Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

De ce nu am avut un Havel? De ce Codruta Kovesi e cocolosita precum Elena Ceausescu?

Stimata D-na. Profesor Lavinia Stan mi-a atras atentia cu un articol scurt de pe blogul dansei despre ancheta lui Cristian Patrasconiu care pune o singura intrebare: de ce nu am avut un Havel? Puteti citi raspunsurile aici.

Dar iata un alt articol foarte interesant al maestrului Ion Cristoiu:

Filmul omagial Plagiază mai departe, Codruţa Kovesi, Oborul te susţine! Unii ambasadori occidentali, în frunte cu cel american, sar s-o albească pe Codruţa Kovesi

„Convinşi că mă număr printre cei care ştiu ce înseamna în vremuri depărtate Cultul personalităţii Tovarăşei Ana, Ana Noastră, cum i se spunea Anei Pauker în activ pînă în 1952, cînd Dej i-a dat jos portretul din pereţii prezidiilor şi, în vremuri mai apropiate, Cultul personalității Tovarăşei, pe numele ei de buletin Elena Ceauşescu, împuşcată la Tîrgovişte, cîţiva confraţi mai tineri mi-au trimis pe e-mail linkul la Comandat plătit și postat pe Facebook de ambasada Suediei în România după ce-a fost difuzat la ceremonia de decorare a Codruţei Kovesi cu Titlul de comandor al Ordinului Steaua Polară.

Într-una din pauzele mele de la Biblioteca Academiei Române mi-am pus căştile şi-am vizionat clipul.

Ca jurnalist al cărui coșmar era reprezentat an de an, de 7 ianuarie, întocmirea paginilor omagiale dedicate Elenei Ceaușescu, am sesizat în film practica folosită pe larg în comunism de a spune omagiatorilor ce să și cum să recite în fața camerelor de luat vederi despre noua Tovarășa, Tovarășa fără Tovarăș, Codruța Kovesi.

Ca om care am văzut zeci de spectacole omagiale dedicate Elenei Ceauşescu, am sesizat de îndată în filmul omagial dedicat Codruței Kovesi preocuparea realizatorilor de a reflecta structura socio- profesională, pe vîrste, gen și pe etnii a României, astfel încît Omagiul să treacă drept al Întregului Popor.

În spectacolele omagiale dedicate Tovarăşei de pe vremuri, făceau un pas în faţă, luau aer în piept ca şi cum ar fi vrut să zboare, pentru a-şi recita omagiul, reprezentanţi ai clasei muncitoare, ai ţărănimii, ai intelectualităţii și ai diferitelor etnii, femei, bărbați, tineri, bătrîni.

În filmul dedicat Codruţei Kovesi, fac un pas în faţă şi-şi recită textul omagial noii reprezentanți ai Poporului: precupețe din Obor, vînzătoare de la butic, mici meșteșugari, studente, rromi şi rrome (într-o proporţie nefiresc de mare dacă ne gîndim la procentajul acestei minorităţi), artiști, manageri.
E reprezentantă și o categorie socio-profesională aparte, ivită și înflorită în ultimii ani:
Ofiţerii acoperiţi din presă.

Elena Ceauşescu beneficia, în spectacolele omagiale, şi de mesajele venite din partea unor lideri ai ţărilor frăţeşti.
Locul Uniunii Sovietice, al RDG, al Cubei socialiste şi al Republicii Populare Mongole a fost luat, în clipul comandat și difuzat de ambasada Suediei, de SUA, Germania, Finlanda, Germania şi Croaţia (un fel de Republica Populară Mongolă a Lagărului capitalist).

Am pus de mai multe ori acest clip omagial pentru a mă convinge încă o dată că în cazul Codruței Kovesi Cultul Personalității a intrat deja în faza de apogeu a oricărui Cult al Personalității:
Cel al imbecilităţii fără hotar.
După care, amintindu-mi că sînt nu numai scriitor, dar şi ziarist, am devenit serios.
Şi ca ziarist, împărtăşind încă iluzia că trăiesc într-o ţară membră a Uniunii Europene şi nu a CSI, mi-a atras atenția o ciudățenie:
Clipul, succedînd momentului decorării, e străbătut de la un capăt la altul de obsesia susţinerii de către întregul Popor Român, în frunte cu ambasadorul american Hans Klemm, a şefei DNA.

Fiecărui reprezentant al Poporului român i s-a dat să transmită două mesaje:
Codruţa Kovesi e în pericol!
Aflată în pericol, Codruţa Kovesi trebuie susţinută de Poporul român întruchipat de Mariana, precupeaţa din Obor, și de Moise Guran, ziaristul de la Digi 24.

Codruţa Kovesi e procuror adjunct al Procurorului General, procuror şef al DNA.
E vorba, aşadar, de un demnitar al statului român.
Un demnitar care pentru ceea ce face în timpul programului e plătit gras de la Buget.
Ca toţi demnitarii, Codruţa Kovesi se bucură de privilegii: de la automobil luxos cu şofer pînă la călătorii în străinătate pe banii statului.

Potrivit standardelor la zi, România e membră UE, membră NATO, într-un cuvînt o ţară căreia SUA şi alte state din Vest îi recunosc statutul de ţară cu democraţie consolidată.
Pentru ca o ambasadă occidentală să întocmească şi să difuzeze un clip avînd ca teză pericolul care o ameninţă pe Codruţa Kovesi, iar mai mulţi ambasadori, în frunte cu cel american, să-şi proclame susţinerea, înseamnă că, într-o ţară democratică, un demnitar e ameninţat de un pericol.
Un pericol de care autorităţile ţării respective nu-l pot apăra şi, în consecinţă, e nevoie de intervenţia altor ţări pentru apărarea demnitarului.
Desigur, în acestă fază cu mijloace propagandistice.
Într-o altă fază, chiar cu tancurile.

De ce pericol e apărată Codruța Kovesi de unii ambasadori occidentali la București, în frunte cu ambasadorul SUA?
De un atentat pus la cale de Mafie?
În nici un caz.
Dacă ar fi așa, statul român ar avea capacitatea de a ocroti persoana fizică a Codruței Kovesi.

Demnitarul român Codruţa Kovesi e supus unor verificări legale din partea a două instituții ale statului de drept român:
CNATDCU și Parchetul General.
Amîndouă verificările sînt urmare a unor acţiuni strict democratice.
CNADTCU verifică sesizarea de plagiere a tezei de doctorat depusă cu probe la Consiliu.
Parchetul General verifică un autodenunţ depus de Sebastian Ghiţă.

Are nevoie un demnitar român de susţinerea făţişă a unor ambasadori străini în faţa unor verificări strict legale, de către instituții legale ţinînd strict de realităţile interne?
Atît CNADTCU, cît şi Parchetul General sînt instituţii independente ale statului de drept.
America, Suedia, Germania, Finlanda, Croaţia, ţări ai căror ambasadori şi-au permis să se amestece în mersul unor instituții democratice românești, se cred îndreptățiți a ne ține, nouă românilor, lecţii de democraţie.
Una dintre aceste lecții şi cea mai importantă e aceasta:
Verificarea unor acuzaţii publice aduse unui demnitar român de către instituţii indepedente trebuie să fie scutită de presiuni politice.

Ce fac distinşii ambasadori în frunte cu cel american?
Meșteresc, în disprețul revoltător faţă de Poporul român, o Presiune inacceptabilă asupra instituţiilor noastre independente pentru ca acestea să dea un verdict favorabil Codruţei Kovesi.

De ce atîta agitaţie pentru Codruţa Kovesi din partea unor ambasade occidentale?
Răspunsul e simplu.
Unii ambasadori occidentali la noi, în frunte cu cel american, exprimă interesele unor companii în ţara noastră.
Nimic nu e mai periculos pentru aceste companii decît anchetarea de către DNA.
Anchetarea de către DNA depinde de Codruţa Kovesi.
Salvarea Codruţei Kovesi, omul corupţiei occidentale în România, înseamnă salvarea unor afaceri dubioase în România.

Îmi poate spune cineva vreo companie străină atinsă de DNA?
Apa Nova?
Da, a fost atinsă.
Francezii s-au grăbit să-i dea Codruţei Kovesi o decoraţie.
S-a mai auzit după aceea ceva despre ştabii de la Apa Nova?
Sînt de mult plecaţi din ţară!

Suedia a fost amestecată într-o afacere de corupţie în România prin IKEA.
S-a atins DNA de această afacere?
Fireşte că nu.
Urmarea?
Codruţa Kovesi a fost decorată de Suedia.

Aţi mai auzit de afacerea Microsoft (SUA), EADS (Germania), autostrăzi (Italia)?
Fireşte că nu.
Cum să nu încalce ambasadorii respectivi toate normele diplomatice și normele de bun simț pentru a o susţine pe Codruţa Kovesi în faţa unor verificări legale din partea unor instituții ale statului de drept?
Dacă România ar avea alt președinte decît Klaus Iohannis, ambasadorii care, încălcînd normele diplomatice și normele de bun simț, fac presiuni asupra instituțiilor noastre pentru a o situa pe cetățeanca Codruța Kovesi deasupra Legii, ar fi convocați la MAE pentru a li se pune în vedere că or fi românii un popor de babuini, dar și babuinii se supără dacă te urinezi prea mult în capul lor.”

Trei precizari:

1). N-am reprodus si clipul – va las sa-l urmariti pe blogul personal al maestrului.

2). Nu spun ca Laura Codruta Kovesi ar fi plagiat. Nu stiu lucrul acesta. Nu e dovedit. Asa ca n-am sa ma refer deloc, in continuare, la acest aspect care are, oricum, mai putina importanta. De asemenea speculatiile ca ar apara niste interese ale unor firme straine le consider doar speculatii si nimic mai mult.

In al treilea rand as dori sa spun ca decorarea D-nei. Kovesi cu Crucea Polara, de catre Suedia, este un lucru foarte bun. Este vorba de o apreciere a tarii noastre, persoana D-nei. Kovesi intra intr-un plan secund. Daca Dl. Hans Klemm a jucat vreun rol in primirea acestei distinctii de catre D-na. Kovesi, eu cred ca ar trebui sa-i multumim. Imbunatatirea imaginii Romaniei peste hotare este, fara indoiala, un lucru important.

Nu aceste aspecte reprezinta problema.

Ci adeziunea maselor largi de cetateni, din toate categoriile sociale, care o felicita calduros pe D-na. Kovesi, care isi exprima un deosebit omagiu fata de Sefa DNA, expresie a recunoasterii profunde in popor a meritelor exceptionale ale Doamnei (nu ale Tovarasei!)!! Precupetele din Obor 🙂 , iata, aduc un omagiu profund vajnicei luptatoare anticoruptie care e Doamna Kovesi. De parca le sta pe limba sa spuna, ca odinioara: „Stima noastra si mandria/ Codruta-Kovesi – Romania!!!”.

Interesant este cum isi incheie maestrul Cristoiu editorialul:

„Dacă România ar avea alt președinte decît Klaus Iohannis, ambasadorii care, încălcînd normele diplomatice și normele de bun simț, fac presiuni asupra instituțiilor noastre pentru a o situa pe cetățeanca Codruța Kovesi deasupra Legii, ar fi convocați la MAE pentru a li se pune în vedere că or fi românii un popor de babuini, dar și babuinii se supără dacă te urinezi prea mult în capul lor.”

Nu stiu daca Dl. Iohannis e neaparat problema. Insa asemenea spectacole de omagiere a unei anumite personalitati nu le fac altii. Noi le facem!!

De asta nu am avut un Havel!

As dori sa citez din articolul din LaPunkt ce spune Dl. Vladimir Tismaneanu:

Vladimir TISMĂNEANU:

Cinci teze despre Václav Havel:

  1. A fost mai presus de orice un umanist critic, a rearticulat ideea de cetățean în vremuri când angrenajul totalitar funcționa cu un scop precis, o reală obsesie, anume distrugerea individului, transformarea sa in ceea ce Arthur Koestler a numit “o ficțiune gramaticală”. Pentru semnatarii Cartei 77, drepturile omului primau asupra oricarei ideologii. Un spațiu politic non-machiavelic inseamnă unul emancipat de himerele ideologice.

  2. A fost un intelectual public, nu si-a dorit puterea, iar atunci când a avut-o, a acționat mereu in chip democratic, respingând intrigile de culise si manoperele oportuniste. A rămas până la capăt fidel unei viziuni in care demnitatea umană este alfa si omega, condiția vitală a unei vieți trăită in adevăr.

  3. A visat la un cosmopolis eliberat de atavisme, tribalisme, primordialisme, populisme si alte asemenea patologii, a detectat absurdul din existența noastră, dar, asemeni lui Camus, a ales să se implice, nu să evadeze.

  4. A înțeles că totalitarismele vecului XX au practicat genocidul, au urmărit completul control asupra corpului social, au distrus autonomia spiritului. Tocmai din acest motiv a fost unul dintre inițiatorii “Declarației de la Praga” prin care au fost condamnate aceste regimuri şi s-au pus bazele unei memorii comune europene.

  5. Nu s-a temut niciodată de statutul de non-conformist, a fost disident prin convingeri şi vocație. A plătit pentru curajul său moral cu ani de temniță, cu domiciliul forțat, cu interzicerea semnăturii si cate alte persecutii si hărțuieli. Nu s-a dorit a fi şi nici nu a fost un sfânt. Tocmai de aceea, a simbolizat şi va simboliza întotdeauna dreptul nostru la rezistență.”

Vedem in societatea noastra asa ceva? Pe cand in societatea noastra observam inca, din pacate, avatarurile comunismului!!! Cititi, va rog cu atentie, ce spune Dl. Tismaneanu: considerati ca un astfel de om, a carui statura morala a fost schitata in cele cinci teze, ar duce o politica in genunchi in fata cuiva? Un om care sa rearticuleze „ideea de cetățean în vremuri când angrenajul totalitar funcționa cu un scop precis, o reală obsesie, anume distrugerea individului”, ar duce vreodata o politica in genunchi in fata cuiva?? Un astfel de om, asa cum il descrie Dl. Tismaneanu, n-ar duce nici in fata lui Stalin o politica in genunchi: „Nu s-a temut niciodată de statutul de non-conformist, a fost disident prin convingeri şi vocație. A plătit pentru curajul său moral cu ani de temniță, cu domiciliul forțat, cu interzicerea semnăturii si cate alte persecutii si hărțuieli. Nu s-a dorit a fi şi nici nu a fost un sfânt. Tocmai de aceea, a simbolizat şi va simboliza întotdeauna dreptul nostru la rezistență”.

Interesant este si raspunsul D-nei. Lavinia Stan:

Lavinia STAN:

Întrebarea ar trebui reformulată – de ce România comunistă nu a avut un intelectual dizident, angajat în opoziţie făţişă şi activă faţă de regim şi celebrat de societate ca atare, un intelectual care să se bucure de capitalul politic, social şi electoral necesar pentru a se impune firesc drept primul preşedinte al noii democraţii? Dizidenţi am avut o mînă, dar nici unul de statura intelectuală a lui Havel, cu un program politic bine articulat. Intelectuali am avut, dar nici unul cu tenacitatea în acţiune şi claritatea ideologică ale lui Havel; în plus, prea puţini dintre ei au fost preocupaţi de probleme politice şi etice contemporane la fel de mult ca de cultura clasică. Singurii care au aparţinut ambelor categorii au fost Paul Goma şi Doina Cornea (şi-ar mai fi, de fapt, cîţiva), dar strigătul lor de luptă a fost ignorat de dizidenţi, intelectuali şi masele largi. Intelectualii români au rămas deconectaţi de problemele societăţii, lipsiţi de empatie sau viziune şi obsedaţi de problemele lor de grup, pe care le-au considerat a fi mai importante decît orice altceva. Dizidenţa a fost o ruşine printre români, intelectuali sau mai puţin intelectuali, şi, de aceea, am avut o societate civilă cooptată. Între ei se practica competiţia mai mult decît colaborarea. Înclin să cred că şi dacă am fi avut un Havel, nu i-am fi acordat recunoaşterea pe care o merită şi l-am fi persiflat pînă cînd l-am fi redus la statura şi condiţia noastră.”

Asa, asa: „Dizidenţa a fost o ruşine printre români, intelectuali sau mai puţin intelectuali, şi, de aceea, am avut o societate civilă cooptată” – pai, „nu ti-e, ma, rusine sa nu recunosti meritele exceptionale ale Doamnei Kovesi, de exceptionala importanta teoretica si practica, de larga recunoastere internationala, ca pana si precupetele din Obor isi aduc deplina adeziune?” – evident, intrebarea aceasta e una retorica.

„Înclin să cred că şi dacă am fi avut un Havel, nu i-am fi acordat recunoaşterea pe care o merită şi l-am fi persiflat pînă cînd l-am fi redus la statura şi condiţia noastră” – dar nu vedeti cum ii acordam Lulutzei intreaga noastra recunostinta pentru munca ce o desfasoara zi de zi pentru noi, neobosit, neprecupetind niciun efort pentru propasirea patriei noastre si inaintarea Romaniei spre…?

De asta n-am avut un Havel!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

noiembrie 4, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Amalgam

Pe teme economice

Avem o economie cu o competitivitate foarte scazuta, cresterile economice, desi exista in ultima vreme, sunt mici… Ma gandeam la ce spunea Milton Friedman despre profit, vazand in obtinerea profitului lucrul cel mai important. Voi pune aici un articol (pentru ca vreau sa-l am pe blog!) din 1970 – v. aici:

„The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits

by Milton Friedman

The New York Times Magazine, September 13, 1970. Copyright @ 1970 by The New York Times Company.

When I hear businessmen speak eloquently about the „social responsibilities of business in a free-enterprise system,” I am reminded of the wonderful line about the Frenchman who discovered at the age of 70 that he had been speaking prose all his life. The businessmen believe that they are defending free en­terprise when they declaim that business is not concerned „merely” with profit but also with promoting desirable „social” ends; that business has a „social conscience” and takes seriously its responsibilities for providing em­ployment, eliminating discrimination, avoid­ing pollution and whatever else may be the catchwords of the contemporary crop of re­formers. In fact they are–or would be if they or anyone else took them seriously–preach­ing pure and unadulterated socialism. Busi­nessmen who talk this way are unwitting pup­pets of the intellectual forces that have been undermining the basis of a free society these past decades.

The discussions of the „social responsibili­ties of business” are notable for their analytical looseness and lack of rigor. What does it mean to say that „business” has responsibilities? Only people can have responsibilities. A corporation is an artificial person and in this sense may have artificial responsibilities, but „business” as a whole cannot be said to have responsibilities, even in this vague sense. The first step toward clarity in examining the doctrine of the social responsibility of business is to ask precisely what it implies for whom.

Presumably, the individuals who are to be responsible are businessmen, which means in­dividual proprietors or corporate executives. Most of the discussion of social responsibility is directed at corporations, so in what follows I shall mostly neglect the individual proprietors and speak of corporate executives.

In a free-enterprise, private-property sys­tem, a corporate executive is an employee of the owners of the business. He has direct re­sponsibility to his employers. That responsi­bility is to conduct the business in accordance with their desires, which generally will be to make as much money as possible while con­forming to the basic rules of the society, both those embodied in law and those embodied in ethical custom. Of course, in some cases his employers may have a different objective. A group of persons might establish a corporation for an eleemosynary purpose–for exam­ple, a hospital or a school. The manager of such a corporation will not have money profit as his objective but the rendering of certain services.

In either case, the key point is that, in his capacity as a corporate executive, the manager is the agent of the individuals who own the corporation or establish the eleemosynary institution, and his primary responsibility is to them.

Needless to say, this does not mean that it is easy to judge how well he is performing his task. But at least the criterion of performance is straightforward, and the persons among whom a voluntary contractual arrangement exists are clearly defined.

Of course, the corporate executive is also a person in his own right. As a person, he may have many other responsibilities that he rec­ognizes or assumes voluntarily–to his family, his conscience, his feelings of charity, his church, his clubs, his city, his country. He ma}. feel impelled by these responsibilities to de­vote part of his income to causes he regards as worthy, to refuse to work for particular corpo­rations, even to leave his job, for example, to join his country’s armed forces. Ifwe wish, we may refer to some of these responsibilities as „social responsibilities.” But in these respects he is acting as a principal, not an agent; he is spending his own money or time or energy, not the money of his employers or the time or energy he has contracted to devote to their purposes. If these are „social responsibili­ties,” they are the social responsibilities of in­dividuals, not of business.

What does it mean to say that the corpo­rate executive has a „social responsibility” in his capacity as businessman? If this statement is not pure rhetoric, it must mean that he is to act in some way that is not in the interest of his employers. For example, that he is to refrain from increasing the price of the product in order to contribute to the social objective of preventing inflation, even though a price in crease would be in the best interests of the corporation. Or that he is to make expendi­tures on reducing pollution beyond the amount that is in the best interests of the cor­poration or that is required by law in order to contribute to the social objective of improving the environment. Or that, at the expense of corporate profits, he is to hire „hardcore” un­employed instead of better qualified available workmen to contribute to the social objective of reducing poverty.

In each of these cases, the corporate exec­utive would be spending someone else’s money for a general social interest. Insofar as his actions in accord with his „social responsi­bility” reduce returns to stockholders, he is spending their money. Insofar as his actions raise the price to customers, he is spending the customers’ money. Insofar as his actions lower the wages of some employees, he is spending their money.

The stockholders or the customers or the employees could separately spend their own money on the particular action if they wished to do so. The executive is exercising a distinct „social responsibility,” rather than serving as an agent of the stockholders or the customers or the employees, only if he spends the money in a different way than they would have spent it.

But if he does this, he is in effect imposing taxes, on the one hand, and deciding how the tax proceeds shall be spent, on the other.

This process raises political questions on two levels: principle and consequences. On the level of political principle, the imposition of taxes and the expenditure of tax proceeds are gov­ernmental functions. We have established elab­orate constitutional, parliamentary and judicial provisions to control these functions, to assure that taxes are imposed so far as possible in ac­cordance with the preferences and desires of the public–after all, „taxation without repre­sentation” was one of the battle cries of the American Revolution. We have a system of checks and balances to separate the legisla­tive function of imposing taxes and enacting expenditures from the executive function of collecting taxes and administering expendi­ture programs and from the judicial function of mediating disputes and interpreting the law.

Here the businessman–self-selected or appointed directly or indirectly by stockhold­ers–is to be simultaneously legislator, execu­tive and, jurist. He is to decide whom to tax by how much and for what purpose, and he is to spend the proceeds–all this guided only by general exhortations from on high to restrain inflation, improve the environment, fight poverty and so on and on.

The whole justification for permitting the corporate executive to be selected by the stockholders is that the executive is an agent serving the interests of his principal. This jus­tification disappears when the corporate ex­ecutive imposes taxes and spends the pro­ceeds for „social” purposes. He becomes in effect a public employee, a civil servant, even though he remains in name an employee of a private enterprise. On grounds of political principle, it is intolerable that such civil ser­vants–insofar as their actions in the name of social responsibility are real and not just win­dow-dressing–should be selected as they are now. If they are to be civil servants, then they must be elected through a political process. If they are to impose taxes and make expendi­tures to foster „social” objectives, then politi­cal machinery must be set up to make the as­sessment of taxes and to determine through a political process the objectives to be served.

This is the basic reason why the doctrine of „social responsibility” involves the acceptance of the socialist view that political mechanisms, not market mechanisms, are the appropriate way to determine the allocation of scarce re­sources to alternative uses.

On the grounds of consequences, can the corporate executive in fact discharge his al­leged „social responsibilities?” On the other hand, suppose he could get away with spending the stockholders’ or customers’ or employees’ money. How is he to know how to spend it? He is told that he must contribute to fighting inflation. How is he to know what ac­tion of his will contribute to that end? He is presumably an expert in running his company–in producing a product or selling it or financing it. But nothing about his selection makes him an expert on inflation. Will his hold­ ing down the price of his product reduce infla­tionary pressure? Or, by leaving more spending power in the hands of his customers, simply divert it elsewhere? Or, by forcing him to produce less because of the lower price, will it simply contribute to shortages? Even if he could an­swer these questions, how much cost is he justi­fied in imposing on his stockholders, customers and employees for this social purpose? What is his appropriate share and what is the appropri­ate share of others?

And, whether he wants to or not, can he get away with spending his stockholders’, cus­tomers’ or employees’ money? Will not the stockholders fire him? (Either the present ones or those who take over when his actions in the name of social responsibility have re­duced the corporation’s profits and the price of its stock.) His customers and his employees can desert him for other producers and em­ployers less scrupulous in exercising their so­cial responsibilities.

This facet of „social responsibility” doc­ trine is brought into sharp relief when the doctrine is used to justify wage restraint by trade unions. The conflict of interest is naked and clear when union officials are asked to subordinate the interest of their members to some more general purpose. If the union offi­cials try to enforce wage restraint, the consequence is likely to be wildcat strikes, rank­-and-file revolts and the emergence of strong competitors for their jobs. We thus have the ironic phenomenon that union leaders–at least in the U.S.–have objected to Govern­ment interference with the market far more consistently and courageously than have business leaders.

The difficulty of exercising „social responsibility” illustrates, of course, the great virtue of private competitive enterprise–it forces people to be responsible for their own actions and makes it difficult for them to „exploit” other people for either selfish or unselfish purposes. They can do good–but only at their own expense.

Many a reader who has followed the argu­ment this far may be tempted to remonstrate that it is all well and good to speak of Government’s having the responsibility to im­pose taxes and determine expenditures for such „social” purposes as controlling pollu­tion or training the hard-core unemployed, but that the problems are too urgent to wait on the slow course of political processes, that the exercise of social responsibility by busi­nessmen is a quicker and surer way to solve pressing current problems.

Aside from the question of fact–I share Adam Smith’s skepticism about the benefits that can be expected from „those who affected to trade for the public good”–this argument must be rejected on grounds of principle. What it amounts to is an assertion that those who favor the taxes and expenditures in question have failed to persuade a majority of their fellow citizens to be of like mind and that they are seeking to attain by undemocratic procedures what they cannot attain by democratic proce­dures. In a free society, it is hard for „evil” people to do „evil,” especially since one man’s good is another’s evil.

I have, for simplicity, concentrated on the special case of the corporate executive, ex­cept only for the brief digression on trade unions. But precisely the same argument ap­plies to the newer phenomenon of calling upon stockholders to require corporations to exercise social responsibility (the recent G.M crusade for example). In most of these cases, what is in effect involved is some stockholders trying to get other stockholders (or customers or employees) to contribute against their will to „social” causes favored by the activists. In­sofar as they succeed, they are again imposing taxes and spending the proceeds.

The situation of the individual proprietor is somewhat different. If he acts to reduce the returns of his enterprise in order to exercise his „social responsibility,” he is spending his own money, not someone else’s. If he wishes to spend his money on such purposes, that is his right, and I cannot see that there is any ob­jection to his doing so. In the process, he, too, may impose costs on employees and cus­tomers. However, because he is far less likely than a large corporation or union to have mo­nopolistic power, any such side effects will tend to be minor.

Of course, in practice the doctrine of social responsibility is frequently a cloak for actions that are justified on other grounds rather than a reason for those actions.

To illustrate, it may well be in the long run interest of a corporation that is a major employer in a small community to devote resources to providing amenities to that community or to improving its government. That may make it easier to attract desirable employees, it may reduce the wage bill or lessen losses from pilferage and sabotage or have other worthwhile effects. Or it may be that, given the laws about the deductibility of corporate charitable contributions, the stockholders can contribute more to chari­ties they favor by having the corporation make the gift than by doing it themselves, since they can in that way contribute an amount that would otherwise have been paid as corporate taxes.

In each of these–and many similar–cases, there is a strong temptation to rationalize these actions as an exercise of „social responsibility.” In the present climate of opinion, with its wide spread aversion to „capitalism,” „profits,” the „soulless corporation” and so on, this is one way for a corporation to generate goodwill as a by-product of expenditures that are entirely justified in its own self-interest.

It would be inconsistent of me to call on corporate executives to refrain from this hyp­ocritical window-dressing because it harms the foundations of a free society. That would be to call on them to exercise a „social re­sponsibility”! If our institutions, and the atti­tudes of the public make it in their self-inter­est to cloak their actions in this way, I cannot summon much indignation to denounce them. At the same time, I can express admiration for those individual proprietors or owners of closely held corporations or stockholders of more broadly held corporations who disdain such tactics as approaching fraud.

Whether blameworthy or not, the use of the cloak of social responsibility, and the nonsense spoken in its name by influential and presti­gious businessmen, does clearly harm the foun­dations of a free society. I have been impressed time and again by the schizophrenic character of many businessmen. They are capable of being extremely farsighted and clearheaded in matters that are internal to their businesses. They are incredibly shortsighted and muddle­headed in matters that are outside their businesses but affect the possible survival of busi­ness in general. This shortsightedness is strikingly exemplified in the calls from many businessmen for wage and price guidelines or controls or income policies. There is nothing that could do more in a brief period to destroy a market system and replace it by a centrally con­trolled system than effective governmental con­trol of prices and wages.

The shortsightedness is also exemplified in speeches by businessmen on social respon­sibility. This may gain them kudos in the short run. But it helps to strengthen the already too prevalent view that the pursuit of profits is wicked and immoral and must be curbed and controlled by external forces. Once this view is adopted, the external forces that curb the market will not be the social consciences, however highly developed, of the pontificating executives; it will be the iron fist of Government bureaucrats. Here, as with price and wage controls, businessmen seem to me to reveal a suicidal impulse.

The political principle that underlies the market mechanism is unanimity. In an ideal free market resting on private property, no individual can coerce any other, all coopera­tion is voluntary, all parties to such coopera­tion benefit or they need not participate. There are no values, no „social” responsibilities in any sense other than the shared values and responsibilities of individuals. Society is a collection of individuals and of the various groups they voluntarily form.

The political principle that underlies the political mechanism is conformity. The indi­vidual must serve a more general social inter­est–whether that be determined by a church or a dictator or a majority. The individual may have a vote and say in what is to be done, but if he is overruled, he must conform. It is appropriate for some to require others to contribute to a general social purpose whether they wish to or not.

Unfortunately, unanimity is not always feasi­ble. There are some respects in which conformity appears unavoidable, so I do not see how one can avoid the use of the political mecha­nism altogether.

But the doctrine of „social responsibility” taken seriously would extend the scope of the political mechanism to every human activity. It does not differ in philosophy from the most explicitly collectivist doctrine. It differs only by professing to believe that collectivist ends can be attained without collectivist means. That is why, in my book Capitalism and Freedom, I have called it a „fundamentally subversive doctrine” in a free society, and have said that in such a society, „there is one and only one social responsibility of business–to use it resources and engage in activities designed to increase its profits so long as it stays within the rules of the game, which is to say, engages in open and free competition without deception or fraud.””

Insa pentru asta – obtinerea profitului si maximizarea lui – trebuie cel putin doua lucruri:

  1. sa ai posibilitatea sa realizezi asta si
  2. sa ai competenta s-o faci

Intr-o intreprindere de stat n-ai posibilitatea

Cazul Bodnariu

Romania Libera

Patriarhia Română, preocupată de cazul Bodnariu

Se arata ca:

„Patriarhia Română susţine că, în cazul Bodnariu, rolul familiei trebuie să rămână prioritar în creşterea copiilor şi consideră că o analiză obiectivă a autorităţilor din Norvegia ar putea duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut.

„Patriarhia Română a luat act cu îngrijorare de situaţia critică în care se află familia Bodnariu din Norvegia din cauza separării forțate a celor cinci copii de părinții lor, în urma deciziei autorităților locale norvegiene. Considerăm că, independent de motivele legale invocate de autorităţi, rolul părinţilor, respectiv al familiei, trebuie să rămână prioritar în creşterea şi educarea copiilor, fapt care nu exclude cooperarea cu statul”, se arată într-un comunicat de presă citat de Mediafax.

Potrivit sursei citate, o analiză obiectivă a cazului familiei Bodnariu de către factorii responsabili din Norvegia ar puta duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut. „Biserica susţine permanent familia ca fiind cadrul natural pentru nașterea, creșterea şi educarea copiilor în spiritul valorilor fundamentale pentru cultura şi civilizaţia europeană de sorginte creştină”, a precizat Patriarhia Română.

Copiii familiei românului Marius Bodnariu, inginer IT, şi soţiei sale norvegiene Ruth, asistentă medicală, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie, după ce cele două fete, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi. De asemenea, părinţii ar fi suspectaţi de îndoctrinarea religioasă a copiilor. Cei cinci copii au fost plasaţi în trei familii-surogat, iar de curând a fost deschisă procedura adopţiei internaţionale pentru ei, potrivit reprezentanţilor familiei.

La solicitarea MAE, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a dispus efectuarea unei anchete sociale în urma căreia a decis să propună părţii norvegiene integrarea copiilor în familia biologică extinsă a tatălui, în România. Întreaga documentaţie pusă la dispoziţie de ANPDCA a fost transmisă, în regim de urgenţă, prin intermediul Ambasadei României la Oslo, tuturor autorităţilor norvegiene relevante (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale, Serviciul local de Protecţie a Copilului), precum şi avocatului care reprezintă familia, pentru a fi utilizată în cadrul procedurii judiciare aflate pe rolul instanţelor locale.

O delegaţie parlamentară formată din membri ai Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării intenționează să facă o vizită în Norvegia în perioada 18-22 ianuarie pentru a discuta cazul familiei Bodnariu.”

În Norvegia, copii din 11 familii de români au fost preluați de Barnevernet, afirmă Mircea Dolha

Se arata ca:

„Deputatul Mircea Dolha ( PNL), vicepreședinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor, a declarat, sâmbătă că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii au fost preluați de către Barnevernet, însă doar șapte au fost de acord să discute cu membrii delegației parlamentare care urmează să se deplaseze la Oslo săptămâna viitoare.

„Știm că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii ar fi fost preluați de Barnevernet, iar dintre acestea doar șapte familii se vor întâlni cu noi, printre care se află și familiile Nan și Bodnariu. Nu știm încă motivul refuzului celorlalte patru familii care nu doresc să se întâlnească cu delegația din România”, a spus Mircea Dohla, potrivit Agerpres.

Deputatul liberal a susținut că, în cazul care Barnevernet va dovedi că familiile n-au respectat legislația norvegiană, vinovații trebuie să răspundă.

„Dacă se constată că au fost făcute greșeli, atunci să se aplice legile regatului norvegian și cei vinovați să fie trași la răspundere, dar drepturile copiilor să fie respectate. Să rămână împreună, nu despărțiți, să nu fie trimiși în locuri necunoscute. Pot fi încredințați unor aparținători ai familiei sau chiar repatriați, să poată să-și vadă periodic părinții biologici”, a precizat Mircea Dolha.

El a subliniat că delegația parlamentară așteaptă dovezi convingătoare privind situația copiilor preluați de autoritățile norvegiene.

„Avem nevoie de explicații cât mai convingătoare asupra celor două cazuri cunoscute. Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut. Și este și meritul acestei comisii parlamentare. Barnevernet a făcut foarte bine că începe să dea aceste lămuriri și era și mai bine dacă o făcea mai demult pentru a nu se ajunge în situația de a lăsa să planeze diverse suspiciuni asupra procedurilor sale și să nu mai fie necesară deplasarea unei delegații parlamentare a Comisiei pentru comunitățile de români aflate în afara granițelor României din Camera Deputaților în Norvegia”, a punctat Mircea Dolha.”

Voi ce parere aveti de chestiunea asta?

Norvegia nu e o tara membra UE. Intr-un fel ii inteleg: ei n-au vrut sa faca parte din Uniunea Europeana. Ca n-au nevoie de asa ceva. E vorba de o tara dezvoltata, PIB-ul/loc. e foarte ridicat. De asemenea n-am auzit ca vreun norvegian sa cauzeze sau sa faca vreo problema in Romania. Eu cel putin inteleg ca nordicii sunt mai aparte decat altii. Inteleg si faptul ca un om care se duce intr-o tara straina trebuie sa respecte legislatia din acea tara. Insa iata ce se intampla: astia iti fura copilul. Din punctul lor de vedere e ok. Nu e vorba doar de cazul Bodnariu – observati ca sunt 11 familii puse in aceeasi situatie! Ce a facut pana acum Statul Roman, Ministerul de Externe? Bine ca macar acum s-au gandit sa faca ceva.

Mie mi se pare ca Ministerul de Externe ar trebui sa faca pe saitul sau atentionari de calatorie sau sedere cu privire la anumite tari si sa recomande cetatenilor romani sa le ocoleasca pe cat posibil. Printre aceste tari s-ar putea afla foarte bine si Norvegia! Eu am impresia ca oamenii acestia, romani ce traiesc acolo, habar nu au avut de incalcarile grave ale drepturilor omului – practica curenta in Norvegia. Auziti:

„Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut.”

Pe de alta parte, daca asa sunt nordicii, n-are atunci dreptate Angela Merkel ca a permis sa intre in Germania atat de multi imigranti din Orientul Mijlociu si Africa? D-na. Merkel a si spus ca daca Germania nu-i primeste atunci nu e tara dansei. Aluzia la crimele nazismului e destul de limpede. Si cum poti sa le scoti rasismul si nazismul din cap? Ganditi-va cat de inedit este ca o germanca sa fie violata de un sirian! Nu e violata de un finlandez, ci de un sirian sau libanez! 😉 De Anul Nou, la Koln, baietii astia imigranti se uitau dupa fete. Le-au mai acostat pe cate unele, le-au pipait pe fund, pe picioare… 😉

Imigrantii acestia au sosit si in Suedia. Adevarul e ca traim vremuri interesante si… cel putin ciudate…

Ziare.com

Politiei suedeze i s-a interzis sa ofere descrierea infractorilor, ca sa nu fie acuzata de rasism

Se arata ca:

Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste.

Politistii din Stockholm au primit un mail intern, in care sunt instruiti sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate, anunta The Independent, care citeaza site-ul de stiri Speisa.

Jurnalistii de la Svenska Dagbadet au vazut acest email, iar in acesta se mentioneaza ca referirile la nicio persoana – indiferent ca a fost implicata intr-un accident in trafic sau ca e acuzata de crime – nu ar trebui sa mai contina informatiile mentionate mai sus.

Interdictia, datata cu 15 septembrie, este deja aplicata.

Informatiile apar in contextul in care a iesit la iveala faptul ca politia suedeza nu a facut publice multe cazuri de agresiuni sexuale care au avut loc la doua festivaluri de muzica din Stockholm, in august 2014 si 2015, acestea avand ca autori in majoritate tineri refugiati veniti in Suedia fara parinti.

Politia suedeza, in centrul unui imens scandal – Recunoaste ca nu a facut publice agresiuni sexuale ale azilantilor

Politia a demarat deja o ancheta interna, iar zilele trecute s-a facut si o prima aestare legata de agresiunile sexuale – un minor in varsta de 15 ani. Nu s-a specificat insa daca acesta este sau nu refugiat si nici tara de origine.”

Adica de ce „sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate”? Adica sa-i acopere pe infractori? De ce acesti imigranti trebuie derobati astfel de responsabilitate?

De observat ca romanii nu fac nimic in comparatie cu acesti imigranti. Romania e o tara membra a UE, insa romanii ce au mers la munca in interiorul UE au fost prezentati in repetate randuri aproape in exclusivitate la modul negativ! O campanie orchestrata excelent ca sa faca o propaganda cat mai negativa romanilor si Romaniei. Uitati-va la acesti imigranti care nu sunt din spatiul UE: primiti masiv, uitati-va ce fac. Concluzia: „Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste„, iar Romania nu e primita in Spatiul Schengen!

Interesant este ca trebuie si noi sa-i primim pe acesti imigranti.

DE notat acest apel din partea PNL

Iata ce scrie Andreea Paul:

Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin

Se arata ca:

„Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin. E nevoie de legitimitate și reprezentativitate politică la următoarele alegeri locale.

Alegerea primarilor dintr-un singur tur înseamnă favorizarea partidelor mari. Or competiția și competența trebuie stimulată la nivelul administrației publice locale. Consider că această solicitare făcută pe ultima suta de metri trebuie asumată și decisă rapid de către actualul Guvern. Dacă în 3-4 săptămâni nu se corectează actuala legislație pentru alegerile locale, va rămâne în vigoare prevederea alegerilor dintr-un singur tur.

Ar fi fost bine să reușim în Parlament această corecție, dar PNL care a depus deja un proiect de lege pentru alegerile locale din două tururi este minoritar în prezent, iar PSD majoritar.”

Update

Referitor la ultimul punct al Amalgamului trebuie sa vedem un punct de vedere critic. Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu:

PNL îi cere lui Dacian Cioloș să se sinucidă de trei ori!

Se arata ca:

„Conducerea PNL, reunită luni, 18 ianuarie 2016, după viscolul în timpul căruia Guvernul lui Dacian Cioloş a fost plecat din ţară, nu înainte de a o închide cu cheia, a decis să înainteze Guvernului tehnocrat propunerea de a modifica, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, Legea alegerilor locale, astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin şi nu în unul.

Reamintim pentru cei pe cale de a fi traşi din nou pe sfoară de Partidul Meu al lui Klaus Iohannis.
Legea a fost votată la Senat şi la Camera Deputaţilor de o majoritate din care a făcut parte şi PNL.
Pe 20 iulie 2015, Legea a fost promulgată de Klaus Iohannis.
Graba în votare şi promulgare şi-a avut temeiul în decizia CCR ca orice lege electorală să fie promulgată cu un an înainte de scrutin.

Alegerile locale din 2016 n-aveau cum fi împinse pînă-n toamnă.
Prin urmare, potrivit Constituției, dar și Comisiei de la Veneția, finele lui iulie 2015 era ultimul termen pînă la care Legea alegerilor locale putea fi promulgată.
La vremea respectivă, am fost un critic al negustoriei dintre PSD şi PNL prin care Parlamentul a votat alegerea primarilor într-un singur tur.

PNL a cerut ca preşedinţii Consiliilor judeţene să fie aleşi de Consiliu şi nu direct, ca pînă acum.
PSD a acceptat asta (cu greu, deoarece baronii PSD îşi bazau puterea pe votul popular) impunînd alegerea primarilor dintr-un singur tur.
Eu am considerat că alegerea în două tururi are patru mari avantaje:

  1. Dă o şansă partidelor mici, care pot negocia voturile între cele două tururi și prin asta pot dovedi electoratului lor că și ele contează.
  2. Prin implicarea în rezultatele turului doi a partidelor mici, o parte a electoratului realiza că votul său n-a fost zadarnic.
  3. Pune capăt uneia dintre realitățile postdecembriste care au dus la osificarea vieții politice, la corupție și la apariția baronilor locale: Mandatele nesfîrşite ale unor primari.
  4. Grație negocierilor dintre cele două tururi se crea posibilitatea ca în fruntea unor primării să vină oameni tineri.

PNL avea interesul unui singur tur de scrutin, luînd în calcul capitalul electoral al primarilor PDL în funcţie.
PNL a votat Legea.
PNL n-a contestat-o la CCR.
PNL nu i-a cerut lui Klaus Iohannis s-o retrimită Parlamentului spre reexaminare.
Din 20 iulie 2015 nu numai partidele, dar şi instituţiile de forţă ale României au activat pe baza acestei legi.
Deoarece pentru PNL cel mai mare pericol îl constituiau primarii de forţă ai PSD, Binomul SRI-DNA, pus în slujba Partidului Meu al Jupînului de la Cotroceni a declanşat Operațiunea de Poliție politică: Scoaterea din joc a primarilor PSD cu mari șanse de a fi realeși din primul tur pentru a face cale liberă unor pițifelnici din PNL.

A anunţat Sorin Oprescu că va candida pentru al treilea mandat? De îndată Binomul l-a înhăţat. Numai prin scoaterea din joc a lui Sorin Oprescu avea cît de cît șanse bila de popice Cristian Bușoi. Acum, cînd e sigur că Sorin Oprescu nu va mai candida, se constată pe neaşteptate că dosarul făcut de DNA are vicii de procedură.

Măi să fie!
Exact slăbiciunile pentru care automat orice judecător din lume îţi respinge Dosarul.
Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.

Proaspăt întoarsă din vacanță, Alina Gorghiu apelează, cum o face și Protectorul ei de la Cotroceni, la Mișcarea de stradă din 3 noiembrie 2015, acest 23 August 1944 al Regimului Iohannis.
Distinsa susține că protestatarii au cerut și scrutin în două tururi.
Mai întîi că protestarii cu pricina erau agitatorii MP și ai Partidului Metrou al Monicăi Macovei, cei mai activi de altfel.
Apoi, dacă asta a susținut Strada, ar fi fost normal ca PNL să se pună în mișcare pentru a modifica Legea încă din 4 noiembrie 2015 și nu să aștepte pînă în 18 ianuarie 2016, cînd sondajele dau un eșec binemeritat pentru PNL.

Între timp însă a apărut şi s-a afirmat Mişcarea Populară a lui Traian Băsescu.
Alături de ALDE, MP se anunţă drept formaţiunea care va muşca din electoratul de Dreapta în primul tur.
Prin urmare, acum, la un an de la publicarea Legii în Monitorul Oficial, Scrutinul cu două tururi nu mai convine PNL.
Şi atunci PNL a socotit să ceară lui Dacian Cioloş modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă.

Triplă sinucidere pentru Dacian Cioloş:
1) Desemnat premier al unui Guvern însărcinat cu asigurarea unor alegeri corecte, Dacian Cioloş, dacă dă Ordonanţa, devine principalul acuzat de crearea climatului pentru alegeri incorecte. Ce alegeri corecte sînt acelea în care unul dintre competitori schimbă după un an regulile jocului pentru că altfel nu cîştigă scrutinul?
2) Acceptînd propunerea PNL, Dacian Cioloş devine brusc din şeful Guvernului tehnocrat şeful Guvernului PNL. Comedia cu fustiţa tehnocrată ia sfîrşit. Guvernul se demască drept ceea ce e: Un Guvern PNL sub acoperire.
3) Guvernul Dacian Cioloş sfidează sloganul Un alt fel de politică.

Şmecherii cu alegerile astfel organizate încît să convină doar unui partid se întîlnesc cu duiumul în postdecembrism.
Prin Un alt fel de politică s-a înţeles curmarea acestor şmecherii.
Iată-le asumate de către Dacian Cioloş!

Marele, adevăratul şah e dat însă lui Liviu Dragnea.
Dacă se dă Ordonanţa de urgenţă, PSD e obligat să depună Moţiune de cenzură.
A nu face asta înseamnă pentru PSD sinucidere electorală curată.
Dacă PSD depune Moţiune de cenzură, Liviu Dragnea încalcă înţelegerea în schimbul căreia Procesul de la ICCJ i se amînă la infinit.
Prin urmare, Liviu Dragnea are de ales între propria sinucidere şi sinuciderea PSD.

N.B. Nu exclud posibilitatea ca Legea să fie modificată prin Ordonanță de Urgență.
Asta numai și numai dacă e de acord și PSD.
Dacă PSD refuză, a da o Ordonanță de urgență la somarea de către Partidul Meu al lui Klaus Iohannis nu înseamnă altceva decît încălcare grosolană a condiției de alegeri libere și corecte!”

Mie mi se pare o imoralitate sau, daca doriti, o lipsa de elementara etica din partea PNL ce nu face bine societatii romanesti: dupa ce ai votat si tu, impreuna cu adversarii tai politici, legea alegerii primarilor intr-un singur tur de scrutin, sa vii acum, dupa doar cateva luni, si sa ceri, cu lacrimi in ochi, desigur, premierului sa dea o ordonanta de urgenta s-o schimbe: primarii sa fie votati in doua tururi de scrutin…

Dar de asta ce parere aveti:

„Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.”?

Asta apropo de ce fel de stat avem…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

ianuarie 18, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

Cel putin asa mi se pare…

Din cate pot eu constata, exista oameni care parca n-ar dori ca noul Guvern Ponta sa-si angajeze raspunderea pe programul de guvernare. Cel putin asa mi se pare… Macar sa stim daca il mai pastreaza pe cel vechi sau daca sunt elemente noi care il actualizeaza… Observ si pe bloguri raspunsuri care parca ar dori sa demonstreze ca Guvernul nu trebuie sa-si angajeze raspunderea, de ce ar trebui?

N-as dori sa fac acum o dizertatie constitutionala. As aminti totusi de art. 102 si 114 din Constitutie. Dar nu despre asta doresc sa vorbesc! Altceva mai intereseaza: de ce unii oameni gandesc asa? Numai pentru ca asa a spus Basescu si atunci intervine o reactie imediata de respingere? De ce sa nu-si angajeze raspunderea? De unde atata mila fata de Guvernul Ponta? Traim intr-o republica, alesii nostri, cei care au functii importante, de decizie ar trebui sa fie raspunzatori pentru ceea ce fac. Inclusiv premierul, inclusiv Presedintele. Noi in loc sa le cerem angajarea si asumarea raspunderii, dorim sa-i scutim de asa ceva? Dorim sa-i facem sa ocoleasca problemele? Nu mi se pare o atitudine democratica! Mai degraba ceva cu totul opus republicanismului si democratiei. Cu alte cuvinte, prin mila noastra ii lasam sa fie dictatori, fara sa-si asume nicio raspundere, fara sa aiba vreo teama ca ar putea plati daca gresesc! Nu de alta, dar observati, va rog, nuanta: noi ii rugam sa nu-si asume raspunderea, ne mai si ploconim in fata lor, cu zambetul pe buze, desigur… Lucrul acesta poate fi un reflex al unei stari de spirit care s-a perpetuat pe meleagurile  mioritice, caracterizata de celebrul dicton: „Capul plecat sabia nu-l taie Ca luminita de la capatul tunelului nici asa n-o vedem, asa ca… „

HotNews

VIDEO Ponta: Noul guvern isi va angaja raspunderea pentru un program, nu program de guvernare

Se arata, printre altele, ca:

Premierul Victor Ponta a subliniat in sedinta de guvern de joi ca noul cabinet va finaliza si isi va angaja raspunderea „pentru un program, nu program de guvernare ci un program” care va cuprinde principalele actiuni si pincipalele directii de actiune ale guvernului pentru perioada urmatoare. Seful Executivului a adaugat ca programul „este inspirat aproape in totalitate din programul de guvernare aprobat in 2012”, insa cuprinde si lucruri noi care, sustine premierul, au aparut intr-un an si jumatate de guvernare.

„Noul guvern, nu vechiul guvern ca nu avea cum vechiul guvern, noul guvern – asa am decis aseara, in principiu astazi avem finalizat documentul – noul guvern, in  baza art. 114 din Constitutie, isi va angaja raspunderea pentru un program, nu program de guvernare ci un program. Asa spune Constitutia, asa facem. Este un program care va cuprinde principalele actiuni si principalele directii de actiune ale guvernului in perioada urmatoare”, a declarat Ponta.

Premierul a precizat ca noul program este inspirat aproape in totalitate de programul aprobat in 2012.

„Evident ca nu l-am inventat peste noapte, este inspirat aproape in totalitate din programul de guvernare aprobat in din 2012. Sunt lucruri care s-au realizat deja si nu are rost sa ni le mai propunem o data, dar sunt si lucruri noi care au aparut intr-un an si jumatate si evident acestea trebuie asumate de guvern si aprobate de Parlament”, a adaugat premierul.

„Ca sa fie foarte clar, si sunt convins ca acum lucrurile sunt intr-adevar clare, e vorba de noul guvern, e vorba de art. 114 din Constitutie, si e vorba de un program, nu un program de guvernare, ci un program de actiuni pentru care cerem sprijinul Parlamentului in perioada urmatoare”, a reiterat premierul.

„Fac aceste precizari pentru ca am vazut un val de optimism ca e pace intre guvern si presesdinte, eu nu imi fac asemena iluzii si nu vreau sa iluzionam pe nimeni. Nu e deloc pace si nici nu cred ca va fi pana in decembrie, cand vom avea un presedinte care va intelege sa fie presedinte arbitru si nu unul jucator. Aseara a fost doar un armistitiu impus de doua lucruri: de votul Parlamentului de marti (…) si de realitatea regionala si europeana. UE si partenerii nostri trans-atlantici au nevoie de o Romanie stabila si democratica si serioasa, tocmai in momente foarte dificile si foarte apropiate de granitele noastre”, a afirmat Victor Ponta.”

Mediafax

Guvernul va transmite Parlamentului un program politic actualizat, pentru angajarea răspunderii

Se arata ca:

Guvernul va transmite Parlamentului, imediat după învestirea noilor miniştri, un program politic care va actualiza programul de guvernare, pentru care îşi va angaja răspunderea, a anunţat premierul Victor Ponta

El a precizat că este vorba de un program politic şi că procedura va avea loc în baza articolului 114 din Constituţie.

Articilul respectiv prevede că Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.”

Kelemen: Am decis să aşteptăm decizia CC. Nu se asumă răspunderea pe program de guvernare

Se arata ca:

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, în urma întâlnirii cu premierul Victor Ponta, că s-a stabilit să fie aşteptată decizia CC pe sesizarea PDL privind hotărârea de marţi a Parlamentului şi să nu fie asumată răspunderea pe un nou program de guvernare.

Kelemen Hunor a declarat că Guvernul în funcţie nu are cum să se angajeze în faţa Parlamentului cu un program de guvernare pentru un alt guvern, care urmează să fie învestit.

„Am analizat, miercuri, la Guvern cu premierul Ponta situaţia creată de preşedinte şi de votul Parlamentului. În acest moment există o sesizare la CC formulată de PDL privind neconstituţionalitatea hotărârii Parlamentului, iar vineri aceasta va fi dezbătută. Trebuie să aşteptăm o decizie a CC. În acest moment nu se poate asuma răspunderea pe programul de guvernare, pentru că sunt câteva lucruri de care trebuie să ţinem cont. În primul rând, există hotărârea Parlamentului care din punctul nostru de vedere este validă şi constituţională, există o structură a Guvernului cu miniştri desemnaţi şi votaţi. Guvernul în funcţie, Guvernul vechi nu are cum să se angajeze în faţa Parlamentului cu un program de guvernare pentru un alt guvern, care urmează să fie învestit. Este o situaţie care ar crea un precedent periculos şi ar fi o asumare foarte vulnerabilă din punct de vedere juridic şi constituţional. Cea mai bună soluţie este să aşteptăm decizia Curţii Constituţionale”, a spus Kelemen.

Potrivit acestuia, Guvernul şi Parlamentul vor trimite un punct de vedere Curţii Constituţionale.

Surse oficiale declarau anterior că liderii USD au decis ca Executivul să nu schimbe programul de guvernare, ci să aştepte decizia Curţii Constituţionale (CC) privind validarea noului Guvern.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, marţi, că „cea mai rapidă soluţie”, pe care i-a şi propus-o premierului Victor Ponta, este aceea a adoptării, miercuri, în Guvern, a noului program de guvernare, asupra căruia să fie asumată apoi răspunderea în Parlament.

Preşedintele a precizat că a discutat marţi cu premierul Victor Ponta. „Sper ca în perioada următoare să dea o soluţie, soluţia constituţională, a asumării răspunderii actualului guvern, repet, a actualului guvern, pe un nou program de guvernare, care să reflecte noile alianţe politice din Parlament”, a continuat Băsescu.

Premierul Victor Ponta, prezent la Gala MEDIAFAX, a anunţat marţi seară că s-a întâlnit cu preşedintele Traian Băsescu, dar că nu a ajuns cu acesta la o concluzie privind procedurile care trebuie urmate şi că va avea miercuri o nouă discuţie cu şeful statului.

El a mers la Palatul Cotroceni după ce, marţi, Parlamentul a adoptat prin vot secret cu bile (346 voturi „pentru”, 191 „împotrivă”), proiectul de Hotărâre privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului.

Anterior, Ponta afirmase, după votul din Parlament, că speră ca noul Guvern să înceapă să funcţioneze chiar de miercuri, precizând că îl va contacta în acest sens pe preşedintele Traian Băsescu şi că este dispus ca în şedinţa de miercuri a Guvernului să adopte măsuri pentru a evita orice confuzii legate de programul de guvernare.

El a precizat că este dispus inclusiv să îşi angajeze răspunderea pentru programul de guvernare, dar că pentru acest lucru este necesar ca Executivul să fie validat.

Marţi, preşedintele PDL, Vasile Blaga, a precizat că parlamentarii PDL şi cei ai PMP au atacat la Curtea Constituţională Hotărârea Parlamentului privind noua componenţă a Guvernului.

PDL şi PMP arată, în sesizarea depusă la CC, că programul de guvernare aprobat de Parlament în decembrie 2012 a fost completat prin cooptarea UDMR, astfel că hotărârea privind modificările din Guvern aprobată de plenul reunit marţi este neconstituţională.

Curtea Constituţională (CC) nu s-a mai confruntat cu o situaţie de genul celei apărute în prezent în cazul validării noului Guvern, aceasta fiind o problemă delicată, dar care trebuie rezolvată rapid, a declarat, miercuri dimineaţa, judecătorul CC Petre Lăzăroiu.”

Ziare.com

Cezar Preda: Basescu si Ponta au incalcat Constitutia

Se arata ca:

Deputatul PDL Cezar Preda sustine ca validarea Guvernului Ponta 3 este neconstitutionala, pentru ca presedintele Traian Basescu si premierul „au incalcat Constitutia in baza unei intelegeri in doi inainte de pronuntarea CCR„.

Preda le-a cerut colegilor democrat-liberali „sa ia pozitie ferma” in fata unor astfel de intelegeri „pe incredere”, potrivit Mediafax.

Basescu a explicat intelegerea cu Ponta: Acordul e bazat pe cuvantul de onoare

„Investirea Cabinetului Ponta 3 este neconstitutionala. Presedintele si prim-ministrul au incalcat Constitutia in baza unei intelegeri in doi inainte de pronuntarea Curtii Constitutionale pe sesizarea celor 52 de parlamentari.

Ca semnatar al sesizarii, solicit partidului meu, PDL, sa ia pozitie ferma impotriva unor asa-zise intelegeri pe incredere. Noi am declarat ca aparam statul de drept si nu putem sa fim folositi atunci cand se doreste a se iesi din limitele constitutionale”, a spus Cezar Preda.

Basescu a cazut la intelegere cu Ponta si accepta noul Guvern

Presedintele Traian Basescu a validat, miercuri, noul cabinet, in urma unei intelegeri verbale cu premierul Victor Ponta. La randul sau, prim-ministrul a asigurat ca isi va asuma raspunderea pentru noul program de guvernare. In aceiasi zi au fost investiti si ministrii noului Executiv.

CCR decide sambata soarta Guvernului Ponta 3 (Video)

Intre timp, PDL si PMP au facut o sesizare la Curtea Constitutionala referitoare la Guvernul Ponta 2, urmand ca judectaorii CCR sa se pronunte sambata.”

Basescu a explicat intelegerea cu Ponta: Acordul e bazat pe cuvantul de onoare

Se arata ca:

Presedintele Traian Basescu a declarat, miercuri dupa-amiaza, ca va valida ministrii din Cabinetul Ponta 3, in schimbul promisiunii lui Victor Ponta de a-si asuma raspunderea pe programul de guvernare.

„Angajamentul premierului ca va adopta un program de guvernare. Sunt convins ca va comunica precis termenii intelegerii, eu am comunicat ce tine de mine si motivul pentru care am acceptat”, a declarat Traian Basescu, intr-o conferinta de presa sustinuta de la Palatul Cotroceni.

Basescu a cazut la intelegere cu Ponta si accepta noul Guvern

Seful statului a subliniat ca a fost vorba de „un acord verbal”, care „se bazeaza pe cuvantul de onoare”.

Traian Basescu a fost intrebat de jurnalisti si daca are vreo suspiciune ca Victor Ponta nu se va tine de cuvant.

„Nu cred ca o va face, e prea important sa respectam amandoi ce am convenit azi”, a mai spus presedintele, recunoscand ca saptaman trecuta vorbea despre stabilitate si cerea solutii rapide.

„Da, dar nu am definit-o niciodata ca fiind o criza„, a spus presedintele.

Premierul Victor Ponta i-a chemat, miercuri, la ora 17:00, pe toti ministrii in functie, la sediul Guvernului, pentru o sedinta de urgenta.

Reuniunea are loc dupa ce premierul a avut o intalnire in aceasta dupa-amiaza cu ambasadorii statelor UE prezenti la Bucuresti, intalnire la care Victor Ponta.

De asemenea, miercuri, la ora 14:00, presedintele Traian Basescu si premierul Victor Ponta au discutat vreme de 15 minute, cu prilejul depunerii juramantului de catre Gabriel Oprea, care a preluat Ministerul de Interne.

Ponta si Basescu, discutii la Cotroceni dupa juramantul lui Oprea

Guvernul Ponta 3 a fost votat, marti, de Parlament, dar presedintele Traian Basescu a declarat ca nu va semna decretele de investitura pentru ca PDL si PMP au sesizat Curtea Constitutionala cu privire la hotararea parlamentara votata marti.

Guvernul Ponta 3 a fost votat. Criza continua

Realitatea.net

Victor Ponta: „Guvernul îşi va asuma răspunderea pentru un program, nu program de guvernare”

Se arata ca:

Programul de guvernare al executivului Ponta 3 a fost aprobat în şedinţa de Guvern de joi. Guvernul îşi va asuma răspunderea pe acest program marţi, spun surse citate de Realitatea TV. PDL şi-a anunţat deja decizia de a iniţia o moţiune de cenzură, în vreme ce PNL spune că se gândeşte deocamdată.  

Guvernul Ponta 3 are un program de guvernare actualizat, relativ, şi îşi va asuma răspunderea în Parlament săptămâna viitoare, marţi, anunţă surse citate de Realitatea TV.

„Noul Guvern, în baza articolului 114 din Constituţia României, îşi va angaja răspunderea pentru un program, nu program de guvernare, ci un program. Aşa spune Constituţia, aşa facem! Este un program care va cuprinde principalele acţiuni şi principalele direcţii de acţiune ale Guvernului în perioada următoare. Evident că nu l-am inventat peste noapte, ci este inspirat aproape în totalitate din programul de guvernare aprobat în 2012, dar sunt lucruri care s-au realizat deja şi nu are rost să ni le mai propunem încă o dată şi sunt şi lucruri noi care au apărut într-un an şi jumătate şi, evident că acestea trebuie să fie asumate de Guvern şi aprobate de către Parlament”, a declarat Ponta în deschiderea şedinţei de Guvern.

El a spus miniştrilor, în şedinţa de guvern, că armistiţiul dintre Guvern şi preşedinte a fost impus de realitatea regională şi de faptul că partenerii europeni şi transatlantici au nevoie de o Românie stabilă, democratică şi serioasă, dar a precizat că nu este şi nici nu va fi „pace” până în decembrie.

„Am văzut un val de optimism că e pace între Guvern şi preşedinte. Eu nu-mi fac asemenea iluzii şi n-aş vrea să iluzionez pe nimeni. Nu e deloc pace şi nici nu cred că va fi pace până în decembrie, când vom avea un preşedinte care va înţelege să fie preşedinte-arbitru şi nu preşedinte-jucător. Aseară, a fost doar un armistiţiu impus de două lucruri: de votul Parlamentului de marţi – şi mulţumesc încă o dată tuturor parlamentarilor de la toate grupurile politice care ne-au sprijinit – şi de realitatea regională şi europeană”, le-a spus Ponta noilor miniştri, reuniţi în a doua şedinţă de Guvern de la învestire.

Premierul a explicat că blocajul politic a trebuit să fie rezolvat şi datorită unor factori externi. „Uniunea Europeană şi partenerii noştri transatlantici au nevoie de o Românie stabilă şi democratică şi serioasă tocmai în momente foarte dificile şi foarte apropiate de graniţele noastre”, a spus Ponta.

Premierul Victor Ponta a declarat, în prima şedinţă a noului Cabinet, că pogramul pe care Guvernul îl va transmite Parlamentului este în proporţie de 98-99% programul pe care Parlamentul deja l-a aprobat, fiind însă bine să fie actualizat la zi după schimbările de compoziţie politică din Executiv.

Noul Guvern s-a reunit, miercuri seara, în prima şedinţă de după ceremonia de depunere a jurământului de învestitură. Ponta a precizat anterior că Guvernul va adopta şi transmite Parlamentului un program politic care va actualiza programul de guvernare, pentru care îşi va angaja răspunderea. El a precizat că este vorba de un program politic şi că procedura va avea loc în baza articolului 114 din Constituţie. Articolul respectiv prevede că Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.

PDL anunţă o moţiune de cenzură. Ce face PNL?

Purtătorul de cuvânt al PNL, Cristina Pocora, a declarat joi pentru MEDIAFAX că PDL „se joacă de-a opoziţia”, spre deosebire de PNL, care va iniţia o moţiune de cenzură dacă va fi cazul, în situaţia angajării răspunderii Guvernului asupra programului de guvernare, însă după prezentarea acestuia.

Pocora a fost întrebată dacă PNL va susţine demersul anunţat de PDL în ceea ce priveşte o moţiune de cenzură în cazul angajării răspunderii Guvernului Ponta III asupra noului program de guvernare.

„PNL este un partid serios şi ne vom exprima legat de programul de guvernare al Guvernului PSD după ce acesta va fi realizat şi transmis Parlamentului. După ce apare textul, dacă va fi cazul, PNL va iniţia o moţiune de cenzură, pentru că noi avem nu numai capacitatea de a scrie textul moţiunii, dar şi un număr suficient de parlamentari pentru a o depune, spre deosebire de PDL, care doar se joacă de-a opoziţia”, a declarat purtătorul de cuvânt al PNL.

Prim-vicepresedinte PDL Liviu Negoiţă a declarat, joi, pentru MEDIAFAX, că PDL a decis iniţierea unei moţiuni de cenzură ca urmare asumării răspunderii Guvernului şi că îi invită pe cei din opoziţie, inclusiv pe liberali, să se alăture acestui demers.

„Îi invităm pe toţi cei care se pretind a fi în opoziţie să se alăture demersului nostru. Va fi o moţiune de cenzură detector de minciuni atât pentru Guvernul Ponta III, cât şi pentru liberali. Atât timp cât Victor Ponta vine în Parlament cu o astfel de procedură, urmarea sa naturala din partea opoziţiei este depunerea unei moţiuni de cenzură”, a afirmat Negoiţă.” (subl. mea)

Romania Libera

PDL: Vom iniţia o moţiune de cenzură după ce noul Guvern îşi va asuma răspunderea în Parlament

Se arata ca:

„Partidul Democrat Liberal va iniţia o moţiune de cenzură imediat după ce Guvernul Ponta 3 îşi va asuma răspunderea în Parlament pentru un nou program politic, a anunţat europarlamentarul PDL Traian Ungureanu pentru B1 TV.

PDL anunţă că aşteaptă sprijin şi de la celelalte partide din opoziţie, inclusiv de la PNL.

Guvernul Ponta 3 se va prezenta în Parlament, săptămâna viitoare, pentru a trece noul program politic după ieşirea PNL din coaliţie, ruperea USL şi cooptarea UDMR în Guvern.”

De unde se vede ca premierul a inteles necesitatea angajarii raspunderii conf. art. 114 din Constitutie, ceea ce nu-i rau deloc!

In alta ordine de idei. Situatia din Ucraina

Mediafax

Preşedintele Lituaniei: Rusia încearcă să recreeze frontierele celui de-al Doilea Război Mondial în Ucraina. Vor urma Republica Moldova şi alte ţări

Se arata ca:

Preşedinta lituaniană Dalia Grybauskaite a declarat joi că Rusia încearcă să „recreeze frontierele celui de-al Doilea Război Mondial” în Ucraina şi că „după Ucraina va urma (Republica) Moldova, iar după (Republica) Moldova alte ţări”.

Europa nu este „în continuare capabilă să înţeleagă ceea ce se întâmplă”, a apreciat ea.

„Este necesar să acţionăm imediat”, a îndemnat preşedinta acestei foste republici sovietice, la sosirea la summitul european extraordinar cu privire la criza din Ucraina

„Nu văd” să se decidă vreo „acţiune rapidă astăzi” (joi), şi-a exprimat regretul Grybauskaite.

Denunţând o „agresiune brutală” a Rusiei împotriva Ucrainei, ea a subliniat că „după Ucraina va urma (Republica) Moldova, iar după (Republica) Moldova alte ţări”.

Preşedinta lituaniană a subliniat că Rusia a efectuat recent manevre în largul coastelor Ploniei şi ţării sale.

„Este necesar să înţelegem că este grav. Dacă noi autorizăm acest lucru, va veni rândul altcuiva”, a spus ea. „Este vorba despre vecinii noştri, nu este vorba doar despre Ucraina, este vorba, de asemenea, despre regiunea baltică”, a adăugat şefa statului lituanian.”

In rest… operatiuni „de rutina”

Statele Unite trimit 12 avioane de tip F-15 în Polonia, pentru un exerciţiu militar

Se arata ca:

Statele Unite au decis trimiterea a 12 avioane de vânătoare de tip F-15 în Polonia, pentru un exerciţiu militar, anunţă presa poloneză, citată de BBC.

Ministerul polonez al Apărării a confirmat informaţia.

În urmă cu câteva ore, Statele Unite au suplimentat forţele militare în zona Mării Baltice trimiţând încă şase avioane de vânătoare de tip F-15, conform ministrului lituanian al Apărării, Juozas Olekas. „Am confirmarea că misiunea de supraveghere a spaţiului aerian baltic va fi consolidată prin aducerea a şase avioane de tip F-15 suplimentare”, a precizat Olekas. Avioanele au sosit în Lituania joi după-amiază. „Trimiterea avioanelor este o reacţie la agresiunea rusă în Ucraina şi la intensificarea activităţilor militare ruse în regiunea Kaliningrad”, a adăugat ministrul lituanian. Statele membre NATO asigură prin rotaţie monitorizarea spaţiului aerian baltic. „Reacţia NATO a fost promptă şi rapidă”, a declarat preşedintele Lituaniei, Dalia Grybauskaite.

Nave militare ruse şi echipaje ale Pazei de coastă au efectuat, luni, exerciţii cu muniţie reală în Marea Baltică, în largul coastelor enclavei Kaliningrad, în apropiere de Polonia, de ţările baltice, de Germania şi Suedia.

Distrugătorul USS Truxtun vine în portul Constanţa pentru exerciţii cu România şi Bulgaria

Se arata ca:

Nava USS Truxtun se va afla, în perioada 8-11 martie, în portul Constanţa pentru o vizită de rutină şi exerciţii comune cu România şi Bulgaria, informează Ambasada SUA la Bucureşti.

„În perioada 8-11 martie, nava USS Truxtun se va afla în portul Constanţa pentru o vizită de rutină şi exerciţii comune cu România şi Bulgaria”, se arată într-un mesaj care însoţeşte, pe pagina oficială de Facebook a ambasadei, o fotografie a navei.

Potrivit unui comunicat al ambasadei, este vorba despre o operaţiune „de rutină”.

În perioada în care se va afla la Constanţa, echipajul navei va avea o pregătire şi schimburi de informaţii cu partea română şi va participa la un exerciţiu cu navele româneşti şi bulgăreşti din Marea Neagră.

USS Truxtun (DDG-103) este un distrugător aparţinând forţelor navale americane, din clasa Arleigh Burke, lansată în 2007, denumită în cinstea eroului naval american Thomas Truxtun.

Distrugătorul este o navă militară rapidă armată cu artilerie, rachete şi torpile, destinată lovirii torpiloarelor şi submarinelor inamice, precum şi escortării navelor proprii care nu se pot apăra.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

martie 7, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

24

Iata ca a trecut aproape un sfert de secol de la Revolutia din Decembrie ’89… Ce am putea spune acum? Fara indoiala Revolutia a insemnat un moment important si luminos in Istoria poporului roman, cand dupa decenii de dictatura acesta si-a castigat, prin sange, libertatea. Cu toate aceste lucruri, fara indoiala pozitive, Revolutia a fost umbrita de cel putin doua aspecte majore:

English: Photo during the Romanian Revolution ...

English: Photo during the Romanian Revolution of 1989 in Bucharest (Photo credit: Wikipedia)

1. Nu stim nici pana azi adevarul complet despre tot ce s-a intamplat atunci. Acest lucru a umbrit Revolutia si cuceririle acesteia inca de la inceputurile sale. Nu stim foarte exact nici cine a tras, iar ceea ce stim e putin. Nici pana azi nu s-a dezlegat misterul teroristilor etc.

2. Al doilea aspect care umbreste Revolutia este nivelul de trai, la cote joase in Romania. Si spun acest lucru pentru ca Revolutia s-a realizat si pentru cresterea nivelului de trai al populatiei, pentru a scapa de conditiile ce incepusera sa fie mizere in ultimii ani, cu Ceausescu. Din pacate constatam acum o deteriorare destul de abrupta a situatiei, determinata si de criza economica prin care trecem.

Le Figaro

Pauvreté : 1/4 des Européens menacés

Se arata ca:

„Près du quart des Européens, soit 124,5 millions de personnes, étaient menacées de pauvreté ou d’exclusion sociale en 2012, selon des chiffres publiées jeudi par l’office européen de statistiques Eurostat. La tendance est à la hausse puisque 24,8% des Européens étaient concernées en 2012 contre 24,3% en 2011 et 23,7% en 2008. La réduction du nombre de personnes confrontées au risque de pauvreté ou d’exclusion est l’un des objectifs clés de la stratégie „Europe 2020″ de l’Union européenne.

En Bulgarie, c’est presque une personne sur deux (49%) qui était menacée de pauvreté ou d’exclusion en 2012. La proportion est également particulièrement élevée en Roumanie (42%), en Estonie (37%) et en Grèce (35%). A l’inverse, seuls 15% des habitants de la République Tchèque étaient à risque, 17% en Finlande, 18% en Suède et au Luxembourg. En France, la proportion était de 19%. Les personnes entrant dans cette catégorie sont confrontées à au moins une des situations suivantes: elles font face à un risque de pauvreté monétaire, sont en situation de privation matérielle sévère ou vivent dans des ménages à très faible intensité de travail.

En Europe, 17% de la population était menacée de pauvreté monétaire en 2012. Les taux les plus élevés se situaient en Grèce et en Roumanie (23% chacun), les plus bas en République Tchèque et au Danemark (10% chacun). Eurostat rappelle que le risque de pauvreté est une mesure relative, et que le seuil de pauvreté varie considérablement d’un Etat à un autre.
Dans l’UE, 10% des habitants étaient par ailleurs en situation de privation matérielle sévère, c’est-à-dire que leurs conditions de vie étaient limitées par un manque de ressources. Cela se traduit par exemple par l’impossibilité de payer ses factures, de chauffer son logement ou de prendre une semaine de vacances en-dehors de son domicile. Les pourcentages les plus élevés étaient observé en Bulgarie (44%) et en Roumanie (30%), les plus faibles au Luxembourg et en Suède (1% chacun).

Enfin, 10% des Européens vivaient en 2012 dans des ménages à très faible intensité de travail, c’est-à-dire où les adultes avaient utilisé moins de 20% de leur potentiel de travail au cours de l’année. Les plus fortes proportions concernaient la Croatie (16%), l’Espagne, la Grèce et la Belgique (14% chacune). Les plus faibles ont été observées au Luxembourg et à Chypre (6% chacun).”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Articolul arata ca aproape un sfert din europeni – 124,5 milioane persoane –  sunt amenintati de saracie, si tendinta este de crestere… Criza nu e numai la noi, e adevarat, dar la noi procentele celor amenintati de saracie si excludere sociala sunt mult mai mari decat la altii… Observati: 42% dintre romani sunt in situatia de a fi amenintati de saracie si excludere sociala, fata de numai 15% in Republica Ceha. In Franta procentul este de 19% (destul de ridicat, trebuie sa recunoastem…). In Bulgaria rata este de 49%.

English: Mircea Diaconu speaking to the crowd ...

English: Mircea Diaconu speaking to the crowd in Bucharest, at the 1989 revolution in Romania (Photo credit: Wikipedia)

17% din populatia Europei a fost amenintata de saracie monetara in 2012. Rata cea mai ridicata a fost in Romania si Grecia (23% fiecare) si cea mai scazuta in Republica Ceha si Danemarca (10% fiecare).

10% din cetatenii UE se afla in situatia de privatiuni materiale severe!! Adica de conditii de viata limitate de lipsa de resurse. Spre exemplu: imposibilitatea de plata a facturilor, de a-si incalzi locuinta, de a face o vacanta in afara domiciliului. Procentajele cele mai mari se observa in Bulgaria (44%) si Romania (30%), cele mai slabe in Suedia si Luxembourg (1% fiecare).

English: Petre Roman speaking to the crowd in ...

English: Petre Roman speaking to the crowd in Bucharest during the Romanian Revolution of 1989 (Photo credit: Wikipedia)

10% din europeni au trait, in 2012, in gospodarii cu o foarte slaba intensitate a lucrului. E vorba de adulti care utilizeaza mai putin de 20% din potentialul lor de lucru in timpul anului. Proportiile cele mai mari sunt concentrate in Croatia (16%), Spania, Grecia si Belgia (14% fiecare). Cele mai slabe sunt observate in Luxembourg si Cipru (6% fiecare).

Din pacate acest aspect este si punctul slab al Uniunii Europene, care nu mai poate sa convinga pe cetatenii europeni ca este capabila sa le mai ofere prosperitate. Drept consecinta euroscepticismul e in crestere. Din aceasta statistica, prezentata de Le Figaro, se observa cu destula claritate, zic eu, de ce Romania si Bulgaria nu sunt primite in Spatiul Schengen: ratele mari ale saraciei!!  Din cauza asta si teama statelor din Schengen de un urias val migrator dinspre Romania si Bulgaria. Dar de ce oare? Nu cumva se stie ca va urma o inrautatire si mai mare a conditiilor de viata, care ar putea genera o astfel de emigratie uriasa? Care, desigur, ar crea probleme in tarile de destinatie, care nu o duc nici ele prea bine…

English: Tanks and Miliţia on the Magheru Boul...

English: Tanks and Miliţia on the Magheru Boulevard in Bucharest, during the Romanian Revolution of 1989 (Photo credit: Wikipedia)

Aceste doua aspecte nu s-au putut rezolva pozitiv pana acum. Criza economica a agravat aspectul nr.2., de care vorbeam. Partea cea mai proasta este ca nu se intrevede ceva spre bine, acea luminita de la capatul tunelului, despre care s-a tot vorbit si se vorbeste in continuare.

Dar sa ne reamintim de spiritul acelor extraordinare momente de libertate:

Si sa se auda aceste cantece peste Prut si chiar si dincolo de Nistru!! 🙂

decembrie 22, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Despre euro si Zona Euro…

Aratam in aceasta postare ce spunea nu demult marele economist american Paul Krugman: „euro este o capcana”.

Paul Krugman, Laureate of the Sveriges Riksban...

Paul Krugman, Laureate of the Sveriges Riksbank Prize in Economic Sciences in Memory of Alfred Nobel 2008 at a press conference at the Royal Swedish Academy of Sciences in Stockholm (Photo credit: Wikipedia)

Dar cred ca este interesant sa vedem ce spunea despre euro si Zona Euro un alt mare economist american, Milton Friedman, intr-un interviu luat in urma cu 10 ani de catre John Hawkins:

An Interview With Milton Friedman

Acest interviu pe care il recomand a fi citit integral si in original contine multe idei interesante si utile, multe chestiuni si ar fi foarte greu sa comentez tot ce a spus Friedman intr-o singura postare. De aceea e foarte posibil sa ma refer la acest interviu si in unele articole viitoare. Dar sa trecem la subiect: euro si Zona Euro! Iata ce afirma Friedman:

English: Portrait of Milton Friedman

English: Portrait of Milton Friedman (Photo credit: Wikipedia)

Milton Friedman: We’re in the midst of a wonderful natural experiment. You have a really different arrangement with the euro than we’ve ever had historically. We’ve had many cases in which a number of countries have used the same currency. That’s when they’ve used gold or silver as money. But each individual country has been able to control the content of its own money. So while they were using the same commodity as currency, they were always in a position to determine what the terms of exchange were between their own currency and the other currencies.

But the euro is a very different arrangement. For the first time in history, we have essentially an independent central bank for a considerable number of distinct political entities. I, in advance, was very negative about it and have been very negative & pessimistic about it. We’ll see how the Europe plan does on the one hand and on the other, how the other countries of the world, the UK, the United States, Japan, which are linked together by flexible exchange rates, we’ll see how they do.

So we’ll have a really nice, natural experiment just as before the Soviet Union dissolved, we had a natural experiment comparing socialism and capitalism.

John Hawkins: If the euro were to replace the dollar as the medium of exchange, if everyone bought and sold their goods in euros instead of dollars, would that have an impact on the US economy?

Milton Friedman: The success of the United States will depend on how much it can produce at home, how much it can sell abroad, what it buys from abroad. It’s of less importance whether it is denominated in dollars or euros.

John Hawkins: So in the end, that is really not going to make a big difference one way or the other…

Milton Friedman: That’s not going to make a great deal of difference. What’s going to make the difference is the productivity of the different countries. But personally, as I say, I believe the Euroland is going to run into big difficulties. That’s because the different countries have different languages, limited mobility among them, and they’re effected differently by external events.

Right now for example, Ireland and Spain are doing very well, but on the other hand Germany and France are doing very poorly. The question is; “Is the same monetary policy appropriate for all of them?” Germany and France on one hand and Ireland and Spain on the other: it’s very dubious that it is. That’s why you’re having increasing difficulties within the Euroland group. As you probably know Sweden, which had not joined the European Monetary Union, voted down doing so and will keep its own currency.”

Incerc sa traduc:

Milton Friedman: Ne aflam in mijlocul unui minunat experiment natural. Cu euro avem un acord cu adevarat diferit decat am avut vreodata pe plan istoric. Am avut mai multe cazuri cand un numar de tari au utilizat aceeasi moneda. Asta se intampla cand se utilizau drept monede aurul sau argintul. Dar fiecare tara, luata individual, avea controlul asupra masei monetare a propriei lor monede. Deci in timp ce foloseau acelasi articol drept moneda, erau intotdeauna in pozitia de a determina ce termeni de schimb sunt intre propria lor moneda si alte monede.

Dar euro este un acord (aranjament) foarte diferit. Pentru prima data in istorie, avem in mod esential o banca centrala independenta pentru un numar considerabil de entitati politice distincte. Eu, in prealabil, am fost foarte negativ si pesimist referitor la lucrul asta. Vom vedea cum va functiona planul Europei pe de o parte si, pe de alta parte, cum vor face alte tari din lume, UK, Statele Unite, Japonia, care sunt legate intre ele prin rate de schimb flexibile.

Deci avem intr-adevar un experiment natural si subtil cum am avut chiar si inainte de dizolvarea Uniunii Sovietice, un experiment natural ce compara socialismul si capitalismul.

John Hawkins: Daca euro va inlocui dolarul, ca mediu de schimb, daca fiecare (toata lumea) va cumpara si va vinde bunurile sale in euro si nu in dolari, va avea lucrul acesta un impact asupra economiei Statelor Unite?

Milton Friedman: Succesul Statelor Unite va depide de cat de mult va produce acasa, cat de mult va vinde peste hotare, ce cumpara din afara. Este mai putin importanta denominarea in dolari sau euro.

John Hawkins: Deci in final lucrul asta nu face o prea mare diferenta intr-un fel sau altul…

Milton Friedman: Nu e o asa mare afacere si nu face o mare diferenta. Ceea ce face diferenta este productivitatea diferitelor tari. Dar personal, dupa cum spun, cred ca Euroland-ul va intra in mari dificultati. Si asta pentru ca diferite tari au limbi diferite, o mobilitate limitata intre ele, si sunt influentate diferit de evenimente externe. Chiar acum (la nivelul anului 2003, n.m) , spre exemplu, Irlanda si Spania o duc foarte bine, dar pe de alta parte Germania si Franta merg foarte slab. Intrebarea este: „e aceeasi politica monetara potrivita pentru toate aceste tari?”, Germania si Franta pe de o parte, Irlanda si Spania pe de alta parte: e foarte dubios ca ar fi asa. Iata de ce se maresc dificultatile in intregul Euroland. Dupa cum stiti Suedia, care nu s-a alaturat Uniunii Monetare Europene, a votat impotriva si facand asa isi va pastra propria sa moneda.” (subl. mea)

Interesant este ca mari economisti, laureati ai Premiului Nobel pentru Economie, autoritati de marca in domeniul economic, fara indoiala, isi manifesta scepticismul fata de euro… Intrebarea pe care a pus-o Milton Friedman acum 10 ani ramane de o acuta actualitate: ” Este aceeasi politica monetara potrivita pentru toate tarile din Zona Euro?”. Si asta in conditiile existentei unei banci centrale, independenta de orice stat si de orice politica.

Inainte de euro unele tari aveau o moneda slaba, altele o moneda puternica. In interviu este un link la un articol de pe BBC despre votul de la referendumul din Suedia cand 56,1% au votat impotriva introducerii euro, 41,8% in favoarea euro. Iata ce arata, printre altele, acest articol pe care de asemenea il recomand a fi citit integral si in original:

„All of Sweden’s main political parties were campaigning in favour of euro membership, along with the business community.

However, the No camp struck a chord with voters by pointing out that Sweden had higher growth and lower unemployment than the eurozone.

It also benefited from fears that euro membership could lead to the erosion of Sweden’s generous welfare state.

Both the Yes and No sides stopped campaigning after Lindh was fatally stabbed on Wednesday, and both promised to respect the result of the vote.”

Se arata ca principalele partide politice au facut campanie in favoarea adoptarii euro, impreuna cu comunitatea oamenilor de afaceri. Insa Suedia avea o crestere economica mai mare si un somaj mai redus fata de Eurozona. De asemenea a fost si teama ca daca ar fi membri euro, lucrul asta ar putea eroda generosul welfare state suedez…

Este semnificativ ce ne spune D-na Corina Cretu in recenta postare de pe blog:

„La inceputul lui mai, Comisia Europeana a publicat revizuirea trimestriala a previziunilor economice pentru zona euro. Din cele 17 state care folosesc moneda unica, reiese ca doar patru respecta criteriile impuse prin Pactul de stabilitate – datorie sub 60% din PIB si deficit sub 3%. Iar cele patru economii sunt dintre cele mai mici in UE: Finlanda, Estonia, Luxemburg si Slovacia. Pana si Germania, exemplul tutelar in ultimii ani, indeplineste doar una din cele doua conditii: deficit aproape de zero, dar o datorie de 81% din PIB.”

Si atunci cum e? Daca lucrurile stau asa atunci e destul de clar ca Friedman a fost pe buna dreptate pesimist acum 10 ani… Nimeni nu vorbeste in mod deschis despre esecul politicii monetare a Uniunii Monetare Europene. Fostul premier, Dl. Nastase, spune ca „euroscepticismul determina, din pacate, o A PATRA CALE – cea in care fiecare tara merge pe drumul sau, indiferent de culoarea politica (pura sau in formula curcubeu) a guvernului sau”… Asta ca si cum euroscepticismul ar fi un fel de doctrina. Cred ca mai corect spus este ca ca euroscepticismul este o consecinta a faptului ca nu s-a ajuns la o politica monetara potrivita pentru toate tarile din Zona Euro. Dupa cum se vede, Pactul de stabilitate nu a putut insemna o solutie intr-o Europa destul de eterogena. Paul Krugman accentua faptul ca SUA este intr-o situatie diferita fata de tarile din Zona Euro pentru ca are o moneda proprie. Nici el nu vedea in devalorizarea dolarului vreo problema. In definitiv lucrul asta ar trebui sa ajute exporturile. Referindu-se la datoria SUA, Krugman  pune accent si pe faptul ca SUA nu poate ajunge in situatia Greciei tocmai pentru ca are moneda sa proprie si controlul asupra acesteia, spre deosebire de Grecia sau orice stat al Eurozonei care nu mai are moneda proprie si nici control asupra monedei. Bineinteles ca si in ceea ce priveste performanta economica SUA se afla la un nivel cu foarte mult superior fata de Grecia. Concluzia care s-ar trage este ca acest experiment natural, cum ar zice Friedman, destul de simplu in aparenta – cu mai multe tari care au adoptat o moneda unica si o banca centrala independenta pentru toate aceste entitati politice distincte – pare sa fie un esec… In orice caz, dificultatile si impasul la care s-a ajuns sunt evidente. Ar trebui gandit mai mult si mai profund asupra felului in care trebuie sa arate o politica monetara comuna, care sa fie potrivita pentru toate tarile din Zona Euro.

mai 16, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 64 comentarii

In jurul nostru…

Iata cateva articole pe care le-am citit si care ne arata o realitate ingrijoratoare din jurul nostru, referitor la Ungaria si Rusia.

Presseurop

Viktor Orbán caută un leagăn, şi mântuirea, în Asia

Articolul e foarte important pentru ca sa intelegem ce se intampla in Ungaria si de aceea il voi reda aproape integral:

„Europa, pieţele financiare şi investitorii se obişnuiseră cumva cu politica economică neortodoxă a guvernului lui Viktor Orbán. Dar iată că în toiul verii, când şi Bursele par să fie cuprinse de toropeală, partidul maghiar la putere a decis să surprindă mergând să susţină un festival obscur care promovează legăturile între naţiunea maghiară şi triburile din Asia Centrală, în cadrul turanismului [curent ideologic care propovăduieşte unirea urmaşilor triburilor turcice din Asia Centrală].

Această mişcare este de altfel legată de actuala şi de fosta extrema-dreaptă maghiară. Şi, în mod clar, un nou subiect de discordie între Budapesta şi restul Europei.

Între 10 şi 12 august trecut, aproape 250 000 de oameni au participat, în pusta [stepă maghiară], aproape de micul oraş Bugac, în centrul Ungariei, la al patrulea festival Kurultaj, o întâlnire între triburile şi popoarele care revendică apartenenţa la o tradiţie turanică. S-a considerat mai întâi că turanienii veneau din Iran, apoi din Turcia, înainte ca unele popoare din Asia Centrală să pretindă, mai târziu, că erau descendenţii turanienilor. Dar astăzi, majoritatea specialiştilor sunt de acord să spună că această ultimă teorie nu este decât o legendă modernă.

Un element al ideologiei fasciste

În Ungaria, turanismul – ideea că maghiarii sunt urmaşii turanienilor – a câştigat popularitate în cercurile de dreapta, mai ales în perioada interbelică. O parte a elitei maghiare căuta astfel să treacă de complexul născut din Tratatul de la Trianon, prin care Ungaria îşi pierdea două treimi din teritoriul său şi o treime din populaţie.

Mult mai periculos decât Turán I – unicul tanc maghiar al celui de-al doilea război mondial, construit sub licenţă Škoda – turanismul a fost un element constitutiv al ideologiei fasciştilor maghiari conduşi de Ferenc Szálasi. Membrii actuali şi partizanii partidului de extrema-dreaptă Jobbik, care se distinge prin deschiderea sa faţă de ideile anti-semitismului, se referă direct la nemestnicia lui Szálasi.

Cu un dram de cinism şi de ironie, s-ar putea spune că Jobbik susţine în public declaraţiile anti-israeliene ale liderilor iranieni nu numai din ideologie, ci şi pentru că este convins că maghiarii şi iranienii au strămoşi comuni.

„A regăsi rădăcinile naţiunii maghiare”

Anul acesta, festivalul Kurultaj din Bugac, care până nu demult era asociat mai ales cu Jobbik, a devenit pentru prima oară un eveniment semi-oficial. Potrivit agenţiei de ştiri MTI, Márton Gyöngyösi, vice-preşedinte al Jobbik (şi de asemenea vice-preşedinte al Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului), ar fi insistat, în timpul unei conferinţe de presă organizată la sfârşitul săptămânii trecute, asupra necesităţii de a regăsi rădăcinile naţiunii maghiare în est şi asupra minciunii teoriei fino-ugrice „pe care duşmanii maghiarilor încearcă să le-o instileze„.

Gyöngyösi a salutat politica oficială de „deschidere spre est” a guvernului. Dar, pentru Budapesta, această căutare de aliaţi în Asia nu este, de fapt, decât o încercare de a compensa izolarea diplomatică în care se află astăzi în Europa. Şi în acest scop, un turanism desprăfuit se potriveşte foarte bine.

Sándor Leszák, vice-preşedinte al Fidesz [partidul lui Viktor Orbán, la guvernare], a întâmpinat liderii tribali în Parlament şi guvernul a contribuit cu 70 milioane de forinţi [aproximativ 251 000 de euro] la organizarea evenimentului. Weekend-ul trecut se puteau deci descoperi atât bătrânei în costume folclorice ocupând băncile parlamentare „art nouveau„, cât şi diverse scene de luptă şi spectacole de vânătoare cu şoimi.

Mai aproape de extrema-dreaptă

Dar poate că în definitiv nu este un eveniment atât de ciudat. Cotidianul pro-guvernamental Magyar Nemzet a intervievat de exemplu un uigur emigrat în Germania, pentru care evocarea rădăcinilor (mitice) este strâns legată de lupta împotriva opresiunii în Regiunea Autonomă Uigură (Xinjiang) din China. El a mulţumit „fraţilor lui maghiari” pentru a-i fi îngăduit să-şi amintească de cultura şi obiceiurile poporului său.

După recenta „reabilitare” a lui Miklós Horty, dictatorul perioadei interbelice, al cărui nume este purtat din nou de unele străzi, şi după criticile internaţionale la adresa Ungariei pentru creşterea anti-semitismului din ţară, exploatarea comună de către guvern şi fascişti a mitologiei turanice poate sugera că Viktor Orbán şi partidul său sunt mai apropiaţi de Jobbik decât îşi închipuiau europenii până acum.

EXTREMĂ-DREAPTA

Un deputat european antisemit descoperă că este evreu

În urmă cu câteva luni, Csanád Szegedi, în vârstă de 30 de ani, încă era politicianul cel mai celebru şi cel mai influent din cadrul formaţiunii de extremă-dreapta Jobbik, relatează publicaţia Il Post.

Csanád Szegedi era cunoscut mai ales pentru declaraţiile cu accente antisemite, în care îi acuza pe evrei să ar încerca ‘să cumpere ţara‘, să ocupe principalele funcţii politice şi să desacralizeze simbolurile naţionale ungare.

Dar, în luna iunie, cariera sa a luat o turnură neaşteptată. Pe fondul zvonurilor care circulau pe Internet, Szegedi a admis că descoperise recent că bunicii din partea mamei erau evrei. Forţat să demisioneze de către structurile de conducere ale Jobbik, Csanád Szegedi şi-a predat carnetul de partid la sfârşitul lunii iulie. Dar a refuzat să demisioneze din funcţia de parlamentar european. Formaţiunea Jobbik susţine că Szegedi nu a fost exclus din cauza originilor sale, ci din cauza presupusei tentative de a muşamaliza cazul, în 2010, cu ajutorul unor fonduri publice deturnate. Potrivit Il Post, Szegedi a cerut o întrevedere cu rabinul ultraortodox Slomo Koves, declarând că doreşte să viziteze fostul lagăr de concentrare de la Auschwitz “în semn de respect”.”

Este un lucru foarte ingrijorator faptul ca Fidesz, care face parte din PPE, se apropie din ce in ce mai mult de ideologia fascista de sorginte szálasista! De asemenea este batatoare la ochi atitudinea extremei drepte maghiare „de deschidere spre Est” – „Gyöngyösi a salutat politica oficială de „deschidere spre est” a guvernului” – la care marseaza  Guvernul Orban… Eu stau si ma intreb: Comisia Europeana, Dl. Barroso, sesizeaza asemenea derapaje grave care, din pacate, se intampla in Ungaria? Ungaria este membra a NATO – stau si ma intreb daca astfel de atitudini, de derapaje se vad pe la Departamentul de Stat al SUA… Nu starnesc ingrijorare?

In asemenea conditii cred ca este dificil pentru noi de relationat cu Ungaria… Romania e o tara democratica, pro europeana si pro americana… Daca Ungaria adopta un set de valori fasciste (daca nu le-a si adoptat deja, ca parca nu-mi vine sa cred! Citesc si nu-mi vine sa cred!!) comunicarea cu aceasta tara va fi una dificila.

Gandul

Secretar de stat în Ministerul ungar de externe: Guvernul României să finanţeze o UIVERSITATE PRIVATĂ MAGHIARĂ la Cluj

Dar sa vedem ce se intampla si in Est…

English: Garry Kasparov vs Vladimir Kramnik Bo...

English: Garry Kasparov vs Vladimir Kramnik Botvinnik Memorial 2001. (Photo credit: Wikipedia)

Fostul campion mondial la şah Garry Kasparov a fost ARESTAT după ce a protestat împotriva verdictului în cazul Pussy Riot. GALERIE FOTO

Va rog sa priviti pozele din acest articol…

Se arata, printre altele, ca:

„Fostul campion mondial la şah din Rusia, Garry Kasparov, a fost arestat după ce a protestat împotriva sentinţei în cazul Pussy Riot, scrie Daily Mail.

Cele trei membre ale Pussy Riot au fost condamnate, vineri, la câte doi ani de închisoare, după ce în februarie au protestat într-o catedrală, cerând Fecioarei Maria să îl îndepărteze pe Vladimir Putin de la putere. […]

Zeci de activişti, printre care şi Garry Kasparov, s-au strâns în faţa tribunalului, pentru a protesta împotriva deciziei judecătorilor, mulţi dintre ei fiind arestaţi pentru tulburarea liniştii publice. Se pare că fostul şahist ar fi fost bătut de poliţişti, însă tot el ar putea avea probleme, deoarece l-ar fi muşcat pe unul dintre oamenii legii, scrie Daily Mail.” (subl. mea)

DE citit si…

Membrele trupei Pussy Riot din Rusia, găsite vinovate de „huliganism”

Se arata, printre altele, ca:

„Cele trei tinere au interpretat în februarie o „rugăciune punk” în catedrala Mântuitorului Iisus din Moscova, cerând Sfintei Fecioare să „îl îndepărteze pe Putin” de la putere.

Judecătoarea a subliniat că acuzatele nu şi-au regretat faptele, au „încălcat ordinea publică” şi au adus „ofense sentimentelor (religioase) ale credincioşilor”.

Avocaţii tinerelor au cerut achitarea lor. Pedeapsa maximă pentru „huliganism” este de şapte ani de muncă silnică.” (subl. mea)

Oficiali ai Consiliului Europei susţin că sentinţa în cazul „Pussy Riot” este disproporţionată

Articolul arata ca:

„Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), Jean-Claude Mignon, şi secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, susţin că sentinţa pronunţată în Rusia împotriva membrelor formaţiei „Pussy Riot” este disproporţionată în raport cu delictul comis de acestea.

Oficialii Consiliului îşi exprimă speranţa că decizia va fi revizuită.

Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), Jean-Claude Mignon, afirmă că sentinţa pronunţată în Rusia împotriva membrelor formaţiei „Pussy Riot” este disproporţionată în raport cu faptele, luând în considerare standardele Consiliului.

„Într-o democraţie, dreptul la liberă exprimare se poate exercita în anumite condiţii, scopul acestora fiind protejarea moralei şi a drepturilor celorlalţi. Cu toate astea, sancţiunile impuse trebuie să fie proporţionale cu gravitatea faptei. Având în vedere standardele Consiliului Europei, o condamnare la doi ani de închisoare în urma faptelor este disproporţionată”, a spus MIgnon, citat într-un comunicat remis agenţiei MEDIAFAX.

El menţionează că speră că sentinţa va fi schimbată. „Sper ca această condamnare să fie revizuită de instanţele ruseşti, în concordanţă cu procedurile prevăzute în legislaţia rusească, luând pe deplin în considerare standardele noastre în domeniu, precum cele stabilite în Convenţia Europeană privind Drepturile Omului şi jurisprudenţa Curţii”, a adăugat Mignon.

La rândul său, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, susţine că această sentinţă este aspră.

„Astăzi trei tinere femei au fost condamnate la doi ani de închisoare departe de copiii lor. Mulţi ar susţine că grupul Pussy Riot ar fi putut alege un loc mai potrivit în care să îşi exprime opiniile. Desigur, libertatea de exprimare, care include dreptul de a exprima opinii politice disidente, presupune ca dreptul să fie exercitat în mod responsabil. Cu toate astea, sentinţa împotriva grupului Pussy Riot, la fel ca şi durata şi condiţiile detenţiei de dinainte de proces, pare aspră în raport cu natura delictului comis într-un stat laic, membru al Consiliului Europei şi parte la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”, subliniază Jagland, citat într-un comunicat remis MEDIAFAX.

Cele trei membre ale trupei punk Pussy Riot, arestate în februarie, au fost condamnate la câte doi ani de închisoare de Tribunalul din Moscova, care le-a găsit vinovate de „huliganism” şi „instigare la ură religioasă”, după un proces intens mediatizat pe plan internaţional. (subl. mea)

Biserica Ortodoxă rusă lansează un apel la „clemenţă” faţă de membrele Pussy Riot

Se arata ca:

„Biserica Ortodoxă rusă a lansat un apel la „clemenţă” faţă de cele trei membre ale grupului Pussy Riot condamnate la închisoare, informează AFP.

„Fără a avea dubii asupra legitimităţii deciziei justiţiei, cerem autorităţilor statului să dea dovadă de clemenţă faţă de condamnate, în speranţa că vor renunţa la repetarea acestui gen de sacrilegiu”, se arată într-un comunicat al Bisericii ortodoxe ruse.

Cele trei membre ale trupei punk Pussy Riot, arestate în februarie, au fost condamnate la câte doi ani de închisoare de Tribunalul din Moscova, care le-a găsit vinovate de „huliganism” şi „instigare la ură religioasă”, după un proces intens mediatizat pe plan internaţional.

Nadejda Tolokonnikova, în vârstă de 22 de ani, Ekaterina Samuţevici, 30 de ani, şi Maria Alehina, 24 de ani, au interpretat ceea ce ele au numit „o rugăciune punk” în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, cerându-i Sfintei Fecioare să „îl alunge pe Putin” de la putere, „au încălcat ordinea publică” şi au adus „ofense sentimentelor (religioase) ale credincioşilor”, fără să îşi exprime apoi regretul pentru fapta comisă, a declarat judecătoarea Marina Sirova.”

Nadejda Tolokonnikova, în vârstă de 22 de ani, Ekaterina Samuţevici, 30 de ani, şi Maria Alehina, 24 de ani, au interpretat ceea ce ele au numit „o rugăciune punk” în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, cerându-i Sfintei Fecioare să „îl alunge pe Putin” de la putere, „au încălcat ordinea publică” şi au adus „ofense sentimentelor (religioase) ale credincioşilor”, fără să îşi exprime apoi regretul pentru fapta comisă, a declarat judecătoarea Marina Sirova.” (subl. mea)

Dupa cum putem constata, totalitarismul incepe sa incolteasca in jurul nostru…  Incalcari grave ale Drepturilor Omului in Rusia, fascism inspirat din Ferenc Szálasi, in Ungaria, cu deschidere spre Est

La noi, procurorii au mers cu Biblia…

Update

Evenimentul Zilei

Se întâmplă în Belarus: Ministrul de externe, demis din cauza unor jucării

Se arata, printre altele, ca:

„Sergei Martinov, care deţinea postul din 2003, a fost demis fără a i se oferi vreo explicaţie. Lukaşenko l-a numit în funcţie pe Vladimir Makei, fost şef al echipei sale.

La începutul lunii, Belarus a expulzat ambasadorul Suediei, după ce un avion aparţinând unei firme din această ţară a aruncat peste 800 de ursuleţi de pluş în Belarus, fiecare purtând un mesaj pro-drepturile omului.

Lukaşenko a demis doi generali, printre care şi şeful aviaţiei, şi le-a transmis noilor responsabili să folosească armele din dotare dacă se vor înregistra evenimente similare. Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Minsk sunt tot mai reci.

Lukaşenko, care este la putere din 1994, este supranumit „Ultimul dictator al Europei”.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 20, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii