Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Fractura de comunicare…

Nici nu am apucat sa inghtim bine sarmalutele de Sarbatori ca placile tectonice politice, nu doar cele terestre, au inceput sa se ciocneasca pe esicherul politic romanesc.

Trebuie spus, cred, ca nu prea e in regula ce s-a intamplat ieri. Si iarasi cred ca trebuie spus un lucru: s-a cam incalcat Constitutia… Imi pare rau, dar asta e parerea mea…

Presedintele Iohannis a iesit in fata camerelor de luat vederi ca sa anunte, intr-un discurs de nici macar 1 minut, fara sa dea nicio explicatie, ca nu o desemneaza pe Sevil Shhaideh, nominalizata de PSD si sustinuta de Coalitia majoritara in Parlament PSD-ALDE-UDMR, in functia de prim-ministru:

”Saptamana trecuta, cand am avut consultari, PSD si ALDE – care au tinut sa vina impreuna – mi-au propus-o pe doamna Shhaideh ca premier. Am cantarit cu grija argumentele pro si contra si am decis sa nu accept propunerea. Solicit PSD – ALDE sa vina cu alta propunere.”, a declarat presedintele Iohannis.” sursa: aici.

As dori sa trag atentia asupra urmatorului lucru: art. 103 din Constitutie arata ca Presedintele desemneaza  un candidat la functia de premier „in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament”. Nimeni nu stie precis daca aceste consultari au avut loc sau daca mai au inca loc. Cert este, dupa parerea mea, un lucru: consultarile trebuie sa aiba o finalitate: desemnarea de catre Presedinte a premierului. Altminteri consultarile sunt ineficace si daca sunt ineficace se cam incalca aceasta Constitutie. Aceasta nu ne spune cat timp trebuie sa dureze aceste consultari, dar mi se pare evident ca ele nu pot dura prea mult, in caz contrar lungirea acestora ar avea acelasi efect: ineficacitatea consultarilor.

Din acest punct de vedere, ceea ce a facut ieri Presedintele nu e in regula, pentru ca domnia sa trebuia sa desemneze un candidat, nu sa dea explicatii (nu-l obliga Constitutia), dar nici sa spuna ca nu desemneaza candidatul propus de PSD si sustinut de Coalitia majoritara, solicitand PSD-ALDE sa vina cu o alta propunere.

Cred ca cel mai corect mod de a rezolva aceasta problema este sa se inceapa o a doua runda de consultari intre Presedinte si liderii PSD si ALDE, care au majoritatea.

In cazul in care Presedintele ar veni cu un candidat desemnat care sa fie respins in Parlament, se deschide calea spre alegeri anticipate. Acest lucru n-ar avea nicio noima, pentru ca rezultatele recentelor alegeri parlamentare au permis constituirea unei coalitii majoritare in Parlament. Cu alte cuvinte, probleme nu sunt, privind lucrurile din aceasta perspectiva.

Eu cred ca e vorba de o grava fractura de comunicare, lucru care ar trebui remediat imediat. PSD si ALDE formeaza o majoritate in Parlament. Legitima, deoarece a rezultat din alegeri libere si corecte. Asa ca au tot dreptul sa formeze Cabinetul. Presedintele nu se poate opune, legal vorbind, acestui fapt, decat cu riscul declansarii alegerilor anticipate ceea ce ar conduce tara spre o criza politica. Evident, suspendarea Presedintelui ar insemna tot o criza poltica, lucru ce nu poate fi de dorit. De aceea trebuie imbunatatita substantial comunicarea intre Presedinte si liderii Coalitiei majoritare, iar o a doua runda de consultari si negocieri ar putea avea un efect pozitiv in acest sens.

De asemenea, si liderii PSD+ALDE ar trebui sa inteleaga ca si punctul de vedere al Presedintelui in aceste consultari trebuie luat in considerare, in niciun caz eludat. De aceea ne si consultam – acesta e si spiritul Constitutiei. Evident, si Presedintele ar trebui sa inteleaga acelasi lucru: propunerile PSD-ALDE trebuie luate in considerare, analizate, nu obligatoriu respinse. In felul asta – prin dialog – se poate gasi in cel mai scurt timp candidatul potrivit si acceptat de toata lumea. Ceea ce si trebuie sa se intample.

Art. 103 din Constitutie nu spune ca Presedintele poate respinge o nominalizare propusa de liderii unei coalitii majoritare. Ci spune ca, in urma consultarilor, Presedintele desemneaza un candidat la functia de prim-ministru. Nu avem, totusi, temeiuri de suspendare, dar Presedintele ar trebui sa corecteze greseala pe care a facut-o.

In legatura cu dizolvarea Parlamentului, trebuie spus ca art. 89, al.1 din Constitutie arata:

„Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate sa dizolve Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura.”

Parerea mea este ca o asemenea procedura nu se poate aplica in situatia data intrucat exista o Coalitie ce formeaza majoritatea in Parlament. Presedintele ar trebui sa fie constient de acest lucru, pentru ca el trebuie sa se consulte pentru asta cu presedintii celor doua Camere si cu liderii grupurilor parlamentare. Ce sanse ar avea ca acestia sa accepte dizolvarea Parlamentului? Cam putine sanse…

In cealalta tabara politica oamenii s-au asezat la sfat. Asta e bine!

Romania Libera

Comitetul Executiv al PSD discută următorul pas de făcut, după ce Klaus Iohannis a respins-o pe Sevil Shhaideh. Surse: Este luată în calcul varianta suspendării preşedintelui

Se arata, printre altele, ca:

Liderii Partidului Social Democrat discută, la Comitetul Naţional, pentru a decide pe cine vor propune, din nou, pentru funcţia de premier şi ce poziţie va adopta partidul după ce preşedintele Klaus Iohannis a respins-o pe Sevil Shhaideh. Social-democraţii au subliniat că această nominalizare nu va fi Liviu Dragnea, iar dacă şeful statului va respinge şi această propunere, membrii PSD intenţionează să înceapă demersurile pentru suspendarea din funcţie a liderului de la Cotroceni.


UPDATE 16.15: A început ședința Comitetului Național al PSD, în care social-democrații vor decide dacă vor lansa o nouă propunere pentru funcția de premier și ce poziție va adopta formațiunea, după ce președintele Iohannis a respins nominalizarea lui Sevil Shhaideh.

Potrivit unor surse citate de Mediafax, PSD va face președintelui Iohannis o nouă propunere de premier, alta decât Dragnea. În cazul în care șeful statului va refuza noua propunere, social-democrații vor demara procedurile pentru suspendarea lui Klaus Iohannis.


 

Lidrul PSD Iaşi, Mihai Chirica, a declarat, miercuri, că a transmis o scrisoare organizaţiei centrale a PSD prin care îl împuterniceşte pe Liviu Dragnea să facă în continuare propunerea de desemnare a viitorului prim ministru. Chirica nu va fi prezent la sedinţa social democraţilor.

„Am trimis o scrisoare către organizaţia naţională prin care l-am împuternicit pe Liviu Dragnea să facă în continuare propunerile de desemnare a viitorului prim ministru sau să ia o altă decizie care din punct de vedere politic poate prezenta interes în momentul de faţă”, a declarat, miercuri, Mihai Chirica.

Acesta a spus că respingerea din partea preşedintelui era „prognozabilă pentru că finalul campaniei electorale şi rezultatul alegerilor a fost unul foarte tensionat, nu a fost o invitaţie la pace nici din partea Preşedintelui României, era clar că prima propunere va fi respinsă”.

La rândul său, preşedintele PSD Cluj, deputatul Horia Nasra, consideră că la şedinţa CEx a PSD va fi importantă decizia echipei, spunând că trebuie epuizate toată căile constituţionale şi instituţionale pentru evitarea unei crize politice în cazul desemnării unui premier. Horia Nasra a declarat, pentru Mediafax, că aşteaptă la şedinţa CExN să vadă care este propunerea preşedintelui partidului, Liviu Dragnea, în legătură cu funcţia de premier, aceasta urmând să fie analizată.

„Aştept la şedinţa să văd care este propunerea preşedintelui partidului pe care o vom analiza. La ultimul CEx l-am mandatat pe preşedinte să vină cu o propunere, să găsească un candidat pentru funcţia de premier, deci nu s-a schimbat nimic din acest punct de vedere. Cred că în şedinţă va trebui să analizăm la rece, împreună, este prima dată când ne întâlnim după decizia preşedintelui şi va fi o analiză. Importantă este o decizie a echipei şi cred că trebuie să fim deschişi unui dialog, să încercăm să epuizăm toată căile constituţionale şi instituţionale pentru evitarea unei crize politice”, a spus Nasra.


15.00: Liderul PSD şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, a declarat, miercuri, că social-democraţii îi vor oferi şefului statului un răspuns la solicitarea sa privind nominalizarea unui alt premier, care poate fi „într-un fel sau în altul”, urmând să se decidă şi dacă îl vor transmite public sau instituţional.

„Astăzi, după Comitetul Executiv Naţional, preşedintele o să primească răspunsul la solicitarea dumnealui. Care va fi într-un fel sau în altul. Dacă vreo instituţie a statului român, în mod oficial, îşi asumă nişte informaţii pe care le-ar fi dat preşedintelui, aşa ceva comentez”, a spus Dragnea.”

E de salutat abordarea echilibrata: vor face o noua propunere, cauta sa evite o criza politica.

Insa e foarte important sa se reia dialogul intre Presedinte si PSD-ALDE. Deoarece spiritul Constitutiei acesta este: prin consultari (care nu se pot face in absenta dialogului) sa se gaseasca solutia cea mai buna.

E posibil ca Presedintele sa aiba un as in maneca si sa desemneze un candidat chiar de la PSD, o propunere pe care nici PSD si nici Coalitia nu ar putea s-o refuze! Insa, repet, lucrurile acestea trebuie facute pe baza consultarilor.

Asa cum se prezinta lucrurile acuma, e clar ca avem de a face cu o fractura evidenta datorita refuzului, ca sa zic asa, dialogului. Intr-un fel Constitutia e fortata in momentul de fata si o criza politica e posibila. Ar trebui ca Iohannis sa sparga gheata, cum se spune, si sa inceapa o a doua runda de consultari cu PSD si ALDE. Si ar trebui, tot conform Constitutiei, zic eu, ca PSD-ALDE sa accepte noi consultari, venind cu mai multe nume de candidati in fata Presedintelui si sa vada ce parere are si Presedintele, daca nu cumva domnia sa are un nume chiar din sanul PSD-ALDE.

Ar trebui sa avem un dialog mult mai deschis. Nu fiecare inchis in palatul lui si in felul asta, chipurile, se comunica.

Exista insa si o fractura de incredere – aceasta sta la baza, daca se poate spune asa, fracturii de comunicare. Din aceasta cauza avem o fractura de comunicare, pentru ca, mai intai, avem una de incredere. Insa ar trebui sa primeze rezultatul votului dat de romani, interesele Romaniei care rezulta din calitatea tarii noastre de a fi membra a UE si NATO, pozitionarea politica nord-atlantica a tarii noastre, democratia, libertatea, economia de piata etc. Deci exista o baza de discutie serioasa care permite un dialog deschis.

Noi nu avem un astfel de dialog si din aceasta cauza nu e foarte clar nici pentru cetateni cum se pozitioneaza Presedintia fata de anumite probleme, dar si cum se pozitioneaza PSD-ALDE. Spre exemplu, noi am luat act de faptul ca Presedintele o respinge pe Sevil Shhaideh insa nu prea e clar de ce – Presedintele nu a zis nimic. Speculatii se pot face oricand, desigur. Nu e clara nici pozitia Presedintelui fata de Programul PSD de guvernare. Asa cum nu e deloc limpede de ce PSD a venit cu nominalizarea D-nei. Shhaideh. Despre asta se vorbeste mai putin, dar PSD nu a lasat nicio clipa impresia ca ar veni cu aceasta nominalizare. De asemenea sunt destui pesedisti care nu au fost de acord cu propunerea propriului lor partid. Asta ce inseamna? In niciun caz transparenta si deschidere catre dialog. Dupa parerea mea, Liviu Dragnea si-a alienat, prin propunerea facuta, nu doar propriul partid, dar si propriul electorat, care se astepta la altceva si pe buna dreptate pentru ca PSD, de-a lungul anilor, a facut un alt tip de campanie. Asa cum se prezinta lucrurile, se pare ca avem de a face cu doua forte politice ce au interese opuse, inclusiv pe plan extern. Oamenii ar trebui sa stie lucrul acesta pentru ca ei voteaza si asa ar fi democratic. Pozitionarile nu sunt clare, trebuie sa le ghicesti, ceea ce nu e tocmai foarte cinstit fata de electorat. Evident, spre exemplu, ca propunerea PSD lasa loc la interpretari daca sotul D-nei, Shhaideh ar fi apropiat de regimul Bashar al-Assad, in ideea unor scurgeri de informatii spre Rusia. E vorba doar de o interpretare si de un risc. Care ar putea slabi pozitia noastra in UE si NATO. De acord cu ce spune Liviu Dragnea: „Dacă vreo instituţie a statului român, în mod oficial, îşi asumă nişte informaţii pe care le-ar fi dat preşedintelui, aşa ceva comentez”, insa asta nu inseamna ca Presedintele n-ar fi considerat ca exista riscuri fata de (prima) propunere a PSD.

Sper sa fie un dialog mult mai deschis si sa avem consultari reale – asa s-ar respecta Constitutia. Din pacate, ceea ce ne-a aratat ziua de ieri a fost ca n-am avut, de fapt, consultari reale intre Presedinte si fortele politice, ci doar s-au facut ca se consulta. De ochii lumii si pentru o respectare pur formala a Constitutiei. NU e in regula o asemenea formula, o asemenea abordare! Consultarile dintre Presedinte si fortele politice trebuie sa fie eficace si sa conduca spre un rezultat, nu spre o situatie de blocaj. Parerea mea este ca o a doua runda de consultari e necesara. Dar consultari reale, eficace si nu o joaca asa cum a fost data trecuta.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Decembrie 28, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

O propunere interesanta…

Il priveam pe Liviu Dragnea la Sinteza Zilei, a lui Mihai Gadea, pe Antena 3. Era foarte interesant sa-i observi limbajul corpului: zambitor, stapan pe sine, degaja siguranta, stabilitate, neconflictual, serios, ponderat si vorbind pe un ton relativ scazut, fara patima ce te face sa ridici tonul dorind sa subliniezi o idee, sau atunci cand, printr-o intonatie a glasului, vrei sa atragi atentia asupra unui punct culminant al discursului. Nu a fost recitarea monotona a unei cuvantari, inflexiunile tonului sau erau domoale ca ale unui om care explica linistit cum stau lucrurile fara sa simta nevoia vreunei hiperbole pentru a remarca ceva cu o insistenta deosebita. In general vorbind, Liviu Dragnea avea o bucurie linistita, tihnita. Impresia pe care ti-o lasa era de om linistit, fara gesturi de provocari cutezatoare sau de sfidare. Nu vedeai acea desfidere brutala, nesocotind pericole multiple in calea spre un ideal de neatins.

Nu, Liviu Dragnea nu parea un viscol sau o furtuna cu violente descarcari electrice, ci o blanda adiere de vant.

E de remarcat ce imagine lasa liderul celui mai mare partid din Romania, care a castigat alegerile obtinand o majoritate covarsitoare a voturilor fata de cel de-al doilea clasat, PNL.

Liviu Dragnea spune pe FaceBook:

„Le mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în mine și mi-au spus că ar fi fost legitim să îmi asum personal funcția de prim-ministru la consultările de astăzi de la Cotroceni. Însă nu am dorit să creez o criză politică forțând o lege, chiar dacă e neconstituțională.
Am propus-o pe Sevil Shhaideh pentru că este un om în care am încredere totală și știu că vom putea realiza împreună programul pentru care am primit votul din partea cetățenilor. A fost ministrul Dezvoltării, cunoaște bine activitatea din toate ministerele.
Această propunere arată în mod clar că îmi asum întreaga răspundere pentru activitatea guvernamentală și pentru punerea în aplicare a programului de guvernare.”

Propunerea lui Liviu Dragnea, a PSD-ului adica – pentru ca, din cate am inteles, nu s-a discutat si nici aprobat, statutar de catre un Congres al PSD – pentru functia de premier este Sevil Shhaideh, o fosta colaboratoare a liderului PSD si fina acestuia, daca am inteles bine. Doamna Shhaideh este cetatean roman, apartinand comunitatii turco-tatare din Romania si e de religie musulmana, casatorita cu un cetatean sirian. La auzul acestei vesti, internetul a „explodat”, dupa parerea unora, cu tot felul de „glumite” la adresa doamnei Shhaideh. Totusi, mi se pare ca e si o chestiune serioasa legata de acest lucru. Eu imi amintesc cum in campania pentru prezidentiale din 2014, reprosurile votantilor PSD, de la Consiliul National de la Craiova, la adresa D-lui. Iohannis erau de genul:

„– „Nu are nume românesc”, sare ca ars un oltean pesedist.

– „Nu e de la noi din Olt”, aruncă o vorbă şi olteanul cu mustaţă.

– „Nu e de la noi din ţară, e provenit din altă ţară, nu ştiu ce caută el să candideze la preşedinţie”, completează olteanul ştirb.

Pesedistul de rând continuă atacul la origini.

– „Una e să te nască mă-ta în altă ţară, şi alta e să vii aici şi iei cetăţenie. Nu e totuna”, se ridică nivelul privind originile.

– „E neamţ. Noi ştim dacă s-a născut sau nu în România? A spus el că s-a născut în România? N-a spus. Dacă spunea era altceva”, dezvoltă problema cetăţeniei lui Iohannis pesedistul mustăcios.

Mândria de a fi român se simte la membrul PSD, votantul de nădejde al lui Victor Ponta.

– „Ce, românii nu sunt deştepţi?”, se aruncă iar olteanul în luptă.

– „Nu e român, e străin, nouă ne trebuie românii noştri”, se umflă spiritul patriotic în pesedist.

– „Numai un român ne poate duce acolo unde merităm”, aruncă o vorbă din spate încă un roşu.

– „Nu avem şi noi în ţara noastră români deştepţi?”, e infailibil pesedistul mustăcios.

Finalul e al doamnelor:

– „Iohannis are ajutor din afară, este susţinut de multe fundaţii germane şi ca român mai puţin cred că a demonstrat”, ne explică o delegată la Congres.” – sursa: aici.

Asta se intampla nu mai departe de acum 2 ani. Te-ai fi asteptat acum sa izbucneasca romanismul si ortodoxismul in PSD, doar Liviu Dragnea a declarat ca e un fanatic religios, specificand ca este un om traditionalist si crestin-ortodox!! Si atunci sa intelegem oare ca, cel putin in viziunea PSD, nu se mai aplica: „Nu e român, e străin, nouă ne trebuie românii noştri”? Sau sa intelegem ca PSD, de fapt, il accepta cu dragoste pe Presedintele Iohannis, doar ca noi n-am inteles bine?

In privinta „dosarului de la Securitate” – vorba maestrului Ion Cristoiu – al D-nei. Shhaideh, se vor pronunta serviciile care trebuie, desigur sa-l informeze pe Presedinte, domnia sa amanand desemnarea dupa Craciun, nespecificand exact cand o va face. Victor Ponta a tinut sa precizeze ca inainte de a o nuimi secretar de stat la MDRAP si la momentul desemnarii dumneaei in functia de ministru al Administratiei si Dezvoltarii Regionale (2015), SRI a spus ca n-ar fi nicio problema – „deci POZITIV”, dupa cum spune chiar fostul premier. Si nici la acordarea cetateniei romane catre sotul doamnei Shhaideh n-ar fi fost probleme, desi spune ca nu cunoaste detalii, dar specifica: ” stiu insa cu siguranta ca decizia Comisiei din cadrul Ministerului Justitiei ( formata din magistrati) se ia DOAR DUPA primirea unui aviz de siguranta nationala de la SIE si SRI!” – v. aici. Totusi, o problema politica se poate naste legata de sotul D-nei. Shhaideh, Dl. Akram Shhaideh. Ca, de fapt, „Dragnea va conduce Romania in cateva zile” si ca „nu e nicio surpriza”, cum afirma CTP, asta o pot intelege usor. Problema e cum o va conduce… Problema nelinistitoare in legatura cu Dl. Akram Shhaideh este ca acesta ar fi un sustinator al regimului dictatorului sirian, Bashar al-Assad. In acest caz, problema ar fi: de ce trebuie sa ne complicam…?

Nu se poate sa nu remarci la partidul asta – PSD – o anumita inclinatie catre lumea asta orientala, musulmana. Victor Ponta dorea sa construiasca o mare moschee la Bucuresti, s-a tratat la clinica lui Erdogan. A cum a venit si Liviu Dragnea cu aceasta propunere. Nu mai vorbesc de Omar Hayssam, un apropiat al PSD, tot cetatean sirian, dar si cu cetatenie romana…

Sa vedem cum e privita in presa internationala aceasta propunere:

Mediafax

Cum se vede nominalizarea lui Sevil Shhaideh în presa internaţională

Nominalizarea politicienei Sevil Shhaideh nu i-a luat prin surprindere doar pe jurnaliştii români, ci şi pe cei străini. Site-ul publicaţiei The New York Times a prezentat un articol despre opţiunea PSD-ului pentru postul de premier. Au mai scris pe acest subiect şi cei de la Boolmberg şi Politico.eu.

Articolul din The New York Times numeşte propunerea aceasta „o mişcare surprinzătoare a celui mai mare partid politic din România“ şi menţionează că dacă va fi aleasă,  Sevil Shhaideh va fi „atât primul musulman, cât şi prima femeie care deţine acestă funcţie“.

De asemenea se aminteşte şi de victoria „răsunătoare“ a PSD-ului la alegerile parlamentare. Propunerea pentru premier este analizată de jurnalişti şi explică cum numirea lui Liviu Dragnea, liderul partidului, ar fi fost o „alegere problematică“.

Problema imigranţilor şi poziţia Bucureştiului în această chestiune este şi ea adusă în discuţie: „Pare puţin probabil ca numirea doamnei Shhaideh va relaxa poziţia României faţă de migranţi. România este unul din membrii Uniunii Europene care s-au opus cotelor obligatorii de refugiaţi, mulţi din Orientul Mijlociu şi nordul Africii“.

Presa turcă (Daily Sabah) titrează „Musulmana, turcoiaca Sevil Shhaideh propusă să fie prima femeie premier în România” şi menţionează că turcoaica este „o economistă membră a unei mici comunităţi musulmane“. Daily Sabah face trimitere şi la faptul că Shhaideh este rudă cu faimosul istoric turc Kemal Karpat, născut în oraşul Babadag din estul României. Şi acest articol vorbeşte despre influenţa lui Dragnea: „care va continua să fie şeful partidului, ar putea avea o infulenţă semnificativă asupra guvernului condus de Shhaideh“.

Agenţia Reuters vorbeşte despre cum PSD a propus: „o femeie de stânga dintr-o mică minoritate musulmană (…), o apropiată a celui mai puternic om din PSD, Liviu Dragnea“ . Dragnea mai este amintit în articol, cu menţinunea că acesta „a spus foarte clar că intenţionează să fie puterea din spatele noului guvern“.

Jurnaliştii de la Boolmberg scriu şi ei despre „alegerea surpriză a premierului român care alimentează suspiciunile că Dragnea va fi adevăratul şef“.

„A doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeana îşi înlocuieşte primul cabinet tehnocratic de la căderea comunismului“ se poate citi pe site-ul Bloomberg. Articolul menţionează şi că mişcarea lui Dragnea „nu a impresionat cel mai nou partid al României, USR (…) care aproape a câştigat alegerile pentru primăria Bucureştiului“. Jurnaliştii mai adaugă şi că „ar putea exista un conflict“ dacă Iohannis respinge propunerea, conflict care ar putea duce la „certuri între lideri politici, lucru comun în ţara cu 20 de milioane de locuitori“.

Politico.eu vorbeşte despre cum Shhaideh „a lucrat cu Liviu Dragnea“ şi adaugă că „în ciuda experienţei sale din cabinet, Shhaideh nu este cunoscută în Bucureşti, petrecându-şi majoritatea cariei sale în politica locală, în oraşul Constanţa“.

Financial Times scrie că Doamna Shhaideh va fi primul premier musulman din Uniunea Europeană, un fost manager de sisteme IT, care va trebui să stea la masă cu alţi premieri ai UE, cum ar fi Viktor Orban (Ungaria) şi Robert Fico – premierul Slovaciei care consideră un risc al imigraţiei dinstre Islam spre Europa. „

Nu se poate spune ca sunt reactii entuziasmante. Aceasta propunere e privita „cu surprindere”, sunt „suspiciuni ca Dragnea va fi adevaratul sef”, desi propunerea are ineditul ei si poate ca D-na. Shhaideh ar fi un bun premier, un om competent… Pe de alta parte tempereaza crizele de nationalism din Romania. PSD a venit cu o idee moderna, cu totul noua, e adevarat, in spatiul politic romanesc. Dar ce ar fi rau, la urma urmei, in asta? Nu s-a adus in discutie construirea moscheei. Premierul, in persoana D-nei. Shhaideh, va fi asadar unul tehnic, ce va trebui sa duca la indeplinire programul PSD. E o nota de culoare exotica in aceasta propunere. Dar ar demonstra ca Romania e o tara cu o democratie matura, in care drepturile si libertatile minoritatilor nationale sunt respectate. Faptul ca Liviu Dragnea ar fi in spatele noului Guvern, n-ar trebui sa ne mire intrucat vom avea un guvern politic. Orice guvern politic depinde de partidul din care provine si e normal ca partidul sa aiba sub control politic guvernul, altminteri n-am mai vorbi de un guvern politic. Pe de alta parte, dincolo de aceasta nominalizare, indiferent daca va fi acceptata sau nu de catre Presedinte, PSD va da premierul in cele din urma, dar cei care au votat PSD, intr-un numar atat de mare, au si astepari mari din partea acestui partid.

Riscul ar fi ca sa avem un premier „de paie” si, de fapt, Liviu Dragnea sa conduca din umbra tot Guvernul. Dar si in acest caz responsabilitatile in exercitarea functiei ii revin premierului in functie, nu lui Liviu Dragnea.

Pe de alta parte, daca varianta ar fi pentru o perioada limitata, sa zicem cateva luni, lucrul asta ar starni suspiciuni cu privire la realizarea programului PSD.

Fostul prim-ministru, Dl. Adrian Nastase, are o postare interesanta pe blog:

Desemnarea candidatului de premier

Desemnarea candidatului de  premier de către presedintele PSD a determinat – ca să folosesc o formulă pe care am invătat-o recent – o „puternică reactie de wow”. Să traduc – in primul moment, o reactie de surpriză si de uimire. După aceea, reactiile s-au impărtit – cei mai multi au văzut aspecte si implicatii pozitive. Altii, mai putini, au considerat că este o desemnare neinspirată si că doamna Sevil Shhaideh nu este decât un proxy al lui Liviu Dragnea. O inlocuitoare, un alter ego, o solutie provizorie care ar fi valabilă doar până când se rezolvă cu legea 90/2001.  Pe de altă parte, cum spun francezii, „il n’y a pas que le provisoire qui dure”. Vom vedea dacă guvernul Shhaideh va dura mai mult de un anotimp.

Sigur, frustrarea determinată de imposibilitatea legală de desemnare a lui Liviu Dragnea, ca premier, a dus la căutarea unor solutii alternative. Pare că formula aleasă este cea care poate fi, cu mai multă usurintă, acceptată la Cotroceni.

Va fi o solutie bună pentru tară? Un chinez, intrebat recent ce implicatii a avut Revolutia franceză in Europa, a răspuns că suntem incă prea aproape pentru a putea judeca. Vom vedea. Pare că PSD, de fapt Liviu Dragnea, au gasit o variantă bună pentru interior, pentru administrarea economiei si a proiectelor sociale. Personal, cred că  Guvernul va avea de rezolvat si multe ecuatii de politică externă. De aceea, va conta cine va prelua portofoliul externelor. Sau spatiul politicii externe va deveni un „domeniu rezervat” pentru Presedinte? Aceeasi intrebare se va pune in ceea ce priveste domeniul justitiei. In pactul de coabitare Băsescu/Ponta, acest domeniu fusese cedat presedintelui. Personalitatea viitorului ministru al justitiei ne va arata dacă nu cumva se va reveni, tacit, la formula anterioară de coabitare.

In perioada următoare, vom avea, inevitabil, mai multe centre de putere – la Cotroceni, la PSD, la guvern, la Cameră si la Senat, la servicii, la parchete. Cum vor functiona aceste relatii? Experienta CDR a fost proastă, experienta Boc sau Isărescu, deasemenea. Un premier care are pe birou butoane de decizie dar acestea nu sunt conectate la structurile din teritoriu, nu poate fi eficient, in timp real. Am fost, intotdeauna, de părere că premierul trebuie să fie presedintele partidului care a obtinut cele mai multe voturi – in măsura in care poate organiza o majoritate. Mi-a plăcut concluzia de aseară a lui Crin Antonescu: presedintele trebuie să desemneze, prima data, pentru formarea guvernului, candiidatul partidului care a obtinut cele mai multe mandate (solutie prevăzută si in proiectul de lege de revizuire a Constitutiei). Asa este.  M-as fi bucurat insă dacă Crin Antonescu ar fi spus lucrul acesta si in 2004!

Revenind, cred că desemnarea lui Sevil Shhaideh a fost cea mai bună solutie alternativă. Există, totusi, riscul  ca ministrii să nu accepte in intregime autoritatea premierului, mergand la partid, ca la o curte de apel. E adevărat, in lunile următoare, testul important de credibilitate va fi pentru partid. Mai ales in ceea ce priveste calendarul măsurilor anuntate. Primul guvern al acestui mandat ar putea fi, in cazul in care testul nu va fi trecut,  un guvern de sacrificiu. Dacă va trece acest test, ar putea să dureze.”

Dupa parerea mea, o posibila balbaiala de genul: „ministrii să nu accepte in intregime autoritatea premierului, mergand la partid, ca la o curte de apel” este in detrimentul PSD – deci acest risc ar trebui eliminat. Insa, paradoxal, pe de alta parte ar putea fi si benefic, daca PSD va gestiona bine o asemenea situatie. Eu am mari indoieli ca programul PSD poate fi aplicat cu succes in practica. Pe de alta parte, intr-o campanie electorala trebuie sa supralicitezi, ca sa zic asa, trebuie sa promiti si sa exagerezi pentru ca sa te poti impune, forta impactului comunicarii cu electoratul fiind deseori decisiva. Si atunci poti recurge la o solutie de natura diversionista, daca se poate spune asa, adica remanierea sau chiar inlocuirea premierului, dar facuta la momentul potrivit. O chestiune ar fi abordarea problemelor economice si a provocarilor de natura economica din anul 2017. Vad ca D-na. Andreea Paul a scris cu privire la „tabloul de bord al economiei romanesti” un articol ce prezinta date statistice interesante. Nu e o prognoza pentru 2017, dar se poate observa ca situatia nu e tocmai roza in ciuda cresterii PIB. Asa ca eu cred ca nu trebuie sa ne culcam pe o ureche. Ar mai fi si problema semnalata de multa vreme de Dl. Lucian Isar, cea a politicilor BNR, mai exact Mugur Isarescu. Recunosc, astept cu interes un articol nou al D-lui. Florin Citu cu privire la situatia economica si la ce provocari ne asteapta in 2017. Vom vedea daca viitorul Guvern va fi dispus sa reia masurile de reforma in sensul economiei de piata libera, stopate din 2004 incoace.

Fara indoiala ca in conditiile in care din partea populatiei valul de asteptare este imens si in conditiile in care programul PSD nu prea e realizabil, PSD va trebui sa gaseasca o solutie, eventual schimbarea premierului.

Insa Dl. Nastase are dreptate, eventuala schimbare a premierului, nu tine doar de aceste aspecte. Legat de: „Există, totusi, riscul  ca ministrii să nu accepte in intregime autoritatea premierului, mergand la partid, ca la o curte de apel”, ar trebui spus ca responsabilitatea in exercitarea functiei ii revine premierului, nu partidului. Premierul poate sa raspunda legal, pe cand partidul doar eventual politic si poate ca deloc.

Ce se intampla? Romania, din pacate, nu e o tara meritocratica ci una clientelara. Clientelismul domina Romania intr-o proportie covarsitoare. De aceea satisfacerea clientelei politice e un lucru deosebit de important in Romania. Indiferent de metode. Legale sau nu. Insa in exercitarea functiei, D-na. Shhaideh va avea constrageri legale de asa natura incat Dl. Dragnea sa nu poata conduce dupa bunul sau plac Romania. Iar D-na. Shhaideh are o raspundere in fata legii pentru acest lucru. Nu in fata partidului.

„Personal, cred că  Guvernul va avea de rezolvat si multe ecuatii de politică externă. De aceea, va conta cine va prelua portofoliul externelor. Sau spatiul politicii externe va deveni un „domeniu rezervat” pentru Presedinte?” – nu, nu cred ca spatiul politicii externe va deveni un „domeniu rezervat” pentru Presedinte. Guvernul are atributiile sale de politica externa. Daca nu sunt probleme de securitate in privinta D-nei. Shhaideh si a familiei acesteia, dansa va trebui sa faca fata si unor astfel de probleme. Bineinteles, un ministru de Externe competent se impune, ar fi de dorit. Insa o comunicare intre Presedintie si Guvern si o exprimare pe o singura voce ar trebui sa fie asigurate, tinand cont de faptul ca Romania e tara membra a UE si NATO, lucruri de la care trebuie sa incepem definirea interesului national. Relatiile bune, comunicarea eficienta cu SUA, in conditiile in care avem un nou Presedinte al SUA, Dl. Donald Trump, sunt esentiale, desigur.

„In perioada următoare, vom avea, inevitabil, mai multe centre de putere – la Cotroceni, la PSD, la guvern, la Cameră si la Senat, la servicii, la parchete.” – si eu cred asta! De aceea intrebarea: „Cum vor functiona aceste relatii?” mi se pare legitima. Raspunsul corect este, cred, ca nu stim cum vor functiona. Insa un lucru e cert: relatiile trebuie sa functioneze conform cadrului legal. Institutii puternice nu inseamna neaparat institutii de forta, ci institutii care functioneaza corect. Daca institutiile functioneaza corect, in cadrul legal in vigoare, atunci si relatiile vor functiona corect. Experientele anterioare au fost proaste pentru ca institutiile nu au functionat corect. Dar a mai fost si altceva: o lipsa de viziune din partea guvernantilor, a partidelor de guvernamant. Retrospectiv privind lucrurile, desi si mie mi se parea experienta CDR ca fiind una proasta, chiar catastrofala, as spune ca lucrurile nu au stat chiar asa… CDR si-a asumat intr-o perioada grea si cand institutiile statului nu erau puse la punct un set de reforme necesare aderarii tarii noastre la UE si NATO. Au fost dureroase, dar au condus spre o societate libera si spre dezvoltarea capitalismului in Romania. Noi traim acum o situatie postcriza dificila. Poate ca dintre toate cele trei guvernari citate de Dl. Nastase, buna sau proasta – pare paradoxal ce spun, stiu – doar CDR a avut cu adevarat o viziune. Chiar daca a avut multe minusuri. Dar aceste aspecte merita un articol separat.

„Aceeasi intrebare se va pune in ceea ce priveste domeniul justitiei. In pactul de coabitare Băsescu/Ponta, acest domeniu fusese cedat presedintelui. Personalitatea viitorului ministru al justitiei ne va arata dacă nu cumva se va reveni, tacit, la formula anterioară de coabitare” – dupa parerea mea, daca Justitia tine de personalitatea unor persoane, spre exemplu al ministrului de resort, e destul de grav… Justitia nu ar trebui sa fie o problema daca se respecta principiul separarii puterilor in stat cu un mecanism de verificare si echilibrare intre ele – checks and balances care tine de separatia puterilor in stat. Lucrul acesta trebuie neaparat pus in practica pentru ca altminteri vom mai vedea abuzuri si chiar vedem, din pacate, abuzuri. A pune accentul doar pe Justitie, cum a facut PNL in campania electorala, inseamna ca se incalca acest principiu de „limitare si echilibrare” caracteristic separatiei puterilor in stat. Cu alte cuvinte, ar inseamna ca nu prea mai avem o separatie a puterilor in stat. De fapt, fraza D-lui. Nastase asta si exprima: ca nu prea e o separatie, decat poate formala, a puterilor in stat. Sa nu ne miram in acest caz daca se fac abuzuri. Ori avem o societate bazata pe separatia puterilor in stat, ori avem „pacte de coabitare” intre Presedinte si Premier. Eu cred ca e de dorit sa avem o reala separatie a puterilor in stat si un mecanism de checks and balances daca nu dorim sa avem, in schimb, abuzuri de care sa ne plangem tot timpul.

Un articol interesant al lui Cristian Preda:

„În ultima variantă a listei organizațiilor teroriste, publicată de Consiliul Uniunii Europene în iulie a.c., aripa militară a Hezbollah figurează la poziția 9.
Unele state europene – Olanda sau Marea Britanie – consideră întreaga organizație drept teroristă, nu doar fracțiunea armată, cunoscută, de altfel, sub diverse nume.
În acest an, și Liga Arabă a pus organizația cu pricina pe lista teroriștilor.
Ar fi bine ca PSD să lămureasă dacă e de acord cu lectura UE și a Ligii Arabe în privința Hezbollah.”

Interesant…

Daca Romania e ultimul mare bastion al politicilor progresiviste, dupa cum se intreaba Politico.eu, eu as spune ca lucrul asta nu e neaparat unul rau sau care sa contravina intereselor Romaniei, atata vreme cat progresivismul e o filosofie politica acceptata de principalul nostru aliat si partener: SUA – American Progressivism – si face parte din cultura occidentala. Politicile progresiviste in SUA sunt apanajul mai ales al Partidului Democrat. Nu intram in contradictie cu SUA pe tema asta. Pe de alta parte, lucrurile intotdeauna stau mai nuantat. Dupa parerea mea, problema cu progresivismul e sa nu se ajunga la abordari extremiste. Insa chestiunea principala pare mai degraba alta, vorba D-lui. Cristian Preda, cea legata de Hezbollah… Pentru ca daca asa stau lucrurile, aici intram in contradictie cu partenerii nostri si cu Occidentul… E, totusi, o cale destul de lunga de la Progresivism la Hezbollah…  Parerea mea ar fi ca e prea mult spus progresivism, desi tenta acestei propuneri de premier seamana, e in maniera progresivista. Dar daca lucrurile chiar stau asa, cum ramane cu traditionalsimul proverbial al D-lui. Dragnea si al PSD-ului, cu „fanatismul religios”…? 🙂

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Decembrie 23, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Se contureaza un esec…

Fara indoiala, ziua de ieri a fost marcata de doua evenimente tragice: asasinarea la Ankara a ambasadorului Rusiei in Turcia, Dl. Andrei Karlov,sub privirile sotiei sale, in timp ce tinea un discurs la o expozitie de arta si atentatul de la Berlin, foarte asemanator cu cel de la Nisa, din Franta.

In privinta primului atentat, trebuie spus ca atacatorul era un tanar politist turc de numai 22 de ani, pe numele sau Mevlut Mert Altintas care, in momentul respectiv a strigat: „Allah akbar! Nu uitati Alepul, nu uitati Siria! Atat timp cat localitatile noastre nu sunt in siguranta nici voi nu veti simti gustul sigurantei. Dati-va inapoi. Pe mine ma va lua de aici doar moartea. Toti cei vinovati pentru aceasta cruzime vor da socoteala!„. De unde se vede a actiunea lui a fost motivata de ceea ce s-a intamplat la Alep, in Siria.

Trebuie remarcat ca ambele atentate n-au putut fi prevenite si dejucate. Dar s-o iau intr-o ordine ca sa ma pot face cat mai clar inteles.

Sa luam primul atentat, cel asupra ambasadorului Rusiei. Este uluitor, dupa parerea mea, cum nu s-a putut sa i se asigure o protectie corespunzatoare. Si nu ma refer doar la autoritatile turce, dar si la serviciile de paza si protectie ale Federatiei Ruse!! Mai ales ca in Turcia s-au mai intamplat atentate teroriste iar Rusia e implicata militar in Siria, ce are granita comuna cu Turcia. Dar si Turcia e implicata militar acolo, in Siria. E stupefiant!!

Pe de alta parte, uluitor e faptul ca dupa asasinarea ambasadorului Rusiei la Ankara, a mai avut loc un alt atentat, incununat de succes: Dl. Polshikov, fost ambasador la Rusiei in Bolivia a fost gasit mort!! Circumstantele, din cate inteleg, sunt inca neclare…

Nu se poate sa nu te intrebi ce se intampla de fapt…

Insa legat de asasinarea lui Karlov si de faptul ca atacatorul a pomenit de Alep, trebuie remarcate, cred eu, niste chestiuni, zic eu importante.

Alepul, oras important din Siria, a fost teatrul operatiunilor militare comune ruso-siriene impotriva fortelor ce lupta impotriva lui Bashar al-Assad. Operatiunea militara era impusa si de lupta impotriva ISIS si a extremismului islamic. Alepul de Est era, din cate am inteles fieful opozitiei radicale la regimul Assad, sustinut de Rusia. SUA a evitat sa se implice militar in Siria. A facut-o Rusia, implicandu-se doar cu aviatia militara.

Alepul a fost bombardat cumplit de catre aviatia militara rusa. Cred ca e unul din cele mai groaznice si cumplite bombardamente pe care le-a suferit un oras de la Al Doilea Razboi Mondial incoace!! Alepul a fost transformat intr-o ruina!! Cei care au suferit cumplit au fost cetatenii obisnuiti, populatia civila. A urmat o parasire in masa de zeci de mii de oameni a Alepului, constituindu-se intr-una din cele mai grave crize umanitare pe care le-a inregistrat omenirea de la Al Doilea Razboi Mondial incoace.

Si ce s-a rezolvat cu asta? A fost distrusa temuta organizatie terorista ISIS? Nici vorba!! Luptele continua si se vede ca dupa foarte recentele atentate din Iordania si Yemen, ISIS musca din nou Europa la Berlin, cu ocazia unui pasnic targ de Craciun, unde lumea era stransa buluc, in atmosfera de sarbatoare.

Pe de alta parte, asa cum reamarca un analist pe problema Turciei si a Orientului Apropiat la CNN, ce s-a intamplat la Ankara ridica mari semne de intrebare, toate fiind ingrijoratoare. Turcia era o tara stabila intr-o zona instabila, dupa cum lesne poate oricine constata. Stabilitatea Turciei era data de stabilitatea institutilor sale. Nu erau problme. Lucrul acesta se putea limpede constata si din Romania. Multi romani isi faceau vacantele in Turcia si apreciau conditiile hoteliere foarte bune de acolo. Pe cand acum vedem ce se intampla si e cu atat mai grav cu cat cel care a comis asasinatul era politist, deci apartinea acestei institutii a statului turc. Si atunci se pune problema daca nu cumva e vorba de un scenariu de destabilizare a Turciei… Analistul respectiv spera ca nu e vorba de asa ceva, dar nu excludea aceasta varianta, trebuie sa recunoastem, sumbra…

Pe de alta parte, ramane situatia din Siria, departe de a fi rezolvata. Inca de la inceputul protestelor impotriva regimului Assad, situatia se prefigura ca fiind complicata. Dupa parerea mea, aceasta situatie, de cum a inceput Razboiul Civil, era de competenta ONU. Ar fi trebuit ca Marile Puteri sa ajunga la un acord pentru trimiterea acolo a unei forte multinationale de mentinere a pacii. In loc sa faca asta Marile Puteri au cautat sa rezolve ele lucrurile. Occidentul s-a retras, si ma refer in principal la Barack Obama, asa ca Rusia a preluat ostilitatile. Iar rezultatul se vede. Nerespectarea dreptului international a condus la aceasta situatie grava in Siria, marcata de o drama umanitara fara precedent, dupa cum spuneam si mai sus. Pe cand implicarea ONU si trimiterea pe teren a unei forte multinationale avea si avantajul gasirii unei solutii politice, pe langa anihilarea temutei organizatii teroriste ISIS.

Ce s-a intamplat? Marile Puteri nu au dorit sa trimita trupe, sa actioneze la sol. S-a preferat actiunea cu aviatia militara. Insa nu era greu de observat ca aceasta nu e defapt o solutie. Ce a rezolvat? Nimic. Trebuie sa remarcam cu tristete ca nu s-a inregistrat nici un progres politic. ISIS, dupa cum se vede, e departe de a fi distrusa sau de a-si fi pierdut influenta. Singurul lucru realizat, daca se poate spune asa, e aceasta drama umanitara de proportii colosale!!! Care complica si mai mult lucrurile.

Berlin: 12 morti si 48 de raniti!!

Atentatul de la Nisa in reluare!!

Avem si aici niste probleme de o gravitate extrema!!

Atentatorul, din cate inteleg, era un pakistanez sau afgan care a intrat in Germania ca refugiat in februarie 2016. Trebuie sa remarcam faptul ca politica aceasta de primire pe scara larga si fara niciun control, promovata de Cancelarul Angela Merkel, a refugiatilor si imigrantilor din Orientul Mijlociu, o zona, se stie bine, cu mari probleme si pepiniera a terorismului international de mai bine de 50 de ani, te lasa perplex prin naivitatea ei. Romania, tara membra a Uniunii Europene nu e in Spatiul Schengen, desi indeplineste fara probleme toate conditiile si are tot dreptul la ast, in schimb au fost primite aceste populatii, acesti oameni despre care Germania nu stia absolut nimic. Trebuie sa spunem asta: nici serviciile de informatii germane si nici oficialitatile politice nu stiau absolut nimic despre acesti oameni, de provenienta din Orientul Mijlociu, din tari care, in mod foarte clar, nu faceau si nu fac parte din UE. Deci Romaniei si Bulgariei li s-a blocat, din motive politice, desigur, dreptul la libera circulatie in interiorul Uniunii, dar acestor populatii li s-a ingaduit, fara sa aiba vreun drept, sa circule liber oriunde doresc ei in interiorul UE!!!!!

Trebuie sa constatam, din pacate, un grav esec al integrarii acestor oameni proveniti din astfel de zone din afara UE in lumea occidentala. Si e si un esec al politicii D-nei. Merkel.

Atentatul de la Berlin este surprinzator pentru ca Germania, totusi, i-a primit pe acesti imigranti. Deci a facut un gest larg de ospitalitate fata de acesti oameni. Trebuie remarcat si faptul ca Germania nu a fost implicata militar in zonele acestea musulmane cu mari probleme. Spre exemplu, n-a fost implicata militar in Libia, nici in Siria. Si atunci? Atunci de ce?

De asemenea, mai trebuie remarcat ceva. In Romania, multumim lui Dumnezeu, nu s-au intamplat atentate teoriste. Dar asta nu inseamna ca situatia aceasta din plan european si din lume nu ne ingrijoreaza sau ca n-ar utea avea repercursiuni asupra Romaniei. Ce consecinte politice ar putea sa aiba in Germania si, in general vorbind, in Occident? Ne gandim, desigur, la cresterea extremei drepte, lucru ce ar putea influenta nu in bine politica europeana. Dar, pe de alta parte, se pune problema: cum rezolvam aceasta situatie?

Ce se intampla? Islamul – si putem vedea doar aruncand o privire la ce se intampla – are o cultura a aderarii nu a inscrierii intr-o organizatie. In Al-Qaeda sau in ISIS nu te inscrii, nu primesti o legitimatie de membru, ci aderi la asa ceva.

Al doilea lucru ce trebuie remarcat este ca forta Islamului, mergand pana la extremism, inclusiv pana la atentate sinucigase,  a crescut in Europa si s-a intensificat odata cu cresterea numarului de musulmani in Europa. Si in urma cu 40 de ani erau musulmani in Europa, desigur. Dar nu erau atat de multi ca in zilele noastre.

Ce rezulta de aici? Rezulta faptul ca orice musulman din Europa, chiar si cel care pare cat se poate de inofensiv, poate fi un posibil extremist si aceasta posibilitate are sanse mari sa se realizeze. Orice musulman – si chiar daca nu e musulman – poate sa adere la o platforma precum Al-Qaeda sau ISIS. Trebuie sa intelegem, cred, ca Al-Qaeda sau ISIS nu sunt partide sau formatiuni politice ci platforme cu un anumit continut ideologic si substrat religios. In Europa nu erau astfel de platforme, foarte asemanatoare cu ceea ce aveam aici si in SUA, si anume cu platformele civice, desi diferenta e foarte mare, desigur. Iata ca acum exista asa ceva… Partea proasta este ca Europa NU e deloc pregatita pentru asta. Deloc!!

Mai trebuie sa intelegem si un alt lucru: genul asta de platforme – Al-Qaeda, ISIS – nu au un statut, precum, spre exemplu, are un partid politic. De pilda, putem vorbi despre statutul PSD sau al PNL. Aici, in ceea ce priveste astfel de platforme, lucrurile stau diferit. Si din aceasta cauza lasa adeptilor o mare libertate de actiune si exprimare sau creeaza o astfel de impresie, a unei mari libertati. Iar adeziunea coaguleaza o solidaritate solida intre cei care adera la o astfel de platforma. Spre exemplu: nu stiu daca si cat sunt de solidari membri unui partid politic. Sa ne gandim, in schimb, la mitingurile din Piata Universitatii! Sau la celebrul miting maraton din Piata Universitatii de la inceputul lui 1990! O astfel de platforma civica, manifestandu-se printr-un miting de protest, solidarizeaza puternic oamenii, pe cei participanti la miting, pe cei care adera la asa ceva. Sa comparam cu un miting organizat de un partid politic – participarea e sarcina de partid pentru membri sai. Pe cand cei care au mers sa protesteze in Piata Universitatii n-au fost scosi din case de o obligatie statutara sau de o circulara de partid care convoaca membri la o asemenea actiune, consituindu-se ca sarcina pentru membri partidului si pentru organizatiile sale locale.

De aici rezulta ca o platforma, civica sau de alta natura, are atractivitatea ei, chiar mult mai mare decat o are un partid politic. Spre exemplu, sunt analisti reputati la noi care acuza faptul ca intr-un partid iti pierzi libertatea si independenta de gandire, exprimarea libera a ceea ce gandesti – maestrul Ion Cristoiu, daca nu ma insel. Se acuza faptul ca partidele, cel putin la noi, sunt conduse mai mult, mult mai mult in stil dictatorial decat democratic, iar cel care „calca pe bec”, cum se spune, risca excluderea. In Piata Universitatii oricine era binevenit, nimeni exclus. Or, tocmai asta strange solidaritatea si o mareste aproape instantaneu. Asa se explica – cel putin asa mi se pare – si atractivitatea pe care o au astfel de platforme precum ISIS sau Al-Qaeda in randul tinerilor. Pentru ca foarte multi dintre acesti teroristi sunt oameni tineri – cel care a comis atentatul de la Ankara asupra ambasadorului rus era un tanar de 22 de ani, cel care a intrat cu camionul in multime, la Berlin, are 23 de ani. Am inteles ca si la noi un tanar, din Craiova daca nu ma insel, a fost atras de o astfel de platforma. Partidele impun multe criterii membrilor sai, au multe reguli, trebuie inregistrate legal etc. Pe cand o platforma se dezvolta liber iar simpla adeziune libera e singura garantie a faptului ca omul care adera e de aceeasi parte a baricadei. Asa s-ar putea explica de ce USB si mai apoi transformat de voie, de nevoie in partid –  USR a avut un asa succes la alegeri, desi si-a inceput activitatea de foarte curand. Insa nu a inceput ca partid politic, ci ca o platforma constituita pe FaceBook. Acum, de cand s-au constiuit ca partid politic, vad ca a a avut loc si prima excludere…

Desigur, un alt aspect este cel cultural, evidentiat de mai toti comentatorii si analistii. Si, intr-adevar, asa si este: diferentele culturale dintre Uniunea Europeana, pe de o parte, si Orientul Mijlociu – Lumea Islamica pe de alta parte, sunt foarte mari si cu greu se intrevede un progres in a concilia sau a atenua astfel de diferente. Simplul fapt ca ai primit – asa cum a facut Germania – un mare numar de oameni de religie musulmana din Orientul Mijlociu nu inseamna ca ai si rezolvat problema diferentelor culturale dintre acestia si populatia bastinasa. Evident, sunt tot felul de diferente culturale pe lumea asta. Insa religia musulmana nu doar ca intra in contradictie, dar e opusa fundamental crestinismului. De aceea acceptarea unei civilizatii cu solide baze crestine e un lucru foarte dificil pentru un musulman. De fapt, islamul e o religie ce face dificil de acceptat orice altceva decat islamul. Pentru ca orice alta acceptare, chiar si in aspecte ce par minore, este vazuta de musulmani ca o desacralizare a mahomedanismului. Iar desacralizarea conduce, desigur, la renuntare. De aceea secularizarea e dificil de acceptat in lumea musulmana.

Sa dam un exemplu: simplul fapt de a crede ca Sfanta Fecioara Maria e mama lui Dumnezeu, asa cum cred crestinii numind-o Nascatoare de Dumnezeu, da peste cap si neaga TOT islamul. Sau a crede ca Iisus Hristos este Insusi Dumnezeu – mahomedanii il vad printre proroci, ca si pe Mahomed. Pentru un mahomedan doar simpla punere a problemei: este, oare, Iisus adevaratul Dumnezeu? inseamna o negare a islamului. Daca respectivul pakistanez sau afgan nu ar fi luat nicio atitudine asupra Targului de Craciun de la Berlin, ar fi insemnat acceptarea Craciunului, adica negarea propriei sale religii in care el crede. De aceea reactia radicala, brutala de a intra cu un camion in multime, negand – din punctul lui de vedere – crestinismul si perceptele sale, demonstrandu-si ca nu a abjurat islamul. De aceea acceptarea civilizatiei europene e deosebit de dificila pentru un astfel de om ca si acceptarea a tot ce nu e islam. Ca daca o accepta in forul sau interior e sinonim cu a se indeparta ineluctabil de islam. Totusi, nu toti musulmanii au o astfel de viziune, dusa pana la extrem. Cu toate acestea, integrarea lor in lumea occidentala este dificila, greoaie. E un proces anevoios. Daosimul sau confucianismul, ca sa dau niste exemple, bazate pe intelepciune, lasa multe punti de comunicare si din aceasta cauza acceptarea civilizatiei occidentale nu ridica probleme. Islamul nu e bazat pe intelepciune. Crestinismul, da, este bazat pe intelepciune – sa nu uitam ca Solomon a cerut de la Dumnezeu intelepciune, nici macar sanatate, si toate celelalte i s-au adaugat. Islamul postuleaza anumite reguli. Sharia, de pilda, are caracter de postulat – un musulman nu-si pune problema daca nu cumva se poate si mai bine. El nu cauta sa aduca inovatii si nici nu recunoaste ca altii s-ar putea sa aiba dreptate, cel putin dreptatea lor. Negarea shariei sau chiar si a unei singure reguli, are pentru un musulman un caracter desacralizant la adresa islamului. Pe cand in crestinism, spre exemplu un hot nu va desacraliza niciodata crestinismul. Oricat de pacatosi am fi, inclusiv preoti, chiar si patriarhi, capul Bisericii este Hristos Dumnezeu si in Dumnezeu orice bine se imbunatateste.

Unii lideri ai lumii occidentale au considerat ca simpla amestecare a populatiilor inseamna si o omogenizare a acestora in cele din urma. De asemenea nu se trateaza problema islamului cu o justa masura ci privind lucrurile din perspectiva noastra sau din perspectivele noastre culturale, unii crezand ca poate ar fi mai bine sa trecem religia pe un plan secund iar pe primul plan sa punem laicitatea. Lucrurile acestea au condus spre actiuni gresite ale caror consecinte le vedem astazi. Ca sa vedem la ce s-a ajuns:

Cetateanul german din landul Baden-Württemberg

Mediafax

Organizaţii din Arabia Saudită, Kuwait şi Qatar promovează islamul fundamentalist în Germania

Organizaţii musulmane din Arabia Saudită, Kuwait şi Qatar susţin, cu aprobarea guvernelor ţărilor respective, activităţi de promovare a islamului fundamentalist în Germania şi în Europa, afirmă surse din cadrul agenţiilor de securitate gemane, citate de publicaţia Süddeutsche Zeitung.

Organizaţii religioase musulmane sunt implicate în activităţi misionare în Germania şi în alte ţări europene, construind moschei, centre de instruire şi trimiţând imami, obiectivul fiind răspândirea unor elemente doctrinare islamice de tip fundamentalist, afirmă surse din cadrul Serviciului federal pentru Protecţia Constituţiei Germaniei (BfV, agenţia pentru siguranţă internă) şi din Serviciul german de informaţii externe (BND).

BfV şi BND au declanşat investigaţii de amploare privind activităţile misionare musulmane, pe fondul suspiciunilor privind un plan de susţinere a grupurilor islamice radicale. În prezent, în Germania sunt circa 10.000 de musulmani fundamentalişti, iar serviciile secrete se tem că imigranţii veniţi în ultimii ani ar putea fi recrutaţi de grupuri fundamentaliste pentru a fi radicalizaţi.

Printre organizaţiile care au ajuns în vizorul serviciilor de informaţii germane se numără Societatea pentru Revigorarea Patrimoniului Islamic (RIHS, din Kuwait), Fundaţia de caritate „Sheikh Eid” (Qatar) şi Liga Mondială a Musulmanilor, din Arabia Saudită. Recent, autorităţile germane au blocat un proiect al organizaţiei RIHS de a construi un centru salafist în orăşelul Fellbach-Oeffingen, situat în landul Baden-Württemberg.”

Noi, daca nu-i acceptam, zicem ca suntem rasisti sau xenofobi. Pentru ei a promova salafismul in landul Baden-Württemberg nu reprezinta vreo problema si nici un lucru rau. Evident ca nu e vorba nici de rasism si nici de xenofobie. E o problema culturala. Care vine in contradictie flagranta cu propria nostra cultura. De asemenea acceptarea din partea noastra a unor asemenea actiuni si propaganda poate avea consecinte periculoase!! Dar, pe de alta parte, cum se vor integra ei in lumea occidentala daca noi acceptam asa ceva? Pentru ca ei au venit aici si nu cred ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg ar dori sa mearga sa traiasca in Arabia Saudita. Care e interesul ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg sa renunte la cultura lui in favoarea culturii lor care se manifesta atat de agresiv in societatea germana?

Pentru ca exista si reversul pentru ca nu se poate sa nu existe si reactii: spre exemplu atacul armat de luni seara intr-o moschee din Zurich – trei raniti grav – comis de un tanar elvetian de 24 de ani, adepat al ocultismului, care pe urma s-ar fi sinucis.

Sa vedeti o stire incredibila!! Incredibil ce se intampla!! In Europa!!!!!

„Nu ma lasa religia”…

Stirile ProTV

Momentul in care o musulmanca refuza sa dea mana cu presedintele Germaniei la o scoala laudata pentru integrarea migrantilor

O tanara musulmana a refuzat sa dea mana cu presedintele Germaniei, Joachim Gauck, in timpul unei vizite a acestuia la o scoala laudata pentru ca a integrat migrantii atat de bine, relateaza Daily Mail.

Incidentul s-a petrecut luna trecuta, in Offenbach, insa imaginile care surprind incidentul au fost publicate recent. Joachim Gauck a ales sa viziteze scoala din Offenbach tocmai pentru ca aceasta a devenit un exemplu pentru integrarea migrantilor, relateaza Daily Mail, citand presa germana.

Presedintele german apare in imagini dand mana cu mai multi studenti asezati in rand, insa cand a ajuns la o tanara care purta hijab aceasta si-a ferit mana. Tanara si-a dus apoi mana la piept si a plecat capul in timp ce presedintele statea cu bratul intins. Cand si-a dat seama ca nu-i va oferi mana, Joachim Gauck a zambit si a trecut la urmatorul student.

Este neclar inca motivul pentru care fata a refuzat sa dea mana cu presedintele, insa in cultura musulmana de multe ori femeilor le este interzis contactul fizic cu membri ai sexului opus daca acestia nu sunt rude sau nu sunt casatoriti cu ele.

In luna iulie, un elev din Hamburg a refuzat sa dea mana cu profesoara lui din motive religioase, scandalizandu-i pe unii profesori care au cerut pedepsirea sa. „Nu vreau sa te jignesc, insa nu pot da mana cu tine, nu ma lasa religia. Nu insemna o lipsa de respect” ar fi spus tanarul.

In luna aprilie, autoritatile elvetiene au suspendat procedura de naturalizare a familiei a doi adolescenti sirieni care au refuzat sa dea mana cu profesoara lor din motive religioase.”

Intorcandu-ma acuma la atentatul de la Berlin, inteleg ca atacatorul e inca in libertate… Dar ISIS, din cate am inteles, a revendicat atentatul.

Revenind, care este ratiunea pentru care sa nu dai mana cu Presedintele Germaniei? Sau ca un elev sa nu dea mana cu profesoara sa? Auziti, ca nu-l lasa religia… Deci daca da mana, abjura islamul. Si, culmea ironiei, Presedintele Germaniei a fost in vizita la o scoala laudata ca a integrat „atat de bine” migrantii…

Din pacate, se contureaza un esec. Problema e cum il vom manageria…

Update – Se plimba nestingherit prin Europa…

Mediafax

Autorul atacului de la Târgul de Crăciun din Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie în oraşul italian Milano/ Acesta jurase credinţă Stat Islamic într-o înregistrare video

Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.

Autorul atacului de la Târgul de Crăciun din Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie în oraşul italian Milano Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.

Anis Amri, tunisianul în vârstă de 24 de ani dat în urmărire în Uniunea Europeană după atentatul cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi aproape 50 de răniţi, ajunsese, în cursul nopţii de joi spre vineri, cu un tren care venea de la Paris, în Gara Sesto San Giovanni din Milano.

Imediat după ieşirea din Gara Sesto San Giovanni în Piaţa 1 Mai, doi agenţi de poliţie i-au cerut suspectului documentele de identitate.

Tunisianul a deschis focul spre agenţii de poliţie şi a strigat „Allah Akbar”, o sintagmă utilizată de teroriştii islamişti.

Anis Amri a fost împuşcat mortal de poliţiştii italieni.

Unul dintre agenţii de poliţie a fost rănit în umăr schimbul de focuri produs în jurul orei 3.00 dimineaţa (4.00, ora României).

Anis Amri, un tunisian care avea legături cu reţeaua teroristă Stat Islamic, este considerat de autorităţile germane drept autorul atentatului cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi 49 de răniţi.

Autorul atacului cu camion de la Berlin a jurat credinţă Stat Islamic într-o înregistrare video

Autorul atacului cu camion de la Berlin, soldat cu 12 morţi, a jurat credinţă reţelei teroriste Stat Islamic într-o înregistrare video difuzată vineri de agenţia de propagandă a organizaţiei, relatează site-ul cotidianului Le Figaro.

În înregistrare apare tunisianul Anis Amri, principalul suspect al atacului care a fost împuşcat mortal vineri dimineaţă de poliţia italiană, jurând credinţă liderului Stat Islamic, Abou Bakr al-Baghdadi. Bărbatul, care stă în picioare îmbrăcat cu o haină pe ceea ce pare a fi un pod peste un râu, vorbeşte în faţa camerei.

El şi-a exprimat intenţia de a-i răzbuna pe musulmanii care sunt victime ale raidurilor aeriene şi face apel la atacarea „cruciaţilor”. Data şi locul înregistrării, care durează aproximativ trei minute, nu sunt menţionate.

Anterior, tot în cursul zilei de vineri, agenţia Amaq a anunţat într-un comunicat că bărbatul împuşcat mortal la Milano de poliţia italiană este autorul atacului de la Berlin.”

Norocul a fost ca cei doi agenti de politie i-au cerut actele de indentitate. Altminteri s-ar fi plimbat nestingherit prin Europa. Prostia lui a fost ca a deschis focul spre agentii de politie si s-a dat singur de gol. Insa e ingrijorator faptul ca in Europa se pot plimba nestingheriti teroristi. Acesta daca n-ar fi fost prost ar fi scapat. In orice caz e bine ca s-a intarit controlul, lucru ce a facut posibila prinderea lui.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Decembrie 20, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Erdogan, noul Stalin. Al Turciei!!

Ceea ce se intampla actualmente in Turcia cred ca nu mai lasa nicio umbra de indoiala asupra a ceea ce este regimul Erdogan si intentiile liderului de la Ankara. Epurarile masive ordonate de acesta amintesc de cele ordonate de Stalin in Uniunea Sovietica in anii ’30-’40. Ar fi hilar, daca n-ar fi tragic ca au ajuns pana si arbitri de fotbal sa fie concediati pe motiv ca sunt sustinatorii lui Fethullah Gulen!! Si este tragic pentru ca de aici putem vedea pana unde merge represiunea in Turcia.

In legatura cu Fethullah Gulen, trebuie spus ca Turcia a cerut extradarea acestuia Statelor Unite. SUA a cerut dovezi ca Gulen ar fi implicat in lovitura de stat. Din cate inteleg n-au fost trimise astfel de dovezi, deoarece partenerii americani le-ar fi luat in considerare si le-ar fi studiat. Turcia parca a dat SUA un ultimatum, ca si cum SUA ar fi trebuit imediat sa pocneasca din calcaie la ordinul lui Erdogan si sa se conformeze. De fapt, Erdogan a dorit eliminarea celui pe care il considera principalul adversar politic. Pentru asta au loc si arestarile si epurarile masive din Turcia, pe motiv ca cei arestati si concediati ar avea legaturi cu Gulen sau ar fi simpatizantii acestuia. Omul asta ar aresta si jumate Turcia daca ar afla ca e simpatizanta lui Gulen!

Insa declaratia cea mai aiuritoare facuta de Erdogan este aceea potrivit careia „Occidentul sustine terorismul si sta alaturi de pucisti„. O declaratie ce arata destul de clar atitudinea ostila a sefului de stat turc fata de Occident in general, adica UE si SUA. O atitudine totalmente neprietenoasa, care arata, iarasi, destul de limpede orientarea politica a lui Erdogan. Spre Moscova. De remarcat e si faptul ca imediat dupa lovitura de stat esuata, Erdogan va face o vizita de stat la Moscova. De ce n-o face la Bruxelles, cum ar fi fost normal? Deoarece Turcia dorea sa faca parte din Uniunea Europeana. Isi faceau planuri in acest sens. Deci normal ar fi fost sa faca o vizita de stat la Bruxelles si sa explice situatia din Turcia. Se vede limpede: nici vorba de asa ceva! El lanseaza acuzatii la adresa Vestului, punandu-se, fara sa-l oblige cineva, intr-o relatie tensionata cu Vestul, plina de ostilitate. De unde ar rezulta ca doreste sa construiasca o alta relatie politica, cu Rusia lui Putin – de aici si vizita la Moscova. Si ar mai trebui spus ca Erdogan nu tine cont ca e ridicol sau nu.

Regimurile corupte se intalnesc la un moment dat. Este cazul regimului lui Putin si al lui Erdogan. Erdogan intoarce spatele Vestului cu care a avut o relatie din care Turcia a castigat, in schimbul beneficiului personal: obtinerea Puterii absolute si a cat mai multe parale. Pentru el conteaza mai putin, ca sa nu spun deloc, ca economia Turciei se prabuseste, iar Rusia n-are cum sa ajute economic Turcia. Ca nu conteaza Drepturile Fundamentale ale Omului, se vede cu ochiul liber. Ceea ce conteaza pentru el este Puterea absoluta. Asa cum si pentru Vladimir Putin, nu Rusia conteaza. Ci, in ultima instanta, Puterea absoluta si perpetuarea acesteia.

Dupa parerea mea, Vestul si mai ales SUA ar trebui sa trateze cu toata seriozitatea ceea ce se petrece in Turcia si metamorfozarea lui Erdogan in dictatorul Turciei, lucru urmarit de multa vreme de acesta. Erdogan doreste – cel putin asa rezulta din exprimarile sale politice – sa intoarca spatele Vestului. Or, lucrul acesta ridica probleme geopolitice importante. Pentru ca Rusia e un adversar al Vestului, iar Turcia doreste sa fie cooptata intr-o astfel de atitudine.

Este criticabil faptul ca Administratia Obama nu a fost mai ferma la adresa Turciei, ca sa impiedice o astfel de evolutie, daca poate fi numita asa, a Turciei. Erdogan si-a construit pas cu pas un regim de putere personala, ajungand la apogeu cu aceasta lovitura de stat esuata. In legatura cu lovitura de stat, lucrurile raman neclare. In legatura cu Erdogan si regimul sau corupt lucrurile erau clare de multa vreme. Cu toate acestea, nici UE si nici SUA nu au reactionat cand a trebuit. Cand Erdogan nu era inca atat de puternic precum este acum. Nu doar SUA, dar nici UE nu a avut o pozitie ferma fata de Turcia, impiedicand atunci cand era posibil infiriparea unei dictaturi. Nu au fost sanctionate derapajele de la democratie. Nu au fost sanctionate derapajele de la respectarea Drepturilor Omului. Nu au incercat reconcilierea intre Gulen si Erdogan. Neglijentele acestea au putut face posibile amestecuri subtile in viata politica si interiorul statului turc, facilitate de coruptie, ale unor alte forte. Ostile Vestului. Ostile Democratiei, Drepturilor Omului. Ostile Lumii Libere. De aceea n-ar trebui sa ne mire prietenia care se infiripa acum intre Erdogan si Putin.

SUA s-au concentrat prea puternic pe Siria, dar fara sa faca mare lucru. Ceea ce se intampla acum in Siria este consolidarea regimului lui Bashar al-Assad, cu sprijinul Rusiei, chiar daca pretul va fi o Sirie aproape total distrusa. SUA n-au inteles ca Rusia, sau mai bine zis regimul Putin, are nevoie de parteneri dictatori sau corupti. Acum Rusia e pe punctul de a mai avea un partener: Recep Tayyip Erdogan. Care va distruge Turcia!!! Si care va crea, daca nu a inceput chiar s-o si faca, o mare stare de instabilitate politica si militara in regiune, dar favorabila Rusiei. Daca Vestul ar fi inteles la timp cum stau lucrurile, n-ar fi lasat sa se dezvolte o asemenea situatie periculoasa.

Erdogan ar trebui sa stie ca situatia din Siria si valul mare de refugiati cu care se confrunta nu doar Turcia e opera unui dictator – Bashar al-Assad – sustinut frenetic de catre Kremlin. A fost dictatura personala a familiei al-Assad decenii de-a randul care au adus, intr-un final, Siria intr-o fundatura. Rusii s-au opus democratiei in Siria pentru ca au dorit sa pastreze aceasta tara in sfera lor de influenta. Iar cel mai lesne de realizat a fost prin intermediul unui dictator obedient.

Ceea ce se poate face acum este ca prin eforturi diplomatice sa-l determine pe Erdogan sa schimbe linia politica gresita pe care tinde tot mai mult sa umble. Pe de alta parte, NATO trebuie sa intareasca securitatea la Marea Neagra. Lucru e cu atat mai important cu cat situatia din Turcia se poate deteriora. Iar slabirea Turciei in cadrul NATO e o mare problema de securitate, as spune fara teama de a gresi: globala. Se prefigureaza o Axa Ankara-Moscova, iar lucrul acesta trebuie impiedicat. Erdogan trebuie facut sa inteleaga ca face un joc periculos, din care Turcia n-are cum sa castige ceva, dimpotriva! Ar fi bine sa se uite cum a „evoluat”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, Rusia din punct de vedere economic, inrautatind relatiile cu Vestul. De asemenea, epurarile masive realizate de regimul Erdogan se vor intoarce impotriva acestuia. Erdogan trebuie sa stie asta, chiar daca acum e imbatat de Putere. Iar un as in maneca nu prea se vede ca ar avea, decat unul slab numit Rusia. A rata un parcurs european pentru Turcia ar fi un lucru dezamagitor, dar a-l rata cu buna stiinta, a indeparta cu buna stiinta Turcia de Occident e o MARE PROSTIE!!

Astfel de afirmatii: „Cei pe care ii credeam prietenii nostri iau partea pucistilor si teroristilor” arata mentalitatea sa gresita. Vestul nu va fi prieten cu dictatorii. Arata nu doar o mentalitate gresita, dar si o grava greseala diplomatica. Ar trebui ca cineva sa-l trezeasca din betia Puterii pe omul acesta si sa-i explice ca merge pe o cale gresita. Din care nu va castiga nimic nici el si nici Turcia.

Un articol interesant

Adevarul

Mai e posibilă o Turcie europeană?

Cristian Preda

„Da, e adevărat: Turcia a dobândit statutul de candidată la aderare europeană în acelaşi moment cu România. Se întâmpla la Consiliul European de la Helsinki, din decembrie 1999. Turcii au început negocierile când noi le încheiasem deja, iar până astăzi nu au fost deschise nici jumătate din cele 35 de capitole, care trebuie să îngăduie sincronizarea cu europenii.

Sunt, de fapt, 16 capitole deschise, ultimul – pe 30 iunie, în ziua în care se încheia preşedinţia olandeză a Consiliului UE. Asta a fost o promisiune făcută în noiembrie anul trecut, când dialogul Ankara-Bruxelles a cunoscut o bruscă revigorare. Toată lumea ştie de ce s-a întâmplat asta: europenii au realizat câtă nevoie au să coopereze cu turcii în dosarul imigranţilor veniţi din Siria şi de la Est de Siria, în căutarea unui refugiu. Iar ca să ne ajute, Erdogan a cerut – la schimb – deblocarea câtorva dosare mai vechi. El s-a ţinut de cuvânt: acordul UE-Turcia din martie a închis aşa-numita „rută balcanică”.

Şeful statului turc nu e doar un om al revanşei, calculat şi necruţător, ci şi un lider autoritar a cărui coerenţă are de ce să ne îngrijoreze.

În schimb, un alt dosar repus pe masa discuţiilor turco-europene, cel al suprimării vizelor, a fost un eşec. Deşi la Bruxelles, în primăvară, au fost accelerate procedurile necesare pentru a îngădui circulaţia fără oprelişti a oricărui turc, timp de 90 de zile, în ţările europene, preşedintele Recep Erdogan a blocat cu bună ştiinţă îndeplinirea unei ultime condiţii solicitate de UE, şi anume schimbarea legii anti-teroriste. Reproşul formulat de către europeni era următorul: definirea vagă a terorismului îngăduie guvernului turc ca, sub această rubrică, să-şi vâneze adversarii, fie ei politicieni ori jurnalişti. Erdogan a refuzat modificarea, pretextând că ţara este ameninţată şi a început să-i critice pe partenerii săi din UE, acuzându-i că nu-şi respectă angajamentele luate.

Ceea ce s-a întâmplat după puciul militar din 15 iulie confirmă că europenii au avut dreptate. Şeful statului turc nu e doar un om al revanşei, calculat şi necruţător, ci şi un lider autoritar a cărui coerenţă are de ce să ne îngrijoreze. Tentativa unei părţi a armatei de a-l răsturna de la putere a fost descrisă ca un act de terorism, pus la cale de Fethullah Gülen. Pe această bază şi folosind liste cu adversari alcătuite înainte de puci, preşedintele a poruncit pedepsirea unor cetăţeni turci, din cele mai diverse categorii: militari, judecători, profesori, poliţişti, ziarişti. Unii au fost suspendaţi, alţii arestaţi. Mai mult decât atât, Erdogan a declarat public că ar fi nevoie ca Ankara să revină la folosirea pedepsei capitale, invocând din nou argumentul confruntării cu teroriştii. Trebuie ştiut că eliminarea condamnării la moarte din sistemul penal a fost o condiţie pentru începerea negocierilor de aderare. Dacă Turcia revine la pedeapsa capitală, ea pierde statutul de ţară-candidată la intrarea în UE. Şi Jean-Claude Juncker, şi comisarul Johannes Hahn au reamintit recent acest fapt elementar. Asta ar complica, de bună seamă, şi celelalte două dosare pomenite – vizele şi imigranţii.

În aceste condiţii, nu e exclus ca, prin ricoşeu, Balcanii de Vest să rămână singura regiune pentru care perspectiva integrării e cât de cât certă.

Se va întâmpla aşa? Nu mă grăbesc să fac profeţii. E evident, însă, că preşedintele Erdogan face în ultima vreme gesturi contradictorii. O dovedeşte, de pildă, felul în care a tratat relaţiile cu Israelul, boicotat pentru mai mulţi ani şi recuperat recent ca aliat de încredere, ca şi raporturile cu ruşii, încă mai volatile decât cele cu israelienii. Asemenea viraje întăresc rezervele acelor europeni care consideră că Turcia trebuie ţinută la uşa Uniunii şi sădesc neîncredere în tabăra amicilor unei societăţi liberale dincolo de Bosfor. În aceste condiţii, nu e exclus ca, prin ricoşeu, Balcanii de Vest să rămână singura regiune pentru care perspectiva integrării e cât de cât certă.” (subl. mea)

Dl. Cristian Preda este europarlamentar si profesor de stiinte politice iar parerea domniei sale ne intereseaza, desigur.

Eu l-as intreba pe Dl. Preda de ce UE nu a fost mult mai ferma in legatura cu „Reproşul formulat de către europeni era următorul: definirea vagă a terorismului îngăduie guvernului turc ca, sub această rubrică, să-şi vâneze adversarii, fie ei politicieni ori jurnalişti” atunci cand „Erdogan a refuzat modificarea, pretextând că ţara este ameninţată şi a început să-i critice pe partenerii săi din UE, acuzându-i că nu-şi respectă angajamentele luate„? Nu este o rusine sa ai fermitate in a-ti sustine valorile! Iar lucrul asta trebuia facut. Politicos, desigur. Dar ferm. Se vedea inca de atunci ca Erdogan urmarea Puterea absoluta.

„În aceste condiţii, nu e exclus ca, prin ricoşeu, Balcanii de Vest să rămână singura regiune pentru care perspectiva integrării e cât de cât certă” – e bine ca Uniunea se largeste capatand noi membri. Insa ce valori au acesti noi membri? E vorba si de Serbia?

Ce vreau sa spun cu asta? Sunt destule tari in regiune, tari europene, care achieseaza spre o relatie buna cu Rusia. Ca doresti relatii bune cu Rusia, mai treaca-mearga. Dar cum poti sa ai relatii bune cu un regim care nu-ti impartaseste valorile? Pentru ca regimul Putin nu impartaseste valorile europene. E similar, daca nu chiar identic, cu regimul Erdogan. Eu asta nu prea inteleg. Pe cale de consecinta – mai ales ca domnia sa a fost in Bosnia, nu-i asa – Balcanii de Vest ce valori impartasesc? Cele ale regimului Putin sau cele europene? Lupta impotriva coruptiei? Nu de alta, dar din cate se poate constata destul de usor, doar Romania lupta impotriva coruptiei. Face foarte bine, desigur. Dar parca nu prea e in regula. La cat de stranse sunt relatiile dintre Ungaria si Rusia, dintre Bulgaria si Rusia – tari care se ascund sub plapuma NATO, ca sa reiau o expresie a doamnei Victoria Nuland – parca nu vad ca se lupta impotriva coruptiei. Serbia nu e in UE… Dar in Balcanii de Vest se lupta impotriva coruptiei? Exista o asemenea determinare?

Un articol electoral…

… semnat de Andreea Paul:

4 ani de guvernare cu Dragnea ar fi un dezastru după cei 15 ani de guvernare cu PSD din ultimul sfert de veac

După puciul eșuat din Turcia, am urmărit ca întreaga planetă interviul dat pe CNN de președintele Erdogan.

Dincolo de spusele din interviu mi-a rămas întipărit în memorie un lucru pe care nu îl remarcasem în imaginile cu președintele Turciei de până atunci: privirea acestuia. Un mod terifiant de a privi „prin” oameni, cu ochii goi, de pocherist impasibil, dezvăluind o siguranță și o liniște abisale, înspăimântătoare. Cu mesajul „Eu știu cum stau lucrurile, voi nu” subînțeles. 

Mi-am dat seama apoi că mai întâlnisem privirea și atitudinea aceea. M-am gândit mult timp la cine. Și am avut o revelație: la Vladimir Putin. Aceeași atitudine, aceeași uitătură.

Explicațiile coincidenței stilului celor cei doi sunt destul de evidente – ei înșiși sunt lideri destul de congruenți. Cu satisfacția găsirii perechii atitudinale a lui Erdogan, am renunțat să mai caut personaje similare în memorie, până ieri, când am realizat privind știrile la televizor că avem și noi în politica românească o postură publică și o privire de același fel: Liviu Dragnea, președintele PSD.

Nu vreau în vreun fel să demonizez politicianul român în cauză – este departe de magnitudinea celor doi președinți de țară și de „apucăturile” lor.

Dar, nu pot să mă întreb de ce ținuta domnului Dragnea transmite același mesaj autoritar privitorului român.

Și nu numai privitorului, ci și ascultătorului – tonul vocii politicianului fiind inclus în stilul acesta personal de „calm terifiant sugerând o mare putere”.

Bineînțeles că un asemenea „stil” este „jucat” – cu mai mult sau mai puțin talent – pe o scară care coboară de la Putin, la Erdogan, până la Dragnea.

Pericolul – care se vede cel mai bine la primii doi – este că stilul acesta asumat pentru terți devine încetul cu încetul „fire” a persoanei.

Domnul Dragnea are totuși multe șanse să redevină „uman” / natural / firesc: e mai tânăr, a împrumutat maniera în cauză de mai puțin timp.

De obicei această re-devenire se petrece după ce (iluzia că ai) puterea se pierde. În PSD există două exemple marcante (pe lângă multe altele mai minore) în acest sens: Adrian Năstase și Miron Mitrea. Cei doi vorbeau din vârful buzelor, priveau în zare chiar dacă se aflau într-un birou fără ferestre, se uitau „prin” interlocutori, mestecau vorbele cătinel, cătinel, ca și cum ar fi vorbit permanent în citate. Acum nu mai au atitudinea respectivă. Parcă s-au re-umanizat: nu mai zâmbesc superiori și plictisiți, ritmul vorbelor lor este iar firesc, privesc din nou în ochi compatrioții. E ca în parabola militară, când caporalul nu s-a dezumflat până nu i s-au dat jos tresele de pe umeri.

La ce folosește o asemenea atitudine lui Dragnea? Ei, la multe! Toată lumea își aduce aminte de Putin făcându-l pe moment pe industriașul Deripaska să semneze o hârtie fără s-o citească. Merge în Rusia! Merge acum și în Turcia. 

Dar la noi? Merge la PSD. Nevoia de tătuc dur, dar patern, de „mână de fier în mănușă de catifea” este încă o necesitate – se pare – la social democrații români. Poate acesta este chiar ultimul liant care mai ține la un loc metastatica structură îmbătrânită și dez-ideologizată politic a PSD-ului.

Cum să mai ții la un loc numeroșii „miliardari de stânga”, cum să mai dai o culoare politică roșiatică baronilor PSD locali cu elicopter la scară?

Cu giumbușlucurile tinerești și intelectualitatea doctorală a lui Ponta nu a mers.

A trebuit să apară Liviu Dragnea – un personaj vetust pentru mileniul trei, dar recognoscibil și strict necesar în partid. Dragnea este pentru simpatizanții tradiționali ai PSD ușor „deductibil” din linia simpaticului, dar fermului liberalizator al comunismului, Ion Iliescu sau a durului cu voce cântată și cu zâmbet ucigător Adrian Năstase. Amintesc aici doi lideri ai PSD care au împrumutat aproape până la identificare personală „stilul Năstase” – Ecaterina Andronescu și Titus Corlățean.

De ce ar avea nevoie România de asemenea politicieni? Cred că este un mod demult depășit de a te impune ca lider. Lumea de astăzi respinge ca pe o atitudine aberantă o asemenea abordare. Managerul / liderul economic / politic / administrativ din mileniul trei nu mai este cineva de tip dictatorial – un Napoleon, un Alexandru cel Mare care merge înaintea întreprinderii / partidului / primăriei urmat cu sfințenie de subordonați / membri / cetățeni. Liderul de azi nu mai merge „înaintea oastei” strigând slogane goale de conținut. Liderul este acum cel din urmă, cel care stă cu discreție „în spatele” comunității, cu grija ca și cei mai puțin capabili membri ai comunității să meargă pe aceeași cale cu întreaga structură umană din care este parte.

Are nevoie România de un lider puternic și autocratic? Care să spună jumătăți de adevăr (vezi Rusia și Turcia), restul rămânând subînțeles drept „secret pe care îl știu doar eu și oamenii mei”?

Asta ne trebuie în timpul alegerilor? Așa ceva ne trebuie la putere, la guvern? O autoritate care să vină dintr-o atitudine de tip – „Stați liniștiți. Fiți calmi. Stați la locurile voastre! Baronii PSD lucrează pentru binele vostru. Și doar EU îi pot ține în mână!?”

Nu ar trebui să se întâmple așa ceva din toamnă. Ar fi o întoarcere în trecut. Ar fi o ieșire „în decor” a României, ca a Rusiei sau a Turciei.

Atenție! În teritoriu, în județe, baronii se pregătesc pentru o asemenea Românie. Mecanismul perfect uns în anii ce au trecut al PSD este perfect pregătit să macine iarăși potențialul României în anii care vor urma. La fel cum a guvernat 15 ani din ultimul sfert de veac.

O viitoare Românie condusă cu calm șiret de Liviu Dragnea așteaptă doar voturile noastre.

I le dăm?”

Cel mai interesant text mi s-a parut acesta:

De ce ar avea nevoie România de asemenea politicieni? Cred că este un mod demult depășit de a te impune ca lider. Lumea de astăzi respinge ca pe o atitudine aberantă o asemenea abordare. Managerul / liderul economic / politic / administrativ din mileniul trei nu mai este cineva de tip dictatorial – un Napoleon, un Alexandru cel Mare care merge înaintea întreprinderii / partidului / primăriei urmat cu sfințenie de subordonați / membri / cetățeni. Liderul de azi nu mai merge „înaintea oastei” strigând slogane goale de conținut. Liderul este acum cel din urmă, cel care stă cu discreție „în spatele” comunității, cu grija ca și cei mai puțin capabili membri ai comunității să meargă pe aceeași cale cu întreaga structură umană din care este parte.

Eu am inteles ce a vrut sa spuna. Dar… E un „dar”… Dar distanta de la Napoleon si Alexandru cel Mare la Liviu Dragnea nu e una mare, CI E UNA URIASA!!! Lasa impresia ca il compara pe Dragnea cu cei doi mari lideri. Nu ai stiu cine a zis, Vanghelie parca, despre Dragnea ca ar fi un „taranus”… Pai, cam asa si e… 🙂 . Apoi fraza cu „Liderul de azi nu mai merge „inaintea oastei” ci e „cel din urmă, cel care stă cu discreție „în spatele” comunității, cu grija ca și cei mai puțin capabili membri ai comunității să meargă pe aceeași cale cu întreaga structură umană din care este parte.” – aici trebuie sa avem grija!! Ca nu cumva si „liderul care sta cu discretie „in spatele comunitatii” (cu ghilimelele de rigoare, fireste, n.m) ” sa nu ajunga sa fie ca si cel care merge „inaintea oastei”, de vreme ce are „grija ca și cei mai puțin capabili membri ai comunității să meargă pe aceeași cale cu întreaga structură umană din care este parte„. Pentru ca nu prea imi suna a fi democratic si aparator al libertatii nici un astfel de regim politic…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

August 4, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 21 comentarii

Este corecta o asemenea atitudine?

SUA e zguduita de un nou atentat terorist, soldat cu 50 de morti, cel din Orlando, Florida. Insa iata ce a declarat Donald Trump pe twitter:

„Is President Obama going to finally mention the words radical Islamic terrorism? If he doesn’t he should immediately resign in disgrace!

If Barack Hussein Obama doesn’t say we should kill the women & children of terrorists he should admit he’s Muslim & resign!”

Un nou atentat foarte sangeros dupa cel de acum cateva luni de la San Bernardino (v. si aici)…

Uitati-va la figura lui Obama…

Autorul acestui atentat este Omar Mateen, un tanar de 29 de ani. Interesant este ca imediat inainte de a incepe atentatul, el a telefonat la 911, facand cunoscute legatura sa cu ISIS si  cu Abu Bakr al-Baghdadi. De asemenea a facut referiri si la Tamerlan and Dzhokhar Tsarnaev, autorii atentatului de la Boston. Spuneam in articolul despre atentatul de la Boston ca terorismul este o boala a zilelor noastre. Dupa 11 septembrie 2001 constatam cu ingrijoare si tristete ca au loc valuri de atentate teroriste nu doar in America ci si in Europa. Ar trebui explicat cum se face ca tineri precum acest Omar Mateen fac astfel de acte abominabile stiind ca la capatul lor isi vor pierde si ei viata! Un astfel de fenomen periculos se poate transmite prin contagiune, pare a fi o epidemie la nivel psihic in primul rand. Si observam ca, in general vorbind, sunt contaminati tineri musulmani in numele unei „nobile” cauze, cea a Islamului. Se pare ca o asemenea cauza „nobila” ce ar avea atributul absolutului le intuneca grozav mintea, ne mai putand face distinctia intre bine si rau, blocandu-le gandirea rationala si determinandu-i spre rau.

Atitudinea lui Donald Trump se situeaza pe un palier politic: un atac politic plin de repros la adresa Presedintelui in functie, Barack Obama. Pe de alta parte, „a ucide femeile si copiii teroristilor”, asa cum a declarat se constituie intr-o reactie de evidenta revolta. Insa punerea in practica a unei asemenea idei poate agrava situatia, asa cum ai turna, spre exemplu, benzina peste foc. Atitudinea corecta este cea de impunere si respectare a legii, aplicarea ferma a legii. Presedintele Obama a dorit sa indulceasca relatiile dintre SUA si Lumea Islamica. Acest lucru presupune sa fii ingaduitor, tolerant. Democratii au dorit integrarea acestora in societatea americana, Barack Obama s-a si exprimat in acest sens recent. Cu toate acestea, trecerea sub tacere a terorismului islamic ar putea fi interpretata drept tolerarea acestuia. Or, lucrul asta pune problema aplicarii ferme a legii, cu alte cuvinte poate ca n-ar trebui sa aplicam ferm legea – lucru ce reprezinta o greseala. Orice precadere in tratarea musulmanilor care comit astfel de crime abominabile ca si cum n-ar fi chiar atat de rau ceea ce fac trebuie, cred eu, respinsa. Integrarea lor nu se poate realiza printr-o tratare preferentiala a acestora. Si ei ar trebui sa inteleaga ca religia lor nu le ofera mai multe drepturi decat altor cetateni americani. Constitutia SUA le da dreptul sa-si exercite in mod liber religia. Insa trebuie, as spune eu, insistat pe faptul ca una e sa-si exercite in mod liber religia si altceva este sa si-o impuna prin crima, lucru ce trebuie pedepsit de lege. Ei trebuie sa ajunga sa inteleaga legea si Constitutia din SUA si sa priceapa ca in SUA nu se poate admite o legislatie bazata pe Sharia sau asemanatoare unor state islamice. Pentru ca fara a se stabili foarte clar astfel de lucruri nu se poate ajunge la o integrare a lor. Asa cum vad eu problema, astfel de lucruri nu au fost bine stabilite de la bun inceput. Spre exemplu: in SUA nu asculti de ordinul dat de nu stiu ce imam sau emir, ci de legea din SUA si de Constitutia SUA. Ei ar trebui, de pilda, sa inteleaga ca Abu Bakr al-Baghdadi nu are niciun drept sa dea ordin unui cetatean american, fie el si islamic. Daca astfel de lucruri nu sunt bine stabilite constiinta unui om este permanent intr-o stare de incertitudine. Iar o astfel de stare nu poate sa-i permita sa vada calea cea dreapta si de aceea el poate cadea usor prada unor influente nefaste, care il pot impinge spre crima si omor. Raspunsul cu violenta propus de Donald Trump nu are darul de a actiona asupra constiintei omului respectiv si nu induce sentimentul responsabilitatii morale fata de propria sa conduita, ci doar o stare de teama sau de frica. Insa poate provoca un raspuns echivalent si tot asa, ajungandu-se la o spirala a violentei, lucru care, foarte probabil, il si vizeaza teroristii si organizatiile teroriste precum ISIS sau Al-Qaeda.

Muslim ban

CNN

Trump: Muslim ban ‘just a suggestion’

Updated 1747 GMT (0147 HKT) May 12, 2016

Donald Trump: Ban all Muslims from entering U.S. 02:28

Washington (CNN)Donald Trump, who issued a December press release „calling for a total and complete shutdown of Muslims entering the United States,” said Wednesday such a ban „hasn’t been called for yet” and it was „only a suggestion.”

It’s the latest lightning-speed evolution for the real estate tycoon as he pivots from the provocateur who upended the Republican primary to a general election candidate preparing to square off with likely Democratic nominee Hillary Clinton.

„We have a serious problem, and it’s a temporary ban – it hasn’t been called for yet, nobody’s done it, this is just a suggestion until we find out what’s going on,” the presumptive Republican presidential nominee told Fox News Radio’s Brian Kilmeade Wednesday.

READ: Donald Trump: Ban all Muslim travel to U.S.

But when Trump first introduced the proposed ban back in December he explicitly said in both a speech and in a press release: „Donald J. Trump is calling for a total and complete shutdown of Muslims entering the United States until our country’s representatives can figure out what is going on.”

Paul Ryan condemns Donald Trump’s call to ban Muslims 01:09

Timing

Trump is scheduled to spend the day in Washington, meeting with House Speaker Paul Ryan, who has so far withheld endorsing the businessman, and Republican party officials in hopes of bridging the gap between them. Ryan and Republican National Committee Chairman Reince Priebus both swiftly condemned Trump’s call for a ban in December.

Trump’s proposal is „not who we are as a party” and violates the Constitution, Ryan had said in December.

„This is not conservatism,” he had said. „Some of our best and biggest allies in this struggle and fight against radical Islam terror are Muslims.”

READ: Donald Trump: Rudy Giuliani for ‘radical Islam’ commission

Trump’s presidential rivals at the time had also slammed his proposal, including New Jersey Gov. Chris Christie who has since endorsed Trump and been tapped to lead his transition team should he win the White House.

„This is the kind of thing that people say when they have no experience and don’t know what they are talking about. We do not need to resort to that type of activity nor should we,” Christie had said on the Michael Medved radio show. „What we need to do is to increase our intelligence activities. We need to cooperate with peaceful Muslim Americans who want to give us intelligence against those who are radicalized.”

Donald Trump defends Muslim ban proposal 01:09

 ‘Temporary’

Trump on Wednesday also put a new emphasis on the temporary nature of his proposed ban in an interview with Fox News’ Greta Van Susteren.

„No, it was never meant to be – I mean that’s why it was temporary,” he said, when asked if he would consider backing off the controversial ban.

„Sure I’d back off on it. I’d like to back off on it as soon as possible, because frankly, I’d like to see something happen. But we have to be vigilant,” he said. „There is a radical Islamic terrorism problem that our president doesn’t even want to talk about.”

Trump was also pressed by Van Susteren on what kind of exceptions he might make to the „total and complete shutdown” he originally proposed. He pointed to Muslim military service members, while continuing to stress his desire to see the ban lifted once some sort of progress was made in the fight against terror.”(Muslim military members) would all come back,” he said. „I mean we have exceptions, and again, it’s temporary, and ultimately it’s my aim to have it lifted. Right now there is no ban. But I’d like to see – there has to be an idea, there has to be something.”As the presumptive GOP nominee explained, „Ideally you wouldn’t have the ban for very long. I mean, we just have to find out what’s happening.””

Ideea aceasta a D-lui. Trump de a interzice „complet si total”, dar temporar, cultul musulman pe tot cuprinsul SUA, pe care am inteles ca doreste sa-o aplice si retroactiv referitor la toti emigrantii musulmani:

„Experts say my Muslim Ban is useless here bc #Orlando terrorist was American. Not true! I’d apply it to ALL Muslim immigrants retroactively!”

are hiba ca e neconstitutionala si ca nu ar rezolva problema. Pentru ca ce ar insemna de a interzice „complet si total” cultul musulman? Ar insemna sa-l introduci intr-o stare de ilegalitate fortata de unde poate fi si mai periculos. El nu ar disparea ci ar actiona subteran. Lucru mult mai rau. De asemenea, cum ai putea stabili intr-o asemenea situatie cine e musulman si cine nu? Este ca si cum ti-ai crea o problema in plus. Cu totul altceva ar fi daca s-ar stabili, asa cum am spus mai sus, niste repere clare pentru musulmanii din America. Iar aceste repere nu pot fi decat Constitutia si legea americana pe care ei trebuie sa le inteleaga. Pentru ca acesti oameni nu au repere clare in societatea americana. Si in lipsa unor astfel de repere apeleaza la religia lor, la o forma violenta de exprimare, atata vreme cat constiinta este intr-o stare de incertitudine.

Insa as dori sa fac o precizare: ideea D-lui. Trump nu e chiar atat de absurda pe cat pare. Interzicerea cultului musulman in America i-ar furniza instrumentul legal prin care i-ar putea aresta sau ucide pe musulmanii extremisti, impunand cu forta domnia legii. Se pot mobiliza, spre exemplu, trupele SWAT care n-ar da nicio sansa niciunui extremist. Trump a si declarat ca trebuie actionat dur. Si o poate face. Administratia Obama nu a facut lucrul asta. Fara indoiala ca actiunea serviciilor secrete americane este indispensabila pentru a rezolva pe plan intern situatia. Insa trebuie actionat nu doar dur, ci si inteligent, pentru a nu provoca efecte adverse chiar mai periculoase.

Dar aici mai e o chestiune care nu trebuie pierduta din vedere: situatia din Orientul Mijlociu. Pentru ca, in primul rand, trebuie eliminata sursa de tensiune, iar aceasta sursa e acolo si se numeste ISIS. Cu alte cuvinte, atata vreme cat se mentine starea de instabilitate politica in Orientul Mijlociu – in special in Irak si Siria – sursa problemei ramane. Si in asemenea conditii problema cu greu poate fi rezolvata. America ar putea trimite din nou trupe in Irak, pentru a stabiliza situatia si a sprijini eforturile Guvernului Irakian de a impune legea pe tot cuprinsul tarii. Poate sa faca acest lucru trimitand trupe si in Siria. Cel care a comis un astfel de atentat nu era un nebun pe mana caruia a incaput o arma de asalt. Ci era un om ce avea legaturi cu ISIS, cu o structura organizata de terorism international. Pana cand aceasta structura nu va fi distrusa, problemele vor persista. De asemenea situatia din Libia e ingrijoratoare si trebuie desigur rezolvat acest lucru. In rest ramane desigur colaborarea cu serviciile secrete din alte tari, inclusiv musulmane, pentru a anihila astfel de retele teroriste.

Care e pozitia lui Hillary?

CNN

Hillary Clinton: I’ll say the words ‘radical Islamism’

„Clinton: It’s radical Islamism, but don’t demonize

(CNN)Hillary Clinton said Monday she’s not afraid to say „radical” Islam as she countered attacks from Donald Trump that she’s too politically correct to use the phrase.

„From my perspective, it matters what we do more than what we say,” Clinton said on CNN’s „New Day.” „And it mattered we got bin Laden, not what name we called him. I have clearly said we – whether you call it radical jihadism or radical Islamism, I’m happy to say either. I think they mean the same thing.”

Clinton – who also reupped her call to restore the assault weapons ban – was forceful in dismissing Republicans’ criticism – vocally echoed by Trump – that President Barack Obama and Democrats won’t describe such terror attacks as „radical Islamic terrorism.”

Does it matter if Obama uses the term ‘Islamic terrorism’?

Clinton’s comments went further than she has before in the language she uses to describe radical Islam and swiftly undercut one of Trump’s central lines of attack against her regarding the fight against terrorism. Her interview Monday morning also notably separated the former Secretary of State from Obama’s approach – in his remarks from the White House on Sunday about the massacre, he never used the words „radical Islam” and he’s made it a point not to do so in similar past domestic attacks.

Trump was also interviewed later on „New Day” Monday morning about the Orlando attack, and repeated the charge that Democrats’ reluctance to say „radical Islamic terror” was hampering efforts to combat terror.

„The first thing you need is a president that will mention the problem. And he won’t even mention what the problem is,” Trump said. „Unless you’re going to say that, you’re never going to solve it.”

Trump then claimed Clinton was „afraid to use [the term] because President Obama doesn’t want her to” before host Christine Romans corrected him, pointing out Clinton had just used the term in the preceding interview. After Romans interjected, Trump replied, „She would love to use those words because almost everybody agrees that those words should be used.”

Donald Trump definitely turned 70 years old on Tuesday

In her appearance, Clinton also was quick to link the attack to the terror organization.

„This was a terrorist attack. ISIS appears to be claiming credit for it, whether it had anything to do with it or not – at a minimum, they seem to have inspired it,” Clinton told host Chris Cuomo.

And Clinton took a veiled swipe at Trump, who has proposed temporary banning Muslims from entering the United States, for targeting Muslims in his campaign rhetoric.

„What I won’t do, because I think it is dangerous for our efforts to defeat this threat, is to demonize and demagogue and declare war on an entire religion,” she said. „That plays right into ISIS’ hands.”

Clinton hit Trump by name, saying, „I think that Donald Trump’s rhetoric is quite dangerous to our country.”

The presumptive Republican nominee, citing the Orlando attack, also repeated his warning that Muslim communities aren’t doing enough to self-police and report cases of extremism and radicalized individuals before attacks occur.

„The communities that we’re talking about, they know about this guy. They knew that this was tremendous potential for blow up,” Trump said.

„Right now we have thousands of people in the United State who have the same kind of hate in their heart as he had. And we have to know who they are,” he added.

Supreme Court to act on gun ownership cases

Trump also reiterated his opposition to accepting Syrian refugees, adding that terror problems „will only get worse.”

Clinton, in her interview calling the aftermath of the attacks a „time for statesmanship, not partisanship,” projected confidence in the United States’ ability to defend against future terror attacks.

„We have the resources, relationships and experience to get it done,” she said. „And this is a moment – for Republicans, Democrats, independents – for all Americans to work together as one team. It’s time for statesmanship, not partisanship. Our fellow citizens should expect that.”

And the presumptive Democratic presidential nominee made the case for stricter gun safety laws in the wake of the massacre, arguing that „common sense gun safety reform across our country would make a difference” while calling for the reinstatement of an assault weapons ban.

„We can’t fall into the trap that is set up by the gun lobby that says if you can’t stop every shooting in every incident you should not try to stop any. We did have an assault weapons ban for ten years. I think it should be reinstated,” she said.

House Democrats protest lack of action on gun legislation

On the other hand, Trump said that if people in Pulse had been armed, the scope of the tragedy would have been lessened.

„If you had guns in that room, if you had – even if you had a number of people having them strapped to their ankle or strapped to their waist, where bullets could have flown in the other direction right at him, you wouldn’t have had the same kind of a tragedy,” Trump said on CNN.

In a separate interview on Fox News’ „Fox and Friends,” also on Monday, Trump continued to criticize the Obama administration’s anti-terror efforts and even hinted at some hidden motivation for Obama.

„We’re led by a man who is very – look, we’re led by a man that either is not tough not smart, or he’s got something else in mind. And the something else in mind, you know, people can’t believe it. People cannot believe, they cannot believe that President Obama is acting the way he acts and he can’t even mention the words radical Islamic terrorism. There’s something going on. It’s inconceivable. There’s something going on,” he said.”

Reactia lui Hillary este, trebuie s-o recunoastem, destul de slaba. Sa nu demonizezi extremismul islamic, dar tocmai acest extremism este demonic – ca dovada ce se intampla! Pe de alta parte trebuie observat ca Administratia Obama a cautat sa fie corecta din punct de vedere politic trecand sub tacere realitatea, si anume extremismul islamic, cuvinte pe care s-a ferit sa le foloseasca. Iar Hillary recunoaste de abia acum ca despre asta e vorba!! Si asta dupa ce au mai fost atentate foarte sangeroase comse de musulmani in SUA. „From my perspective, it matters what we do more than what we say”, a spus D-na. Clinton – dar cum poti sa faci mai mult daca nu recunosti ca ai o problema? Iar daca recunosti ca ai o problema, de ce te feresti s-o numesti? Foarte slaba reactia lui Hillary! Pe de alta parte, trebuie subliniat ca nu grupurile de lobby interesate in vanzarea armelor de asalt sunt vinovate de tragedia care s-a produs. Si in aceasta privinta D-na. Clinton ocoleste adevarul: vinovati sunt oamenii care au legaturi si adera la organizatii extremiste precum ISIS, adica vinovat este extremismul islamic. A muta vina in alta parte mi se pare un lucru total in neregula. A scuza extremismul islamic prin a nu-l demoniza – adica a spune intr-un fel ca nu e mare lucru, nu trebuie demonizat – e un alt lucru foarte in neregula. Dar ce ar trebui facut? Laudat?? D-na. Clinton nu a fost convingatoare:

„”We can’t fall into the trap that is set up by the gun lobby that says if you can’t stop every shooting in every incident you should not try to stop any. We did have an assault weapons ban for ten years. I think it should be reinstated,” she said.”

Dar nimic nu garanteaza ca o astfel de interdictie ar rezolva problema. In special problema terorismului islamic si a atentatelor teroriste de pe teritoriul SUA. De fapt D-na. Clinton a profitat de ocazie ca sa promoveze agenda Partidului Democrat in aceasta privinta.

O reactie foarte slaba a democratilor si a D-nei. Clinton. Neconvingatoare, mai ales ca pe durata celor doua mandate ale Presedintelui Obama s-au intamplat atentate teroriste sangeroase, iar autorii sunt tocmai extremisti islamici, extremismul islamic, pe care D-na. Clinton se fereste sa-l numeasca pe fata. Foarte slab… Fara o lupta hotarata impotriva acestui tip de terorism – terorismul islamic – e clar ca acesta va prolifera. D-na. Clinton nu pare sa aiba hotararea necesara pentru a lupta impotriva acestui flagel. Iar pe parcursul celor doua mandate ale Presedintelui Obama, cu toate ca Osama bin Laden a fost omorat, terorismul islamic a proliferat nu doar in America ci si in Europa!!! Iar ceea ce e si mai slab si in defavoarea campaniei electorale a D-nei. Clinton si a democratilor este ca acestia nu propun solutii viabile: se feresc sa numeasca problema – asta e ca si cum n-ai recunoaste ca ai o problema cu acest tip de teorism, iar solutiile pe care ei le propun se refera nu la problema in cauza – logic intr-un fel daca nici macar nu vrei sa recunosti ca ai avea una. Insa o viitoare Administratie la Casa Alba care ar lasa asa problema – tot mereu nevrand s-o recunoasca pe fata – nu face altceva decat sa lase teorismului islamic posibilitatea de a se dezvolta si de a actiona in voie in intreaga lume, lucru extrem de periculos!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iunie 14, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 118 comentarii

S-ar putea sa-l regretam pe Presedintele Obama…

Sunt intrebat la comentariile din postarea precedenta cine a creat ISIS. Alt comentator face distinctia intre teroristii musulmani si musulmanii radicali. Desigur, sunt teme de discutie deosebit de interesante. Eu as dori sa va mai propun una care e poate mai interesanta!

Un punct central in discursul politic al D-lui. Donald Trump este antiglobalizarea, daca am inteles eu bine. Cu alte cuvinte globalizarea nu ar fi benefica SUA, multe firme americane plecand din tara spre alte zari, lasand in urma lor foarte multi someri. Inteleg ca Dl. Trump ar dori sa impoziteze firmele care nu doresc sa se intoarca. Cam asta e reprosul pe care Donald Trump il aduce globalizarii si probabil ca doar la acest aspect se margineste viziunea dumnealui despre globalizare.

Bineinteles, ar trebui sa definim termenul „globalizare” ca sa stim despre ce vorbim. Insa in loc de a ma pierde in cautarea celor mai precise definitii as dori sa spun altceva…

Imediat dupa 1989 s-a vazut efectul acestei globalizari: caderea comunismului in URSS si Europa de Est. A insemnat o perioada extraordinara de deschidere si promovarea libertatii in lume. A insemnat democratizarea atat a tarilor Europei de Est, foste comuniste, dar si a fostei Uniuni Sovietice, apoi a Rusiei. A insemnat o perioada de destindere, evitandu-se astfel un razboi mondial, reforme profunde in tari ce au stat decenii sub dictatura comunista care s-au soldat cu crestere economica rapida, a insemnat promovarea valorilor Lumii Libere in spatii precum Orientul Mijlociu si Lumea Araba. A insemnat reforme profunde in China, apropiind aceasta tara de SUA si Uniunea Europeana. A insemnat extinderea Uniunii Europene si a NATO. A insemnat libera circulatie a persoanelor, lucru la care nici nu visam in comunism, libera comunicare intre cetateni, internetul pe care il iubim cu totii!!

Cei care spun ca azi traim mai prost decat pe vremea comunismului sa-si aminteasca cum era pe vremea aceea cand nu gaseai de mancare in galantare, cand incepuse sa fie rationalizata painea si drepturile si libertatile omului erau calcate in picioare de un regim deosebit de opresiv. Cand nu aveam caldura, iarna, in apartamente si cand se intrerupea curentul electric. Iar istoria prostdemebrista a demonstrat ca atunci cand s-au facut reforme si cand acestea au fost facute corect, fara fraude, si tara noastra a reusit sa progreseze cu repeziciune.

In zilele noastre se intampla un fenomen periculos in Asia din imediata apropiere a Europei. Si anume aparitia unor periculoase ideologii totalitare: putinismul si salafismul care doresc sa penetreze Europa si sa destabilizeze Uniunea Europeana. Ar trebui sa remarcam ca acestea doua sunt principalele forte antiglobalizare in lume. Care nu doresc nici libertate, nici democratie, nici un nivel mai bun de trai pentru cetateni. Inteleg ca Dl. Trump ar fi prieten sau in relatii bune cu Dl. Putin. Sa ne gandim la discutiile intre Reagan si Gorbaciov si sa facem diferenta necesara intre un reformator – Dl. Gorbaciov – si un dictator (sau cum ambitii dictatoriale) – Dl. Putin. Sa facem diferenta intre un mare om – Dl. Reagan – care a dorit ca libertatea sa patrunda si in tarile ce stateau sub dictaturi si Dl. Trump… Dl. Reagan a dorit sa se vada Statuia Libertatii in intreaga lume…

Sa ne uitam putin in Europa de Est si vom vedea, la ora actuala, aparitia unui guvern autoritar si nedemocratic in Polonia sau, mai bine, uitati-va la Viktor Orban care doreste sa inconjoare Ungaria cu sarma ghimpata. Asta ca sa vedem ce inseamna forte antiglobalizare in Europa si la ce ar putea conduce o politica ce promoveaza antiglobalizarea.

Osama bin Laden, Al-Qaeda, ISIS, cei care nu doresc Primavara Araba, Bashar al-Assad – uitati-va ce tablou „frumos” al celor care nu doresc globalizarea. Adaugati in acest tablou de familie politica pe Vladimir Putin, Viktor Orban.

Sa ne uitam si le ce a insemnat globalizarea: afirmarea valorilor libertatii si democratiei in Ucraina si indepartarea de la Putere a unui dictator. Ce a facut Rusia D-lui. Putin? A anexat ilegal Crimeea! Nu respecta Acordurile de la Minsk. Si mai mult decat atat, devine o amenintare la adresa UE si a intregi Lumi Libere. Sa ne uitam cum a inceput sa arate Rusia lui Vladimir Putin – a ajuns ca numarul celor care traiesc sub pragul de saracie sa atinga un nivel record dupa 1989 incoace.

Sa luam aminte la ce inseamna antiglobalizarea! Inseamna o politica impotriva pietelor libere, impotriva drepturilor si libertatilor oamenilor, impotriva cooperarii intre oameni pe plan mondial si revenirea Lumii la situatia de dinainte de 1989: o lume in care sa avem parte de dictaturi dure, de control asupra populatiei, o lume a granitelor si a neincrederii reciproce, o lume impartita in blocuri politice antagonice.

Dl. Trump este impotriva globalizarii pentru ca doreste sa rezolve problema somajului la el acasa. Doreste de asemenea sa-i redea Americii maretia. Insa o America mareata nu se poate realiza daca pui Statuia Libertatii sub obloc. Iar cei de la noi care sunt impotriva globalizarii ar trebui sa se gandeasca la faptul ca intr-un astfel de regim politic tara noastra ar putea ajunge in cea mai neagra mizerie. Si nu doar tara noastra…

Presedintele Obama poate fi, fara indoiala, criticat. L-am criticat si eu. Si eu cred ca nu intotdeauna politicile sale au fost bune sau cele mai bune. Dar n-a facut niciodata imprudenta sa se declare impotriva globalizarii ci a afirmat rolul Statelor Unite in Lume. In discursul ei, D-na. Clinton a spus ca doreste sa-i capaciteze pe aliatii SUA in lupta cu dusmanii comuni. Aceasta particularitate de a fi impotriva globalizarii o gasim doar la Donald Trump. Nici Rubio, nici Ted Cruz nu au avut in discursul lor aceasta dimensiune politica: antiglobalizarea.

Ar trebui sa ne gandim ca antiglobalizarea poate reprezenta un mare pas inapoi, care sa agraveze situatia internationala si asa incarcata. Iar SUA ar trebui sa se gandeasca la faptul ca antiglobalizarea s-ar putea sa fie impotriva intereselor sale, nicidecum sa-i redea maretia, cum doreste Donald Trump.

Sa ne gandim si la urmatorul aspect: cat de fericiti ar fi cei de la ISIS daca Lumea Libera n-ar mai promova democratia si libertatea in Orientul Mijlociu! Asta ar fi o adevarata victorie a ISIS impotriva Lumii Libere. Precum si o Europa dupa chipul si asemanarea fundamentalismului islamic! Asa cum Dl. Putin ar dori o Europa dupa chipul si asemanarea Uniunii Euroasiatice, proiectul de suflet al domniei sale!

Sa ne gandim ce ar insemna antiglobalizarea in Europa: o Europa a nationalismelor, a granitelor, a sferelor de influenta antagonice – ar insemna distrugerea Uniunii Europene care, dupa unii comentatori, ar conduce la razboi!

De aceea i-as recomanda, cu respect, D-lui. Trump, care aspira sa devina Presedintele SUA, cel putin prudenta in afirmatii si in utilizarea anumitor termeni, precum cel de antiglobalizare.

Putem sa ne gandim si altfel. Sa presupunem ca globalizarea nu a adus nimic bun. Va aduce ceva bun antiglobalizarea? Chiar n-am vazut demonstratii in acest sens, decat pareri neconvingatoare. Poate va aduce ceva mult mai rau… Unii nici nu vor sa ia in calcul o asemenea ipoteza!

Iar tara noastra are, in continuare, nevoie de reforme in spiritul libertatii si economiei de piata libera. Si nu doar tara noastra. Ci intregul nodtru continent. E periculos sa consideri ca daca patru barbati au jefuit o femeie (a fost o stire in acest sens, daca nu gresesc) trebuie sa instituim statul politienesc sau ca e periculos sa mai iesi din casa. Daca se intampla si lucruri rele eu cred ca nu trebuie sa generalizam si sa spunem ca totul e rau, fapt ce ar justifica o dictatura. Mult mai importanta este cooperarea intre oameni, libertatea si de aceea spun ca in continuare e nevoie de reforme si de o crestere a libertatii pe continentul nostru. Cred ca e singura cale prin care putem dezamorsa tensiunile existente si relua cresterea economica creand premisele unui nivel de trai mai bun pentru cetateni.

Observati cum in tara noastra reformele nu doar ca au incetinit, nici nu s-au mai facut din 2004 incoace. In schimb a crescut volumul arestarilor, fara sa se spuna ca ar fi scazut coruptia, munca la negru, fara ca sa se imbunatateasca semnificativ starea economica a tarii. De aceea avem nevoie in continuare de reforme liberale, pentru ca omul care doreste sa faca ceva sa si poata face, nu sa fie condamnat automat la faliment inca din prima zi de activitate. Avem nevoie pentru destinderea atmosferei si reducerea tensiunilor din societate, pentru ridicarea moralului intregii societati.

Traim vremuri in care sunt forte ce nu doresc libertate, ci vor s-o distruga si sa dea Lumea inapoi cu peste 26 de ani. Nu mai vorbesc de faptul ca vor sa instituie o bezna totalitara in tari care de abia au scapat de totalitarism si de mizerie. Vor ca oamenii sa traiasca in mizerie spre a fi condusi mai usor, spre a putea fi supusi mai usor! Iata de ce este necesar sa afirmam libertatea in lume si sa ne opunem acestor forte dusmane, acestor oameni care nu doresc decat binele lor propriu si Puterea in folosul propriu.

Recrudescenta acestor forte ce nu doresc libertatea era de asteptat dupa infrangerea categorica pe care au suferit-o in 1989. Nu trebuie sa ne mire ca au profitat de criza economica pentru ca sa actioneze si mai cu putere. Si ar trebui sa ne (re)amintim ca terorismul islamic de tip Al-Qaeda a inceput, practic, imediat dupa 1990, insa pe atunci nu avea forta pe care o are astazi. Au avut nevoie de 25 de ani pentru a se reorganiza iar acum lovesc cu putere exact ceea ce nu le-a convenit inca de la bun inceput: caderea comunismului, extinderea Lumii Libere, libera circulatie, libera comunicare si tot ce inseamna libertate si s-a afirmat cu putere in Lume in 1989. La fel se intampla, din pacate si in Rusia, de cand Vladimir Putin a ajuns la Putere la Kremlin. Si acolo fortele ostile Lumii Libere au avut nevoie de timp, de vreo 25 de ani, pentru a se reorganiza si, urmatoarea mutare, pentru a lovi Lumea Libera, opusa din punct de vedere axiologic lor.

De aceea n-ar trebui sa ne mire si nici sa ne infricoseze ca acea „cale spre sclavie”, de care vorbea Hayek, se doreste a fi din nou deschisa de aceste forte opuse libertatii, de care vorbeam mai sus.

Sunt intrebat ce e ISIS. ISIS e un amestec de Partid Baas Arab Socialist si Salafism. E un fel de „intalnire dintre pamanturi”, cum ar fi spus Marin Preda, intre doua ideologii totalitare care si-au dat mana. A rezultat aceasta monstruozitate denumita, ironic parca, ISIS!

Cainii totalitarismului nu au murit inca…

Martie 26, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 165 comentarii

Analiza pe Rusia. Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Siria

Eu cred ca ar trebui, noi toti: SUA cat si UE, sa constientizam ca trebuie sa facem fata unui pericol poate chiar mult mai mare decat teroristii. Din pacate, acest pericol se numeste Rusia sau, mai exact, Vladimir Putin.

Ceea ce doreste Putin prin Uniunea Euroasiatica este refacerea fostului Imperiu Sovietic prin care Rusia sa se proslaveasca pe ea insasi cu titlul pompos de Mare Putere.  Pentru aceasta, Rusia are nevoie de state care sa faca parte din sfera ei de influenta. Modelul pe care il propune acestor state: democratia de fatada cu o Opozitie mica, anemica si usor de intimidat, deci o democratie formala iar in realitate o mana forte care sa le conduca. Iar acea mana forte sa fie omul sau, al Kremlinului. Modelul dorit de Rusia este cel actual din Belarus.

Desi un nostalgic al comunismului, cum sunt multi cei din generatia sa si de varsta sa, totusi Putin isi da seama ca nu mai poate fi inviat comunismul in Rusia. Voi incerca sa fiu mai clar. In Rusia sunt multi nostalgici, poate mai multi decat in fostele tari comuniste din Estul Europei. Insa elita sau mai bine zis oligarhii, intelegand prin elita in mod fortat (si poate nedrept) pe cei care poseda puterea politica si economica, aceia nu numai ca nu mai sunt comunisti, dar nu mai au nici idealuri comuniste. Imbogatiti dupa 1989, cu averi colosale, acesti oligarhi nu mai sunt comunisti. Comunisti erau cei vechi, care aveau si idealurile corespunzatoare. Putin isi da seama de aceasta realitate si atunci se gandeste sa propuna societatii un alt model – de aici teoriile lui Dughin. Un sistem democratic in Rusia ar elimina actuala oligarhie care conduce tara.  Rusia nu e nici imperiu, adica nu e un tar care conduce. De aceea solutia lui Putin e o conducere fascista care nu poate fi decat de tip autoritar. Un astfel de sistem doreste Rusia sa impuna si in tarile care se afla in sfera ei de influenta. Cu alte cuvinte Rusia doreste sa-si planteze un om acolo si sa fie sigura ca omul respectiv nu mai poate fi schimbat. De aceea democratia trebuie sa fie de fatada si alegerile trebuie castigate de cine trebuie, adica de omul Kremlinului.

Revolutia Portocalie din Ucraina a insemnat un lucru cu adevarat inedit in Spatiul Ex-Sovietic, controlat de Rusia. A demonstrat ca democratia si apropierea unei foste republici sovietice de Occident si SUA e un lucru posibil. Esecul ei s-a datorat unor reforme slabe si unei slabe sustineri din partea Occidentului, dar un pas important a fost facut. Totusi revenirea fortelor pro ruse la Putere, prin Viktor Ianukovici, omul Moscovei, a aratat ca Rusia are suficienta influenta acolo. Evident ca prin restrangerea drepturilor si libertatilor cetatenilor, Ianukovici a ajuns sa fie indeparatat de la Putere printr-o revolta populara. La fel cum s-a intampat si-n Georgia, cand omul rusilor a fost indepartat, Rusia a reactionat dur, in acest caz ocupand ilegal Crimeea si tinand sub tensiunea razboiului pana acum, in ciuda Acordurilor de la Minsk, Estul Ucrainei.

Daca Romania nu ar fi intrat in NATO si UE, lucru care nu a convenit Rusiei, care s-a exprimat vocal ca extinderea NATO spre Est e privita ca o amenintare la adresa securitatii sale, tara noastra ar fi avut un statut incert. Ar fi domnit mizeria si o coruptie generalizata in care am fi fost invatati de catre politicieni ca cetateanul trebuie sa-si respecte obligatiile fata de stat, nu statul fata de cetatean (statul putand si sa abuzeze pe seama cetateanului). Deci, cu alte cuvinte, ar fi fost o democratie de fatada si un dictator care ar fi controlat tot, inclusiv drepturile legitime ale cetatenilor si care ar fi fost aservit, de fapt, Moscovei.

Ceea ce se intampla in Republica Moldova, la ora actuala, e semnificativ in acest sens. Revolutia Portocalie din Ucraina a dat un imbold si Republicii Moldova, iar fortele pro occidentale sprijinite de tara noastra si de Vest au reusit sa castige teren in societate. Parerea mea este ca Vlad Filat, singurul mare corupt din Republica Moldova, dar de fapt unul din putinii pro occidentali a fost parasit atat de noi cat si de Occident. Lupta anticoruptie promovata nesabuit de Vest in mica Republica Moldova a avut efecte din cele mai proaste: nu se mai poate intari un front politic pro occidental! Evident, fortele adversare unei astfel de orientari politice, extrem de corupte, au prins un avant demn de o cauza mai buna, tinzand sa destablizeze intreaga tara, inclusiv pozitia Presedintelui Nicolae Timofti, cu consecinte geopolitice incalculabile. De aici se vede o mare eroare, facuta inclusiv de Administratia Obama, de a renunta atat de usor si de superficial la Vlad Filat… Iar serviciile noastre secrete nu l-au mai sprijinit. Insa ceea ce s-a intamplat, cu ordin de peste Ocean (e parerea mea!) e o eroare care complica inutil lucrurile in Republica Moldova. E nevoie de un om dedicat cauzei pro occidentale si cu experienta. Filat era un astfel de om. Din pacate si la noi televiziunile de stiri, dupa ce ani de zile l-au luat in brate, brusc au inceput sa-l prezinte drept coruptul nr. 1 din Republica Moldova. Inainte de asta, cu putina vreme, Romania isi retrasese sprijinul financiar fata de Republica Moldova.

Chestiunea Siriei seamana cu cea din Republica Moldova. Siria are o insemnatate foarte mare pentru Rusia. Nu atat din cauza petrolului sau a nu stiu carei resurse minerale. E vorba de un alt „aur” la care Rusia nu va renunta niciodata decat, probabil, daca va fi fortata prin razboi s-o faca. E vorba de accesul la Marea Mediterana prin bazele militare de la Latakia si Tartus. Bashar al-Assad e omul rusilor. Acuma Putin spune ca a facut mult rau – Bashar al-Assad ramane in continuare omul rusilor. Putin vorbeste de alegeri in Siria si ca e important ca sirienii sa poata sa voteze – trebuie gasit un inlocuitor, favorabil Moscovei, pentru Bashar al-Assad. Iar Rusia va avea grija ca alegerile sa se desfasoare de asa maniera incat sa castige cine trebuie. In ceea ce priveste recentul atentat de la Istanbul era de asteptat sa fie retinuti trei cetateni rusi – stiti incidentul cu avionul rusesc, cand la provocarea rusilor, fortele aeriene turce au deschis focul si o racheta turca aer-aer a lovit avionul rusesc…

Mediafax

ATENTATUL de la Istanbul: Poliţia turcă a reţinut trei cetăţeni ruşi, într-un raid împotriva grupării Stat Islamic

Se arata ca:

Poliţia din oraşul turc Antalya a reţinut trei cetăţeni ruşi, într-un raid împotriva unor presupuşi militanţi ai grupării teroriste Stat Islamic, în urma atentatului de marţi de la Istanbul, relatează agenţia Anadolu, citată de Associated Press în pagina online.

Potrivit agenţiei turce de presă Anadolu, forţele antiteroriste au efectuat raidurile miercuri, la o zi după ce un atacator sinucigaş din cadrul grupării Stat Islamic a detonat o bombă în cartierul istoric Sultanahmet din Istanbul, omorând zece cetăţeni străini, majoritatea turişti germani.

Anadolu a precizat că suspecţii ar fi avut contacte cu luptători ai grupării Stat Islamic din zone de conflict şi au oferit sprijin logistic organizaţiei.

Potrivit autorităţilor ruse, mii de cetăţeni ruşi sunt suspectaţi că au plecat în Siria pentru a se alătura grupării jihadiste Stat Islamic.

Zece persoane, dintre care nouă germani, au fost ucise şi 15 au fost rănite, marţi, în atacul sinucigaş cu bombă, în centrul turistic al Istanbulului, potrivit autorităţilor turce atacatorul fiind un bărbat care are legături cu Siria. Dintre cele 15 persoane rănite, două se aflau în stare gravă.

Explozia puternică, auzită de la câţiva kilometri distanţă, a avut loc în jurul orei locale 10.15 (10.15, ora României), la Sultanahmet – unde se află Muzeul Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră, ambele atracţii turistice majore, în partea europeană a metropolei.

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a condamnat, la Ankara, un atac „terorist”. El a afirmat că o persoană de origine siriană este autorul, evocând primele elemente ale anchetei.

Premierul turc Ahmet Davutoglu a afirmat că gruparea Statul Islamic (SI) se află în spatele atacului sinucigaş de la Istanbul.” (subl. mea)

Si ar fi o naivitate sa credem ca Rusia n-ar avea oameni (citeste: ofiteri superiori sub acoperire) in cadrul Statului Islamic, care controleaza o mare parte din Vestul Siriei si care, in cazul unor alegeri, va avea un cuvant greu de spus. Dar asta ar fi varianta optimista pentru Siria. Varianta pesimista as numi-o dupa numele provinciei in care s-a aplicat deja: „Varianta Transnistria”. E aplicabila in Siria in cazul in care nu se poate ajunge la alegeri sau daca Rusia nu le va putea castiga. Ce se intampla? Cand Hillary Clinton era Secretar de Stat, discutiile cu Putin au vizat impartirea influentei in Siria dupa modelul Biletelului de Servetel de la Ialta. Putin dorea sa stie cat la suta va fi influenta Rusiei si cat la suta influenta americana in cazul unei forme de guvernamant bazata pe democratie. Hillary a declarat ca nu poate da un astfel de raspuns. In cazul in care nu se ajunge la alegeri (sa zicem ca din cauza luptelor) sau alegerile nu sunt castigate de cine trebuie, adica de omul Kremlinului – n-are importanta daca e siit sau sunit -, atunci Rusia va forta divizarea Siriei. Probabil va prelua controlul zonei alawite din Vestul tarii pentru ca sa-si pastreze controlul la Mediterana, mult mai important pentru rusi decat resursele, dupa cum am aratat mai sus. Daca alegerile au loc si daca va castiga omul Kremlinului, atunci Rusia ar renunta la Bashar al-Assad, he will be the bad guy.

Rusia va incerca sa submineze democratia si increderea in tarile foste comuniste si foste satelit ale URSS. Exportul de coruptie in Europa e doar un ingredient al afacerii si nimic mai mult. Iar ceea ce se intampla la ora actuala in Europa – nemultumiri, criza „refugiatilor” si problemele economice lasate in coada de peste – ii este un lucru favorabil. Este adevarat ca si Rusia trebuie sa se confrunte cu criza datorata sanctiunilor economice impuse de Vest si scaderii puternice a pretului petrolului. Insa lucrul asta nu-i va schimba planurile, desi e posibil insa sa ne gandim ca Vladimir Putin a raspuns agresiv, cu masuri de retorsiune. Observati ce linistita si buna e relatia Rusiei cu Belarus. Eu nu cred ca putem dori pacea pacatosilor. De aceea si in Belarus va trebui sa aiba loc o Revolutie Portocalie iar Vestul nu trebuie sa renunte la o asemenea idee! Si, oricum, mai bine un corupt pro occidental, care mai apoi se poate retrage linistit, decat unul pro rus. E posibil ca Rusia sa atace Alianta Nord-Atlantica. Iar Rusia va incerca sa submineze increderea statelor in soliditatea Aliantei prin subminarea pe calea propagandei, pe cale politica etc a Articolului 5 al Tratatului – „Toti pentru unul si unul pentru toti”: daca va fi atacata, de exemplu, Estonia, vor sari oare toti s-o apere? Sanctiunile economice la adresa Rusiei sunt un lucru bun, nu si suficient. E posibil ca Putin sa reziste. Rusia va actiona, asa cum a facut-o in Muntenegru, in Serbia.

Evenimentele din Republica Moldova. Scurta recapitulare

M-am gandit ca nu strica o recapitulare scurta ca sa fixam ideile…

Gandul

Mutare SURPRIZĂ la Chişinău. Preşedintele Timofti trece peste capul lui Plahotniuc şi vine cu propriul candidat de premier

Se arata ca:

Preşedintele Nicolae Timofti l-a propus drept candidat pentru postul de premier pe Ion Păduraru, secretarul general al Preşedinţiei de la Chişinău. Omul de afaceri Vlad Plahotniuc şi Partidul Democrat din Republica Moldova nu au renunţat la nominalizarea oligarhului la postul de premier, chiar dacă preşedintele Nicolae Timofti a respins-o miercuri, cerând un alt nume. Joi, mai mulţi parlamentari din coaliţia creată în jurul lui Plahotniuc au anunţat că îşi retrag semnăturile de susţinere, astfel că preşedintele Timofti a venit cu un nou ultimatum: renumărarea semnăturilor de susţinere a coaliţiei majoritare în Parlament, până la ora 21.00. În replică, Partidul Democrat susţine că nu există niciun temei legal pentru aşa ceva, că nu există semnături retrase oficial şi ameninţă că dacă Timofti nu acceptă nominalizarea lui Plahotniuc, se vor declanşa alegeri anticipate.

Preşedintele Nicolae Timofti l-a propus drept candidat pentru funcţia de premier pe Ion Păduraru, secretarul general al Preşedinţiei, conform site-urilor de ştiri de la Chişinău. Păduraru este de profesie avocat. Mutarea lui Timofti are rolul de a trage de timp, Păduraru fiind un candidat de sacrificiu, pentru că el ar trebui asumat de majoritatea parlamentară creată în jurul lui Plahotniuc.

„Am reieşit din faptul că alianţa majoritară nu a întrunit numărul necesar de voturi. Din numărul de 56 s-au retras şapte. Am cerut reconfirmarea semnăturilor, iar acest lucru nu s-a întâmplat. Aşa că am decis. Domnul Ion Păduraru îndeplineşte toate condiţiile de integritate. O să aibă de muncit foarte mult. Am convenit să formeze Guvernul din oameni pricepuţi, competenţi, din domeniile pe care le vor administra. Sper că parlamentarii o să-i acorde votul de încredere”, a declarat Timofti, conform Unimedia.

Liderul PD, Marian Lupu, a declarat că nominalizarea lui Păduraru nu este pe placul coaliţiei. El susţine că se afla în drum spre Preşedinţie, cu o altă propunere de premier în loc de Vlad Plahotniuc, însă a aflat pe drum că preşedintele Timofti îl nominalizează pe Păduraru.

Seara zilei de joi a prins Chişinăul într-un blocaj politic. Coaliţia majoritară din Parlament, coagulată în jurul nominalizării controversatului oligarh Vlad Plahotniuc la postul de premier, nu a cedat la refuzul preşedintelui Nicoale Timofti faţă de candidatura afaceristului. Nominalizarea pentru postul de premier a rămas şi joi tot Vlad Plahotniuc. În cursul zilei însă, şapte parlamentari liberal-democraţi, din partidul fostului premier Streleţ, au anunţat că îşi retrag semnăturile de susţinere pentru coaliţia din jurul PD şi al lui Plahotniuc.

Prin urmare, după-amiază, preşedintele Nicolae Timofti a reacţionat la insistenţa Coaliţiei Plahotniuc printr-o eschivă: a cerut renumărarea semnăturilor de deputaţi care susţin coaliţia parlamentară majoritară.

„Luând în considerare declaraţiile făcute astăzi, 14 ianuarie a.c., în spaţiul public de către unii deputaţi, semnatari ai Declaraţiei de susţinere a domnului Vladimir Plahotniuc la funcţia de prim-ministru, prin care respectivii deputaţi au anunţat că îşi retrag semnăturile de pe Declaraţia menţionată, preşedintele Republicii Moldova, domnul Nicolae Timofti, solicită majorităţii parlamentare constituite recent dintr-un număr de 56 de deputaţi, reconfirmarea pe parcursul zilei de astăzi, 14 ianuarie a.c., până la ora 21.00, a semnăturilor acordate în susţinerea unui candidat la funcţia de prim-ministru, în vederea întrunirii condiţiilor de formalizare a majorităţii parlamentare, potrivit Hotărârii Curţii Constituţionale de pe data de 29 decembrie 2015”, arată un comunicat al Preşedinţiei de la Chişinău.

Seara, Partidul Democrat i-a răspuns preşedintelui Timofti printr-o scrisoare, în care arată că nu există un temei legal pentru solicitarea sa de renumărare a semnăturilor pentru sprijinul Coaliţiei majoritare care îl susţine pe Plahotniuc, gestul echivalând cu o solicitare de renumărare a voturilor pentru numirea sa ca preşedinte. Formaţiunea arată că a fost depus la Preşedinţie un document care reiterează poziţia coaliţiei de nominalizare a lui Plahotniuc chiar joi şi că nu există semnături retrase oficial din Coaliţie, ci doar vorbe în spaţiul public.

„La acest moment, nu există nici un temei juridic de a revedea decizia majorităţii luate, o decizie semnată şi reconfirmată prin documente care au fost înaintate şefului statului. Mai mult, apreciem că solicitarea de reconfirmare a semnăturilor, pornind de la zvonul unor ezitări neconfirmate, ar putea să ne aducă la o situaţie absurdă similară cu o eventuală solicitare a Preşedintelui ţării de a reconfimra şi voturile deputaţilor, pentru alegerea sa, în 16 martie 2012”, arată PD în scrisoare.

PD arată că declaraţiile de retragere a susţinerii, făcute de unii deputaţi, sunt doar vorbe lansate în spaţiul public.

„Dacă Preşedintele Nicolae Timofti nu îşi va onora obligaţiile care îi revin, potrivit Constituţiei Republicii Moldova, Partidul Democrat din Moldova va constata că declanşarea alegerilor anticipate în Republica Moldova a fost realizată cu bună ştiinţă de către şeful statului, la dorinţa şi insistenţa grupurilor de interese politice şi economice, îndeplinind solicitările partidelor care solicită expres acest lucru. Acest lucru va produce un blocaj instituţional care riscă să se transforme într-o criză politică profundă”, mai arată partidul lui Plahotniuc.

Proteste la Chişinău, împotriva lui Plahotniuc

La Chişinău au avut loc proteste împotriva lui Vlad Plahotniuc. Sute de manifestanţi mobilizaţi de Alianţa DA au strigat împotriva oligarhului moldovean şi au mers la sediul Preşedinţiei din Chişinău.

Manifestanţii au scandat sloganuri precum „Jos mafia!”, „Timofti e cu noi!”, „Jos Plahotniuc”, „La închisoare, această guvernare!”, „Noi n-am uitat, miliardul l-aţi furat!”, conform ProTV Chişinău.

Sute de poliţişti au format cordoane în faţa clădirii. Protestatarii aşteptau şi după căderea întunericului o decizie a preşedintelui Nicolae Timofti.

Scrisoarea lui Plahotniuc către Timofti: Semnez o declaraţie de integritate

Candidatul PD la funcţia de prim-ministru, Vlad Plahotniuc, i-a trimis joi o scrisoare preşedintelui Nicolae Timofti, prin care l-a asigurat că suspiciunile privind integritatea sa sunt neîntemeiate şi că este gata să semneze o declaraţie de integritate, imediat după desemnarea sa pentru funcţia de premier.

Scrisoarea a fost publicată de Today.md, iar autenticitatea sa a fost confirmată pentru Realitatea.md de către democratul Sergiu Sîrbu:

Noua coaliţie majoritară din Parlamentul Republicii Moldova a anunţat miercuri seara că oligarhul Vlad Plahotniuc rămâne propunerea de premier, în ciuda faptului că preşedintele Nicolae Timofti a refuzat să-l desemneze prim-ministru, invocând faptul că acesta are probleme de integritate, fiind suspendat de Parlament din aceste motive.

La Chişinău circulă scenariul suspendării preşedintelui Timofti, însă o informaţie lansată de apropiatul lui Plahotniuc, Renato Usatîi, cum că Parlamentul se reuneşte joi în şedinţă extraordinară, pentru această suspendare, a fost dezminţită de Parlament.

Miercuri, preşedintele Nicolae Timofti a respins propunerea ca Plahotniuc să fie desemnat prim-ministru. El îşi motivează decizia prin faptul că asupra lui Plahotniuc există suspiciuni de lipsă de integritate şi prin faptul că i s-a acordat deja un vot de neîncredere în Parlament, ca prim-vicepreşedinte al Parlamentului, fiind acuzat de implicare în activităţi ilegale.

Timofti citează dispoziţii ale Curţii Constituţionale din Moldova, care arată că „orice mandat politic trebuie să se bazeze pe standarde ridicate în materie de integritate” şi că „este contrară principiilor statului de drept numirea în funcţii de conducere a persoanelor asupra cărora planează dubii de integritate”.

„Făcând uz de dreptul său constituţional de a evalua calităţile, competenţa, experienţa şi capacitatea candidatului la funcţia de prim-ministru, şeful statului informează majoritatea parlamentară şi opinia publică despre decizia sa de a respinge candidatura domnului Vladimir Plahotniuc la funcţia de prim-ministru”, se menţionează în comunicat.

Timofti a dat termen majorităţii parlamentare să vină cu o nouă propunere de candidat la funcţia de prim-ministru, până joi 14 ianuarie, la ora 12.00.

Cine este Vlad Plahotniuc, oligarhul care controlează o bună parte din Moldova

Omul de afaceri Vlad Plahotniuc, lider al Partidului Democrat din Republica Moldova, a fost nominalizarea acestui partid pentru funcţia de prim-ministru. Alianţa parlamentară creată în jurul acestui partid, care deţine o majoritate parlamentară, a anunţat că îl susţine pe Plahotniuc, a anunţat Marian Lupu, liderul PD.

„Am adus la cunoştinţă şefului statului decizia Biroului permanent al partidului de a-l desemna pe domnul Vlad Plahotniuc la funcţia de prim-ministru. Domnul preşedinte ne-a spus că are timp până mâine să se gândească”, a declarat Marian Lupu, conform Unimedia.

Vlad Plahotniuc deţine mai multe afaceri în Moldova, cea mai importantă fiind Finpar Invest, şi controlează trustul de presă General Media Grup, care deţine printre alte posturi radio şi tv şi postul Publika TV. Conform unor dezvăluiri ale RISE Moldova, Plahotniuc controlează sau influenţează mai multe numiri şi decizii din sistemul de justiţie sau al serviciilor secrete, precum şi decizii politice la nivel înalt.

În afacerile sale sunt implicaţi oameni precum soţul unei judecătoare sau fiul unui fost şef al Serviciului de Protecţie şi Pază din Moldova. Prin firmele sale, Plahotniuc deţine mai multe hoteluri şi restaurante din Chişinău, mai arată investigaţia RISE Moldova.

„Nominalizarea lui Plahotniuc vine doar să confirme obsesia acestuia de a-şi supune ultimul centimetru de libertate din Moldova. Convingerea mea este că domnului Preşedinte Nicolae Timofti, care a demonstrat că interesele ţării nu sunt subiect de tîrguială şi că nicio formă de şantaj şi presiune nu va avea efect asupra deciziilor sale, îi revine, din nou, misiunea să salveze viitorul Republicii Moldova de interese josnice care nu au nimic comun cu dorinţele oamenilor pentru o viaţă mai bună şi în siguranţă aici, acasă”, a scris pe Facebook Maia Sandu, fostul ministru al Educaţiei din Moldova, tehnocrat care la un moment dat a fost vehiculată ca propunere pentru funcţia de premier.”

COMPROMIS la Chişinău. Preşedintele Timofti îl desemnează premier pe noul om al Coaliţiei Plahotniuc

Se arata ca:

Preşedintele Moldovei Nicolae Timofti a anunţat că îl desemnează la funcţia de premier pe Pavel Filip, noua propunere a coaliţiei majoritare din Parlament, care a renunţat până la urmă la nominalizarea oligarhului Vlad Plahotniuc. Ion Păduraru, candidatul desemnat de preşedintele Moldovei Nicolae Timofti la postul de prim-ministru, a anunţat că se retrage din cursă, la mai puţin de 24 de ore după anunţul desemnării sale. El şi-a motivat gestul prin faptul că majoritatea parlamentară a nominalizat deja o altă propunere de premier, iar preşedintele Timofti o va lua în considerare, ca pe o soluţie de compromis. Vineri, coaliţia majoritară din Parlamentul de la Chişinău, grupată în jurul Partidului Democrat al lui Vlad Plahotniuc, a anunţat că nu este de acord cu propunerea preşedintelui Timofti şi a venit cu o nouă propunere de premier, în loc de Plahotniuc – Pavel Filip.

Timofti a acceptat soluţia de compromis cu Partidul Democrat şi coaliţia parlamentară care are majoritatea în Parlamentul de la Chişinău şi a acceptat noua propunere de premier, pe ministrul Comunicaţiilor Pavel Filip (PDM).

Timofti şi-a explicat gestul de a desemna un alt candidat, pe Păduraru, în condiţiile în care PD susţine că avea deja noua nominalizare, pe Pavel Filip, spunând că joi seară coaliţia parlamentară creată în jurul lui Plahotniuc mai număra doar 44 de susţinători şi că în aceste condiţii (coaliţia a refuzat să renumere oficial semnăturile de susţinere), l-a nominalizat pe Păduraru.

„Asta e situaţia, aşa e în politică”, a spus preşedintele Timofti, explicând că astăzi coaliţia şi-a înregistrat din nou semnăturile, în număr de 55.

Timofti a anunţat din greşeală că premierul pe care urma să îl desemneze era Vlad Filat, creând rumoare printre jurnaliştii prezenţi, dar s-a corectat imediat.

Am primit semnăturile de la 55 de deputaţi care îl susţin pe domnul Filat…, îmi cer scuze… pe domnul Filip”, a spus Nicolae Timofti, conform Unimedia.

Ion Păduraru s-a retras din cursă cu scurt timp înainte de anunţul lui Timofti. El şi-a motivat decizia prin faptul că majoritatea parlamentară a desemnat deja un alt nume pentru funcţia de premier, pe Pavel Filip, astfel că a considerat că nu are rost să demareze negocierile cu partidele parlamentare.

„În dimineaţa acestei zile şefului statului i-a fost înaintată o declaraţie semnată de 55 de deputaţi. Nu cred că ar fi corect să existe o confruntare între mine şi majoritatea parlamentară. La ora actuală eu nu mai am statutul de prim-ministru desemnat. Candidatura propusă de majoritatea parlamentară este una de compromis şi preşedintele ţării urmează să ia o decizie în acest sens. În situaţia în care există o majoritate declarată, nu a mai avut rost să iniţiez negocierile cu fracţiunile parlamentare. Este o situaţie clară de confuzie. Nu are sens să propun liste de candidaţi şi să elaborez programe”, a declarat Ion Păduraru, conform Unimedia.

Vineri, o nouă majoritate parlamentară, formată de 55 de deputaţi, şi-a înregistrat declaraţia la Preşedinţia Republicii Moldova pentru susţinerea candidatului propus de Partidul Democrat (PDM) Pavel Filip, pentru funcţia de premier. Filip este ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi membru al PDM.

Joi seară, preşedintele Nicolae Timofti l-a propus drept candidat pentru postul de premier pe Ion Păduraru, secretarul general al Preşedinţiei de la Chişinău. Omul de afaceri Vlad Plahotniuc şi Partidul Democrat din Republica Moldova nu au renunţat la nominalizarea oligarhului la postul de premier, chiar dacă preşedintele Nicolae Timofti o respinsese miercuri, cerând un alt nume. Liderul PD Marian Lupu a declarat însă că anunţul lui Timofti privindu-l pe Păduraru a venit chiar în timp ce el se afla în drum spre Preşedinţie, cu o nouă propunere de premier – Pavel Filip.

Joi, mai mulţi parlamentari din coaliţia creată în jurul lui Plahotniuc au anunţat că îşi retrag semnăturile de susţinere, astfel că preşedintele Timofti a venit cu un ultimatum: renumărarea semnăturilor de susţinere a coaliţiei majoritare în Parlament, până la ora 21.00. În replică, Partidul Democrat a susţinut că nu există niciun temei legal pentru aşa ceva, că nu există semnături retrase oficial şi a ameninţat că dacă Timofti nu acceptă nominalizarea lui Plahotniuc, se vor declanşa alegeri anticipate.

Coaliţia formată în jurul PD-ului lui Plahotniuc a insistat cu nominalizarea acestuia joi, Plahotniuc scriindu-i chiar o scrisoare preşedintelui Timofti în care spunea că dacă îl desemnează, va completa o declaraţie de integritate.”

Apropo de Siria…

Armata rusă are toată Siria la discreţia ei. Acord exploziv făcut public abia acum

Se arata ca:

Administraţia de la Kremlin şi regimul Bashar al-Assad au semnat în secret un acord prin care armata rusă poate desfăşura orice operaţiuni militare pe teritoriul Siriei, în scopul apărării intereselor comune, informează The Washington Post.

Acordul de şapte pagini, semnat în secret pe 26 august 2015, oferă Rusiei posibilitatea de a avea prezenţă militară nestingherită pe teritoriul Siriei.

Documentul, ţinut secret până acum, a fost publicat pe site-ul Guvernului Rusiei joi seară.

„Acordul are rolul de a apăra suveranitatea, integritatea teritorială şi securitatea Federaţiei Ruse şi a Republicii Arabe Siriene”, precizează documentul bilateral.

„Documentul este valabil pe termen nelimitat”, a transmis Guvernul Rusiei. Personalul militar rus şi echipamentele pot intra în Siria oricând doresc, fără a fi supuse verificărilor, notează The Washington Post.

În virtutea acestui document, Rusia a trimis avioane militare şi personal la baza aeriană Hmeimim, situată în regiunea siriană Latakia. Aviaţia militară rusă efectuează din septembrie 2015 raiduri aeriene pe teritoriul Siriei, pentru ajutarea Administraţiei Bashar al-Assad.”

… si de Putin

Un important scriitor rus, critic la adresa lui Vladimir Putin, a fost găsit MORT la Moscova

Se arata ca:

Analistul şi jurnalistul rus Vladimir Pribilovski, în vârstă de 59 de ani, cunoscut pentru criticile aduse preşedintelui Vladimir Putin, a fost găsit mort în apartamentul său din Moscova.

Anunţul morţii lui Vladimir Pribilovski a fost făcut de colegul şi istoricul Iuri Felştinski, pe Facebook. Acesta a adăugat că, pentru moment, nu există mai multe informaţii despre decesul scriitorului.

În 2007, poliţia rusă a percheziţionat locuinţa lui Vladimir Pribilovski, de unde au ridicat mai multe calculatoare şi materiale electronice legate de cartea sa, „Corporaţia: Rusia şi KGB în era preşedintelui Putin”.

În urmă cu şase ani, Vladimir Pribilovski a semnat o petiţie a opoziţiei, intitulată „Putin trebuie să plece”, scrie rferl. org.”

Breaking News

Romania Libera

R. Moldova: criza politică se agravează, PLDM trece în opoziţie

Se arata ca:

„Partidul Liberal Democrat din Republica Moldova (PLDM) va trece în opoziţie şi nu va susţine candidatura lui Pavel Filip la funcţia de prim-ministru, a anunţat sâmbătă preşedintele interimar al liberal-democraţilor, Valeriu Streleţ, după reuniunea Consiliului Naţional Politic al formaţiunii, transmite Moldpres, citată de Agerpres.

În cadrul reuniunii s-a decis că, până la viitorul congres al PLDM, care va avea loc pe 20 martie, formaţiunea va începe un proces detaliat de evaluare a situaţiei interne şi de promovare a unor principii de lustraţie internă, potrivit lui Streleţ.

Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a semnat vineri după-amiaza decretul privind desemnarea noului candidat al majorităţii parlamentare declarate, Pavel Filip, la funcţia de premier. Conform prevederilor Constituţiei moldoveneşti, candidatul desemnat la funcţia de prim-ministru are la dispoziţie 15 zile pentru a cere votul de încredere al parlamentului asupra programului şi componenţei guvernului.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ianuarie 16, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

Un monstru cu doua capete: ISIS si Al-Qaeda…

Doborarea avionului de lupta rusesc de catre fortele armate turce aduce din nou in prim-plan conflictul din Siria.

Sa vedem mai intai ce spun stirile despre acest incident:

Mediafax

INCIDENT Turcia – Rusia: Forţele Aeriene turce difuzează o înregistrare care ar conţine somaţiile transmise bombardierului rus – VIDEO

Se arata ca:

Forţele Aeriene turce au difuzat o înregistrare care ar conţine somaţiile transmise de piloţi militari turci bombardierului rus, înainte de a-l doborî, marţi dimineaţă, la frontiera turco-siriană, Pentagonul confirmând că au fost transmise avertismente.

În înregistrare, difuzată de postul Fox, un pilot militar turc transmite avionului rus următorul mesaj: „Acesta este un avertisment al Forţelor Aeriene turce; vă apropiaţi de spaţiul aerian turc, schimbaţi imediat direcţia spre sud!”.

Din avertisment reiese că avionul rus se îndrepta spre spaţiul aerian turc, nu că intrase deja.

Potrivit autorităţilor turce, pilotul turc a transmis acest avertisment de zece ori, la fiecare zece secunde. Echipajul bombardierului rus nu a răspuns deloc la somaţii.”

INCIDENT Turcia – Rusia. Erdogan: Turcia nu are nicio intenţie să provoace o escaladare a tensiunilor/ Merkel: Conflictul din Siria a fost agravat de doborârea avionului

Se arata ca:

Turcia nu are „absolut nicio intenţie să provoace o escaladare” a crizei cu Moscova după prăbuşirea avionului rus la graniţa cu Siria, a declarat preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, luând aceeaşi poziţie ca şi aliaţii săi NATO, începând cu Statele Unite, relatează site-ul La Depeche.fr. Pe de altă parte, Angela Merkel a subliniat că doborârea avionului rus de către Turcia a agravat conflictul din Siria.

„Noi doar ne apărăm securitatea şi dreptul poporului nostru”, a pledat Erdogan într-un discurs la Istanbul, adăugând că „nimeni nu trebuie să se aştepte” ca turcii să stea liniştiţi atunci când securitatea frontierelor lor şi suveranitatea le sunt încălcate.

Premierul turc, Ahmet Davutoglu, a subliniat în faţa deputaţilor partidului său, Justiţie şi Dezvoltare (AKP), că ţara lui este un „prieten şi vecin” al Rusiei.

Doborârea avionului rus de către forţele turce a complicat procesul de găsire a unei soluţii politice în cazul războiului din Siria, motiv pentru care trebuie luate toate măsurile necesare pentru prevenirea unei escaladări a conflictului, a declarat Angela Merkel, cancelarul Germaniei.

„Situaţia a fost agravată de doborârea avionului rus de către Turcia”, a subliniat Merkel într-un discurs susţinut, miercuri, în Camera Inferioară a Parlamentului, referindu-se la războiul civil din Siria, potrivit site-ului agenţiei de presă Reuters.

„Trebuie să facem tot ce e necesar pentru a preveni o escaladare (a conflictului)”, a adăugat cancelarul german.

„Bineînţeles că fiecare stat are dreptul de a-şi apăra teritoriul, dar, pe de altă parte, ştim cât de tensionată este situaţia în Siria şi în zonele din jurul acesteia. Am vorbit ieri cu premierul turc (Ahmet Davutoglu) şi i-am solicitat să facă tot ce e necesar pentru a detensiona situaţia”, a mai precizat Merkel.

La rândul său, premierul rus, Dmitri Medvedev, susţine că Ankara apără gruparea Stat Islamic, întrucât unii oficiali turci au „interese financiare directe” în comerţul cu petrol al organizaţiei teroriste. Potrivit premierului, Rusia ia în considerare anularea unor proiecte importante cu Turcia şi interzicerea companiilor turce de pe piaţa rusă. Moscova le-a recomandat deja cetăţenilor săi să nu călătorească în Turcia, din cauza ameninţărilor teroriste, motiv pentru care mai mulţi turoperatori şi-au retras de pe piaţă ofertele pentru Turcia. Rusia ar putea anula de asemenea proiectul unui gazoduct menit să transforme Turcia într-o ţară majoră de tranzit pentru gazele naturale ruseşti destinate Europei, precum şi construcţia primei centrale nucleare turce.

Ankara afirmă că cele două avioane de vânătoare F-16 au doborât bombardierul Sukhoi Su-24 după ce l-au somat de zece ori să părăsească spaţiul aerian turc. Moscova susţine contrariul, şi anume că aparatul său nu a părăsit spaţiul aerian sirian.

Aeronava S-24 s-a prăbuşit în nodrul provinciei Latakia, într-o zonă unde au loc de mai multe zile lupte între armata siriană, susţinută de aviaţia rusă şi grupuri de rebeli, care provin din minoritatea turcă a Siriei. Cei doi piloţi ruşi s-au catapultat, iar o grupare insurgentă a etnicilor turci din Siria anunţase că au fost împuşcaţi mortal. Moscova a anunţat însă că unul dintre piloţi a fost salvat. Un elicopter rus Mi-8 a fost distrus în timpul operaţiunii de căutare a piloţilor, iar un militar rus a fost ucis.

Doborârea avionului militar rus de către armata turcă este o „provocare planificată”, acuză ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, dând asigurări că Rusia nu intenţionează să intre în război cu Turcia. „Avem dubii serioase că este vorba de un incident neintenţionat; credem că este vorba de o provocare planificată”, a declarat Serghei Lavrov după o convorbire cu ministrul turc de Externe, Mevlut Cavusoglu. „Dar nu intenţionăm să declanşăm război împotriva Turciei”, a subliniat şeful diplomaţiei ruse, conform ziarului Washington Post.

Rusia sprijină propunerea Franţei de a închide frontiera turco-siriană, ceea ce va diminua ameninţarea teroristă din Siria şi va opri fluxul de imigranţi care sosesc în Europa, a declarat Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe.

Acest incident a generat tensiuni mari între Ankara şi Moscova. Cele două ţări au de mult timp păreri diferite privind criza siriană. Pentru Turcia, plecarea lui Assad reprezintă condiţia sine qua non pentru orice reglementare politică privind conflictul, care a provocat moartea a aproximativ 250.000 de persoane. De cealaltă parte, Rusia îl susţine alături de Iran, pe preşedintele sirian Bashar al-Assad.”

INCIDENT Turcia – Rusia. Lavrov: Doborârea avionului, încălcare gravă a acordului cu SUA. Atacul turc, probabil permis de Washington

Se arata ca:

Doborârea avionului militar rus este o încălcare gravă a memorandumului ruso-american privind misiunile aeriene antiteroriste în Siria, acuză ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, sugerând că atacul Turciei a fost autorizat de Statele Unite şi cerând explicaţii.

Şeful diplomaţiei ruse a făcut aceste declaraţii miercuri seară, după o conversaţie cu secretarul de Stat american, John Kerry.

„Am discutat despre atacul neprovocat al Forţelor aeriene turce asupra bombardierului rus care efectua misiuni antiteroriste în Siria. Este vorba de o încălcare gravă a memorandumului ruso-american privind securitatea misiunilor aeiene în Siria; prin acest acord, Statele Unite au asumat responsabilitatea de a obliga toţi membrii coaliţiei, inclusiv Turcia, să respecte regulile misiunilor”, a subliniat Lavrov, conform unui comnunicat al Ministerului rus de Externe citat de Itar-Tass.

„Din câte înţeleg, avionul nostru a fost doborât de un aparat de vânătoare de fabricaţie americană – F-16. Unii membri ai coaliţiei internaţionale coordonate de SUA ne-au transmis că în mod normal Statele Unite trebuie să ofere permisiune pentru astfel de operaţiuni. Rămâne de văzut dacă această condiţie este valabilă în cazul Turciei, iar, dacă este, aş vrea să ştiu dacă Turcia a cerut permisiunea Statelor Unite pentru a trimite avioane să doboare bombardierul rus” (…), a precizat şeful diplomaţiei ruse.

Rusia şi Statele Unite au semnat acum câteva săptămâni un memorandum care prevede comunicaţii militare pentru evitarea incidentelor în spaţiul aerian sirian.

În urmă cu câteva ore, Lavrov afirma că doborârea avionului militar rus de către armata turcă este o „provocare planificată”, dând asigurări că Rusia nu intenţionează să intre în război cu Turcia. „Avem dubii serioase că este vorba de un incident neintenţionat; credem că este vorba de o provocare planificată”, declara Serghei Lavrov după o convorbire cu ministrul turc de Externe, Mevlut Cavusoglu. „Dar nu intenţionăm să declanşăm război împotriva Turciei”, a subliniat şeful diplomaţiei ruse. Marţi dimineaţă, armata turcă a doborât un bombardier rus de tip Suhoi Su-24, la frontiera dintre Siria şi Turcia. Piloţii s-au catapultat, dar unul a fost ucis de insurgenţi sirieni, celălalt fiind salvat. Ankara susţine că avionul militar rus intrase câteva secunde în spaţiul aerian turc, deşi nu există dovezi în acest sens. Moscova a explicat că avionul nu a intrat deloc în spaţiul aerian turc, iar preşedintele rus, Vladimir Putin, a avertizat că incidentul va avea „consecinţe grave”.

O coaliţie condusă de Statele Unite efectuează de peste un an raiduri aeriene în Siria şi Irak, vizând poziţii ale reţelei teroriste Stat Islamic. Din coaliţie fac parte ţări precum Australia, Canada, Marea Britanie, Franţa, Bahrain, Iordania, Maroc, Qatar, Arabia Saudită şi Turcia.

Rusia a lansat la sfârşitul lunii septembrie raiduri aeriene în Siria, pentru susţinerea regimului Bashar al-Assad. Statele Unite şi NATO au acuzat Rusia că atacă poziţii ale insurgenţilor susţinuţi de Occident. Moscova susţine că vizează exclusiv poziţii ale reţelei teroriste Stat Islamic, care ocupă regiuni din Irak, Siria, Libia şi Egipt, unde a proclamat un „califat islamic”.

Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant). Bilanţul conflictului depăşeste 250.000 de morţi.”

Cum vad eu  acest incident? In primul rand, cred, ar trebui sa spunem ca Turcia a avut dreptate. Desi rusii sustin ca avionul nu a intrat in spatiul aerian al Turciei, in orice caz a fost foarte aproape, milimetric de aproape. Si atunci intrebarea fireasca este: ce a cautat acolo, atat de aproape de granita Turciei? Ceea ce fac Lavrov, Medvedev e doar retorica. Mie mi se pare ca a fost o provocare din partea Rusiei cu scopul precis de a vedea viteza de reactie a NATO intr-un eventual conflict direct in Siria. Insa incidentul va conduce la o racire a relatiilor dintre Rusia si Turcia.

Situatia e mult mai complicata decat s-ar putea crede. Iar cine isi inchipuie ca Al-Qaeda a murit se insala. Nu stiu daca ati urmarit pe Bloomberg emisiunile lui Charlie Rose avand ca invitati doi fosti sefi ai CIA: Dl. David H. Petraeus si Dl. Michael J. Morell. Din ce am inteles eu, iata cam ce s-a discutat: lucrurile se prezinta in felul urmator: avem Al-Qaeda in Yemen (foarte puternica acolo!), Afganistan (unde prinde din nou viata si putere) si Mali, si ISIS in Irak si Siria. Atentatele de la Paris si incindentul dintre Turcia si Rusia, descris mai sus, au facut ca Administratia Obama sa se manifeste cu mult mai multa determinare pentru a nimici ISIS. Interesele Rusiei sunt de a-si mentine bazele in Siria si de a nu permite extinderea extremismului terorist islamic pe propriul sau teritoriu. Pe de alta parte inlaturarea brutala a lui Bashar al-Assad de la Putere ar crea un vid de putere extrem de periculos. De aceea este necesara o tranzitie pe care Assad va trebui s-o gestioneze pana la viitoare alegeri. Inteleg ca John Kerry lucreaza la un nou guvern care ar trebui sa fie acceptat si de Rusia si UE, iar Rusia convinsa ca isi va pastra avantajele si fara Assad la Putere. Pe de alta parte, razboiul contra ISIS necesita o coalitie din care nu se poate ca Rusia si Iran sa nu faca parte. De asemenea lupta contra ISIS trebuie dusa si in Irak, iar in acest scop ai nevoie de suportul populatiei sunnite din Irak, care, e greu de crezut, ca vor accepta autoritatea militiilor siite de acolo. Pentru asta populatia sunnita, atat din Irak cat si din Siria, trebuie motivata spre a-si aduce aportul la lupta contra Statului Islamic. In acest scop s-ar putea trimite forte speciale in Irak care sa antreneze populatia pentru a lupta contra ISIS, militiile siite nefiind dorite in zonele controlate de sunniti. De asemenea infrastructura petroliera din Siria trebuie mentinuta si protejata pentru a se putea relua in bune conditiuni activitatea economica dupa ce Assad (daca va pierde viitoarele alegeri) va pleca de la Putere. Intre altele fie spus, Dl. Rose l-a luat cam tare pe Gen. Petraeus cum ca nu ar fi fost de acord cu acest Presedinte. La care Dl. Petraeus a raspuns ca a servit tara si sub fostul si sub actualul Presedinte, ca a avut luari de pozitie, unele cunoscute public, ca a participat la discutii etc, insa speculatia ce se ivea din acel dialog a fost ca indepartarea D-lui. Petraeus s-a datorat faptului ca acesta nu a mai fost de acord cu Dl. Obama… In orice caz, mie mi s-a parut a avea dreptate: SUA s-a grabit sa retraga trupele din Irak! Insa Dl. Petraeus nu a fost foarte transant in ceea ce priveste distrugerea ISIS, el a vorbit mai degraba despre diminuarea, micsorarea drastica a acestei organizatii si a capacitatilor sale… El a mai spus ca Al-Qaeda a fost nimicita in Irak.

Asa stand lucrurile chestiunile care s-ar pune sunt cel putin doua, daca nu trei sau chiar mai multe:

α). In cazul in care Assad va pleca, cine, ce fel de guvern ii va lua locul. Problema schismei din sanul Islamului – sunniti – siiti – e prezenta atat in Irak cat si in Siria. Noul Guvern ar trebui sa asigure stabilitate si anihilarea terorismului. Din cine va fi constituit acest nou Guvern al Siriei? De asemenea nu e clara solutia politica in Irak (despre situatia politica actuala din Irak v. aici, aici, aici) care ca si Siria e divizat intre sunniti (estimare CIA: 35% din totalul musulmanilor), siiti (estimare CIA: 65% din totalul musulmanilor) si kurzi. Dl. Morell vorbea de o federalizare a Irakului, o descentralizare a Puterii.

β). Care va fi pozitia Rusiei? Nu e foarte clar. Va fi de acord cu o propunere din partea Administratiei de la Casa Alba privitoare la viitorul guvern al Siriei?

γ). Cum ramane cu Al-Qaeda? Odata cu aparitia ISIS, Al-Qaeda s-a pus intre paranteze deocamdata. De fapt e logica o astfel de mutare. Problema e care va fi urmatoarea mutare dupa ce ISIS va fi distrus. Va continua lupta?

De fapt, noi avem de a face cu un fenomen extremist islamic ce are doua capete, doi poli principali: ISIS si Al-Qaeda. Un monstru cu doua capete… Lupta impotriva ISIS este necesara, dar asta nu inseamna ca daca distrugem ISIS anihilam fenomenul. Dl. Petraeus a punctat destul de bine: trebuie sa avem musulmani care sa sustina ideile de democratie si libertate, proprii Lumii Libere. Noi nu avem oameni care sa faca lucrul asta. De aceea situatia este atat de tulbure. Lupta asta nu se poate castiga doar cu ajutorul fortelor armate. Dl. Morell spunea ca ISIS doreste un califat pe plan mondial, in care sa domneasca Sharia, spre deosebire de Al-Qaeda care dorea un califat care sa cuprinda doar locurile istorice ale Islamului, inclusiv, de exemplu, sudul Spaniei. Observam ca ideea califatului e prezenta si la ISIS si la Al-Qaeda. Dl. Petraeus spunea ca nu e atat de naiv incat sa sustina plecarea lui Assad fara sa avem pe cine pune in loc. Chestiunea, dupa cum lesne se poate constata, e neclara, complicata, nebuloasa… Apropo de avionul doborat de turci, Dl. Morell, din cate am inteles, spunea, foarte interesant, ca nu e de dorit sa avem, intr-o situatie atat de complicata ca cea din Siria, ciocniri, militare, desigur, intre Mari Puteri, de exemplu Rusia cu Turcia, sau o eventuala ciocnire cu Iranul… Intrebarea care se pune este daca se pot evita astfel de ciocniri intre Puterile implicate acolo…

In orice caz, e bine ca s-a ajuns la concluzia ca trebuie luptat contra ISIS si ca trebuie o coalitie internationala in acest scop. E bine ca am inceput sa ne fixam prioritatile, ca pana acum nici asta nu era clar. Acum, totusi, e clar? Se pare ca da…

Problema ramane tulbure in continuare…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Noiembrie 26, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 153 comentarii

Ce nu intelege Barack Obama…

HotNews

Barack Obama, la ONU: „Nu ne dorim o revenire la Razboiul Rece” cu Rusia/ Liderul american denunta sustinerea pentru „tiranul” Bashar al-Assad, dar anunta ca SUA sunt pregatite sa coopereze cu Rusia si Iran pentru solutionarea conflictului din Siria

Se arata ca:

Presedintele american Barack Obama a denuntat luni, intr-un discurs sustinut in fata Adunarii Generale a ONU, sustinerea acordata de unele tari presedintelui sirian Bashar al-Assad, un „tiran” care „masacreaza copii nevinovati”, transmite AFP.

Obama a denuntat, facand referire la pozitia Moscovei, logica de a sustine „tirani precum Bashar al-Assad” sub pretextul ca alternativa „ar fi mai rea”.

Insa, a mai afirmat presedintele american, Washingtonul este pregatit sa coopereze cu Rusia si Irak pentru gasirea unei solutii la razboiul din Siria, care dureaza de peste patru ani.

„Statele Unite sunt pregatite sa colaboreze cu orice tara, inclusiv cu Rusia si Iran, pentru solutionarea conflictului”, a declarat Obama. „Dar trebuie sa recunoastem ca, dupa atata varsare de sange si carnagiu, nu poate avea loc o revenire la statu-quo-ul dinainte de razboi”, a adaugat el.

„Nu exista loc pentru acomodarea unui cult apocaliptic precum SI (Statul Islamic), iar Statele Unite nu isi cer scuze pentru folosirea armatei sale ca parte a unei coalitii largi care lupta impotriva acestuia”, a mai spus liderul american.

Barack Obama a mai declarat in fata Adunarii Generale a ONU ca SUA „nu doresc o revenire la Razboiul Rece” cu Rusia, in pofida sanctiunilor impuse Moscovei pentru interventia sa in Ucraina.

El a mai aparat acordul nuclear semnat in luna iulie cu Iranul si a facut apel la Congres sa ridice embargoul economic american impotriva Cubei, „care nu mai trebuie sa fie in vigoare”.

Presedintele rus Vladimir Putin si cel iranian Hassan Rohani urmeaza de asemenea sa sustina, luni, un discurs de la tribuna ONU.

Rusia si Iranul sustin ca prioritatea la ora actuala este de a lupta impotriva jihadistilor din gruparea Statul Islamic, care controleaza jumatate din Siria, si nu o schimbare a regimului de la Damasc. Putin ar urma sa propuna luni la ONU o coalitie mai larga pentru combaterea SI. „

Cum a reusit Vladimir Putin sa ajunga, de la un paria pe scena internationala, in centrul negocierilor privind Siria

Se arata ca:

Cand Vladimir Putin evoca, la finele lui iunie, ideea unei coalitii extinse impotriva „terorismului” din Siria, chiar si seful diplomatiei siriene era sceptic. Ar fi nevoie de un „mare miracol”, i-a raspuns Walid Mouallem. Trei luni mai tarziu, presedintele Rusiei a facut jumatate din acest drum, scrie AFP.

Si, chiar daca propunerea sa de coalitie impotriva Statului Islamic nu este inca acceptata, seful statului rus, un paria pe scena internationala de luni de zile din cauza crizei ucrainene, s-a instalat deja in centrul marelui joc diplomatic international.

Prima lovitura de poker

Cand miscarea de contestare a puterii lui Bashar al-Assad a inceput in martie 2011 in Siria, Kremlinul s-a plasat inca de la inceput de partea presedintelui sirian Bashar al-Assad. Aliata din epoca sovietica atat cu tatal cat si cu fiul, Rusia, care nu a apreciat deloc miscarile de contestare din Georgia si Ucraina, vede cu ochi rai orice „revolutie”, fie ca are loc in Tunisia, Egipt sau Siria.

Trei principii par sa ghideze actiunile Kremlinului: opozitia la orice revolutie sau interventie militara care poate duce la dezintegrarea institutiilor si a statului, cum a fost cazul Irakului si Siriei, avertismentele impotriva terorismului islamist si sustinerea fara fisura a regimului „legitim” de la Damasc.

Timp de peste doi ani, pozitia Rusiei este marginalizata. In iunie 2012, la o prima conferinta de la Geneva apare un comunicat care prevede un „guvern de tranzitie”. Dar marile puteri nu cad de acord asupra calendarului de plecare a lui Bashar al-Assad.

In 21 august 2013 intervine un atac cu arma chimica in periferia Damascului: 1.429 de morti. Francezii, britanicii si americanii iau in calcul lovituri aeriene pentru a-l pedepsi pe Assad. Presedintele Rusiei propune atunci in plan de distrugere a tuturor armelor chimice siriene. Barack Obama se pozitioneaza in spatele avizului Congresului si renunta. Bashar al-Assad scapa de loviturile aeriene si Vladimir Putin ca un interlocutor de incredere.

Paria, izolat

Cand ordona, la finele lui februarie 2014, comandourilor speciale sa ia cu asalt Parlamentul Crimeii, Vladimir Putin trece Rubiconul. Anexarea peninsulei ucrainene urmata de razboiul din estul Ucrainei fac din seful statului rus un paria, izolat, iar Rusia sufera sub efectul sanctiunilor internationale.

Dar Moscova nu renunta la pozitia din conflictul sirian. Grupuri de opozanti sirieni, in exil sau tolerate de Damasc, se succed la Moscova, urmate de reprezentanti ai regimului sirian. In acest timp, in Siria, gruparile jihadiste capata tot mai multa forta. Una dintre ele, Statul Islamic, cucereste zone mari din tara.

La Moscova, acest lucru este o noua confirmare: fara Assad, Siria va fi in mana teroristilor islamisti.

Un picior in Siria, altul la ONU

„Inca de la inceput era clar pentru Rusia ca e mai bine cu un Gaddafi, un Assad sau un Saddam Hussein decat cu Statul Islamic”, explica Alexei Malasenko, de la institutul Carnegie.

In 29 iunie, presedintele rus il primeste la Moscova pe seful diplomatiei siriene Walid Mouallem si evoca ideea coalitiei extinse a tarilor din regiune, cu sprijin la sol pentru armatele siriana si irakiana.

Turcia, Iordania, Arabia Saudita … „Toate contactele noastre cu tarile din aceasta regiune arata ca, atunci cand vine vorba de luptat cu asa-zisul Stat Islamic, fiecare este pregatita sa lupte cu acest rau”, a pledat Putin.

In vara, Serghei Lavrov isi multiplica consultarile. In acelasi moment, opinia publica internationala, in special cea europeana, incepe sa se confrunte cu afluxul de combatanti europeni in Siria si cu criza migrantilor.

Si nu este vorba doar de reglarea conflictului sirian. „Putin incearca sa iasa din izolarea sa. A gasit un pretext genial: lupta impotriva Statului Islamic”, in conditiile in care situatia nu a fost niciodata mai calma pe teren in Ucraina, de la inceputul luptelor, subliniaza Malashenko.

In acest moment incepe un balet al navelor rusesti de razboi in stramtoarea Bosfor. Rusii isi intaresc prezenta in portul sirian Tartus si construiesc o baza aeriana in apropiere de Patakia, fief pro-Assad in nord-vestul Siriei. Satelitii americani indica o majorare puternica a activitatii militare rusesti: tancuri, avioane, elicoptere si pana la 2.000 de soldati, potrivit presei rusesti. Livrarile de arme catre Assad se intensifica. Iar responsabili militari rusi, iranieni si sirieni se intalnesc la Bagdad.

Rusia a luat toata lumea prin surprindere, incepand cu America. La Adunarea generala a ONU, Washingtonul trebuie sa se conformeze cu evolutiile: discuta cu Vladimir Putin, care devenit un actor inevitabil.

Barack Obama a anuntat la ONU ca Statele Unite sunt pregatite sa colaboreze cu orice tara, inclusiv cu Rusia si Iranul, pentru solutionarea conflictului din Siria, dar a denuntat logica de a sustine „tirani precum Bashar al-Assad” sub pretextul ca alternativa „ar fi mai rea”.”

Sa retinem ce spune Obama: „Nu putem sustine tirani precum Bashar al-Assad sub pretextul ca alternativa ar fi mai rea”.

Aceste cuvinte, rostite de Presedintele american, vor ramane, fara indoiala, celebre. Insa Barack Obama pare prea entuziasmat de ideea scoaterii tiranilor de la putere iar aceasta inflacarare il face sa fie mai putin cu picioarele pe pamant, cum se spune.

Faceam aici o analiza a asa zisei Opozitii din Siria. Ca sa intelegem bine cum stau lucrurile in lumea islamica de azi, unde noi vrem sa introducem democratia, voi face, in continuare, o scurta analiza a situatiei din Pakistanul anului 2007, cand a fost asasinata D-na. Benazir Bhutto, cea care a fost premierul acestei tari (1988-1990; 1993-1996), un om cu studii la Harvard si Oxford. Trebuie spus ca Pakistanul este si acum o tara saraca cu un PIB de doar 1342,7$ pe cap de locuitor. Generalul Pervez Musharraf, cel care conducea cu o mana forte tara, ii permite D-nei, Benazir Bhutto, sa se intoarca in tara, dupa 8 ani de exil la Dubai si Londra. Lucrurile se intamplau in 2007, urmand ca in 2008 sa se desfasoare alegeri libere si astfel sa se introduca democratia. D-na Bhutto a fost ucisa in campania electorala, dupa ce a mai fost tinta unui atentat. Al-Qaeda a revendicat asasinatul. Tin minte ca D-na. Bhutto s-a expus in campania electorala. Dar asta inseamna democratia, nu? Inseamna sa mergi printre oameni, sa te atinga si sa-i atingi. N-as crede ca un lider democrat trebuie sa stea intr-un turn de fildes, cum se spune, inconjurat de politie si forte de securitate pentru a fi aparat. Ce trebuie sa retinem este ca ideea era sa se faca trecerea de la un regim de dictatura militara la un regim deschis, democratic: asta era miza revenirii in tara a D-nei. Bhutto. Se vede ca Gen. Musharraf nu s-a opus, desi s-ar putea spune ca nu s-a opus la insistentele SUA. Dar nu asta e problema. In Pakistan nu s-a intamplat un razboi civil, precum in Siria de azi. De asemenea n-ar fi trebuit sa existe probleme. Si atunci cum se poate explica asasinarea D-nei. Bhutto? Se explica prin faptul ca cei care au facut-o nu au vrut democratie, nu ca nu ar fi inteles democratia. Daca cineva, de exemplu, considera ca Osama bin Laden nu intelegea democratia, se insala foarte tare. El nu dorea democratia! In Pakistan ar fi putut sa existe democratie inca din anii ’80 – si ma refer la o democratie de tip occidental, desigur. Singura problema este ca nu s-a vrut lucrul asta de catre forte interne. Si culmea este ca cei care nu au dorit democratia s-ar fi putut adapta foarte bine la un astfel de regim. Trebuie remarcat ca pentru acesti oameni nu adaptarea la democratie e problema si nici recunoasterea superioritatii Vestului din punct de vedere economic, social si chiar politic. Nu asta e problema celor din Al-Qaeda. Mie mi se pare ca lucrul asta nu se intelege bine. Chestiunea principala este ca Al-Qaeda sau ISIS sunt forte care nu doresc democratia de tip occidental aplicata intr-o lume musulmana, nu ca nu s-ar putea adapta la democratie.

Revenind la chestiunea arzatoare a Siriei, trebuie aratat ca e foarte problematic daca actuala Opozitie ar marsa in directia democratiei. Aceste forte care compun Opozitia nu sunt democratice. Iar daca admitem ca printre acestea ar fi si forte democratice, admitem dar cu un mare semn de intrebare in aceasta privinta.

Problema este ca nu prea are sens sa schimbi un dictator cu un alt dictator, sub pretextul ca alternativa unui alt dictator e mai putin rea. Adevarul este ca e mai rea: a aduce la Putere in Siria niste forte salafiste jihadiste e un lucru mai rau decat Bashar al-Assad, care totusi promova secularismul. A aduce la Putere niste forte extremiste, puternic finantate din surse obscure, de catre niste state arabe care nu recunosc acest lucru, care sa promoveze terorismul la scara globala, e un lucru mai rau.

Problema lui Vladimir Putin e alta. Regimul sau este unul oligarhic si, pe cale de consecinta, de mana forte. El simpatizeaza in mod natural cu regimuri de aceeasi natura. Si ii convine lucrul asta. Ca sa aiba o influenta mare in Siria ii convine un regim dictatorial acolo, pentru ca un astfel de regim ii asigura influenta pe termen lung. In democratie exista alternanta la Putere si in aceste conditii si influenta Rusiei nu ar mai fi una stabila. De asemenea el e impotriva fortelor teroriste, asa se explica de ce, din punctul lui de vedere, regimul lui Bashar al-Assad e unul ok. Rau e faptul ca Vestul nu are o alternativa democratica reala la regimul lui al-Assad. Si toata incercarea uriasa a lui Obama de a reconcilia SUA cu Iranul se loveste de un zid: democratia de tip occidental si Libertatea pe care SUA o promoveaza in chip natural in lume, si trebuie sa faca acest lucru.

Proverbului israelian potrivit caruia „arabii pot fi guvernati de catre arabi, cu metode arabe” (dupa cum spunea Vladimir Socor), trebuie sa-i aducem o alternativa. Care ar fi aceea? Pentru Lumea Araba, covarsitor musulmana, sunt trei forme de guvernare viabile:

  1. o dictatura laica, de genul celei lui al-Assad;
  2. un regim monarhic de tipul celui din Iordania sau Arabia Saudita;
  3. o dictatura bazata in exclusivitate pe preceptele Islamului, ceea ce vor cei din Al-Qaeda sau ISIS.

De aceea, pentru Siria si nu numai, noi trebuie sa avem in vedere un model ce a mai fost aplicat intr-o tara covarsitor musulmana, un model ce a putut sa duca la o democratie consolidata, iar acel model nu poate fi decat Turcia. Pentru ca noi nu am avut niciun model de democratie, aplicabil intr-o tara musulmana, nici cu ocazia Primaverii Arabe, iar esecul se vede acum cu ochiul liber, fara nicio greutate. Ar fi singura posibilitate prin care poate fi tinut in frau terorismul si ar putea conduce tara respecitva spre dezvoltare economica. In cazul Siriei, un astfel de model de implementat trebuie sa fie acceptat si de Rusia pentru ca Rusia s-a implicat deja cu forte militare pe teritoriu sirian. Daca SUA, UE si Rusia, si ar putea da o mana de ajutor si Turcia, desigur, ar dori sa implementeze modelul turc de democratie, care s-a dovedit, cu toate urcusurile si coborasurile, a fi unul sustenabil, stabil in timp, parerea mea este ca s-ar putea face lucrul asta, iar Rusia nu ar trebui sa se simta lezata. Dimpotriva, ar contribui la democratizarea unei tari cu care poate avea in continuare relatii bune. Partea proasta este ca SUA si UE nu par a lua in considerare acest lucru, acest model ce poate fi de succes, lucru care a fost verificat in Istorie, si nu par dispuse a depune eforturile necesare in vederea realizarii acestui deziderat. Pe de alta parte, frica Rusiei este ca Siria ar intra, in felul acesta, pe orbita Occidentului, pierzandu-si influenta acolo, influenta mai ales de ordin militar si strategic. Pentru Rusia cel mai important lucru este cine controleaza Siria, vrand s-o controleze ea insasi, bineinteles. Pe de alta parte, implementarea unui astfel de model de democratie ar putea indeparta Siria de Iran, lasand Hezbollahul fara munitii, ca sa zic asa.

Insa pana la Rusia, pana sa criticam sau sa aprobam initiativele Kremlinului, trebuie mai intai sa avem noi clar in minte ce trebuie sa facem. Atitudinea D-lui. Obama e una romantica, dansul e inflacarat de idealuri nobile, doar ca nu e de ajuns pentru a construi ceva durabil in Orientul Mijlociu. Noi trebuie sa intelegem ca Lumea Islamica incepe sa se miste, dar e foarte greu de schimbat. Modelul pe care noi il propunem acestei Lumi Islamice trebuie sa fie unul realist si potrivit pentru aceste tari. De asemenea, ar mai trebui remarcat faptul ca modelul turc de democratie a avut succes in Turcia datorita influentei mari a crestinismului ortodox si a faptului ca tinerii turci, adica viitoarele elite ale tarii, au invatat in Occident si au preluat de acolo idei novatoare de schimbare si aducere a Turciei in randul statelor europene. Si in Siria Biserica Orotodoxa ar trebui sa aiba o influenta pozitiva in acest sens, daca nu ar fi blocaje din partea Moscovei. O apropiere a Siriei de Uniunea Europeana ar fi de dorit. Numai ca UE nu are, la ora actuala, conceptii clare in aceasta privinta.

Un alt model de democratie care cred ca poate fi aplicat in Siria este unul asemanator cu cel din Iordania: monarhia constitutionala. In Arabia Saudita nu e democratie. Ar putea fi un model de succes, care ar permite modernizarea tarii intr-un ritm destul de rapid. Singura problema este ca in Siria procentul celor sunnitilor e mult mai scazut decat in Iordania (59-60% in Siria fata de 93% in Iordania), totusi procentul este majoritar. De aceea o Constitutie precum cea a Iordaniei, care prevede printre altele separatia puterilor in stat, drepturi si indatoriri pentru cetateni, care reglemeteaza constitutional afacerile financiare ar fi, mi se pare, potrivita si pentru Siria si ar putea asigura stabilitatea politica pentru aceasta tara.

Interesant este ca SUA par sa fi pus „batista pe tambal”, cum se spune, si nu se implica suficient. Despre UE se poate spune acelasi lucru. Insa cea mai mare greseala ar fi lasarea Siriei prada unei Opozitii care numai democratica nu e, ci jihadista si terorista. Obama spunea: „Dar trebuie sa recunoastem ca, dupa atata varsare de sange si carnagiu, nu poate avea loc o revenire la statu-quo-ul dinainte de razboi”. Asa este. Ce solutii propune? Dupa parerea mea, ca sa recapitulez putin cele spuse mai sus, sunt doua solutii ce mi se par viabile pentru Siria:

 α) modelul turc de democratie;

 β) modelul iordanian de monarhie, adica o monarhie constitutionala, bazat pe o Constitutie a tarii, nu neaparat pe Coran sau Sharia ca in Arabia Saudita.

Ar trebui vazut care s-ar potrivi cel mai bine Siriei, iar mai apoi sa fie acceptat de catre Marile Puteri, ca de obicei. Trebuie sa intelegem ca nu putem promova revolutii democratice si Primaveri Arabe fara sa avem modele clare de democratie ce sa fie implementate. Ati vazut esecul major din Egipt tocmai pentru ca noi le-am propus revolutii fara sa le propunem si modele de urmat. Este inadmisibil asa ceva! Nici nu putem pedepsi popoare intregi pentru pacatele din trecut ale conducatorilor lor. Noi trebuie sa le propunem modele, ceea ce nu facem din pacate.

Daca am avea un model clar, viabil pentru o tara ca, spre exemplu, Siria, altfel am putea duce negocierile cu Rusia. Asa cum stau lucrurile acum noi dam impresia ca nu stim ce vrem, pe cand Rusia lasa impresia ca stie ce vrea si are si solutia: tot Bashar al-Assad. E clar ca in felul acesta noi esuam si Rusia castiga.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Septembrie 30, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

O situatie dificila…

Gandul

INTERVENŢIE împotriva Statului Islamic în Siria. Europa şi Rusia intră în acţiune

Se arata ca:

Franţa a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, anunţă preşedinţia franceză duminică, relatează AFP în pagina electronică. De asemenea, Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN. Rusia a anunţat recent că intenţionează să intervină în Siria, împotriva Statului Islamic, de una singură sau în fruntea unei coaliţii. Vladimir Putin urmează să discute cu Barack Obama, la Adunarea Generală a ONU, despre colaborarea privind intervenţia în Siria.

Armata franceză a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, a anunţat preşedinţia franceză duminică, fără să precizeze locul şi data operaţiunilor.

Le Monde scrie că, potrivit informaţiilor sale, atacurile aeriene au avut loc joi, pe 24 septembrie. Ţintele vizate s-au aflat la Rakka, oraşul din centrul Siriei considerat fieful organizaţiei Statul Islamic (SI), precizează publicaţia franceză.

Preşedintele François Hollande anunţa pe 7 septembrie că, în urma primelor zboruri de recunoaştere efectuate în Siria chiar de a doua zi, urmau să fie efectuate atacuri, justificate de legitima apărare.
„Am (efectuat atacurile) în baza informaţiilor colectate în cursul operaţiunilor aeriene angajate de mai mult de două săptămâni, cu respectarea autonomiei noastre de acţiune, în coordonare cu partenerii noştri din coaliţie”, se arată în comunicatul emis duminică de către Palatul Elysée.

Armata îi va ataca pe „toţi cei care ameninţă Franţa’, declara la rândul său ministrul Apărării Jean-Yves Le Drian într-un interviu acordat le Monde pe 18 septembrie. Însă, în pofida faptului că forţele aeriene franceze sunt integrate în comandamentul american pentru atacuri în Irak, Parisul insista că operaţiunile în Siria sunt efectuate în mod autonom. „Suntem integraţi în securizarea spaţiului aerian sirian de către americani, dar avem libertatea de apreciere, a ţintelor informaţiilor şi acţiunilor noastre”, preciza Le Drian.

Centre de comandament, tabere de antrenament şi logistică aparţinând organizaţiei teroriste – ceea ce militarii numesc „centre de gravitate” ale adversarului – urmează să fie vizate în săptămânile următoare, scrie Le Monde.

Potrivit Apărării, nu va fi vorba despre o „campanie masivă de atacuri”, ci despre atacuri ţintite.

Serviciile franceze de informaţii, consolidate de o operaţiune informatică a Comandamentului Cibernetic din cadrul Statului Major care a ajuns până la grupare, au identificat mai multe ţinte SI la Rakka.

Aceste prime atacuri ar putea să fi vizat cartierul general din care sunt comanditate numeroase atacuri vizând Europa şi Franţa în particular, scrie Le Monde.

Intervenţia avioanelor franceze în această zonă nu este lipsită de riscuri. Trupele lui Bashar al-Assad atacă şi ele, de puţin timp, din nou, combatanţi SI.

În plus, Rusia şi-a consolidat, în ultimele zile, mijoacele militare în Siria, cu scopul de a susţine regimul, mobilizând aproximativ 30 de avioane de spionaj şi de atac – de tip Su-24 şi Su-30 – la sol. Spaţiul aerian de la Rakka, este deci cât se poate de „aglomerat”.

La Paris, surse din domeniul Apărării au sugerat iniţial că forţele aeriene urmau să intervină doar în zone în care nu zboară avioane siriene şi în care nu există sisteme de apărare antiaeriene care să le vizez – deci că nu vor trece la est de paralela 38. Însă armata lui al-Assad continuă să bombardeze SI atât la Deir ez-Zor, cât şi la Rakka.

„Acest lucru confirmă informaţiile noastre, potrivit cărora Franţa s-a înscris în noua coordonare între forţele prezente – americane şi siriene în primul rând – împotriva Daech (acronimul SI în arabă)”, scrie Le Monde, care adaugă că „avioane de vânătoare ruseşti, dar şi siriene, nu vor fi ţinte, cu condiţia să nu comită atacuri împotriva coaliţiei anti-SI”.

Le Drian a dat asigurări pentru Le Monde că nu există „nicio” informare reciprocă cu ruşii şi sirienii.

Aproximativ 800 de militari francezi sunt mobilizaţi în cadrul Operaţiunii Chammal, începând din 2014.
În Irak, Chammal include operaţiuni aeriene în cadrul coaliţiei internaţionale conduse de către forţele americane, dar şi misiuni de consiliere a armatei irakiene la Bagdad şi misiuni de asistenţă armată acordată luptătorilor kurzi peshmerga.

Aproximativ 60 de specialişti fac parte din statele majore ale coaliţiei, la Tampa (Florida), în Kuwait, la Bagdad şi, mai ales, la Cartierul General al Operaţiunilor Aeriene de la Al-Udeid, în Qatar.

În Irak, Franţa a efectuat, începând din septembrie 2014, aproximativ 200 de atacuri, reprezentând aproximativ 5% din total.

Rusia coalizează Iranul şi Siria, în domeniul informaţiilor anti-Stat Islamic

Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN.

Această sursă a evocat „îngrijorări tot mai puternice ale Rusiei cu privire la faptul că mii de terorişti ruşi pot comite acte criminale în cadrul ISIS (un acronim al SI)”.

Acest acord este anunţat în contextul în care Statele Unite sunt îngrijorate de recenta mobilizarea militară a Rusiei în Siria şi pare să confirme unele suspiciuni americane cu privire la existenţa unei cooperări între Bagdad şi Moscova.

O coaliţie condusă de către Washington efectuează, de anul trecut, atacuri aeriene împotriva unor poziţii SI în Irak şi Siria. Însă, în prezent, Rusia îşi sporeşte prezenţa în regiune.

Preşedintele american Barack Obama urmează să se întâlnească cu preşedintele rus Vladimir Putin luni – pentru prima dată după un an – pentru a discuta despre planurile Moscovei în Siria.

Rusia a trimis avioane, tancuri şi sisteme de rachete în această ţară devastată de război, potrivit Pentagonului.

Statele Unite urmăresc de asemenea îndeaproape informaţii cu privire la crearea unei operaţiuni la Bagdad, în vederea unei coordonări a eforturilor între elemente irakiene, iraniene, ruse şi siriene.

Aceasta nu ar fi prima cooperare între aliaţi şi inamici ai Statelor Unite în lupta împotriva Statului Islamic.
Guvernul irakian întreţine relaţii puternice cu Iranul, care a antrenat, consiliat şi susţinut milţii şiite irakiene care luptă împotriva SI.

De asemenea, Australia a anunţat, în aprilie, că va împărtăşi anumite informaţii cu Iranul, îndeosebi cu privire la jihadişti din Australia care se duc în Irak pentru a lupta în cadrul SI.

Pe de altă parte, o sursă diplomatică militară de la Moscova a declarat pentru Interfax că centrul de coordonare de la Bagdad urmează să fie condus prin rotaţie de către ofiţeri din cele patru ţări, începând cu Irakul, potrivit postului Radio Free Europe-Radio Liberty (RFE-RL).

De asemenea, o comisie ar putea să fie creată, la Bagdad, pentru a plănui operaţiuni militare şi a coordona unităţi ale forţelor armate în lupta împotriva SI, a adăugat această sursă.

Un oficial de la Ministerul rus de Externe declara vineri pentru Interfax că Moscova ar putea, „în mod teoretic”, să se alăture coaliţiei anti-SI conduse de către Statle Unite, dacă Damascul este inclus în cadrul eforturilor internaţionale împotriva grupării teroriste şi dacă orice operaţiune militară internaţională în Siria are la bază un mandat ONU.

În pofida unor ajutoare în valoare de peste 20 de miliarde de dolari şi unei formări acordate de către Statele Unite, armata irakiană aproape s-a prăbuşit în faţa avansării Statului Islamic, care deţine controlul asupra unor bucăţi importante din nordul şi vestul acestui producător de petrol şi membru OPEC.”

Romania Libera

UE trebuie să accepte un milion de refugiaţi anual

de George Soros

Se arata ca:

„Uniunea Europeană trebuie să accepte responsabilitatea pentru absenţa unei politici comune privind azilul, care a transformat valul în creştere de refugiaţi din acest an, dintr-o problemă ce putea fi administrată, într-o altă criză politică. Fiecare stat membru s-a concentrat în mod egoist pe propriile interese, adesea acţionând împotriva intereselor celorlalţi. Această abordare a mărit panica printre solicitanţii de azil, publicul general şi autorităţile responsabile de ordine. Iar refugiaţii au fost principalele victime.

UE are nevoie de un plan cuprinzător pentru a răspunde la această criză, unul care să reafirme guvernarea eficientă a valurilor de solicitanţi de azil, astfel încât acestea să se desfăşoare într-un mod sigur şi ordonat, într-un ritm care să reflecte capacitatea Europei de a le absorbi. Pentru a fi cuprinzător, planul trebuie să se extindă dincolo de graniţele Europei. E mai puţin problematic şi mult mai puţin costisitor să menţii potenţialii solicitanţi de azil în sau în apropierea locului unde se află în prezent.

Cum originea actualei crize este Siria, soarta populaţiei siriene trebuie să fie prima prioritate. Dar nu trebuie uitaţi nici ceilalţi refugiaţi sau migranţi. De asemenea, un plan european trebuie să fie acompaniat de un răspuns global, sub autoritatea Naţiunilor Unite şi care să implice statele sale membre. Astfel se va distribui povara crizei siriene unui număr mai mare de ţări, cât timp sunt stabilite standarde globale pentru problemele migraţiei forţate, în general.

Iată cele şase componente ale unui plan complet.

În primul rând, UE trebuie să accepte cel puţin un milion de refugiaţi în fiecare an, în viitorul apropiat. Şi, pentru a face asta, trebuie să împartă povara în mod corect, un principiu pe care o majoritate calificată l-a stabilit în cele din urmă la summitul de săptămâna trecută.

Finanţarea adecvată este esenţială. UE trebuie să ofere câte 15.000 de euro per solicitant de azil pentru primii doi ani, astfel încât să se poată asigura cazarea, îngrijirea medicală şi costurile pentru educaţie şi pentru a face ca refugiaţii să fie mai uşor de acceptat de către statele membre. Poate mări aceste fonduri prin emiterea unor obligaţiuni pe termen lung, folosindu-se de calificativul său nepătat AAA pentru capacitatea de împrumut, care va veni cu avantajul oferirii unui stimulent fiscal justificat pentru economia europeană.

Este la fel de important să permită atât statelor, cât şi solicitanţilor de azil să-şi exprime preferinţele, apelând cât mai puţin posibil la constrângere. Plasarea refugiaţilor acolo unde vor ei să meargă – şi unde sunt doriţi – este o condiţie esenţială pentru succes.

În al doilea rând, UE trebuie să conducă eforturile globale de a oferi finanţare adecvată către Liban, Iordania şi Turcia pentru a susţine cele patru milioane de refugiaţi care locuiesc în prezent în aceste ţări. Până acum, doar o mică parte din fondurile necesare, chiar şi pentru nevoile primare, a fost strânsă. Dacă sunt incluse şi educaţia, calificarea şi alte nevoi esenţiale, costurile anuale sunt de cel puţin 5.000 de euro pe refugiat sau de 20 de miliarde de euro. Ajutorul oferit azi de UE Turciei, deşi s-a dublat săptămâna trecută, ajunge abia la doar un miliard de euro. În plus, UE ar trebui să contribuie la crearea în regiune a unor zone economice speciale cu statut preferenţial de comerţ, inclusiv în Tunisia şi Maroc, pentru a atrage investiţii şi pentru a genera locuri de muncă atât pentru localnici, cât şi pentru refugiaţi.

UE ar trebui să îşi asume un angajament anual faţă de ţările din prima linie de cel puţin 8-10 miliarde de euro, diferenţa fiind acoperită de Statele Unite şi restul lumii. Această sumă se poate adăuga obligaţiunilor pe termen lung emise pentru a susţine solicitanţii de azil din Europa.

În al treilea rând, UE trebuie să înceapă imediat construirea unei Agenţii europene unice pentru azil şi migraţie şi, în cele din urmă, o Poliţie de frontieră comună. Actuala cârpeală realizată de 28 de sisteme separate de acordare a azilului nu funcţionează: este scumpă, ineficientă şi produce mai ales rezultate nepotrivite atunci când vine vorba de identificarea celor care se califică pentru azil.  Noua agenţie va simplifica treptat procedurile, stabilind reguli comune pentru angajare şi antreprenoriat, precum şi pentru beneficii constante. Şi va dezvolta o politică eficientă şi respectând  drepturile pentru returnarea migranţilor care nu se califică pentru azil.

În al patrulea rând, rute sigure de călătorie trebuie să fie stabilite pentru solicitanţii de azil, începând de la preluarea lor din Grecia sau Italia până la ţările de destinaţie. Acest pas este foarte urgent, pentru a diminua panica. Următorul pas logic este de a extinde aceste drumuri sigure către regiunea din prima linie, astfel încât să fie redus numărul de migranţi care aleg periculoasa traversare a Mediteranei. Dacă solicitanţii de azil au o şansă rezonabilă de a ajunge în cele din urmă în Europa, există o mai mare probabilitate ca ei să rămână, de fapt, acolo unde se află. Pentru aceasta, vor fi necesare negocieri cu ţările din prima linie, în cooperare cu Agenţia ONU pentru Refugiaţi, pentru a stabili acolo centre de procesare, Turcia fiind o prioritate.

Aranjamentele operaţionale şi financiare dezvoltate de UE ar trebui folosite pentru a stabili standarde globale pentru tratamentul solicitanţilor de azil şi migranţilor. Aceasta este a cincea piesă a unui plan cuprinzător.

În fine, pentru a primi şi integra mai mult de un milion de refugiaţi şi migranţi în fiecare an, UE are nevoie să-şi mobilizeze sectorul privat, ONG-uri, grupuri religioase şi companii, care să se comporte ca nişte sponsori. Pentru aceasta, nu va fi nevoie doar de o finanţare suficientă, ci şi de capacitatea umană şi de IT pentru a face legătura dintre migranţi şi sponsori.

Exodul din Siria distrusă de război nu ar fi trebuit să devină o criză. Nu a apărut peste noapte, era uşor de prevăzut şi uşor de administrat de către Europa şi comunitatea internaţională. Prim-ministrul ungar Viktor Orban a pregătit un plan în şase puncte de a aborda criza. Dar acest plan, care pune pe locul doi drepturile umane ale refugiaţilor şi migranţilor, după securitatea graniţelor, ameninţă să divizeze şi să distrugă UE prin renunţarea la valorile pe care a fost construită şi prin violarea legilor care ar trebui să o guverneze. UE trebuie să răspundă cu o politică europeană reală pentru azil, care să pună capăt panicii şi inutilei suferinţe umane.

George Soros este preşedinte al Soros Fund Management şi preşedinte al Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă. Este autor multor cărţi, printre care „Alchimia finanţelor“, „Noua paradigmă pentru pieţele financiare: criza creditelor din 2008 şi ce înseamnă“ şi „Tragedia Uniunii Europene“.

Copyright: Project Syndicate, 2015.

http://www.project-syndicate.org

Putin lansează ACUZAȚII grave la adresa SUA: Susţin în mod ILEGAL rebelii în Siria

Se arata ca:

„Vladimir Putin a catalogat, duminică, ilegală şi ineficientă susţinerea pe care Statele Unite o oferă forţelor rebele din Siria. Mai mult, liderul de la Kremlin a arătat că rebelii antrenaţi de americani dezertează pentru a se alătura Statului Islamic, informează Mediafax.

„În opinia mea, acordarea unui sprijin militar unor structuri ilegale contravine principiilor dreptului internaţional modern şi Cartei ONU”, afirmă el, potrivit unui fragment dintr-un interviu acordat posturilor americane CBS şi PBS pe care Kremlinul l-a făcut public.

Putin a declarat – într-un interviu înregistrat, pentru posturi americane, înainte de întâlnirea cu preşedintele american Barack Obama – că preşedintele sirian Bashar al-Assad merită susţinerea internaţională întrucât luptă împotriva unor organizaţii teroriste.

Obama şi Putin urmează să discute luni, după ce liderul rus va susţine un discurs la ONU, în pofida faptului că oficiali de la Casa Albă şi de la Kremlin s-au contrazis în legătură cu lucrurile despre care vor vorbi şi chiar în legătură cu cine a iniţiat întâlnirea.

Rusia şi-a intensificat implicarea militară în Siria în ultimele săptămâni, iar oficiali americani acuză Moscova că trimite avioane de luptă, tancuri şi alte echipamente în ajutorul armatei siriene.

Brusca acumulare militară rusă, luna aceasta, în sprijinul lui al-Assad, dar şi o criză a refugiaţilor care s-a revărsat din regiune în Europa relansează încercări de soluţionare a conflictului din Siria.

O nouă tactică americană în Siria ar putea aduce alături Rusia, Arabia Saudită şi ţări ca Turcia sau Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene.

Relaţiile americano-ruse au atins cel mai scăzut nivel din perioada de după Războiul Rece, din cauza crizei din Ucraina, în pofida faptului că ambele părţi împărtăşesc îngrijorări faţă de ameninţarea pe care o reprezintă Statul Islamic – dar nu sunt de acord asupra abordării.

Putin afirmă că Damascul ar trebui să fie inclus în eforturile internaţionale de luptă împotriva SI – o solicitare pe care Washingtonul o respinge -, şi critică planurile americane de a antrena până la 5.000 de rebeli sirieni pe an pentru a lupta împotriva Statului Islamic.

„Se pare că doar 60 dintre aceşti luptători au fost antrenaţi corespunzător, având în vedere că doar patru sau cinci poartă, în realitate, arma”, a declarat el. „Restul au dezertat cu armamentul american, să se alăture ISIS”, a adăugat Putin, referindu-se la Statul Islamic.

Unii critici l-au îndemnat pe Obama să acţioneze mai hotărât în Orientul Mijlociu şi în Siria – unde, potrivit ONU, peste 250.000 de persoane au murit în cei peste patru ani de război civil – apreciind că lipsa unei politici americane clare a oferit Statului Islamic oportunităţi să se extindă.

Putin afirmă că susţinerea Guvernului al-Assad de către Moscova are la bază Carta ONU.

„Noi oferim asistenţă numai entităţilor Guvernului legitim”, a declarat el. „Începând de azi (această asistenţă) a luat forma livrărilor de armament către Guvenul sirian, formării de personal şi ajutorării poporului sirian”, anunţă Putin.”

Analiză Der Spiegel: Cum ar putea fi oprit exodul refugiaţilor sirieni

Se arata ca:

„Milioane de sirieni îşi abandonează ţara şi se îndreaptă către Europa, după ce locul pe care îl numeau „acasă” s-a transformat în Infern, în ultimii patru ani, din cauza conflictului între regimul președintelui Bashar al-Assad şi contestatari. Publicația germană Der Spiegel notează, astfel, într-o analiză, că, atâta timp cât fiecare tabără este sprijinită de aliați cu propriile lor interese, rezolvarea conflictului este improbabilă.

Ameninţările care provoacă exodul

Conflictul în Siria a fost complicat de Marea Britanie şi Franţa, care au anunţat că intenţionează să desfăşoare atacuri aeriene împotriva grupării teroriste Stat Islamic (SI), apreciază publicația germană.

Citeşte şi: Cum se transformă Europa într-o fortăreaţă în faţa refugiaţilor

Totuşi, până la actele teroriste ale Statului Islamic în Siria, principalele motive pentru care sirienii îşi părăsesc ţara sunt bombele lui Assad, Forţele Aeriene siriene şi întreaga situaţie politică a ţării, care pare imposibil de rezolvat. Soldaţii lui Assad au ucis 11.500 de oameni, în lunile ianuarie şi august, timp în care SI a omorât 1.800 de oameni, conform Reţelei Siriene pentru Drepturile Omului.

În plus, după anunţurile Regatului Unit şi ale Franţei, teroriştii SI au luat măsuri de apărare împotriva atacurilor aeriene – trupele lor operează în oraşe şi împiedică localnicii să plece, prin ridicarea unor puncte de control şi aplicarea unor pedepse draconice împotriva celor care încearcă să li se opună. Astfel, forţele vestice nu pot ataca membrii grupării teroriste.

Singurele soluţii posibile

Orice soluţie pentru oprirea războiului ar trebui să fie similară cu cea propusă în anul 201, când ambele tabere s-au întâlnit pentru negocieri secrete la Château de Bossey, în oraşul american Lake Geneva. Soluţia începea cu exilarea lui Assad şi a clanului său, generalii-cheie şi familiile lor, potrivit Der Spiegel.

Citeşte şi: Cum ar putea Arabia Saudită să rezolve criza refugiaţilor

De asemenea, soluţia ar trebui să includă şi amnistii pentru combatanţii din ambele tabere, înmânarea puterii către autorităţile locale şi o luptă comună împotriva grupării teroriste Stat Islamic.

La întâlnirea secretă, ambele tabere, inclusiv unul dintre consultanţii lui Assad, au căzut de acord: „Ne vom lupta până vom distruge şi ultima clădire din Damasc. Dar ce se va întâmpla după aceea? Ţara va fi distrusă. Niciuna dintre tabere nu va putea câştiga sau înceta lupta”.

Însă, această soluţie impunea presiuni militare împotriva lui Assad, pe care Washington nu le acceptă. Chiar şi stabilirea unor zone în care este interzisă survolarea aeronavelor militare, astfel încât populaţia să supravieţuiască, ar fi fost respinsă de SUA, în repetate rânduri.

Citeşte şi: Cei mai cunoscuți refugiaţi care au schimbat istoria

Tot astfel, Moscova îl sprijină pe Assad cu resurse militare, sub pretextul că luptă împreună cu forţele vestice împotriva „teroriştilor”. Însă, în timp ce SUA şi Europa numesc „terorişti” membrii grupării SI, Rusia îi numeşte astfel pe rebelii sirieni, oponenţii lui Assad, notează publicația germană.

De altfel, recent, cel puțin 15 avioane ruse de tip cargo cu echipamente și personal au aterizat, în ultimele două săptămâni, la baza militară din provincia Latakia, în vestul Siriei, declara, sâmbătă, pentru AFP, o sursă militară.

Fiecare ţară are interesul ei

Rusia şi Iran vor să îl menţină pe Assad la putere, iar ţările vestice nu sunt dispuse să îl dea jos şi să se opună, astfel, votului Rusiei în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite şi să pună în pericol tratatul nuclear cu Iranul.

SUA vrea doar să lupte împotriva grupării SI şi, prin urmare, a investit 500 de milioane de dolari într-un program de pregătire pentru luptători sirieni. Însă, cei mai mulţi dintre primii 54 de soldaţi din aceste unităţi finanţate de americani au fost răpiţi de membri ai grupării al-Nusra, care au crezut că ei sunt ţinta campaniei americane.

Pe de altă parte, Arabia Saudită şi Qatar tind să finanţeze grupurile islamiste, în care SUA nu au încredere, iar Turcia îşi caută aliaţi în războiul împotriva separatiştilor kurzi.

Până acum, alte două părţi ale conflictului au ocupat porţiuni mari din Siria. În nordul ţării, trupele YPG (Unitățile de Protecție ale Poporului Kurd, aripa armată a Partidului Uniunea Democratică, n.red.) controlează trei regiuni, de-a lungul frontierei cu Turcia. Deşi partidul kurd din Siria neagă orice intenţie de a-şi crea propriul stat, oficialii din ţările vestice îl contrazic, mai ales că Executivul turc face tot posibilul să împiedice YPG să câştige mai mult teritoriu. De asemenea, Hezbollah a ocupat o porţiune largă, de-a lugul graniţei cu Liban.

Până acum, 300.000 de migranți au ajuns în Europa şi peste 2.600 au murit în încercarea de a traversa Marea Mediterană, potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie.

Citește și:  FOTO. De la fostele lagăre naziste la căsuțe în Alaska. Unde vor fi cazați refugiații

Suntem in fata unei situatii dificile dupa criza economica din 2008 care a bulversat toata lumea. Insa situatia actuala este poate cea mai dificila de la caderea comunismului. Solutia, dupa parerea mea, la aceasta criza a imigrantilor ce afecteaza puternic Europa, consta in reconfigurarea stabilitatii politice in tarile afectate de Primavara Araba. Nu e vorba numai de Siria, mai e si Libia cu o situatie foarte complicata. Iar Uniunea Europeana, impreuna cu SUA, trebuie sa vina cu solutii in acest sens. Noi trebuie sa avem regimuri politice stabile si prietene in aceste tari. Si trebuie studiate formule democratice care, odata aplicate, sa induca stabilitate politica in tarile in care sunt aplicate – ma gandesc, de pilda, si la Eriteea.

Uniunea Europeana nu poate sa primeasca 1 milion de refugiati anual pentru ca nu e pregatita pentru asa ceva. Nu e vorba numai de dreptul de azil. De aceea trebuie gasite cai de a stabiliza situatia politica din tarile din care provin acesti imigranti, de pilda: Siria, Libia, Irak, Afganistan.

Pe de alta parte, poate pentru prima data de la terminarea Razboiului Rece, avem o Rusie belicoasa la adresa Occidentului si valorilor sale, lucru ce ar trebui sa ne puna in garda!! Rusia nu va ceda pozitia sa in Siria si se si vede lucrul asta din declaratiile lui Vladimir Putin. Pe de alta parte prinde contur axa Kremlin-Damasc-Teheran, cu consecinte imprevizibile. Iata un alt articol interesant din Gandul:

Rusia are o strategie coerentă în Siria, iar israelienii sunt singurii care par să priceapă asta

de Lelia MUNTEANU

Se arata ca:

Contrar uzanţelor diplomatice, premierul Netanyahu s-a deplasat la Moscova împreună cu şeful Marelui Stat Major, general locotenent Gadi Eizenkot, şi cu şeful Informaţiilor Militare, general maior Herzl Halevi. La rândul său, preşedintele Putin a fost asistat la discuţii de consilierul pe probleme de siguranţă naţională, redutabilul Nikolai Patruşev.

Anticipam zilele trecute scopul principal al vizitei, acum lucrurile sunt clare şi confirmate. În primul rând, premierul israelian a dorit să se pună de acord cu preşedintele rus asupra noilor reguli ale jocului în regiune, să se încredinţeze că  operaţiunile sale asupra Hezballah nu vor fi stânjenite de prezenţa trupelor ruse şi – lansând o ipoteză de proporţii bibilice, cum obişnuieşte – să tatoneze intenţiile Iranului în legătură cu Înălţimile Golan. (Cu zece zile înainte de vizita delegaţiei israeliene, la Moscova ajunsese generalul iranian Qassem Suleimani, membru al Armatei Gardienilor Revoluţiei, comandantul brigăzii paramilitare a acesteia, însărcinată cu operaţiunile clandestine în străinătate, care a avut o lungă conversaţie cu acelaşi consilier, generalul Patruşev). Securitatea Israelului se şubrezeşte pe zi ce trece – cu un Ierusalim în flăcări, cu rachetele Hezballah căzând în neştire. În contextul acesta, prezenţa iranienilor în zonă, care nu e o noutate, devine o ameninţare mortală, dacă e încurajată de ruşi. În al doilea rând, prin vizita la Moscova, Israelul a dorit să dea un semnal şi un avertisment Statelor Unite.

E drept că, în istoria relaţiilor bilaterale, Netanyahu n-a obţinut niciodată mai nimic de la Putin. Acum însă lucrurile s-au schimbat, chiar dacă răspunsurile lui Putin au fost la fel de alunecoase ca de obicei. Ceea ce Israelul pare a fi înţeles înaintea altora este că Rusia, spre deosebire de Statele Unite, are o strategie coerentă în zonă, iar situaţia politică internaţională e coaptă pentru a o pune în aplicare (demersurile confuze ale americanilor şi presiunile pe care criza refugiaţilor le exercită asupra Uniunii Europene).

Nu e lipsit de importanţă faptul că până şi susţinătorii preşedintelui Obama sunt obosiţi de bâjbâieli. Nicholas Kristof, editorialistul de la  New York Times, a postat pe twitter, la 18 septembrie, următorul text, cu un link la o analiză dură a lui Peter Baker (consemnată cu o zi înainte în paginile jurnalului): “White House just sounds sillier and sillier on Syria. Even for those of us sympathetic to Obama, this is nonsensical”. (N-am citit frazele lui Kristof pe twitterul său, ci pe site-ul unui jurnalist saudit, dovadă că mesajul dublului premiat Pulitzer s-a împrăştiat repede).

Încoerenţa care domneşte în coaliţia anti-ISIS coordonată de Statele Unite a grăbit deplasarea lui Netanyahu la Moscova.

Sunt zile în care confuzia e atât de mare, încât nu se ştie cine cu cine luptă la sol. (Din aer, perspectiva trebuie să fie şi mai descurajantă).

Membrilor coaliţiei (în special ai “Axei Sunnite” – Turcia, Egipt, Arabia Saudită şi Qatar) nu le e încă limpede care este inamicul principal: autointitulatul Stat Islamic, An-Nusra şi celelalte grupări teroriste sau Al-Assad. Până una-alta, turcii şi-au luat drept ţintă kurzii (singurii care luptă eficient împotriva ISIS şi care, chiar în aceste ore, încearcă să cucerească oraşul de graniţă Jarabulus, ceea ce le-ar tăia voluntarilor veniţi prin Turcia legăturile cu teritoriul cucerit de ISIS).

Americanii iniţiaseră un program de pregătire destinat “rebelilor moderaţi” (de ani de zile dăinuie această contradicţie în termeni), inamici ai regimului de la Damasc, program în care s-au băgat vreo 500 milioane de dolari, care însă a scos până acum o “promoţie” de doar câteva zeci de persoane, capturate, dezarmate şi nimicite de cum au intrat în luptă.

Ce au discutat Putin şi Netanyahu, precum şi generalii celor două armate, în spatele uşilor închise, vom înţelege curând. Primul atac major al ruşilor în regiune ne va spune mai multe şi despre strategia pe care au adoptat-o.

Cred, în lumina ultimelor informaţii, că Rusia va începe prin a-şi desfăşura forţele în zona central-vestică a Siriei, la Hama. Acolo îşi poate deschide două fronturi de luptă: împotriva miliţiilor jihadiste ale Jabhat An-Nusra (franciza Al-Qaeda în Levant) şi împotriva ISIS. Altădată luptând alături de ISIS, An-Nusra (sprijinită puternic de turci, inclusiv pentru a lupta contra kurzilor simpatizanţi PKK, declarată abia în vara anului trecut organizaţie teroristă) se concentrează acum asupra armatei lui Al-Assad.

E foarte complicat, dar logic.

Însă Orientul Mijlociu rămâne, cum spunea un fost premier israelian, un spaţiu unde impresiile sunt importante.”

Evident, Israelul e preocupat de propria lui securitate si Hezballah-ul face parte din mai sus amintita axa – noua „axa a raului”, cum ar fi spus Geroge W. Bush.

Un prim pas spre stabilizarea situatiei din Siria pare a fi inceput prin lupta impotriva Statului Islamic. Pe de alta parte, iata ce titreaza Romania Libera:

Kerry vede oportunităţi către progrese în dosarul sirian, înaintea unei întâlniri cu Zarif

Se arata ca:

„John Kerry a declarat că vede în această săptămână o ocazie pentru înregistrarea unor progrese către încheierea războiului civil din Siria, înaintea unei întâlniri cu ministrul iranian de Externe Mohammad Javad Zarif sâmbătă, în marja Adunării Generale a ONU, relatează Reuters în pagina electronică.

Oficiali occidentali au declarat că secretarul de Stat american vrea să lanseze o nouă iniţiativă în vederea găsirii unei soluţii politice la conflictul sirian, care a căpătat o nouă dimensiune din perspectiva mobilizării militare a Rusiei în susţinerea preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi a crizei refugiaţilor care s-a revărsat în Europa.

Noua abordare americană, despre care oficialii citaţi au subliniat că se află într-o fază incipentă, ar putea aduce Rusia, un aliat major al lui al-Assad, alături de ţări precum Arabia Saudită, Turcia şi Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene faţă de al-Assad.

„Eu consider această săptămână drept o oportunitate majoră pentru orice ţări care vor să joace un rol important în încercarea soluţioării uneia dintre cele mai dificile probleme din Orientul Mijlociu”, le-a spus el unor jurnalişti, în timp ce poza alături de Zarif.

„Este necesar să obţinem pacea şi o cale înainte în Siria, în Yemen, în regiune”, a declarat Kerry. „Eu cred că există oportunităţi săptămâna aceasta, prin aceste discuţii, în vederea unor progrese”, a adăugat el.

Zarif a spus că prioritatea sa în această întâlnire este să discute despre implementarea acordului de la 14 iulie, prin care Iranul a convenit să adopte măsuri în vederea limitării programului său nuclear în schimbul anulării sancţiunilor economice care i-au paralizat economia.

„Sperăm ca prin implementarea totală (a acordului), cu bună-credinţă, să (punem capăt) unei anumite neîncrederi care a existat timp de multe decenii”, le-a spus Zarif jurnaliştilor.”

Impresia mea este ca Obama a dorit inca demult sa atraga Iranul de partea SUA. E un joc foarte complicat de redefinire a sferelor de influenta in Orientul Mijlociu. Insa Rusia, mi se pare, nu va renunta la Bashar al-Assad… Al-Assad este util Moscovei, iar Rusia are interes in mentinerea unor baze militare in Siria, in estul Mediteranei, punct strategic foarte important. Vom vedea ce vor discuta Obama cu Putin… Dar daca Israelul va fi de partea Rusiei…?

Ceea ce e straniu in acest Razboi Civil din Siria este pe cine sprijina, de fapt, SUA… Daca ne uitam la Opozitia ce lupta impotriva lui al-Assad, aceasta e un conglomerat, eterogen, desigur, compus din islamisti moderati si salafisti jihadisti. Eu chiar nu inteleg conceptia Statelor Unite: vor sa-l dea jos pe Assad si sa implementeze democratia cu acestia? Mai ales ca si aceasta Opozitie este divizata: ceea ce se numeste Opozitia Siriana si Armata de Cucerire, mai toata salafista si jihadista, daca inteleg bine, si care are drept oponent pe ISIS. Problema ar fi: care sunt fortele cu adevarat democratice din toata ciorba asta? Adica forte politice care ar putea conduce aceasta tara pe drumul catre democratie. Acelea ar trebui sprijinite. Simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere, nu ofera nicio garantie asupra unui viitor democratic al Siriei. Dupa parerea mea, islamistii radicali nu se afla numai in ISIS, vazut ca fiind raul cel mai mare. Sunt tot felul de grupari salafiste jihadiste – Al-Qaeda intr-un cuvant -, dar si Fratia Musulmana din Siria sau Legiunea Sham, care par a fi moderati si avand in vedere un islamism democratic (Fratia Musulmana din Siria), dar reuniti, din cate inteleg, sub umbrela Armatei de Cucerire. Mie nu imi e deloc clar cum se vor pozitiona politic toti acestia daca Bashar al-Assad ar fi indepartat de la Putere. Sau daca nu cumva vor incepe o noua lupta pentru Putere, ceea ce pare a fi foarte probabil. Pozitia Statelor Unite cu privire la acest aspect e neclara, aproape inexistenta. Nu stim ce anume are in vedere SUA daca Bashar al-Assad ar fi indeparat de la Putere. Nu e foarte clar nici care din aceste fractiuni sunt sprijinite de fapt de SUA. Intr-un asemenea peisaj politic, instabilitatea e la ea acasa. Ca sa poti sa stabilizezi lucrurile, trebuie sa sprijini forte politice ce ar dori o Sirie democratica. Aceste forte ar putea fi reunite intr-un bloc politic mai mare si ar putea actiona coerent in vederea atingerii acestui scop. Ceea ce vreau sa spun este ca simpla actiune militara si politica impotriva ISIS sau simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere nu are cum sa rezolve problema. De fapt, aceste lucruri nici nu inseamna o strategie coerenta. Si atunci lucrurile ar putea fi sortite esecului. Daca dorim ca Siria sa urmeze un model occidental de democratie, atunci ar trebui sa vedem care sunt fortele politice dispuse sa militeze pentru asa ceva si sa le sprijinim. De la asta trebuie plecat. Faptul ca se efectueaza atacuri aeriene asupra ISIS, numai acest lucru, nu rezolva problema, mai ales ca ISIS are strategia raspunsului asimetric, apeland la terorism. Ar trebui trimise trupe de catre NATO pe teren. Dar chiar si asa, fara forte politice dispuse sa implementeze democratia de tip occidental, lucrurile stau in aer: ori va fi inlocuit Bashar al-Assad cu un altul poate mai periculos pentru pacea, stabilitatea si securitatea din regiune, ori vom avea o noua lupta prin mijloace teroriste pentru acapararea Puterii intre tot felul de fractiuni, fara sa se rezolve nicio problema.

De asemenea, un lucru care iarasi ar trebui sa dea de gandit Washingtonului este apropierea Irakului de Rusia, Iran si Siria, lucru care demonstreaza prestatia politica mediocra a SUA in regiunea aceasta. SUA ar fi trebuit sa fie in continuare un furnizor de securitate pentru Irak in era post-Saddam pentru a intari ceea ce a castigat prin inlaturarea lui Saddam Hussein si pentru a intari Irakul. E o greseala strategica faptul ca SUA au abandonat, practic, Irakul si lupta impotriva Statului Islamic, care s-a dezvoltat drept consecinta a acestui lucru, incepand ulterior sa puna probleme grele in Siria.

Recomand un articol interesant al D-lui. Cristian Preda aparut in Ziare.com:

E Victor mai european decat Viktor?

 de Cristian Preda, europarlamentar

Se arata ca:

– O sa-i tratam ca pe niste oameni, nu cum ii trateaza vecinii nostri maghiari, cu bata si inseriati.

– Astea sunt minciuni sfruntate!

– In Ungaria, in inima Europei, sunt decidenti politici cu nimic mai buni decat cei din Siria, Libia sau alte tari din care fug respectivii refugiati.

Victor Ponta si-a pierdut autocontrolul. Politicienii europeni civilizati nu formuleaza astfel de calomnii salbatice.

– Comportamentul oficialilor maghiari n-are nicio legatura cu ideea de Europa. Ziduri, caini, politisti, arme – astea arata ca in anii 30.

– Anumiti lideri politici romani sunt foarte frustrati… Premierul roman s-a prins intr-o spirala a minciunilor.

– Ridicarea de garduri care sa delimiteze „Europa civilizata” de restul Europei este un gest mai degraba autist si inacceptabil, in afara spiritului european.

– Ne-am astepta la mai multa modestie din partea unui ministru de Externe al carui premier se confrunta cu un proces.

– Atitudinea Ungariei in criza refugiatilor e ne-europeana si o rusine pentru Europa.

– E rusinea Europei ca Ponta minte in mod constant si calomniaza o tara vecina.

– O sa-mi apar tara si guvernul!

Romania a fost necinstita si si-a calculat gresit puterea.

Replicile reproduse mai sus au fost schimbate in perioada 14-21 septembrie 2015, intre oficiali romani (premierul si ministrul de Externe) si maghiari (ministrul de Externe si vicepresedintele Parlamentului). Prilejul a fost oferit de criza migrantilor. In mod paradoxal, ea a starnit o competitie intre Bucuresti si Budapesta cu tema: „cine e mai european?”. Exprimarile celor implicati vadesc nervozitate si intoleranta, ingrediente ale unui nationalism arogant.

Din perspectiva europeana, dialogul – de fapt, sirul de insulte – e ridicol. Intr-adevar, cand a fost vorba despre solutia propusa de Comisia Europeana pentru criza migrantilor, si Romania, si Ungaria au votat la fel in Consiliul JAI, impotrivindu-se planului Juncker. De ce, atunci, atata energie consumata pentru a jigni un vecin, cu care esti, pe fond, de acord?

Nu e, de altfel, unicul dialog contondent. Ridicand ziduri la granite, Ungaria a iritat mai multi vecini, dar nu doar ea a fost implicata in certuri care ar fi parut imposibile in urma cu 2-3 luni. Tensiunea cea mai mare s-a ivit, deocamdata, in relatia dintre Belgrad si Zagreb: s-a ajuns la blocarea camioanelor la granita, apoi a persoanelor. Nu a refugiatilor din Siria, ci a vecinilor europeni.

Dificultatile de a gestiona criza migratiei au creat numeroase efecte surprinzatoare. Am in vedere, in primul rand, reintroducerea controalelor la frontierele dintre mai multe state Schengen. Dar tensiuni nationaliste n-au aparut decat intre fostele tari comuniste. Care sa fie, deci, explicatia?

Avansez aici o ipoteza. Criza ne-a prins – pe toti europenii – la fel de nepregatiti cum ne-a gasit si cea din zona euro. Ambele au, de altfel, cauze in afara Uniunii. Destabilizarea a fost la fel de ampla, fiindca nici in cazul monedei comune, nici in privinta valului de refugiati nu aveam reguli care sa se aplice in mod pertinent. De pilda, Conventia de la Dublin, care prevede ca azilul se cere doar in tara unde pui piciorul, nu avea in vedere mase impresionante de oameni, ci doar indivizi disparati.

In Occident, migrantii nu erau, insa, ceva cu totul nou. Societatea si politicienii erau obisnuiti sa dezbata asemenea chestiuni si sa asume gazduirea. Cu exceptia fostei Iugoslavii, tarile din Europa centrala si orientala n-au cunoscut in trecutul lor recent migratia si refugiul. Cand au dat cu nasul de ele, indiferent ca era vorba de intrarea in tara a sute de mii de persoane (cum s-a intamplat in Ungaria) sau doar de fantasma strainilor (cum a fost, deocamdata, cazul in Romania), guvernele au recurs la replierea nationalista. Limbajul a tradus/tradat in mod dramatic frica de Celalalt.

Pentru Viktor, nu a mai contat ca e vorba despre un sirian sau despre vecinul Victor. Si nici viceversa.

Migrantii ii obliga pe europeni la reconciliere.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Septembrie 28, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu