Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

De ce nu am avut un Havel? De ce Codruta Kovesi e cocolosita precum Elena Ceausescu?

Stimata D-na. Profesor Lavinia Stan mi-a atras atentia cu un articol scurt de pe blogul dansei despre ancheta lui Cristian Patrasconiu care pune o singura intrebare: de ce nu am avut un Havel? Puteti citi raspunsurile aici.

Dar iata un alt articol foarte interesant al maestrului Ion Cristoiu:

Filmul omagial Plagiază mai departe, Codruţa Kovesi, Oborul te susţine! Unii ambasadori occidentali, în frunte cu cel american, sar s-o albească pe Codruţa Kovesi

„Convinşi că mă număr printre cei care ştiu ce înseamna în vremuri depărtate Cultul personalităţii Tovarăşei Ana, Ana Noastră, cum i se spunea Anei Pauker în activ pînă în 1952, cînd Dej i-a dat jos portretul din pereţii prezidiilor şi, în vremuri mai apropiate, Cultul personalității Tovarăşei, pe numele ei de buletin Elena Ceauşescu, împuşcată la Tîrgovişte, cîţiva confraţi mai tineri mi-au trimis pe e-mail linkul la Comandat plătit și postat pe Facebook de ambasada Suediei în România după ce-a fost difuzat la ceremonia de decorare a Codruţei Kovesi cu Titlul de comandor al Ordinului Steaua Polară.

Într-una din pauzele mele de la Biblioteca Academiei Române mi-am pus căştile şi-am vizionat clipul.

Ca jurnalist al cărui coșmar era reprezentat an de an, de 7 ianuarie, întocmirea paginilor omagiale dedicate Elenei Ceaușescu, am sesizat în film practica folosită pe larg în comunism de a spune omagiatorilor ce să și cum să recite în fața camerelor de luat vederi despre noua Tovarășa, Tovarășa fără Tovarăș, Codruța Kovesi.

Ca om care am văzut zeci de spectacole omagiale dedicate Elenei Ceauşescu, am sesizat de îndată în filmul omagial dedicat Codruței Kovesi preocuparea realizatorilor de a reflecta structura socio- profesională, pe vîrste, gen și pe etnii a României, astfel încît Omagiul să treacă drept al Întregului Popor.

În spectacolele omagiale dedicate Tovarăşei de pe vremuri, făceau un pas în faţă, luau aer în piept ca şi cum ar fi vrut să zboare, pentru a-şi recita omagiul, reprezentanţi ai clasei muncitoare, ai ţărănimii, ai intelectualităţii și ai diferitelor etnii, femei, bărbați, tineri, bătrîni.

În filmul dedicat Codruţei Kovesi, fac un pas în faţă şi-şi recită textul omagial noii reprezentanți ai Poporului: precupețe din Obor, vînzătoare de la butic, mici meșteșugari, studente, rromi şi rrome (într-o proporţie nefiresc de mare dacă ne gîndim la procentajul acestei minorităţi), artiști, manageri.
E reprezentantă și o categorie socio-profesională aparte, ivită și înflorită în ultimii ani:
Ofiţerii acoperiţi din presă.

Elena Ceauşescu beneficia, în spectacolele omagiale, şi de mesajele venite din partea unor lideri ai ţărilor frăţeşti.
Locul Uniunii Sovietice, al RDG, al Cubei socialiste şi al Republicii Populare Mongole a fost luat, în clipul comandat și difuzat de ambasada Suediei, de SUA, Germania, Finlanda, Germania şi Croaţia (un fel de Republica Populară Mongolă a Lagărului capitalist).

Am pus de mai multe ori acest clip omagial pentru a mă convinge încă o dată că în cazul Codruței Kovesi Cultul Personalității a intrat deja în faza de apogeu a oricărui Cult al Personalității:
Cel al imbecilităţii fără hotar.
După care, amintindu-mi că sînt nu numai scriitor, dar şi ziarist, am devenit serios.
Şi ca ziarist, împărtăşind încă iluzia că trăiesc într-o ţară membră a Uniunii Europene şi nu a CSI, mi-a atras atenția o ciudățenie:
Clipul, succedînd momentului decorării, e străbătut de la un capăt la altul de obsesia susţinerii de către întregul Popor Român, în frunte cu ambasadorul american Hans Klemm, a şefei DNA.

Fiecărui reprezentant al Poporului român i s-a dat să transmită două mesaje:
Codruţa Kovesi e în pericol!
Aflată în pericol, Codruţa Kovesi trebuie susţinută de Poporul român întruchipat de Mariana, precupeaţa din Obor, și de Moise Guran, ziaristul de la Digi 24.

Codruţa Kovesi e procuror adjunct al Procurorului General, procuror şef al DNA.
E vorba, aşadar, de un demnitar al statului român.
Un demnitar care pentru ceea ce face în timpul programului e plătit gras de la Buget.
Ca toţi demnitarii, Codruţa Kovesi se bucură de privilegii: de la automobil luxos cu şofer pînă la călătorii în străinătate pe banii statului.

Potrivit standardelor la zi, România e membră UE, membră NATO, într-un cuvînt o ţară căreia SUA şi alte state din Vest îi recunosc statutul de ţară cu democraţie consolidată.
Pentru ca o ambasadă occidentală să întocmească şi să difuzeze un clip avînd ca teză pericolul care o ameninţă pe Codruţa Kovesi, iar mai mulţi ambasadori, în frunte cu cel american, să-şi proclame susţinerea, înseamnă că, într-o ţară democratică, un demnitar e ameninţat de un pericol.
Un pericol de care autorităţile ţării respective nu-l pot apăra şi, în consecinţă, e nevoie de intervenţia altor ţări pentru apărarea demnitarului.
Desigur, în acestă fază cu mijloace propagandistice.
Într-o altă fază, chiar cu tancurile.

De ce pericol e apărată Codruța Kovesi de unii ambasadori occidentali la București, în frunte cu ambasadorul SUA?
De un atentat pus la cale de Mafie?
În nici un caz.
Dacă ar fi așa, statul român ar avea capacitatea de a ocroti persoana fizică a Codruței Kovesi.

Demnitarul român Codruţa Kovesi e supus unor verificări legale din partea a două instituții ale statului de drept român:
CNATDCU și Parchetul General.
Amîndouă verificările sînt urmare a unor acţiuni strict democratice.
CNADTCU verifică sesizarea de plagiere a tezei de doctorat depusă cu probe la Consiliu.
Parchetul General verifică un autodenunţ depus de Sebastian Ghiţă.

Are nevoie un demnitar român de susţinerea făţişă a unor ambasadori străini în faţa unor verificări strict legale, de către instituții legale ţinînd strict de realităţile interne?
Atît CNADTCU, cît şi Parchetul General sînt instituţii independente ale statului de drept.
America, Suedia, Germania, Finlanda, Croaţia, ţări ai căror ambasadori şi-au permis să se amestece în mersul unor instituții democratice românești, se cred îndreptățiți a ne ține, nouă românilor, lecţii de democraţie.
Una dintre aceste lecții şi cea mai importantă e aceasta:
Verificarea unor acuzaţii publice aduse unui demnitar român de către instituţii indepedente trebuie să fie scutită de presiuni politice.

Ce fac distinşii ambasadori în frunte cu cel american?
Meșteresc, în disprețul revoltător faţă de Poporul român, o Presiune inacceptabilă asupra instituţiilor noastre independente pentru ca acestea să dea un verdict favorabil Codruţei Kovesi.

De ce atîta agitaţie pentru Codruţa Kovesi din partea unor ambasade occidentale?
Răspunsul e simplu.
Unii ambasadori occidentali la noi, în frunte cu cel american, exprimă interesele unor companii în ţara noastră.
Nimic nu e mai periculos pentru aceste companii decît anchetarea de către DNA.
Anchetarea de către DNA depinde de Codruţa Kovesi.
Salvarea Codruţei Kovesi, omul corupţiei occidentale în România, înseamnă salvarea unor afaceri dubioase în România.

Îmi poate spune cineva vreo companie străină atinsă de DNA?
Apa Nova?
Da, a fost atinsă.
Francezii s-au grăbit să-i dea Codruţei Kovesi o decoraţie.
S-a mai auzit după aceea ceva despre ştabii de la Apa Nova?
Sînt de mult plecaţi din ţară!

Suedia a fost amestecată într-o afacere de corupţie în România prin IKEA.
S-a atins DNA de această afacere?
Fireşte că nu.
Urmarea?
Codruţa Kovesi a fost decorată de Suedia.

Aţi mai auzit de afacerea Microsoft (SUA), EADS (Germania), autostrăzi (Italia)?
Fireşte că nu.
Cum să nu încalce ambasadorii respectivi toate normele diplomatice și normele de bun simț pentru a o susţine pe Codruţa Kovesi în faţa unor verificări legale din partea unor instituții ale statului de drept?
Dacă România ar avea alt președinte decît Klaus Iohannis, ambasadorii care, încălcînd normele diplomatice și normele de bun simț, fac presiuni asupra instituțiilor noastre pentru a o situa pe cetățeanca Codruța Kovesi deasupra Legii, ar fi convocați la MAE pentru a li se pune în vedere că or fi românii un popor de babuini, dar și babuinii se supără dacă te urinezi prea mult în capul lor.”

Trei precizari:

1). N-am reprodus si clipul – va las sa-l urmariti pe blogul personal al maestrului.

2). Nu spun ca Laura Codruta Kovesi ar fi plagiat. Nu stiu lucrul acesta. Nu e dovedit. Asa ca n-am sa ma refer deloc, in continuare, la acest aspect care are, oricum, mai putina importanta. De asemenea speculatiile ca ar apara niste interese ale unor firme straine le consider doar speculatii si nimic mai mult.

In al treilea rand as dori sa spun ca decorarea D-nei. Kovesi cu Crucea Polara, de catre Suedia, este un lucru foarte bun. Este vorba de o apreciere a tarii noastre, persoana D-nei. Kovesi intra intr-un plan secund. Daca Dl. Hans Klemm a jucat vreun rol in primirea acestei distinctii de catre D-na. Kovesi, eu cred ca ar trebui sa-i multumim. Imbunatatirea imaginii Romaniei peste hotare este, fara indoiala, un lucru important.

Nu aceste aspecte reprezinta problema.

Ci adeziunea maselor largi de cetateni, din toate categoriile sociale, care o felicita calduros pe D-na. Kovesi, care isi exprima un deosebit omagiu fata de Sefa DNA, expresie a recunoasterii profunde in popor a meritelor exceptionale ale Doamnei (nu ale Tovarasei!)!! Precupetele din Obor 🙂 , iata, aduc un omagiu profund vajnicei luptatoare anticoruptie care e Doamna Kovesi. De parca le sta pe limba sa spuna, ca odinioara: „Stima noastra si mandria/ Codruta-Kovesi – Romania!!!”.

Interesant este cum isi incheie maestrul Cristoiu editorialul:

„Dacă România ar avea alt președinte decît Klaus Iohannis, ambasadorii care, încălcînd normele diplomatice și normele de bun simț, fac presiuni asupra instituțiilor noastre pentru a o situa pe cetățeanca Codruța Kovesi deasupra Legii, ar fi convocați la MAE pentru a li se pune în vedere că or fi românii un popor de babuini, dar și babuinii se supără dacă te urinezi prea mult în capul lor.”

Nu stiu daca Dl. Iohannis e neaparat problema. Insa asemenea spectacole de omagiere a unei anumite personalitati nu le fac altii. Noi le facem!!

De asta nu am avut un Havel!

As dori sa citez din articolul din LaPunkt ce spune Dl. Vladimir Tismaneanu:

Vladimir TISMĂNEANU:

Cinci teze despre Václav Havel:

  1. A fost mai presus de orice un umanist critic, a rearticulat ideea de cetățean în vremuri când angrenajul totalitar funcționa cu un scop precis, o reală obsesie, anume distrugerea individului, transformarea sa in ceea ce Arthur Koestler a numit “o ficțiune gramaticală”. Pentru semnatarii Cartei 77, drepturile omului primau asupra oricarei ideologii. Un spațiu politic non-machiavelic inseamnă unul emancipat de himerele ideologice.

  2. A fost un intelectual public, nu si-a dorit puterea, iar atunci când a avut-o, a acționat mereu in chip democratic, respingând intrigile de culise si manoperele oportuniste. A rămas până la capăt fidel unei viziuni in care demnitatea umană este alfa si omega, condiția vitală a unei vieți trăită in adevăr.

  3. A visat la un cosmopolis eliberat de atavisme, tribalisme, primordialisme, populisme si alte asemenea patologii, a detectat absurdul din existența noastră, dar, asemeni lui Camus, a ales să se implice, nu să evadeze.

  4. A înțeles că totalitarismele vecului XX au practicat genocidul, au urmărit completul control asupra corpului social, au distrus autonomia spiritului. Tocmai din acest motiv a fost unul dintre inițiatorii “Declarației de la Praga” prin care au fost condamnate aceste regimuri şi s-au pus bazele unei memorii comune europene.

  5. Nu s-a temut niciodată de statutul de non-conformist, a fost disident prin convingeri şi vocație. A plătit pentru curajul său moral cu ani de temniță, cu domiciliul forțat, cu interzicerea semnăturii si cate alte persecutii si hărțuieli. Nu s-a dorit a fi şi nici nu a fost un sfânt. Tocmai de aceea, a simbolizat şi va simboliza întotdeauna dreptul nostru la rezistență.”

Vedem in societatea noastra asa ceva? Pe cand in societatea noastra observam inca, din pacate, avatarurile comunismului!!! Cititi, va rog cu atentie, ce spune Dl. Tismaneanu: considerati ca un astfel de om, a carui statura morala a fost schitata in cele cinci teze, ar duce o politica in genunchi in fata cuiva? Un om care sa rearticuleze „ideea de cetățean în vremuri când angrenajul totalitar funcționa cu un scop precis, o reală obsesie, anume distrugerea individului”, ar duce vreodata o politica in genunchi in fata cuiva?? Un astfel de om, asa cum il descrie Dl. Tismaneanu, n-ar duce nici in fata lui Stalin o politica in genunchi: „Nu s-a temut niciodată de statutul de non-conformist, a fost disident prin convingeri şi vocație. A plătit pentru curajul său moral cu ani de temniță, cu domiciliul forțat, cu interzicerea semnăturii si cate alte persecutii si hărțuieli. Nu s-a dorit a fi şi nici nu a fost un sfânt. Tocmai de aceea, a simbolizat şi va simboliza întotdeauna dreptul nostru la rezistență”.

Interesant este si raspunsul D-nei. Lavinia Stan:

Lavinia STAN:

Întrebarea ar trebui reformulată – de ce România comunistă nu a avut un intelectual dizident, angajat în opoziţie făţişă şi activă faţă de regim şi celebrat de societate ca atare, un intelectual care să se bucure de capitalul politic, social şi electoral necesar pentru a se impune firesc drept primul preşedinte al noii democraţii? Dizidenţi am avut o mînă, dar nici unul de statura intelectuală a lui Havel, cu un program politic bine articulat. Intelectuali am avut, dar nici unul cu tenacitatea în acţiune şi claritatea ideologică ale lui Havel; în plus, prea puţini dintre ei au fost preocupaţi de probleme politice şi etice contemporane la fel de mult ca de cultura clasică. Singurii care au aparţinut ambelor categorii au fost Paul Goma şi Doina Cornea (şi-ar mai fi, de fapt, cîţiva), dar strigătul lor de luptă a fost ignorat de dizidenţi, intelectuali şi masele largi. Intelectualii români au rămas deconectaţi de problemele societăţii, lipsiţi de empatie sau viziune şi obsedaţi de problemele lor de grup, pe care le-au considerat a fi mai importante decît orice altceva. Dizidenţa a fost o ruşine printre români, intelectuali sau mai puţin intelectuali, şi, de aceea, am avut o societate civilă cooptată. Între ei se practica competiţia mai mult decît colaborarea. Înclin să cred că şi dacă am fi avut un Havel, nu i-am fi acordat recunoaşterea pe care o merită şi l-am fi persiflat pînă cînd l-am fi redus la statura şi condiţia noastră.”

Asa, asa: „Dizidenţa a fost o ruşine printre români, intelectuali sau mai puţin intelectuali, şi, de aceea, am avut o societate civilă cooptată” – pai, „nu ti-e, ma, rusine sa nu recunosti meritele exceptionale ale Doamnei Kovesi, de exceptionala importanta teoretica si practica, de larga recunoastere internationala, ca pana si precupetele din Obor isi aduc deplina adeziune?” – evident, intrebarea aceasta e una retorica.

„Înclin să cred că şi dacă am fi avut un Havel, nu i-am fi acordat recunoaşterea pe care o merită şi l-am fi persiflat pînă cînd l-am fi redus la statura şi condiţia noastră” – dar nu vedeti cum ii acordam Lulutzei intreaga noastra recunostinta pentru munca ce o desfasoara zi de zi pentru noi, neobosit, neprecupetind niciun efort pentru propasirea patriei noastre si inaintarea Romaniei spre…?

De asta n-am avut un Havel!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 4, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Cat de serioasa e revista Nature…?

Ziare.com

Nature: Plagiatul este in sangele romanilor – isi are radacini adanci in epoca lui Ceausescu

Se arata ca:

Acuzatiile de plagiat care planeaza asupra policienilor romani sunt din nou dezbatute de jurnalistii britanici care au descoperit ca premierul Ponta si-a copiat lucrarea de doctorat.

Plagiatul pare endemic in Romania, scrie Nature, apreciind, intr-un editorial titrat „Repeat after me” (Repeta dupa mine – n.red.), ca furtul intelectual este in sangele romanilor si isi are radacini adanci in epoca lui Ceausescu.

Elena Ceausescu nu si-a luat bacalaureatul, insa sotul sau si-a folosit puterea pentru ca Universitatea din Bucuresti sa ii acorde acesteia titlul de doctor in chimie. Multe din lucrarile stiintifice care apareau semnate de sotia dictatorului erau redactate, de fapt, de alti cercetatori romani.

Cuplul Ceausescu a fost executat in ziua de Craciun, pentru acuzatii mult mai grave decat incalcarea eticii academice, mai noteaza Nature.

Jurnalistii subliniaza insa ca practica instituita de Ceausesti – de a se juca lejer si rapid cu principiile academice – s-a perpetuat in Romania post-comunista, macinata de coruptie.

Nature argumenteaza cu exemplul premierului Victor Ponta care „continua sa respinga evidentul – acuzatiile de plagiat care i se duc sunt bine intemeiate”. Totodata, britanicii isi exprima ingrijoarea ca oamenii de stiinta din tara noastra par sa nu realizeze ca plagiatul este o chestiune grava.

„Se insala. Plagiatul este ilegal, pentru ca este vorba despre furt intelectual, dar si moral, iar asta o stiu toti cei care isi bazeaza cariera si reputatia scriind lucruri originale”, adauga publicatia, atragand atentia ca plagiatul din mediul academic permite promovarea stiintifica bazata pe frauda.

In final, Nature face o trecere in revista a acuzatiilor de plagiat care-l vizeaza pe Ponta.

Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), a decis, in sedinta din 29 iunie, ca premierul a plagiat in lucrarea sa de doctorat, fiind propusa atunci Ministerului Educatiei retragerea titlului de doctor. Consiliul a fost insa dizolvat de ministrul interimar al Educatiei de la acea vreme, Liviu Pop.

Consiliul National de Etica este singurul care a spus ca teza de doctorat a premierului nu este plagiat, insa CNE un organism din subordinea Guvernului, iar componenta lui a fost schimbata tot de Pop.

Cea mai recenta decizie este cea a Comisiei de Etica a Universitatii Bucuresti, care a stabilit ca premierul si-a copiat doctoratul.

Nature precizeaza ca, desi Universitatea Bucuresti ar trebui sa propuna retragerea titlului de doctor acordat lui Ponta, ministrul Educatiei Ecaterina Andronescu – care ar trebui sa avizeze retragrea – s-a antepronuntat, precizand ca „acest caz este inchis”.” (subl. mea)

Iata ce titreaza si Romania Libera:

NATURE. Plagiatul este în sângele românilor: a început cu Elena Ceauşescu. Ponta respinge evidenţele

Interesant este ca publicatiile noatre au folosit acest titlu in care se spune ca plagiatul este in sangele romanilor, desi, daca citim articolul original din Nature, nu gasim o astfel de exprimare…:

Repeat after me

Daca insa asociem si punem semnul egal intre a avea in sange si endemic, luand expresia a avea in sange cu intelesul a fi obișnuit cu ceva atunci am putea avea totusi o apropiere intre sensurile celor doua cuvinte, desi nu inseamna chiar acelasi lucru, dar exprima intr-un fel acelasi lucru. De la aceasta apropiere intre sensurile lui a avea in sange si endemic voi porni in a spune cele de mai jos. Pentru ca trebuie sa iau in considerare, pentru o analiza corecta, tot ansamblul: si ceea ce spune presa noastra si ceea ce a spus Nature. Deci ce ar rezulta din acest ansamblu?

Ceea ce ma frapeaza pe mine este tipul de argumentatie pe care il foloseste revista Nature. Acesta ar suna cam asa:

  1. John e criminal si
  2. John e american

Din 1 si 2 rezulta ca americanii sunt criminali, au criminalitatea in sange sau criminalitatea e endemica in SUA. Deci:

  1. Elena Ceausescu a fost romanca si
  2. Elena Ceausescu a plagiat

Din 1 si 2 rezulta ca romanii au plagiatul in sange, plagiatul este endemic in Romania.

Ce parere aveti? Eu cred ca si un licean, si nu dintre cei mai buni elevi la invatatura, ar putea cu usurinta sa constate ca cei de Nature au probleme serioase in privinta logicii. Parerea mea este ca cei de la Nature ar trebui sa aprofundeze mai bine patratul logic al lui Boethius. Nu, nu sunt lucruri complicate: se invata, daca am inteles bine, in liceu. Ar afla ca exista propozitii aflate in raport de subalternare. Inteleg ca pentru cei de la Nature, revista cu pretentii academice, lucrul asta e foarte greu de inteles, de aceea va trebui sa explic mai pe larg, asa cum face un profesor la clasa:

Daca propozitia Unii S sunt P e adevarata nu se poate trage nicio concluzie despre valoarea de adevar a propozitiei Toti S sunt P . Daca propozitia Unii S sunt P e falsa implica faptul ca propozitia Toti S sunt P e falsa. Pe cale de consecinta logica: daca propozitia Unii americani sunt criminali e adevarata nu se poate trage nicio concluzie despre valoarea de adevar a propozitiei Toti americanii sunt criminali. Daca propozitia Unii romani sunt plagiatori e adevarata nu se poate trage nicio concluzie asupra valorii de adevar a propozitiei Toti romanii sunt plagiatori. Cu totul altceva este cand pui problema interiogativ, ceea ce Nature nu face: Unii americani sunt criminali, sunt Toti americanii criminali? E cu totul altceva.

Nature, revista cu pretentii academice, e clar? Ai inteles? Mai trebuie sa reiau exemplu sau sa dau si alte exemple? 😆 Glumesc, desigur…

Daca e clar, sa trecem la partea a doua. Un alt lucru care ma frapeaza este urmatorul: daca Elena Ceausescu a plagiat, i-au facut altii tezele de doctorat de ce nu a protestat atunci mediul academic din Occident? Daca citim pe Wikipedia (in engleza!!):

Elena Ceaușescu

observam ca vorbeste despre rumori… Pe de alta parte se arata:

„Most of the respected academic institutions and universities in the West refused to acknowledge her alleged academic merit.[12] She was made a member of the Illinois Academy of Sciences. Elena Ceauşescu later complained that she never heard of Illinois and that the membership was given by the „dirty Jew”.[12] President of the Academy of Sciences was Jewish-American chemist Emanuel Merdinger at that time. She allegedly obtained these awards with money, instead of merit.[12]” (subl. mea)

Dar se arata si ca:

„After the Revolution of 1989, several scientists have claimed that Elena had forced them to write papers in her name.[1] Claims have also arisen that the university gave her the honor of the doctorate solely because of her political position.” (subl. mea)

Deci dupa Revolutie… Insa iata ce se arata pe acest site:

Elena Ceauşescu a făcut facultatea la seral şi doctoratul. Ionel Haiduc: N-ai cum să ştergi numele Elenei Ceauşescu din literatura ştiinţifică.

din care citez:

A fost un congres de chimie macro-moleculară la Bucureşti, cred că în 1983, la care au venit vreo trei sau patru laureaţi Nobel. La deschidere, a vorbit Elena Ceauşescu, de pe poziţia politică, despre pacea mondială, bla bla bla… După pauză, era programată o conferinţă plenară pe temă de chimie: un laureat Nobel şi ea. Elena Ceauşescu a plecat. Laureatul Nobel şi-a ţinut discursul, iar conferinţa ei a fost prezentată de un tânăr, Bordeianu, care era colaboratorul ei, un chimist bun care, după 1989, a plecat în America. A doua zi, în ziare, a fost prezentată „conferinţa plenară a tovarăşei Elena Ceauşescu”. Noi, chimiştii, ştiam ce se întâmplă, dar ce puteai să comentezi? Ea s-a dus atunci în vizită, alături de soţ, la nu ştiu ce CAP-uri. Cât timp a durat restul lucrărilor ştiinţifice, vreo trei zile parcă, n-a mai dat un minut pe acolo.” (subl. mea)

Daca Elena Ceausescu plagiase, cum au acceptat atunci sa vina la congresul respectiv, laureati Nobel…? Si nu unul, ci vreo 3 sau 4, in conditiile in care Elena Ceausescu a luat cuvantul in deschidere si urma sa participe si la o conferinta pe tema strict de specialitate, cu un discurs pe teme de chimie – „un laureat Nobel si ea„. Oare la vremea respectiva nu s-a stiut ca altii i-ar fi facut teza de doctorat, ca e vorba de plagiat… (daca o fi adevarat…)? Cred ca s-a stiut, tinand cont de ce ne spune Wikipedia, si anume ca multe dintre institutiile si universitatile academice respectabile din Vest au refuzat sa-i recunoasca asa zisele merite stiitifice. Multe dintre ele, nu toate!! Cu laureatii Nobel cum ramane…? Pentru ca nu ar fi trebuit sa accepte sa vina la Bucuresti in atari conditiuni, adica daca era cu participarea Elenei Ceausescu! Multe dintre ele, nu toate!! Multe au acceptat plagiatul Elenei Ceausescu, sau cum…? Daca e asa atunci complicitatea acestor multe e evidenta! Adica unele (si pot fi multe, nu? Observati ca nu am zis toate) institutii si universitati academice din Vest au acceptat sa-i recunoasca meritele stiintifice!! Or, asta se cheama complicitate la furt intelectual!! Sau nu…? De ce oare…? De ce oare au acceptat…?

Arrival ceremony for President Ceausescu of Ro...

Arrival ceremony for President Ceausescu of Romania, south balcony of the White House (Photo credit: Wikipedia)

Interesant mai este si un alt aspect. Uitati-va la pozele de pe site-ul pe care l-am vizualizat… Spre exemplu cand Ceausescu a fost primit de Regina Angliei, Regina Danemarcei, Regina Suediei, Regina Norvegiei… Observati onorurile neobisnuite cu care, un republican (caci Romania era si atunci republica), un Presedinte comunist este primit de marile capete incoronate ale Europei. Faptul ca a fost in celebra caleasca impreuna cu Regina Angliei, rezulta ca Regina la tratat ca fiind de acelasi rang, adica l-a tratat ca pe un rege!! Pe un Presedinte comunist!! Uitandu-ma la aceste poze ma gandeam in felul urmator: sa presupunem ca cineva sufera brusc o amnezie profunda si vede aceste poze. Cred ca s-ar fi intrebat nu cine e regina, ci s-ar fi intrebat: cine e oare domnul acesta…? Regele…? Parca nu…? Cine sa fi oare acest domn…? Trebuie sa fie o persoana foarte, foarte importanta! 😆 Pai, uitati-va la Dl. Basescu: se plimba singur p-acolo si nimeni nu-l prea lua in seama si faceti o comparatie cum era primit Ceausescu, un Presedinte comunist!! Si de cine era primit!! De ce oare…? Adica un Presedinte comunist si nevasta-sa, care a parasit scoala la 14 ani, academician, doctor, inginer, despre care se stia ca toate aceste titluri sunt o facatura, erau primiti, la rang de rege, de catre marile capete incoronate ale Europei! Repet: este un lucru cu totul neobisnuit ca un Presedinte comunist sa se plimbe in caleasca cu Regina Angliei, in public!! Ca sa intelegem ce onoruri i-a dat Regina Angliei lui Ceausescu si sotiei sale cred ca trebuie sa citim acest articol si sa facem comparatia:

Prima Doamna a Frantei nu are dreptul de a o intalni pe Regina Marii Britanii

Se arata, printre altele, ca:

In timp de Francois Hollande este in vizita in Marea Britanie, urmand sa se intalneasca cu Regina Elisabeta a II-a si printul Philip, partenera sa, Valerie Trierweiler a ramas acasa.

Motivul este ca Prima Doamna a Frantei nu este binevenita la Palatul Buckingham. Pentru a o intalni pe regina, „nu trebuie sa traiesti in pacat”, comenteaza Voici, ilustrand unul dintre principiile monarhiei britanice.” (subl. mea)

Aceeasi Regina era si pe vremea lui Ceausescu. Daca Regina nu si-a schimbat intre timp normele valorice, atunci singura concluzie logica si de buna credinta care s-ar putea trage este ca o considera pe Elena Ceausescu de o inalta moralitate! Nu mai vorbesc atunci cum era privit Ceausescu – un om de o moralitate absoluta! Dar altceva mai e interesant. Observati cum e tratat republicanul si socialistul Hollande, Presedintele Frantei, si cum a fost tratat comunistul Ceausescu de mai sus zisa Regina!! Nu mai vorbesc de faptul ca Regina i-a retras toate decoratiile dupa ce a murit… Ca unii intreaba daca poti sa ai incredere in Victor Ponta. Dar in Regina Angliei poti avea incredere? 😀

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

In final trebuie sa remarc, inca o data, modul deformat in care a fost prezentat in presa noastra continutul articolului din Nature. De aceea acest articol din Nature trebuie citit neaparat in original. Acolo se arata in felul urmator:

„Plagiarism seems to be disturbingly prevalent among the European political class and in Romanian academia, but cases continue to pop up everywhere.” (subl. mea)

si nu se spune ca romanii ar avea in sange plagiatul:

„Against this backdrop, it is easy to see why Romania’s excellent scientists — and there are many of them — choose to work mostly outside the country.”

Este regretabil modul deformat in care s-a prezentat acest articol din Nature in presa noastra, cel putin din ce am citit (dar si la televizor am vazut acelasi titlu), un mod deformat din care poti trage (si) concluzii gresite.

As fi preferat ca presa noastra sa fi „plagiat”, cu citat si indicarea sursei, tot articolul din Nature.

august 24, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu