s intentions to build „a socialism that we believe necessary and possible only in Italy”. The compromesso storico („historic compromise”) with Democrazia Cristiana, stopped by Aldo Moro’s murder in 1978, was a consequence of this new policy.

The collapse of the Soviet Union and the end of the Cold War put practically all Leftist parties in Europe on the defensive, and made neoliberal reforms the order of the day, many Eurocommunist parties split, with the Right factions (such as Democratici di Sinistra or Iniciativa per Catalunya) adopting social democracy more whole-heartedly, while the Left strove to preserve some identifiably Communist positions (Partito della Rifondazione Comunista or PSUC viu/Communist Party of Spain).” (subl. mea. Si mie mi se pare ca blocul Estic (fost) comunist a fost un sprijin de ordin moral (si poate ca nu numai) foarte important pentru intreaga Stanga politica occidentala. Odata cu prabusirea comunismului si caderea Cortinei de Fier, aceasta stanga a ramas fara acest suport important. Nu este de mirare ca a intrat in deriva si nu prea a mai avut succes (au avut loc si foarte multe separatii, scindari), suferind esecuri sistematice cum s-a intamplat, spre ex, in Franta. Totusi, tendinta comunistilor vestici de a se detasa de PCUS si Moscova era clara inca mai demult. Eu stau si mai intreb daca o revigorare a stangii europene azi ar mai pune pe tapet ideea Eurocomunismului. Asta ar fi interesant de aflat!! :). Demn de atentie este si faptul ca parca se renunta la ideea de „dictatura a proletariatului”, termenul fiind inlocuit cu cel de eurocomunism…).

Iata ce ne spune Wikipedia si despre criticile aduse Eurocomunismului:

„Two main criticisms have been advanced against Eurocommunism. First, it is alleged by right-wing critics that Eurocommunists showed a lack of courage in definitively breaking off from the Soviet Union (the Italian Communist party, for example, took this step only in 1981, after the repression of Solidarność in Poland). This „timidity” has been explained as the fear of losing old members and supporters, many of whom admired the USSR, or with a realpolitik desire to keep the support of a strong and powerful country.

Other critics point out the difficulties the Eurocommunist parties had in developing a clear and recognisable strategy. They observe that Eurocommunists have always claimed to be different – not only from Soviet Communism but also from Social Democracy – while, in practice, they were always very similar to at least one of these two tendencies. Thus, critics argue that Eurocommunism does not have a well defined identity and cannot be regarded as a separate movement in its own right.

From a Trotskyist point of view, Ernest Mandel in From Stalinism to Eurocommunism: The Bitter Fruits of ‘Socialism in One Country’ views Eurocommunism as a subsequent development of the decision taken by the Soviet Union in 1924 to abandon the goal of world revolution and concentrate on social and economic development of the Soviet Union, the Socialism in One Country. Thus the Eurocommunists of the Italian and French Communist parties are considered to be nationalist movements, who together with the Soviet Union abandoned internationalism. This is analogous to the Social democratic parties of the Second International during the First World War, when they supported their national governments in prosecution of the war.

From an Anti-Revisionist point of view, Enver Hoxha in Eurocommunism is Anti-Communism views Eurocommunism as the result of Nikita Khrushchev’s policy of peaceful coexistence. Khrushchev was accused of being a revisionist who encouraged conciliation with the bourgeoisie rather than adequately calling for its overthrow. He also stated that the Soviet Union’s refusal to reject Palmiro Togliatti’s theory of polycentrism encouraged the various pro-Soviet Communist parties to moderate their views in order to join cabinets, which in turn forced them to abandon Marxism-Leninism as their leading ideology.

More generally, from the point of view of most revolutionary left-wing movements, Eurocommunism simply meant an abandonment of basic communist principles, such as the call for a proletarian revolution, which eventually led many Eurocommunists to abandon communism or even socialism altogether (by giving up their commitment to overthrow capitalism). Such critics felt strongly vindicated when several Eurocommunist parties scrapped their communist credentials following the fall of the Soviet Union.„(subl. mea).

august 20, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii