Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Securismul…

„Cu cat mai putin oamenii pierduti se ingrijesc de propriile lor pacate, cu atat mai mult curiozitatea lor cauta pacatele celorlalti. Cauta nu sa indrepte, ci sa muste; si, in neputinta de a se justifica, ei sunt mereu gata sa acuze pe ceilalti. Nu acesta este modul care ne este aici propus pentru rugaciune si pocainta. „Caci imi cunosc nedreptatea si pacatul meu este pururi inaintea mea” este spus. Acest imparat, care se pocaieste nu se ingrijeste de pacatele altuia, s-a recules pentru a nu vedea superficial, ci pentru a se patrunde coborand inauntrul sau. Nu s-a crutat pe sine; si putea, fara indrazneala, sa ceara sa fie crutat.”

Fericitul Augustin – predica Despre Pocainta, rostita in basilica Restituta din Cartagina in anul 419; Fericitul Augustin, Predici, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu – 2010

Mediafax

DNA are tehnică nouă de interceptare: Contacte sau poze extrase din telefoane şi urmărire pe Facebook/ Softul poate recupera inclusiv datele şterse din mobile sau calculatoare

„DNA s-a dotat cu sisteme noi de ascultare şi urmărire, potrivit unei licitaţii publice. Începând de astăzi, Direcţia are softuri care pot sparge orice fel de telefon din care poate extrage contacte, poze, mesaje, inclusiv cele care au fost şterse. Valoarea investiţiei se ridică la 670.00 de euro.

La capitolul telefoane telefoane mobile, achiziţia DNA prevede softuri care să extragă date din telefoane, precum Apple, Alcatel, BlackBerry, Samsung, Sanyo, Sharp, Sony (SonyEricsson), însă lista este mult mai lungă. La acestea se adaugă şi replicile chinezeşti ale dispozitivelor mobile şi dispozitive de stocare de tip card de memorie.

DNA a cerut ca softul să suporte cel puţin 2400 modele de dispozitive mobile pentru deblocare parole/ecran pin şi funcţiile de ocolire a măsurilor de siguranţă. Potrivit caietului de sarcini, sistemul cumpărat de DNA va putea identifica locaţia unei persoane chiar dacă sistemul este în mod offline pentru GPS.

Nici ştergerea mesajelor sau a contactelor nu mai rămâne un secret. Softul achiziţionat de Direcţia Naţională Anticorupţie poate recupera inclusiv datele şterse din mobile sau calculatoare. Urmărirea se poate face şi pe reţelele publice: modulul de procesare şi analizare a artefactelor de tip Internet dispune şi de motor de căutare şi recuperare din spaţii nealocate (funcţii carver) pentru aplicaţii web, cum ar fi: Facebook, Google Drive, Google Chat, Skype, Dropbox, Torrent etc”, se arată în caietul de sarcini.

Softul poate să cloneze cartele, să decodeze agende de telefon, să acceseze notiţele sau aplicaţiile instalate în telefon.

Licitaţia a fost câştigată de cinci firme: TREND IMPORT EXPORT. Mida Soft Business S.R.L , WEBSPOT SRL, PRO SYS S.R.L, Q-EAST SOFTWARE S.R.L.

Din caietul de sarcini:
Extragere/achiziţie de date informatice existente pe următoarele dispozitive mobile: Acer, Alcatel, Amazon, Amoi, Apple, Archos, Asus, BLU, BlackBerry, Coolpad, Dell, Dopod, Doro, Fly, Garmin, GeeksPhone, GeneralMobile, Gigabyte, QTEK, T-Mobile, Haier, Huawei, K-Touch, Kyocera, Lanix, Lenovo, LG, Meizu ,Micromax, Motorola, MyPhone, Navitel, Nokia, Pantech, Philips, SFR, Sagem, Samsung, Sanyo, Sharp, Sony (SonyEricsson), TomTom, Toshiba, Turkcell, Vertu, ViewSonic, Vodafone, ZTE.

Potrivit aceleiaşi surse, dispozitivelor menţionate se adaugă şi replicile chinezeşti ale dispozitivelor mobile şi dispozitive de stocare de tip card de memorie;

Totodată, caietul prevede că aplicaţia ajută la identificarea dispozitivelor în funcţie de partea frontală, dimensiuni fizice, TAC, poziţionarea camerei şi a porturilor de conectivitate.

•Arată şi extrage informaţiile despre dispozitivul mobil, marca, model, IMEI.
•Efectuează copii în mai multe modalităţi: logic, fizic, sistem de fişiere, extragere de parole, captură de ecran prin intermediul cablurilor sau a unei camere video.
• Suportă efectuarea de copii pentru sistemele de operare pe dispozitive: iOS, Android, BlackBerry, Symbian, Windows Mobile şi Palm şi replicile chinezeşti

Software-ul urmează să suporte 8700 dispozitive mobile profilate pentru extracţie logica şi decodare şi decodează imagini JTAG pentru minimum 130 dispozitive specifice.

•Suportă decodare JTAG pentru următorii producători: HTC, Huawei, Casio, Kyocera, LG, Nokia, Pantech, Samsung, Sony, ZTE, Sanyo şi replicile chinezeşti.
•Suporta extracţia din dispozitive mobile cu chipset MediaTek, Infineon şi Spreadtrum.
•Suporta cel puţin 2400 modele de dispozitive mobile pentru deblocare parole/ecran pin şi/sau funcţiile de ocolire a măsurilor de siguranţă aplicate dispozitivelor mobile.
•Va avea abilitatea de a căuta telefoanele prin intermediul TAC/IMEI şi alegerea manuală a mărcii şi modelului de dispozitiv;
•Va avea abilitatea de a combina diferite extracţii de la acelaşi telefon cu evidenţierea diferenţelor şi posibilitatea dea fi incluse într-un singur raport;
•Va avea abilitatea de a crea imagini fizice împreuna cu bypass de parole pentru dispozitive mobile Samsung cu Android, incluzând următoarele modele: SM-N9009 Galaxy Note 3, SGH-T989 Gal
axy S II, SGH-T989D Galaxy S II, SGH-i727 Galaxy S II Skyrocket, SM-G710 Galaxy Grand 2, SM-G7102 Galaxy Grand 2, SM-
G7106 Galaxy Grand 2, GT-i9506 Galaxy S4, SM-N900V Galaxy Note 3, SM-P605V Galaxy Note 10.1, GT-i9506 Galaxy S4, SM-N900V Galaxy Note 3, SM-P605V Galaxy Note 10.1, SM-G870W Galaxy S5 Active, SM-G900P Galaxy S5, SM-G860P Galaxv S5 Sport, SM-N910V Galaxy Note 4, SM-N915P Galaxy Note Edge, SM-G901F Galaxy S5 Plus, GT-I5700 Galaxy Spica, SPH- M920 şi replicile chinezeşti;

DNA solicită ca softul să aibă abiltatea de a realiza achiziţii/copii fizice cu bypass (ocolire) de parola pentru Nokia Lumia Windows Phone 8 (Lumia 520, 820, 822, 920, 925, 1020, 1320). Totodată, va avea abilitatea de a extrage parolele din dispozitive Nokia BBS, incluzând RAPUv21 chipset de pe următoarele dispozitive: Asha 300 (RM-781), Asha 302 (RM-813), Asha 311 (RM-714), 700 Benji (RM-670), 603 (RM-779).

Aplicaţia va permite realizare de clone pentru SIM/ MicroSIM/ NanoSIM şi va suporta abilitatea de a efectua capturi de ecran şi imagini a ecranului dispozitivului mobil printr-o camera video separata, dedicată soft-ului; Analizează datele extrase din dispozitive mobile şi exportul datelor informatice: Decodează/converteşte informaţiile despre geo-locaţie fiind posibilă accesarea pe harta din software direct. Va decoda şi analiza agendelor de telefon, lista de mesaje SMS, MMS, Jurnal de apeluri, Mai mult, sistemul va putea accesa calendarul, notiţele sau aplicaţiile instalate în telefon”, prevede caietul de sarcini.

Aplicaţia exportă datele extrase (agenda de telefon, lista de mesaje SMS, MMS, email, IM, calendar, jurnal de apeluri, date despre aplicaţii, fotografii, video, muzica, sunete, date acumulate în browser de internet şi a altor fişiere) în format proprietar, în format PDF, DOC/DOCX, XLS/XLSX şi XML cu posibilitatea de filtrare şi selecţie a acestora.

Cei vizaţi vor putea fi urmăriţi chiar dacă sistemul este offline pentru GPS, iar sistemul va recupera toate datele ascunse sau şterse, inclusiv mesaje, imagini sau contacte.

Pentru calculatoare, sistemul recunoaşte şi analizează sisteme de fişiere, cum ar fi:FAT12, FAT16, FAT32, exFAT, NTFS, ReFS (Windows 8 şi Server 2012), HFS, HFS+,Ext2FS, Ext3FS, Ext4FS, CDFS, ReiserFS 3, VxFS;
-Recunoaşte, analizează şi poate decripta discuri cu criptare totală (WDE), cum ar fi:
-AFF, PGP, Credant, SafeBoot, JFS, VMWare, UFS1, Ultimaco Safeguard, Guardian, EFS,LVM,LVM2, AppleFileVault 1 şi 2;
-Recunoaşte, analizează şi poate decripta fişiere criptate, cum ar fi:
– Bitlocker (Win Vista,7,8), Checkpoint/PointSec R73 7.4.5, Checkpoint 7.6.150, McAfee Endpoint Encryption 5.x şi 6.0, Safeguard Easy 4.40.9 şi Enterprise 5.40 şi 5.50 etc.;
-Indexează, procesează şi analizează multiple tipuri de fişiere cu structuri complexe, cum ar fi:
-containere de tip e-mail: PST, OST, NSF, MSG, P7M, ICS, VCF, MBOX, EML, EMLX, TNEF, DBX, Bloomberg XML;
-Fişiere tip arhivă: 7Z, ZIP, TAR, GZ, BZ2, RAR, Z, CAB, ALZIP;
-Fişiere tip office: DOCX, DOCM, DOTX, DOTM, DOC, DOT, RTF, ODT, WPD, WPS, XLSX, XLSM, XLSB, XLAM, XLTX, XLTM, XLS, XLT, XLA, XLM, XLW, ODC, ODS, UXDC, DBF, PPTX, PPTM, PPSX, PPSM, POTX, POTM, PPT, PPS, POT, ODP;
-Interfaţa aplicaţiei permite crearea şi aplicarea de filtre avansate clasificarea automată a datelor;
-Aplicaţia suportă nativ analizarea memoriei de lucru (RAM) ale sistemelor investigate la distanţă sau din imagini prelevate de la acestea;

Modulul de procesare şi analizare a artefactelor de tip Internet dispune şi de motor de căutare şi recuperare din spaţii nealocate (funcţii carver) pentru aplicaţii web, cum ar fi: Facebook, Google Drive, Google Chat, Skype, Dropbox, Torrent etc.;
–Aplicaţia dispune de un modul de generare şi ataşare la rapoarte de capturi de ecran din cadrul aplicaţiei;
-Modulul de generare rapoarte trebuie să fie capabil să exporte datele indicate şi să creeze legături încadrul raportului către acestea;

Valoarea achiziţiilor se ridică la peste 2,536 milioane de lei, adică 563.572 de euro. Firmele câştigătoare sunt: TREND IMPORT EXPORT. Mida Soft Business S.R.L , WEBSPOT SRL, PRO SYS S.R.L, Q-EAST SOFTWARE S.R.L.

În spaţiul public au apărut informaţii că firma Q-East Software SRL este deţinută de preşedintele şi vicepreşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie România – Republica Coreea. Şeful acestei organizaţii, Marius Sticlaru, este membru al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare şi un publicist la revista „Intelligence”, editată de SRI, scrie Jurnalul Naţional.

Firma Pro Sys SRL, fondată de Bărbieru Petrişor, fost candidat la Camera Deputaţilor din partea PDL, a vândut în 2007 licenţe Microsoft Primăriei Sectorului 3, condus de Liviu Negoiţă, la acel moment. Conform ziarului Ring, Pro Sys SRL a prins o mulţime de contracte cu statul, inclusiv cu instituţii constrolate de PDL, cum ar fi Ministerul Transporturilor, MDRT, MAE, SGG, Senatul, Institutul Pentru Tehnologii Avansate dar şi unor instituţii ca DNA, căruia i-a livrat echipamente de ascultare.

Webspot SRL este patronată de soţii Liliana şi Mircea Mitroi Nastea.

Compania de distribuţie IT&C Mida Soft Business, care este activă şi pe segmentul furnizării de servicii de IT, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 51,2 mil. lei (11,5 mil. euro), în creştere cu 37% faţă de 2014, conform Ziarul Financiar. Compania este deţinută de antreprenorii Daniel Dumitru Moruz şi Florentina Moruz. Mida Soft Business are un pachet de 10% din acţiunile magazinului online evoMAG.ro.

Trend Import-Export este înfiinţată în 19991, dar din 2008 se ocupă de servicii sofware. Potrivit presei, Trend Import-Export lucrează în zona de distribuţie şi cea de servicii cu companii precum Cisco Systems, Linksys, Microsoft, Lenovo, Oracle, AVG şi Hitachi. Acţionarii firmei sunt Tudor Iliescu, Anghel Ilie şi Ionasek Alexandru.”

O asemenea stire nu a trecut neobservata. Iar gandul te duce, intr-adevar la hackeri, cum s-a si remarcat in dezbaterile publice. Pentru asemenea echipamente s-a chetuit o suma frumusica din banii nostri. Problema nu e doar ce doreste sa faca DNA cu asa ceva ci si daca e legal. Pentru ca astfel de activitati care violeaza brutal spatiul privat sunt ilegale in Romania. O asemenea patima securistica nu s-a vazut nici pe vremea lui Ceausescu!!! Dar pe vremea aceea era un regim dictatorial, nu unul bazat pe democratie si libertate, cum stipuleaza Constitutia actuala. Asta lasand la o parte faptul ca sistemul acesta bazat pe urmarirea cetatenilor s-a dovedit a fi unul falimentar: regimul comunist tot s-a prabusit, iar cu Ceausestii se stie ce s-a intamplat. Patima, patima securistica a ramas!! Nu mai vorbesc de faptul ca, asa cum arata articolul, e vorba si de niste firme care fac un profit frumusel din banii publici. O alta problema ar fi ca folosind astfel de sisteme se poate viola spatiul privat din alte tari. Cat o fi asta de legal…? Ca parca nu e…

Ma uitam ieri la ultima parte a unui talk-show la o televiziune de stiri in care subiectul era ceea ce se cheama acum fake news. Interesant este ca se vorbea foarte aprins despre subiect, dar fara a defini, de fapt, fenomenul: ce inseamna fake news? Pentru ca altminteri orice parere care nu convine poate fi catalogata drept fake news. Fobia aceasta fata de ceea ce se cheama fake news pare a fi, de fapt, frica de libertate si libera exprimare.

Iata ce am citit pe saitul unui think-tank din Romania – Centrul Roman de Politici Europene:

Companiile de stat – cum aplică guvernanța corporativă și cum pot bloca clientela politică

Masă rotundă Companiile de stat –  cum aplică guvernanța corporativă și cum pot bloca clientela politică, 28 iunie 2017
Evaluarea guvernanței corporative a companiilor de stat – din perspectiva prevenirii corupției, a clientelismului și a capturii statului într-o zonă foarte vulnerabilă a economiei, cea a întreprinderilor publice, a fost tema pe care Centrul Român de Politici Europene, Expert Forum și Freedom House România au a pus-o ieri în dezbatere la Ministerul Justiției.

Primele concluzii ale cercetărilor pe tema prevenirii corupției și clientelismului în companiile de stat din România au fost testate cu reprezentanți ai întreprinderilor public, ai ministerelor, inclusiv coordonatori ai Strategiei Naționale Anticorupție și experților independenți.

Primele concluzii, după rezultatele unui chestionar de experți aplicat la nivel național, arată că aplicarea principalului instrument de guvernanță corporativă, Legea 111/2016 pentru aprobarea OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, are dificultăți la implementare iar recentele tentative politice riscă să compromită progrese extrem de greu obținute până acum.

Astfel, potrivit experților consultați:

  • Nu există un mecanism clar de atribuire a responsabilităților și sarcinilor de monitorizare a performanței. Ministerul Finanțelor și autoritățile publice tutelare împart această responsabilitate, dar se confruntă cu limitări instituționale în aplicarea eficientă a unei monitorizări optime;
  • Companiile de stat de la nivel local sunt într-o situație critică. Execuția bugetară a acestora este de cele mai multe ori netransparentă și există o incidență mare de politizare, nepotism;
  • Instabilitatea instituțională a blocat dezvoltarea unor mecanisme proprii și asumate de monitorizare și evaluare la nivelul ministerelor/autorităților publice tutelare;
  • Rețelele de captură a resurselor publice s-au consolidat, ceea ce face ca efortul de combatere a lor să necesite o abordare strategică, structurată – lupta anticorupție nu este urmată de măsuri de prevenire și combatere concrete, eficiente, vizibile;
  • Situația financiară a multor companii de stat din România este extrem de sensibilă în momentul de față, având atât provocări din scăderea valorii și perioadei anticipate de investiții, cât și incertitudinii cu privire la viitorul lor (ex: insolvență, restructurare);
  • Politizarea și incertitudinea exercită o presiune suplimentară pe deciziile economico-financiare pe care companiile de stat trebuie să și le asume, afectând astfel și mai mult potențialul de întrebuințare al finanțărilor de la bugetul de stat;

Guvernanța corporativă nu există doar pentru că ne cer alții,  ajută la performanța companiilor de stat

“Nu numai corupția este problema în companiile de stat, o problemă majoră este lipsa de competență și de înțelegere a guvernanței corporative. Avem o legislație foarte bună, dar o înțelegere și o aplicare greșite. De ce avem nevoie de guvernanță corporativă? Nu doar să bifăm ce am discutat cu UE, cu FMI sau OECD, ci pentru a valorifica potențialul companiilor de stat și a le îmbunătăți performanța”, Sorana Baciu, fost secretar de stat în Ministerul Economiei în guvernul tehnocrat.

Există sancțiuni, Ministerul Finanțelor Publice poate amenda ministerele

“Problema majoră nu este legislația, pe care o avem, ci implementarea ei. Nu trebuie să o reinventăm, s-au făcut progrese aici. Ceea eu cred că lipsește din Legea 111 sunt sancțiuni mai dure pentru cei ce nu aplică legea, avem acest instrument, dar nu îl folosim. Suntem în situația în care în multe companii avem consilii de administrație sau management interimar, au trecut termenele în care trebuia să organizeze și selecteze manageri pe patru ani, dar nu se întâmplă. Aici cred că Ministerul Finanțelor Publice trebuie să aplice amenzi dacă nu se implementează legea”, Adrian Cighi, reprezentant permanent Fondul Proprietatea.

„La începutul anului am solicitat tuturor autorităților tutelare un raport privind problemele cu care ei s-au confruntat pe guvernanță corporativă, ce propuneri de îmbunătățire au, în ideea de a incorpora și perspectiva lor în ghidul de guvernanță corporativă. Știți câte răspunsuri am primit? Cred că le pot număra pe degetele de la o mână și majoritatea răspunsurilor foarte vagi . E nevoie de mai multă implicare în această sferă”, Lucian Duca, Ministerul Finanțelor Publice.

Concluziile analizei prezentate de consorțiul amintit sunt rezultatul proiectului “Proiectul “State-Owned Companies – Preventing Corruption and State Capture” sprijinit prin programul Economic and Financial Crime, Corruption, Environmental Crime al DG Migration and Home Affairs al Comisiei Europene și co-finanțat de Open Society Foundation.

Detalii despre abordarea cu care acest proiect vine în România și la nivel regional se regăsesc în limba română pe www.statecapture.ro și în limba engleză pe www.statecapture.eu

Foarte interesant si semnificativ este faptul ca nicaieri nu se vorbeste despre privatizare. Generatiile mai tinere de intelectuali parca nici nu mai stiu ce inseamna asta. Solutia lor este asa numita „guvernanta corporativa” la intreprinderile de stat… Nu privatizarea lor.

S-a vorbit si se vorbeste mult despre nostalgicii dupa vremurile revolute ale comunismului. E vorba, in general, despre oameni simpli, nu despre decidentii politici. Dar eu stau si ma intreb: de ce nu dorim, de la nivel de decizie politica, sa terminam cu sechelele comunismului? Vorbim de nostalgii dupa comunism si unii sunt siderati de asa ceva, dar reinviem practicile securismului. Manifestam o fobie fata de fake news-uri mai ceva ca un copil fata de bau-bau, in loc de privatizare preferam varianta „guvernantei corporative la intreprinderile de stat” si apoi ne scandalizam ca lucrurile nu merg deloc bine.

„“Nu numai corupția este problema în companiile de stat, o problemă majoră este lipsa de competență și de înțelegere a guvernanței corporative…” – dar cum poti sa intelegi corect lucrul asta, „guvernanta corporativa la intreprinderile de stat”, cand insusi termenul „corporatist” vine de la corporatie, care se refera eminamente la sectorul privat? Corporatismul de stat ma poate duce cu gandul la fascism, si daca citim cu atentie primul articol s-ar parea ca nu gresim prea mult… Dar economia Romaniei este o economie de piata iar Romania este o tara democratica, nu cu un regim dictatorial. Sau poate ca avem in vedere corporatismul de stat si atunci statul, nu-i asa, are voie sa se bage in contractele noastre, ceea e ilegal de fapt. Asa cum „cred că Ministerul Finanțelor Publice trebuie să aplice amenzi dacă nu se implementează legea”…

Doi academicieni au declarat ca „Romania nu a castigat nimic din aderarea la UE”, asta a declarat Dl. Iulian Fota ca ar fi vazut si auzit la o televiziune de stiri. Interpretarea a fost ca, de fapt, academicienii cu pricina au emis un fake news, nu ca si-au exprimat o simpla parere personala. Dl. Fota era siderat: cum e posibil asa ceva? Bun, si care e solutia? Introducerea cenzurii, interzisa prin Constitutie?

Interesant este cum noi avem talentul de a restrange democratia si inclusiv libertatea si libertatile cetatenilor. Sechelele comunismului inca mai bantuie, dar nu suntem decisi sa terminam odata cu ele. Interesant este cum Dl. Fota se raporta la jurnalismul din SUA, vazut ca un maximum de profesionalism si moralitate, uitand de faptul ca insusi Presedintele Donald Trump a criticat pe motiv de fake news respectivele posturi de televiziune, CNN, NBC si a si spus despre NBC ca are standarde mai joase decat CNN… Dar expozeul D-lui. Fota amintea de osanalele aduse odinioara Kremlinului, de unde, nu-i asa, venea lumina. Aia de la Rasarit… Este trist sa constati ca acest obicei sau, poate mai bine zis, acest reflex, de a aduce osanale intr-o idolatrie, nu-i asa, demna de o cauza mai buna, fara spirit critic, este acum intoarsa spre Vest fara nicio retinere. Mie mi se pare ca lucrul asta spune mult despre ce fel de societate suntem.

Numai sa ne uitam la ce tehnica de interceptare a achizitionat DNA si ne putem face o idee despre ce stat construim noi aici. Stat, nu gluma. Viziunea ramane in continuare una etatista. Era sa spun chiar ateista… Apetenta pentru o societate libera e in scadere. Contradictia consta in faptul ca sunt criticati nostalgicii comunismului, care nu-s putini niciunde in Est, dar cei care ii critica vor sa construiasca un stat cu veleitati totalitare mai dihai ca-n comunism!! Mai abitir ca pe vremea lui Ceausescu!! Achizitiile DNA-ului l-ar fi facut, de buna seama, invidios!! Pretenderisirea aceasta, chipurile democratica, ca statul sa fie mai puternic si mai abuziv decat pe vremea comunismului este cheia contradictiei moderne a epocii pe care o traim. Fara indoiala, din acest deal doar unii au de castigat. Dar a minti in felul acesta, prin astfel de pretexte si aparente, este realmente dezgustator, lasand la o parte faptul ca este inacceptabil.

Dar este, totusi, justificat?

La aceasta intrebare trebuie sa luam in considerare situatia geopolitica legata de regimul actual de la Kremlin. Insa, dupa parerea mea, chestiunea nu e clara. In primul rand nu e clar daca suntem in situatia unui nou Razboi Rece, care presupune delimitari ideologice limpezi. Comunismul s-a prabusit si in fostul spatiu sovietic si in Europa de Est. Pe vremea aceea erau delimitari ideologice cat se poate de clare. In vremurile din urma sunt delimitari ideologice, dar exista si cooperare spre exemplu intre SUA si China. Insa pe vremea Razboiului Rece drepturile si libertatile cetatenilor din Vest nu au fost afectate. Si pe vremea aceea erau actiuni de propaganda sovietica, mai ales ca tarile din blocul comunist sprijineau partidele comuniste din Vest. Sa nu uitam, spre exemplu, ca Partidul Comunist Italian era cel mai mare partid din Europa dupa numarul de membri, daca nu ma insel. Existau de asemenea organizatii de extrema-stanga ce s-au dedat la actiuni teroriste in Europa de Vest. Dar asta nu a insemnat ca Lumea Libera a abdicat de la principiile sale si, cu atat mai mult, nu a insemnat ca a invins comunismul, cel mai mare pericol care pandea Lumea Libera. Era un pericol mare in tari vestice considerate vulnerabile la comunism. Cei tineri poate nu stiu sau poate ca au auzit doar in treacat de celebra Operatiune Gladio. Era luat in considerare pericolul ca, spre exemplu in Italia dar nu numai, comunistii, sprijiniti de URSS si Pactul de la Varsovia, sa puna mana pe Putere! Si era o amenintare reala acest lucru. Insa sa nu uitam ca ideea unei asemenea operatiuni precum Gladio era cea de protejare a libertatii. Sa nu uitam si ce vremuri erau acelea: era vorba despre divizarea ideologica a Europei. Fara indoiala, acest razboi nevazut exista, chiar daca parea ca nu se intampla mare lucru. Numai ca pe vremea aceea Vestul nu si-a abandonat principiile – libertatile individuale si democratia – sub pretextul ca asa s-ar fi aparat mai bine de pericolul care venea din partea totalitara a Europei.

Nu putem sti cat va dura situatia actuala, cata vreme Rusia isi va pastra actuala linie politica. Dar asta nu inseamna sa abandonam principiile unei societati libere si democratice ca sa ne aparam, chipurile, de pericolul rusesc. Adica sa devenim si noi ca ei. Ar fi absurd si regretabil! Ceea ce starneste ingrijorare si confuzie ni se datoreaza pentru ca actiunile noastre nu sunt tocmai pe linia apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Iar achizitiile DNA-ului par a confirma aceasta teza. Europa Vestica si SUA au castigat Razboiul Rece tocmai pentru ca au ramas ferme in apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Or, daca acuma la noi s-ar produce abuzuri politice ca-n Federatia Rusa, cu ce suntem mai buni? Chestiunea principala este ca nu facem suficient pentru a apara libertatile individului si democratia. Or, lucrul asta poate fi mai rau decat actiunile Federatiei Ruse, spre exemplu fake news-urile venite de acolo. Daca vrem sa invingem, trebuie sa intelegem ca rusii trebuie sa vada la noi cu adevarat o Lume Libera. Inclusiv in tarile foste comuniste printre care se numara si tara noastra! A reinvia aici securismul este o calamitate atat politica dar si morala!! Si ar trebui sa ne gandim ca orice derapaj de la libertate si democratie va fi folosit de catre adversarii nostri impotriva noastra.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Anunțuri

Octombrie 16, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

100 de ani de viata si peste 60 de ani de activitate politica…

Nu cred sa mai existe in politica romaneasca un om atat de longeviv si cu atata vitalitate, pana la adanci batraneti, precum a fost Mircea Ionescu-Quintus. Moartea lui cred ca ne-a luat prin surprindere pe toti. Era un om atat de viu si de activ incat nu credeai ca ar fi putut muri vreodata. Liberal autentic, a aparat intotdeauna valorile democratiei si ale drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. A avut dreptate: s-a ferit de compromisuri cautand sa ramana, intr-o Istorie zbuciumata si marcata de regimuri totalitare, un liberal, sa nu renunte la crezul sau.

Mediafax

Video A murit Mircea Ionescu Quintus la vârsta de 100 de ani. Seniorul liberal, în ultima sa apariţie publică: Viaţa mea a fost un roman. M-am ferit de compromisuri/ Când va avea loc înmormântarea

„Seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus, fost preşedinte al PNL şi mare politician român, s-a stins din viaţă vineri, 15 septembrie la vârsta de 100 de ani. Deţinut politic, mai mulţi ani, în perioada regimului comunist. Este un reper în ceea ce priveşte activitatea politică şi a imprimat o linie liberală clară PNL şi a rămas fidel acestui partid.

Florin Roman (PNL): Familia lui Mircea Ionescu-Quintus a decis ca înmormânarea să aibă loc luni

Deputatul Florin Roman, secretar general adjunct al PNL, a precizat, pe Facebook, că familia lui Mircea Ionescu-Quintus a decis ca funeraliile preşedintelui de onoare al PNL să aibă loc luni, până atunci liberalii suspendând toate acţiunile politice programate.

”Familia seniorului Mircea Ionescu-Quintus a decis ca înmormântarea sa aibă loc luni, la prânz, la Ploieşti. În semn de respect faţă de memoria seniorului, PNL a decis suspendarea oricăror acţiuni până după înmormântarea celui mai iubit liberal (…) Odihneşte-te în pace, om bun!”, a scris Florin Roman.

Iniţial, s-a spus că înmormânarea va avea loc luni. Astfel, preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, a declarat că Mircea Ionescu-Quintus va fi depus la capela Bisericii de pe strada Buna Vestire, din Ploieşti, iar înmormânarea va avea loc marţi, la Cimitirul Viişoara, din oraş.

„Au mai fost perioade când cădea la pat şi îşi revenea. Ne pare rău la toţi, la toată România. Trupul va fi depus la capelă, în Ploieşti, iar din ce am vorbit cu familia înmormântarea va avea loc marţea viitoare, tot în Ploieşti. Băiatul său este în Germania şi a fost anunţat. Va veni abia duminică pentru că nu a găsit bilete de avion“, a spus Iulian Dumitrescu, preşedintele PNL Prahova.

La rândul său, Florin Sicoe, directorul Muzeului de Artă din Ploieşti, a spus că, înainte de a muri, Mircea Ionescu-Quintus pregătea o antologie de epigrame.

„Era cu doamna când s-a întâmplat. Era la pat de două săptămâni, îl îngrijea un doctor foarte bun. Era însă perfect lucid. Tocmai pregătea o antologie de epigrame, iar eu căutam o editură să o publice“, a spus Sicoe.

„Viaţa mea a fost un roman. M-am ferit de compromisuri”

La 89 de ani, Mircea Ionescu-Quintus s-a retras la Ploiesti şi îsi ducea viata alaturi de sotie, facand „mici treburi prin casa si gradina”. Seniorul continua sa mearga la sediul PNL din localitate si ii ajuta cu sfaturi pe tinerii liberali.

Era în 2000 cand CNSAS a anuntat: Mircea Ionescu-Quintus a fost informator al Securitatii. „Fara sa fiu instiintat, a venit aceasta decizie. Am contestat-o, dar cererea mi-a fost respinsa. Am atacat decizia la Curtea de Apel si dupa doi ani am obtinut decizia ca nu exista dovezi ca am facut politie politica”, spunea liberalul, citat de Evenimentul Zilei.

Adeziunea la PNL i-a creat probleme inca din tinerete. Cand legionarii au preluat puterea, au decis ca Ionescu-Quintus sa fie condamnat la moarte. „Norocul meu a fost ca eram in armata, la Iasi. Ei m-au cautat acasa si nu m-au gasit. Era cat pe ce sa-l ia pe fratele meu, dar li s-a spus ca el nu are niciun amestec”,mărturisea fostul presedinte al PNL.

Deţinut politic, mai mulţi ani, în perioada regimului comunist. A fost membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România; Veteran de război, decorat în 1942 cu Ordinul „Coroana României” cu spade şi panglici de Virtute Militară. Fostul presedinte PNL spune ca nu a facut rau nimanui prin faptul ca a colaborat cu Securitatea.

Mircea Ionescu Quintus spunea, în 17 martie 2017, atunci când a fost decorat la Palatul Cotroceni, că viaţa sa e un roman şi şi-a făcut datoria de român şi ostaş. Fostul preşedinte al liberalilor povestea atunci că în viaţă nu a vrut să facă lucruri incorecte şi a ales să trăiască fără compromisuri.

„Viaţa mea a fost un roman. Pentru că am trăit peste 100 de pagini tipărite. Am luat viaţa pe umerii mei şi pe răspunderea mea încă de la 15 ani, atunci când bunul şi valorosul meu părinte ne-a lăsat. De atunci am avut răspunderea familiei şi el, tatăl meu, a murit sărac. Eu nu sunt săcar. Am o casă a soţiei mele de zestre în care stăm şi cu retribuţiile pe care le primesc, avem tot ce ne trebuie. Prin urmare, nu sunt sărac, dar nici nu am pus nimic deoparte. Eram vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi m-am trezit cu două persoane frumoase care mi-au spus <<Dumneavostră sunteţi avocat. Vrem să vă angajăm>>. Am spus <<eu am treabă aici, sunt vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor>> . Ei mi-au spus că nu are importanţă, doar pentru consultări. Aveam 10.000 de lei salariul, ei au spus că îmi oferă salariul un milion. Am crezut că nu aud bine. Ei ziceau <<pentru priceperea dumneavoastră>>. Am spus <<Suntetţi liberi>>. M-am ferit de compromisuri, de lucruri care mi s-au părut incorecte”, declara, în data de 17 martie 2017, Mircea Ionescu Quintus.

Fostul preşedinte al PNL a vorbit şi despre experienţa sa de peste 50 de ani ca avocat.

„Mi-am împărţit romanul vieţii în trei capitole şi de fiecare dată am încercat să îmi slujesc oamenii, societatea şi patria şi mi-am făcut datoria că m-am pregătit pentru profesia de avocat. Cred că mi-am făcut datoria ca profesionist, 50 de ani am fost avocat, peste 30 şi ceva de ani eram avocat sub regimul comunist şi orice vorbă greşită te trimitea pe unde am fost şi eu de altfel. Mi-am făcut datoria ca român şi ca ostaş. În 1938 am îmbrăcat haina militară şi peste 7 ani am dat-o jos.Mi-a făcut datoria şi am primit o înaltă distincţie de război”, a mai afirmat emoţionat Mircea Ionescu Quintus.

Anul trecut, presedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus, a fost sarbatorit la Ploiesti, in prezenta a peste 2.000 de liberali si a conducerii centrale a partidului reprezentata de copresedintii Alina Gorghiu si Vasile Blaga. Quintus, care a fost primit in sala cu aplauze, a sustinut un discurs in cadrul caruia le-a multumit, printre altii, celor doi medici care i-au salvat viata cu mai multi ani in urma ,si a punctat ca va „sfarsi” in PNL.

„O viata intreaga am stat in acest partid si aici (in PNL- n.r.) am sa sfarsesc cand Dumnezeu si cand medicii m-or abandona”, a declarat presedintele de onoare al partidului.

De altfel, acesta a spus ca si-a facut si o autoepigrama: „Spre o suta anii mi se aduna/Ca prin paduri semetii brazi/Si s-or gasi destui sa spuna/Ce mai inseamna suta azi”, explicand ca suta de ani poate sa insemne mult.

În calitate de vicepreşedinte, apoi de preşedinte al PNL, a contribuit la direcţionarea şi desfăşurarea activităţii politice a partidului.

În Parlament a contribuit la adoptarea unor acte legislative importante, inclusiv a Constituţiei, iar ca ministru a prezentat şi susţinut proiectul Legii de organizare judecătorească; a fost implicat în pregătirea alegerilor generale din 27 septembrie 1992.
S-a judecat timp îndelungat cu PNL-Câmpeanu referitor la recunoaşterea adevăratului PNL. La 21 octombrie 1994 TMB decide că aripa Quintus este reprezentanta legală a PNL.

Preşedinte al Tineretului Liberal „Brătianu” din Judeţul Prahova şi membru al Comitetului Naţional al Tineretului Liberal (1945 – 1947). Deţinut politic, mai mulţi ani, în perioada regimului comunist. Preşedinte al Organizaţiei judeţene Prahova a PNL (1990 – 1993); în această calitate, în perioada februarie-iunie 1990, a fost membru al CPUN, judeţul Prahova. Preşedinte al Organizaţiei judeţene Prahova a PNL (1990 – 1993); în această calitate, în perioada februarie-iunie 1990, a fost membru al CPUN, judeţul Prahova.

Ionescu-Quintus a absolvit Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti (1927-1934); licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1938); specializări în Drept şi procedură Penală.

Activităţi funcţii:
Avocat în Baroul din Prahova (1940 – 1987); consilier îndrumător de avocaţi stagiari (1977 – 1985); membru în Comitetul judeţean Prahova al Asociaţiei Juriştilor; profesor la catedra de Drept Constituţional şi Administrativ la Facultatea de Studii Juridice a Universităţii de Inventică din Ploieşti (1991 – 1993).
Ca scriitor şi epigramist a avut o prodigioasă activitate publicând mai multe volume de epigrame, poeme şi romane. A fost coautor la numeroase Culegeri de Epigrame editate de Clubul „Cincinat Pavelescu” din Bucureşti (1972 – 1985) şi colaborări la reviste şi publicaţii, între care: Gluma, Păcală, Urzica, Mitică, Moftul Român, Cronica Română, Palatul de Justiţie etc. Este vicepreşeinte al Uniunii Epigramiştilor din România şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este de asemenea membru al mai multor societăţi şi asociaţii culrturale şi în conducrea unora dintre acestea.
Este preşedintele de onoare al fundaţiilor culturale „I.L. Caragiale” şi „Nicolae Grigorescu” – Câmpina.

Vicepreşedinte al PNL (1990 – 1992); preşedinte al PNL (din februarie 1993).
Deputat de Prahova, ales pe lista PNL, la 20 mai 1990; vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor (18 iunie 1990 – septembrie 1991).

Ministru al Justiţiei în cabinetul condus de Th. Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992)

Ca preşedinte al Organizaţiei Prahova a PNL a organizat această filială a partidului şi a participat la campaniile electorale din 1990 şi 1992.

În 21 iulie 1994 semnează protocolul de constituire a Alianţei civic-liberale „Liberalii” iar ulterior PNL reintră în Convenţia Democratică (la 20 decembrie 1994).
La 3 noiembrie 1996 a fost ales senator PNL de Prahova, pe listele CDR.
La 28 noiembrie 1996 a fost ales vicepreşedinte al Senatului din partea grupului parlamentar al PNL.
1999-2000 – Presedinte al Senatului
2000-2004 – Senator de Prahova
La 5 iulie 2002 Mircea Ionescu Quintus a fost ales preşedinte de onoare al PNL.
în august 2006 îşi dă demisia din funcţia de preşedinte onorific, ca urmare a acuzaţiei de colaborare cu Securitatea. Mircea Ionescu Quintus a precizat, însă, că a dat declaraţii şi nu note informative la fosta Securitate.

A fost distins cu premiul „Cincinat Pavelescu” al Societăţii Academice „Titu Maiorescu” (1992); Diploma de merit a Uniunii Juriştilor din România (1991); Diploma Editurii „Românul” pentru activitate parlamentară (1990); Premiul Asociaţiei Umoriştilor Români pentru epigramă (1993) etc.

Preşedintele Klaus Iohannis l-a decorat în luna martie 2017 pe Mircea Ionescu Quintus la împlinirea vârstei de 100 de ani, iar în data de 15 mai, şeful statului a semnat decretul privind înaintarea în grad de general-maior (în retragere) – cu două stele a fostului preşedinte al PNL Mircea Ionescu-Quintus.”

A plecat dintre noi un om care a fost un reper in politica romaneasca. Mai avem astfel de oameni? Care sa se distinga prin cultura, integritate, inteligenta si experienta, tinuta si stil de adevarata elita? Din pacate, politica romaneasca sufera un mare gol prin plecarea D-lui. Quintus. Pentru ca nu prea mai gasesti, decat cu destul de rare exceptii, astfel de oameni de asemenea formatie morala si intelectuala, la un nivel inalt, capabili sa insanatoseasca politica romaneasca. A murit seniorul Coposu, acum a murit si seniorul liberal Mircea Ionescu-Quintus si putem constata cu tristete o scadere a standardelor la care se afla politica din tara noastra. E de ajuns sa privim la actuala guvernare, dar chiar si la partidul D-lui. Quintus, care a avut o prestatie slaba pe parcursul anului trecut, pierzand in cele din urma alegerile la un scor zdrobitor. Este interesant de observat ca de cand Dl. Quintus s-a retras, la venerabila varsta de 89 de ani, calitatea politicii romanesti a inregistrat un regres evident, resimtit de intreaga societate. Nu prea s-au vazut progrese nici pe plan economic, nici in ceea ce priveste politica externa, nici in plan social. Au existat, e adevarat, anumite progrese in ceea ce priveste Justitia dar marcate de instabilitate si de tot felul de efecte negative. Ar trebui sa recunoastem ca avem o politica de un calibru inferior celei pe care am avut-o cu ceva vreme in urma si care a dat tarii o Constitutie democrata, care s-a angajat la reforme in sensul economiei de piata libera, care a reusit sa-si indeplineasca cele doua obiective majore in plan extern: integrarea in UE si NATO, depasind dificultati ce pareau insurmonabile si avand rezultate pozitive deosebite care i-au facut pe unii experti sa nu le vina sa creada ca ar fi posibil asa ceva in Romania. Sa ne gandim ca intr-o perioada tulbure, cum a fost cea din mijlocul anilor ’90, cand inca mai traia regretatul Corneliu Coposu, a fost posibila Declaratia de la Snagov, adica un consens al tuturor fortelor politice in vederea pregatirii strategiei nationale de aderare la UE.

Din pacate, ca sa nu zic din nenorocire, oamenii mari din politica romaneasca pleaca…

Si ramanem cu nivelul asta scazut care n-are cum sa ne faca cinste si nici bine.

Va marturisesc faptul ca vars o lacrima pentru Mircea Ionescu-Quintus, fara indoiala un simbol al liberalismului romanesc. Fara indoiala un reper la democratiei. Cand era in viata ma simteam mai linistit in privinta derapajelor din politica noastra. Statura sa politica imi garanta ca nu se poate intampla ceva grav. Acum, afland de moartea sa, nu prea mai sunt atat de linistit. Derapajele de la democratie, de la drepturile fundamentale ale omului par a prinde un contur destul de real pentru ca nu mai sunt oameni precum Mircea Ionescu-Quintus, Corneliu Coposu. Nu mai avem oameni care sa apere, prin prestanta lor deosebita, valorile Lumii Libere la noi in tara. Asta mi se pare foarte grav! Sper sa ma insel… Si sper ca memoria oamenilor mari sa ne indrepte pe drumul cel bun.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Septembrie 16, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

Apropo de infrastructura – un articol valabil si acum…

M-am gandit sa pun pe blog acest articol semnat de fostul premier, Dl. Adrian Nastase, in urma cu 9 ani, deci in 2008, pentru ca el indica o problema actuala si pentru ca nimic nu s-a schimbat de atunci (decat foarte putin), asta ca sa vedem cum merg lucrurile in Romania. Practic, daca veti avea rabdarea sa parcurgeti tot articolul, veti observa ca nu s-a miscat mare lucru in domeniul infrastructurii din 2004!!!

Infrastructura

„Am citit zilele trecute declaratiile unuia dintre managerii locali ai unei importante firme de consultanta din Statele Unite. Acesta insista asupra faptului ca statutul Romaniei de tara cu potential de a atrage investitii este afectat de lipsa infrastructurii. Tanarul manager de care aminteam anterior atentiona, in mod corect, ca marile companii prefera tari precum Polonia sau Ungaria, desi costul mainii de lucru este semnificativ mai mare decat in Romania. Atunci cand aceste companii trag linie, observa ca lipsa infrastructurii determina cheltuieli mult mai mari, ce nu pot fi acoperite in Romania prin costul semnificativ mai mic al mainii de lucru. Primul semnal major l-am primit deja de la Mercedes. Cate astfel de semnale ne mai permitem?

Desi suntem in anul 2008, iar paradigma in care gandim ar trebui sa se schimbe, exista inca destule voci, de la cel mai inalt nivel, care ne anunta ca Romania va (mai) fi, multi ani de acum incolo, un rai al investitiilor, din cauza – spun eu (datorita – spun altii) – costului scazut al fortei de munca. Mentinerea unui ritm scazut de crestere a salariilor nu reprezinta un lucru imbucurator. Despre ce vorbim aici? Despre guvernare pentru cresterea bunastarii, sau despre guvernare pentru a raporta cifre (respectiv numarul investitorilor)? Romania nu ar mai trebui sa fie atractiva pentru investitori doar pentru costurile reduse cu forta de munca. Sansa pentru zonele slab dezvoltate din Romania este reprezentata de venirea investitorilor. Acest proces se va produce insa mult mai lent decat dorim, sau pur si simplu se va bloca daca mizam in continuare exclusiv pe ipoteza mainii de lucru ieftine.

Cand am lansat in 11 iulie propunerile PSD+PC ce vor fi cuprinse in proiectul comun de program de guvernare, am fost intens criticati pentru faptul ca am „promis prea mult”. Eu unul inteleg foarte bine nevoia de rationalitate, insa nu inteleg nimic din dorinta unora de a respinge idei bune, din principiu si necunoastere a realitatilor. Propunerile noastre au fost facute cu fata la realitatile romanesti, pornind de la ceea ce trebuie facut si, foarte important, de la ceea ce nu s-a facut. Obiectivul de a construi in 4 ani de zile 1000 de kilometri de autostrada poate parea indraznet. Nu neg ca este, dar pana la a fi nerealist e cale lunga. Iar daca altii au fost capabili de asemenea performante inaintea noastra, iar acum se bucura de rezultatele ambitiei lor, nu vad de ce n-am putea sa facem si noi acelasi lucru, cu multa vointa si disciplina. In aparitiile publice pe care le-am avut dupa 11 iulie, am explicat cum credem noi ca acest obiectiv poate fi indeplinit.

Obiectivul trebuie asumat pentru ca in ultimii 4 ani nu s-a facut nimic. Marile proiecte de infrastructura initiate de PSD pana in 2004 au fost fie blocate, fie inghetate. Acum, am ajuns sa platim mult mai mult pentru lucrari care inca asteapta sa fie demarate. Daca infrastructura in Romania ar fi avut un ritm de dezvoltate normala in perioada 2005-2008, poate ca ne-am fi permis obiective mai putin „indraznete”. Ceea ce trebuie inteles este faptul ca viitorul guvern, si eu cred ca va fi unul al PSD, este obligat sa recupereze aceste intarzieri. Altfel, vom ajunge intr-un punct in care orice pas inainte va fi mult mai greu.”

Deosebirea dintre actualul Program de dezvoltare al PSD si „proiectul comun de program de guvernare” este ca atunci, in 2008, proiectul asta sau cum s-o mai fi numit el identifica cu claritate un motor de crestere economica: investitiile in infrastructura!!! Ati observat, cred, ca in campania electorala de la recentele alegeri din SUA, Dl. Donald Trump a acordat o deosebita atentie investitiilor in infrastructura. Practic, e proiectul de program al PSD din 2008!! Poate ca actuala conducere a PSD va lasa fantasmagoria proiectelor mamut, in stil ceausist, si stangismele de proasta calitate (de exemplu ce vrea sa faca Primarul Bucurestiului, D-na. Gabriela Vranceanu Firea: 19 firme cu capital integral de stat patronate de Primarie) si sa se aplece, in spiritul economiei de piata stipulata in Constitutia Romaniei ca fiind tipul de economie al tarii noastre, asupra ideilor „modestului” proiect de guvernare prezentat in 2008, care arata de ce trebuie investit in infrastructura si care are o abordare rationala in acest sens, indentificand un important motor de dezvoltare pentru tara asta a noastra. Care poate sa faca sustenabila cresterea salariilor, deci pretul fortei de munca de la noi din tara, si ne poate face competitivi nu doar printr-o forta de munca jenant de ieftina!! De asemenea, vedem o viziune care nu e impotriva investitiilor (inclusiv a celor straine), ci cred ca dorea sa spuna si altceva: imbunatatirea ratingului de tara al Romaniei la marile agentii internationale de rating!! Lucru ce ne poate apropia de tarile dezvoltate!!

Deci recomand condicerii actuale a PSD, a Primariei Mun. Bucuresti, Guvernului sa lase prostiile si sa se uite pe acest proiect, uitat, din 2008…

Sa nu credeti ca m-am apucat acum sa-l inalt in slavi pe Adrian Nastase sau guvernul dumnealui. Nu, intentia mea nu e sa inalt in slavi pe cineva. Eu doar constat o idee buna si care se impune cu necesitate a fi aplicata odata si odata. Eu doresc sa fie aplicata cat mai repede. Iar daca facem constatarea ca ideea e buna, atunci de ce sa nu o sustinem? Mai ales ca nu s-a facut mai nimic in domeniul asta, cel putin de atunci, de la nivelul anului 2008. De fapt asta e anul de cand s-a rupt filmul, iar domeniul infrastructurii a inceput sa fie neglijat intr-un mod CRIMINAL. Cu atat mai cumplit cu cat nu vad pe cineva sa raspunda pentru asta.

Eu cred ca ar trebui sa ne trezim si sa incepem sa investim serios in infrastructura, sa stimulam aceste investitii daca vrem sa avem o crestere economica sanatoasa, dezvoltare si sa incepem sa micsoram decalajele in mod real fata de tarile dezvoltate din Vest.

Martie 1, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 18 comentarii

Sebastian Ghita – dezvaluiri de o maxima gravitate!

Anul 2017 debuteaza bulversant cu aceste dezvaluri efectuate de catre Sebastian Ghita la postul Romania TV, al carui patron, din cate am inteles, este. Insa o mare necunoscuta este disparitia lui Ghita si nici pana acum nu stim unde este, daca mai e in viata, iar daca a fugit de ce anume se teme in mod concret. Lucrurile acestea ar trebui, mai intai, lamurite pentru a intelege corect ce se intampla.

Dar iata cateva din cele mai spectaculoase dezvaluiri:

Romania TV

Sebastian Ghiţă DEZVĂLUIE scenariul din spatele dosarului Realitatea: Kovesi m-a abordat în clădirea K2. A vrut să-l înfunde pe Vîntu

Se arata ca:

„Fostul deputat Sebastian Ghiţă dezvăluie la România TV scenariul din spatele dosarului Realitatea, în urma căruia fostul mogul SOV a ajuns în spatele gratiilor.

Sebastian Ghiţă a prezentat luni seară noi dezvăluiri, într-un material video prezentat de România TV. Omul de afaceri  a susţinut că dosarul Realitatea Media a fost „măsluit” şi că Laura Codruţa Kovesi l-a contactat „pentru a distruge Realitatea TV, dorind să folosească acest post de televiziune pentru sistem”. El a mai susţinut că actualul procuror-şef al DNA ar fi făcut presiuni asupra sa pentru a veni cu „denunţuri şi date pe care să le interpreteze, dorind să facă un dosar mare care să o împingă spre vârful Ministerului Public”.

„Am sa va prezint felul in care aceste dosare sunt masluite dupa modelul brevetat de Laura Codruţa Kovesi în celebrul dosar Realitatea. O sa vedeti felul in care Kovesi a vrut sa distruga Realitatea tv.

Kovesi m-a abordat in cladirea SRI numita K2, unde stateam impreuna la masa si mi-a spus ca ascultându-l pe Vîntu si-a dat seama ca nu mai are finantare pentru Realitatea. A văzut cat de vulnerabil este Vantu si stia că va accepta intr-un fel sa primeasca finantare si sa cedeze Realitatea tv. Am acceptat acest lucru. Dansa s-a gândit ca va putea sa-l doboara si sa-l scoata din joc mult mai repede, iar probabil Realitatea tv să devină o televiziune supusa ce va da stiri pozitive la adresa mai marilor zilei, dar ucrul acesta nu s-a intamplat.

Am semnat acel contract de management cu Vîntu si am acceptat sa finantez Realitatea TV. La ceva timp au aparut frictiunile intre mine si Vîntu, iar Kovesi a stat la panda şi a luat făcut un dosar pe baza acestor frictiuni/certuri dintre mine şi Vîntu. A inceput sa-mi explice cum si in ce fel pot fi conduse discutiile cu Vîntu astfel incat ele sa para santaj, amenintare sau sa se incadreze la niste fapte penale.

Am ascultat de dânsa ca aveam o relatie de incredere si prietenie si pentru ca punea pasiune in dorinta dansei de a-l infunda pe Vântu si nu as fi vrut sa o refuz sau sa ma cert cu dansa.

Doamna Kovesi m-a presat si mi-a sugerat cum sa vin cu astfel de denunturi si date pe care sa le interpreteze dorind sa faca un dosar mare care sa o impinga spre varful ministerului public si sa-si consolideze cariera”,  dezvăluit Sebastian Ghiţă la România TV.

„Eu stiu bine cum au stat lucrurile si stie si doamna Kovesi. Nu am crezut ca se va schimba atat de mult incat sa breveteze acest model si il va explica si altor procurori care la randul lor masluiesc dosare.

De ce a vrut Kovesi acest dosar

Kovesi dorea pentru sistem Realitatea TV. Dupa ce am ajuns acolo au inceput sa ma preseze: sa nu mai apara anumite persoane, sa nu mai apara anumite stiri, sa dau afara jurnalisti. Mi-am dat seama ca exagereaza si am inceput sa refuz. Au aparut conflicte intre mine si sistem si practic am cedat. L-au ales pe Elan, iar eu am ales sa construiesc România TV.

Probabil s-au gandit ca proiectul va esua, dar iata ca România TV a devenit cea mai urmarita statie tv din Romania. Si nici azi nu executa ordinele sistemului.

Practic, doar cateva voci media au mai ramas sa spuna adevarul. Ii felicit si pe cei de la Antena 3 care au rezistat presiunii sistemului. Dosarul dintre RCS si Antena Group este unul masluit.

Ceea ce s-a intamplat cu Voiculescu, Vantu, Sarbu, Patriciu, Adamescu vor sa faca si cu mine, sa inventeze dosare si sa ma duca in inchisoare si sa distrugă România TV.

Cum a fost adus Nicolae Popa din Indonezia

La cererea lui Kovesi o firma de constructii din Ploiesti, care a primti bani de la Asesoft, a fost cea care a platit avionul pentru aducerea domnului Nicolae Popa, fost director Realitatea TV din Indonezia. Realitatea este că o firma privata la cererea statului roman a platit 200.000 de euro pentru a fi adus cel care falimentat FNI si care a furat sute de mii de oameni.

Ce fel de operatiune o fi asta? Oare suntem vinovati de spalare de bani? E doar dansa sau sunt doar eu? Am actionat eu in numele statului roman? Ce dovada mai clara vreti ca doamna Kovesi a inventat acel dosar Realitatea Media si ca folosea pentru acel dosar mailul secret cucuveauamov”.

Fostul director Gelsor, Nicolae Popa, a fost arestat, în 2 decembrie 2009, de autorităţile din Jakarta, Indonezia, el fiind condamnat de Tribunalul Bucureşti, în 2006, la 15 ani de închisoare pentru înşelăciune, alături de Ioana Maria Vlas, decizia rămânând definitivă în 2009. Arestarea lui Popa a cântărit greu în rezultatul alegerilor prezidenţiale din 2009 (turul 2, Băsescu-Geoană, pe 6 decembrie).

Sebastian Ghiţă, despre sistemul statului de drept

„Un procuror Negulescu, zis Portocală, a aplicat aceleaşi metode ca Laura Codruţa Kovesi în dosarul Realitatea Media. Ascultaţi cum vorbeşte acest funcţionar al statului român plătit din banii noştri. Ascultaţi cum vorbeste, cum gândeste, şi cum crede că dacă mă arestează pe mine sau pe familia mea obţine plângeri împotriva lui Dragnea, Ponta”.

Citeşte şi: Sebastian Ghiţă, înregistrare de ultimă oră. Declaraţii uluitoare care aruncă în aer scena politică VIDEO

Procuror Negulescu: Băga-mi-aş BEEEPPP în mă-sa! Nu mai putem să trăim pe planeta Românica din cauza lu’ un jegos ca Sebi Ghiţă care este un vagabond, o zdreanţă. Eu spun aşa…Eu i-o spun în faţă până la urmă: bă, eşti o zdreanţă! Du-te…..BEEEP de aici de panaramă!

Coleg DNA: Da, bă, dar ţi-au ţinut spatele şi ăia de la Bucureşti, bă şi Kovesi ..

Procuror Negulescu: Da. Bă, mă jur că îi spun în faţă că n-am ce să ..ce să îmi facă să-mi BEEEEEEPPPP . Păi toate n-au plecat, frate,de la mine?

Coleg DNA: Păi dacă îl bagi pe Ghiţă, îl toarnă pe Dragnea şi, gata, rezolvăm!

Procuror Negulescu: Lasă-mă, mânca-ţi-aş gura, că-s periculos rău de tot, mă jur că-s foarte periculos. Dar dacă, bă, dacă nu mă cunoşti du-te BEEEPPPP, nu te băga cu mine, mânca-ţi-aş gura, că mă ia capul! Asta nu suport!”.

Citeşte şI: Inspecţia Judiciară s-a autosesizat după dezvăluirile lui Sebastian Ghiţă. Procurorul DNA Negulescu riscă excluderea din magistratură

„În prezenta avocatilor mei procurorul Negulescu mi-a spus că nu voi avea scăpare, şi ca imi va face dosare pana va obtine de la mine denunturi impotriva prietenilor, rudelor, şi în special împotriva domnilor Dragnea şi Ponta. Chestiunea aceasta s-a întâmplat de faţă cu avocaţii mei”.

„Am vazut cu ochii mei ce a facut Kovesi în cazul Realitatea Media. Am auzit despre cazul închidereii lui Voiculescu de la Traian Băsescu. Mi-a spus că are şi înregistrări despre inchiderea lui Dan Voiculescu. Am date şi informaţii despre acest sistem care l-a executat pe Adrian Sârbu. Toate dosarele cu patroni de media au fost măsluite”, a dezvăluit Ghiţă.

Fostul deputat a subliniat că în cazul său totul a pornit prin numirea ofiţerului SRI Sabin Iancu, care l-a selectat pe procurorul DNA Negulescu să facă treburile murdare li l-a ajutat pe procurorul DNA Negulescu să măsluiască dosarele.”

„Într-o înregistrare difuzată joi seara de România TV, fostul deputat Sebastian Ghiţă a făcut noi dezvăluiri, el vorbind despre numirea Laurei Codruţa Kovesi la DNA, în anul 2014.

Sebastian Ghiţă a făcut joi seara cele mai grave dezvăluiri de până acum. Între altele, fostul deputat a dezvăluit că Victor Ponta a fost şantajat în 2014, când era premier, să o numească pe Laura Codruţa Kovesi la şefia DNA.

V-am menţionat de la bun început despre întâlnirile cu Laura Codruţa Kovesi la vilele SRI – K2, K4 şi T14, la care au mai participat în anumite momente domnul Florian Coldea şi şefii staţiei CIA din Bucureşti. Bănuioesc că v-aţi întrebat cum am ajuns eu la aceste întâlniri. persoane de rang înalt din SRI mi l-au prezentat pe Florian Coldea în 2008. Eram tineri, aveam copii mici şi am legat o relaţie de prietenie. Amândoi credeam într-o Românie mai bună şi ne propuneam să facem oricât de mult putem ca România să crească, să se dezvolte şi să ne găsim şi noi un loc în ţara noastră. Şapte ani de zile copiii noştri au crescut împreună. Nu vă voi da poze cu ei, pentru că n-au nicio vină copiii. 

În schimb, veţi vedea alte dovezi ale relaţiei mele cu Florian Coldea, din mai multe vacanţe făcute împreună. Aşa am ajuns să o cunosc pe Laura Codruţa Kovesi şi să mă împrietensc şi cu ea. M-am întâlnit cu ea de sute de ori la sediile SRI, la mine acasă, în cramă, în vie. Am chefuit împreună, am fost pe pontonul SRI din Deltă sau la vilele SRI de la Neptun, la cele de la Sinaia şi în multe alte locuri. Aşa am ajuns să fiu direct implicat în numirea Laurei Codruţei Kovesi la DNA, în 2014. Eram prieten cu ea, eram prieten cu Florian Coldea şi prieten cu Victor Ponta. Aveam un canal de comunicare cu Traian Băsescu, prin Elena Udrea. Eu sunt persoana care a însoţit-o pe Elena Udrea la biroul lui Victor Ponta şi despre care Elena Udrea a declarat public…

Ce nu s-a spus public până acum e faptul că Victor Ponta a fost şantajat pentru a o numi pe Laura Codruţa Kovesi. Practic, în faţa mea Florian Coldea i-a spus că dacă nu o va numi pe Laura Codruţa Kovesi la DNA, atunci vizita pe care Ponta o avea programată în America, pentru a se întâlni cu Biden sau cu Obama va fi anulată. Mai mult, lui Victor Ponta i s-a spus că anunţul cu privire la anularea vizitei va fi făcut în apropierea alegerilor prezidenţiale, iar chestiunea aceasta îl va distruge.

Toate aceste lucruri pot fi confirmate de Victor Ponta, Elena Udrea, dar şi de către Ion Cristoiu, citind jurnalul Elenei Udrea, şi chiar de Traian Băsescu. Documentul înaintat lui Traian Băsescu cu propunerea de numire a Laurei Codruţa Kovesi a fost scris la Guvern, pe calculatorul din secretariatul lui Victor Ponta. Am asistat la redactarea lui pe hârtia oficială şi apoi am mers la vila SRI cu indicativul K2, unde se aflau Florian Coldea şi Victor Ponta.

Ponta ne spusese, Elenei Udrea şi mie, la întâlnirea pe care am avut-o la biroul său „eu o să o propun, dar am o părere proastă despre Kovesi. Sunt convins că va executa ordinele celor de afară şi ne va face dosare tuturor. Pe voi doi vă va aresta primii”. Victor Ponta a avut dreptate. Laura Codruţa Kovesi a încercat să-i înlăture din viaţa publică pe toţi cei care, într-un fel sau în altul au ajutat-o. M-am dus apoi cu documentul la Victor Ponta. L-am găsit cu Florian Coldea. Acesta a sunat-o pe Laura Codruţa Kovesi şi i-a spus să vinăp imediat la Bucureşti.

Aşa a fost numită Laura Codruţa Kovesi. Vă voi mai da detalii şi informaţii despre felul în care au fost numiţi adjuncţii de la DNA, despre felul în care a fost păcălit Victor Ponta şi multe alte detalii despre felul în care doamna Laura Codruţa Kovesi a inventat acest sistem de represiune bazat pe denunţuri mincinoase, pe şantajarea sau mituirea celor cu probleme din închisori sau a celor cu probleme în dosare penale„.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus joi înlocuirea controlului judiciar cu mandat de arestare în lipsă pe numele lui Sebastian Ghiţă.”

Mediafax

Parchetul General, reacţie la afirmaţiile lui Sebastian Ghiţă: Nicoale Popa, adus în ţară din Indonezia de Poliţia Română. Costurile, suportate de poliţie

Parchetul General anunţă că, în cadrul dosarului deschis după înregistrările lui Sebastian Ghiţă, s-a stabilit că Nicolae Popa a fost adus în România din Indonezia de Poliţia Română, toate costurile fiind suportate de această instituţie.

„Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie au dispus prin ordonanţă începerea urmăririi penale cu privire la faptă, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu, în cauza având ca obiect informaţiile făcute publice prin intermediul unor înregistrări difuzate în mass-media cu privire la o serie de afirmaţii făcute de fostul deputat Sebastian Ghiţă. Cercetările în acest dosar vizează toate aspectele prezentate opiniei publice de către persoana anterior menţionată prin intermediul înregistrărilor difuzate. În acest context, precizăm că, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că aducerea în ţară a inculpatului Nicolae Popa a fost efectuată de către Poliţia Română, iar costurile aferente transportului au fost achitate integral de către această instituţie”, transmite Parchetul General printr-un comunicat de presă.

În una dintre înregistrările pe care le-a făcut Sebastian Ghiţă, acesta susţine că aducerea lui Nicolae Popa din Indonezia s-a făcut cu un avion plătit de o firmă privată.

“ O firmă de construcţii din Ploieşti, care a primit bani de la Asesoft, a fost cea care a plătit avionul pentru aducererea lui Nicolae Popa, fostul director FNI, din Indonezia. O firmă privată, la cererea statului român şi a doamnei Kovesi, a plătit 200.000 de euro pentru a fi adus cel care a falimentat FNI şi aş vrea să o întreb pe Kovesi: Ce operaţiune e asta? Suntem vinovaţi de spălare de bani? E doar dânsa? Doar eu? Am trimis noi poliţişti în Indonezia?”, susţinea Sebastian Ghiţă în una dintre înregistrările difuzate de România TV.

Întrebată cum a fost adus Nicolae Popa în România, Laura Codruţa Kovesi a declarat luni: „S-a ocupat Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Interne. Vă rog să întrebaţi la ei”.

După declaraţiile lui Sebastian Ghiţă, agenţia MEDIAFAX a solicitat Poliţiei Române şi Ministerului Justiţiei să precizeze cine a acoperit costurile operaţiunii prin care Nicolae Popa a fost adus în România.

„Statul solicitat (Indonezia) a soluţionat favorabil cererea de extrădare a lui Popa Nicolae, potrivit propriei sale legislaţii. În ce priveşte procedura de preluare efectivă a persoanei extrădate, aceasta s-a derulat de partea română potrivit dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 56 şi 57 din Legea nr. 302/ 2004 (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/53158) privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, competenţele legale ale autorităţilor române în procedura de preluare fiind clar stabilite prin lege. Competenţa de a organiza escorta în vederea preluării efective a unei persoane extrădate revine Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. În acest context precizăm că Ministerul Justiţiei nu deţine informaţii privind costurile aferente procedurii de preluare din Indonezia şi nici cu privire la modalitatea de achitare a acestora”, se arată în răspunsul Ministerului Justiţiei.

Poliţia Română nu a confirmat plata operaţiunii, susţinând că informaţiile solicitate face obiectul unui dosar.

„Referitor la solicitarea dvs. formulată în baza legii 544/2001, vă informăm că aceasta se referă la aspecte ce fac obiectul unei anchete penale, aflate în desfăşurare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fapt pentru care nu vă putem comunica informaţiile solicitate”, a precizat Poliţia Română.

Sebastian Ghiţă a fost pierdut, în noaptea de 19 spre 20 decembrie 2016, de poliţiştii care îl filau pe DN1, în timp ce se îndrepta către casă de la un eveniment al SRI, au declarat surse judiciare pentru MEDIAFAX. La mai bine de o săptămână de la dispariţie, au apărut înregistrări în care Sebastian Ghiţă vorbea despre sistemul judiciar din România şi despre personaje cheie din justiţie, din SRI şi din mediul politic.”

Stiripesurse

Sebastian Ghiță, noi dezvăluiri despre Colectiv, dărâmarea Guvernului Ponta și moartea lui Condrea

„Fostul deputat, Sebastian Ghiţă, a ieşit la rampă cu noi dezvăluiri incendiare. Acesta susține într-o înregistrare difuzată la România TV că dărâmarea Guvernului Ponta a fost o „chestiune organizată”, iar incendiul de la Colectiv a reprezentat o diversiune. De asemenea, fostul deputat spune că Ponta a fost amenințat și șantajat în noaptea incendiului de la Colectiv pentru a demisiona.

„Sa spunem ce s-a intamplat la acel eveniment, cateva adevaruri. Inca dinainte de noiembrie 2014, alegerea lui Klaus Iohannis a fost organizata, dupa aceea daramarea Guvernului Romaniei a fost o chestiune organizata. Poate incediul nu a fost organizat, dar au cautat un moment cu emotie. Oamenii astia sunt specialisti in diversiuni, astia care au pus un guvern al lor. Stiam de doua saptamani inainte de intentia de a se face partie lui Ciolos, se stia ca se organizeaza daramarea Guvernului Ponta si ca alesul este Dacian Ciolos.

Nu stiu despre incendiu, dar este evident ca s-a asteptat in mod organizat daramarea Guvernului Romaniei. In acea noapte, Victor Ponta a fost amenintat si santajat cu aceasta solutie.

Nu a fost un act de lasitate ca a demisionat. A avut de ales intre a a vedea in Bucuresti alti morti si a potolit lucrurile.

In mod evident Ponta, considerand ca nu sunt deplin capabili de a intelege cine sunt oamenii astia, a ales sa demisioneze. Erau oameni pregatiti sa atace Primaria Sectorului 4 cu cocktailuri molotov si Guvernul Romaniei. Era un ordin al ministrului MAI sa nu opreasca intrarea oamenilor.”, a spus Sebastian Ghiță.

Scandal diplomatic fără precedent: Israelul, acuzat de ‘înlăturarea’ unor politicieni britanici

Fostul deputat a făcut trimitere, în înregistrarea difuzată la RTV, și la moartea patronului Hexi Pharma, Dan Condrea.

„Eu ca cetatean ma tem ca oamenii vor crede ca intretinem un stat mafiot, care atunci cand nu-i convine ceva omoara un om. Cand vad acest om mort se furnica pielea pe mine. Ce secrete avea acest mort?”, a mai spus Sebastian Ghiță.”

Sebastian Ghita

Sebastian Ghita

Bineinteles, ne putem intreba cat adevar sunt in spusele lui Sebastian Ghita si de ce a ales aceasta cale de comunicare. Ghita lanseaza acuzatii – acestea sunt declaratiile lui: acuzatii. Iar una dintre ele este ca DNA practica politia politica, caci fabricatul unor dosare asta inseamna. Pe de alta parte numirea Laurei Codrutei „Cucuveaua Mov” Kovesi in fruntea DNA, legata de vizita in SUA a lui Victor Ponta, ar sugera ca s-a realizat sub presiunile venite din partea Executivului de la Casa Alba… S-a speculat chiar la Romania TV intr-o dezbatere televizata despre amestecul SUA. S-ar putea specula pe faptul ca indepartarea unor persoane pe baza unor dosare fabricate ar fi fost la sugestia partii americane. Daca asa stau lucrurile, cred ca e inutil sa mai spun ca problema e destul de grava si te duce cu gandul chiar la tradare din partea unora cu functii de inalta raspundere in Statul Roman…

Insa cel mai neplacut lucru mi se pare faptul ca asistam la deconstructia unei societati libere. Caci ce altceva ai putea sa spui despre faptul ca se fabrica dosare penale unor persoane in scopul eliminarii lor din viata publica. O practica ce aminteste de stalinism, in niciun caz de democratie si Lumea Libera. Este mai mult decat regretabil – este hidos!! – ca asistam la asa ceva, la astfel de practici ce le consideram ca apartin unei epoci revolute, la doar 27 de ani de la prabusirea comunimsului. De asemenea, ar trebui sa remarcam ca, din comunicatul Parchetului General, nu rezulta ca ar fi fals ce spune Ghita…

Nu trebuie sa-l simpatizezi pe Sebastian Ghita, dar din ce semnaleaza el rezulta ca avem o problema mult mai serioasa. Pana acum, pozitii ale oamenilor politici de varf de la noi n-am prea vazut, cu exceptia lui Traian Basescu. Interesant este ca s-au abtinut sa comenteze, insa referitor la Traian Basescu trebuie spus ca el era pe vremea aceea Presedintele si cel care a promovat si sustinut acest sistem pe care acum il critica. Problema serioasa este ca suntem intr-un derapaj evident si v-as ruga sa recititi aceasta postare a mea, datata 8 septembrie 2016:

Trebuia infiintat PNA…?

unde iata ce aratam printre altele:

„PNA, actualul DNA, s-a infiintat, desigur, printr-o decizie politica. S-a creat un organism care a ajuns un fel de stat in stat sau, poate mai bine zis, un fel de justitie in justitie, de ajungi sa te intrebi daca chiar are vreo legatura cu Justitia. Functionarea acestuia e pe baza de delatiune, lucru ce aminteste de anii ’50 ai secolului trecut. Pe de alta parte, se observa ca fenomenul coruptiei nu s-a diminuat, nici sumele de bani recuperate nu sunt grozave. In schimb s-a ajuns la o paralizie cvasitotala a aparatului de stat, a statului mai bine zis, producand disfunctionalitati grave. Inclusiv democratia este perturbata.

Ca sa duc sinceritatea pana la extrem, nu pot sa nu remarc o viziune comunista nu numai a modului in care functioneaza si a ceea ce reprezinta DNA, amintind de fosta Securitate, dar si a deciziei politice care a stat la baza infiintarii sale.

PNA nu a fost infiintat pentru Justitie sau pentru ca sa ajute Justitia. Ci a fost vazut de la bun inceput ca un instrument de forta al Puterii prezidentiale. De care au beneficiat nu cei care l-au infiintat, ci cei care au castigat alegerile in 2004. Asta e ironia sortii… Ca lucrurile stau asa sta marturie uluirea lui Traian Basescu, ca „trei de-ai mei ii aresteaza pe trei de-ai mei”. El nu se astepta la asta. Inclusiv Traian Basescu a vazut DNA ca pe propriul sau instrument. Colaboratorii sai au vazut lucrurile la fel. Basescu s-a vrut un aparator al „independentei Justitiei”, dar acest lucru a dat independenta DNA. El nu a crezut ca se poate intampla lucrul asta. Nici colaboratorii sai apropiati n-au crezut asta.

Totusi, de ce nu s-a realizat o Justitie independenta, dar s-a infiintat PNA? Pentru ca o Justitie independenta ar fi luptat mult mai eficient impotriva coruptiei, ca sa dau acest exemplu, iar posibilitatea de a aparea derapaje ar fi fost mult diminuata.

E straniu ca decidentii politici n-au vazut asta. Ei au gandit altfel: nu ca Justitia sa fie independenta ci, in schimb, sa creeze inca o institutie de forta care sa fie la comanda lor politica.

Asa gandesc acesti oameni.

Sa nu ne miram atunci ca DNA a ajuns cu puteri aproape discretionare, ne mai putand fi controlata politic, lucru ce reprezinta un risc major pentru democratie si respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Refuzand ideea unei Justitii independente, cei care au creat PNA n-au crezut o clipa ca acest organism se va intoarce impotriva lor. Mergand pe ideea comunista a fostei Securitati, ei au crezut ca PNA va apara interesele unei caste, eventual transpartinice, ce se va perpetua tot timpul la Putere. In rest, PNA era destinat celor multi.

Asa se intampla cand ne conduc comunistii si securistii…

Intrebarea care se pune e urmatoarea: liberali adevarati avem?”

Si va mai recomand o postare din 24 septembrie 2016:

Se discuta chestiuni punctuale…

unde iata ce aratam printre alte aspecte:

„… si mai putin problemele de fond. De pilda, ca DNA l-a arestat pe cutare sau ca l-a pus sub control judiciar pe cutare, ca Parlamentul a incuviintat urmarirea penala a cutarui parlamentar. Dar chestiunea statului de drept nu sta in aceste cazuri punctuale, indiferent de numarul lor. Statul de drept consta in independenta Justitiei. De fapt, intr-un mod mult mai general, vorbim de separarea puterilor in stat – puterea executiva, puterea legislativa si puterea judecatoreasca – cu un mecanism de verificare si echilibrare a acestora. Problema de fond care se pune este daca avem in Romania o asemenea separare reala a puterilor in stat. Si, referitor la Justitie, daca Justitia este independenta cu adevarat. […]

Independenta Justitiei e necesara pentru a se infaptui Justitia fara abuzuri si fara procese politice.

In conditiile de mai sus, schitate de mine pe scurt, putem spune ca Justitia e independenta in Romania? Raspunsul la o asemenea intrebare e cu „da” sau cu „nu” – „da si nu” inseamna ca nu prea e independenta. Si de aici suspiciunile de abuz, de „rafuiala politico-mafiota”, de procese de natura politica, pe care le avem astazi in societate.

In conditiile constitutionale existente la noi, nu prea vad cum s-ar putea rezolva lucrururile. Pentru ca Politica si Justitia sunt de naturi si esente diferite. De aceea si ratiunile lor sunt diferite unele de altele. Una e sa vorbim, de exemplu, despre ratiuni politice si altceva e sa vorbim despre „ratiuni de drept” sau „ratiuni care privesc dreptul si dreptatea”.

Insa definirea dreptatii a tinut intotdeauna de un cadru ideologic si istoric dat, de credintele anumitor popoare. Separarea puterilor in stat asigura doar functionarea acestora fara sa permita interferente care sa le vicieze activitatea. Avand naturi, esente si ratiuni diferite, politicul poate sa vicieze actul de justitie. Asa cum si justitia poate vicia actul politic, poate bloca decizii politice necesare.

Problema la noi ar fi in ce masura se echilibreaza puterile in stat. Si daca exista mecanisme de verificare intre ele. Daca nu se echilibreaza vom vedea tot felul de influente care le viciaza activitatea. Independenta Justitiei nu se poate asigura si realiza doar printr-un singur organism, cum ar fi DNA, despre care nu avem certitudinea ca ar fi si acesta, la randul sau, chiar atat de independent. De asemenea, daca primeaza doar Justitia, inseamna ca toate celelalte sunt cat se poate de marginale, atat puterea executiva cat si cea legislativa – lucru ce se constitutie intr-un dezechilibru grav in societate. Fara o echilibrare, Justitia ajunge sa vicieze atat actul executiv, cat si cel legislativ, creand perturbatii majore in societate. Iar fara o verificare se poate ajunge la abuzuri.

S-a ajuns in situatia in care populatia consuma foarte mult DNA – pe la televiziunile de stiri doar despre asa ceva se vorbeste sau legat de acest aspect. Ce te faci daca utilitatea marginala – ca sa folosesc o terminologie din economie – a acestui produs aruncat pe piata, DNA, incepe sa scada pana spre zero, cand se ajunge la satietate? Si pana la urma nu s-ar rezolva mare lucru pentru ca Justitia tot n-ar fi independenta, o echilibrare tot n-ar exista. Iar in privinta sumelor recuperate, prof. Mircea Cosea a dat exemplu Italia cand cu operatiunea „Mani pulite” s-au recuperat doar 18% din sume, adica foarte putin, aratand ca asta ar fi maximul cunoscut si greu de anticipat ca in Romania s-ar putea recupera mai mult, procentual vorbind. […]

Ideea care se desprinde este ca nu trebuie sa se ajunga la abuzuri nici din partea Executivului, nici din partea Legislativului si nici din partea Judiciarului. Iar fara o echilibrare a acestor trei puteri, calea spre abuzuri este deschisa. Evident, putem vorbi si de abuzul puterii executive – care poate deschide calea unei dictaturi in acest sens, daca aceasta putere capata o putere mai mare fata de celelalte. Probabil ca aceasta problema nu sta atat in drept cat intr-un principiu – acela de echilibrare a acestor puteri. Se poate vedea si azi cum se nasc regimuri politice de mana forte in Rusia sau Turcia, lucru care, desigur, nu e de dorit. Insa calea poate fi si inversa, cand Judiciarul capata o putere prea mare, o mana de indivizi din aceasta bransa cautand sa obtina intreaga putere in Stat. Sau ca unii sa se foloseasca de instrumentul acesta – Judiciarul – ca sa obtina o si mai mare putere. De aceea Thomas Jefferson spunea: „It has more wisely made all the departments co-equal and co-sovereign within themselves”…”

Problema grava este ca noi am ajuns intr-un derapaj din acest punct de vedere. Eu l-am auzit pe Basescu doar cu cuvantul procuror in gura si imi amintesc de sintagma din epoca: „republica procurorilor”. Iata ca s-a dat o putere foarte mare procurorilor iar functionarea DNA pe baza de delatiune si un Cod Penal al carui miez este „suspiciunea rezonabila” – fara sa fie definit foarte clar in vreun fel ce ar insemna asta, arestari si tinerea la „beciul domnesc” luni de zile fara ca persoana respectiva sa fi fost condamnata de vreo instanta, anulandu-se astfel prezumtia de nevinovatie si incalcandu-se in felul acesta Constitutia tarii, constituie derapaje care nu doar ca ne indeparteaza de la statul de drept, dar il si submineaza pentru ca e clar ca asistam la o coroziune puternica a ceea ce se numeste stat de drept. Nu mai vorbesc de dosare trimise inapoi de instanta la DNA datorita ridicolului acuzatilor cuprinse in acestea. Sau dosare ce au pur si simplu o conotatie strict politica, fara legatura cu vreo infractiune. In asemenea conditii, nu m-ar mira sa fie adevarat ce spune Sebastian Ghita si anume ca se fabrica dosare – ceea ce reprezinta un lucru foarte grav ce nu are nici cea mai mica legatura cu statul de drept.

Eu cred ca noi trebuie sa corectam cat mai repede aceste derapaje si sa revenim la separatia puterilor in stat cu acel mecanism de verificare si echilibrare a acestora. Pentru ca sa nu se accentueze aceste derapaje evidente.

Florian Coldea

Florian Coldea

Pe de alta parte este ingrijorator amestecul SRI in astfel de probleme, subminand insasi separarea puterilor in stat. In felul asta se deschid portile spre un stat totalitar. Este inadmisibil daca directorul adjunct al SRI apeleaza la santaj, datorita unor presiuni externe, pentru numirea cuiva la sefia DNA! Eu cred ca trebuie cercetat cu atentie acest lucru si luate masurile de rigoare ca sa nu se mai intample asa ceva. Asta nu mai este stat de drept. Dimpotriva bulverseaza tot statul si blocheaza functionarea normala a acestuia.

Nu trebuie sa va placa Sebastian Ghita, nu trebuie sa va placa PSD, dar trebuie sa recunoastem ca ceea ce semnaleaza Ghita e necesar a fi luat in considerare si cercetat. Eu nu credeam ca vom ajunge acum la practici de dinainte de 1989. Si e incredibil ca oameni tineri, precum Coldea sau Kovesi, se preteaza la asa ceva. Pentru ca te-ai fi gandit mai degraba la cei de dinainte de ’89 dar iata ca… Este trist ce se intampla. Si nu trebuie sa fim indiferenti pentru ca indiferenta si somnul ratiunii nasc monstri. De care societatea noastra nu mai are deloc nevoie si nici n-a avut vreodata!

Deja celebra Cucuvea Mov! :P

Deja celebra Cucuvea Mov! 😛

Aceste reminiscente ale comunismului trebuie odata si odata eliminate. Aici trebuie sa spunem ca nu doar la noi sunt prezente astfel de reminiscente ale comunismului. Ci in tot Estul fost comunist. Dar 1989 a marcat o schimbare profunda dorita de intreaga societate romaneasca: despartirea irevocabila de comunism. Este vorba de un proces ireversibil. De aceea aceste reminiscente ale comunismului ramase in societate trebuie indepartate definitiv. Noi am inregistrat, din pacate, din 2004 incoace un regres. Si o spun cu tristete. Reforme, in special economice in sensul economiei de piata libera, nu s-au mai facut si dupa Criza din 2008 situatia a devenit dificila si ramane in continuare asa. Nici in 2008-2009 solutiile gasite la nivel de BNR nu au fost dintre cele mai fericite. Dimpotriva. Noi trebuie sa depasim starea aceasta. Si lucrul asta e valabil nu doar pentru Romania, dar si pentru toate tarile din Europa de Est care au cunoscut comunismul. Este inadmisibil sa mentinem acest anacronism evident in societatea noastra, care ne impiedica dezvoltarea si progresul. Din pacate, noi avem inca un Stat anacronic, o Justitie anacronica si chiar o Economie anacronica… Si, dupa cum se vede, nemultumirea populatiei e la cote ridicate si pe buna dreptate. Partea proasta e ca nu prea facem ceva care sa inlature o asemenea stare, sa imbunatateasca semnificativ lucrurile. Ne complacem in aceasta stare de lucruri totalmente nesatisfacatoare.

Pe de alta parte, ma deranjeaza o anumita lipsa de onestitate in abordarea unor chestiuni… Si de aici ar rezulta ca nu prea intelegem transformarile prin care a trecut tara, societatea noastra. In schimb, apelam la arestari cu un iz comunistoid evident.

Despre ce e vorba? Eu cred ca trebuie spus oamenilor foarte clar si onest un lucru: trecerea de la comunism la capitalism ce s-a realizat dupa 1989 a insemnat trecerea proprietatii de stat in proprietate privata. Altminteri la ce s-au mai infiintat Fondul Proprietatii de Stat (FPS) si Fondul Proprietatii Private (FPP)? De la o societate in care statul avea in proprietate intr-un mod covarsitor majoritar economia s-a trecut la un alt tip de societate in care prevaleaza proprietatea privata. O asemenea transformare nu e usoara si implica si sacrificii. Acuma ce facem? Negam aceasta transformare? Spunem ca am facut rau? Poate ca am facut rau, atunci, ca am scapat de comunism? Tocmai aceasta negare imbratisata in vremurile din urma a condus la situatia actuala cand capitalul romanesc se diminueaza considerabil. Iar statul nu a putut nici inainte de ’89 si nici acum nu poate sa faca fata acestei situatii economice si sa-i dea o solutie pozitiva. Cu atat mai mult nu poate sa multumeasca pe toata lumea, decat cu pretul unei saraciri generale, generalizate a populatiei. Or, noi, prin aceasta negare idioata, ne-am subminat pe noi insine de fapt. Poate fara sa ne dam seama. Iar solutia a fost crearea unui aparat represiv, foarte asemanator cu cel de dinainte de ’89.

Cum sa mearga bine lucrurile in felul acesta? Este de natura evidentei ca nu pot merge bine asa. Ba mai mult: se inrautatesc si se vor inrautati si mai mult, inclusiv pe plan economic – lucru ce ar putea sa devina periculos. In schimb noi am creat structuri de forta: SRI, DNA, ANAF de care si fostul PCR ar fi fost, pe buna dreptate, mandru!

Eu i-as spune ceva D-lui. Coldea, rugandu-l anticipat sa ma scuze: Romania nu e Argentina lui Videla! Ci o societate libera! Noi trebuie sa avem mereu in vedere acest deziderat amintindu-ne cum tanjeam dupa libertate inainte de 1989. Si Romania nu e nici o tara dominata de interesele oculte ale vreunei Mari Puteri, fie ea si SUA, ci un stat suveran si independent. Daca derapam de la astfel de lucruri importante derapam nu doar de la Constitutie dar calcam in picioare idealurile catre libertate ale poporului roman, pe care acest popor le-a exprimat prin lupta si prin jertfa sangeroasa in Decembrie ’89!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ianuarie 10, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 21 comentarii

RADET, ELCEN – ceva contrar economiei de piata

Stirea de ultima ora este referitoare la decizia Tribunalului Bucuresti privind insolventa RADET – aici. Pe scurt, e vorba de datoria de 3,6 miliarde de lei catre ELCEN. Despre reactia PNL, prin Dl. Cristian Busoi – aici. Dansul considera decizia de intrare a RADET in insolventa ca fiind total neinspirata si ca ar putea duce si la o eventuala insolventa a ELCEN. Ca solutii, propune platirea unei parti a datoriei catre ELCEN si reabilitarea retelei termice cu fonduri europene pentru a elimina pierderile de peste 30%, astfel reducandu-se factura pe care trebuie sa o plateasca bucurestenii.

Oamenii s-ar putea intreba de ce se intampla astfel de fenomene. In legatura cu un asemenea subiect, recomand a fi citit acest articol. In legatura cu ELCEN se arata ca aceasta companie are de recuperat 3,6 miliarde de lei de la RADET, care, la randul sau, are datorii de 1,6 miliarde de lei.

Insa ca sa intelegem de ce se intampla astfel de fenomene in economia tarii noastre, evident, profund negative, trebuie sa ne uitam la cine controleaza aceste companii. Nu de alta, dar cineva neavizat care ar citi doar titlurile acestor stiri ar putea crede ca e vorba de mari companii private, multinationale eventual.

Situatia e mult mai simpla.

Actionarii ELCEN sunt ministerul Energiei (97,51%) si Romgaz (2,49%). De observat ca statul are peste 97% din actiuni!!!!

In legatura cu RADET, aceasta se afla in subordinea Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Aici remarcam urmatoarea expresie: „in subordinea”… 🙂

Acestea doua sunt cauzele principale ale situatiei de fata: datorii enorme in lantul datoriilor exemplificat in articolul din Adevarul.

Insolventa pare a fi doar o solutie de moment. Bun, ce va urma dupa? Pentru ca situatia asta se mentine asa de ani si ani. De observat caracterul eminamente politic al actionariatului celor doua.

E pusa in pericol incalzirea pe timp de iarna a bucurestenilor, din cate inteleg. Speram sa nu se intample asta.

Curios cum de ani si ani de zile, desi s-au perindat atatia pe la Putere, nu s-a gasit nicio solutie. Tot aia e. Ca sa-l protejeze pe Dorel. Si s-a ajuns in situatia asta, cu datorii enorme. Si statul n-are bani.

Stanga peroreaza impotriva multinationalelor, a capitalului strain, dar niciun cuvintel despre pericole publice precum ministerul Energiei sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti. In viziunea stangii, mutinationalele, nu-i asa, sunt de vina pentru situatia dezastruoasa la care asistam.

Se manipuleaza astfel opinia publica.

Au trecut ani si ani, reteaua termica nu e reabilitata si noi platim pierderile. Problema depindea, desigur, de stat care… a stat, ca la stat, ca sa fac un joc de cuvinte.

Fac rotatia cadrelor cu clientela politica. Captura statului, cum ar zice Lucian Isar.

Insolventa e o solutie de moment. Am inteles ca insolventa RADET a fost decisa pentru un an de zile cu posibilitatea prelungirii pentru inca un an. De unde rezulta ca, cel putin deocamdata, decidentii nostri politici n-ar avea solutii pe termen lung sau nu doresc sa adopte astfel de solutii. Daca am inteles eu bine, Stanga se opune privatizarii. Pare ca prefera sa se scalde asa, intr-un soi de incertitudine, totusi insolventa ar trebui sa aiba efecte pozitive.

Octombrie 5, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Teoria romanului tolerant la incalcarea legii…

S-a intamplat la emisiunea moderata de Octavian Hoandra, la Realitatea. Ca sa exemplifice faptul ca suntem un popor tolerant la incalcarea legii s-a dat exemplul mersului fara bilet in mijloacele de transport in comun. Deci cum e turcu e si pistolul, vorba proverbului – adica asa cum toleram abaterile de la lege, asa si votam: de aici parlamentari penali. Ideea era ca mersul fara bilet este, in Romania, un sport national.

Insa eu as dori sa va spun ceva. Am vazut si eu oameni prinsi fara bilet in mijloacele de transport in comun. Am patit-o si eu. Ultima data in urma cu doi sau trei ani, nu mai tin bine minte, pentru ca, pur si simplu, am uitat ca mi-a expirat abonamentul. Controlorii au fost politicosi cu mine. Si eu cu ei. Am platit amenda, fara probleme. Va dati seama ca nu mi-a picat bine, dar am platit-o. Totusi, oameni buni, eu nu am vazut in asemenea situatii ca toti oamenii din tramvai ar circula fara bilet. Bun, sunt prinsi unul sau doi, ceea ce se mai intampla. Dar nu se poate spune ca sunt prinsi 10, 15 fara bilet. Si atunci de unde ideea asta nastrusnica, ciudata ca mersul fara bilet ar fi sport national? Ca eu chiar nu inteleg. Pentru ca eu vad ca omul apropie cardul acela de aparat, si vad multi oameni care fac asta. Unii au abonament. Am fost si in provincie si imi amintesc faptul ca au venit controlorii. Totusi nu imi amintesc – si cred ca ar fi ramas oricui in minte – ca un autobuz intreg circula fara bilet. Eu nu spun ca nu ar exista concetateni care sa circule fara bilet. Dar de aici si pana la a trage concluzia ca e un sport national, eu cred ca e o cale lunga.

Legat de ideea D-lui. Cristian Diaconescu si anume ca ar fi responsabilitatea comunitatii pe cine trimite in Parlament – se discuta cazul lui Bogdan Olteanu. Dar de unde sa stie alegatorul din colegiul respectiv despre ce afaceri invarteste Dl. Olteanu? Cu atat mai mult cu cat ridicarea sa de catre DNA a fost o BOMBA nu doar de presa, ca sa zic asa – adica, vreau sa spun, un lucru care a lasat pe toata lumea cu gura cascata. Pentru ca eu nu cred ca pe un alegator il intereseaza despre candidat ca acesta a traversat, in calitate de pieton, pe culoarea rosie a semaforului sau ca a mers fara bilet in tramvai. Insa de unde poate sa stie un alegator, dintr-un colegiu oarecare, ca respectivul candidat a luat o mita de 1 milion de euro de la un important om de afaceri intr-un anumit scop?

Vedeti Dvs., clasa  politica daca arata asa cum arata, daca are hibele ei, nu se datoreaza comunitatii sau, altfel spus, celor care aleg. Problema e alta.

Comunismul a adus tara intr-un dezastru material si moral foarte mare. Insa aceasta clasa politica nu se trage, nu-si are obarsia in PCR, cum poate cred multi. Ci in FSN!! Orice partid politic isi are o anumita ideologie si de aici un anumit set de valori: politice, morale etc. Liberalii au liberalismul cu setul sau de valori, conservatorii, conservatorismul, social-democratii, social democratia, crestin-democratii, crestin democratia etc. FSN nu era un partid politic, de aici si denumirea de Front. Pe cale de consecinta, imediat dupa prabusirea comunismului, cand inca nu erau constituite partidele politice si deci nu se cristalizasera inca seturile respective de valori, FSN era doar o formatiune politica sau, mai bine zis, a fost transformat intr-o formatiune politica, participand la alegerile libere din 20 mai 1990 – lucru criticat de unii. De aceea FSN nu a avut valori, dar a castigat stralucit alegerile de atunci. Asa s-ar explica si de ce a luat amploare in anii ce au urmat migratia politica de la un partid la altul, fenomen ce a durat timp destul de indelungat. Pentru ca valorile politice nu se pot cristaliza in societate cu una, cu doua, peste noapte.

FSN a castigat atunci alegerile pentru ca a fost perceput de covarsitoarea majoritate a electoratului drept o formatiune politica de stanga. Probabil si datorita lui Ion Iliescu, cel care conducea FSN-ul. Lucru asta a fost posibil datorita a ceea ce aratam mai sus: dezastrului material si moral in care comunismul adusese tara. Si care a creat un teren propice pentru ideile de stanga, intrucat oamenii, oamenii obisnuiti, incepusera sa se simta amenintati economic si social datorita mizeriei in care se gasea societatea, economia tarii. In astfel de conditii prind usor ideile de stanga si o stanga politica bine condusa poate castiga alegerile cu o majoritate de chiar peste 50%. Asta era situatia de la inceputul anului 1990, cand, de fapt, a inceput sa se formeze clasa politica. Oamenilor le-a fost teama sa voteze cu PNL sau PNTCD – partide de centru-dreapta – iar teama principala a fost legata de pierderea masiva a locurilor de munca, dat fiind si faptul ca pe atunci economia inca apartinea de stat. Oamenii, majoritatea lor, n-au dorit reforme si privatizari din aceasta cauza si, pe cale de consecinta, au preferat ca situatia sa fie tratata cu ceaiuri, ca sa reiau o formula de atunci a D-lui. Florin Georgescu (PSD pe atunci).

Situatia de atunci a partidelor istorice, ce abia se constituiau, PNL, PNTCD, Partidul Social-Democrat al D-lui. Sergiu Cunescu nu era nici ea mai grozava. Noi atunci nu aveam cu adevarat liberali sau crestin-democrati, nici macar social-democrati. Pentru ca nu era cum sa avem astfel de oameni, decat foarte putini. Iar lucrul asta se simte chiar si pana astazi.

De aceea, intr-un astfel de creuzet social si politic, in care valorile existente in democratiile consolidate de multa vreme la noi inca pluteau intr-o mare nebuloasa, s-a nascut o clasa politica, ce-i drept reformatoare – ceea ce e mare lucru! -, dar cu multe hibe. Iar consecintele au fost pe termen lung. Si se mai simt si astazi si inca se vor mai simti in societatea noastra.

Eu cred ca ar trebui sa intelegem corect evolutia noastra postdecembrista. Noi, in schimb, din cate constat, ne uitam doar la ceea ce numim comunitate si la cetatean. Ar mai trebui sa punctam faptul ca o comunitate e foarte diversa din foarte multe puncte de vedere iar justitiarismul nu e necesar sa fie o caracteristica a unei comunitati, oricare ar fi aceasta. Spre exemplu, cei care o vor vota pe D-na. Clinton, o vor vota chiar daca dansa are probleme in Justitie, chiar daca a fost „extrem de neglijenta”. Sper sa nu se inteleaga faptul ca eu ii fac acum campanie D-nei. Clinton. Eu caut sa explic un lucru. Si anume ca un cetatean oarecare, dintr-o oarecare comunitate mai mare sau mai mica, nu e necesar sa aiba drept axa axiologica atunci cand isi da votul justitiarismul, ci poate avea in vedere si alte valori.

In legatura cu Justitiarismul, eu cred ca trebuie sa fim precauti. Noi dorim o societate libera.  A existat in Argentina, ca sa dau un exemplu, un Partid Justitialist (exista si acuma), bazat pe Peronism, doctrina fostului Presedinte Juan Peron. Peronismul respingea capitalismul si comunismul. Se baza pe justitie sociala, independenta economica si suveranitate politica. De asemenea pe corporatism, dar si pe populism. Dar trebuie sa atragem atentia ca Peron a fost deseori comparat cu dictatorii fascisti si acuzat de demagogie si populism. El a ordonat nationalizari in masa ale serviciilor publice si industriilor strategice, s-au dat legi ale muncii progresiviste si s-a bazat pe reforme sociale. S-au accelerat investitiile in lucrarile publice (ceea ce la noi nu se mai face deloc sau aproape deloc). Or, in cazul Romaniei asta ar fi o evolutie nedorita, iar cei care promoveaza astfel de idei ar trebui sa se gandeasca, totusi, ca Romania nu a scapat de un regim comunist pentru ca sa intre intr-unul fascist. De aceea drepturile si libertatile cetatenilor trebuie respectate.

Colonie sau „Colonie”

As mai dori sa adaug ceva, pentru ca vad ca se promoveaza din pacate aceasta idee, cum ca Romania ar fi o colonie. Pentru ca iata ce scrie intr-un comentariu recent pe care l-am primit:

„Intr-o epoca moderna cum este cea de azi , un stat , o tara chiar avand si-o Constitutie si mai ales LEGI , poate fi ingenunchiata si vasalizata { adica…colonizata , chiar daca te deranjaza termenul } ECONOMIC iar dumneata sti foarte bine chestia asta caci altminteri …. degeaba l-ai studiat pe Freedman no offence !!!”

Atata vreme cat se respecta legile tarii si Constitutia tarii, nu se poate spune despre o tara ca ar fi o colonie. O colonie ar deveni daca legile sunt impotriva intereselor tarii respective, facute anume pentru promovarea unor interese economice straine (ce pot fi si private) sau daca legile – presupunand ca ele nu sunt impotriva intereselor tarii respective – nu se respecta. Capitalul strain nu e prezent doar in Romania, ci si in tari puternic dezvoltate. Si chiar daca, prin comparatie, capitalul romanesc e inferior, procentual vorbind, celui strain, tot nu se poate vorbi de o colonie, nici macar in termeni economici pentru ca economia de piata libera si respectarea legilor nu permite acest lucru. Sa nu confundam termenul si situatia de colonie cu erorile ce se fac de catre decidentii nostri in plan economic, monetar etc. Pentru ca nu suntem obligati de nimeni sa facem contracte proaste sau privatizari proaste. Nu ne obliga nimeni sa ducem o politica in genunchi. Nu ne obliga nimeni sa maltratam capitalul autohton si sa mangaiem pe crestet pe cel strain. Dar coruptia masiva la nivel inalt poate sa ne impinga spre o situatie asemanatoare unei colonii. Este, spre exemplu, cazul tarilor slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare cu guverne extrem de corupte. Romania poate fi „un stat independent, stapan pe destinele sale”, cum spunea Ceausescu, si fara „binefacerile” unei dictaturi, eventual corupte si chiar extrem de corupte. Iar autarhia, cam ceea ce dorea Ceausescu, nu poate fi o solutie pentru tara noastra. De fapt este utopia care conduce spre cea mai mare mizerie – ceea ce s-a si intamplat.

Insa chestia asta cu colonia prinde pentru ca e foarte usor, mai usor, sa dai vina pe altii in loc sa-ti vezi propriile greseli si sa cauti sa te indrepti. E chestia clasica: altii sunt de vina. Totusi, lucrurile nu stau chiar asa. Si reiau din nou ideea ca trebuie sa ne intelegem evolutia si sa vedem unde am gresit si de ce.

Nicolae Vacaroiu spunea ca la noi peste 80% din privatizari au fost ratate. S-a intamplat astfel pentru ca noi nu aveam pe atunci, in anii 1990-2000 o piata de capital dezvoltata si conectata la cea vestica. Nici nu puteam sa avem, dar am fi putut s-o cream si s-o dezvoltam, ceea ce nu s-a intamplat. Felul in care au fost gandite la noi lucrurile, prin crearea FPS si FPP, nu s-a dovedit a fi eficace si, chiar mai mult, a fost generator de coruptie. Va amintiti cand FPS devenise stat in stat si cand unii cumparau actiuni cu geamantanul la preturi de nimic, ca sa vedeti cat de rudimentar se actiona la noi, fata de tarile dezvoltate din Vest. Cum nu aveam nici un sistem bancar solid, independent de stat, lucru ce iarasi nu s-a dovedit a fi benefic, deoarece aceasta situatie a permis devalizarea multor banci in diverse scopuri. Aratam mai demult ca la noi s-au dezvoltat IMM-uri pe orizontala… Eu incercam sa arat importanta Bursei in ceea ce priveste puterea economica a unei tari pentru ca de la Adam Smith incoace avutia unei natiuni consta in relatiile comerciale pe care le are tara respectiva, nu neaparat in bogatiile sale naturale. Unde suntem noi acum si de ce n-am dezvoltat o puternica piata de capital in Romania? In schimb am promovat oameni precum Sorin Ovidiu Vantu… Si atunci despre ce colonie vorbim? Ar trebui sa meditam si despre cum s-a tratat privatizarea Oltchim si vom constata cu usurinta cat de primitiv actionam. De unde rezulta ca suntem inca mult in urma unor state dezvoltate de la care ar trebui sa invatam cum sa procedam pentru a putea imbunatati in mod eficace, cu succes lucrurile la noi in tara. Pentru ca noi ne-am oprit la celebrele SIF-uri, societati de investitii financiare. N-am reusit sa evoluam mai mult, ceea ce, desigur, nu prea e bine. Iar capitalizarea de piata a Bursei de Valori Bucuresti ramane inca foarte redusa…

Despre ce colonie vorbim cand aproape 70% dintre actionarii BVB sunt entitati legale romanesti?

Actionarii straini reprezinta doar 15,47%. De aceea atunci cand vorbim despre o colonie ar trebui sa avem proprietatea termenilor. La fel si cand vorbim ca tarisoara „poate fi ingenunchiata si vasalizata { adica…colonizata , chiar daca te deranjaza termenul } ECONOMIC”.

Noi nu ne aflam in situatia de colonie ci in situatia de economie rudimentara de piata libera. Mi se pare ca asta ar fi problema principala, nu o asa zisa colonizare care de fapt nu exista. Iar cei care cred ca daca prin cumpararea terenurilor de catre straini are loc un proces de colonizare, ii rog sa citeasca mai intai Constitutia tarii!

Iulie 30, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Hai sa sustinem capitalismul romanesc!

S-a vorbit in ultima vreme foarte mult despre afacerea Hexi Pharma, legata de dezinfectantii diluati, de moartea patronului, Dl. Dan Condrea, intr-un violent accident de masina – inteleg ca testele ADN confirma ca el a fost la volan, dar s-au atins doar aspectele juridice, morale si politienesti, daca se poate spune asa, ale acestui caz.

Deloc aspectele de ordin economic.

Cazul asta a bulversat societatea, dar trebuie sa discutam, pe langa aspectele de mai sus, evidentiate de toata presa, despre aspectul economic pentru ca s-ar putea sa descoperim o problema mult mai grava. Neluata in seama de nimeni. Iar lucrul asta mi se pare foarte surprinzator: pe nimeni pare sa nu intereseze…

De asemenea se discuta (si nu de ieri, de azi) despre sustinerea capitalismului romanesc. Ceea ce e o idee justa. Dar, vedeti, sa uitam bine la ce s-a intamplat cu Hexi Pharma si sa ne punem intrebarea: de ce Romania – dupa mai bine de 25 de ani de la caderea regimului comunist – nu are o firma producatoare de dezinfectanti pentru spitale, care sa produca dezinfectanti de cea mai buna calitate, sa dea si la export, sa concureze serios pe piata si sa fie recunoscuta prin calitatea buna a produselor sale?

Isi pune cineva intrebarea de mai sus?

Unii vor da vina pe Invatamant. Pentru unii Invatamantul e vinovatul de serviciu in tara asta. Insa ar trebui sa stie ca invatamantul nostru, asa cum e, e destul de bun. In schimb, foarte multi tineri, dupa ce termina, nu mai vor sa stea in Romania. Se pleaca masiv – inclusiv tinerii bine pregatiti – peste hotare. Un tanar roman de 18 ani nu mai doreste sa stea in propria lui tara. O tara in care se considera strain, pe care nu o mai iubeste si in care nu prea mai are ce face. Pleaca pe capete forta de munca calificata din tara asta, patronii se plang de faptul ca le pleaca oamenii cei mai buni. Si pe buna dreptate. De asemenea si cei care pleaca din aceasta tara au perfecta dreptate: nu mai au ce sa faca aici. Uitati-va ce se intampla: zeci de mii de firme sunt prinse in sarabanda unui faliment amenitator. Intreprinderile de stat raman in continuare producatoare de pierderi uriase in economie. Statul nu ia nicio masura. In continuare avem o inflatie de functionari publici la stat. Asa ca un tanar pentru ce sa mai stea aici: sa asculte aiurelile Guvernului sau cum ii admira Iohannis bucile nevesti-sii?

Am vorbit atat de mult despre Hexi Pharma si tot ceea ce s-a intamplat. Am vorbit despre o escrocherie bazata pe o mentalitate de angrosist: cumpar ieftin si vand scump; important este ca celui caruia ii vand produsele sa-mi asigure cerere si astfel fac profit. Este adevarat, in ceea ce priveste afacerea cu pricina s-au mai si diluat dezinfectantii cu apa. Insa nimeni nu remarca o problema a sectorului privat: CUM SA FACI BANI MAI MULTI? Pentru ca in actualul context, nu numai ca nu-i faci, dar esti expus falimentului imediat!! Cum, de altfel, se si intampla.

Pe de alta parte, stau si ma intreb si eu ce capitalism au in vedere cei care clameaza sustinerea capitalismului romanesc. S-a spus ca ar fi vorba de o concurenta neloiala in raport cu cel strain, favorizata de STATUL ROMAN. S-a vorbit de faptul ca am ajuns sa nu mai avem o banca romaneasca, toate, in covarsitoarea lor majoritate fiind cu capital strain. Dar ce capitalism sustinem noi? Ma refer la cel romanesc, desigur. Asta nimeni nu se intreaba. Iar cam toate guvernele care s-au perindat pe la Putere din ’89 incoace au depus uriase eforturi fizice si intelectuale, cu „onor” BNR in frunte, ca sa transforme Romania intr-o piata de desfacere pentru produsele straine! A fost si ideea cu bancile autohtone – au dat toate faliment sau au fost falimentate. In mod suspect, desigur. BRD inainte de a se privatiza a fost devalizata. Bancorex, la fel. Acum stam si plangem. Asa ca stau si eu si ma intreb: ce fel de capitalism romanesc vrem sa sustinem? Cu politicieni sau parlamentari implicati in afaceri dubioase? Este curios cum toata lumea da vina pe DNA, cum se tot vorbeste de Noua Politie Politica – de parca n-as putea sa-i injur pe Iohannis sau pe Lulutza chiar aici pe blog! – dar nimeni nu vine cu o conceptie.

Ce capitalism vrem noi sa sustinem? Un capitalism in care strainii au intaietate? Unul bazat pe escrocherii? Unul in care sa fie implicati politicieni, parlamentari, primari etc in afaceri dubioase? Un lucru e cert: s-a ajuns la aceasta situatie, relevata de acest caz – Hexi Pharma. Nu vreau sa generalizez, dar stau si eu si ma intreb: cati patroni mai trebuie sa se sinucida? A venit si Iohannis cu ideea nationalismului: vrem sa obligam supermarketurile sa aiba 51% produse romanesti. Dar uitati-va la dezinfectantii diluati – produse romanesti!! Cine stie ce vom mai descoperi daca s-ar face asa! Conceptul de performanta economica, de calitate a produsului nu e dupa cum i se pare unuia sau altuia. Sunt indicatori care pot masura astfel de lucruri, iar progresul economic nu inseamna tragere pe sfoara. Ceea ce ne arata afacarea Hexi Pharma reprezinta rodul politicilor economice si sociale promovate in Romania in ultimii ani. Romanii au fost mintiti de catre autoritati intr-un mod sistematic pentru ca Romania trebuia adusa la statutul de tara leguma, bananiera, o piata de desfacere pentru produsele din Vest si nimic mai mult, distrugandu-se cam tot pe aici.

Ma tem ca nu prea putem vorbi in Romania de capitalism, ci de imbogateli. Iar generatia de politicieni de dupa 1989 au promovat mai degraba imbogatelile ilegale, mai toate in legatura cu Statul, nu capitalismul. Starea economica de azi e rodul unor astfel de politici. Coruptia generalizata de la noi sta marturie. Noi nu performam economic si asta de mai bine de 10 ani. Uitati-va la ce se intampla, nu numai in Sanatate, dar, de exemplu, si la CNADNR – s-a distrus acest motor de crestere economica: constructia de drumuri si autostrazi, s-au distrus, s-au falimentat fortat firmele romanesti in domeniu, fara ca cineva sa raspunda pentru asta. Avem doar firme straine care ne fac drumuri, nu mai vezi o firma romaneasca. Asa ca stau si eu si ma intreb: cei care clameaza sustinerea capitalismului romanesc, ce au facut ca sa-l sprijine cand au fost la Putere si ce ne facem astazi, cand lucrurile nu mai pot merge asa cum au mers pana acum!!! Pentru ca ce vad eu acuma este o lezare continua a sectorului privat de catre politicile guvernamentale. Ceea ce se intampla este impotriva intereselor fundamentale ale Romaniei intrucat se lezeaza intentionat, dupa parerea mea, sectorul productiv (pentru ca sectorul privat e sectorul productiv) incercand ca ce a mai ramas din el sa fie pus la pamant. De altfel, reteta aceasta e veche.

Parerea mea este ca ne jucam cu focul.

Iar daca va veni o criza economica in 2017, vom trage ponoasele cu varf si indesat!!

Iunie 1, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Abandonul scolar. Dezbatere propusa de Dl. Iohannis

Iata ce ne spune Dl. Presedinte pe Facebook-ul personal:

„Am lansat astăzi oficial Dezbaterea Națională pentru Educație și Cercetare. Sper ca la finalul acesteia, în 2018, să avem fundația pe care să putem construi ‪#‎RomâniaEducată‬. Trebuie găsite, în primul rând, soluții pentru reducerea abandonului școlar. Nu mai putem accepta ca un procent important din populația activă să nu dețină niciun document care să permită inserția pe piața muncii și, prin urmare, un trai decent și un rol activ în societate. Această stare de fapt reprezintă un adevărat risc la adresa securităţii naţionale. Vă invit pe toți să vă alăturați acestui demers, deoarece reforma educației nu mai poate pleca de la viziunea unui singur om, ci de la coagularea dezideratelor și obiectivelor comune, în strânsă legătură cu provocările prezentului și viitorului.”

Postarea dateaza din 15 februarie a.c.

Despre chestiunea abandonului scolar am scris recent in aceasta postare. Asa ca ma voi intoarce la ce am scris acolo.

In primul rand as dori sa remarc faptul ca, din pacate, despre aceasta spinoasa chestiune nu se vorbeste in spatiul public la modul profesionist. In postarea mea, la care faceam referire mai sus, eu am cautat sa aduc date statistice. Iar daca cineva va avea curiozitatea sa le consulte, va constata ca problema acuta a abandonului scolar – atat la baieti cat si la fete – se manifesta in partea de est a tarii – Moldova, Dobrogea si Muntenia (mai putin Bucurestiul). Practic, Romania anului 2014 este, din acest punct de vedere, impartita in doua: zona estica unde se manifesta un abandon scolar foarte puternic si zona vestica a tarii unde fenomenul este mult mai diminuat. Trebuie remarcat de asemenea ca Estul tarii cuprinde regiunile cele mai sarace ale tarii noastre si atunci vom constata ca avem o problema de ordin economic.

In primul rand, trebuie sa ne punem intrebarea pentru cine pregatim acesti tineri. Foarte multi romani aleg sa lucreze in strainatate si sunt milioane. Iar in zonele sarace din partea de Est a tarii cum stam cu oportunitatile privind locurile de munca? Este evident ca stam rau. De asemenea avem multa populatie rurala si o agricultura de subzistenta, pe cale de consecinta slab performanta. Care sunt, de exemplu, perspectivele aici ale unui tanar care termina un liceu agricol? Evident, se pot da si alte exemple.

In asemenea conditii, care genereaza un abandon scolar accentuat, ar trebui sa vedem ce riscuri sunt. Ar trebui aduse aceste zone sarace la un nivel economic acceptabil. Ar trebui aduse imbunatatiri, cu alte cuvinte. Evident, nivelul de salarizare conteaza, cum remarca un comentator pe blog. Noi insa ne uitam la ora actuala la modelul german. Noi dorim ca prin cresterea taxelor si impozitelor statul sa aiba bani si sa poata actiona – lucru pe care, totusi, nu-l face. Dorim sa rezolvam aceasta problema pe cale pur fiscala si nu reusim s-o rezolvam. Nici nu vom putea: nu avem un sector privat productiv atat de puternic pentru ca sa sustina, chiar in conditiile unor taxe si impozite mari, zonele sarace ale tarii.

Interesant este ca nu ne uitam la tari asemanatoare noua, atunci ne vom da seama de riscuri, in conditiile in care Romania a adoptat Tratatul de Guvernanta Fiscala. Spre exemplu sa luam aminte la Italia unde avem un Nord bine dezvoltat economic si un Sud mult ramas in urma, cu Mafia si coruptia de acolo. Pentru ca sa creasca nivelul Sudului – inclusiv nivelul de trai – Italia s-a imprumutat masiv, datoria publica ajungand actualmente la peste 100% din PIB. Nordul nu ar fi avut nevoie de o sporire a datoriei publice, fiind foarte bine dezvoltat economic. Romania are o datorie publica de vreo 40% din PIB, daca nu ma insel. Problema este daca ne putem permite sa crestem substantial nivelul datoriei publice, s-o ducem spre 100% din PIB. Italia inca nu se simte prea bine din punct de vedere economic, manifestandu-se un somaj ridicat. Totusi, Italia, spre deosebire de Romania, e o tara performanta din punct de vedere economic. Riscul pentru Romania este sa se indatoreze – adica statul sa se indatoreze – masiv, dar lucrul asta nu garanteaza sporirea performantelor economice ale tarii, in absenta unui sector privat puternic si bine dezvoltat, capabil de performanta.

De aceea ar trebui mers pe alta cale, cea a atragerii de investitii, inclusiv privatizari de succes. Inclusiv investitii publice trebuie facute – de exemplu in infrastructura, obligatoriu! Crearea unui mediu de afaceri mult mai bun. Toate acestea pentru ca sa se poata crea locuri de munca atractive si sa poata, in felul acesta, creste nivelul de trai. Ar trebui sa existe o strategie care sa aiba in vedere si generatiile viitoare. O astfel de strategie de dezvoltare nu exista inca.

Cei care cred ca pot rezolva problema fara dezvoltarea generala a acestor zone sarace, parerea mea e ca se insala.

Trebuie de asemenea remarcat ca zonele unde se inregistreaza cele mai acute cazuri de abandon scolar sunt fiefuri ale PSD de ani de zile. Politicile de stanga n-au rezolvat mare lucru si nu au reusit sa dea o perspectiva favorabila acestor regiuni care, dupa cat se vede, nu prea progreseaza. Mai ales in conditiile in care liderii acestui partid, inclusiv cei care fac si desfac treburile in teritoriu, sunt manjiti de afaceri de coruptie si oculte interese mafiote. Cazul primarului Gheorge Nichita de la Iasi e unul de data foarte recenta.

De asemenea sustin si eu faptul ca trebuie realizate autostrazi care sa lege Moldova de Transilvania si de Muntenia. Dezvoltarea infrastructurii e esentiala. Nu numai cea rutiera. Ar trebui promovat profesionist turismul, din care se pot obtine venituri importante.

As dori sa atrag atentia asupra unui lucru: problema asta a abandonului scolar nu se poate rezolva apasand pe un buton si gata! Sau dam o lege si o rezolvam. Noi trebuie sa luam in considerare costurile (la noi invatamantul e majoritar de stat). Statul plateste pentru educarea acestor tineri. Iar daca acesti tineri nu-si gasesc de lucru aici, dintr-un motiv sau altul, si pleaca peste hotare, pierderile sunt considerabile. De asemenea, daca se mentine situatia actuala, costurile sunt iarasi mari, pentru ca e evident ca tara pierde. Ceea ce doresc sa spun este ca noi nu ne putem juca cu aceste costuri la nesfarsit, pentru ca acestea trebuie sa se contabilizeze si influenteaza viitorul. Insa statul nostru nu face nimic pentru ca oamenii sa-si schimbe comportamentul si sa se reduca ratele de abandon scolar. Iar in situatia data ar trebui sa faca. De fapt, statul nostru se joaca cu aceste costuri – cel putin asta a facut pana acum.

De aceea trebuie deschise investitiile si trebuie sa vedem ce avem de facut sa atragem investitori seriosi sa cream un mediu de afaceri cat mai bun, calitativ vorbind, cu putinta. Statul roman, Camera de Comert ar trebui sa lucreze la asa ceva. Atata vreme cat aici nu e posibila dezvoltarea si determinarea unui nivel de trai mai bun, abandonul scolar nu se va reduce, iar oamenii isi vor cauta de lucru in afara Romaniei pentru a putea supravietui.

Noi avem nevoie de o politica prin care sa se sprijine sectorul privat, nu sa-l inhibe. Nu ma refer la un amestec al statului in economie care sa genereze blocaje sau coruptie. Nu putem ajunge dintr-o data la nivelul unei tari dezvoltate. Iar ca economia romaneasca sa se restructureze rapid, nu mi se pare realist, cel putin nu trebuie pornit de la asemenea ipoteze ce par nerealiste. Trebuie conceputa o politica fiscala si monetara care sa sprijine o dezvoltare durabila a sectorului privat si o integrare pe piata UE a acestuia.

Sunt, evident, foarte multe probleme de atins. Inclusiv dezvoltarea agriculturii, despre care am vorbit mai putin. Insa eu cred ca trebuie sa fim constienti ca de rezolvarea cu succes a problemelor economice – lucru care ar trebui sa se poata realiza in Romania intrucat oportunitatile legate de apartenenta la UE sunt mari – depinde si rezolvarea cu succes a chestiunii spinoase a abandonului scolar.

Februarie 18, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 30 comentarii

Sa vorbim putin despre democratie…

Cititorii blogului au ridicat aceasta problema: ce e democratia? In general, ideea lor era ca democratia se reduce la majority rule – regula majoritatii. Dupa parerea mea, democratia nu inseamna doar asta. Ar trebui sa aiba si alte ingrediente, ca sa zic asa. De exemplu, increderea cetatenilor si o cat mai clara delimitare ideologica din partea partidelor politice.

Gandindu-ma la acest subiect m-am apucat sa caut ce spun sondajele despre increderea cetatenilor nostri. In cine au incredere romanii? Dupa parerea mea, intr-o societate democratica, intr-o democratie consolidata ar trebui ca increderea in Parlament – institutie eminamente democratica deoarece alegerile se fac prin votul direct, nemijlocit al cetatenilor – ar trebui sa fie una ridicata, in orice caz peste 50%. Conform Constitutiei noastre, art. 61, al. 1:

„Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.”

Pe cale de consecinta ar rezulta ca daca cetatenii au o slaba incredere in Parlament, atunci au o slaba incredere in reprezentantii lor si o slaba incredere in legile votate in Parlament.

Dar sa vedem ce spun doua sondaje de anul trecut, deci relativ recente…

Agerpres

Sondaj Inscop: Armata, Biserica și Jandarmeria rămân în topul încrederii românilor

„Armata, Biserica și Jandarmeria sunt instituțiile interne în care românii au cea mai mare încredere, arată Barometrul INSCOP-ADEVĂRUL despre România, realizat de Inscop Research la comanda cotidianului „Adevărul”.

Foto: (c) www.inscop.ro

Potrivit unui comunicat transmis marți AGERPRES, clasamentul instituțiilor interne este condus de Armată cu 74,3% încredere multă și foarte multă (75% în februarie 2015) exprimată de cei care au formulat o opinie, urmată de Biserică cu 62,3% încredere multă și foarte multă (64% în februarie 2015).

Pe poziția a treia se află Jandarmeria, care se bucură de aprecierea a 62% dintre români (62,5% în februarie 2015). Urmează DNA cu 61,4% încredere multă și foarte multă (58,9% în februarie 2015).

Conform cercetării sociologice, Președinția se situează pe poziția a cincea cu 50,6% încredere multă și foarte multă (față de 51,4% în luna februarie), iar SRI pe poziția a șasea, beneficiind de încrederea a 50,3% dintre cetățeni (față de 48,8% în februarie).

Urmează, Înalta Curte de Casație și Justiție cu 49% încredere multă și foarte multă (față de 48,7% în luna februarie), SIE cu 47,8% (față de 46,1% în februarie), Poliția cu 47,1% (față de 45,5% în februarie), Banca Națională a României cu 44,5% (față de 47,3% în luna februarie), universitățile cu 41,5% (față de 41,4% în luna februarie) și ANI cu 39,8% (față de 42,2% în luna februarie).

Barometrul arată că, măsurat pentru prima dată în topul încrederii în instituții, ANAF-ul beneficiază de aprecierea a 37,9% dintre români.

Primăriile contabilizează 34,3% încredere multă și foarte multă față de 38,1% în luna februarie.

În clasamentul încrederii în instituții urmează presa cu 34% (față de 37% în luna februarie), Curtea Constituțională — 33,8% (față de 36,5% în luna februarie), organizațiile societății civile cu 30% (față de 29,7% în luna februarie), Guvernul cu 23,8% (față de 23,4% în februarie) și consiliile județene, care sunt cotate cu 21,8% încredere multă și foarte multă față de 25,5% de luna februarie.

Clasamentul este încheiat de sindicate cu 19,1% (față de 21,6% în luna februarie), patronate cu 15,5% (față de 19,5% în luna februarie), bănci cu 14,1% (față de 15,9% în luna februarie), Parlament cu 12,6% (față de 17,5% în februarie) și partide politice care înregistrează 6,5% în aprilie (față de 9,9% în februarie).

Sondajul a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului „Adevărul”, în perioada 23 — 30 aprilie 2015. Volumul eșantionului a fost de 1.085 de persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani. Eroarea maximă admisă a datelor este de plus/ minus 3%, la un grad de încredere de 95%. Metoda folosită a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondenților.

AGERPRES/(AS — autor: Mihaela Tudorache, editor: Andreea Rotaru)”

Ziare.com

In cine au romanii incredere: Presedintia da, Parlamentul ba – sondaj INSCOP (Video)

Increderea romanilor in Presedintie a crescut, iar increderea in Biserica a scazut – releva un sondaj INSCOP.

In cine au romanii incredere: Iohannis a crescut in top – pe ce loc se afla Ciolos sondaj INSCOP

Potrivit cercetarii sociologice, institutiile interne in care romanii au cea mai mare incredere sunt Pompierii, Armata si Jandarmeria, in timp ce topul institutiilor internationale este condus de NATO, ONU si UE.

Topul increderii in institutiile politice

Topul increderii in institutiile politice este condus de Presedintie cu 51,2% incredere multa si foarte multa (fata de 46,3% in septembrie), iar la polul opus se afla Parlamentul, cu 12,8% incredere multa si foarte multa (10,9% in septembrie) si partidele politice cu 8,6% (7,6% in septembrie).

Pe locul al doilea in topul increderii se situeaza Primaria – 37,6% fata de 36,3% in septembrie 2015, urmata de Curtea Constitutionala cu 32,8% incredere multa si foarte multa (fata de 35,1% in septembrie 2015).

Urmeaza Guvernul, care se bucura de increderea a 30,9% dintre cei intervievati (25,2% in septembrie) si Consiliul Judetean cu 22,9% (20,6% in septembrie).

Topul increderii in institutiile executive

In ceea ce priveste topul increderii in institutiile executive, prima pozitie este ocupata, in luna noiembrie, de Pompieri (institutie masurata pentru prima oara in sondajele INSCOP) cu 77,5% incredere multa si foarte multa.

Urmeaza Armata cu 75,4% (fata de 73,8% in septembrie) si Jandarmeria cu 65,8% (fata de 63,7% in septembrie). Pe pozitia a patra se situeaza DNA cu un capital de incredere de 61,2% (fata de 60% in septembrie). Urmeaza SRI cu 51,3% (50,3% in septembrie), SIE cu 50,9% (48% in septembrie), Politia cu 48,9% (51,7% in septembrie), BNR cu 46,7% (49,5% in septembrie), ICCJ cu 46,2% (42,7% in septembrie), ANAF cu 40,7% (41,9% in septembrie) si ANI cu 37,1% (36,6% in septembrie).

Topului increderii in institutii sociale si private

Topului increderii in institutii sociale si private este condus de Biserica cu 56,3% incredere multa si foarte multa (fata de 61,2% in luna septembrie).

Pe locul al doilea se situeaza universitatile, care se bucura de increderea a 43% dintre cei intervievati (fata de 44,6% in luna septembrie). Clasamentul este incheiat de presa – 35,7% incredere multa si foarte multa (fata de 34,5% in luna septembrie), organizatiile societatii civile – 30,2% incredere multa si foarte multa (fata de 30,5% in luna septembrie), patronate cu 19,7% (fata de 18,7% in luna septembrie), sindicate cu 18,6% (fata de 21,2% in luna septembrie) si banci cu 17,6% (fata de 17,8% in luna septembrie).

Clasamentul institutiilor internationale

Cercetarea mai arata ca primul loc in clasamentul institutiilor internationale este ocupat de NATO – cu 55,7% (fata de 57,6% luna septembrie).

Pe locul secund se situeaza ONU cu 54,8% incredere multa si foarte multa (56,6% in septembrie 2015), iar locul al treilea este ocupat de Uniunea Europeana cu 50,5% (52,7% in septembrie 2015).

Pe locul al patrulea se situeaza Parlamentul European cu 45,6% (47,8% in septembrie), Comisia Europeana cu 43,5% (45,7% in septembrie). Topul este incheiat de Banca Mondiala cu 33,8% (41% in septembrie) si de Fondul Monetar International cu 29,5% (33,9% in septembrie 2015).

Barometrul INSCOP – ADEVARUL despre Romania a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevarul in perioada 26 noiembrie – 2 decembrie 2015. Volumul esantionului a fost de 1.071 de persoane si este reprezentativ pentru populatia Romaniei de 18 ani si peste. Eroarea maxima admisa a datelor este de plus/ minus 3%, la un grad de incredere de 95%. Metoda folosita a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondentilor.”

Ceea ce te frapeaza de la bun inceput e faptul ca romanii au incredere, in mod majoritar, in institutiile de forta. Observati increderea foarte mare in Armata, mai mare decat cea in Biserica!! Apoi o incredere foarte mare in Jandarmerie, in DNA, SRI si SIE! Increderea in SRI e mai mare decat cea in Politie!!! Romanii au de asemenea o mare incredere in ONU!! Increderea in ONU e mai mare decat cea in Uniunea Europeana, va dati seama…? De asemenea, foarte interesant, increderea in Biserica era in scadere…

Sa vedem unde se afla Parlamentul… In primul sondaj, Parlamentul e cotat cu 12,6% incredere, in al doilea doar 12,8% dintre cetateni au incredere in Parlament! De observat ca peste 50% dintre cetateni au incredere in Presedintie! Increderea in partidele politice: 8,6% (7,6% in septembrie) – extrem de redus!

Ce ar rezulta de aici? Ar rezulta o structura (in functie de increderea cetatenilor) de felul urmator: Presedintia si institutiile de forta!

In primul articol se arata:

„În clasamentul încrederii în instituții urmează presa cu 34% (față de 37% în luna februarie), Curtea Constituțională — 33,8% (față de 36,5% în luna februarie), organizațiile societății civile cu 30% (față de 29,7% în luna februarie), Guvernul cu 23,8% (față de 23,4% în februarie) și consiliile județene, care sunt cotate cu 21,8% încredere multă și foarte multă față de 25,5% de luna februarie.

Clasamentul este încheiat de sindicate cu 19,1% (față de 21,6% în luna februarie), patronate cu 15,5% (față de 19,5% în luna februarie), bănci cu 14,1% (față de 15,9% în luna februarie), Parlament cu 12,6% (față de 17,5% în februarie) și partide politice care înregistrează 6,5% în aprilie (față de 9,9% în februarie).”

In al doilea:

„Topului increderii in institutii sociale si private este condus de Biserica cu 56,3% incredere multa si foarte multa (fata de 61,2% in luna septembrie).

Pe locul al doilea se situeaza universitatile, care se bucura de increderea a 43% dintre cei intervievati (fata de 44,6% in luna septembrie). Clasamentul este incheiat de presa – 35,7% incredere multa si foarte multa (fata de 34,5% in luna septembrie), organizatiile societatii civile – 30,2% incredere multa si foarte multa (fata de 30,5% in luna septembrie), patronate cu 19,7% (fata de 18,7% in luna septembrie), sindicate cu 18,6% (fata de 21,2% in luna septembrie) si banci cu 17,6% (fata de 17,8% in luna septembrie).”

Pe mine m-a frapat increderea redusa in organizatiile societatii civile, presa, consilii judetene s.a., de exemplu: patronate, sindicate – adica in institutiile democratice ale tarii.

Eu stau si ma gandesc daca ia cineva in serios lucrurile acestea. Clasa noastra politica – care a votat intr-o veselie noul Cod Fiscal ce muta povara fiscala dintr-o parte in alta si ii pune si pe cei care nu au venituri sa plateasca bir la stat, care a votat Legea Antifumat, acuma vad ca se discuta despre reintroducerea uniformelor scolare etc – ia in serios ce spun sondajele astea, dincolo de aspectul electoral?

Apropo de reintroducerea uniformelor scolare (la noi invatamantul este covarsitor majoritar de stat), am auzit-o, intr-un Joc de Putere a lui Rares Bogdan, pe Adriana Saftoiu care vedea pozitiva o astfel de masura, din cate am inteles eu. De ce? Vorbea de copilul dansei (sa-i dea Dumnezeu multa sanatate!) spunand ca, daca am inteles bine, uniforma l-ar constientiza pe copil ca face parte dintr-o comunitate si ca ii imprima solidaritatea cu ceilalti copii. Deci solidaritatea prin uniforma! Eu stau si ma intreb: ce facem, infiintam din nou organizatiile de pionieri? Sau un Scout Movement made in Romania? Iar astfel de idei vin din partea unui om ce se doreste a fi de centru-dreapta, daca nu ma insel eu cumva…

Isi pune cineva problema daca este bine ca romanii, in proportii majoritare, au ajuns sa aiba o incredere mare in Presedinte si insitutiile de forta ale statului si nu, spre exemplu, in organizatiile societatii civile si in Parlament? Observati increderea redusa in patronate, sindicate, banci… Daca, de pilda, ai o incredere atat de redusa in banci atunci si apetitul pentru a demara o afacere e foarte redus. Lucrul acesta e negativ pentru ca nu poate conduce la dezvoltarea clasei mijlocii si intareste etatismul. La fel si increderea in patronate si sindicate, redusa fiind, intareste etatismul. Cu alte cuvinte, e mai bun un loc de munca la stat decat in mediul privat sau sa incepi sa faci ceva pe cont propriu. In scoli, prin reintroducerea uniformelor scolare – gandindu-ma la ce spunea Adriana Saftoiu – mi-e teama ca incepem sa promovam in randul copiilor colectivismul. Nu le spunem, de exemplu, ca asa este frumos, cu uniforma, ci ca in felul asta se intareste solidaritatea cu ceilalti.

Asa cum se prezinta lucrurile la ora actuala lucrurile nu se prezinta in termeni pozitivi. Partidele ar trebui sa ia in seama increderea foarte scazuta de care se bucura in randul populatiei.

Practic vorbind, sondajele arata o neincredere a populatiei nu doar in democratie, dar si in economia de piata libera. Nu se promoveaza in societate asa cum ar trebui libera initiativa, mai pe larg spus liberalismul. PNL ce face? Doarme?

Observati increderea mare in SRI si SIE. Deci SRI si SIE – prietenii poporului! E bine asa ceva? Lucrul acesta, mi se pare, arata o scadere a increderii in capacitatile proprii ale individului. Sa nu uitam ca pe vremea lui Traian Basescu, puterea SRI a sporit, fara sa se fi reformat. Ciudat e ca si increderea populatiei pare a fi sporit in astfel de institutii. E mai mare increderea in SRI si SIE decat cea in Inalta Curte de Casatie si Justitie sau in Curtea Constitutionala. Nu mi se pare un lucru pozitiv! Si este uluitor cum desupra tuturor, la capitolul incredere, troneaza ARMATA!!

De notat si acest aspect:

Ziare.com

In cine au romanii incredere: Iohannis a crescut in top – pe ce loc se afla Ciolos sondaj INSCOP

Presedintele Klaus Iohannis conduce in topul increderii in personalitatile publice, fiind urmat de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, si de premierul Dacian Ciolos.

Potrivit unui sondaj INSCOP dat joi publicitatii, 59,8% dintre respondenti afirma ca au incredere multa si foarte multa in presedintele Klaus Iohannis (fata de 58,6% in luna septembrie), iar guvernatorul BNR Mugur Isarescu este cotat cu 40,4%, incredere multa si foarte multa (fata de 41,6% in septembrie).

Premierul Dacian Ciolos, masurat pentru prima data in analizele sociologice INSCOP Research, se situeaza pe pozitia a treia cu 32,6% incredere multa si foarte multa.

Romanii le acorda ambasadorului Romaniei in SUA, George Maior, 29,8% incredere, si directorului SIE, Mihai-Razvan Ungureanu, 21,8% incredere, in crestere fata de luna septembrie cand inregistra 20,3%.

Cata incredere au romanii in Iohannis si Ciolos – sondaj

Presedintele Senatului, Calin Popescu-Tariceanu, se bucura de incredere multa si foarte multa din partea a 21,4% dintre subiectii sondajului (fata de 18,4% in septembrie), iar fostul premier Victor Ponta se afla pe pozitia a saptea cu 20,2% incredere multa si foarte multa, fata de 22,8% in septembrie.

Ponta este urmat de copresedintele PNLAlina Gorghiu cu 18,6% (fata de 16,8% in septembrie), vicepremierul Vasile Dincu cu 17,3% (si el masurat pentru prima data), liderul MP, Traian Basescu, cu 16,3% (fata de 15,5% in septembrie), presedintele interimar PNL Bucuresti, Catalin Predoiu, cu 16% (fata de 15,8% in septembrie), presedintele PSD, Liviu Dragnea, cu 14,1% (fata de 16% in septembrie), presedintele PSRO, Mircea Geoana, cu 13,3% (fata de 15,6% in septembrie), copresedintele PNL Vasile Blaga cu 12,2% (fata de 13,2% in septembrie) si presedintele M10, Monica Macovei, cu 12,2% (fata de 12,8% in septembrie).

Topul increderii este incheiat de primarul suspendat al Capitalei, Sorin Oprescu, cu 9,8% (fata de 13,9% in septembrie), liderul UNPR, Gabriel Oprea, cu 8,9% (fata de 21,7% in septembrie), presedintele UDMR, Kelemen Hunor, cu 5,5% (fata de 4,1% in septembrie) si europarlamentarul Laszlo Tokes cu 4,3% (fata de 3,2% in septembrie).

Topul increderii: George Maior, peste Victor Ponta si Mircea Geoana peste Catalin Predoiu – sondaj Inscop

Barometrul „Adevarul despre Romania” a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului „Adevarul”, in perioada 26 noiembrie – 2 decembrie. Volumul esantionului a fost de 1.071 persoane chestionate la domiciliu, care au implinit 18 ani, eroarea maxima admisa a datelor fiind de a 3%, la un grad de incredere de 95%.”

Si cititi, va rog, si acest articol al lui Cristian Preda:

„Despre felul cum președinții și prim-miniștrii români au fost comparați cu Ceaușescu:

A fost suficient ca presedintele Klaus Iohannis sa-si puna o caciula de blana…
ziare.com|De Cristian Preda

Ce observam? O incredere foarte mare in Presedinte fata de ceilalti oameni politici si personalitati publice. E cu mult mai mare increderea romanilor in Presedinte decat in premier sau in liderii partidelor politice, cu toate ca, prin Constitutie, Presedintele are puteri limitate. Presedintele, la noi, nu e sef de guvern, nu conduce Executivul, desi e parte a Puterii Executive. Desi lucrurile stau asa, increderea in premier e aproape la jumatate fata de cea in Presedinte.

Asa se si explica asocierea legata de gesturi dintre fostul dictator, Nicolae Ceausescu, si presedintii postdecembristi ai Romaniei. Pentru ca increderea populatiei in Presedinte e una foarte mare in comparatie cu cea in ceilalti oameni politici. Atunci, in mod logic: „A fost suficient ca presedintele Klaus Iohannis sa-si puna o caciula de blana…”.

Si atunci nu se poate sa nu te intrebi daca increderea asta atat de mare in Presedinte, coroborata cu increderea mare in institutiile de forta ale statului, nu e, de fapt, increderea intr-un dictator, ce apare astfel in mentalul colectiv al romanilor.

Nu se poate sa nu te ingrijoreze ce se intampla! Pentru ca noi nu reusim sa consolidam nici democratia si nici libertatile individului. Chiar si la mine pe blog, vorbind despre libertate, cineva mi-a spus de anarhie. Atunci eu ce sa zic: nu anarhie, militarism, dictatura? De aceea, zic eu, libertatea trebuie promovata mai puternic, spre a putea construi o societate moderna, democratica, cu o democratie functionala, in care drepturile si libertatile individului sa fie respectate cu adevarat. Si pentru asta sustin stimularea mediului de afaceri, a sectorului privat, a reformelor economice liberale – pentru ca acestea reprezinta cai de modernizare a societatii, in care individul sa se poata dezvolta in mod liber. Nu intoarcerea la comunism, de fapt la un etatism desuet, care nu va aduce tarii prosperitate, ci doar frustrari sau va adanci frustrarile existente.

Mai ales ca nu vad cum etatismul poate sa convinga pe cineva cand nu vad de ani de zile vreo intreprindere de stat care sa performeze cu adevarat. Nu mai vorbesc de faptul ca odata cu caderea comunismului s-a demonstrat faptic lipsa de viabilitate a sistemului comunist. Cu toate acestea, ciudat si interesant in acelasi timp, societatea se cantoneaza (pare-se mai mult subiectiv) – iar aceste sondaje confirma- intr-o formula perimata, desueta, asteptand ce? Ca in felul acesta sa ploua cu carnati, vorba lui Tanase?

Iata, spre exemplu, ce putem citi:

Capital

Capital TV. Irimescu: „Distrugerea CAP-urilor şi IAS-urilor egalează cele două războaie mondiale”

Se arata ca:

„Desfiintarea structurilor agregate a produs în agricultura românească efecte negative pe care le resimţim şi astăzi.

„Pagubele rezultate din distrugerea CAP-urilor şi IAS-urilor (cooperative agricole de producţie şi întreprinderi agricole de stat – n.r.) egalează daunele din cele două războaie mondiale”, a declarat ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, la emisiunea Capital TV, transmisă vineri de B1 şi moderată de Claudiu Şerban.

Irimescu a povestit că în 1997 a participat la o conferinţă internaţională de profil, unde a fost întrebat: „a fost un cataclism în România, cum se face că din 7 milioane de bovine, câte erau în 1989, au mai rămas jumătate?”.

Ministrul a dat exemplul companiei agricole de la Curtici, unde specialistul Dimitrie Muscă „a avut un CAP şi l-a menţinut, iar acum acesta reprezintă una dintre cele mai performante ferme din România”.

De asemenea, Irimescu a arătat că în alte ţări interesele agricultorilor locali sunt protejate. El a spus că „în Cehia nu s-au distrus CAP-urile” şi a relatat un caz din Franţa, unde un parlamentar german a încercat să cumpere teren agricol, dar a fost refuzat de autorităţi, pentru că acolo „reglementările sunt astfel concepute încât să fie sigur că noul proprietar va face agricultură”.

Ministrul crede că problema fărâmiţării terenurilor poate fi rezolvată „pe măsură ce vom avea cadastru”.”

Ma deranjeaza ca am ramas tot la CAP-uri si IAS-uri, cand au trecut 26 de ani de atunci. De asemenea, ma deranjeaza ca se identifica efecte si nu cauze. Sa vedem, de pilda, cine era la Putere cand s-au distrus si ce viziune s-a avut atunci in vedere. Din ce cauza nu s-a putut crea o agricultura performanta si altfel? De ce nu am gandit altfel asocierea in agricultura? De ce nu se spune altfel: nu distrugerea CAP-urilor si IAS-urilor (desi ramane intrebarea: de ce trebuiau distruse?), ci incapacitatea cronica de a gasi solutii dupa Revolutie „egaleaza cele doua razboaie mondiale”? Uitati-va cum noi tot la CAP-uri si IAS-uri am ramas, cum nu putem iesi, conceptual vorbind, dintr-o formula economica socialista… Dar nimeni nu mai vorbeste de faptul ca atunci cand erau active, nedistruse, CAP-urile si IAS-urile, nu se gasea de mancare in galantare! De asta de ce nu vorbeste nimeni? Si care sunt solutiile cu care venim? Tot CAP-uri si IAS-uri, aceeasi organizare comunista a economiei care a condus la un dezastru economic si social?

Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.

Februarie 6, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

Amalgam

Pe teme economice

Avem o economie cu o competitivitate foarte scazuta, cresterile economice, desi exista in ultima vreme, sunt mici… Ma gandeam la ce spunea Milton Friedman despre profit, vazand in obtinerea profitului lucrul cel mai important. Voi pune aici un articol (pentru ca vreau sa-l am pe blog!) din 1970 – v. aici:

„The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits

by Milton Friedman

The New York Times Magazine, September 13, 1970. Copyright @ 1970 by The New York Times Company.

When I hear businessmen speak eloquently about the „social responsibilities of business in a free-enterprise system,” I am reminded of the wonderful line about the Frenchman who discovered at the age of 70 that he had been speaking prose all his life. The businessmen believe that they are defending free en­terprise when they declaim that business is not concerned „merely” with profit but also with promoting desirable „social” ends; that business has a „social conscience” and takes seriously its responsibilities for providing em­ployment, eliminating discrimination, avoid­ing pollution and whatever else may be the catchwords of the contemporary crop of re­formers. In fact they are–or would be if they or anyone else took them seriously–preach­ing pure and unadulterated socialism. Busi­nessmen who talk this way are unwitting pup­pets of the intellectual forces that have been undermining the basis of a free society these past decades.

The discussions of the „social responsibili­ties of business” are notable for their analytical looseness and lack of rigor. What does it mean to say that „business” has responsibilities? Only people can have responsibilities. A corporation is an artificial person and in this sense may have artificial responsibilities, but „business” as a whole cannot be said to have responsibilities, even in this vague sense. The first step toward clarity in examining the doctrine of the social responsibility of business is to ask precisely what it implies for whom.

Presumably, the individuals who are to be responsible are businessmen, which means in­dividual proprietors or corporate executives. Most of the discussion of social responsibility is directed at corporations, so in what follows I shall mostly neglect the individual proprietors and speak of corporate executives.

In a free-enterprise, private-property sys­tem, a corporate executive is an employee of the owners of the business. He has direct re­sponsibility to his employers. That responsi­bility is to conduct the business in accordance with their desires, which generally will be to make as much money as possible while con­forming to the basic rules of the society, both those embodied in law and those embodied in ethical custom. Of course, in some cases his employers may have a different objective. A group of persons might establish a corporation for an eleemosynary purpose–for exam­ple, a hospital or a school. The manager of such a corporation will not have money profit as his objective but the rendering of certain services.

In either case, the key point is that, in his capacity as a corporate executive, the manager is the agent of the individuals who own the corporation or establish the eleemosynary institution, and his primary responsibility is to them.

Needless to say, this does not mean that it is easy to judge how well he is performing his task. But at least the criterion of performance is straightforward, and the persons among whom a voluntary contractual arrangement exists are clearly defined.

Of course, the corporate executive is also a person in his own right. As a person, he may have many other responsibilities that he rec­ognizes or assumes voluntarily–to his family, his conscience, his feelings of charity, his church, his clubs, his city, his country. He ma}. feel impelled by these responsibilities to de­vote part of his income to causes he regards as worthy, to refuse to work for particular corpo­rations, even to leave his job, for example, to join his country’s armed forces. Ifwe wish, we may refer to some of these responsibilities as „social responsibilities.” But in these respects he is acting as a principal, not an agent; he is spending his own money or time or energy, not the money of his employers or the time or energy he has contracted to devote to their purposes. If these are „social responsibili­ties,” they are the social responsibilities of in­dividuals, not of business.

What does it mean to say that the corpo­rate executive has a „social responsibility” in his capacity as businessman? If this statement is not pure rhetoric, it must mean that he is to act in some way that is not in the interest of his employers. For example, that he is to refrain from increasing the price of the product in order to contribute to the social objective of preventing inflation, even though a price in crease would be in the best interests of the corporation. Or that he is to make expendi­tures on reducing pollution beyond the amount that is in the best interests of the cor­poration or that is required by law in order to contribute to the social objective of improving the environment. Or that, at the expense of corporate profits, he is to hire „hardcore” un­employed instead of better qualified available workmen to contribute to the social objective of reducing poverty.

In each of these cases, the corporate exec­utive would be spending someone else’s money for a general social interest. Insofar as his actions in accord with his „social responsi­bility” reduce returns to stockholders, he is spending their money. Insofar as his actions raise the price to customers, he is spending the customers’ money. Insofar as his actions lower the wages of some employees, he is spending their money.

The stockholders or the customers or the employees could separately spend their own money on the particular action if they wished to do so. The executive is exercising a distinct „social responsibility,” rather than serving as an agent of the stockholders or the customers or the employees, only if he spends the money in a different way than they would have spent it.

But if he does this, he is in effect imposing taxes, on the one hand, and deciding how the tax proceeds shall be spent, on the other.

This process raises political questions on two levels: principle and consequences. On the level of political principle, the imposition of taxes and the expenditure of tax proceeds are gov­ernmental functions. We have established elab­orate constitutional, parliamentary and judicial provisions to control these functions, to assure that taxes are imposed so far as possible in ac­cordance with the preferences and desires of the public–after all, „taxation without repre­sentation” was one of the battle cries of the American Revolution. We have a system of checks and balances to separate the legisla­tive function of imposing taxes and enacting expenditures from the executive function of collecting taxes and administering expendi­ture programs and from the judicial function of mediating disputes and interpreting the law.

Here the businessman–self-selected or appointed directly or indirectly by stockhold­ers–is to be simultaneously legislator, execu­tive and, jurist. He is to decide whom to tax by how much and for what purpose, and he is to spend the proceeds–all this guided only by general exhortations from on high to restrain inflation, improve the environment, fight poverty and so on and on.

The whole justification for permitting the corporate executive to be selected by the stockholders is that the executive is an agent serving the interests of his principal. This jus­tification disappears when the corporate ex­ecutive imposes taxes and spends the pro­ceeds for „social” purposes. He becomes in effect a public employee, a civil servant, even though he remains in name an employee of a private enterprise. On grounds of political principle, it is intolerable that such civil ser­vants–insofar as their actions in the name of social responsibility are real and not just win­dow-dressing–should be selected as they are now. If they are to be civil servants, then they must be elected through a political process. If they are to impose taxes and make expendi­tures to foster „social” objectives, then politi­cal machinery must be set up to make the as­sessment of taxes and to determine through a political process the objectives to be served.

This is the basic reason why the doctrine of „social responsibility” involves the acceptance of the socialist view that political mechanisms, not market mechanisms, are the appropriate way to determine the allocation of scarce re­sources to alternative uses.

On the grounds of consequences, can the corporate executive in fact discharge his al­leged „social responsibilities?” On the other hand, suppose he could get away with spending the stockholders’ or customers’ or employees’ money. How is he to know how to spend it? He is told that he must contribute to fighting inflation. How is he to know what ac­tion of his will contribute to that end? He is presumably an expert in running his company–in producing a product or selling it or financing it. But nothing about his selection makes him an expert on inflation. Will his hold­ ing down the price of his product reduce infla­tionary pressure? Or, by leaving more spending power in the hands of his customers, simply divert it elsewhere? Or, by forcing him to produce less because of the lower price, will it simply contribute to shortages? Even if he could an­swer these questions, how much cost is he justi­fied in imposing on his stockholders, customers and employees for this social purpose? What is his appropriate share and what is the appropri­ate share of others?

And, whether he wants to or not, can he get away with spending his stockholders’, cus­tomers’ or employees’ money? Will not the stockholders fire him? (Either the present ones or those who take over when his actions in the name of social responsibility have re­duced the corporation’s profits and the price of its stock.) His customers and his employees can desert him for other producers and em­ployers less scrupulous in exercising their so­cial responsibilities.

This facet of „social responsibility” doc­ trine is brought into sharp relief when the doctrine is used to justify wage restraint by trade unions. The conflict of interest is naked and clear when union officials are asked to subordinate the interest of their members to some more general purpose. If the union offi­cials try to enforce wage restraint, the consequence is likely to be wildcat strikes, rank­-and-file revolts and the emergence of strong competitors for their jobs. We thus have the ironic phenomenon that union leaders–at least in the U.S.–have objected to Govern­ment interference with the market far more consistently and courageously than have business leaders.

The difficulty of exercising „social responsibility” illustrates, of course, the great virtue of private competitive enterprise–it forces people to be responsible for their own actions and makes it difficult for them to „exploit” other people for either selfish or unselfish purposes. They can do good–but only at their own expense.

Many a reader who has followed the argu­ment this far may be tempted to remonstrate that it is all well and good to speak of Government’s having the responsibility to im­pose taxes and determine expenditures for such „social” purposes as controlling pollu­tion or training the hard-core unemployed, but that the problems are too urgent to wait on the slow course of political processes, that the exercise of social responsibility by busi­nessmen is a quicker and surer way to solve pressing current problems.

Aside from the question of fact–I share Adam Smith’s skepticism about the benefits that can be expected from „those who affected to trade for the public good”–this argument must be rejected on grounds of principle. What it amounts to is an assertion that those who favor the taxes and expenditures in question have failed to persuade a majority of their fellow citizens to be of like mind and that they are seeking to attain by undemocratic procedures what they cannot attain by democratic proce­dures. In a free society, it is hard for „evil” people to do „evil,” especially since one man’s good is another’s evil.

I have, for simplicity, concentrated on the special case of the corporate executive, ex­cept only for the brief digression on trade unions. But precisely the same argument ap­plies to the newer phenomenon of calling upon stockholders to require corporations to exercise social responsibility (the recent G.M crusade for example). In most of these cases, what is in effect involved is some stockholders trying to get other stockholders (or customers or employees) to contribute against their will to „social” causes favored by the activists. In­sofar as they succeed, they are again imposing taxes and spending the proceeds.

The situation of the individual proprietor is somewhat different. If he acts to reduce the returns of his enterprise in order to exercise his „social responsibility,” he is spending his own money, not someone else’s. If he wishes to spend his money on such purposes, that is his right, and I cannot see that there is any ob­jection to his doing so. In the process, he, too, may impose costs on employees and cus­tomers. However, because he is far less likely than a large corporation or union to have mo­nopolistic power, any such side effects will tend to be minor.

Of course, in practice the doctrine of social responsibility is frequently a cloak for actions that are justified on other grounds rather than a reason for those actions.

To illustrate, it may well be in the long run interest of a corporation that is a major employer in a small community to devote resources to providing amenities to that community or to improving its government. That may make it easier to attract desirable employees, it may reduce the wage bill or lessen losses from pilferage and sabotage or have other worthwhile effects. Or it may be that, given the laws about the deductibility of corporate charitable contributions, the stockholders can contribute more to chari­ties they favor by having the corporation make the gift than by doing it themselves, since they can in that way contribute an amount that would otherwise have been paid as corporate taxes.

In each of these–and many similar–cases, there is a strong temptation to rationalize these actions as an exercise of „social responsibility.” In the present climate of opinion, with its wide spread aversion to „capitalism,” „profits,” the „soulless corporation” and so on, this is one way for a corporation to generate goodwill as a by-product of expenditures that are entirely justified in its own self-interest.

It would be inconsistent of me to call on corporate executives to refrain from this hyp­ocritical window-dressing because it harms the foundations of a free society. That would be to call on them to exercise a „social re­sponsibility”! If our institutions, and the atti­tudes of the public make it in their self-inter­est to cloak their actions in this way, I cannot summon much indignation to denounce them. At the same time, I can express admiration for those individual proprietors or owners of closely held corporations or stockholders of more broadly held corporations who disdain such tactics as approaching fraud.

Whether blameworthy or not, the use of the cloak of social responsibility, and the nonsense spoken in its name by influential and presti­gious businessmen, does clearly harm the foun­dations of a free society. I have been impressed time and again by the schizophrenic character of many businessmen. They are capable of being extremely farsighted and clearheaded in matters that are internal to their businesses. They are incredibly shortsighted and muddle­headed in matters that are outside their businesses but affect the possible survival of busi­ness in general. This shortsightedness is strikingly exemplified in the calls from many businessmen for wage and price guidelines or controls or income policies. There is nothing that could do more in a brief period to destroy a market system and replace it by a centrally con­trolled system than effective governmental con­trol of prices and wages.

The shortsightedness is also exemplified in speeches by businessmen on social respon­sibility. This may gain them kudos in the short run. But it helps to strengthen the already too prevalent view that the pursuit of profits is wicked and immoral and must be curbed and controlled by external forces. Once this view is adopted, the external forces that curb the market will not be the social consciences, however highly developed, of the pontificating executives; it will be the iron fist of Government bureaucrats. Here, as with price and wage controls, businessmen seem to me to reveal a suicidal impulse.

The political principle that underlies the market mechanism is unanimity. In an ideal free market resting on private property, no individual can coerce any other, all coopera­tion is voluntary, all parties to such coopera­tion benefit or they need not participate. There are no values, no „social” responsibilities in any sense other than the shared values and responsibilities of individuals. Society is a collection of individuals and of the various groups they voluntarily form.

The political principle that underlies the political mechanism is conformity. The indi­vidual must serve a more general social inter­est–whether that be determined by a church or a dictator or a majority. The individual may have a vote and say in what is to be done, but if he is overruled, he must conform. It is appropriate for some to require others to contribute to a general social purpose whether they wish to or not.

Unfortunately, unanimity is not always feasi­ble. There are some respects in which conformity appears unavoidable, so I do not see how one can avoid the use of the political mecha­nism altogether.

But the doctrine of „social responsibility” taken seriously would extend the scope of the political mechanism to every human activity. It does not differ in philosophy from the most explicitly collectivist doctrine. It differs only by professing to believe that collectivist ends can be attained without collectivist means. That is why, in my book Capitalism and Freedom, I have called it a „fundamentally subversive doctrine” in a free society, and have said that in such a society, „there is one and only one social responsibility of business–to use it resources and engage in activities designed to increase its profits so long as it stays within the rules of the game, which is to say, engages in open and free competition without deception or fraud.””

Insa pentru asta – obtinerea profitului si maximizarea lui – trebuie cel putin doua lucruri:

  1. sa ai posibilitatea sa realizezi asta si
  2. sa ai competenta s-o faci

Intr-o intreprindere de stat n-ai posibilitatea

Cazul Bodnariu

Romania Libera

Patriarhia Română, preocupată de cazul Bodnariu

Se arata ca:

„Patriarhia Română susţine că, în cazul Bodnariu, rolul familiei trebuie să rămână prioritar în creşterea copiilor şi consideră că o analiză obiectivă a autorităţilor din Norvegia ar putea duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut.

„Patriarhia Română a luat act cu îngrijorare de situaţia critică în care se află familia Bodnariu din Norvegia din cauza separării forțate a celor cinci copii de părinții lor, în urma deciziei autorităților locale norvegiene. Considerăm că, independent de motivele legale invocate de autorităţi, rolul părinţilor, respectiv al familiei, trebuie să rămână prioritar în creşterea şi educarea copiilor, fapt care nu exclude cooperarea cu statul”, se arată într-un comunicat de presă citat de Mediafax.

Potrivit sursei citate, o analiză obiectivă a cazului familiei Bodnariu de către factorii responsabili din Norvegia ar puta duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut. „Biserica susţine permanent familia ca fiind cadrul natural pentru nașterea, creșterea şi educarea copiilor în spiritul valorilor fundamentale pentru cultura şi civilizaţia europeană de sorginte creştină”, a precizat Patriarhia Română.

Copiii familiei românului Marius Bodnariu, inginer IT, şi soţiei sale norvegiene Ruth, asistentă medicală, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie, după ce cele două fete, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi. De asemenea, părinţii ar fi suspectaţi de îndoctrinarea religioasă a copiilor. Cei cinci copii au fost plasaţi în trei familii-surogat, iar de curând a fost deschisă procedura adopţiei internaţionale pentru ei, potrivit reprezentanţilor familiei.

La solicitarea MAE, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a dispus efectuarea unei anchete sociale în urma căreia a decis să propună părţii norvegiene integrarea copiilor în familia biologică extinsă a tatălui, în România. Întreaga documentaţie pusă la dispoziţie de ANPDCA a fost transmisă, în regim de urgenţă, prin intermediul Ambasadei României la Oslo, tuturor autorităţilor norvegiene relevante (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale, Serviciul local de Protecţie a Copilului), precum şi avocatului care reprezintă familia, pentru a fi utilizată în cadrul procedurii judiciare aflate pe rolul instanţelor locale.

O delegaţie parlamentară formată din membri ai Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării intenționează să facă o vizită în Norvegia în perioada 18-22 ianuarie pentru a discuta cazul familiei Bodnariu.”

În Norvegia, copii din 11 familii de români au fost preluați de Barnevernet, afirmă Mircea Dolha

Se arata ca:

„Deputatul Mircea Dolha ( PNL), vicepreședinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor, a declarat, sâmbătă că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii au fost preluați de către Barnevernet, însă doar șapte au fost de acord să discute cu membrii delegației parlamentare care urmează să se deplaseze la Oslo săptămâna viitoare.

„Știm că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii ar fi fost preluați de Barnevernet, iar dintre acestea doar șapte familii se vor întâlni cu noi, printre care se află și familiile Nan și Bodnariu. Nu știm încă motivul refuzului celorlalte patru familii care nu doresc să se întâlnească cu delegația din România”, a spus Mircea Dohla, potrivit Agerpres.

Deputatul liberal a susținut că, în cazul care Barnevernet va dovedi că familiile n-au respectat legislația norvegiană, vinovații trebuie să răspundă.

„Dacă se constată că au fost făcute greșeli, atunci să se aplice legile regatului norvegian și cei vinovați să fie trași la răspundere, dar drepturile copiilor să fie respectate. Să rămână împreună, nu despărțiți, să nu fie trimiși în locuri necunoscute. Pot fi încredințați unor aparținători ai familiei sau chiar repatriați, să poată să-și vadă periodic părinții biologici”, a precizat Mircea Dolha.

El a subliniat că delegația parlamentară așteaptă dovezi convingătoare privind situația copiilor preluați de autoritățile norvegiene.

„Avem nevoie de explicații cât mai convingătoare asupra celor două cazuri cunoscute. Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut. Și este și meritul acestei comisii parlamentare. Barnevernet a făcut foarte bine că începe să dea aceste lămuriri și era și mai bine dacă o făcea mai demult pentru a nu se ajunge în situația de a lăsa să planeze diverse suspiciuni asupra procedurilor sale și să nu mai fie necesară deplasarea unei delegații parlamentare a Comisiei pentru comunitățile de români aflate în afara granițelor României din Camera Deputaților în Norvegia”, a punctat Mircea Dolha.”

Voi ce parere aveti de chestiunea asta?

Norvegia nu e o tara membra UE. Intr-un fel ii inteleg: ei n-au vrut sa faca parte din Uniunea Europeana. Ca n-au nevoie de asa ceva. E vorba de o tara dezvoltata, PIB-ul/loc. e foarte ridicat. De asemenea n-am auzit ca vreun norvegian sa cauzeze sau sa faca vreo problema in Romania. Eu cel putin inteleg ca nordicii sunt mai aparte decat altii. Inteleg si faptul ca un om care se duce intr-o tara straina trebuie sa respecte legislatia din acea tara. Insa iata ce se intampla: astia iti fura copilul. Din punctul lor de vedere e ok. Nu e vorba doar de cazul Bodnariu – observati ca sunt 11 familii puse in aceeasi situatie! Ce a facut pana acum Statul Roman, Ministerul de Externe? Bine ca macar acum s-au gandit sa faca ceva.

Mie mi se pare ca Ministerul de Externe ar trebui sa faca pe saitul sau atentionari de calatorie sau sedere cu privire la anumite tari si sa recomande cetatenilor romani sa le ocoleasca pe cat posibil. Printre aceste tari s-ar putea afla foarte bine si Norvegia! Eu am impresia ca oamenii acestia, romani ce traiesc acolo, habar nu au avut de incalcarile grave ale drepturilor omului – practica curenta in Norvegia. Auziti:

„Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut.”

Pe de alta parte, daca asa sunt nordicii, n-are atunci dreptate Angela Merkel ca a permis sa intre in Germania atat de multi imigranti din Orientul Mijlociu si Africa? D-na. Merkel a si spus ca daca Germania nu-i primeste atunci nu e tara dansei. Aluzia la crimele nazismului e destul de limpede. Si cum poti sa le scoti rasismul si nazismul din cap? Ganditi-va cat de inedit este ca o germanca sa fie violata de un sirian! Nu e violata de un finlandez, ci de un sirian sau libanez! 😉 De Anul Nou, la Koln, baietii astia imigranti se uitau dupa fete. Le-au mai acostat pe cate unele, le-au pipait pe fund, pe picioare… 😉

Imigrantii acestia au sosit si in Suedia. Adevarul e ca traim vremuri interesante si… cel putin ciudate…

Ziare.com

Politiei suedeze i s-a interzis sa ofere descrierea infractorilor, ca sa nu fie acuzata de rasism

Se arata ca:

Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste.

Politistii din Stockholm au primit un mail intern, in care sunt instruiti sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate, anunta The Independent, care citeaza site-ul de stiri Speisa.

Jurnalistii de la Svenska Dagbadet au vazut acest email, iar in acesta se mentioneaza ca referirile la nicio persoana – indiferent ca a fost implicata intr-un accident in trafic sau ca e acuzata de crime – nu ar trebui sa mai contina informatiile mentionate mai sus.

Interdictia, datata cu 15 septembrie, este deja aplicata.

Informatiile apar in contextul in care a iesit la iveala faptul ca politia suedeza nu a facut publice multe cazuri de agresiuni sexuale care au avut loc la doua festivaluri de muzica din Stockholm, in august 2014 si 2015, acestea avand ca autori in majoritate tineri refugiati veniti in Suedia fara parinti.

Politia suedeza, in centrul unui imens scandal – Recunoaste ca nu a facut publice agresiuni sexuale ale azilantilor

Politia a demarat deja o ancheta interna, iar zilele trecute s-a facut si o prima aestare legata de agresiunile sexuale – un minor in varsta de 15 ani. Nu s-a specificat insa daca acesta este sau nu refugiat si nici tara de origine.”

Adica de ce „sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate”? Adica sa-i acopere pe infractori? De ce acesti imigranti trebuie derobati astfel de responsabilitate?

De observat ca romanii nu fac nimic in comparatie cu acesti imigranti. Romania e o tara membra a UE, insa romanii ce au mers la munca in interiorul UE au fost prezentati in repetate randuri aproape in exclusivitate la modul negativ! O campanie orchestrata excelent ca sa faca o propaganda cat mai negativa romanilor si Romaniei. Uitati-va la acesti imigranti care nu sunt din spatiul UE: primiti masiv, uitati-va ce fac. Concluzia: „Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste„, iar Romania nu e primita in Spatiul Schengen!

Interesant este ca trebuie si noi sa-i primim pe acesti imigranti.

DE notat acest apel din partea PNL

Iata ce scrie Andreea Paul:

Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin

Se arata ca:

„Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin. E nevoie de legitimitate și reprezentativitate politică la următoarele alegeri locale.

Alegerea primarilor dintr-un singur tur înseamnă favorizarea partidelor mari. Or competiția și competența trebuie stimulată la nivelul administrației publice locale. Consider că această solicitare făcută pe ultima suta de metri trebuie asumată și decisă rapid de către actualul Guvern. Dacă în 3-4 săptămâni nu se corectează actuala legislație pentru alegerile locale, va rămâne în vigoare prevederea alegerilor dintr-un singur tur.

Ar fi fost bine să reușim în Parlament această corecție, dar PNL care a depus deja un proiect de lege pentru alegerile locale din două tururi este minoritar în prezent, iar PSD majoritar.”

Update

Referitor la ultimul punct al Amalgamului trebuie sa vedem un punct de vedere critic. Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu:

PNL îi cere lui Dacian Cioloș să se sinucidă de trei ori!

Se arata ca:

„Conducerea PNL, reunită luni, 18 ianuarie 2016, după viscolul în timpul căruia Guvernul lui Dacian Cioloş a fost plecat din ţară, nu înainte de a o închide cu cheia, a decis să înainteze Guvernului tehnocrat propunerea de a modifica, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, Legea alegerilor locale, astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin şi nu în unul.

Reamintim pentru cei pe cale de a fi traşi din nou pe sfoară de Partidul Meu al lui Klaus Iohannis.
Legea a fost votată la Senat şi la Camera Deputaţilor de o majoritate din care a făcut parte şi PNL.
Pe 20 iulie 2015, Legea a fost promulgată de Klaus Iohannis.
Graba în votare şi promulgare şi-a avut temeiul în decizia CCR ca orice lege electorală să fie promulgată cu un an înainte de scrutin.

Alegerile locale din 2016 n-aveau cum fi împinse pînă-n toamnă.
Prin urmare, potrivit Constituției, dar și Comisiei de la Veneția, finele lui iulie 2015 era ultimul termen pînă la care Legea alegerilor locale putea fi promulgată.
La vremea respectivă, am fost un critic al negustoriei dintre PSD şi PNL prin care Parlamentul a votat alegerea primarilor într-un singur tur.

PNL a cerut ca preşedinţii Consiliilor judeţene să fie aleşi de Consiliu şi nu direct, ca pînă acum.
PSD a acceptat asta (cu greu, deoarece baronii PSD îşi bazau puterea pe votul popular) impunînd alegerea primarilor dintr-un singur tur.
Eu am considerat că alegerea în două tururi are patru mari avantaje:

  1. Dă o şansă partidelor mici, care pot negocia voturile între cele două tururi și prin asta pot dovedi electoratului lor că și ele contează.
  2. Prin implicarea în rezultatele turului doi a partidelor mici, o parte a electoratului realiza că votul său n-a fost zadarnic.
  3. Pune capăt uneia dintre realitățile postdecembriste care au dus la osificarea vieții politice, la corupție și la apariția baronilor locale: Mandatele nesfîrşite ale unor primari.
  4. Grație negocierilor dintre cele două tururi se crea posibilitatea ca în fruntea unor primării să vină oameni tineri.

PNL avea interesul unui singur tur de scrutin, luînd în calcul capitalul electoral al primarilor PDL în funcţie.
PNL a votat Legea.
PNL n-a contestat-o la CCR.
PNL nu i-a cerut lui Klaus Iohannis s-o retrimită Parlamentului spre reexaminare.
Din 20 iulie 2015 nu numai partidele, dar şi instituţiile de forţă ale României au activat pe baza acestei legi.
Deoarece pentru PNL cel mai mare pericol îl constituiau primarii de forţă ai PSD, Binomul SRI-DNA, pus în slujba Partidului Meu al Jupînului de la Cotroceni a declanşat Operațiunea de Poliție politică: Scoaterea din joc a primarilor PSD cu mari șanse de a fi realeși din primul tur pentru a face cale liberă unor pițifelnici din PNL.

A anunţat Sorin Oprescu că va candida pentru al treilea mandat? De îndată Binomul l-a înhăţat. Numai prin scoaterea din joc a lui Sorin Oprescu avea cît de cît șanse bila de popice Cristian Bușoi. Acum, cînd e sigur că Sorin Oprescu nu va mai candida, se constată pe neaşteptate că dosarul făcut de DNA are vicii de procedură.

Măi să fie!
Exact slăbiciunile pentru care automat orice judecător din lume îţi respinge Dosarul.
Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.

Proaspăt întoarsă din vacanță, Alina Gorghiu apelează, cum o face și Protectorul ei de la Cotroceni, la Mișcarea de stradă din 3 noiembrie 2015, acest 23 August 1944 al Regimului Iohannis.
Distinsa susține că protestatarii au cerut și scrutin în două tururi.
Mai întîi că protestarii cu pricina erau agitatorii MP și ai Partidului Metrou al Monicăi Macovei, cei mai activi de altfel.
Apoi, dacă asta a susținut Strada, ar fi fost normal ca PNL să se pună în mișcare pentru a modifica Legea încă din 4 noiembrie 2015 și nu să aștepte pînă în 18 ianuarie 2016, cînd sondajele dau un eșec binemeritat pentru PNL.

Între timp însă a apărut şi s-a afirmat Mişcarea Populară a lui Traian Băsescu.
Alături de ALDE, MP se anunţă drept formaţiunea care va muşca din electoratul de Dreapta în primul tur.
Prin urmare, acum, la un an de la publicarea Legii în Monitorul Oficial, Scrutinul cu două tururi nu mai convine PNL.
Şi atunci PNL a socotit să ceară lui Dacian Cioloş modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă.

Triplă sinucidere pentru Dacian Cioloş:
1) Desemnat premier al unui Guvern însărcinat cu asigurarea unor alegeri corecte, Dacian Cioloş, dacă dă Ordonanţa, devine principalul acuzat de crearea climatului pentru alegeri incorecte. Ce alegeri corecte sînt acelea în care unul dintre competitori schimbă după un an regulile jocului pentru că altfel nu cîştigă scrutinul?
2) Acceptînd propunerea PNL, Dacian Cioloş devine brusc din şeful Guvernului tehnocrat şeful Guvernului PNL. Comedia cu fustiţa tehnocrată ia sfîrşit. Guvernul se demască drept ceea ce e: Un Guvern PNL sub acoperire.
3) Guvernul Dacian Cioloş sfidează sloganul Un alt fel de politică.

Şmecherii cu alegerile astfel organizate încît să convină doar unui partid se întîlnesc cu duiumul în postdecembrism.
Prin Un alt fel de politică s-a înţeles curmarea acestor şmecherii.
Iată-le asumate de către Dacian Cioloş!

Marele, adevăratul şah e dat însă lui Liviu Dragnea.
Dacă se dă Ordonanţa de urgenţă, PSD e obligat să depună Moţiune de cenzură.
A nu face asta înseamnă pentru PSD sinucidere electorală curată.
Dacă PSD depune Moţiune de cenzură, Liviu Dragnea încalcă înţelegerea în schimbul căreia Procesul de la ICCJ i se amînă la infinit.
Prin urmare, Liviu Dragnea are de ales între propria sinucidere şi sinuciderea PSD.

N.B. Nu exclud posibilitatea ca Legea să fie modificată prin Ordonanță de Urgență.
Asta numai și numai dacă e de acord și PSD.
Dacă PSD refuză, a da o Ordonanță de urgență la somarea de către Partidul Meu al lui Klaus Iohannis nu înseamnă altceva decît încălcare grosolană a condiției de alegeri libere și corecte!”

Mie mi se pare o imoralitate sau, daca doriti, o lipsa de elementara etica din partea PNL ce nu face bine societatii romanesti: dupa ce ai votat si tu, impreuna cu adversarii tai politici, legea alegerii primarilor intr-un singur tur de scrutin, sa vii acum, dupa doar cateva luni, si sa ceri, cu lacrimi in ochi, desigur, premierului sa dea o ordonanta de urgenta s-o schimbe: primarii sa fie votati in doua tururi de scrutin…

Dar de asta ce parere aveti:

„Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.”?

Asta apropo de ce fel de stat avem…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ianuarie 18, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii