Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

De ce…?

Iata ca n-a trecut mult timp de la atentatele de la Paris si o noua serie de atentate teroriste lovesc cu putere Europa. Chiar in inima ei. Chiar la Bruxelles. Bilantul terorii este cutremurator: cel putin 31 de morti si peste 200 de raniti!! Am privit explicatiile care s-au dat in presa, dar nu m-au convins. Nimeni nu a raspuns la intrebarea: de ce?

As dori sa schitez aici un raspuns care ar putea explica intrucatva aceste atentate.

In primul rand ar trebui sa identificam cauzele migratiei masive spre Europa din Africa si Orientul Mijlociu. Pe de o parte e vorba de o explozie demografica ce s-a manifestat in Africa si in Siria. Insa reforme adecvate acestei noi situatii nu prea s-au luat, regimurile politice ramanand cam aceleasi si neputand sa rezolve situatia. Pe de alta parte Orientul Mijlociu, in ultima vreme mai ales Siria, e lovit de dese conflicte armate si aparitia teribilei organizatii teroriste ISIS. Razboiul civil din Siria a fost devastator. O multime imensa de oameni au ramas pe drumuri, foarte multi au murit…

In al doilea rand, cred ca trebuie sa spunem urmatorul lucru: nu toti musulmanii ce traiesc in Europa sunt teroristi. E clar ca e vorba de un network terorist compus din celule ce raspund unor ordine date de un Centru. E clar ca e vorba de o organizare a acestor celule teroriste, care implica sprijin financiar si logistic. Citesc despre faptul ca atentatele de la Paris si cele actuale de la Bruxelles sunt legate intre ele – v. aici –  deci sunt oameni care au legatura cu ambele evenimente. Legat de aceste considerente, trebuie sa concluzionam ca acesti teroristi fac rau celorlalti musulmani care traiesc pasnic si muncesc cinstit in Europa. Lucru ce face si mai de neinteles aceste atentate teroriste care par a friza pur si simplu nebunia.

De asemenea mai trebuie remarcat ca incepand din 2004, de la atentatul de la Madrid, Europa e supusa sistematic terorii promovate de jihadisti. Ciudat, pentru ca Europa a fost prea putin implicata in razboaiele din Irak si Siria, mai putin interventia in Libia. Cu toate acestea din 2004 tinta teroristilor a fost cu predilectie Europa. Evident, ne putem intreba ce au pazit serviciile de securitate din tarile membre UE, dar aceasta intrebare si-o pune toata lumea. Intrebarea e alta… Trebuie sa observam, de asemenea, ca tinta teroristilor au fost tari membre NATO, inclusiv Turcia, desi nu toate tarile NATO au manifestat implicare puternica, directa in razboaiele din Orientul Mijlociu si nu toate tarile membre NATO au fost de acord cu pozitia americana. Eu imi amintesc cum Franta, Germania  si Rusia s-au opus interventiei americane in Irak…

Trebuie sa aratam consecintele imediate si cele mai periculoase ale acestor atentate teroriste:

  1. cresterea extremismului si intolerantei in Europa,
  2. subminarea Spatiului Schengen
  3. slabirea increderii cetatenilor europeni in Uniunea Europeana

Eu cred ca este destul de straveziu faptul ca aceste atentate teroriste, facute sistematic din 2004 incoace pe teritoriul Uniunii Europene, vizeaza in mod clar subminarea acesteia. Te poti intreba: de ce? Pentru ca musulmanii care traiesc in Europa sunt cetateni europeni si se bucura de drepturile si libertatile date de calitatea de cetateni europeni. Ei muncesc aici, castiga mai bine decat in tarile lor de origine. Ei nu sunt persecutati din punct de vedere religios si nici rasial. Tocmai asta e problema: ca nu putem identifica o cauza cat de cat serioasa pentru aceste atentate teroriste. Iar teroristii nu exprima revendicari politice si nici nu se organizeaza politic pentru ca sa se poata purta cu ei un dialog normal si civilizat. Si de aici se vede ca, de fapt, vizata este Uniunea Europeana, cu setul ei de valori si toleranta de care da dovada.

Si atunci cui foloseste?

Am aratat ca musulmanilor care traiesc pasnic aici nu are cum sa foloseasca. Europenilor, nici atat.

Americii n-are cum sa foloseasca asa ceva, fiind si ea vizata de atentatele teroriste jihadiste.

Uitati-va in schimb nu atat la Rusia, cat la regimul D-lui. Putin. Un regim care promoveaza intoleranta, antisemitismul, un regim foarte aproape, daca nu identic cu cel sovietic. De observat reactia regimului Putin la Acordul de Asociere si Liber Schimb dintre o tara fosta republica sovietica si Uniunea Europeana. Spre exemplu dintre Republica Moldova si Uniunea Europeana. De observat schimbarile din Georgia si orientarea pro occidentala a Georgiei ce reactii furibunde din partea Rusiei a provocat. De asemenea indepartarea prin revolta populara a lui Viktor Ianukovici de la Putere in Ucraina, ce reactie de respingere si contraofensiva a provocat din partea Rusiei putiniene, Rusia ocupand ilegal Crimeea. Incordarea relatiilor dintre Rusia si UE e un lucru stiut de toata lumea. De asemenea ostilitatea Rusiei la adresa UE se vede clar. Rusia nu poate sa fie de acord cu Uniunea Europeana si cu existenta acesteia – un bloc economic, social, politic si militar foarte puternic care are alte valori, care sta pe alte principii decat cele promovate de regimul Putin! Uniunea Europeana este un pericol pentru Rusia – si s-a vazut in cazul recent al Ucrainei. De asemenea Acordurile de Asociere si Liber Schimb dintre republici foste sovietice, acum tari independente, si UE sunt percepute de Kremlin ca un pericol: mai exact spus un pericol direct pentru Vladimir Putin si regimul acestuia. Putin s-a opus si extinderii NATO, dar largirea Uniunii Europene a ajuns un pericol la fel de mare acum, mai ales ca majoritatea tarilor duin UE sunt si membre NATO.

Pentru SUA, UE e este un partener, nu o forta ostila. Impartasim aceleasi valori cu SUA.

Insa pentru regimului D-lui. Putin, UE este un pericol sau cel putin asa e perceput acum de catre Kremlin.

Si atunci se pune intrebarea: nu cumva serviciile secrete rusesti sunt amestecate si ele in acest val de atentate teroriste care loveste din 2004 preponderent Europa? Inclusiv retorica promovata de islamistii jihadisti, cu Occidentul decazut inclusiv moral aminteste de o retorica comunista.

Care e rolul Rusiei in toate acestea? Rusia, care are o extraordinara retea de culegere de informatii in Siria… Ce legatura exista intre ISIS, ofiteri ai serviciilor secrete ale lui Saddam Hussein, si serviciile secrete ale Federatiei Ruse?

UE fiind perceputa drept un bloc politic, economic si militar adversar Federatiei Ruse, aceasta va incerca s-o submineze, altminteri un razboi, date fiind aceste conditii, pare inevitabil. Ar fi al Treilea Razboi Mondial. Dar cum Federatia Rusa nu are forta sa invinga NATO si un razboi direct ar avea consecinte devastatoare asupra Rusiei, iar Dl. Putin nefiind sigur ca il va castiga si-si va putea pastra scaunul, acesta incearca o subminare cat mai eficienta a UE. Pe cat posibil din interior. Articolele in presa dintr-o importanta tara UE, articole ostile altei tari UE – astea-s o mica gustare la micul dejun. Coruptia ar fi o arma eficienta si se vede cum tari din Est, precum Ungaria lui Viktor Orban par a fi din nou atrase in orbita Rusiei. Regimul din Polonia e iarasi unul care numai la europenism nu te face sa te gandesti… De asemenea Germania, care a cautat si cauta sa nu-i supere pe rusi… Insa desi coruptia e o arma eficienta, totusi nu e atat de puternica. Si atunci de ce Rusia nu s-ar gandi la un razboi prin interpusi, la o subominare si mai puternica a UE din interior, apeland la serviciile ISIS si folosindu-se de niste tineri spalati pe creier, doritori sa moara pentru asa-zisa cauza „mareata” (cu ghilimelele de rigoare, fireste) a Islamului? Ca nebuni care sa puna mana pe o arma si sa impuste oameni nevinovati sau care chiar sa detoneze o bomba aflata asupra lui poti gasi. Cu atat mai mult daca spalarea pe creier se face eficient.

Prea se potrivesc consecintele actiunilor ISIS in Europa cu interesele fundamentale ale regimului D-lui. Putin…

Este imposibil sa nu sesizezi aceasta analogie si sa nu-ti pui intrebarea daca nu cumva exista vreo legatura intre si intre…

Deoarece efectele terorismului jihadist submineaza si mai bine Europa.

Dar americanii…?

Americanii nu au vizat decat un singur lucru: scoaterea de la Putere a dictatorilor. Aceasta a fost o constanta in politica americana atat in vremea lui George W. Bush cat si in mandatele lui Barack Obama. De fapt a fost o constanta in politica americana inca de la sfarsitul razboiului Rece, doar ca pe vremea aceea, la inceput, Rusia a achiesat la o astfel de politica. Cu alte cuvinte, politica externa americana a urmarit democratizarea in lumea islamica. Observati, in schimb, sprijinul pe care Rusia il ofera lui Bashar al-Assad. Inclusiv sprijinul Frantei, Germaniei si Rusiei acordat lui Saddam Hussein (Franta si Germania ca sa nu-i supere pe rusi, ca, de fapt, sprijinul a fost in primul rand al Rusiei!!). Antiteza este evidenta. SUA a tintit o politica de democratizare inclusiv in Arabia Saudita ca si in Yemen, virulent respinsa de fortele conservatoare islamiste. Insa, cum spuneam la inceput, reforme in aceasta lume a Orientului Mijlociu, cat si in Africa se impun. Nu degeaba spunea Presedintele Obama ca „Africa are nevoie de institutii puternice”.

Poate e de criticat felul in care SUA a incercat sa-si atinga dezideratele intr-o astfel de lume, eminamente nedemocratica si cu o cultura de asmenea tip, bazata pe sharia, total opusa valorilor Lumii Libere. Insa politica SUA a vizat democratizarea, societatea deschisa, liberalismul si a promovat in lume aceste lucruri. Inclusiv Primavara Araba e un fenomen ce trebuie privit mai ales sub aceasta prisma: ca o incercare de democratizare a Lumii Islamice, indiferent daca o consideram un esec sau nu. Intr-un fel n-a fost un esec: pentru ca afirmarea valorilor Lumii Libere nu poate fi considerata un esec. Lasand la o parte aspectele sociale ale politicilor Administratiei Obama, un om de stanga, fara indoiala, politica SUA asta a fost. Iar valorile promovate au fost cele pomenite mai sus. Da, Putin a avut dreptate la Summitul NATO de la Bucuresti: NATO este un democratizator, chiar daca lui nu-i vine sa creada sau poate ca nu-i convine lucrul acesta. Iar UE, ca si SUA, promoveaza aceleasi valori democratice, chiar daca exista si particularitati care deosebesc SUA de UE, ceea ce e normal pentru ca nu putem fi toti la fel. Dar valorile legate de Libertate, Democratie, Pluralism, Piata Libera sunt aceleasi.

Exista, fara indoiala, o comuniune de valori intre UE si SUA, fara de care NATO nu ar fi posibil. De asemenea proiectul pe care l-a propus Presedintele Obama, a extinderii Pietei Comune, astfel incat sa avem o piata comuna cu SUA printr-un mare Acord de Asociere si Liber Schimb arata o comuniune de valori.

Din aceste considerente, inclusiv daca luam in considerare traditia relatiilor dintre Europa Vestica – nucleu al UE –  si SUA, e greu de crezut ca SUA, care are un partener in UE, ar dori sa-l submineze. Pentru ca, in acest caz, si-ar submina propria pozitie. Mai mult, SUA a intarit capacitatile de aparare in Europa de Est.

Dar daca interesul Rusiei este de a arata ca nu e o putere minora, atunci, din considerentele mai sus amintite, e posibil sa inceapa, prin interpusi, un razboi asimetric cu Uniunea Europeana in scopul de a o diviza si, in final, de a o distruge.

Am aratat ca un bloc politic, economic si militar (prin Alianta Nord-Atlantica) precum Uniunea Europeana, cu valorile sale si principiile sale are efecte imediate asupra Rusiei si care nu convine Rusiei.

Acum sa ne gandim putin la populatia de religie musulmana din Uniunea Europeana. In primul rand, criza economica nu afecteaza doar o anumita populatie de o anumita religie: ne afecteaza pe toti. Si cei care nu sunt musulmani pot fi afectati de criza, ca si cei musulmani. Isi pot pierde locurile de munca in egala masura. De fapt, o criza economica afecteaza, ca vrei, ca nu vrei, intreaga societate. Si efectele sunt, desigur, negative. Nu exista discriminare din punctul asta de vedere.

De asemenea, si cred ca e foarte important, populatia de religie musulmana din Europa nu e discriminata. Se vede cu ochiul liber: sunt moschei destule in Europa si pot sa-si faca moschei fara probleme, in conditiile legii, desigur. Mai mult, in Franta, daca am inteles bine, statul a si incalcat legea subventionand constructia de moschei sau unele din cele existente. Deci ce vrei mai mult? Ai si ajutor din partea statului!!!! Daca e adevarat ca terorismul se coace in discutii salafiste de apartament, totusi moschei exista. De ce acesti oameni nu se duc la moschee, unde nu se predica salafismul si terorismul? De unde rezulta destul de limpede ca cei care practica terorismul sunt ghidati de anumite forte – nu neaparat cele legal islamiste, ca sa ma exprim astfel – in anumite scopuri. Inteleg sa recurgi la asemenea acte de violenta daca esti discriminat grav – ar avea o logica. Insa aici nu e cazul de asa ceva, de discriminare.

Am inteles ca dupa datele din Franta, s-ar afla 4000 de extremisti islamici in Europa, deci un procent infim din numarul total al populatiei de religie islamica traitoare in Europa.

Rezulta ca aceasta mica armata islamisto- salafisto- terorista primeste ordine precise de la un comandament central. Bineinteles, incearca sa castige si adepti. Iar din ordinele pe care ei le primesc transpare o strategie de distrugere a Uniunii Europene.

Uniunea Europeana e un partener inclusiv pentru tari musulmane.

Dar sa ne oprim putin asupra Primaverii Arabe, mai exact asupra Egiptului. Daca analizezi cu atentie ai putea avea surpriza sa constati ca au fost fenomene obiective: atat ce s-a petrecut in Egipt, dar si in Siria. Deci Primava Araba trebuia sa se produca in Egipt cu necesitate. Ganditi-va: o tara de peste 90 de milioane de locuitori, grupati in zone inguste pentru ca Egiptul are mult desert, si un PIB de doar $3,724 per capita (chiar mult mai mic la data producerii evenimentului, daca nu ma insel). O actiune de revolta din partea populatiei nu ma surprinde. O situatie similara si in Siria. Si asta in conditiile in care regimurile ramasesera aceleasi de vreo 40 de ani (zic bine, nu?) daca nu si mai mult. E limpede ca buna ziua ca trebuiau luate masuri de reforma si de liberalizare a vietii economice si sociale. Dictatura miltara, care restabileste ordinea, e doar o solutie de moment. Fara indoiala, putem asista si la alte evenimente, revolutii etc in, spre exemplu, Egipt, daca nu se iau masuri de reforma, cerute pe buna dreptate de catre populatie. Nici nu trebuia sa se implice UE sau SUA, Primavara Araba ar fi izbucnit cu ecou pana in indepartatul Yemen, desigur. Pentru ca nu se putea evita asa ceva. Mie incepe sa-mi fie limpede…

Nu poti sa spui ca valorile UE influenteaza Lumea Araba, ca de aia atentate facute de ei in Europa: ca le influentam atat de tare mediul lor de viata, pana la revolta. Bine, intr-un fel o influenteaza si lucrul asta e cat se poate de firesc. Dar in niciun caz nu o influenteaza atat de tare incat sa fie un pericol pentru tarile arabe musulmane, cultural si politic. De fapt, UE nici nu si-a propus asa ceva. Cu atat mai putin sa actioneze militar – exceptie facand interventia in Libia, unde vetoul in Consiliul de Securite al ONU a fost dat de Rusia si China – in aceste tari.

De unde ar rezulta ca organizatii precum ISIS, Al-Qaeda, nu au drept scop apararea Islamului in fata unei agresiuni a Europei. Ci au alte scopuri. Poate distrugerea Uniunii Europene, mai stii? De aceea important este sa aflam cine sta in spatele lor. Intr-un fel poti asemana acei 4000 de musulmani radicali din Europa cu minerii ce au navalit prin Bucuresti prin anii ’90. Adica o masa de manevra manipulata de forte politice ascunse, dirijata pentru atingerea unor scopuri ascunse. Si nu stiu cum se face ca aceste scopuri, de data aceasta „ascunse”, se pliaza pe scopurile „ascunse” ale Rusiei de destabilizare a UE.

Cu atat mai mult e ciudat acest terorism islamic in Europa, cu cat UE nu s-a opus primirii emigrantilor din Siria si alte zone de ocnflict din Orientul Mijlociu. E adevarat ca aceasta criza a migrantilor a pus si pune probleme serioase in Europa. Dar, pe de alta parte, arata deschiderea Uniunii Europene in a-i ajuta pe cei aflati in nevoi crude, chiar daca sunt musulmani. Europa nu s-a inchis in fata valului de migranti ci a incercat sa arate umanitate. Cu toate acestea, terorismul islamic loveste cu putere si maxima duritate din nou. Iar alegerea Bruxelles facuta nu mi se pare intamplatoare.

Ar trebui vazut cine se afla in spatele acestor organizatii precum ISIS, Al-Qaeda. Daca nu Rusia, atunci cine? In cazul in care vom asista la formarea unui compact totalitar in Asia din imediata noastra vecinatate, care sa includa si Rusia, trebuie sa fim pregatiti sa actionam. E posibil sa nu aiba legatura cu Rusia, dar de asemenea e posibil ca in imediata noastra vecinatate sa avem o crestere a unor ideologii totalitare care sa ne ameninte securitatea. Avem Rusia, avem Statul Islamic, situatii incurcate ramase in Irak si Afganistan, dar si in Nordul Africii. Iar in astfel de situatii se naste extremismul. Iar situatia din Orientul Mijlociu exporta terorism.

Reclame

martie 24, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Cine va achita nota de plata?

Se speculeaza mult zilele acestea in legatura cu chemarea lui Victor Ponta la DNA. De asemenea e de notat ca DNA a cerut Camerei Deputatilor aviz pentru urmarirea penala a lui Victor Ponta. Insa, din cate inteleg, ideea speculatiilor de care vorbeam este urmatoarea: e vorba, de fapt, de o manevra politica in care e antrenat Binomul SRI-DNA conjugata cu depunerea unei motiuni de cenzura din partea Opozitiei pentru a face ca actualul Guvern Ponta sa cada. Ion Cristoiu vorbeste chiar de o lovitura de forta! De citit si aici, si aici. Inutil, cred, sa mai spun ca Opozitia ii cere lui Ponta demisia. Altii atrag atentia asupra aparitiei unei crize politice. Presedintele Iohannis i-a cerut demisia intr-o declaratie ce va ramane celebra!

Si mie mi se pare ca e vorba de o manevra de a debarca Guvernul Ponta. Lucrul asta se vede usor. Nu se poate vedea foarte usor cine a cerut, de fapt, debarcarea acestui Guvern – daca nu cumva a fost cerut lucrul asta din exterior, eventual SUA, Administratia Obama, sau poate Bruxelles-ul…

Din modul in care au decurs lucrurile este exclus cetateanul. Pare ca parerea lui n-ar conta deloc. Guvernul Ponta ar putea fi schimbat printr-o schimbare a majoritatii parlamentare. Se vorbeste deja si de alegeri anticipate, si intr-adevar aceasta ar fi calea democratica, cu adevarat democratica, de schimbare a actualei guvernari.

Insa calapodul dupa care se desfasoara lucrurile pare a fi unul destul de vechi… Cam cum s-a intamplat cu Guvernul Boc: in 2009 au fost la guvernare PSD si PDL. Dupa alegerile prezidentiale, dupa o scurta perioada neclara, s-a format o majoritate fragila care a sustinut 2 ani Guvernul Boc, PDL ajungand astfel, nedemocratic, la guvernare. Dar nota de plata la alegerile din 2012 a platit-o PDL, nu PSD! Iar PDL a platit cu varf si indesat, ajungand practic in pragul desfintarii. Pana la urma, acest partid s-a topit in PNL, formand Noul PNL, adica PNL-ul actual, care difera de acela vechi, de pe vremea USL, tocmai pentru ca a inglobat si PDL-ul.

O evetuala cadere a Guvernului Ponta, printr-o  motiune de cenzura, care ar prefigura alegerile anticipate, sau printr-o schimbare de majoritate – deci daca actualul Guvern, actuala Coalitie de la guvernare nu si-ar duce mandatul pana la capat, adica pana la viitoarele alegeri parlamentare din 2016 – ar putea face sa se repete scenariul de mai sus, cel cu Guvernul Boc… PSD poate iesi de la guvernare, facand, desigur, loc PNL-ului care ar prelua in acest caz guvernarea. Suntem in 2015. PSD e la guvernare din 2012, sa retinem! Mai e un an si ceva pana la alergerile de la anul. Daca PSD iese acum de la guvernare, nu v-a mai plati nota de plata ceruta de alegeri. In schimb, pe ultima suta de metri, o va plati PNL!!

Lucrul asta n-ar fi chiar atat de rau, cel putin nu pare rau… Asa pare la prima vedere. Insa daca e sa ne gandim la performantele anterioare ale unor formatiuni politice similare cu PNL-ul zilelor noastre, vom vedea ca varianta asta, ca PNL sa plateasca pe final de mandat toata nota de plata pentru intreg mandatul de 4 ani, e un lucru foarte rau pentru PNL. Despre PDL am zis mai sus ce s-a intamplat. PNTCD a disparut din marea politica, fiind o formatiune, practic, inexistenta pe scena politica romaneasca in ciuda unor eforturi disperate de a resuscita acest partid. Discursul D-soarei. Gorghiu despre ce oameni tineri, buni si frumosi are in partid, gata cu totii sa preia guvernarea imi amintea de cei „15.000 de specialisti” ai lui Ion Diaconescu 🙂 .

Pe de alta parte, ar trebui sa ne intrebam ce va urma daca va fi schimbata guvernarea. Din cate vad, PNL doreste sa vina la guvernare, sau, cel putin, asa declara. Mie mi se pare ca va fi, cu PNL la guvernare, un Guvern Boc reloaded. Catalin Predoiu ar urma sa fie premier, PNL este in PPE, ca si atunci PDL. Practic, ar veni aceeasi oameni la guvernare si nu ar fi imposibil sa-l vedem chiar pe Boc intr-o functie de vicepremier sau chiar ministru. Or, acest lucru ma ingrijoreaza – mai ales pentru ca PNL, in PPE fiind, merge pe aceeasi linie cu PDL – si anume ca se va repeta o guvernare care a fost o data respinsa de popor!! Ce facem? O respingem si a doua oara, si, eventual, a treia oara? De cate ori trebuie s-o respingem?

O alta problema ar fi cine a determinat toata actiunea. A fost determinata din exterior? Cu alte cuvinte, se vrea din exterior schimbarea Guvernarii Ponta cu una a PNL-ului? E vorba de Departamentul de Stat al SUA? Dar cat e, cu adevarat, de pregatit PNL sa vina la guvernare? Raspunsul la aceasta intrebare nu e deloc clar. Asa cum nu a fost deloc clar nici in cazul PNTCD si nici in cazul PDL.

Legat de PSD, o parere interesanta are Dl. Cristian Preda:

„PSD e un partid corupt până în măduva oaselor, dacă nu se găsește măcar un membru – unul singur! – care să iasă din logica susținerii oarbe pentru premierul Victor Ponta, urmărit penal de DNA, și să ceară altceva decât solidaritate tribală în jurul șefului. Toate partidele din România suferă de boala unanimității, tolerând cu greu orice formă de diversitate. Dar PSD nu are egal, când vine vorba de spriijinul pentru șeful corupt. Mă înșel eu?”

Nu, nu se insala! Desi gasim fenomenul si la alte partide… Dar tocmai lucrul asta reprezinta o scadere de valoare pentru PSD, din pacate… Insa, de asemenea, ar trebui spus ca aceasta scadere valorica nu atinge prea mult PSD, pentru ca electoratul acestuia nu e prea sensibil la astfel de subtilitati. Si din astia sunt multi in Romania.  Insa problema principala este daca trebuie fortata acum schimbarea Guvernului Ponta – caz in care PSD va trece in Opozitie si i-ar fi mult mai usor – sau schimbarea sa se faca la termen, sa rezulte din alegerile legislative de la anul… Pe de alta parte, ar mai fi o problema… Nu stim daca schimbarea e ceruta sau nu din exterior. Ar trebui sa stim si ar trebui sa decidem de unde, pana la urma, e condusa Romania… Nu credeti?

iunie 6, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Despre problemele zilelor noastre…

Gandul

Scandalul spionajului. Şeful biroului CIA din Berlin A FOST EXPULZAT

Se arata ca:

Berlinul îl expulzează pe şeful serviciilor secrete americane din Germania, a anunţat joi un deputat, transmite AFP.

„Reprezentantului serviciilor secrete americane de la Ambasada Statelor Unite ale Americii i s-a cerut să părăsească Germania”, a declarat Steffen Seibert, un purtător de cuvânt al Guvernului german, citat într-un comunicat.

Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.”

Agentul dublu care reaprinde scandalul NSA între Germania şi SUA. Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.

Acest agent dublu ar fi avut misiunea de a strânge documente despre o comisie de anchetă parlamentară germană înfiinţată după dezvăluirile de presupus spionaj desfăşurat de agenţia de informaţii americane NSA.

La rândul său, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a avertizat că, dacă aceste informaţii sunt exacte, cazul trebuie clarificat rapid, precizând că a cerut Washingtonului să elucideze acest dosar „cât mai repede posibil”.

Ministrul german de Interne, Thomas de Maizière, le-a cerut Statelor Unite să răspundă „rapid şi clar” acestor informaţii, potrivit unor extrase dintr-un interviu ce va apărea luni în cotidianul Bild.

Angela Merkel a început duminică o vizită de trei zile în China, cea de-a şaptea de la preluarea funcţiei în 2005. Ea este însoţită de o delegaţie formată din lideri economici, între care oficiali ai Siemens, Volkswagen, Airbus, Lufthansa şi Deutsche Bank.

China reprezintă pentru Germania a doua piaţă de export (în afara Uniunii Europene), după Statele Unite.”

Iata ce titreaza si Evenimentul Zilei:

Germania l-a expulzat pe șeful biroului CIA de la ambasada americană la Berlin

Se arata ca:

Guvernul german a anunțat astăzi că i-a cerut șefului biroului CIA de la ambasada americană din Berlin să părăsească țara, la o săptămână după arestarea unui agent al serviciilor germane de informații BND suspectat de spionaj în favoarea SUA.

„Reprezentantul serviciilor americane de informații de la ambasada Statelor Unite ale Americii a fost somat să părăsească Germania” a declarat Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al guvernului german.

La rândul său, președintele comisiei parlamentare de control al activității serviciului german de informații a declarat că s-a recurs la această măsură după ce americanii au spionat politicieni germani și după refuzul Washingtonului de a coopera în scandalul de spionaj și de a oferi răspunsuri adecvate.

Decizia de expulzare vine la o săptămână după arestarea unui agent BND suspectat că spiona în favoarea americanilor, scandal care i-a înfuriat și mai mult pe oficialii germani.

Anul trecut, un fost angajat al serviciilor americane de informații, Edward Snowden, a dezvăluit lumii întregi amplul program de spionaj electronic global practicat de NSA, Germania fiind principala victimă în Europa.

Ieri, presa germană a dezvăluit că un al doilea suspect de spionaj în favoarea Americii, de data aceasta un militar, este luat în vizor de autoritățile germane.

„Din punctul meu de vedere, spionarea aliaţilor este o risipă de energie. Avem atâtea probleme, ar trebui să ne concentrăm asupra lucrurilor importante”, a îndemnat cancelarul german Angela Merkel, în răspuns la o întrebare ce i-a fost adresată astăzi în cursul unei conferinţe de presă cu premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă.

În opinia sa, priorităţile ar trebui să fie găsirea unui răspuns la provocările din Siria şi combaterea terorismului, în paralel cu întărirea încrederii între aliaţi.”

The New York Times

Germany Expels Top U.S. Intelligence Officer

Se arata ca:

„BERLIN — Germany announced Thursday that it had ordered the senior American intelligence official in the country expelled, retaliating for apparent American recruitment of spies here.

“The representative of the U.S. intelligence services at the United States Embassy has been asked to leave Germany,” a government spokesman, Steffen Seibert, said in a statement.

“The request occurred against the backdrop of the ongoing investigation by federal prosecutors as well as the questions that were posed months ago about the activities of U.S. intelligence agencies in Germany,” he said. “The government takes the matter very seriously.”

Mr. Seibert said Germany continued to seek “close and trusting” cooperation with its Western partners, “especially the United States.”

Clemens Binninger, a member of Chancellor Angela Merkel’s party, said the move was “a political reaction of the government to the lack of willingness of U.S. authorities to help clear up any questions arising in the past year” in connection with American surveillance of Germany and its leaders.

German officials have been frustrated in their efforts to receive clarification from Washington over allegations of spying that began last year when it was revealed that the National Security Agency had been monitoring the chancellor’s cellphone. Although President Obama has offered assurances that it will no longer happen, revelations last week that a member of the German secret services had been spying for the United States sparked a fresh round of outrage.

On Wednesday, the police searched the Berlin office and apartment of a man suspected of being a spy, federal prosecutors said. They declined to give further information, but the German news media reported that the suspect worked for the Defense Ministry. A ministry spokesman confirmed that it was involved in an investigation.” (subl. mea)

A fi proamerican nu mai inseamna sa fii si progerman…? De observat ca purtatorul de cuvant al Guvernului german a declarat ca Germania va cauta o „cooperare stransa si de incredere” cu partenerii sai occidentali, „in special cu Statele Unite”. O fisura in cadrul NATO ar fi un lucru cu adevarat grav…

Pe de alta parte, Hillary Clinton a dat un interviu ziarului german Bild am Sonntag. Iata ce ne spune Gandul:

Hillary Clinton: Putin „poate să fie periculos”

Se arata ca:

Fostul secretar de Stat Hillary Clinton a apreciat că preşedintele Vladimir Putin „poate să fie periculos” şi că politica acestuia în Ucraina ar fi necesar să primească un răspuns unit din partea statelor occidentale, într-un interviu pentru ziarul duminical german Bild am Sonntag, relatează AFP.

La întrebarea în ce măsură ar putea Putin să fie periculos, în contextul anexării Crimeei de către Rusia şi conflictului dintre separatiştii proruşi şi autorităţile de la Kiev în estul Ucrainei, Clinton a răspuns, în acest interviu publicat în limba germană, „cred că poate să fie periculos”.

„Occidentul este necesar să răspundă printr-o reacţie comună la ultima agresiune a acestuia în Ucraina”, a declarat ea în acest interviu publicat în ziua lansării cărţii sale „Hard Choices” la Belin.

În opinia sa, „un om ca Putin merge întotdeauna până la limită. El încearcă întotdeauna să testeze rezistenţa celorlalţi”, după care îşi readaptează tactica.

Întrebată, în cursul prezentării cărţii sale, ce fel de interlocutor este Vladimir Putin, ea a răspuns „este un client dificil, cu pielea mai dagrabă groasă”.

De asemenea, Clinton a aprobat gluma unui jurnalist care a spus despre Putin că seamănă cu un „cowboy rus”. „Da, exact, cu sau fără tricou”, a spus ea, râzând zgomotos.

Vladimir Putin a declarat ironic despre fostul secretar de Stat american Hillary Clinton, la începutul lui iunie, că este o femeie „slabă”. „E mai bine să nu te cerţi cu femeile”, a spus el într-un interviu pentru posturile franceze TF1 şi Europe1.”

In alta ordine de idei, am citit in The New York Times un editorial foarte interesant despre Franta, o perceptie americana a acestei tari:

France Decapitated

Se arata ca:

„LONDON — The Tour de France bicycle race kicked off in England this year, in Yorkshire to be precise, and ended its third stage on the Mall outside Buckingham Palace. Next pigs will fly.

In fact they’ve already flown, given that this quintessentially French event has started in Britain once before, but still it must be asked if anything is sacred anymore. Perhaps the horse racing at Ascot will soon move to Toulouse.

I was in Paris last week. It was beautiful. Tourists lolled on the bridges enjoying picnics of cheese, baguettes and bad red wine. They were happy. The weather was perfect. The French were grumpy, of course. I did not notice any grumbling about the weird displacement of the Tour across the Channel, but encountered complaints over just about everything else.

A former conservative president, Nicolas Sarkozy, had been hauled into police custody for 15 hours for questioning over alleged corruption. The current Socialist president, François Hollande, had plumbed new depths of unpopularity. The presidency of the Fifth Republic, once the apex of ceremonial glory and near-monarchical power, had all the luster of a damp rag.

That the French are unhappy has become a commonplace. A nation that loves ideas is living in an ideological void. If that void is filled by anyone it is the rightist leader Marine Le Pen with her cleverly dosed venom about Europe, immigrants, crime, globalization and the other supposed culprits behind French national decline.

Unemployment in France is at about double the German level. Growth is at zero. Investment is at new lows. If the European economy is stirring, the French has shown an exceptional capacity to resist signs of life.

Manuel Valls, the centrist prime minister hated by many in his own Socialist Party, is trying to cut public-sector spending, loosen labor-market laws, slash payroll taxes, and generally spur job creation and growth by liberalizing a state-heavy economy. Many have tried before him. Many have failed. Such reform in France is a Sisyphean task.

France is a modern country as well as a beautiful one. Its attributes, from its health system to its rail system (when not on strike), are well known. But the French dislike modernity. They mistrust modernity. That is the nub of the problem. They dislike and mistrust it for two reasons. Modernity has redefined space and relegated the state. This is intolerable.

The redefinition of space has involved the technology-driven elimination of distance. As Michel Serres, a prominent French philosopher, put it in a lecture last year at the Sorbonne on the digital world, “Boeing shortens distances; new technologies annul them.”

This is troubling in France because nowhere else is the particularity of place and the singularity of a person’s attachment to it more important. That bond is expressed in the word “terroir,” at once the land, its special characteristics, the nature of its soil, its climate, and the unique human relationship to it. A great Burgundy and an indifferent one may come from properties a hundred yards apart. The soil is not the same, nor the slope of the land. Distance matters. Yet modernity has contempt for it. It even places the Tour de France in England. As Serres put it, “We live in a new space.”

Humanity has also changed its relationship to the state. The French place deep faith in the state. It is the righter of wrongs, the mediator of human affairs, the source of social justice, the object of duty, and the repository of power. The very word deregulation is odious to the French.

But technology has shifted power from the state to stateless individuals living in a borderless cyberworld. An e-mail address is now more important and more relevant to the conduct of existence than a physical address. A revolution in communication is underway, not seen since the invention of the printing press, but it is not a French revolution. It is in fact an anti-French revolution. It challenges fundamental French values, the French sense of self, and the French attachment to the state.

Valls, the prime minister, appears to be confronting French labor unions in his efforts at reform. What he is really facing is a fundamental objection to modernity.”

Serres, in his lecture, tells the story of Saint Denis, the Christian martyr decapitated around 250 A.D. Denis is said to have picked up his head and walked several kilometers preaching a sermon. Serres objected as a child, when his mother told him the story, that Denis could not possibly have found his head without his eyes. She rebuked him for failing to understand miracles.

Today, Serres says, everyone’s head is on the table in the form of their computers. “You have been decapitated!” he tells his French audience.

That is often how the French feel. I fear there is not much to be done about it, short of miracles.” (subl. mea)

Dar daca Germania, date fiind aceste circumstante, doreste sa se impuna ca o Mare Putere in Europa si, eventual, sa conduca Europa impreuna cu Rusia? Daca in Franta situatia e asa cum e, adica una proasta si, observati, nu e vorba numai de latura economica, nu apare oare un dezechilibru in Uniunea Europeana in favoarea Germaniei? De asemenea nu am auzit de un spion rus expulzat din Germania (si nu exista spioni rusi in Germania? 🙂 Sa fim seriosi!) ci de seful Biroului CIA de la Ambasada Americana din Berlin!! Nu e oare ciudat ca americanii s-au expus in felul acesta, ca s-a ajuns la scandaluri zgomotoase de spionaj, la expulzarea unui oficial american…? Rusia spioneaza in liniste… Sau cum…?

Update

Casa Albă „nu comentează”, după ce Germania l-a expulzat pe şeful spionilor americani de la Berlin

Se arata ca:

„Casa Albă a refuzat să comenteze expulzarea, joi, de către Guvernul german, a şefului serviciilor de informaţii americane în Germania, la Washington instalându-se o tăcere generală cu privire la acest scandal de spionaj, considerat „exploziv”, între cei doi aliaţi, relatează AFP.

„Am văzut aceste informaţii şi nu avem niciun comentariu de făcut pe tema unui pretins scandal în (domeniul) informaţiilor”, a declarat Caitlin Hayden, o purtătoare de cuvânt a Consiliului pentru Securitate Naţională al lui Barack Obama.

„Totodată, relaţia noastră cu Germania în domeniul securităţii şi informaţiilor este foarte importantă şi ea permite asigurarea securităţii germanilor şi americanilor”, a adăugat Hayden. „Cooperarea este esenţial să continue în toate domeniile, iar noi ne vom afla în continuare în contact cu Guvernul german, prin canale adecvate”, a continuat ea.

Un purtător de cuvânt al Guvernului german a justificat joi expulzarea prin „lipsa de cooperare” a Washingtonului în cazurile unor presupuşi agenţi americani descoperiţi în Germania în ultimele zile.

Acuzaţiile au sporit tensiunile dintre cele două ţări, deja puternice, din cauza supravegherii de către Agenţia Naţională pentru Securitate (NSA) a telefonului mobil al cancelarului Angela Merkel, dezvăluită în urma unor scurgeri de informaţii în presă, dar oprită în acest moment.

Însă germanii se plângeau de o relativă indiferenţă a americanilor în acest dosar, cel puţin în mod public.

O delegaţie alcătuită din parlamentari germani a efectuat săptămâna aceasta o vizită la Washington, în cadrul unor reuniuni pe tema Securităţii Naţionale în Congres şi cu Executivul.

„Noi considerăm că interlocutorii noştri sunt puţin conştienţi de această problemă”, a deplâns Norbert Roettgen, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Bundestagului.

În fapt, puţini parlamentari de pe culoarele Capitoliului păreau îngrijoraţi de agitaţia germanilor. Dosare de politică internă – imigraţia, autostrăzile, între altele – sunt de ordinea zilei. Actualitatea americană rămâne dominată de problema valului de copii care trec clandestin frontiera cu Mexicul.

„Înţeleg că această poveste, pe lângă ceea ce s-a întâmplat înainte cu telefonul mobil al cancelarului Merkel, ridică numeroase întrebări, dar, în afară de acest lucru, nu am ce să prea comentez”, a declarat miercuri senatorul Bob Corker, republicanul cu cea mai înaltă poziţie în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe.

„Nu eram la curent, eram în Afganistan”, declara marţi colegul său Lindsey Graham, după deschiderea unei anchete asupra celui de-al doilea presupus spion în contul Statelor Unite.

Unii experţi subliniază că această criză pare să nu poată fi soluţionată fără implicarea personală a lui Barack Obama. „Cred că va face acest lucru”, apreciază Jack Janes de la centrul de reflecţie American Institute of Contemporary German Studies.

„Departamentului de Stat sau parlamentarilor de pe cele două maluri ale Atlanticului le revine sarcina să liniştească tensiunile, însă Congresul nu doreşte să se implice”, a declarat el pentru AFP, preconizând că „toată această poveste va continua pentru o perioadă”.”

„Cu o mana legata la spate”…

Iata ce am citit pe saitul Radio Europa Libera:

Administrația Obama confruntată cu reproșuri în Congresul american

Se arata ca:
Victoria Nuland: „Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”.

Mai mulți legislatori influenți din Comisia de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, atit democrați cit si republicani, și-au manifestat îngrijorarea față de lipsa de acțiune a Statelor Unite în relație cu criza ucraineană și atitudinea Rusiei. Victoria Nuland, adjuncta secretarului de stat John Kerry pe probleme europene, a trebuit sa dea socoteala in fata Comisiei în legătură cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, Robert Menendez, un democrat din New Jersey, și membrul Comisiei, Bob Corker, republican din Tennessee au întrebat la audierile de miercuri pe tema situației din Ucraina de ce administrația Obama nu merge mai departe cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Secretarul Asistent pentru Probleme Europene și Eurasiatice Victoria Nuland a spus că sancțiunile sunt mai eficiente când la ele participă aliații europeni și că administrația Obama pregătește noi sancțiuni.

Ea a mai spus că liderii europeni se vor întâlni la 16 iulie și că după acea dată s-ar putea anunța noi măsuri.

Menendez a sugerat că membrii Congresului ar putea trece la acțiune singuri, spunând că administrația pare să lupte cu Rusia cu o mână legată la spate, dacă nu cu amândouă. „Nu pricep, iar numărul celor care în Congres sunt dispuși să aștepte este în scădere”, a spus senatorul.

Republicanii din Senat introduseseră deja un proiect de lege cu noi sancțiuni împotriva Moscovei, mai dure decât cele luate de Casa Albă, dar nemulțumirea unui șef democrat de comisiei senatorială față de politica externă a propriului președinte este ceva mai rar.

Atât Corker cât și Menendez au părut vizibil exasperați pe tot parcursul audierii de miercuri. La un moment-dat, când Victoria Nuland a început să vorbească despre ce s-ar fi întâmplat dacă administrația Obama nu sancționa Rusia deloc, Corker a întrerupt-o spunând: „Nu vrea să ascult asta”.

Ca urmare Nuland a spus că administrația Obama este în contact cu europenii în privința calendarului unor eventuale noi sancțiuni, și a insistat că este preferabil ca Statele Unite să coopereze cu UE.

Nuland a mai spus că sancțiunile deja adoptate sunt eficiente, că datorită lor au fost posibile alegerile prezidențiale ucrainene din mai și retragerea a zeci de mii de militari ruși de la granița cu Ucraina.

„Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”, a spus Nuland.

Corker a făcut o lungă pauză și a spus: „Mi-e rușine. Mi-aș dori ca administrația să nu mai facă declarații publice prin dumneavoastră și prin alții când e așa de limpede că nu o să ia nici un fel de măsuri”.

Ca răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia și la sprijinul Moscovei pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei, administrația Obama a adoptat sancțiuni individuale împotriva unor cetățeni și firme, însă nu împotriva unor întregi sectoare economice rusești.

Dar Victoria Nuland a declarat miercuri că administrația Obama va introduce asemenea sancțiuni mult mai dure dacă Rusia nu-și schimbă „decisiv” politica din Ucraina.” (subl. mea)

Si atunci intrebarea care se impune in mod necesar este: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? 😡

Pe de alta parte iata un alt articol interesant tot de pe saitul Radio Europa Libera:

„Cu Putin în inimă”

Se arata ca:

În Spania, politica Kremlinului este susținută de radicali – atât de cei de dreaptă, cât și de cei de stânga – un articol de Victor Cerețki.

În Spania, la fel ca și în alte țări din Europa de Vest, există oameni care se consideră prieteni sinceri ai Rusiei și susțin politica lui Vladimir Putin. Poziția lor este determinată de diverși factori, inclusiv de unii care țin de situația internă din Spania.

Cândva, în perioada Uniunii Sovietice, lucrurile în privința „prietenilor” Moscovei din Spania erau clare. Era vorba despre membrii Partidului comunist și simpatizanții acestuia. Iar atunci când partidul comunist spaniol a renunțat în anii ’70 la linia generală a mișcării comuniste trasate de Moscova, s-a găsit o alternativă. În locul tovarășilor care au pășit pe calea așa-numitului „eurocomunism”, adică a celor care au recunoscut valorile democrației, pe lista prietenilor a apărut o nouă organizație, numită Partidul comunist al popoarelor Spaniei. Întreținută pe banii Moscovei, aceasta juca rolul de principal prieten al URSS și propagandist al „modului sovietic de viață”.

Despre acele timpuri își amintește veteranul mișcării comuniste, Jose Luis Vargas: „Primeam un ajutor foarte mare din partea Uniunii Sovietice. Dar ajutorul niciodată nu este dezinteresat. Cei care ajută au și tendința de a comanda. Este în natura firii umane”…

În paralel, și tot pe banii Moscovei, în toate regiunile mari ale Spaniei începând cu sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’90 au existat comunități de prietenie cu Uniunea Sovietică. Acolo spaniolii puteau privi filme sovietice, puteau împrumuta cărți de la bibliotecă, învăța limba rusă și, iar la recomandarea comunităților chiar puteau primi posibilitatea de a merge în URSS la studii. După colapsul Uniunii Sovietice tot acest sistem de asistență acordată și partidului, și comunităților de prietenie s-a destrămat de la sine.

Însă, cât nu ar fi de paradoxal, cu timpul numărul „prietenilor Rusiei” în Spania nu numai că nu s-a micșorat, ci chiar a crescut – din contul noilor grupuri de populație, spune istoricul și politologul de la Madrid, Sesar Vidal Mansanarez, într-o discuție cu corespondentul postului de radio Svoboda. Acest lucru s-a produs, în opinia sa, fără vreo investiție financiară din partea Moscovei. Fenomenul, în opinia cercetătorului, are câteva explicații.

Cea mai simplu de explicat este poziția pro-rusească a veteranilor „prieteniei” – a comuniștilor și altor persoane, de cele mai multe ori cu viziuni de stânga, legate într-un fel de Rusia. Mulți și-au păstrat sentimentele de pe vremuri și nu vor să renunțe la acestea, chiar dacă deja de mult timp nu mai primesc niciun fel de subsidii pentru asta.

La Madrid, de exemplu, există asociația „Troika”. Fondatorul ei, actorul de teatru și regizorul Jose Luis Ceca, a învățat cândva în Uniunea Sovietică: „Troika este o asociație culturală, artistică, teatrală. Scopul nostru este ca cele două popoare – rus și spaniol – să se cunoască reciproc. Este o asociație de prietenie cu Rusia. Noi facem poduri între popoare, punem accent pe cunoașterea de către spanioli a culturii, a vieții din Rusia. Invităm aici oameni de cultură, actori ruși. Este un fel de forum de prietenie între popoare”.

Dar, așa cum a remarcat de curând un spaniol plin de sarcasm, cu Rusia nu ai cum să prietenești așa, pur și simplu. Trebuie neapărat să prietenești „împotriva cuiva”. Acum, de exemplu, împotriva Ucrainei. Poate că anume din acest motiv asociația „Troika” a și organizat la sfârșitul lunii iunie la Madrid o expoziție fotografică despre evenimentele din această țară – o expoziție, bineînțeles, de orientare pro-rusească.

Jose Luis Ceca spune: „Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă în

„Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o tragedie…”

Ucraina este o tragedie. Expoziția povestește cum în această țară a apărut valul de fascism. Este vorba anume despre fascism, favorizat de autoritățile Ucrainei. Expoziția este un apel de a opri fascismul, orice mișcare ultranaționalistă”.

Trebuie remarcat că organizații de prieteni ai Rusiei asemenea „Troikăi” în Spania nu sunt foarte multe. Dar cu totul pe neașteptate și relativ recent această tabără a fost completată de adepții stângii radicale din Spania. La alegerile locale de diferite nivele aceștia iau nu foarte multe voturi de la alegători, dar în schimb sunt foarte activi în stradă, provocând periodic dezordini cu incendierea containerelor de gunoi și spargerea vitrinelor.

În trecutul nu foarte îndepărtat stânga radicală era destul de ostilă Rusiei, considerând renunțarea la comunism și „prietenia acesteia cu capitalismul” drept o trădare a moștenirii sovietice. Dar acum, se pare, totul s-a schimbat. Înarmați cu tricolorul rusesc și portrete ale lui Putin, aceștia se adună în fața ambasadei Ucrainei pentru a protesta împotriva „huntei rușinoase”. La sediul său din centrul Madridului, numit „Potiomkin” – în cinstea cunoscutului crucişător, stângiștii organizează de exemplu mitinguri de susținere a populației de limbă rusă din sud-estul Ucrainei.

Interesul „stângiștilor” pentru Rusia este explicat de politologii spanioli în particular prin încercarea de a găsi o alternativă sistemului existent în prezent în Spania. Atitudinea lor față de democrația occidentală este extrem de negativă – ei nu acceptă de exemplu parlamentarismul, economia de piață, Uniunea Europeană, globalizarea și așa mai departe. Iar Rusia este acum percepută ca un inamic a civilizației occidentale, de aici vine și simpatia.

Un interes cu mult mai mare pentru cercetare, în opinia lui Vidal Mansanarez, este prezentat de prietenii și aliații Moscovei din rândul forțelor ultraconservatoare spaniole, nostalgice după vremurile totalitarismului. De la regimul generalului Franco aceștia au moștenit ideea că Spania are un loc excepțional, deosebit în lume. Conservatorii stau, bineînțeles, pe baricada ideologică de partea opusă „stângiștilor” și nu au pretenții față de capitalism. Dar și mai mult ei nu iubesc Uniunea Europeană, acuzând-o de toate problemele Spaniei, în particular, de criza economică actuală. În plus, conservatorii în mod tradițional nu au o dragoste prea mare față de SUA. Astfel încât „obiectul” principal împotriva căruia conservatorii spanioli „prietenesc” cu Rusia, la fel ca și în cazul „stângiștilor”, este democrația occidentală.

Sunt caracteristice în acest sens afirmațiile bloggerului Jose Manuel Hoiga – acesta pur și simplu preia postulatele propagandei rusești în raport cu Ucraina: „SUA și UE au finanțat lovitura de stat din Ucraina. Știm despre asta, pentru că au fost publicate conturile – SUA au cheltuit pentru asta cinci miliarde de dolari. Mai mult decât atâta nu se poate! Totul este evident! La Kiev nu există un guvern legal, acolo este o huntă de rebeli apărută în urma loviturii de stat. Este cunoscut și faptul că militanții au fost pregătiți în Polonia – tot pe banii SUA. Iar în prezent hunta ilegală de rebeli este consultată de CIA și FBI”.

Conservatorii, potrivit lui Vidal Mansanarez, la fel ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de

„Conservatorii, ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de opinia publică mondială…”

opinia publică mondială. Nu este de mirare că în paginile presei de orientare conservatoare apar articole care pot părea ca fiind „comandate” de Moscova.

De exemplu, comentatorul holdingului media Intereconomia, José Javier Esparza, în articolele și comentariile consacrate evenimentelor din Crimeea și din Ucraina argumentează în favoarea poziției Rusiei. Materiale cu un caracter și mai evident pro-rusesc pot fi găsite și pe site-ul publicației electronice El Espia Digital – „Spionul digital”. Aceasta retransmite postul de televiziune „Rusia astăzi” în limba spaniolă, preia articole din presa rusească. Publicația este specializată pe informații cu caracter politico-militar. Potrivit directorului acesteia, colonelului în rezervă Juan Agilara, publicația apare cu susținerea „unui grup independent de adepți ideologici”, printre care sunt mulți foști militari și colaboratori ai serviciilor speciale.

În același timp, trebuie remarcat faptul că acești conservatori – de obicei sunt reprezentanți ai păturilor înstărite – au o anumită influență și asupra politicii curente a Spaniei. În ceea ce privește mediile de afaceri, unde conservatorii au de asemenea a anumită pondere, aici apropierea ideologică se complementează cu interesul de a dezvolta relații cu Rusia în special în domeniul turismului și a investițiilor de capital.

[trad. Lina Grâu]”

Ce parere aveti de asta? Reiau intrebarea pe care am pus-o mai sus: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? Se asteapta, oare, ca sa ajungem sa-l avem cu totii pe „Putin in inima”? 😡

In alta ordine de idei… Orwell: „1984” – varianta romaneasca…

Iata ce ne arata tot Radio Europa Libera:

România 2014: Legile supravegherii și epigonii lui Orwell

„Performance la București împotriva legilor supravegherii adoptate recent de Parlamentul României.

Legile supravegherii se află acum în faza de promulgare de către Președintele României. Acțiunea de joi din fața sediului Serviciului Român de Informații este un preambul la protestul care va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, la sediul central al SRI din capitala României (Bulevardul Libertății Nr. 14). Galerie foto și text de Mihai Stan.

Comunicatul organizației neguvernamentale Miliția Spirituală, activă în zona protecției drepturilor și libertăților cetățenești:

„Miliția Spirituală a organizat azi [joi] un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice.

Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc.

De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay.

În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte.

Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a schemei de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente).

Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată.

Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!” „

De asemenea titreaza si Realitatea:

Protest în faţa sediului SRI faţă de legile supravegherii. Jandarmii au intervenit – UPDATE

Se arata ca:

„Un protest faţă de legile supravegherii a fost organizat joi în faţa SRI, de câţiva activişti ai organizaţiei Miliţia Spirituală, care au blocat intrarea în sediul central al instituţiei.

UPDATE: Blogul ActiveWatch anunţă că trei activiști Miliția Spirituală au fost sancționați astăzi de Jandarmeria Română cu amenzi de câte 500 de lei pe motiv că ar fi organizat o “adunare publică neautorizată” și că ar fi “blocat accesul în sediul Serviciului Român de Informații” (SRI). Cei trei au citit timp de o oră George Orwell (“1984″) pe treptele din fața SRI și aveau bannere inscripționate cu mesajele: “1984 de George Maior. (Ediție revăzută și adăugită)”, “Dumbravă, minunata lume nouă”, “Surveillance Law? What the Foucault!”, care făceau referire la autorii George Orwell și Michel Foucault, la abuzurile statelor totalitare, la directorul SRI George Maior și la generalul SRI Dumitru Dumbravă.

UPDATE: Jandarmii au intervenit şi i-au târât pe protestatari de pe scările sediului SRI.

Protest în faţa sediului SRI din Bucureşti. Câţiva activişti ai organizaţiei non-guvernamentale Miliţia Spirituală au blocat intrarea în sediul central al instituţiei, în semn de protest faţă de legile supravegherii.

Protestatarii au purtat un banner cu mesajul „1984, de George Maior, ediţie revăzută şi adăugită”, cu referire la romanul lui George Orwell.

„Miliția Spirituală a organizat azi un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice. Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc. De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay”, anunţă un comunicat al Miliţiei Spirituale.

„În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte. Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a structurii de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente). Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată. Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!”, mai precizează comunicatul.

Avocatul Poporului atacă legea cartelelor pre-pay la CCR

Legea cartelelor pre-pay a fost atacată la Curtea Constituţională (CC) de Avocatul Poporului, pe raţiuni legate, între altele, de ocrotirea vieţii intime şi de faptul că actul normativ nu ar reglementa criteriile obiective de stabillire a duratei stocării datelor cu caracter personal, notează Mediafax.ro.

„În conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu o obiecție de neconstituţionalitate având ca obiect Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, anunţă un comunicat al Avocatului Poporului.

În opinia Avocatului Poporului, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 26, art. 53 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

„În susținerea obiecției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului arată că soluția legislativă referitoare la obligația de a stoca datele cu caracter personal pentru o perioadă de 6 luni de la data reținerii acestora este afectată de un viciu de constituționalitate din perspectiva considerentelor reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 1258/2009. Totodată, se apreciază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice aduce atingere principiului garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private de către autoritățile publice și principiului proporționalității prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, Avocatul Poporului subliniază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice nu reglementează criteriile obiective pe baza cărora trebuie stabilită durata stocării datelor cu caracter personal, astfel încât să fie garantată limitarea sa la strictul necesar. În acest sens, se consideră că legea criticată nu prevede garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a datelor cu caracter personal.

În calitatea sa de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, mai precizează comunicatul.

Camera Deputaţilor a adoptat în 2 iulie, cu 195 de voturi „pentru”, 20 de voturi „împotrivă” şi 75 de abţineri, iniţiativa legislativă care obligă deţinătorii de cartele telefonice preplătite (prepay) să-şi prezinte datele personale de identificare.

Dacă va fi promulgată, legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, legea prevede o perioadă de un an, respectiv până la 1 ianuarie 2016, pentru ca posesorii de cartele preplătite să aibă posibilitatea de a furniza operatorilor de telefonie datele personale de identificare.

În caz contrar, legea prevede anularea numărului de telefon.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională a decis, marţi, că Legea 82/2012, cunoscută drept legea ”Big Brother”, este neconstituţională, hotărârea fiind luată în unanimitate.

Conform unui comunicat al CC, cu unanimitate de voturi, Curtea „a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale”.

Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.”

Chiar nu mi-ar placea sa traiesc intr-un astfel de univers. Concentrationar. Totalitar. Este uluitor sa constat cum se lupta in zilele noastre impotriva libertatii! Si fac o comparatie cu anii ’90 cand se traia, cand se respira libertate, acea libertate cucerita cu varsare de sange in Decembrie ’89. Este uluitor pentru mine sa constat ca revin practicile totalitarismului!! Si cum prea putini oameni protesteaza impotriva unor asemenea abuzuri! Inadmisibil ce se intampla!

Update 2

Iata o interesanta analiza publicata de Romania Libera:

Analiză Der Spiegel. O alegere dificilă pentru Germania: America sau Rusia?

Se arata ca:

Orientarea politicii externe a Germaniei este, mai mult ca niciodată, pusă în discuție de ultimele evoluții ale scandalului de spionaj american la Berlin. Problema este atât de gravă încât trei jurnaliști germani de la Der Spiegel – Markus Feldenkirchen, Christiane Hoffmann și René Pfister – au ajuns să se întrebe dacă, pe viitor, Germania se va situa de partea Statelor Unite ale Americii sau de partea Rusiei.

Întrebarea din titlul materialului din prestigioasa publicație germană – Va fi America sau Rusia – este cu atât mai actuală cu cât un recent sondaj efectuat de Fundația Körber arată că la întrebarea „Cu ce țară ar trebui să coopereze Germania în viitor?” aproape 56% au indicat Statele Unite și 53% au numit Rusia. Articolul punctează cele mai importante momente ale scandalului de spionaj, ajuns la punctul de maximă intensitate atunci când guvernul de la Berlin i-a cerut șefului biroului CIA din Germania să părăsească țara.

Cei trei jurnaliști explică și complicata situație internă a Germaniei, condusă de cancelarul Angela Merkel în fruntea unei coaliții ce include cele două mari partide – Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat. Thomas Oppermann, liderul parlamentarilor social-democrați declara, după izbucnirea scandalului referitor la acțiuni de spionaj în favoarea SUA în care ar fi implicați angajați a serviciului german de informații externe (Bundesnachrichtendienst – BND) și ai ministerului german al Apărării, că – în cazul în care acuzațiile vor fi confirmate de comisia de investigare – este cel mai grav atac asupra parlamentului și instituțiilor democratice ale Germaniei.

Cancelarul Angela Merkel, care și-ar dori, potrivit Der Spiegel, să își vadă țara ferm ancorată în alianța occidentală și partener loial al Americii, are astfel de înfruntat și enervarea colegilor de coaliție, și opinia publică tot mai nemulțumită de relația cu SUA, ajunsă în prezent la cel mai scăzut nivel de încredere și la cele mai îngrijorătoare tensiuni.

De cealaltă parte, acțiunile Rusiei în criza ucraineană au readus în atenție subiecte uitate după încheierea Războiului Rece și căderea Zidului Berlinului: identitatea națională și antagonismul Est-Vest. Un sondaj Der Spiegel a arătat că 57 la sută dintre germani consideră că țara lor ar trebui să dea dovadă de mai multă independență față de Statele Unite în politica externă. Astfel încât, spun cei trei autori, se impune atenției o altă întrebare inconfortabilă, dacă nu cumva relațiile strânse cu Occidentul au fost doar un fenomen de tranziție, și nu o tendință pe termen lung.

Relația cu America

După război, cancelarul tinerei Republici Federale Germane, Konrad Adenauer, a ales integrarea țării sale în blocul occidental, mișcare încheiată cu aderarea la NATO în 1955. Relația germano-americană a continuat să fie foarte bună vreme de decenii, până în momentul în care George W. Bush, după atentatele de la 11 septembrie 2001, a anunțat intenția SUA de a interveni militar pentru înlăturarea de la putere a liderului irakian Saddam Hussein. Cancelarul german din acel moment, social-democratul Gerhard Schröder, s-a opus deschis unei intervenții militare în Irak.

Materialul din Der Spiegel trece în revistă momentele de manifestări antiamericane din Germania, de la mișcările contra războiului din Vietnam, din anii 60 și cele legate de politica privind rachetele a NATO până la momentele actuale. O sumă de evenimente, precum războiul din Irak, scandalul Guantanamo, folosirea dronelor în război, criza financiară, scandalul NSA și temerile privind practicile gigantului IT Google, au sporit neîncrederea germanilor în America.

Pe lângă pacifiști și reprezentanții stângii, și germanii de rând au sperat că venirea la Casa Albă a lui Barack Obama va reuși să refacă prietenia și încrederea între cele două țări. Însă, spre dezamăgirea germanilor, se arată în articol, „Obama nu a transformat Casa Albă în sediu al ONU”. Nu a închis Guantanamo, nu a eliminat pedeapsa cu moartea, însă a înlocuit forțele speciale ce ucideau străini cu drone pilotate din cazărmi cu aer condiționat care execută persoanele de pe o listă semnată de Obama, mai spun cei trei autori.

Potrivit ambasadorului american la Berlin, John Emerson, în ciuda unor lucruri care au mers prost în ultima perioadă, alegerea Germaniei între SUA și Rusia ar trebui să fie simplă. Cine are o presă liberă, cine permite un control al poporului asupra serviciilor secrete, Rusia sau Statele Unite? Emerson, care consideră că germanii au avut așteptări prea mari de la Obama, spune că cele două țări împărtășesc, până la urmă, aceleași valori, astfel că ar trebui să rămână de aceeași parte.

Articolul citează și poziția lui Friedrich Merz, președintele unui grup ce promovează prietenia cu SUA, numit Atlantic Bridge, ocupat în prezent cu promovarea acordului transatlantic de liber schimb. Merz, un suporter inveterat al economiei de piață, se arată frustrat de divizarea ideologică din Statele Unite, căreia îi preferă democrația mai temperată de tip european. Cu privire la ultimul scandal de spionaj, însă, președintele Atlantic Bridge spune că dacă acuzațiile se vor dovedi adevărate este timpul ca astfel de practici să înceteze.

Antiamericanismul a ajuns și la un alt nivel. Faptul că relațiile cu America au devenit neatractive este dovedit, în opinia autorilor, și de faptul că a face parte din grupul de prietenie Germania-SUA din Bundestag este acum aproape indezirabil. Nici activitatea în alte organizații de promovare a relațiilor cu Statele Unite nu mai este ceva dezirabil pentru mulți politicieni.

Autorii materialului notează că mulți americani văd Germania ca pe un copil devenit adult, dar care ezită să părăsească locuința părintească și să-și asume responsabilități. SUA au dus greul operațiunilor militare din Afganistan, tot ele suportă peste 70% din cheltuielile militare al NATO și sunt și țara ce trebuie să controleze expansiunea noii superputeri de la Beijing. Pacifismul Germaniei Federale din timpul Războiului Rece a fost posibil sub umbrela nucleară a Statelor Unite, însă odată ce acesta s-a încheiat, americanii n-ar avea nimic împotrivă ca țările europene și mai ales Germania să-și asume responsabilități în politica globală, cel puțin în imediata lor vecinătate.

Gary Smith, șeful Academiei Americane din Berlin consideră, citat de Der Spiegel, că germanii suferă de un exces de moralitate atunci când reacționează violent la ascultarea telefonului cancelarului Angela Merkel, uitând că SUA sunt singura putere mondială democratică și că Rusia sau China nu ar avea niciun fel de scrupule cu privire la acțiuni de spionaj. Germania nu vede lucrurile în ansamblu, consideră Smith, atunci când este enervată de situațiile în care America își arată mușchii, dar se ține departe de a participa la soluționarea unor crize precum cea din Libia. Cine se așteaptă germanii să îl oprească pe Puțin atunci când va dori să mai anexeze teritorii ale altor țări din vecinătate, așa cum a făcut cu Crimeea, se întreabă retoric Gary Smith.

Relația cu Rusia

Autorii materialului oferă apoi o comparație a ambasadei americane, o adevărată fortăreață păzită de oameni obsedați de control, cu cea rusă, la care toată lumea tratează cu lejeritate problemele de securitate. Iar ambasadorul Vladimir Mikhailovich Grinin, un bun vorbitor de germană, spre deosebire de cel american și un bun cunoscător al vieții sociale și politice din țara în care își are misiunea, spune că Germania este țara europeană cea mai apropiată de Rusia.

În viziunea lui Grinin, nu există contradicții între Est și Vest, iar relațiile dintre Rusia și Occident trebuie văzute ca un triunghi format din Statele Unite, Federația Rusă și Uniunea Europeană, în care rolul preponderent îl joacă Germania. Aceasta din urmă, fiind țara care îi înțelege foarte bine atât pe ruși cât și pe americani, ar trebui să joace rolul de mediator, astfel încât să fie găsit un limbaj comun. Cei trei autori ai materialului din Der Spiegel vorbesc despre relația specială germano-rusă notând că butada „Niciodată încă un război contra Rusiei” nu este doar un efect al pacifismului de după al doilea război mondial.

Pe baza povestirilor unui umorist rus ce deține un club în Berlin, materialul vorbește despre relația specială dintre germani și Siberia. Pornind de la un citat dintr-un istoric german ce spune că poporul său a văzut spiritualitatea din peisajul siberian, umoritsul Vladimir Kaminer brodează pe tema relației speciale germano-ruse bazându-se pe poveștile televizate despre Siberia difuzate de televiziunile germane după Crăciun. Kaminer spune că, pentru Germania, Statele Unite sunt ca un tată rău, în timp ce Rusia este un fel de frate mai mic pe care îl privești cu indulgență. Și nu uită să amintească faptul că țarul Petru cel Mare i-a rugat pe germani să-l ajute să modernizeze Rusia și că cele două țări, deși au făcut multe greșeli în trecut, deăind una de alta, ca orice vecin.

El crede că petrecerile pe care le organizează, cu muzică rusească și vodca curgând în valuri sunt apreciate de germani pentru că aceștia, obișnuiți să se gândească mereu la viitor, tânjesc după prezentul rusesc, după modul rușilor de a uita ziua de mâine.

Ce poate face Germania

În anii din urmă, scrie Der Spiegel, a fost destul de ușor să crezi într-o Rusie bună. Moscova părea să se apropie de Occident prin includerea în G8 și Consiliul NATO-Rusia. Iar Germania nu părea să aibă motive de teamă, după reunificare. Dar criza ucraineană a redeschis criza pe care o credeau încheiată cei care se amăgeau cu viitorul democratic al Rusiei. „Rusia nu este un partener, în acest moment”, declara ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, după începerea crizei din Ucraina. În acest moment, Berlinul se găsește în situația de a construi o punte de legătură cu o Rusie cu o retorică tot mai antioccidentală și naționalistă, tot mai intolerantă față de minoritățile naționale, religioase și sexuale și motivată de a-și regăsi semnificația pierdută odat cu prăbușirea URSS.

Germanii sunt divizați în ceea ce privește poziția față de Rusia. Cei care înainte o priveau cu neîncredere se simt acum răzbunați, în timp ce partizanii Moscovei pledează pentru a i se acorda mai multă înțelegere. Potrivit unui sondaj Der Spiegel, trei sferturi dintre germani spun că încrederea lor în Rusia a scăzut, dar cu toate acestea aproape 40 la sută dintre respondenți și-ar dori ca Germania să colaboreze mai strâns cu Rusia în viitor.

Pentru diplomația germană, care se mândrea cu relațiile speciale cu Moscova, acum Rusia a devenit inpredictibilă. Nimeni nu-i cunoaște lui Puțin adevăratele intenții. Încearcă doar să limiteze extinderea NATO și UE către Est sau vrea să reconstruiască Uniunea Sovietică, a cărei cădere o consideră cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20. Dificultățile din această relație, cândva privilegiată, au ieșit la iveală în mai, cu ocazia unei întâlniri a forumului germano-rus o organizație similară Atlantic Bridge, la care a participat și unul dintre apropiații lui Puțin, Vladimir Yakunin, care a declarat că e mândru că este rus. Doar că valorile occidentale pe care Rusia și Europa vor să le împărtășească nu sunt tocmai cele pe care oamenii dintr-o societate creștină și-ar dori să le vadă: antiamericanism, homofobie și intoleranță.

„Americanii nu știu nici măcar unde este Crimeea”, a declarat Yakunin, care i-a chemat pe europeni să se alăture Rusiei în lupta contra liberalismului totalitar. „Esența democrației nu este femeia cu barbă, ci suveranitatea poporului”, a spus el cu referire la câștigătorul Eurovisionului, Conchita Wurst.

În aceste condiții, Germania este nevoită să se întrebe dacă Rusia poate fi o țară democratică, de fiecare dată când reflectează asupra relației cu Moscova. Puține declarații au atras mai mult atenția decât cea a fostului cancelar Gerhard Schröder (în prezent președinte al unei companii rusești – n. red.), care spunea despre Vladimir Puțin că este un „democrat fără cusur”, părând astfel să nege tendințele autoritariste ale liderului de la Kremlin. De altfel, și pro-rușii germani sunt expuși tendințelor autoritariste, dacă e să luăm în considerare acuzațiile aduse acestora de istoricul Heinrich August Winkler, care îi consideră similari cu naziștii. Ceea ce este complet greșit, cred cei trei autori ai materialului Der Spiegel, care consideră că Germania este țara care îi poate înțelege cel mai bine pe ruși fără a-și periclita poziția în lumea occidentală. „Nu se pune problema menținerii unei poziții echidistante față de Occident și Rusia, și cu siguranță nu este o alegere între democrație și regim autocratic” Poziția geografică centrală a Germaniei nu duce și la adoptarea unei poziții ideologice care să împace cele două tendințe.

Sociologul și filozoful Jürgen Habermas atrăgea recent atenția că că Germania este pe cale să alunece într-o poziție semi-hegemonică foarte periculoasă. Dar aceste îngrijorări nu sunt justificate, spun autorii articolului. „Germania nu mai trebuie să se teamă de sine însăși.” Potrivit unor sondaje la nivel internațional, Germania este cea mai popualră țară pentru foarte mulți oameni. Pretenția ca Germania să-și asume un rol mai consistent în politica internațională este aproape unanimă. În tmpul crizei economice, Berlinul și-a asumat cea mai mare parte a poverii fiscale și econmice și, ca mare putere, a fost criticată din acest motiv.

Ieșirea din alianța occidentală nu este o opțiune pentru Germania, consideră jurnaliștii. Apartenența la NATO a adus Germaniei mai mult de jumătate de secol de securitate și pace, iar trei sferturi dintre germani sunt convinși că această alianță este necesară și după încheierea Războiului Rece. Majoritatea zdrobitoare a germanilor nu pun la îndoială apartenența țării lor la Occident.

Germania poate să devină mai independentă în relație cu Statele Unite. Schröder a refuzat să implice Germania în războiul din Irak și asta a fost o decizie corectă, consideră autorii materialului, precum și un semnal că Berlinul nu vrea să participe la o acțiune bazată pe o minciună. Obama a renunțat la politica războinică a lui Bush, dar nu și la metodele acestuia de spionaj.

Merkel poate explica Statelor Unite că nu este dispusă să accepte procedeele NSA, dar până acum admonestările sale nu l-au impresionat pe Obama, așa cum dovedește ultimul scandal de spionaj. Din acest motiv ar fi corect ca Germania să-i ofere azil lui Snowden, cred cei trei autori. Desigur că acestă decizie va avea un preț – relațiile cu SUA vor fi aproape înghețate pentru o vreme. Dar numai așa ar putea Berlinul să critice politicile lui Puțin. În acest moment, o parte din simpatia germană pentru Vladimir Puțin derivă din sentimentul că nici SUA nu sunt cu mult mai bune, dispuse cum sunt să încalce legislația internațională atunci când nu mai găsesc soluții politice.

„Germania și-a întins aripile în ultimele două decenii. Iar acum nu se mai poate ascunde îndărătul altcuiva. În schimb, Germania poate conduce Europa către un rol politic independent. Ea poate arăta Rusiei ce ar avea de câștigat dacă ar deveni o parte a Occidentului. Dar trebuie, de asemenea, să traseze limite clare dacă Moscova reintroduce violența ca unealtă politică și îi amenință aliații. Pentru america, o Germanie ce-și asumă acest rol s-ar ptea să nu fie un partener comod, dar acesta ar putea oferi un moment de ușurare Americii”, încheie cei trei jurnaliști de la Der Spiegel.”

De asemenea, de citit si…

Ministrul german de Finanţe: Americanii dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”

Se arata ca:

Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, a apreciat, joi, că Statele Unite dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”, după descoperirea a două posibile cazuri de spionaj al agenţilor germani în favoarea agenţiilor de informaţii americane, informează Mediafax.

Schäuble a mai spus că „este extrem de prostesc ca Statele Unite să recruteze la noi persoane de a mâna a treia. Iar în faţa unei asemenea prostii, nu poţi decât să plângi”. Apoi a adăugat că „acest lucru nu o amuză pe cancelar.

Pentru a doua oară în cinci zile, justiţia germană a deschis o anchetă, miercuri, în privinţa unui presupus spion care lucrează, potrivit presei, pentru Washington, un caz care tensionează şi mai mult relaţiile dintre Statele Unite şi Germania.

După primele dezvăluiri, vineri, în privinţa unui agent al serviciilor de informaţii germane suspectat că lucrează şi pentru CIA, Parchetul federal a anunţat că anchetează un nou caz de presupus spionaj pentru o ţară străină, fără a preciza care este aceasta.

De această dată, presa a vorbit despre un ofiţer al Bundeswehr, care ar lucra pentru Statele Unite. Cazul este considerat „mai grav” decât primul, potrivit surselor citate.”

Epilog

Agerpres

Germania și SUA rămân bune prietene, în pofida suspiciunilor de spionaj (Kerry)

Germania și SUA rămân „bune prietene” în pofida valurilor provocate de suspiciunile de spionaj, a declarat duminică secretarul de stat american John Kerry, în cursul unei conferințe de presă comune la Viena cu omologul său german Frank-Walter Steinmeier, informează France Presse.

„Lăsați-mă să subliniez că relația între SUA și Germania este strategică, noi avem o cooperare politică enormă și suntem buni prieteni”, a declarat Kerry.

Cei doi miniștri au abordat subiectul cu ocazia unei serii de reuniuni la Viena pentru a încerca să deblocheze negocierile asupra programului nuclear iranian.

Ei au vorbit, de asemenea, despre dosarele Iranului, Afganistanului și Orientului Mijlociu, a explicat șeful diplomației germane Frank-Walter Steinmeier.

„Aceasta ne arată că relația transatlantică între Germania și SUA este necesară, în pofida dificultăților din aceste ultime săptămâni”, a afirmat ministrul german. „Vom lucra pe o bază fundamentală de respect mutual”, a adăugat el.

Explicațiile între cele două țări intervin după spectaculoasa decizie de joi a Berlinului de a-l expulza pe șeful spionajului american în Germania — o măsură rarisimă în cadrul NATO — ca urmare a arestării a două persoane suspectate că au spionat în beneficiul SUA.

Într-un interviu înregistrat sâmbătă la televiziunea publică ZDF, cancelarul german Angela Merkel a cerut Washingtonului să-și schimbe comportamentul în materie de spionaj. „Sper, desigur, că ceva se va schimba”, a declarat Merkel.

„Nu mai trăim în perioada Războiului rece în care fiecare era, probabil, neîncrezător în fiecare”, a adăugat ea.”

Dar interesant este si punctul de vedere al Angelei Merkel:

Ziare.com

Merkel recunoaste: SUA vor fi greu de convins sa renunte la spionarea Germaniei

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a recunoscut ca SUA vor fi greu de convins sa renunte la practicile lor de spionaj in Germania, dar a insistat ca este important ca deosebirile de atitudine pe tema activitatii serviciilor secrete trebuie scoase in evidenta.

„Nu cred ca este usor sa convingem SUA sa schimbe radical activitatea serviciilor lor secrete, este vorba de o luare de pozitie generala. De aceea trebuie sa fim clari in ceea ce priveste faptul ca avem abordari diferite”, a spus Merkel in traditionalul interviu din timpul verii, care va fi difuzat duminica de canalul doi al televiziunii germane ZDF.

Scandal de spionaj: Germania declanseaza vanatoarea interna

Intrebata daca are asteptari in privinta unei schimbari de atitudine din partea SUA, Merkel a spus ca nu poate prevedea o asemenea schimbare, dar ca, evident, si-o doreste. Merkel a insistat ca practicile de spionaj ale SUA dezvaluite recent nu au nimic de-a face cu o cooperare intre prieteni. „Nu mai traim in perioada Razboiului Rece cand probabil ca nimeni nu avea incredere in nimeni. Cred ca serviciile secrete din secolul al XXI-lea trebuie sa se concentreze pe lucruri importante si sa colaboram foarte strans cu americanii. Doresc ca aceasta (colaborare) sa continue”, a spus cancelarul german, citata de AFP.

Germania: Nou caz de spionaj al americanilor

„Nu poate exista incredere cand cineva trebuie sa plece de la premisa ca este spionat. Vrem o cooperare intre aliati, iar asta nu implica deloc ca trebuie sa ne spionam reciproc”, a subliniat Merkel, potrivit EFE. Insa, in ciuda criticilor, Merkel a spus ca nu vede niciun motiv pentru o reducere a cooperarii Germaniei cu serviciile secrete americane si s-a declarat impotriva suspendarii negocierilor referitoare la un tratat de liber schimb intre UE si SUA. „

🙂

Trebuie citit si…

CursDeGuvernare.ro

Valentin Naumescu / Expulzarea şefului CIA filiala Berlin. Neîncrederea Germania-SUA, la cote maximale în era postbelică

De Valentin Naumescu

Se arata ca:

„E limpede că s-a ajuns la un punct critic în relaţia bilaterală germano-americană, prin acumulări graduale de neîncredere politică reciprocă, se pare ireversibile, survenite în mai mult de un deceniu.

Cel mai probabil, fisura relaţiei transatlantice trebuie căutată în 2003, atunci când Germania şi Franţa s-au desolidarizat de Statele Unite în campania militară din Irak şi, mai mult decât atât, au blocat explicit obţinerea unui mandat politic din partea ONU şi a NATO.
În perioada sensibilă a War on Terror, fostul secretar american al Apărării, nepopularul Donald Rumsfeld, a introdus provocatorul clivaj conceptual între vechea Europă, cu referire la Germania şi Franţa (care s-ar fi îndepărtat de viziunea, politica şi valorile Statelor Unite) şi noua Europă (loială şi demnă de încrederea Americii), reprezentată de ţările din Europa Centrală şi de Est. Merită, cred eu, în contextul tensionat germano-american de astăzi, să ne amintim formula atât de criticată a lui Rumsfeld din 2003, căci aceasta ar putea fi şi chiar este, într-un fel, resuscitată…

De atunci încoace, cu perioade relative de acalmie, relaţia între principalele două puteri economice ale Alianţei occidentale a continuat practic să se deterioreze iar scandalurile de spionaj american din Europa, din ultimii ani, cu episoadele Snowden din 2012-2013 şi cu cele din ultimele zile, se pare că au umplut paharul şi au determinat Germania să recurgă la un gest politico-diplomatic cu semnificaţie majoră[1]. Şi ruşii spionează în Germania, de bună seamă (doar preşedintele Putin este „maestrul” lor, nu?) şi chinezii spionează (peste tot), dar expulzat a fost şeful structurii de informaţii a Statelor Unite, pentru activitatea care se pare că a produs cel mai mare deranj politic la Berlin, pe motivul oficial că „spionajul din partea prietenilor este inacceptabil”. Desigur, orice formă de spionaj depistat este stânjenitoare pentru statul în cauză, iar principial vorbind, cine spionează şi este prins suferă consecinţele acţiunilor sale ilegale şi imorale. Nimeni nu ia apărarea spionilor.

Prin expulzarea şefului acreditat diplomatic al reţelei americane de informaţii speciale în Germania, Berlinul vrea să spună: Halt! Până aici! Răbdarea noastră are o limită, ne deranjează în mod deosebit să fim spionaţi de aliaţi. În plus, aşa cum se ştie, Washingtonul nu a acceptat anul trecut propunerea Berlinului de a încheia un moratoriu privind interdicţia spionajului reciproc, cu precizarea oficialilor americani că „Statele Unite nu încheie astfel de acorduri limitative nici măcar cu Marea Britanie sau Canada” (a se înţelege ţări mult mai apropiate de America decât Germania), deşi este de notorietate colaborarea strategică îndelungată între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză: SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia. Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime.

Întrebarea esenţială care se pune în tot acest scandal nu este dacă, ci de ce simte nevoia Washingtonul să spioneze guvernul de la Berlin? Fireşte, răspunsul generic este simplu: pentru că nu mai are încredere în Germania. Dar ce anume menţine neîncrederea politică SUA-Germania la un nivel atât de ridicat încât Statele Unite vor să cunoască în detaliu acţiunile necomunicate public ale administraţiei germane? Aici lucrurile se complică: pentru că cele două mari puteri occidentale au început să aibă abordări diferite în chestiuni esenţiale de politică internaţională.

De exemplu (vor mai fi fiind şi altele, ceea ce până la un punct este firesc), relaţia cu Rusia şi viziunea asupra noii „Europe de Est”, reprezentată astăzi de cele şase state fost-sovietice din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, cărora vest-europenii (în principal franco-germanii) nu doresc să le acorde o perspectivă credibilă de aderare la NATO şi Uniunea Europeană, ci doar parteneriate şi asocieri moi, văzute ca simple extinderi ale pieţei comune.

În timpul crizei din Ucraina, de pildă, care a urmat anexării Crimeei, Statele Unite ar fi dorit o abordare mai exigentă a relaţiei cu Rusia şi chiar impunerea unor sancţiuni economice severe Moscovei, în timp ce Berlinul a pledat pentru moderaţie, a îndemnat Kievul la dialog cu Moscova şi a făcut în aşa fel încât reacţia Uniunii Europene să se limiteze la interzicerea vizelor pentru 33 de demnitari ruşi din eşaloanele al doilea şi al treilea, adică impact zero. Apoi, a apărut ca din senin şi înregistrarea înjurăturii subsecretarului de stat Victoria Nuland la adresa Uniunii Europene (într-o discuţie telefonică pe care o purta cu ambasadorul american la Kiev), pentru a întări întreaga argumentaţie privind dispreţul americanilor la adresa Europei puritane.

„Întâmplător”, principala putere care profită de pe urma acestui stânjenitor scandal germano-american este Rusia. Am mai spus lucrul acesta, orice blocaj în relaţia transatlantică avantajează şi consolidează poziţia Rusiei în Europa. NATO, ca principal instrument politico-militar de exprimare unitară a spaţiului occidental, este astfel anihilat din interior. Nici măcar exerciţiul diplomatic de negociere nesfârşită a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) nu mai poate salva aparenţele, mimând continuarea parteneriatului strategic America de Nord-Europa.

Care ar putea fi consecinţa deteriorării pe mai departe a relaţiei Germania-Statele Unite asupra regiunii noastre? Deloc surprinzător, am putea asista la o creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală (mai ales Polonia, România, statele baltice) şi de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia), pe multiple dimensiuni de interese: politice, militare, strategice şi de informaţii, economice, culturale, academice etc. Întoarcerea masivă a Americii în Europa, atunci când se va produce (şi nu e departe momentul!) se va produce cu certitudine în Europa Centrală şi de Est, şi va fi o contrapondere strategică la (re)apropierea tot mai evidentă, mai puternică şi mai interesată a Germaniei de Rusia. Vin, deci, americanii!
Dar nu vin neapărat de dragul „noii Europe”, să nu ne facem iluzii, ci de teama de a pierde influenţa pe un continent care înseamnă totuşi mult în sistemul relaţiilor internaţionale, aşa în declin cum este, şi mai ales pentru a contracara avansul tot mai posibil al Rusiei în relaţia cu Uniunea Europeană.

America, prin perspectiva ei globală asupra lumii, reţine doar lucrurile esenţiale din istoria continentelor, nu se pierde în detalii. Ştie însă, de exemplu, din istoria Europei (aşa cum foarte bine şi cu mult mai multe detalii ştiu şi polonezii, şi românii, şi balticii, şi ucrainenii) că fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc, de a decide pentru ele, şi că aceasta duce la un desen politico-economic al continentului care anulează ideea de Occident transatlantic. În beneficiul cui?”   

si

Noul război rece și falia Occident-Rusia

De Anne-Marie Blajan

Se arata ca:

„Rusia a avertizat din nou, miercuri, cele trei state care au acceptat scutul antirachetă pe falia care o desparte de Occident: Polonia, România, Turcia.

În realitate, cinci sunt statele care reprezintă miza geopolitică a momentului: Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Turcia se află în zona tampon dintre Occident și Rusia. În contextul creat de criza din Ucraina, parteneriatul SUA cu Polonia, România și Turcia capătă noi valente.
Rusia însă își manifestă o influență soft în Ungaria și Bulgaria. Analiștii apreciază că ele pot fi fie calul troian al Rusiei în UE, așa cum a fost considerată Bulgaria de către serviciile secrete germane, potrivit der Spiegel, fie, pe de altă parte, un intermediar ar relației Germaniei cu Rusia.

Polonia, aliatul SUA cel mai radical împotriva Moscovei

Polonia este un avanpost important al SUA în Europa Centrală şi de Est – aici la fel ca şi în România, vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă. Varşovia şi Washingtonul sunt parteneri a căror relaţie apropiată nu mai are nevoie de confirmări.

E și motivul pentru care în ultimele săptămâni au apărut în spațiul public  înregistrări ale unei discuţii private a ministrului de Externe, Radek Sirkorski, care arătau frustrarea polonezilor că SUA păreau să se fi dezangajat din regiune.

Numai că odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, Polonia – avocatul Kievului în Europa, cu un obiectiv asumat de susţinere a Ucrainei în apropierea de UE – a cerut şi a primit reconfirmări americane.

Polonia a jucat un rol esenţial în gestionarea crizei ucrainene, făcând parte din troica ce a mediat dialogul dintre fostul preşedinte, Viktor Ianukovici, şi protestatarii proeuropeni, ieşiţi în stradă în urma refuzului preşedintelui de a semna Acordul de asociere cu UE.

Mai apoi, odată cu implicarea fățișă a Rusiei în destabilizarea Ucrainei, Polonia, sprijinită de statele baltice şi mizând pe temerea lor intrinsecă faţă de fostul centru de putere din perioada sovietică, a cerut o angajare fermă a SUA şi NATO. Rezultatul: o suplimentare a trupelor americane pe teritoriul polonez, avioane de vânătoare staţionate în baze aeriene din Polonia şi asigurări că americanii şi partenerii NATO sunt ferm alături de Polonia, ţările baltice, dar şi România.

Un model de succes al fostelor state comuniste

Polonia este modelul de succes al fostelor ţări comuniste, chiar dacă acum 25 de ani nu era clasată ca favorită. Mult mai mult optimism era îndreptat spre Ungaria şi Cehia.

Şi totuşi, Polonia – la cei 10 ani de apartenenţă la UE, 15 ani ca membru al NATO şi 25 de la căderea comunismului – a avut o creştere în medie de 4% pe an (prin comparație, România a crescut cu doar 1,1% anual), în ultimul deceniu, PIB-ul/locuitor exprimat în puterea de cumpărare este la 67% din media UE şi are o economie de trei ori mai mare decât a Ucrainei, faţă de 33% din economia ţării vecine în 1098, la căderea comunismului.

Polonia a fost singura mare economie europeană care a evitat recesiunea economică. Potrivit The Economist, PIB-ul de anul trecut a fost cu o cincime mai mare decât cel avut înainte de începerea crizei în Europa. Iar Ministerul de Finanţe estimează o creştere mai mare de 3% în 2014.

Performanţele economice i-au acordat Poloniei o puternică voce în UE, atât din punct de vedere politic, cât şi economic.

Un premier puternic: Situația politică și rolul de jucător principal în gestionarea crizei din Ucraina

Criza din Ucraina a îndreptat din nou privirile liderilor europeni şi americani spre Donal Tusk şi ministrul său de externe, Radek Sirkorski. Şi nu doar privirile aliaţilor străini, ci şi ale polonezilor.

Iniţial, situaţia din Ucraina şi reacţia autorităţilor poloneze au contribuit la creşterea popularităţii Platformei Civice, partidul premierului Tusk, care scădea în sondaje pe măsură ce economia şi-a temperat creşterea şi rata şomajului a crescut.

Însă poziţionarea puternică în politica externă nu a putut să schimbe, în final, percepţia polonezilor, care îi consideră pe cei doi aroganţi şi satisfăcuţi de ei înşişi ca oameni de stat. Astfel că opoziţia a început să câştige teren. Iar scandalul provocat de publicarea unor conversaţii confidenţiale ale unor înalţi oficiali polonezi – guvernatorul băncii centrale, miniştrii de Externe, Interne şi fostul ministru de Finanţe – a nemulţumit şi mai mult publicul.

Opoziţia a cerut demisia guvernului, însă premierul Tusk a cerut şi a obţinut votul de încredere al parlamentului, demonstrând astfel că încă mai are sprijinul majorităţii.

Înregistrările în care au fost suprinse discuţii private ale guvernatorului băncii centrale şi ale ministrului de Externe au avut potenţialul de a decredibiliza guvernul Tusk şi de a pune sub semnul îndoielii performanţa economică a Poloniei, chiar în momentul în care aceasta propusese o nouă strategie energetică pentru UE.

Analiști: Un scandal fabricat de serviciile ruse, pentru decredibilitarea Poloniei

Analişti, în special americani, dar şi europeni, au afirmat că nu trebuie axclus faptul că ieșirea în public a înregistrărilor cu discuțiile înalților oficiali de la Varșovia să fie o acţiune a serviciilor secrete ruse, la fel cum a fost cazul interceptării subsecretarului de stat Victoria Nuland, în iarna trecută.

Polonia a iritat Rusia atât prin poziţia sa faţă de Ucraina – susţinător fervent al apropierii acesteia de UE – , cât şi prin propunerea de crearea a unei uniuni energetice, dar şi prin insistenţa asupra pericolului pe care îl reprezintă Rusia: unii experţi susţin că a fost exagerat de autorităţile poloneze şi că este puţin credibilă nesiguranţa afişată de ele, în condiţiile în care Polonia este membră al NATO.

Indubitabil, însă, Polonia rămâne cel mai fidel aliat al SUA în regiune. 2015 este un an decisiv: vor fi alegeri legislative şi prezidenţiale, însă oricine ar fi la putere (Platforma Civică a lui Donald Tusk sau partidul Lege şi Ordine, al lui Jaroslaw Kaczynski) atitudinea faţă de Rusia va fi aceeaşi. Poate mai radicală, în cazul celui din urmă.

Ungaria, un aliat puternic al Moscovei în Europa Centrală

Ungaria este, alături de Bulgaria, o ţară prietenă Moscovei în zona de falie între Occident şi Rusia, mai ales prin strângerea acestor legături în ultimii ani.  Regimul luiViktor Orban, care a câştigat în această primăvară alegerile cu un scor zdrobitor pentru opoziţie, tot mai autoritar, suscită nemulţumirea Bruxelles-ului.

În ultima lună, noua taxă asupra publicităţii – care pune presiune pe presa nealiniată – şi opoziţia faţă de nominalizarea lui Jean-Claude Juncker va înrăutăţi şi mai mult relaţiile Budapestei cu UE. Iar poziţia adoptată de Budapesta faţă de situaţia din Ucraina – premierul Orban a ezitat să critice Moscova, argumentând, după anexarea Crimeei, că “Ungaria nu este implicată în conflict” – nu face decât să confirme o orientare pro-estică a Ungariei, începută în 2010. Şi să izoleze ţara faţă de celelalte state din regiune.

O ţară în conflict cu UE – sprijinită financiar de Rusia

Venirea la putere a Fidesz, în 2010, a adus şi o serie deschimbări legislative controversate şi contestate în UE, ca fiind un atac la democraţie: o lege mai dură a presei, o nouă Constituţie şi dorinţa de a pune sub controlul politic banca naţională şi justiţia. Sunt doar câteva dintre măsurile care au determinat o confruntare deschisă cu UE.

Comisia Europeană nu a ezitat să deschidă de urgenţă mai multe proceduri de infringement, iar Parlamentul European şi-a exprimat “îngrijorarea pentru situaţia din Ungaria privind democraţia”.

Fidesz a adoptat un discurs eurosceptic: UE a devenit expresia impunerii unei voinţe asupra unei majorităţi aleasă democratic. UE a devenit, în viziunea premierului ungar, un “imperiu”, iar “de pe vremea imperiului sovietic nicio altă putere externă nu a îndrăznit să atenteze deschis la suveranitatea Ungariei”.

În aceste condiţii, guvernul şi-a reorientat politica externă şi a aprofundat relaţiile cu Rusia, deși pe când se afla în opoziţie, între 2002 şi 2010, Fidesz a acuzat adesea guvernul socialist pentru că urmăreşte politici pro-ruse. Ferenc Gyurcsány a fost dur criticat pentru că ar fi încheiat un acord cu Vladimir Putin, în 2008, pentru proiectul South Stream.

Odată ajuns la putere,  guvernul Fidesz nu numai că a continuat această înţelegere, dar a şi arătat că a găsit noi modalităţi de cooperare cu Moscova: în luna ianuarie a acestui an, a semnat un acord pentru ca firma rusă Rosatom să contruiască două reactoare ale singurei centrale nucleare din Ungaria.

Proiectul va fi finanţat printr-un împrumut de 10 miliarde de euro acordat de Rusia, un împrumut aprobat săptămâna trecută şi de parlamentul de la Budapesta.

Asta înseamnă că Ungaria nu va organiza o licitaţie pentru proiectul nuclear, licitaţie la care se aşteaptau companii din Franţa, Coreea de Sud şi Japonia, și cerută de legislația europeană. Însă această situaţie a suscitat din nou nemulţumirea UE, care a anunţat că va analiza acordul şi se va pronunţa dacă este legal conform regulilor de concurenţă comunitare.

În plus, CE va analiza orice ajutor de stat pe care Ungaria îl va acorda proiectului, au anunţat oficialii europeni din directoratul pentru energie.

Ungaria a prezentat documentele preliminare Comisiei Europene, iar Bruxelles-ul nu a avut până acum nicio obiecţie. Justificarea Budapestei privind încheierea acestui acord este că termenii împrumutului erau mult mai favorabili decât o dobândă de 5,2% la care s-ar fi împrumutat de pe pieţele financiare.

“Putin a făcut o ofertă foarte bună”, spunea şeful de cabinet al premierului Orban, care adăuga că acordul nu este doar un contract economic, ci o înţelegere între două state, “o foarte funcţională căsătorie din interes care devine din ce în ce mai agreabilă”.

Fidesz a preluat de la opoziţia socialistă cea mai grea povară: percepţia unei forţe politice cu simpatii pro-ruse. Liderul opoziţiei şi contracandidatul din primăvară al premierului Orban, Gordon Bajnai, promitea să ducă ţara „într-o direcţie europeană într-un mod paşnic şi calm”. Numai ca această promisiune nu a fost suficientă să atragă electoratul, care pare să fi preferat modul confrontaţional al lui Viktor Orbam de relaţie cu UE.

România, partener strategic al SUA – cu o politică incertă față de Rusia în viitor

România, alături de Polonia, este un partener strategic al SUA în regiune, iar atitudinea pro-americană a autorităţilor de la Bucureşti nu a fost pusă la îndoială. Cel puţin în primul mandat al preşedintelui Traian Băsescu şi a perioadei când PSD se afla în opoziţie. În mandatele actualului președinte, România a avut cea mai pro-americană atitudine.

Anunţând că prioritatea sa de politică externă este axa Bucureşti-Londra-Washington, la începutul preşedinţiei sale, actualul şef al statului a vrut să transmită Europei un mesaj: la vremea aceea, Franţa, Germania, Olanda găseau o serie de mijloace de presiune şi foloseau avertismente referitor la parcurgerea traseului României spre UE.

Treptat, autorităţile de la Bucureşti au înţeles că doar sprijinul Marii Britanii pentru intergrare nu este suficient, nici al Franţei – prieten tradiţional, dar care, în anumite perioade, a fost unul dintre cei mai mari critici şi oponenţi ai României. Şi au învăţat că sprijinul Germaniei este esenţial.

Integrarea deplină în UE şi NATO au devenit obiective naţionale, iar alianţa cu SUA a devenit un parteneriat solid, politic, militar şi se asteaptă şi economic.

Din 2004, declaraţiile tranșante ale unor înalţi oficiali români au acutizat ostilitatea faţă de Rusia, relațiile devenind tensionate odată cu semnarea acordului de amplasare a scutului anti-rachetă la Deveselu, în ciuda opoziției inistente a Moscovei. De-a lungul ultimului deceniu, încercările de normalizare a relațiilor cu Rusia au fost vagi, iar în ultimele luni au fost compromise, cel puțin deocamdată, de criza din Ucraina.

Apartenenţa României la UE şi NATO şi parteneriatul cu SUA au făcut ca orice derapaje democratice interne să fie contracarate şi orice sentiment de insecuritate în regiune să fie atenuat. Atât cancelariile europene, cât şi Bruxelles-ul au reacţionat la criza politică din vara anului 2012, la fel ca și SUA.

Iar criza din Ucraina a creat contextul unor reasigurări din partea SUA și a NATO privind angajamentul de securitate pentru România. Mai mulți soldați americani, amplasarea scutului antirachetă la Deveselu fac ca țara noastră să fie unul dintre avanposturile nord-atlantice în regiune și o fortificație la granița Occidentului.

An al alegerilor prezidențiale, într-o țară în care politica externă este atributul președintelui

Contextul politic românesc s-ar putea însă schimba, inclusiv din perspectiva relațiilor cu Rusia. Alegerile prezidențiale din luna noiembrie vor desemna omul care va face, în următorii 4 ani, politica externă a României – atribut pe care Constituția îl conferă președintelui.

Puterea actuală pare să fie înclinată spre o politică externă mai prietenoasă față de Rusia, susțin unii analiștii. Ei au considerat drept slabă reacția inițială a Guvernului la criza din Ucraina. Autoritățile române, la nivel guvernamental, arată că parteneriatul cu SUA și relațiile cu statele membre rămân o prioritate a politicii externe românești, cu atât mai mult în acest context regional.
Jocul nuanțelor, precum și experiența țărilor vecine – Bulgaria și Ungaria în relația cu Rusia – așează România într-o zonă de mare sensibilitate politică: noua strategie la Marea Neagră a SUA nu e construită pe jumătăți de măsură.

Bulgaria, calul troian al Rusiei în Europa

Bulgaria, la fel ca şi Ungaria, are o relaţie apropiată de Moscova, spre deosebire de celelalte ţări situate pe falia dintre Occident şi Rusia: Polonia şi România sunt pro-americane şi confrontaţionale faţă de Moscova, în timp ce Turcia cultivă o prietenie rece, în care rivalitatea completează concurența.

Bulgaria traversează o perioadă de tumult politic, începută în vara anului trecut, în care protestele populaţiei faţă de clasa politică s-au întins pe câteva luni de zile.

Considerată, la fel ca şi România, “copilul problematic” al UE, o ţară în care autorităţile convinețuiesc pașnic cu organizaţiile de crimă organizată – care în urmă cu un deceniu detonau maşini în plină stradă şi făceau din ţara de la sud de Dunăre un stat nesigur – Bulgaria a reuşit, cu reforme accelerate şi îndeplinirea condiţionalităţilor să adere la UE în 2007.

Sub atenta monitorizare a Bruxelles-ului asupra justiţiei şi luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate, dar şi cu un protectorat şi investiţii germane după criza economică din anii ’90, autorităţile de la Sofia au reuşit să obţină o normaliate a funcţionării economiei şi democraţiei, în ciuda unor remanenţe ale trecutului.

În ultimul an şi jumătate, instabilitatea a fost mai accentuată: guvernul lui Boiko Borisov, liderul partidului GERB, de centru-dreapta, a fost nevoit să demisioneze în urma protestelor bulgarilor faţă de facturile prea mari la energie pentru consumatorii casnici.

Însă socialiştii ajunşi la putere, în urma imposibilităţii GERB, câştigător al alegerilor, de a face o coaliţie, au scos din nou bulgarii în stradă, după ce l-au desemnat pe Delian Peevski, un controversat parlamentar, cu puternice suspiciuni de corupţie planând asupra sa şi legături cu crima organizată, drept şef al unuia dintre serviciile secrete ale ţării.

Protestele au determinat retragerea numirii acestuia. Bulgarii au continuat însă să îşi manifeste nemulţumirea faţă de întreaga clasă politică.

Rusia – South Stream -Bulgaria. Comisia Europeană, îngrijorată de influența Gazprom la Sofia

Bulgaria a fost mereu – şi datorită legăturilor slave – apropiată de Rusia, în ciuda unor oscilaţii ale guvernelor de la Sofia. Documente ale serviciilor secrete germane arată că Bulgaria ar fi “calul troian” al Rusiei în UE, pionul prin care Gazprom poate șubrezi şi submina unitatea Europei în privinţa unei politici energetice.

Guvernul bulgar şi Gazprom au semnat un acord prin care construirea porţiunii bulgăreşti din gazoductul South Stream a fost atribuită unor comapnii ruse, fără licitaţie. Uniunea Europeană, în mod cert conştienă de existenţa acestor înţelegeri, nu a reacţionat până de curând, folosind şi contextul crizei din Ucraina.

Luna trecută, Bruxelles-ul a cerut guvernului bulgar să sisteze lucrările la gazoduct, până când sunt analizate documentele acordului, sub suspiciunea că Bulgaria a încălcat regulile comunitare privind concurenţa pe piaţă.

Atribuirea, fără licitaţie, a unor contracte către o companie rusă, aparţinând unuia dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi aflat, în urma anexării Crimeei de către Federaţia Rusă, pe lista neagră, cu persoanele supuse sancţiunilor, este cercetată de Comisia Europeană şi face Bulgaria pasibilă suportării unor consecinţe legale.

Criza politică internă, combinată cu un atac la stabilitatea sistemului financiar bulgar

Această situaţie a dus la necesitatea organizării de alegeri anticipate, care vor avea loc în 5 octombrie. În plus, toată această perioadă de tulburări politice a fost completată de o lovitură primită de două bănci din Bulgaria: retrageri masive de capital, aparent fără niciun motiv, au suscitat temeri referitoare la stabilitatea financiară a ţării.

Banca centrală a Bulgariei a anunțat că există o încercare de destabilizare a ţării prin atacul asupra sistemului bancar şi s-a angajat că va proteja depozitele cetăţenilor.

Banca naţională a preluat controlul, spre sfârşitul lunii iunie, a băncii Corporate commercial Bank, aflată pe locul patru între instituţiile bancare din Bulgaria, după ce retrageri masive de capital au fost impulsionate de relatările presei privind afaceri suspecte ale băncii şi ale acţionarilor principali ai acesteia.

Economiştii şi agenţiile de rating au spus că nu există risc de contagiune, în timp ce filialele din Bulgaria ale băncilor străine au afirmt că operaţiunile lor sunt sigure. Totuşi, asta nu a împiedicat pe bulgari să continue să îşi retragă banii din bănci.

Ministrul de interne afirmă că există o campanie pentru a insufla panica populaţiei, prin mesaje pe internet şi telefonice. Bulgarii, care au mai trecut printr-o situaţie similară şi şi-au pierdut mare parte din economii în criza de la sfârşitul anilor ’90, nu par să fie liniştiţi de asigurările date de autorităţi.

Această problemă pentru sectorul financiar vine pe fondul unei economii fragile şi tot mai multe voci susţin că Bulgaria ar trebui să solicite sprijinul FMI.

Turcia – alianța cu SUA și dansul pe sârmă cu Rusia

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan este la putere în Turcia de peste un deceniu, iar pe întreaga perioadă a rămas foarte popular. Un sondaj publicat joi, în vederea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în luna august, arată că si acum, după o serie de evenimente care au pus la îndoială ataşamentul faţă de democraţie al premierului turc, arată că ar câştiga alegerile încă din primul tur, cu 55-56%, la o diferenţă de peste 20 de puncte procentuale faţă de reprezentanţii opoziţiei.

Premierul Erdogan nu şi-a anunţat oficial candidatura pentru prezidenţiale, partidul său AKP îşi va face cunoscut candidatul în 2 iulie, însă nu există îndoială că va candida în primele alegeri în care turcii îşi aleg direct preşedintele.  Un preşedinte cu puteri sporite faţă de situaţia actuală, dar cu prerogative mai reduse decât şi-ar fi dorit politicianul aflat în frunte guvernului de la Ankara.

O economie performantă, dar dezechilibrată și dependentă de fonduri străine

Dar pentru ca popularitatea lui Tayyip Recep Erdogan să rămână la cote ridicate, are nevoie de o economie performantă. Turcia este o poveste de succes: începând cu 2001, când autorităţile turce au fost nevoite să ia măsuri pentru redresarea după o cziră bancară. Cu ajutorul FMI.

Ankara şi-a redus cheltuielile, a pus inflaţia sub control, a introdus rata de schimba variabilă, a restructurat sistemul bancar şi a acordat şi garantat o mai mare independenţă băncii centrale şi instituţiilor de reglementare.

În 2002, când AKP a ajuns la putere, a adoptat aceeaşi politică, iar urmarea a fost o dedschidere a dialogului cu UE. În 2005 au început negocierile cu Uniunea Europeană, moment din care investiţiile străine au început să cauteTurcia.

Ţara a cunoscut un boom în infrastructură: reţeaua de autostrăzi a crescut cu mai mult de 16.000 de kilometri, numărul aeroporturilor s-a dublat, iar Turkish Airlines zboară acum în 100 de destinaţii, mai multe decât orice altă companie aeriană din lume.

Totuşi, spun analiştii, Turcia rămâne vulnerabilă pentru că depinde de fonduri străine. Ţara şi economia a fost inundată de banii Statelor Unite, iar asta a ascuns deficienţe structurale. Autorităţile, fără preocuparea pentru finanţare, nu au făcut reforme structurale profunde.

În medie, Turcia a avut o creştere de 5% pe an timp de un deceniu, între 2002 şi 2012. Însă economia sa, spun experţii, este dezechilibrată: Turcia atrage turişti (36 de milioane au fost în 2012), are o bază manufacturieră bine poziţionată pentru exporturi, un sector agricol de 62 de miliarde de dolari, o tradiţie în comerţ şi ambiţia de a deveni un hub energetic, economia se bazează încă pe consumul intern, iar consumul a crescut, pe măsură ce economiile au scăzut, este o analiză a Foreign Policy din primăvara acestui an.

Totuşi, toţi economiştii sunt de acord în a remarca succesul economic al Turciei în comparaţie cu ţările din sudul Europei şi, evident, al celor din Orientul Apropiat. berd estima că în 2014 economia turcă va creşte cu 3,6%, mai puţin decât erau aşteptările, dar mai mult decât ale celor ale vecinilor. Iar poziţia geografică şi uniunea valamă cu UE sunt avantaje competitive de neignorat.

De altfel, obiectivul premierului Erdogan este unul ambiţios: să facă din Turcia o mare naţiune şi o mare putere.  “Secolul XXI va fi secolul Turciei, acesta este obiectivul guvernului”, a spus prim ministrul la un moment dat.

Regimul autoritarist Erdogan, cu risc de radicalizare

Problema ar putea fi una politică. În ultimul an şi jumătate, Recep Tayyip Erdogan i-a îngrijorat pe prietenii şi aliaţii săi occidentali. “Turcia ar trebui să fie un partener important al SUA într-o perioadă de mare instabilitate într-o regiune-cheie a lumii. Tendinţele autoritariste ale premierului îngreunează teribil situaţia”, a afirmat Eric Edelman, fost ambasador american în Turcia, citat de The Economist.

Prim-ministrul turc a atras atenţia în ultima vreme prin emiterea mai multor legi făcute în aşa fel încât să îi ofere protecţie lui şi aliaţilor săi într-un scandal de corupţie care a izbucnit la finalul anului trecut şi care este considerat de analiştii din Turcia drept cel mai mare din istoria ţării.

În decembrie 2013, poliţia a percheziţionat reşedintele mai multor minmiştri şi ale fiilor acestora, după ce au fost făcute publice înregistrări care demonstrau implicarea lor în acte de corupţie. Mai mult, legăturile duceau la premier şi la unul dintre fiii acestuia.

Recep Tayyip Erdogan a acuzat judecători, procurori şi poliţişti că ar fi fabricat aceste înregistrări şi că este o nouă încercare a liderului opoziţiei Fetullah Gulen, un cleric sunnit aflat în exil în SUA, de a destabiliza puterea de la Ankara.

Iar pentru a pune piedici anchetei, premierul a concediat sau transferat sute de magistraţi şi poliţişti. Mai apoi a emis legislaţie care să pună sub un control guvernamental mai sever puterea judecătorească şi serviciile de informaţii şi a luat o serie de măsuri care au limitat libertatea presei şi a internetului. Temporar, a interzis Twitter în Turcia şi a ameninţat că va face inaccesibile reţelele de socializare.

Criticile interne şi internaţionale nu au avut ecou la premierul turc. Şi nu este pentru prima dată. Nici în cazul reprimării protestatarilor din parcul Ghezi, de vara trecută. O mişcare începută de tineri cu viziuni ecologiste, care s-au împotrivit demolării unui parc din Istanbul pentru a se construi pe locul acestuia un centru comercial, s-a transformat într-o revoltă care a polarizat cel mai important oraş al Turciei.

Argumentul premierului Erdogan a fost mereu susţinerea populară de care se bucură: atâta vreme cât votanţii îl sprijină, are dreptul să facă ce vrea, în ciuda opoziţiei, protestatarilor, judecătorilor şi procurorilor, sau a Europei.

Iar testul suprem au fost alegerile locale care au avut loc în Turcia în primăvară. Rezultatul acestora a întărit argumentaţia prim ministrului: 46% dintre turci au votat în favoarea partidului său.

Acest rezultat bun şi plasarea lui în fruntea opţiunilor electoratului, potrivit celor mai recente sondaje , la mare distanţă faţă de posibili contracandidaţi nu mai lasă loc de interpretări, iar analiştii sunt siguri că Recep Tayyip Erdogan va deveni primul preşeinte ales direct de cetăţeni al Turciei.

Dansul pe sârmă cu Rusia: dependență energetică și competiție regională

Criza din Ucraina şi anexarea Crimeei de către Rusia a pus Turcia într-o poziţie diplomatică sensibilă, susţin analiştii specializaţi în politica turcă. În balanţă se află angajamentele internaţionale şi parteneriatul cu aliaţii occidentali şi, pe de altă parte, relaţia economică şi politică pe care o are cu Moscova.

Turcia trebuie să îi susţină pe tătarii din Crimeea – care sunt împotriva ocupaţiei ruse. Iar Moscova a dat deja semne de bunăvoinţă: un decret din luna aprilie îi reabilizeată pe tătarii persecutaţi în perioada sovietică şi promite o „renaştere naţională, culturală şi spirituală” a grupurilor minoritare din Crimeea. În plus, companiei Turkish Airways i-a fost permisă reluarea zborurilor în Crimeea din luna iunie.

Moscova are mijloc de presiune asupra Turciei gazele naturale. În 2013, 60% din importurile sale de gaz au fost din Rusia, potrivit datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Iar in viitorul apropiat, spun experţii, această dependenţă va continua.

Totuşi, Turcia îşi propune să devină un hub energetic. Criza din Ucraina a încurajat UE să caute moduri de reducere a dependenţei faţă de Rusia, iar Ankara are oportunitatea de a-şi extinde rolul ca ţară de tranzit.

Un proiet recent care se va materializa este TAP, care va traversa Tucia şi va transporta 16 miliarde de metri cubi de gaz din Azerbaidjan spre Europa. Iar alte proiecte ar putea apărea, dacă Turcia îşi joacă bine cărţile.”

Update – DE citit si…

Evenimentul Zilei

NATO trebuie să intervină dacă Rusia va ocupa noi teritorii în Ucraina”

Se arata ca:

Preşedintele Republicii Cehe, Milos Zeman, a apreciat, într-un interviu apărut în presa cehă, că Occidentul va trebui ia aibă în vedere măsuri serioase, inclusiv trimiterea de trupe NATO, în cazul în care Rusia încearcă să ocupe noi teritorii în Ucraina.

„În acest moment, când Rusia are intenţia de a-şi extinde teritoriul său prin ocuparea de teritorii din estul Ucrainei, este necesar să se treacă de la vorbe la fapte”, a declarat preşedintele ceh, citat, azi, de agenţia ucraineană Unian, potrivit Agerpres.

”În această situaţie, eu voi insista nu numai pentru înăsprirea sancţiunilor UE, dar şi pentru pregătirea de luptă din partea NATO, inclusiv pentru posibila intervenţie de trupe ale Alianţei pe teritoriul Ucrainei”, a adăugat şeful statului ceh.

El a ţinut să precizeze că „încercarea (Rusiei) de a ocupa teritorii din Estul Ucrainei este o linie care nu trebuie trecută”.

Declaraţiile preşedintelui ceh Milos Zeman intervin în contextul în care UE ar putea adopta noi sancţiuni împotriva Rusiei în cadrul summitului de azi de la Bruxelles, Moscova fiind acuzată în continuare de susţinerea separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei prin furnizarea de arme şi echipamente militare.

În ceea ce priveşte o posibilă intervenţie a NATO, secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen, declara recent că nimeni nu vrea un nou „Război Rece” în Europa, dar că actuala situaţie ”ameninţă securitatea şi pacea obţinute după căderea Zidului Berlinului”, făcând apel la Rusia „să reflecteze mai profund la poziţia sa”.

Rasmussen dădea asigurări că NATO este ataşată obiectivelor sale de a acţiona pentru asigurarea securităţii membrilor săi, subliniind că ‘Alianţa va lua şi alte măsuri dacă va fi necesar’.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 51 comentarii

Despre minciuna si lipsa de onestitate…

Gandul

Scandal pe AMNISTIE şi NOUL COD PENAL. Ponta îl atacă dur pe Antonescu: ”Şi-a minţit colegii!” Crin: ”Nu-i permit! USL e într-o situaţie dificilă”

Se arata ca:

„Scandal în USL pe amnistie şi Codul Penal. Premierul Victor Ponta susţine că liderul PNL, Crin Antonescu, şi-a minţit colegii când le-a spus că nu s-a discutat în USL despre amnistie şi modificările la Codul Penal. Mai mult, Antonescu i-ar fi cerut să dea o ordonanţă de urgenţă. În replică, liderul PNL a calificat atacul lui Ponta drept ”lipsit de onestitate”, apreciind că ”USL se află într-o situaţie dificilă”. ”Va fi foarte greu să mergem mai departe, dar nu ne dăm bătuţi. Nu pot să dărâm un proiect pentru că nu mai am încredere într-un om”, a comentat el.

Tonul disputei l-a dat Victor Ponta, imediat după şedinţa conducerii PSD. ”Nu spune adevărul domnul Antonescu, am fost 12 persoane la USL, când a existat propunerea de a da OUG. Dacă dau eu, e în regulă, dacă vine în Parlament, e împotrivă. Luni mi-a spus că nu ar vota. Nu ştiu dacă stenogramele sunt adevărate, dacă sunt adevărate, preşedintele Antonescu şi-a minţit colegi asupra realităţii, au fost 12 persoane a spus să dau ordonanţă de OUG”, a spus Ponta.

Ponta s-a contrazis în privinţa subiectului discutat cu Antonescu

Premierul Victor Ponta s-a contrazis de câteva ori în conferinţa de presă de la PSD, susţinând că preşdintele PNL, Crin Antonescu, i-a cerut să dea o Ordonanţă de Urgenţă pentru amnistie, după care a revenit şi a spus că este vorba de Codul Penal, iar în cele din urmă a precizat că cererea a fost pentru amnistie, deoarece despre Codul Penal nu au vorbit.

Victor Ponta: Dacă stenogramele sunt adevărate domnul Antonescu şi-a minţit colegii asupra realităţii pentru că au fost la USL cel puţin 12 persoane atunci când domnia sa a fost de acord cu legea amnistiei, după aceea a spus să dau OUG. Am spus evident că nu dau OUG pentru aşa ceva şi s-a hotărât repet în USL, Are dreptate domnul Antonescu nu am vorbit niciodată, nici eu nu am ştiut până marţi despre acele modificări la Codul Penal. Nu ar fi pentru prima dată când domnul Antonescu spune una colegilor săi, alta nouă şi alta presei. Ne-am obişnuit. Este o problemă între domnul Antonescu şi propriii colegi, dacă le place să le spună altceva decât este adevărat. Şi cu Roşia Montană vineri am discutat, luni a spus că nu este de acord, deci nu este prima dată ne-am obişnut. Întâi am discutat la USL că votăm, apoi a spus că nu votăm, nu ştiu ce va face mâine. Nu spune adevărul domnul Antonescu. Am fost 12 persoane cel puţin la USL când am discutat să se voteze de către Parlament. Am fost 12 oameni acolo, e adevărat că luni mi-a spus că nu va mai vota.

Reporter: De a da ordonanţă de urgenţă pe legea amnistiei sau pe codul penal?
Victor Ponta: Pe Codul Penal

Reporter: Domnul preşedinte Antonescu v-a cerut să daţi o OUG pentru amnistie sau pentru Codul Penal?
Victor Ponta: Cred că era vorba …, o să îmi cer scuze o să vorbesc cu cei care au fost prezenţi să ştiu exact. A fost o discuţie de a adopta, noi am vorbit despre amnistie, şi a fost o discuţie dacă o putem adopta prin Ordonanţă, am spus că nu se poate prin OUG şi după aceea am fost de acord prin lege.

Reporter: La ce vă referiţi?
Victor Ponta: La amnistie.

Reporter: Deci v-a cerut să daţi OUG pentru amnistie?
Victor Ponta: A fost o discuţie..

Reporter: Deci, să fie clar, nu a fost pentru Codul Penal?
Victor Ponta: Nu a fost pentru Codul Penal, ci pentru amnistie. Într-adevăr de Codul Penal nu am vorbit niciodată şi nici nu am ştiut.

Replica lui Antonescu

În replică, Crin Antonescu a respins acuzaţiile, comentând că premierul ”a îndrăznit să îl facă mincinos”. ”Îmi pare rău că premierul Ponta, într-o situaţie încurcată, recurge la asemenea lucruri. Eu nu am minţit, nu am fost dovedit mincinos”, a spus Antonescu.

Şeful PNL a comentat că ”atacul lui Ponta este lipsit de bună-cuviinţă, de onestitate” şi pun USL într-o ”situaţie dificilă”. Antonescu s-a declarat ”mâhnit” că atacurile vin de la ”un om pe care l-am susţinut cu toată onestitatea, cu toate puterile de a deveni premier”.

”Anumite decizii ale PSD mi-au dat sentimentul că încearcă să forţeze nişte decizii pe care nu le-am convenit
Mai am încredere extrem de puţină spre deloc.Va fi foarte greu să mergem mai departe, dar nu ne dăm bătuţi. Nu pot să dărâm un proiect pentru că nu mai am încredere într-un om”, a mai spus liderul PNL.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Parca am mai vazut undeva o astfel de discutie… 😆 😆 Parca imi suna cunoscut… 😀

Ce sa-i faci, asa suntem noi romanii…

Aici, la noi, este acum ca-n Texas, ca-n filmul acela Giant, cu Rock Hudson, Liz Taylor si James Dean. Cand baiatul lui Bick Bendict s-a luat la harta cu Jett Rink, la o petrecere grandioasa data de acesta din urma, erau invitati si senatori p-acolo, si Jett i-a tras vreo doi pumni, desi fiica lui Bick il iubea pe Jett si a deschis alaiul de masini care-l insoteau. Evident, tot Texasul era acolo.  La care Bick, tatal sau, desigur, a reactionat si l-a invitat la o lupta in doi pe Jett, dar nu s-a mai ostenit sa-i traga una ci i-a spart toata bautura care urma sa fie servita la petrecere, cu toate ca Jett era deja beat turta!

Asa si aici, Basescu l-a provocat la lupta si a sarit la incaierare cu Ponta, facandu-l „profund corupt”, batalie in urma careia toata Europa era cu ochii pe noi, inclusiv ambasada SUA 🙂 . Acuma Ponta se incaiera cu Antonescu, de sta USL-ul sa se sparga, si-si trag vreo doua, trei lovituri politice de rasuna valea pana la Bruxelles si Washington 🙂 ! Si toata lumea sta mirata si se intreaba ce se intampla! 😀

decembrie 16, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Mecanismul intermediar

Gandul

SCANDAL ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN. Dezbatere pe marginea situaţiei POLITICE din ROMÂNIA: Viviane Reding propune un nou mecanism de verificare a JUSTIŢIEI din toate statele membre UE

Se arata, printre altele, ca:

English: European Commissioner Viviane Reding

English: European Commissioner Viviane Reding (Photo credit: Wikipedia)

UPDATE 17.38 Andreas Mavroyiannis, din partea consiliului UE, îl parafrazează pe Socrate: „Democraţia vine din neschimbarea regulilor democratice în funcţie de oportunismul politic”. Dezbaterea privind situaţia politică din România s-a încheiat.

UPDATE 17.30Viviane Reding: „Dezbaterea de astăzi a fost condusă foarte mult de atitudini de interes politic. Atunci când se atacă statul de drept, indiferent de culoarea politică a guvernului, CE trebuie să rămână fermă în acţiunile pe care le întreprinde. Şi în trecut a fost aşa. În 2009, eram comisar pentru telecomunicaţii şi am înceut o procedură infringement împotriva României. Pe atunci era o coaliţie de dreapta care dăduse o OUG pentru a-l îndepărta din funcţie pe preşedintele autorităţii telecom”.

„Vreau să trag două învăţăminte. În primul rând avem nevoie de o abordare independentă a acestor probleme. Respectarea statului de drept nu are nicio legătură cu partidele aflate la putere. Justiţia trebuie să fie oarbă, trebuie să reacţioneze numai la statul de drept şi la punerea sa în pericol. Vedem că nu avem mecanisme eficiente în UE pentru a îmbunătăţi funcţionarea statului de drept mai eficient. Haideţi să fim sinceri: suntem foarte stricţi în legătură cu criteriile de la Copenhaga, cele de pre-aderare. Odată ce un stat a aderat la UE, se pare că nu mai avem niciun instrument de a verifica dacă toate aceste valori mai rămân în picioare. Procedurile de infringement sunt prea tehnice şi complicate”, a mai spus Reding.

„Doresc ca împreună cu PE şi miniştrii de Justiţie să instaurăm un mecanism intermediar de măsurare şi comparare a eficienţei sistemelor judiciare din toate statele membre. Experţii dezvoltă acum un fel de tablou de bord pentru justiţie, care să fie aplicabil la toate statele membre”, a anunţat comisarul european pentru Justiţie.”

Dar sa vedem si interventiile europarlamentarilor nostri, D-na Corina Cretu si Dl. Cristian Preda:

– D-na Corina Cretu

Interventia din plenul Parlamentului European privind situatia politica din Romania

– Dl. Cristian Preda

La PE (119) – despre situaţia din România

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Dupa parerea mea, cred ca e prea mult spus ca a fost un scandal. A fost o dezbatere. O dezbatere in care destui au criticat-o pe D-na Reding. Dar, pe buna dreptate, cred eu, multi nu au inteles rostul acestei dezbateri despre situatia politica din tara noastra. Sincer sa fiu, nici eu n-am inteles prea bine. Nu spun ca nu e bine sa existe dezbateri, e chiar foarte bine. Dar aceasta, intitulata pompos „despre situatia din Romania”, nu a adus nimic nou: s-au reiterat punctele de vedere cunoscute, cele ale PPE si cele ale PES si ALDE, principalele formatiuni politice europene. S-au mai facut referiri si la situatia din Ungaria. La sfarsitul acestei reuniuni D-na Reding trebuia sa traga o concluzie generala, ca sa zic asa. Si aceasta e cea pe care am evidentiat-o mai sus.  Reiau aspectul evidentiat de D-na Reding, ca sa fie si mai clar si ca sa fixam ideile:

„Haideţi să fim sinceri: suntem foarte stricţi în legătură cu criteriile de la Copenhaga, cele de pre-aderare. Odată ce un stat a aderat la UE, se pare că nu mai avem niciun instrument de a verifica dacă toate aceste valori mai rămân în picioare. Procedurile de infringement sunt prea tehnice şi complicate”, a mai spus Reding.

Doresc ca împreună cu PE şi miniştrii de Justiţie să instaurăm un mecanism intermediar de măsurare şi comparare a eficienţei sistemelor judiciare din toate statele membre. Experţii dezvoltă acum un fel de tablou de bord pentru justiţie, care să fie aplicabil la toate statele membre”

Riscul ar fi o concentrare prea mare a Puterii in mana Comisiei Europene, care s-ar constitui intr-un fel de tribunal suprem ce ar judeca statele membre. Si asta in conditiile cresterii politizarii Comisiei, lucru care, printre altele, n-ar mai putea exprima cerinta ca membrii acesteia sa ramana deasupra intereselor nationale. Insa exista si un alt aspect: o astfel de Comisie ar putea judeca lucrurile printr-o prisma ideologica si de afinitati politice, deci nu ar mai putea fi impartiala. Si atunci cum ar mai putea fi Justitia „oarbă, trebuie să reacţioneze numai la statul de drept şi la punerea sa în pericol”, cum spunea D-na Reding. In general vorbind, crearea unui astfel de mecanism comporta riscuri serioase pentru democratia de pe continentul nostru. Pentru ca s-ar putea ajunge la impunerea unui dictat unor state membre, lucru care ar putea sa fie rau vazut in tarile respective, de catre cetatenii acestora, cu consecinte politice incalculabile. Mai ales in conditiile deloc fericite in care, datorita crizei economice actuale, euroscepticismul creste. In Romania, spre exemplu, cetatenii nu au fost intrebati daca doresc sau nu integrarea in Uniunea Europeana. S-a facut de catre intreaga clasa politica o propaganda puternica in favoarea integrarii, prezentandu-se lucrurile foarte in roz si mergand pe ideea ca „o sa fie mai bine”. Oamenilor nu li s-a explicat exigentele pe care trebuie sa le indeplineasca tara, odata primita in UE. In general vorbind, imaginea creata a fost ca UE e un loc mirific, un fel de paradis. Si ca odata intrati, Romania va merge fara nicio problema catre „noi culmi de civilizatie si progres”, de la sine. Altminteri ar ramane in asa zisa „zona gri”. Cam asa a fost prezentata intrarea Romaniei in UE. Mi-e teama ca Uniunea Europeana, in ansamblul ei, nu este suficient de matura inca pentru ca sa suporte noi constrangeri si exigente, pe langa austeritatea, din punct de vedere economic, pe care si asa o suporta foarte greu. Aceasta criza economica si financiara ii demonstreaza cetateanului european ca UE nu este conditia sine qua non pentru ameliorarea situatiei sale si a conditiilor sale de viata. Eu cred ca este de ajuns aceasta criza, care, speram, se va termina mai repede. Nu cred ca mai avem nevoie si de o alta. Or, partea proasta in ceea ce priveste propunerea D-nei Reding este ca aceasta pare a fi generatoare de noi crize in interiorul Uniunii. De aceea lucrurile trebuie tratate, cred eu, cu mare grija. Si cred ca mult mai bine, mai eficient ar fi daca ar prima dialogul, nu auditul judiciar pentru statele membre. Nu cred ca „a face ordine cu nuiaua in clasa”, de catre Comisia Europeana, desigur, ar fi cea mai potrivita politica pe care Uniunea Europeana ar putea s-o adopte. Or, cam asa pare propunerea D-nei Reding.

Important este ceea ce nu s-a dezbatut serios niciodata, asa cum a fost aceasta dezbatere despre situatia din Romania. Si anume problemele de fond ale Uniunii Europene si ale statelor sale membre: criza economica actuala, saracia, somajul masiv (spre exemplu in Spania, Grecia), disperarea, sinuciderile. Sa nu uitam ca nu nerespectarea principiilor statului de drept au adus in prim-panul vietii politice din Grecia partide extremiste, disperarea. Sa nu uitam celebra remarca a D-nei Merkel ca nu o intereseaza Grecia, dar, in schimb, ii e foarte mila de greci… Situatia economico-sociala dificila de pe continent este trecuta sub tacere. In schimb UE ne serveste acest film prost: dezbaterea in PE despre „situatia din Romania”, nici pe departe atat de grava precum a lasat D-na Reding sa se inteleaga. Ingrijorator este ca problemele de fond sunt ignorate. Iar aceasta dezbatere „despre situatia din Romania” pare o diversiune menita sa abata atentia de la adevaratele probleme, pe care le-am amintit mai sus, cu care se confrunta Uniunea, Zona Euro. Probleme si situatii care ar putea avea consecinte mai grave decat euroscepticismul: cresterea neincrederii in democratie, pe fondul agravarii lor. Iata riscul cel mai mare, dupa parerea mea, cu care se confrunta, in prezent, Uniunea Europeana.

Revin la ceea ce am aratat mai sus, si anume ca UE, in ansamblul sau, nu e inca suficient de matura: este disfunctionala din multe puncte de vedere. Armonizarea legislatiei nationale cu cea stabilita la Bruxelles este dificila si aproape inaplicabila pentru toate statele membre. O disfunctionalitate majora ar fi chiar euro si Zona Euro. Precum si Spatiul Schengen, daca o tara, precum Romania, care indeplineste criteriile tehnice, singurele valabile, prezinta dificultati artificial create in ceea ce priveste integrarea in Schengen. Tot in felul acesta se explica nerespectarea Criteriilor de Convergenta de la Maastricht. Or, ceea ce se dezbate, si asta e marea mea nedumerire, nu se refera la aceste probleme, de fond, mereu trecute sub tacere sau pe un plan secund. Si se creaza false probleme pentru a fi dezbatute, tocmai pentru a ocoli dezbaterile care conteaza cu adevarat pentru soarta acestei Uniuni. Asta e cea mai mare dovada de imaturitate. Si acesta este motivul pentru care nu se poate rezolva chestiunea crizei si ca nu se intrevad solutii pentru iesierea din criza economica actuala.

Nu vroiam sa vorbesc aici despre situatia din Ungaria si sa fac o comparatie cu Romania. Dar pentru ca s-au facut referiri voi spune cateva cuvinte. In primul rand trebuie sa fie foarte clar pentru toata lumea ca in Romania a invins democratia si nu Comisia Europeana, Dl. Barroso sau D-na Reding. Si aceasta e cea mai mare deosebire fata de situatia din statul vecin: in Ungaria democratia a fost invinsa, iar Comisia Europeana, Dl. Barroso, D-na Reding n-au obtinut nicio victorie. Si acest lucru e deosebit de trist, ca intr-un stat membru democratia a fost invinsa, iar Comisia Europeana pare a se face ca ploua. Despre aceste aspecte importante, D-na Reding nu a binevoit sa ne vorbeasca, decat tangential si fara sa spuna lucrurilor pe nume, in adevar. Dar democratia a fost invinsa in Ungaria (doresc sa nu fie asa si sa gresesc eu cand afirm lucrul asta) nu pentru ca Ungaria n-ar fi fost stat de drept, ci din cauza situatiei economice a Ungariei si a riscului ridicat de intrare in incapacitate de plata a acestei tari! Nu neg dorinta lui Orban de a fi un conducator cu puteri depline. L-am criticat foarte dur pe Viktor Orban pe acest blog. Insa Orban mi s-a parut, mai ales in ultima vreme, un om nemultumit. Nemultumit de UE! Si de politicile sale, si de modul sau de functionare. A vorbit de transformarea Ungariei „intr-o colonie”, perceptie ce exista si in Romania, la cetatenii romani. A respins FMI, datorita politicilor sale de austeritate. Despre aceste lucruri de ce nu a vorbit stimata D-na Reding? De ce nu se dezbat aceste probleme, care chiar ca pot sa puna in pericol UE, si chiar pacea pe continent?

Ce fel de Europa construim?

septembrie 13, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Consiliul European

Stiri interesante! Iata ce arata Romania Libera:

Şefii de stat sau de guvern se reunesc în cadrul Consiliului European de vară

Se arata, printre altele, ca:

„Şefii de stat sau de guvern din Uniunea Europeană se reunesc, joi după-amiază la Bruxelles, în cadrul Consiliului European de vară, pentru a adopta ‘Pactul pentru creştere şi locuri de muncă’, a lansa faza finală a negocierilor pentru viitorul cadru financiar multianual 2014-2020 şi a acorda oficial Muntenegrului statutul de candidat la aderarea la UE, potrivit Agerpres.

În invitaţia adresată statelor membre, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, menţionează că provocarea la acest summit al UE este de a da, ‘mai mult ca niciodată, un semnal într-o manieră clară şi concretă că facem tot ce este necesar pentru a răspunde crizei’.

Discuţiile vor începe, joi după-amiază, cu o dezbatere despre viitorul cadru financiar multianual al Uniunii Europene (2014-2020), la aceasta participând şi preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz. Principalele aspecte în discuţie se referă la modul în care viitorul cadru financiar multianual poate contribui la creştere şi crearea de locuri de muncă în UE şi cum ar trebui alocate cu prioritate cheltuielile între diverse politici ale Uniunii.”

Ponta a plecat spre Bruxelles, însoţit de ministrul de Externe şi de cel al Afacerilor Europene

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a plecat joi dimineaţa spre Bruxelles, însoţit de ministrul de Externe şi de cel al Afacerilor Europene, potrivit Mediafax.

Delegaţia premierului s-a urcat într-un avion de linie Tarom, care a fost garat în faţa salonului oficial al aeroportului. După ce au urcat jurnaliştii, la avionul aflat în faţa salonului oficial au fost aduse de la terminalul aeroportului, cu un autobuz, persoanele care au cumpărat bilet pentru cursa Tarom spre Bruxelles. Ulterior, au urcat în aeronavă premierul şi membrii delegaţiei oficiale.

Curtea Constituţională a decis, miercuri, cu majoritate de voturi, că preşedintele României participă la reuniunile Consiliului European, în calitate de şef al statului, această atribuţie putând fi delegată de către acesta, în mod expres, prim-ministrului.

După decizia Curţii Constituţionale, premierul Victor Ponta a declarat însă că va merge, „evident”, la Bruxelles, la Consiliul European.

Miercuri seara, Guvernul a transmis că primul-ministru va efectua „o vizită” la Bruxelles, în perioada 28-29 iunie, şi că Biroul de presă va pune la dispoziţia mass-media, în timp util, informaţii referitoare la programul premierului.”

Gandul

Pe site-ul Consiliului European, Victor Ponta este şeful delegaţiei României la summit-ul de mâine. Cotroceniul nu comentează

Se arata ca:

„Şeful delegaţiei române la summit-ul din 28-29 iunie este premierul Victor Ponta, potrivit informaţiilor de pe site-ul Consiliului European.

În secţiunea dedicată jurnaliştilor acreditaţi la eveniment, se află şi o listă cu numele, funcţia şi fotografia liderilor europeni care vor participa la summit din partea ţărilor lor. În dreptul României, apare Victor Ponta, cu toate că magistraţii de la Curtea Constituţională au decis miercuri că preşedintele e este cel care reprezintă România la astfel de reuniuni internaţionale, cu toate că poate delega acest mandat şi altor persoane, inclusiv primului-ministru.

Contactată de gândul pentru a afla dacă Traian Băsescu merge sau nu la Consiliul European, date fiind informaţiile de pe site-ul instituţiei de la Bruxelles, purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, Bogdan Oprea, a declarat că preşedinţia nu comentează pentru moment pe tema acestui subiect.

De menţionat că decizia de miercuri a Curţii Constituţionale devine obligatorie abia în momentul în care este publicată în Monitorul Oficial, ceea ce, potrivit preşedintelui CCR, se va întâmpla abia săptămâna viitoare.”

Hannes Swoboda, liderul grupului socialist din PE, despre Adrian Nastase

INTERVIU. Hannes Swoboda, liderul grupului socialist din PE: Lui Adrian Năstase i se cuvine un minim respect, chiar dacă a fost condamnat pentru ceva ce face orice preşedinte al SUA

Iata ce se arata printre altele:

Cum vedeţi presupusa tentativă de suicid a fostului premier: gest de onoare sau o încercare de a scăpa de încarcerare?

România are atâte de multe probleme care trebuie interpretate. Nu am fost acolo în momentul incidentului, nu pot să mă pronunţ. Ce pot să spun este că totul este un eveniment tragic. Cum am mai spus, domnul Năstase a făcut multe lucruri bune pentru România. I se cuvine un minim respect, chiar dacă a fost condamnat pentru ceva ce face orice preşedinte al Statelor Unite, adică să organizeze campania de colectare a fondurilor pentru campanie. Nu vreau să mă pronunţ sau să judec.”

Pai si atunci… daca ne luam dupa ce spune Dl. Swoboda si coroboram cu sentinta data la Bucuresti in cazul lui Adrian Nastase, atunci orice presedinte al SUA ar trebui condamnat…

Sa vedem ce s-a mai intamplat…

Mediafax

Băsescu: Este prima dată în 8 ani când sunt împiedicat să-mi exercit atribuţiile constituţionale. România este legitim prezentă la Consiliul European, dar este nelegitim reprezentată

Ponta: Am discutat cu Băsescu, rămăsese să ne întâlnim la Bruxelles. Vreau să rezolv conflictul

Ponta, întrebat ce va face dacă se demonstrează că a plagiat: Cu siguranţă că mă voi retrage

Băsescu: Marga mi-a dat semnat că din dispoziţia lui Ponta nu a trimis delegaţia la Bruxelles

Iata ce spune si Gandul:

Anunţul lui Ponta: Adrian Năstase nu mai e membru PSD

si editorialul lui Cristian Tudor Popescu:

Imaginea României. La Rahova.

Foarte interesant de citit si…

A FOST SAU N-A FOST PLAGIAT LA PONTA? Cum citesc socialistul Hannes Swoboda şi popularul Joseph Daul teza de doctorat a lui Ponta – INTERVIURI GÂNDUL

Se arata, printre altele, ca:

„Hannes Swoboda, liderul grupului socialist din Parlamentul European, a declarat pentru gândul că Victor Ponta nu are nicio problemă de imagine în urma scandalului de plagiat. Liderul democraţilor din PE, Joseph Daul, susţine însă că premierul ar trebui să demisioneze dacă acuzaţiile se adeveresc. În replică, Hannes Swoboda a declarat pentru gândul că Joseph Daul este un instrument al luptei politice interne din România.

ULTIMA ORĂ:Victor Ponta, în El Pais: Îmi dau demisia în cazul în care Comisia de Etică dovedeşte că am plagiat

Hannes Swoboda, liderul grupului socialist din Parlamentul European, a declarat pentru gândul că Victor Ponta nu are în acest moment nici o problemă de credibilitate în urma scandalului de plagiat. „Domnul Victor Ponta nu are o problemă de credibilitate în urma acuzaţiilor de plagiat. Eu nu ştiu dacă a plagiat sau nu, dacă avem de a face cu ceva real sau doar cu jumătăţi de adevăr. Nimeni din Europa nu a pus la îndoiala credibilitatea domnului Ponta. Este o chestiune care trebuie tranşată de politicienii din România”, a declarat Hannes Swoboda.

Europarlamentarul a precizat că premierul Ponta este respectat în mediile europene pentru viziunea sa clară asupra viitorului şi pentru că face parte din noua generaţie de politicieni europeni.

Preşedintele Grupului Partidului Popular European (PPE) din Parlamentul European, Joseph Daul, susţine, pe de altă parte, că Victor Ponta ar trebui să demisioneze dacă acuzaţiile de plagiat se adeveresc. „Lucrurile sunt simple. Prim-ministrul român Victor Ponta, acuzat de plagiat în ceea ce priveşte teza sa de doctorat în drept, trebuie să demisioneze din funcţie dacă aceste acuzaţii se dovedesc a fi fondate”, a declarat Joseph Daul pentru gândul.

Europarlamentarul a precizat că nu a verificat personal dacă acuzaţiile sunt adevărate sau nu, dar că ele trebuie verificate de experţi independenţi de orice influenţă politică. „Am luat la cunoştinţă de aceste acuzaţii din relatările presei internaţionale. Nu am verificat personal dacă sunt sau nu adevărate”, a declarat Joseph Daul pentru gândul.

Preşedintele grupului popular din PE a mai declarat că normele europene sunt clare şi că prim-ministrul român nu poate să conducă un guvern al unui stat din UE dacă a comis într-adevăr o fraudă când a obţinut titlul universitar pe care îl deţine. „Această situaţie trebuie clarificată de experţi independenţi care să nu poate fi influenţaţi politic”, a mai menţionat Joseph Daul.

Europarlamentarul a mentionat că în PE a existat un caz de plagiat iar parlamentarul în cauză şi-a dat demisia. Este vorba de cazul europarlamentarului german Silvana Koch-Mehrin, care a deţinut şi funcţia de vice-preşedinte al Parlamentului European. În 2011, Silvana Koch-Mehrin a fost acuzată de presă că teza ei de doctorat din 2001 ar fi copiat părţi consistente din alte lucrări pe care nu le-a citat. În urma scandalului, Silvana Koch-Mehrin şi-a dat demisia atât din PE cât şi din partidul din care făcea parte.

Citeşte mai multe aici

În replică, liderul socialiştilor din PE a declarat pentru gândul că Joseph Daul este un instrument în cadrul luptei politice din România şi ca PE nu are atribuţii în a analiza acuzaţiile de plagiat aduse unui politician. „Eu nu cunosc alte cazuri în care Parlamentul European să fi făcut declaraţii despre vreun politician austriac sau german suspectat de plagiat. Nu este o chestiune de care să se ocupe Parlamentul European. Domnul Joseph Daul este un instrument folosit în bătălia politică internă din România. Nu l-am auzit pe domnul Joseph Daul cerând demisia fostului preşedinte al Ungariei când a fosta acuzat de plagiat”, a declarat Hannes Swoboda.

Contactat de Gândul, liderul grupului liberal din Parlamentul European (ALDE), Guy Verhofstadt, a transmis că nu vrea să facă niciun comentariu faţă de acuzaţiile de plagiat la adresa lui Victor Ponta.”

O lupta politica titanica!! De proportii europene!!

Fondurile UE nu vor fi reduse in 2014-2020

Mediafax

Ponta: CE a propus ca fondurile UE să nu fie reduse în 2014-2020, inclusiv pentru România

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 28, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un articol care m-a pus pe ganduri…

Iata un articol care nu se poate sa nu te faca sa meditezi indelung, cu luare aminte:

Mediafax

Serbia se poate orienta spre Rusia dacă nu obţine statutul de candidat la aderarea UE

Iata ce spune acest articol:

Српски / Srpski: Ивица Дачић, фотографија коју...

Image via Wikipedia

Uniunea Europeană va purta responsabilitatea unei eventuale instalări de baze militare ruse în Serbia, dacă va refuza să acorde acestei ţări statutul de candidat la aderare, a avertizat miercuri vicepremierul sârb Ivica Dacic într-un interviu.

„Europa ar comite o mare greşeală dacă Serbia nu va obţine în martie statutul de candidat”, a declarat Dacic pentru cotidianul Vecernje Novosti.

Dacic a afirmat că dacă Bruxelles şi Washington vor ţine departe Belgradul, va fi „normal să se aştepte ca o formaţiune politică ce se va îndrepta spre Rusia să poată veni la putere” în Serbia.

Alegerile legislative sunt prevăzute pentru această primăvară în Serbia, unde pro-europenii de la putere se vor confrunta cu opoziţia ultranaţionalistă, eurosceptică şi în mod deschis pro-rusă.

„Astfel, pentru ca ideea de a oferi ruşilor (posibilitatea) de a construi o bază militară aici să nu vină nimănui, UE şi SUA ar trebui să aibă o politică imparţială faţă de noi”, a continuat acesta.

„Ce se va întâmpla, spre exemplu, dacă o bază militară rusă ar fi construită în Serbia?” se întreabă Dacic. „Ar fi asta o problemă pentru Statele Unite? Cu siguranţă”, a răspuns el.The European Union and Serbia

UE trebuie să se pronunţe în martie asupra statutului de candidat solicitat de Belgrad, însă cere în schimb progrese în negocierile pe care le sponsorizează între Serbia şi Kosovo. Responsabilii politici sârbi apreciază cu toate acestea că UE susţine cauza Priştinei şi nu ţine cont de interesele legitime ale Serbiei.

Kosovo şi-a proclamat independenţa la 17 februarie 2008, recunoscută de 22 din 27 de state UE şi de către Statele Unite. Susţinută de Rusia, Serbia refuză să o recunoască, considerând Kosovo ca fiind provincia sa sudică.” (cu rosu, subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Mi se pare grav… Destul de grav… Implicatiile sunt serioase daca e asa cum spune Dacic. Pentru ca eventualele baze militare rusesti instalate in Serbia ar fi in imediata vecinatate a Romaniei, tara membra NATO. Si sa nu uitam de Scutul Antiracheta de la Deveselu, care nu este pe placul rusilor…   Apoi, ar fi in imediata vecinatate a Uniunii Europene si a NATO. Sa nu uitam ca si Croatia e tara membra NATO (2009) si urmeaza a face parte din Uniunea Europeana. Adevarul este ca refuzarea statului de tara candidat la aderare ar fi o grea lovitura pentru fortele politice pro-europene din Serbia. Practic, n-ar mai fi sprijinite, dar nu numai! Faptul ca li se intoarce spatele, ar fi sinonim cu discreditarea acestora in ochii populatiei: vor zice cu totii ca „aia nu sunt buni de nimic”.  Eu cred ca decat sa respingi, mai bine ajuti! Si chiar asa: de ce nu s-ar da o sansa europeana Serbiei? De ce ar fi rau lucrul asta?

Pe de alta parte, in varianta in care pro-europenii ar claca si scenariul lui DacicEthnic composition of Kosovo in 2005 according... se va adeveri, Rusia isi va spori influenta in Europa. De care Vestul va trebui sa tina seama, chit ca vrea, chit ca nu vrea.  Sa ne gandim la faptul ca nu se poate face nimic in Siria, pentru ca Rusia se opune. Eu stau si ma intreb ce ar fi daca Rusia chiar va patrunde spre centrul Europei in felul acesta. Si e posibil ca cetatenii sarbi sa voteze cu acele forte ultranationaliste, eurosceptice si pro-ruse, pentru ca in felul acesta Serbia sa poata avea sansa recuperarii Kosovo! Nu mai vorbesc de faptul ca lucrul asta ar da apa la moara sarbilor din Republika Srpska. Iar greselile pe care le-a facut Vestul in Spatiul Iugoslav, inclusiv continua marginalizare si izolare a Serbiei, care a suferit grele amputari teritoriale, se poate razbuna. Ceea ce vreau sa spun este ca nu-mi place deloc scenariul pe care ni-l propune Dacic. Nu-mi place! Insa nu pot sa nu constat ca e unul realist si trebuie tinut cont de o asemenea posibilitate, in cazul in care Serbia nu va primi statutul de tara candidat la aderare, cu implicatii imprevizibile.

Dupa parerea mea, atat Vestul Europei cat si SUA n-au inteles cum trebuie aceasta Zona a Balcanilor. Iata Grecia, care da dureri de cap liderilor din Zona Euro si SUA… Insa datoria publica a Greciei nu e cel mai periculos lucru care i s-ar putea intampla Europei si intregii lumi. De aceea democratia si europenismul in Balcani trebuie sprijinite de catre Vest. Din aceasta cauza si consider ca Serbia nu trebuie respinsa de catre Uniunea Europeana.  In caz contrar, tinand cont si de scenariul lui Dacic, consecinta va fi ca va spori in intensitate nationalismul si intoleranta. Citeam ceva foarte interesant, in acest sens, pe Wikipedia, despre Kosovo:

„Relations between Albanian and Serb communities

The relations between Kosovo’s ethnic Albanian and Serb populations have been hostile since the rise of nationalism in the Balkans during the 19th century, rivalry which became strong after Serbia gained Kosovo from the Ottoman Empire in 1913 and after Albania became independent in the same year.[8] During the Ottoman period however, Serbs and Albanians within Kosovo enjoyed good-neighbourly relations, working together to oppose foreign meddling in the territory on many occasions[169] During the Tito-era of communist rule in Yugoslavia, the ethnic Albanian and Serb populations of Kosovo were strongly irreconcilable with sociological studies during the Tito-era indicating that ethnic Albanian and Serb peoples in Kosovo rarely accepted each other as neighbours or friends and few held interethnic marriages.[170] Ethnic prejudices, stereotypes and mutual distrust between ethnic Albanians and Serbs have remained common for decades.[170] The level of intolerance and separation between the ethnic Albanian and Serb communities during the Tito-period was reported by sociologists to be worse than that of Croat and Serb communities in Yugoslavia which also had tensions but held some closer relations between each other.[170]

Iar despre nationalismul sarb, un articol foarte interesant tot de pe Wikipedia:

Serbian nationalism

Cititi cu mare atentie acest capitol:

Yugoslavia

In 1920, the centralized vision of Yugoslavia as supported by Serbian nationalists was enacted in the Constitution of the Kingdom of Serbs, Croats, and Slovenes passed on Saint Vitus Day that became known as the „St. Vitus Day Constitution” (Vidovdanski ustav).[3] Antagonism which rose between Serbian nationalists versus Croatian and Slovenian nationalists culminated in the 1928 assassination of Stjepan Radić on the floor of the Yugoslav parliament and the subsequent deterioration of parliamentary democracy in the country.[3] In the aftermath King Alexander discarded the St. Vitus Day Constitution, proclaimed a royal dictatorship, and officially renamed the country Kingdom of Yugoslavia.[3] King Alexander pursued a policy of encouraging modern Yugoslav nationalism which caused dissatisfaction amongst Serbian nationalists who saw Yugoslav nationalism as a disavowal of Serbian nationalism.[3] Serbian nationalists were outraged at the Cvetković–Maček Agreement between Serb and Croat political leaders that created the Banovina of Croatia, an autonomous province within the kingdom which gave Croatia virtual autonomy.[3] In response, Serbian nationalists founded the Serb Cultural Club which attacked the new Yugoslav nationalism under the motto of „Strong Serbdom, Strong Yugoslavia”.[3]

Draža Mihailović, World War II senior Chetnik leader.

Yugoslavia was invaded and occupied by the Axis Powers during World War II, with Nazi Germany establishing puppet states throughout occupied Yugoslavia.[3] Serbian nationalism rose in a militant response by the Chetnik forces of Draža Mihailović against both the Axis forces and the communist Yugoslav Partisans.[3] The war saw the rise of an extreme anti-Muslim variant of Serbian nationalism practised by the Chetniks who massacred Bosnian Muslims during the war.[3]

In the aftermath of World War II and the seizure of power by the Yugoslav Partisans, Josip Broz Tito‘s communist Yugoslavia was established. The new regime repressed nationalism of any culture that was deemed to be a threat to the state.[3] Serbian nationalism then developed during the 1960s by intellectuals such as Dobrica Ćosić and challenged the state-sponsored policies of Yugoslavism and „Brotherhood and Unity„.[3] Tito’s later expulsion of the nationalist-leaning Serbian communist official Aleksandar Ranković in the 1960s was perceived as an attack on Serbian nationalism.[3] After the ousting of Ranković, Serbian nationalist intellectuals increasingly began viewing Yugoslavia as a detrimental experience for the Serb nation.[3]

Serbian nationalism escalated following the death of Tito in 1980.[4] Serbian intellectuals began breaking a number of taboos – for example, Branko Petranović identified Mihailović, the Chetnik rival of Tito during World War II as being an important „anti-fascist„.[4] Dobrica Ćosić joined other Serb political writers in writing the highly controversial Memorandum of the Serbian Academy of Sciences and Arts of 1986.[5] The Memorandum claimed to promote solutions to restore Yugoslav unity, but it focused on fiercely condemning Titoist Yugoslavia of having economically subjugated Serbia to Croatia and Slovenia and accused ethnic Albanians of committing genocide against Serbs in Kosovo.[6] The Memorandum was harshly condemned by the ruling League of Communists of Yugoslavia as well as the government of Serbia led by Ivan Stambolić.[7] Members who would later support Serbian nationalism chose follow the party line and denounced the Memorandum as well. Slobodan Milošević, at the time a Serbian communist official, did not speak publicly about the issue, but in a meeting with members of the secret police he formally endorsed the official government denouncement of the Memorandum, stating:

The appearance of the Memorandum of the Serbian Academy of Arts and Sciences represents nothing else but the darkest nationalism. It means the liquidation of the current socialist system of our country, that is the disintegration after which there is no survival for any nation or nationality. … Tito’s policy of brotherhood and unity … is the only basis on which Yugoslavia’s survival can be secured.[7]

Dupa cum se poate usor observa, nationalismul e foarte inradacinat in aceasta tara. Nici Tito, cu toate arestarile si expulzarile pe care le-a facut, nu l-a putut invinge. Nationalismul a continuat si a inceput sa ia aspecte virulente in perioada post-Tito, ajungandu-se, in vremurile din urma, la razboi.

English: european Serbia

Image via Wikipedia

Dupa parerea mea, nu forta poate invinge acest nationalism. Nu l-a invins niciodata. Ci, pentru ca sa-l poti anihila, trebuie ca sa-i opui o alta idee, cum sa zic, care sa genereze in popor o alta conceptie. Lucrul asta e greu de facut si e si vina sarbilor, dar nu numai a lor. Continua marginalizare a Serbiei de catre Occident, faptul ca a suportat amputari teritoriale grele, lucrurile astea sunt de natura sa amplifice nationalismul, nicidecum sa-l domoleasca sau sa-l anihileze. De aceea trebuie o alta idee, de asa natura incat sa schimbe o mentalitate ce nu mai poate corespunde vremurilor moderne si care face rau Serbiei, de asa natura incat sa faca sa dispara aceasta traditie a nationalismului in Serbia, formata inca de pe vremea otomanilor. Or, aceasta alta idee nu poate fi alta decat europenismul si Uniunea Europeana, si, bineinteles, Drepturile Omului. Or, daca respingi Serbia, astfel de idei vor fi respinse si ele, la randul lor, de catre societatea sarba. Evident, trebuie timp ca sa schimbi astfel de mentalitati nationaliste, cu radacini vechi. Dar, in timp, lucrul e posibil. O eventuala prezenta militara ruseasca in Serbia ar putea avea efectul contrar si ar putea sa nasca chiar nemultumiri din partea populatiei sarbe. Situatia s-ar complica inutil. Aceasta alta idee, europenismul, de care am amintit mai sus, are nevoie de timp pentru a putea fi absorbita de catre societatea sarba. Procesul acesta de absorbtie poate fi de durata, in niciun caz nu se poate imediat. Si chiar cred ca intr-o Europa Unita, dar, totusi, eterogena, europenismul are o culoare locala, in functie de tara respectiva, de cultura tarii respective. Deci nici acest europenism nu poate fi unul omogen, oricat ne-am stradui sa-l facem asa. Nu se poate. Insa pentru o tara ca Serbia, cu vechi traditii nationaliste, foarte inradacinate in constiinta publica, europenismul, promovat in societatea sarba, ar putea fi un mare pas inainte. Si, cine stie, poate ca si procesul de absorbtie, de care aminteam, ar putea fi chiar unul de scurta durata. Lucrul asta, absorbtia ideii de europenism, nu trebuie fortata ci incurajata. Adevarul este ca pana acum nu s-a actionat asa in Serbia. Insa violenta razboiului a aratat esecul conceptiei nationaliste, si Serbia trebuie ajutata sa mearga pe un alt drum: cel european.

Off Topic

Gandul

Vizita lui Victor Ponta în SUA: cu cine s-a întâlnit şi care a fost mesajul USL pentru americani

Recomand citirea integrala a articolului.

Update

Romania Libera

Etnicii sârbi din nordul Kosovo deblochează două puncte de trecere a frontierei, la solicitarea UE

februarie 17, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Recensamantul. Rezultate partiale

Mediafax

RECENSĂMÂNT 2011, rezultate provizorii: Populaţia a scăzut cu peste 2,6 milioane. Câţi locuitori au mai rămas în fiecare judeţ – FOTO

Se arata, printre altele, ca:

Populaţia României a scăzut cu peste 2,6 milioane, de la 21.680.974 la 19.042.936 de persoane, potrivit rezultatelor provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011, anunţate joi de Institutul Naţional de Statistică.

Conform datelor recensământului din 2002, populaţia României era de 21.680.974 de locuitori.

Populaţia din statisticile curente la 1 iulie 2011 este de 21.354.396, a precizat INS.

Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din 20 octombrie 2011, populaţia stabilă a României a fost de 19.043.000 de persoane, din care 18.384.000 au fost prezente, iar 659.000 temporar absente.

Din totalul populaţiei stabile a României, 10.054.000 persoane aveau domiciliul sau reşedinţa în municipii şi oraşe (52,8%), iar 8.989.000 persoane locuiau în comune (47,2%). […]

Potrivit Comisiei Centrale pentru Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2011, rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor prezintă o primă estimare privind numărul populaţiei, al gospodăriilor populaţiei şi al fondului de locuinţe.

Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România din anul 2011 s-a realizat în conformitate cu recomandările Conferinţei Statisticienilor Europeni pentru runda 2010 a recensămintelor populaţiei şi locuinţelor şi ale Regulamentulului (CE) nr. 763/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind recensământul populaţiei şi locuinţelor .

Conform acestor recomandări, populaţia stabilă a României include: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România care, la momentul recensământului, se aflau pe teritoriul ţării (persoane prezente) sau erau temporar absenţi, fiind plecaţi în străinătate pentru o perioadă mai mică de 12 luni; cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie veniţi pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne o perioadă de cel puţin 12 luni (la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc.) care aveau doar reşedinţa în România; cetăţenii români plecaţi în străinătate în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale româneşti din străinătate.

Conform definiţiei internaţionale, nu au fost cuprinşi în populaţia stabilă a ţării: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România plecaţi în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne în străinătate o perioadă de cel puţin 12 luni : la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc. (persoane plecate pe perioadă îndelungată); cetăţenii străini sau fără cetăţenie veniţi în România pentru o perioadă mai mică de 12 luni (persoane temporar prezente).

În conformitate cu recomandările internaţionale, nu au făcut obiectul recensământului şi nu au fost înregistrate la recensământ următoarele categorii de populaţie: cetăţenii străini prezenţi în România în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale străine în România; cetăţenii străini prezenţi ocazional în România la momentul critic al recensământului, pentru diverse scopuri: afaceri, turism etc., veniţi pentru o perioadă mai mică de 12 luni, care nu aveau domiciliul sau reşedinţa în România.

Au făcut obiectul recensământului, dar nu au putut fi înregistrate în formularele individuale şi nici în centralizatoare următoarele categorii de persoane: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România, care la momentul critic al recensământului erau plecaţi cu întreaga familie în străinătate şi pentru care nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare existenţa lor; persoane care au refuzat explicit sau tacit recenzarea, prin evitarea vizitelor personalului de recensământ (populaţie necontactată).

Prelucrarea, verificarea şi validarea datelor din tabelele centralizatoare completate de recenzori va continua şi în etapa următoare, pentru estimarea unui număr mai mare de indicatori care vor fi prezentaţi ca rezultate preliminare ale recensământului. Rezultatele preliminare ale recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 2011 urmează, conform Programului de desfăşurare a activităţilor RPL 2011, să fie prezentate de Comisia Centrală a RPL 2011, la sfârşitul lunii mai.

Rezultatele definitive ale RPL 2011 se vor obţine în urma prelucrării informaţiilor individuale din formularele de înregistrare ale recensământului. Diseminarea acestor rezultate, în România şi către organismele internaţionale, va fi realizată, conform programului anunţat, începând cu semestrul al II-lea 2013.”

Scăderea populaţiei va afecta numărul europarlamentarilor, voturile în UE şi alocările financiare

Se arata, printre altele, ca:

Numărul de eurodeputaţi români dar şi numărul de voturi alocate României în Consiliu vor scădea în urma diminuării numărului de cetăţeni, conform recensământului, însă potrivit unor surse europene, aceste efecte vor fi simţite abia după 2014 sau 2020.

Motivul este legat de perioada de referinţă la care se raportează instituţiile europene atunci când fac aceste calcule şi care va rămâne acelaşi dinaintea publicării datelor recensământului.

Numărul de europarlamentari pentru fiecare stat este calculat potrivit unui sistem de „proporţionalitate degresivă” – aşadar ţine cont de numărul populaţiei, iar numărul de mandate alocat în acest exerciţiu legislativ fiecărui stat este prevăzut în concluziile Consiliului european din 18 octombrie 2007, adoptate la nivel de şefi de stat şi de Guvern

Conform celor stabilite, România are în prezent 33 de europarlamentari, însă ar putea pierde, potrivit surselor citate, circa 3-4 dintre aceştia. Însă modificarea numărului de eurodeputaţi nu are legătură numai cu rezultatele recensământului. În realitate, numărul de europarlamentari aferent fiecărui stat membru va fi modificat cel mai probabil cu începere de la următoarele alegeri, din 2014, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Lisabona, dar şi ca urmare a aderării Croaţiei la UE. În paralel, o reformă a Parlamentului European, care prevede printre altele şi o schimbare a numărului de eurodeputaţi şi a sistemului de alegere a acestora este în dezbatere în PE.

Pe de altă parte, scăderea cu peste două milioane a numărului de locuitori din România va avea efecte şi asupra numărului de voturi de care dispune România în Consiliul UE dar şi asupra diferitelor alocărilor bugetare.

Însă, potrivit surselor citate, rezultatele referendumului nu vor afecta alocările pentru perspectiva financiară 2014 – 2020, aflate în prezent în curs de negociere.

În prezent, România este al şaptelea stat membru UE ca număr de voturi în Consiliu, având aproximativ 4,5% din populaţia UE.”

RECENSĂMÂNT 2011: 39% dintre români cred a fost prost organizat, jumătate nu ştiu de către cine

Se arata, printre altele, ca:

Aproximativ 40% dintre români consideră că recensământul a fost prost organizat, iar jumătate nu ştiu care este instituţia responsabilă cu organizarea lui, relevă un studiu al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES).

Potrivit unui studiului IRES privind atitudinile şi percepţiile populaţiei faţă de recensământ, ale cărui concluzii au fost remise, vineri, MEDIAFAX, 15,5 la sută dintre români au declarat că Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor a fost foarte prost organizat, iar 24,1 la sută destul de prost organizat.

Cu toate acestea, 57 la sută dintre români nu au ştiut să răspundă la întrebarea referitoare la instituţia care este responsabilă cu organizarea Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor 2011, 15 la sută spunând că Primăria este responsabilă, iar opt la sută că Guvernul are acest lucru în sarcina sa. Astfel, potrivit documentului citat, doar 15 la sută au răspuns corect la această întrebare, spunând că Institutul Naţional de Statistică este responsabil cu organizarea recensământului.

Cu privire la utilitatea Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor, românii consideră că acesta este destul de util şi foarte util în proporţie de 38, respectiv 30 la sută, comparativ cu cei 26 la sută care au considerat că acesta este destul puţin util, respectiv inutil.

Conform studiului IRES, 5 la sută din ei nu au fost vizitaţi de recenzor, iar 4 la sută nu au fost acasă în momentul vizitei recenzorului, astfel încât 90 la sută din populaţia României a fost recenzată.

Potrivit documentului citat, 86 la sută dintre români şi-au completat singuri chestionarele, pentru 12 la sută dintre ei completând alt membru al familiei. Doi la sută din cei întrebaţi au răspuns că nu au răspuns personal la întrebările recensământului.

Studiul a fost realizat prin intermediul telefonului de către IRES, în perioada 31 octombrie – 1 noiembrie, pe un eşantion de 1.468 de indivizi cu vârste de peste 18 ani şi are o marjă de eroare de plus-minus 2,6 la sută.”

Gandul

Iata Chestia Zilei in viziunea lui Cristian Tudor Popescu:

CHESTIA ZILEI: Invizibilul Popescu

Dar iata ce ne mai spune Gandul:

RECENSĂMÂNTUL POPULAŢIEI, PRIMELE REZULTATE. Câţi români sunt, câţi etnici maghiari şi cât de mare este minoritatea romă

Se arata, printre altele, ca:

„Populaţia înregistrată la Recensământul Populaţiei a fost de 20.254.866, cu aproape un milion mai puţin faţă de datele din statisticile din luna iulie a anului 2011 – 21.354.396. Populaţia stabilă este de 19.042.936 în timp ce persoanele plecate pe perioadă îndelungată sunt în număr de 910.264.

Procentajul locuinţelor în care nu s-a putut realiza recenzarea reprezintă 2,8% din totalul locuinţelor, adică circa 1 million de persoane (cuprinzând populaţia plecată în străinătate – întreaga familie – pentru care nu a avut cine să îi declare în ţară; populaţia necontactată). Ponderi mai ridicate s-au înregistrat la nivelul oraşelor mari: Bucureşti (6,0%), Timişoara (5,8%), Iaşi (3,0%), Constanţa (2,9%) etc. În ceea ce priveşte productivitatea la nivel naţional, raportată ca PIB/locuitor, aceasta a crescut cu doar 2% prin schimbarea datelor privind populaţia, conform analizei gândul privind efectele modificării statisticii privind populaţia asupra indicatorilor economici precum datoria publică pe cap de locuitor şi PIB/locuitor.

Conform programului de desfăşurare al RPL 2011, Secretariatul Tehnic al Comisiei Centrale a RPL a centralizat la nivel naţional informaţiile generale referitoare la numărul populaţiei stabile şi fondul de locuinţe. Rezultatele provizorii obţinute se prezintă astfel:

Populaţia stabilă: 19,0 milioane (19.042.936) persoane
Gospodării: 7,1 milioane (7.086.717) gospodării
Locuinţe (inclusiv alte unităţi de locuit): 8,5 milioane locuinţe (din care: 8.450.607 locuinţe convenţionale şi 8.149 alte unităţi de locuit)
Clădiri: 5,1 milioane clădiri (5.117.940 clădiri din care: 5.103.013 clădiri cu locuinţe şi 14.927 clădiri cu spaţii colective de locuit)

Câţi români, maghiari şi romi sunt

Rezultatele provizorii ale recensământului populaţiei relevă faptul că, din totalul populaţiei stabile, 16.870 mii persoane (88,6%) s-au declarat români. Populaţia de etnie maghiară a fost la recensământ de 1.238 mii persoane, reprezentând 6,5% din populaţia stabilă a ţării, iar numărul celor care s-au declarat romi a fost de 619 mii persoane (3,2%). Între alte etnii care au înregistrat un număr de persoane de peste 20 mii se situează următoarele grupuri etnice: ucraineni (51,7 mii persoane), germani (36,9 mii), turci (28,2 mii), ruşi – lipoveni (23,9 mii) şi tătari (20,5 mii persoane).

Numărul persoanelor pentru care nu a fost înregistrată etnia (nu au dorit să o declare sau nu erau prezente) a fost de 59,2 mii persoane, reprezentând 0,3% din populaţia stabilă a ţării.

În profil teritorial, distribuţia populaţiei după etnie arată că ponderea populaţiei de etnie română este majoritară în Municipiul Bucureşti (96,6%) şi în 39 de judeţe (cu o pondere variind între 98,5% la Botoşani şi 52,6,% la Mureş), iar în 26 dintre acestea ponderea românilor este de peste 90%.

Populaţia de etnie maghiară deţine majoritatea în judeţele Harghita (84,8%) şi Covasna (73,6%); de asemenea ponderi ridicate se înregistrează şi în judeţele: Mureş (37,8%), Satu Mare (34,5%), Bihor (25,2%) şi Sălaj (23,2%). În Bucureşti de entie romă s-au declarat 21.394 de persoane.

Persoanele de etnie romă reprezintă 3,2% din totalul populaţiei stabile, fiind repartizaţi relativ uniform în teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,8% în judeţul Mureş. Romii se întâlnesc într-o proporţie relativ mai mare, de peste 6,0% din populaţia stabilă şi în judeţele Călăraşi (8,1%), Sălaj (6,9%) şi Bihor (6,1%).”

ANALIZĂ GÂNDUL: Cu cât a crescut, „din pix”, productivitatea din România, conform datelor provizorii ale recensământului din 2011

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Off Topic – Editorialul D-lui Cristoiu

Chiar as dori sa stiu parerea unui europarlamentar din USL, dar si de la PDL, despre ceea ce a scris Dl. Ion Cristoiu in Evenimentul Zilei:

Cristoiu contra Cristoiu. Şatra moldo-valahă şi-a mutat cortul în Parlamentul European

Spicuim:

„Clădirea Parlamentului European de la Bruxelles adăposteşte uneori câte o tărăşenie menită să aducă o adiere de pitoresc într-un loc al plicticoşeniei absolute tipice unei instituţii birocratice. S-au putut vedea, astfel, în distinsa hardughie, degustări de vinuri, obiceiuri exotice în plin spectacol, expoziţii culinare.[…]

Din când în când, dau buzna în binecunoscutul edificiu reprezentanţi ai Opoziţiei din fostele republici sovietice: Belarus, Kazahstan, Kirgistan. Într-o engleză vorbită de un rus, ei se plâng – şi pe drept cuvânt – că democraţia din ţara lor e una de paradă, un soi de dictatură bolşevică, în care locul tunicii şi al izmenelor l-au luat fusta scurtă şi chiloţii şnur.

Marţi, 31 ianuarie 2012, Parlamentul European, sau, mă rog, clădirea care adăposteşte faimoasa Instituţie, a fost scena unui spectacol care le-a întrecut pe toate în pitoresc: Opoziţia dintr-o ţară membră a Uniunii Europene a venit să se plângă că e hăituită de cumplita dictatură din ţara respectivă.

Cine a avut curiozitatea să urmărească spectacolul a rămas niţel perplex, vorba lui Gelu Voican Voiculescu de odinioară: 1) Condiţia de esenţă a aderării unei ţări la Uniune o constituie îndeplinirea până la virgulă a standardelor europene în materie de democraţie.

În ianuarie 2007, România sărbătorea cu şampanie şi ţipurituri admiterea în Uniunea Europeană. După cinci ani de activitate în Uniune, încununată de numirea unui român într-unul din cele mai importante posturi de Comisar, România nu numai că nu înaintase pe calea democraţiei, cum ar fi fost de aşteptat, dar, mai mult, dăduse înapoi, ca un rac cu viteză viteză de TGV, ajungând în dictatura de tip Ceauşescu.

Dacă aşa stau lucrurile – îşi vor fi spus cei ce urmăriseră spectacolul moldovalah – membrii Consiliului, ai Comisiei, ba chiar şi ai Parlamentului European, ar trebui să-şi facă harakiri. Asta deoarece numai un astfel de gest suprem ar putea spăla ruşinea de a fi asistat nepăsători revenirea unei ţări membre a UE la neagra dictatură ceauşistă.

2) Cuvântările liderilor Opoziţiei sugerau condiţia unor inşi abia scăpaţi din închisorile româneşti graţie intervenţiei lui Amnisty International şi al ameninţării cu o Rezoluţie a Consiliului de Securitate votată şi de Rusia, ajunşi la Bruxelles pitiţi în TIR-uri frigorifice, printre hartane de viţel congelate.

Priviţi mai atent, oratorii nu prezentau nici un semn menit a trăda hăituirea: Bine hrăniţi şi bine înţoliţi la buticuri de lux pariziene, proaspăt bărbieriţi şi proaspăt parfumaţi, respirând prin toţi porii fericirea burgheză a omului care a călătorit la clasa întâi. Pentru ca bizareria să fie şi mai dihai, spectacolul era transmis în direct în România supusă dictaturii, şi alături de liderii hăituiţi se găseau liderii Puterii care-i hăituiau.

Descumpănirea străinilor, în trecere pe acolo spre bufet, a luat sfârşit, ca prin farmec, când şi-au dat seama ce limbă se vorbea la întâmplarea din clădirea Parlamentului: Era româna!

Auziseră limba asta seară de seară la televizor, când se difuzau secvenţe din Bruxelles cu ţigani ciorovăindu-se pentru o ciordeală, scuipându-se reciproc şi arătându- şi unul altuia bucile răpănoase. Concluzia a căzut imediat: Şatra moldo-valahă şi-a mutat cortul în Parlamentul European!

Politicieni şi jurnalişti ai Puterii au făcut mare caz de iarmarocul românesc din clădirea Parlamentului European. S-a vorbit de Opoziţia care a mers să se plângă pe la Înaltele Porţi, ba chiar şi de fulgerele care ar putea să cadă asupra bietei noastre ţărişoare din cerul de la Bruxelles.

Cum se întâmplă de obicei în ultimul timp, reacţia Puterii n-a făcut altceva decât să dea o mână de ajutor Opoziţiei. Cine ştie cât de cât realităţile din Parlamentul European îşi dă seama că pitorescul spectacol moldo-valah de marţi, 31 ianuarie, un soi de Căluşarii fără falus, n-a avut în Instituţia cu pricina nici măcar ecoul apei trase la WC de secretara unui europarlamentar occidental.

N-au ştiut liderii USL că manifestarea va fi perfect inutilă în planul Parlamentului European?

Fireşte că au ştiut. Cum de altfel au ştiut şi ştiu că tema dictaturii din România intră în conflict cu adevărul trăit zi de zi de alegătorul băştinaş. Stă în gena politicianului român să supraliciteze demagogic realitatea. Falnic urmaş al lui Caţavencu, politicianul român e capabil să zbiere că e sărăcie strigătoare la cer în supermarketul aglomerat şi că toate româncele sunt fecioare, în plin bordel.[…]

Şi orice om normal poate vedea că în România nu e dictatură, ba mai mult, judecând după dispreţul faţă de legi, darea cu tifla la autorităţi, e o imensă brambureală. Derapajele de la standardele europene nu sunt expresia unei voinţe, ci expresia instituţiilor noastre de parodie – de la Preşedinţie până la Judecătoria de Ocol – care n-au devenit autentic democratice, ci imitatoare balcanice ale acestor instituţii.

Liderii USL au pus la cale reality-show-ul de la Bruxelles nu pentru spectatorii străini din Parlamentul European, ci pentru telespectatorii români de acasă. Fleacul de la Bruxelles a devenit rapid pe televiziunile Coaliţiei politico-mediatice „Jos Băsescu!” un moment de rezonanţă planetară: Parlamentul european a luat în dezbatere dictatura din România!

Pentru această dramatizare a fleacului s-au folosit din plin obişnuitele trucuri ale presei de tip Trompetă: titluri de un partizanat orb, relatări cu sufletul la gură, comentarii isterice.

Totul făcut în aşa fel încât populimea din România să fie convinsă o dată în plus că regimul Băsescu e pe ducă şi pe plan extern. Întâlnim în tărăşenia de la Bruxelles un truc electoral folosit deja şi în cazul protestelor cu iz de montaj literar-artistic şi în cazul grevei parlamentare.

Am intrat într-un an electoral. USL şi-a dezvăluit deja, prin acţiunile puse la cale în ianuarie 2012, unul dintre instrumentele la care va apela din plin în acest an de bătălie. Rămâne de văzut dacă PDL şi-a dat seama de această nouă şi ingenioasă şmecherie electorală.

Judecând după felul haotic în care a reacţionat până acum, tare mă tem că PDL nu-şi dă seama nici pe lume ce trăieşte! Cum să-şi mai dea seama, în aceste condiţii, de ceea ce face Opoziţia?!”(subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial scris de Ion Cristoiu.

L-am auzit de multe ori pe Ion Cristoiu spunand ca e comunist, fara sa spuna in gluma lucrul asta (sau poate nu am sesizat eu). Ce parere aveti…?

februarie 4, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Tratatul de la Bruxelles si declaratiile lui Basescu

Mediafax

SUMMITUL EUROPEAN: 25 de ţări, printre care şi România, au adoptat un NOU TRATAT BUGETAR. Cehia şi Marea Britanie au refuzat

Băsescu face apel către politicieni să privească atent la noul tratat bugetar european

Articolul arata, printre altele, ca:

„”Este un apel pe care îl fac direct către toţi politicienii. Nimeni nu poate spune că doar cei de la putere sunt responsabili. Mâine vor veni cei din opoziţie la putere sau nu vor veni, nu ştiu„, a spus Băsescu.

Şeful statului a precizat că întreaga clasă politică trebuie să înţeleagă că decizia privind ratificarea Tratatului este extrem de importantă pentru viitorul României.

În raport cu ce s-a stabilit la Bruxelles, azi noapte, România are un avans de circa doi ani. Avem premise să ne încadrăm rapid în toţi parametri pe care noul tratat îi implică şi putem fi una din ţările care pregătesc platforma de pe care să crească în noile condiţii„, a menţionat Băsescu.

Şeful statului a spus că opţiunea sa este ca România să meargă înainte cu Europa.

Suntem în faţa unei opţiuni fundamentale: ce lăsăm copiilor noştri – o casă sau o datorie? Dacă decidem să lăsăm o datorie, mergem înainte ca până în 1989, dar asta lăsăm, o daorie mare. Dacă decidem să lăsăm o casă, mergem cu cei 24 cărora, cel puţin declarativ, ne-am alăturat prin declaraţia mea„, a spus Băsescu.

Statele Uniunii Europene, cu excepţia Marii Britanii şi a Republicii Cehe, au adoptat luni seară un nou tratat de consolidare a disciplinei bugetare cu introducerea planificată a unor „reguli de aur” privind echilibrul bugetar.” (subl.mea)

Băsescu: Nu am identificat în buget un loc de unde să tăiem şi să dăm bani, dar eu nu am competenţa extraordinară a politicienilor. DECLARAŢIILE PREŞEDINTELUI

Articolul arata, printre altele, ca:

  • Nu vreau să se înţeleagă că eu sunt cel care vrea să aducă veşti rele. Nu sunt veşti rele, sunt informaţii care vorbesc despre responsabilitate. Indiferent cât este de neplăcut ceea ce spun, eu am obligaţia să informez românii despre ce avem de făcut. Este un moment în care politicenii trebuie să pună armele bătăliei jos şi să vadă ce opţiuni au pentru România în perioada anilor următori. Şi puterea şi opoziţia trebuie să fie responsabile de decizia pe care o luăm.
  • Cele două documente adoptate ieri au semnificaţie deosebită.
  • Nimeni nu mai poate asigura bunăstarea propriului popor din împrumuturi. Eu am obligaţia să le spun românilor că iluzia traiului pe datorie s-a spulberat în toată Uniunea.
  • La Bruxelles nu s-a semnat nimic. A fost o negociere între liderii politici în încercarea de a menţine principalul obiectiv al măsurilor ce trebuiesc luate.
  • România are de luat o decizie foarte grea, care poate contravine aspiraţiilor sau iluziilor noastre de la intrarea în UE.
  • Acest Consiliu este decisiv pentru ce se va întâmpla în Uniunea Europeană în următorii ani, pentru că arată voinţa liderilor politici de a redresa situaţia economică a Uniunii Europene, pentru că ajunsese la stadiul la care întârzierile nu mai puteau continua.”

Băsescu: România este statul cu cea mai mică datorie pe cap de locuitor din UE

Articolul arata ca:

„”Apropo de datorii, vreau să ştie românii cum stăm din punctul de vedere al datoriilor noastre. România are cea mai mică datorie pe cap de locuitor din UE„, a spus preşedintele.

Traian Băsescu a precizat că se referă atât la datoria privată, cât şi la cea publică.

„România are cea mai mică datorie pe cap de locuitor din UE – vorbesc de datoria publică şi datoria privată, dar statul nu plăteşte decât datoria publică. Totalul datorat de România e de 97,9 miliarde, din care 22 de miliarde sunt datoria publică. Restul e datorie privată, datorii ale firmelor, ale cetăţenilor, conturile nerezidenţilor care se afă în România”, a spus Băsescu.

Şeful statului a precizat că sistemul bancar românesc este solid şi că, dacă nu se produce o prăbuşire a unei bănci, „statul nu are nicio treabă cu datoria privată”.

Putem considera că avem de plătit doar 22 de miliarde, dar în calculele europene se consideră toată datoria. Calculul e făcut pe total datorie„, a spus şeful statului.

Traian Băsescu a precizat că românii au fiecare, în „spatele” lor, 4570 de euro datorie, incluzând şi datoria privată.

Asta rezultă din raportul 97,9 miliarde total datorat la 21, 4 milioane de locuitori – cifra oficială a ultimului recensământ. 4570, asta înseamnă că România e statul cu cea mai mică datorie pe cap de locuitor din UE„, a spus Băsescu.

Şeful statului a adăugat că din raportul de 22 miliarde la 21,41 milioane de locuitori rezultă o datorie de 1000 de euro pe fiecare locuitor.

Asta însemană că avem posibilitatea să lăsăm moştenire o casă, nu o datorie”, a spus Băsescu.

Suntem în faţa unei opţiuni fundamentale: ce lăsăm copiilor noştri – o casă sau o datorie? Dacă decidem să lăsăm o datorie, mergem înainte ca până în 1989, dar asta lăsăm, o datorie mare. Dacă decidem să lăsăm o casă, mergem cu cei 24 cărora, cel puţin declarativ, ne-am alăturat prin declaraţia mea, a spus Băsescu, referindu-se la adoptarea de către 25 de state UE, între care România, a noului tratat de consolidare a disciplinei bugetare.”EPP Congress Bonn(subl.mea)

„…mergem inainte ca pana in 1989…”. Ce ciudat suna! Pai, pana acum cum am mers? Ca pana in 1989??? Nu stiu altii ce impresie au, dar eu cand aud astfel de declaratii, spuse de Presedinte (deci nu de un oarecine) am impresia ca mi se ascunde ceva (ma exprim elegant: ar fi trebuit sa spun ca am impresia ca sunt mintit!!). Ba a condamnat comunismul, ba a spus ca daca ar fi stat doar 10 ani la Putere, Ceausescu ar fi fost cel mai mare Presedinte pe care l-au avut romanii, acuma vine si ne spune ca daca nu vrem sa mergem ca inainte de 1989, mergem cu cei 24 alaturi… Sunt foarte ciudate aceste slalomuri printre astfel de cuvinte si idei, facute de Basescu, si aceasta raportare obsesiva la 1989, la ceea ce a fost inainte de 1989. Ca si cum ne-am afla in 1990 si avem doar doua optiuni: mergem inainte ca pana in 1989 sau nu. Ca si cum Presedintele n-ar realiza ca s-ar fi facut un progres in aceasta tara din 1989 si pana acum, in anul 2012! Mark Gitenstein, ambasadorul SUA, a evidentiat ca s-a facut un progres in Romania in ultimii 20 de ani! Iar Gitenstein e american!! Or, Basescu rosteste astfel de vorbe ca si cum Romania, in toti acesti ani scursi de la Revolutie incoace n-ar fi inregistrat niciun progres. De ce am impresia ca parca mi se ascunde ceva? Pentru ca mi se pare ca Presedintele nu spune totul: ori nu vrea, ori nu poate sa spuna totul. Am impresia ca sunt lucruri ascunse marii majoritati a populatiei. Este ca si cum Basescu ar incerca sa spuna cate ceva cu juma’ de gura. Important este sa se ia cea mai buna decizie, care sa asigure dezvoltarea economica a tarii, cresterea nivelului de trai. Daca spunea asa ar fi fost OK. Dar nu sa inceapa cu ce a fost inainte de 1989, etc, etc.

„”Asta însemană că avem posibilitatea să lăsăm moştenire o casă, nu o datorie”, a spus Băsescu.”

Problema este si ce fel de casa lasam ca mostenire. Ca daca aceasta casa are peretii sparti, iarna tremuri de frig in ea, acoperisul e si el spart, si sa mai avem si datorii (ca le avem totusi; mici, dar le avem), atunci  m-am lamurit! M-am lamurit ce lasam, de fapt, drept mostenire. M-am lamurit, daca pentru a repara casa va trebui sa facem din nou datorii. Deci, practic, ajungem tot acolo, in felul asta. Tot o sa trebuiasca sa facem datorii, ca sa reparam casa. Sau cum? Dupa filozofia asta, a lui Basescu, stau si ma intreb unde ne vom intoarce de fapt? Ca ne mai spune si ca: „România are de luat o decizie foarte grea, care poate contravine aspiraţiilor sau iluziilor noastre de la intrarea în UE.„… Deci poate ca e impotriva aspiratiilor poporului roman!

Si cred ca ar mai trebui observat ceva: nu e deloc foarte clar daca acest Plan de salvare al Zonei Euro ar fi unul bun. Am scris si aici despre parerea lui Joseph Stiglitz, foarte categoric cand a spus ca e o greseala care va duce la colapsul economiilor din Zona Euro. Si atunci…?

Off Topic – Sedinta de la PDL. Cu scandal

Gandul

Şedinţă cu SCANDAL la PDL. Blaga îi sugerează lui Emil Boc să plece de la Palatul Victoria: „E nevoie de o mişcare mai amplă în Guvern”. EXCLUSIV

Articolul arata, printre altele, ca:

„Tensiune maximă astăzi, la întâlnirea dintre premierul Emil Boc şi parlamentarii PDL. Venit la şedinţă să discute despre priorităţile legislative pentru sesiunea care începe mâine, premierul a fost încolţit de colegii de partid care, nemulţumiţi de evoluţiile din ultima perioadă, i-au sugerat nici mai mult nici mai puţin decât că ar fi bine să ia în calcul să plece de la Palatul Victoria.

În linia de forţă a fost preşedintele Senatului, Vasile Blaga, care i-a spus lui Boc că este nevoie de „o mişcare mai amplă” în Guvern, o simplă remaniere nefiind suficientă, au declarat pentru gândul surse participante la discuţie.

Blaga a ţinut să precizeze că este vorba despre o situaţie delicată a partidului şi nu trebuie ca poziţia lui să fie interpretată ca una vindicativă pentru că ar fi pierdut în faţa lui Boc la congresul din mai anul trecut. El a precizat că poziţia partidului este importantă în aceste momente şi de aceea se simte nevoia unei schimbări radicale, „nu doar pe ici pe colo”, au declarat aceleaşi surse.

Blaga a fost susţinut şi de deputatul PDL Cezar Preda care, la rândul său, i-a sugerat lui Boc că ar fi mai bine să plece. Cei doi i-au reproşat lui Boc că „nu există nicio viziune, ci doar promisiuni că o să fie bine”.

Dincolo de nemulţumirea faţă de deficitul de imagine pe care Boc îl atrage asupra partidului, parlamentarii PDL i-au cerut socoteală premierului şi pentru că nu le dă bani suficienţi pentru colegii. Ei au atras atenţia că, deşi în BPN s-a decis ca banii să meargă direct la primării, modificările nu au fost operate, iar fondurie vin în teritoriu tot prin intermediul consiliilor judeţene. „Păi ce facem? Noi suntem la putere şi tot Opoziţia ia banii? Că noi avem doar 14 consilii judeţene, iar ei au restul”, i-ar fi spus deputatul PDL Constantin Dascălu lui Boc.EPP Political Bureau 9 November 2006

Ministrul Dezvoltării, Elena Udrea, ar fi încercat să-i mai domolească pe democrat liberali, însă reacţia a fost contrară, aceştia reproşându-i că „împrăştie bani prin alte părţi”, au precizat sursele citate.[…]

Că spiritele au fost încinse a recunoscut-o chiar Elena Udrea. „Nu a fost deloc o şedinţă liniştită”, a comentat ea[…].” (subl.mea)

As dori sa stiu parerea lui Lulu despre cele de mai sus… In special despre ce au zis despre Elena Udrea…!!

februarie 1, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

O problema…

Cand spuneam aici pe blog ca sunt sceptic in privinta eficacitatii Planului franco-german de salvare a Zonei Euro poate ca multi nu m-au luat in seama… Dar iata ca deja a aparut o problema sau, poate mai bine zis, PROBLEMA!!

Gandul:

Noul plan de salvare al zonei euro are O PROBLEMĂ: „statele mici” nu vor să dea 50 de miliarde de euro Fondului Monetar pentru a SALVA moneda unică europeană

Iata ce arata articolul:

„Potrivit acordului convenit de liderii europeni în cadrul celui mai recent summit de la Bruxelles, Mecanismul European pentru Stabilitate (MES) ar urma să reunească resursele tuturor fondurilor de întrajutorare existente în prezent. Mai mult, el ar urma să fie mărit cu 200 de miliarde de euro, 150 de miliarde de la statele din blocul euro şi 50 de miliarde de la statele din afara zonei euro, cu excepţia statelor care au în derulare în acest moment un acord cu Fondul, după cum au explicat oficialii europeni. Astfel, România, Ungaria şi Letonia nu vor contribui. Mai mult, nici statele din blocul euro care au primit pachete de salvare financiară de la FMI şi CE, precum Grecia, Irlanda şi Potugalia, nu se află pe lista contribuitorilor la Fond.

Banii ar trebui să ajungă la MES via FMI, însă statele non-euro care beneficiază în prezent de împrumuturi de la FMI nu vor contribui la sporirea arsenalului financiar al MES, mecanism care va deservi doar statele din zona euro. Printre statele care nu acorduri în derulare cu FMI se numără şi Cehia sau Bulgaria, dar şi Suedia, Polonia, Marea Britanie şi Danemarca.

Contribuţia Cehiei către FMI ar reprezenta un sfert din rezervele valutare ale statului

Guvernatorul Cehiei s-a arătat îngrijorat în legătură cu contribuţia pe care statul ceh ar trebui să o achite la Fondul Monetar Internaţional, deoarece aceasta ar pune în pericol rezervele valutare naţionale, relatează Mediafax.

Contribuţia Cehiei, de circa 3,5 miliarde de euro reprezintă aproape un sfert din rezervele valutare ale statului. Având în vedere faptul că statul nu face parte din blocul euro şi deci nu poate apela la lichidităţile acordate de Banca Centrală Europeană (BCE), Cehia s-ar expune unor riscuri suplimentare, „într-o eră de schimbare dramatică a fluxurilor comerciale”, a arătat Miroslav Singer, guvernatorul băncii centrale din Cehia, într-un articol publicat marţi de cotidianul Hospodarske Noviny.

„Astfel, există o probabilitate tot mai ridicată ca economia noastră, dependentă în foarte mare măsură de comerţul extern, să beneficieze semnificativ de pe urma rezervelor valutare”, a mai scris Miroslav Singer.

Bulgaria nu este de acord să „finanţeze programe care sprijină statele indisciplinate”

Bulgaria a refuzat la rândul său să „finanţeze programe care sprijină statele indisciplinate”, potrivit unui comunicat transmis de Ministerul bulgar de Finanţe, în urma teleconferinţei de luni când miniştrii de Finanţe ai statelor din zona euro au dezbătut o formă preliminară a acordului interministerial.

Bulgaria va susţine propunerile liderilor blocului euro privind disciplina fiscal-bugetară şi sprijină iniţiativa schimbării procedurii de vot care să permită pe viitor luarea unei decizii cu o majoritate de 85% din voturi, în situaţii excepţionale, precum cele în care se hotărăşte acordarea de sprijin financiar unui stat aflat în dificultate. Cu toate acestea, Bulgaria nu a participat la înfiinţarea Mecanismului European pentru Stabilitate „şi nu are niciun angajament financiar faţă de acesta”, se mai arată în comunicatul transmis luni.

În 2007, Bulgaria şi-a achitat toate împrumuturile la FMI, prin urmare „nu mai are niciun angajament faţă de această instituţie şi nici un intenţionează să-şi asume unul pe viitor”, se mai precizează în comunicat.

Potrivit acordului convenit de liderii europeni în cadrul celui mai recent summit de la Bruxelles, Mecanismul European pentru Stabilitate (MES) ar urma să reunească resursele tuturor fondurilor de întrajutorare existente în prezent. Mai mult, el ar urma să fie mărit cu 200 de miliarde de euro, 150 de miliarde de la statele din blocul euro şi 50 de miliarde de la statele din afara zonei euro, cu excepţia statelor care au în derulare în acest moment un acord cu Fondul, după cum au explicat oficialii europeni. Astfel, România, Ungaria şi Letonia nu vor contribui. Mai mult, nici statele din blocul euro care au primit pachete de salvare financiară de la FMI şi CE, precum Grecia, Irlanda şi Potugalia, nu se află pe lista contribuitorilor la Fond.

Banii ar trebui să ajungă la MES via FMI, însă statele non-euro care beneficiază în prezent de împrumuturi de la FMI nu vor contribui la sporirea arsenalului financiar al MES, mecanism care va deservi doar statele din zona euro. Printre statele care nu acorduri în derulare cu FMI se numără şi Cehia sau Bulgaria, dar şi Suedia, Polonia, Marea Britanie şi Danemarca.

Contribuţia Cehiei către FMI ar reprezenta un sfert din rezervele valutare ale statului

Guvernatorul Cehiei s-a arătat îngrijorat în legătură cu contribuţia pe care statul ceh ar trebui să o achite la Fondul Monetar Internaţional, deoarece aceasta ar pune în pericol rezervele valutare naţionale, relatează Mediafax.

Contribuţia Cehiei, de circa 3,5 miliarde de euro reprezintă aproape un sfert din rezervele valutare ale statului. Având în vedere faptul că statul nu face parte din blocul euro şi deci nu poate apela la lichidităţile acordate de Banca Centrală Europeană (BCE), Cehia s-ar expune unor riscuri suplimentare, „într-o eră de schimbare dramatică a fluxurilor comerciale”, a arătat Miroslav Singer, guvernatorul băncii centrale din Cehia, într-un articol publicat marţi de cotidianul Hospodarske Noviny.

„Astfel, există o probabilitate tot mai ridicată ca economia noastră, dependentă în foarte mare măsură de comerţul extern, să beneficieze semnificativ de pe urma rezervelor valutare”, a mai scris Miroslav Singer.

Bulgaria nu este de acord să „finanţeze programe care sprijină statele indisciplinate”

Bulgaria a refuzat la rândul său să „finanţeze programe care sprijină statele indisciplinate”, potrivit unui comunicat transmis de Ministerul bulgar de Finanţe, în urma teleconferinţei de luni când miniştrii de Finanţe ai statelor din zona euro au dezbătut o formă preliminară a acordului interministerial.

Bulgaria va susţine propunerile liderilor blocului euro privind disciplina fiscal-bugetară şi sprijină iniţiativa schimbării procedurii de vot care să permită pe viitor luarea unei decizii cu o majoritate de 85% din voturi, în situaţii excepţionale, precum cele în care se hotărăşte acordarea de sprijin financiar unui stat aflat în dificultate. Cu toate acestea, Bulgaria nu a participat la înfiinţarea Mecanismului European pentru Stabilitate „şi nu are niciun angajament financiar faţă de acesta”, se mai arată în comunicatul transmis luni.

În 2007, Bulgaria şi-a achitat toate împrumuturile la FMI, prin urmare „nu mai are niciun angajament faţă de această instituţie şi nici un intenţionează să-şi asume unul pe viitor”, se mai precizează în comunicat.”

Dupa cat se pare am fost destul de inspirat in pronostic…

Unii se aratau foarte optimisti…

Off Topic

Gandul:

ANALIZĂ REUTERS. PUTEREA din spatele „TRONULUI” din Coreea de Nord. Cine sunt cei trei grei care vor asigura dictatura tânărului Kim

De citit si…

Mediafax:

Orban: Există o mare frustrare în legătură cu atitudinea Olandei faţă de Schengen

Scandal la şedinţa Parlamentului dedicată Revoluţiei: Ion Iliescu, numit „criminal”. PSD a părăsit sala

decembrie 21, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii