Despre cine defaimeaza tarisoara…

Mi se pare mult mai relevant decat cazul lui Liviu Dragnea, presedintele Camerei Deputatilor, condamnat penal cu suspendare, sau cel al lui Calin Popescu Tariceanu, presedintele Senatului, inculpat, daca nu ma insel, pentru marturie mincinoasa, un alt caz despre care nu prea se pomeneste… Evident aceste cazuri legate de nr.2 si, nu-i asa, nr.3 in Stat nu pot sa faca cinste tarii. Deci o defaimeaza. Mult mai mult decat ar putea s-o faca unul, un oarecare, prin, sa zicem, viu grai. Pentru ca cine sta sa asculte un prost?

Dar exista si un alt caz, spuneam, mult mai grav. Cel al Gabrielei Vranceanu Firea!

Ce se intampla? Orice stat are un set de valori pe baza caruia acorda distinctii si medalii unor anumite persoane. Fara indoiala, lucrul acesta n-ar avea nicio valoare daca aceste distinctii si medalii nu s-ar acorda de catre statul respectiv pe baza de merit. Cea mai inalta distinctie a Statului Roman este Ordinul National „Steaua Romaniei”.

Stau si eu si ma intreb care sunt marile merite ale Gabrielei Vranceanu Firea pentru care domnia sa a primit cea mai inalta distinctie a Statului Roman. Ca a primit-o sub numele de Gabriela Vranceanu Firea pentru care, din cate inteleg, nu poseda buetin de identitate, asta e alta treaba. Sigur, nu e in regula nici lucrul asta! Totusi, a primit acest Ordin „Steaua Romaniei”. Ce a facut atat de maret Gabriela Vranceanu Firea ca sa primeasca cea mai mare distinctie, repet, a Statului Roman?

Poate sunt eu de moda veche, dar mie mi se parea ca un om pe care tara il onoreaza cu cea mai inalta distinctie in Stat e un om foarte mare, cu niste merite foarte inalte. Adica il priveam ca pe o mare personalitate a tarii, asa cum privesti, sa zicem un academician. Cred ca, de exemplu, un mare academician, o mare personalitate culturala sau stiintifica a tarii face cinste acestei tari. Deci nu o defaimeaza. De pilda, Nicolae Iorga!!

Sa incercam s-o comparam pe Gabriela Vranceanu Firea cu Nicolae Iorga!

N-am sa dezvolt aici aceasta comparatie din motive lesne de inteles. Pentru ca sunt niste evidente clare… Dar tot ramane intrebarea: care sunt marile ei merite?

Faptul ca a fost spicherita la televiziunile lui Voiculescu?

Dar nu se vad nici marile ei merite ulterioare. Ce a facut atat de exceptional Gabriela Vranceanu Firea dupa ce a primit cea mai inalta distinctie a Statului Roman, ca sa confirme justetea acordarii acestei mari distinctii? Altminteri chiar nu inteleg de ce, de exemplu, nu i se da aceasta cea mai mare distinctie a Statului Roman si lui Mihai Gadea, si lui Mircea Badea… De ce nu si lui Rares Bogdan sau Andreei Cretulescu, ca barem acestia mai fac niste emisiuni, niste talk-show-uri… Sau maestrului Ion Cristoiu, pentru o viata de jurnalism!! Exemplele pot continua, desigur!

Manelizare, manelizare. Totusi, lucrurile nu stau chiar asa…

Legat de recentele dezvaluiri ale lui Sebastian Ghita, mi s-a parut interesant punctul de vedere al lui Mircea Badea. In studio, la Antena 3, erau Mihai Gadea si maestrul Ion Cristoiu, cel care i-a luat interviul lui Seby, in Serbia. A intrat in final Dl. Badea, cu umor, cum ne-a obisnuit.

Ideea era ca la chermezele si chefurile de la SRI, oamenii astia nu asculta Louis Armstrong sau Schubert. A venit, mai frate, Ghita, cu lautarii dupa el 🙂 . Mircea Badea a avut o replica: „Asta e tara!”, adica a manelelor!! In emisiunea lui chiar a exemplificat, cu vocea in ecou, cum sta treaba pe la astfel de chermeze! 🙂

O alta idee e ca oamenii acestia nu sunt buni prieteni nici cu gramatica limbii romane. Dar nici cu literatura culta. George Maior n-ar face exceptie… 🙂 Evident, nici celebrul Florian Coldea! 🙂

Numai ca eu cred ca Sebastian Ghita a vrut sa spuna si sa ne arate altceva… Voi cauta sa explic.

Ma rog, faptul ca cineva asculta manele nu-i deloc un lucru grav. Nici nu defaimeaza tarisoara prin asta. Aici, prin Balcani, se canta manele si au, intr-adevar, un mare succes.

Problema e alta!!

Adica stai la masa cu niste oameni (cu functii inalte prin Servicii si institutiile de forta, dar asta e mai putin relevant pentru ce a vrut sa spuna Seby), bei un vinisor cu ei, mananci cu ei o friptura, ii inviti la ziua ta de nastere si petreci sapte ore impreuna cu acesti oameni, canti cu ei La Chilia in port – varianta pentru Statul de Drept, desigur, ca apoi ei sa-ti deschida dosar penal. Bazat pe probe false, incalcandu-se normele procedurale legale: iti fabrica pur si simplu un dosar penal de pe urma caruia ai putea avea de suferit!!

Cu Coldea era prieten si se cunosteau cu familiile, au mers impreuna cu familiile in vacanta, in locuri exotice, spre exemplu in Seychelles…

Cu Codruta era prieten, chefuiau la aceeasi masa… Acum ea nici nu mai vrea sa recunoasca faptul ca a fost la el in casa. Adica in casa la un inculpat fugar…

Deci oamenii acestia care petreceau impreuna pe la vilutele de protocol ale SRI-ului, care se cunosteau unii pe altii, cu familiile, au ajuns nu doar sa se urasca. Nu stiu daca ura e cuvatul potrivit. Dar unii din acestia, cei ce detineau vremelnic functii de conducere in Servicii, Parchet, DNA, au ajuns sa le fabrice dosare penale celorlalti comeseni, tovarasi de petrecere si voie buna!!

Ghita descria o societate ce imi amintea de celebrul La Dolce Vita de Federico Fellini, la aceste petreceri venind toata „lumea buna” a Statului, veneau nu doar oameni politici, dar si din randul celor de afaceri, ca sa gaseasca sprijin la cei ce detineau Puterea, la sefii si sefuletii din Servicii si de prin Parchet, intr-o voie buna generala. Dar totul din interes. Fara sa stie sau sa banuiasca faptul ca oamenii acestia din Servicii pot oricand sa le faca rau, pot oricand sa le fabrice dosare, cu probe false, ca sa-i trimita, cu zambetul pe buze, in puscarie, chiar si nevinovati!!!

De remarcat faptul ca Sebastian Ghita precizeaza un lucru foarte important: el s-a temut pentru viata lui. De asta a si fugit, temandu-se sa nu fie omorat in tara… El care era prieten cu calaii sai, fara sa banuiasca macar ca acestia sunt calaii sai!!!

Privita de departe, atmosfera aceasta de la petrecerile date in vilele de protocol ale SRI era cat se poate de destinsa, chiar, de ce sa nu spunem, frumoasa pentru ca e frumos cand oamenii petrec si se bucura impreuna. A venit si Liviu Dragnea cu porcul in masina, era si Seby care ii dadea telefon lui Ponta: „Hai, mai, ce faci? Nu vii si tu, ca e tot statul aici! 🙂 „. Fara indoiala, rasete, lautari, distractii, sorici cu sare grunjoasa 😆 , asa cum e la petrecere, nu?

Privita mai de aproape si cu atentie toata aceasta petrecere: unii erau calaii si altii victime sau potentiale victime…

In privinta gramaticii…

Interesant este ca, la noi, a inceput sa prinda o chestie. Asculta manele – adica e incult, om limitat intelectual, spus la modul peiorativ. Sau daca face o greseala gramaticala (in scris sau vorbit) : e agramat sau semidoct – asta se vrea un blam pentru persoana respectiva. Si se fac tot felul de generalizari de genul asta sau se aplica etichete de felul asta.

Dar caracterul?

Caracterul persoanei pare a nu interesa pe nimeni. Ceea ce ma face sa cred ca apelul acesta, vehement uneori, la gramatica e menit sa ascunda caracterul persoanei care invoca cunoasterea, la perfectie, nu-i asa, a gramaticii limbii romane. Iar, pe de alta parte, nu mai apreciem caracterul unei persoane, ci felul in care se exprima si emitem judecati asupra respectivei persoane bazandu-ne pe asa ceva, pe cat de frumos vorbeste, pe cat de corect gramatical se exprima.

Interesant este ca cei care fac astfel de categorisiri legate de cunoasterea, in profunzime, desigur, a gramaticii limbii romane au aerul unei superioritati care i-ar face cel putin egalii academicianului Ion Coteanu. Vorbesc ca si cum ar avea la degetul mic „Gramatica de baza a limbii romane” (Editura Albatros, 1982, Bucuresti) scrisa de marele nostru lingvist. Este uluitor cat de simplu se transforma, la astfel de oameni, elitismul in kitsch. De fapt, asta nu e elitism ci, daca imi este permis sa spun asa, un elitism-kitsch!!

Poate ca „asta e tara”!! Sau poate ca asa a ajuns…

Nu e o pledoarie pentru a arata ca trebuie sa avem ministri agramati, parlamentari certati cu gramatica de baza a limbii romane etc sau ca e bine sa te exprimi incorect gramatical. Chestiunea e ca uneori prea se invoca gramatica, cunostintele de gramatica pentru ca astfel unii sa-si dovedeasca o falsa superioritate. Nici ipocrizia de bonton nu da deloc bine cateodata, dar, e adevarat, se poarta si cand trebuie si cand nu trebuie. 🙂

Tot contempland subiectul acesta, mi-a venit in minte exclamatia lui Cicero: „…quanta innocentia debent esse imperatores!” – „cata probitate trebuie sa aiba generalii!” 🙂 . Desigur, ramane valabil si ce spune Juvenal: „Difficile est satiram non scribere” – „E greu sa nu scrii in satire” 🙂 .