Dinu Patriciu…

… a fost una din figurile emblematice ale capitalismului romanesc de dupa Revolutia din 1989. A apartinut perioadei romantice a capitalismului romanesc postdecembrist. A fost o perioada mai putin de constructie, cat mult mai mult de acumulare. Aceasta acumulare de capital s-a facut cu sprijin politic aproape in exclusivitate. Dinu Patriciu ca si multi altii nu a facut nici el exceptie. Cu toate acestea, de la o avere fabuloasa, estimata in 2007 la 3 miliarde de euro, a ajuns in 2014 la doar 250 de milioane de euro. De unde rezulta ca e mai importanta constructia decat acumularea propriu-zisa, care se poate consuma relativ usor. Acest lucru este foarte important pentru sectorul privat si, in general vorbind, pentru economia romaneasca, deoarece prin acumulare, dar fara constructie, ai un sector privat slab, lucru care se poate observa privind la PIB-ul Romaniei. Sectorul privat este cel care trebuie sa creeze si sa asigure locuri de munca productive in economia romaneasca. Or, lui Dinu Patriciu i se poate reprosa ca a investit prea putin in aceasta economie. El a vandut si a castigat. Pentru el. In anii ’90 si la inceputurile lui 2000 stiam prea putin despre economia capitalista si poate ca nu aveam inca oameni bine pregatiti, consultanti financiari, specialisti in marketing, economisti care sa inteleaga economia capitalista etc. Eu cred ca acum lucrurile s-au cam schimbat, din fericire, in bine si am acumulat o experienta (inclusiv cea legata de criza economica si financiara actuala) pe care am putea, cred eu, s-o folosim cu succes. In felul acesta ar putea sa urmeze o perioada fecunda de constructie, care ar implica acumulari si mai mari dar, spre deosebire de cele din trecut, si durabile, care ar putea da stabilitate economiei romanesti. Mediul de afaceri, impreuna cu sectorul privat cred ca au obligatia sa se gandeasca la aceste aspecte. Pentru ca nu putem tot timpul sa asteptam sa ne imbogateasca statul, adica statul sa imparta pomeni uriase unora si minuscule altora – asa ceva nu poate fi un modus vivendi in societate. Mai pe scurt, daca nu incercam sa construim, ne cam paste esecul… Un esec care se va rasfrange asupra intregii societati romanesti. Si atunci ce vom mai face?

Dinu Patriciu a fost un liberal si, ca orice liberal postdecembrist, a simpatizat cu PSD-ul. Nu spun ca n-ar exista si exceptii, desigur. Chiar imi amintesc cum spunea ca sponsorizeaza „partidele simpatice”. La noi, dupa Revolutie, capitalismul s-a dezvoltat (asa cum s-a dezvoltat) sub auspiciile politice ale Stangii, adica ale comunistilor reformati, actualul PSD (indiferent de denumirile din trecut). De aceea oportunitatea in afaceri trebuia gasita tocmai in aceasta zona a spectrului politic, cea aflata la stanga esicherului politic. Insa la noi Stanga s-a dovedit a fi capabila de acumulare si mult mai putin capabila de constructie. De aceea ar trebui sa avem o Dreapta politica care sa fie capabila sa construiasca. Din pacate, si trebuie s-o spunem deschis, NU prea avem o asemenea Dreapta… Dinu Patriciu era arhitect de profesie… Dar, vedeti cum e…? E invers: omul de afaceri trebuie sa fie jucatorul (pe piata), clasa politica ar trebui sa fie arhitectul, care sa faca, sa fie capabila sa faca un proiect viabil, dupa care sa se poata juca si castiga, beneficiind de lucrul acesta intreaga societate. Or, in arhitectura actuala din societatea romaneasca se produc mai mult pierderi decat castiguri, fragilizand foarte mult economia in ansamblul ei. Si atunci, la urma urmei, sigur ca te-ai putea intreba: daca am niste bani, de ce sa-i tin in tara? Merita? N-ar fi mai bine, oare, sa ma duc in alta parte cu ei, sa traiesc in alta parte? De asta si spun ca trebuie facut ceva aici, trebuie sa incepem sa construim aici. Or, lucrul acesta nu se poate fara un plan de constructie, iar pentru un astfel de plan e nevoie de un arhitect, ca sa zic asa. Este necesar, nu si suficient. Ar mai trebui capacitati oamenii bine pregatiti, valorosi din tara asta, si aratam mai sus printr-un exemplu – dar se pot da si altele, desigur – ca avem astfel de oameni, insa noi nu ne folosim bine resursele (in acest caz cele umane). Un capitalism care s-a format doar prin acumulare, de multe ori pe langa lege, intrucat fiind sub auspiciile Stangii conceptiile acesteia se opun capitalismului, nu-si foloseste, nu-si valorifica bine resursele. Iar partea proasta este ca, din acest punct de vedere, noi ne aflam inca si acum in aceeasi situatie ca in urma cu peste 20 de ani, sau cel putin foarte aproape… Este tragic – nu cred ca exagerez daca spun asa – ca ceea ce se numeste la noi Dreapta politica nu reuseste sa vina in sprijinul capitalismului. Dimpotriva, chiar. Justitiarismul promovat de aceasta Dreapta, are deseori accente anticapitaliste, daca nu e chiar anticapitalist de-a binelea. Insa si in trecut, sub CDR, Dreapta a facut prea putin pentru capitalism, de unde si rezulta ca este incapabila de constructie. Capitalismul format prin acumulare nu trebuie distrus. El trebuie sa fie indreptat sa construiasca, pentru a fi si eficient. Numai acumularea nu poate conduce spre eficienta. Din cauza asta si rezulta ineficienta per ansamblu a economiei romanesti, comparativ cu alte economii europene, mult mai dezvoltate. Asa se si explica cresterile foarte mici de PIB pe care le inregistreaza tara noastra. Insuficiente, desigur. Pracitic, noi cream multe insuficiente, ca sa reiau o formula a lui Milton Friedman, in loc sa construim si sa cream eficienta si un modus vivendi pentru societatea romaneasca.

Gandul

DINU PATRICIU A MURIT. Mesajul familiei omului de afaceri

Se arata ca:

„Dinu Patriciu a murit de cancer, la Londra. Avea 64 de ani

DINU PATRICIU, afacerist, politician şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din România, a murit la vârsta de 64 de ani. Patriciu suferea de o boală gravă progresivă şi a murit într-o clinică din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.

La scurt timp, familia a transmis un mesaj anunţând detalii despre funeralii. Dinu Patriciu avea de mai mulţi ani probleme cu sănătatea, iar la sfârşitul lui 2012 a suferit un transplant de ficat, fiind diagnosticat cu ciroză.

De profesie arhitect, Dan Costache Patriciu este cel care a înfiinţat în România prima societate comercială, în 1990. Era vorba despre un cabinet de arhitectură care a primit numărul 1, ca societate comercială: S.C. Alpha Construcţii şi Investiţii Imobiliare S.A.

A devenit cunoscut în România mai ales ca politician şi om de afaceri în domeniul petrolier, după preluarea de la stat a rafinăriei Petromidia Năvodari, o afacere rămasă controversată până azi.

Petromidia a devenit ulterior Rompetrol Rafinare, companiei vândută pentru 2 miliarde de dolari către Kaz Munai Gaz, vândută în proporţie de 75%.

În 2010 avea să fie unul dintre protagoniştii filmului documentar „Kapitalismului – reţeta noastră secretă”, realizat în 2010 de regizorul Alexandru Solomon. În film, Patriciu spunea că „există această mitologie că poţi să ai succes numai dacă furi”. După ce a vizionat documentarul, Patriciu a spus că este „un tabloid cu poze alb-negru” şi că nu-i rămâne decât  „să râd trist de mine însumi”.

Ca politician, Patriciu figurează ca membru fondator al PNL, în 1990.

Partidul Naţional Liberal este de altfel şi cel care îl trimite în Parlament, în prima legislatură, 1990 – 1992, ca deputat de Timiş. La scurt timp, un conflict cu liberalii îl deterimină ca împreună cu Călin Popescu Tăriceanu şi Viorel Cataramă să provoace o sciziune formând, în iulie 1990 PNL – Aripa Tânără, formaţiune pe care a şi condus-o.

În 1996, Patriciu a candidat la funcţia de primar general al municipiului Bucureşti, ca reprezentant al PL ’93.

A fost deputat timp de trei mandate, 1990 – 1992 (PNL), 1992 – 1996 (PL 93), 2000 – 2003 (PNL). Şi-a dat demisia în 2003, retrăgându-se oficial din viaţa politică, dar rămânând sponsor al PNL, al PSD şi apropiat al premierului Alianţei DA, Călin Popescu Tăriceanu.

Este de notorietate conflictul său cu preşedintele Traian Băsescu, pe seama căruia Dinu Patriciu a pus şi reţinerea sa pentru 24 de ore, din mai 2005.

Dinu Patriciu a dezvoltat afaceri în media şi publicitate.

Avere de 250 de milioane de euro, în februarie 2014

Averea omului de afaceri Dinu Patriciu a scăzut dramatic, conform ultimei ediţii a Top 300 Capital Cei mai bogaţi români. Astfel, Patriciu avea, în februarie 2014,  o avere estimată la doar 250 de milioane de euro, după ce în 2007 fusese cel mai bogat om din România cu o avere estimată la peste 3 miliarde de euro.

Şase ani i-au trebuit lui Dinu Patriciu ca să spulbere cele aproximativ două miliarde de euro încasate pe Rompetrol şi să cadă de pe locul întâi în Top 300 (ediţia din 2007) pe locul 17 (ediţia actuală), scrie Capital.ro.

La momentul respectiv, potrivit sursei citate, se ştia că Patriciu nu a vrut să-şi plătească datoriile, că avea procese civile şi penale, şi avea datorii de minimum 100 de milioane de euro. Mai mult, în februarie 2014 se afla în plin proces de divorţ.

Teoretic, Patriciu deţinea şi DP Holding şi Marexin. Activele imobiliare ar mai valora, probabil, aproximativ 400 de milioane de euro (câte mai sunt în Germania şi cele câteva din România), potrivit Capital.ro.

Patriciu deţinea active imobiliare în Germania, Suedia sau Polonia, evaluate la circa 1,1 miliarde de euro în mijlocul crizei. În România, portofoliul imobiliar al lui Dinu Patriciu cuprindea Romană Offices, Cubic Center şi Evo Center (în Pipera), Băneasa Business Center, Cascade Offices (Buzeşti) sau Floreasca 2 Business Center. Totodată, omul de afaceri a deţinut împreună cu fondul AIG/Lincoln clădirea de birouri Lakeview din Floreasca vândută în anul trecut fondului NEPI, potrivit Mediafax.ro.

Ce se întâmplă cu dosarul penal al lui Patriciu

Dinu Patriciu avea şi un dosar penal pe rol, Dosarul Rompetrol, în care omul de afaceri era acuzat, printre altele, de delapidare şi spălare de bani. Anul trecut, în 24 octombrie, dosarul a fost trimis spre soluţionare la instanţa supremă, după ce judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB) şi-au declinat competenţa în acest caz.

Acuzaţiile penale aduse lui Patriciu vor fi clasate, plângerile sale continuă dacă vor moştenitorii

Decizia a fost luată după ce CAB s-a autosesizat în legătură cu competenţa judecării apelului în dosarul Rompetrol, având în vedere că Sorin Roşca Stănescu, unul dintre inculpaţii din dosar, este senator. Potrivit surselor gândul, dosarul nu se închide odată cu moartea lui Dinu Patriciu, ci continuă cu ceilalţi inculpaţi.

Omul de afaceri Dinu Patriciu a fost achitat, la 28 august 2012, de Tribunalul Bucureşti în dosarul Rompetrol, în care procurorii au cerut pedeapsa maximă, de 20 de ani de închisoare, pentru infracţiuni printre care delapidare, spălare de bani şi manipularea pieţei.

Totodată, instanţa i-a achitat şi pe ceilalţi 11 inculpaţi din dosar, printre care Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş şi Gabriela Anghelache.

În septembrie 2006, omul de afaceri Dinu Patriciu a fost trimis în judecată în dosarul Rompetrol, pentru delapidare, spălare de bani şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni. El era învinuit şi de manipularea pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare şi care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial, coroborate cu prevederile unui articol din Legea 297 din 2004 privind piaţa de capital. O altă infracţiune imputată lui Patriciu a fost cea de dezvăluire de informaţii privilegiate, dar şi de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

Alături de el, în acest caz mai sunt inculpaţi Alexandru Bucşă, Petrică Grama, Florin Iulian Aldea, Cerasela Elena Rus, Claudiu Simulescu, Sorin Ştefan Roşca Stănescu, Sorin Pantiş, Victor Eros, Paul Gabriel Miclăuş, Elena Albu şi Gabriela Victoria Anghelache.”

De ce a murit Dinu Patriciu. „Era slăbit, tras la faţă, nu mai avea pic de masă musculară. Era de nerecunoscut”

Se arata ca:

„Dinu Patriciu a murit la 64 de ani, la Spitalul Royal Free din Londra, ca urmare a unei suferinţe grave. În ultimii ani ai vieţii sale acesta a fost în repetate rânduri internat, din cauza stării lui de sănătate precare. Potrivit apropiaţilor, afaceristul a aflat în urmă cu câteva luni că suferea de cancer limfatic, asta după ce în urmă cu un an şi opt luni a suferit un transplant de ficat.

„Era slăbit, tras la faţă, nu mai avea pic de masă musculară. Era de nerecunoscut”. Asta este imaginea cu care jurnalistul Sorin Roşca Stănesscu a rămas de la ultima întâlnire pe care a avut-o cu Dinu Patriciu, în urmă cu două săptămâni. Acesta a declarat pentru gândul că omul de afaceri a fost diagnosticat în urmcă cu câteva lui cu cancer limfatic. „Starea lui de sănătate s-a agravat în ultima perioadă. A murit din cauza unei infecţii pulmonare”, a mai precizat Roşca Stănescu.

Medicul curant: „A fost un altruist. Nu s-a îngrijit aşa cum a trebuit”

Pe de altă parte, medicul curant al lui Patriciu, Mihai Voiculescu, a spus pentru gândul că „o boală cronică hepatică l-a înfrânt”. „Familia doreşte să păstreze discreţia în ceea ce priveşte starea de sănătate a acestuia din ultima perioadă. Cert este că o boală cronică hepartică a fost cea care l-a înfrânt. A fost un altruist. Nu s-a îngrijit aşa cum a trebuit. A avut grijă mai mult de ceilalţi din jurul lui decât de el”, a mai spus medicul.

În ultmii ani de viaţă, Dinu Patriciu a fost diagnosticat cu ciroză hepatică, boală din cauza căreia a fost supus unui transplant de ficat, la sfârşitul anului 2012, la o clinică din Milano. La un an şi opt luni după ce a suferit un transplant de ficat, Dinu Patriciu a murit pe un pat de spital din Londra.

Cancerul limfatic, boala care l-a răpus pe omul de afaceri, este o afecţiune rară. La nivel mondial există, conform statisticilor oficial, în jur de un milion de persoane care suferă de aceast tip de cancer. Nu se cunosc cauzele exacte care duc la apariţia acestei boli, dar oncologii spun că afecţiunea este provocată de bolile autoimune sau de infecţii grave.

Potrivit specialiştilor, cancerului limfatic este asimptomatic, iar trei sferturi din persoanele diagnosticate cu această boală află abia atunci când este prea târziu. Depistat în formă incipientă, cancerul limfatic răspunde foarte bine la tratamentul clasic pentru cancer, respectiv: chimioterapie, radioterapie.

Transplantul de ficat a fost făcut la Milano

“Medicii români îl puteau opera pe Dinu Patriciu şi aici. Avem pregătirea necesară chiar şi pentru cele mai complexe cazuri. A fost alegerea lui să plece în străinătate şi să se opereze la Milano. Toţi pacienţii au libertatea de a alege unde vor să se opereze. Şi la noi în România au existat cazuri, puţine, ce-i drept, în care pacienţi străini au venit şi au făcut un transplant de ficat. Diferenţa dintre un pacient român şi unul străin este că statul decontează integral intervenţia pentru român, în timp ce străinul trebuie să suporte intergral operaţia”, a declarat pentru gândul prof. dr. Irinel Popescu, şeful Clinicii de Chirurgie şi Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni, primul medic român care a făcut un transplant de ficat la noi în ţară.

Astfel, dacă s-ar fi operat în România, Dinu Patriciu nu ar fi trebuit să scoată niciun ban din buzunar, dar acesta a preferat să plece la Milano. Transplantul de ficat în clinica din Italia l-a costat 150.000 de euro. “Preţurile diferă în funcţie de spitalul şi ţara unde te operezi. De regulă, costurile unui transplant de ficat se ridică între 100.000 şi 300.000 de euro”, a spus prof. dr. Irinel Popescu.

În România, anul trecut, s-a înregistrat un record în ceea ce priveşte transplantul hepatic în cele două centre existente la noi în ţară: Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Sfânta Maria. 122 de persoane au primit şansa la o viaţă nouă. “În primele şase luni ale acestui an s-au înregistrat 66 de transplanturi de ficat la Institutul Clinic Fundeni şi 8 la Sfânta Maria. Cele două centre existente la noi în ţară sunt arhisuficiente pentru numărul de donatori existenţi”, a mai spus prof. dr. Popescu.

Ultimii trei ani şi i-a petrecut prin spitalele din Germania, Milano şi Anglia

Medicul curant al lui Patriciu, Mihai Voiculescu, a declarat pentru Mediafax, că omul de afaceri a murit la Spitalul Royal Free din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.

„Dinu Patriciu a decedat într-un spital din Londra, cu o posibilă infecţie posttransplant, fiind exclusă orice culpă medicală. Dinu Patriciu a decedat în Spitalul Royal Free Hospital din Londra, unde mergea frecvent la control pentru monitorizarea stării de după transplant”, a spus profesorul dr. Mihai Voiculescu, prieten de peste 30 de ani cu omul de afaceri şi cel care de peste 20 de ani îl îngrijea pentru diverse probleme medicale.

Profesorul Voiculescu a precizat că problemele hepatice ale lui Dinu Patriciu au apărut în ultimii trei ani, timp în care au fost făcute mai multe investigaţii la Spitalul AKH din Viena, la Spitalul Niguarda din Milano, dar şi la Londra.

„Întrucât starea sănătăţii nu era bună, am început pregătirea pentru transplant. În urmă cu un an şi jumătate, Dinu Patriciu a fost supus unei intervenţii de transplant hepatic în spitalul din Milano. Problemele de serviciu însă l-au determinat să-şi monitorizeze starea de sănătate într-un spital din Londra, respectiv Royal Free Hospital. Este posibil, pe stare imunologică scăzută să fi dezvoltat o infecţie. Ceea ce pot să spun este că a beneficiat de cea mai bună îngrijire şi este exclusă orice culpă medicală”, a precizat prof. Voiculescu.

Supravieţuitor al unui transplant hepatiC: “În primele două luni aveam dureri de nesuportat, îmi venea să mor”

Potrivit medicilor în chirurgia ficatului, rata de supravieţuire în cazul unei persoane care a suferit un transplant de ficat diferă în funcţie de mai mulţi factori: vârstă, stilul de viaţă pe care l-a avut înainte de transplant, dar şi cel pe care îl adoptă după operaţie. Statisticile arată că la un an după operaţia de transplant, rata de supravietuire e de 92%. La cinci ani ajunge la 80%, iar la 10 ani, poate sa scadă la 60-75%.

Un caz fericit de transplant de ficat este al canadianului Howard Dell, atlet şi actor, care a decis să se stabilescă în România. La aproximativ 5 ani de la transplant participă la competiţii sportive şi continuă să joace în filme şi seriale. Într-un interviu acordat gândul în acest an, canadianul a vorbit despre ce presupune o astfel de operaţie şi despre cât de greu i-a fost în perioada de recuperare. „Transplantul de ficat este un iad, în primele două luni aveam dureri de nesuportat, îmi venea să mor”, îşi aminteşte de acele clipe grele Howard Dell.

La 6 luni de la operaţie participa la o competiţie sportivă destinată celor care au suferit transplanturi, unde a câştigat competiţia de atletism, stabilind un nou record. „La astfel de competiţii nu poţi participa la mai puţin de un an de la transplant, dar eu am minţit în formular. După ce am câştigat, m-au dus direct la spital. Am insistat însă să vin la ceremonia de premiere, care era la doua zi. Aveam încă brăţara de la spital la mână”, spune sportivul. În cei aproximativ cinci ani de la transplant, Howard Dell a câştigat numeroase astfel de competiţii.

Ce presupune transplantul de ficat

Transplantul hepatic reprezintă tratamentul final al bolilor hepatice în stadii terminale, precum şi al afecţiunilor hepatice fulminante. Transplantul reprezintă singurul remediu pentru stadiile abansate de ciroză, boală cu care a fost diagnosticat şi Dinu Patriciu.

Medicul este cel care decide dacă boala de ficat este atât de avansată încât singurul tratament este transplantul. Odată stabilit acest lucru, pacientul în cauză intră pe o listă de aşteptare. Pentru transplantul de ficat sunt acceptaţi şi donatori vii, nu doar cei aflaţi în moarte cerebrală. Potrivit legislaţiei în vigoare de la noi din ţară, donator viu poate să fie un membru al familiei sau o altă persoană care să aibă aceaşi grupă sanguină ca şi pacientul, dar care să nu fi solicitat bani pentru lobul de ficat pe care îl donează.

Odată găsit un donator compatibil, persoana în cauză este chemată la spital şi este supusă unei serii de teste şi analize. Acestea sunt o parte a pregătirii de rutină pentru operaţie şi sunt concepute şi pentru a descoperi orice infecţii care nu pot fi imediat depistate. Pacientul va trece printr-un examen fizic general şi i se vor recolta probe de urină şi de sânge. Va face o radiografie toracică şi o electrocardiograma. În cazul în care analizele ies perfect, pacientul intră în sala de operaţie.

După intervenţie persoana va fi mutată în unitatea de terapie intensivă şi conectată la un aparat de respiraţie artificială. Dacă totul merge bine, aparatul poate fi eliminat treptat peste 24-48 de ore. Pacientul care a primit un lob de ficat va sta între trei şi zece zile la terapie intensivă, iar apoi va fi mutat în secţia de transplant şi i se va permite să plece acasă după cel mult patru săptămâni de la operaţie.

După intervenţie, persoana care a fost supusă unui transplant va trebui să vină periodic la medic, pentru controale. În primele trei luni de la externare se recomandă să treacă pe la spital o dată sau de două ori pe săptămână. Scopul vizitei este de a monitoriza evoluţia stării de sănătate şi de a detecta orice potenţiale complicaţii. La fiecare vizită, funcţia hepatică va fi evaluata cu atenţie şi veti fi examinati clinic si imagistic, astfel încât orice complicaţii să fie identificate şi tratate, iar medicaţia imunosupresoare este riguros dozată şi controlată. Odată ce evolutia devine stabila, frecvenţa vizitelor va scădea.

Stilul de viaţă adoptat după transplant joacă un rol esenţial în reuşita tratamentului. După trei luni de la operaţie pacientul îşi poate relua activităţile cotidiene de dinainte de intervenţie. Dieta trebuie să includă fructe, legume, cereal integrale, lapte şi produse lactate sărace în grăsimi sau alte surse de calciu,carne slabă, peşte, păsări sau alte surse de proteine. Se vor evita prăjiturile şi biscuiţii între mese. Hidratarea este şi ea esenţială în astfel de situaţii. Pacienţilor le este recomandat să bea doi litri de apă zilnic.

În ceea ce priveşte activitatea fizică, este important să se efectueze exerciţii de rutină pentru a redobândi tonusul muscular slăbit de o lungă perioadă de boală. Ciclismul, înotul, precum şi mersul pe jos sunt activităţi recomande persoanelor care au suferit un transplant de ficat. La trei luni după intervenţie pot fi reluate şi alte sporturi, dar mai întâi se va cere sfatul medicului.”

Dumnezeu sa-l ierte!

Dar pentru ca astazi avem si o nastere, va propun sa cititi acest editorial al Alinei Gorghiu:

La 150 de ani de la nașterea lui Ion I. C. Brătianu

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Influenta proverbiala a Grupului de la Cluj

Gandul

Ion Iliescu atacă: „Nu mă încântă numirea lui Rus la Interne. Răspunderea pentru această numire o va purta Ponta”. EXCLUSIV

Se arata ca:

Português: O presidente da Romênia Ion Iliescu. (Photo credit: Wikipedia)

„Fostul preşedinte social-democrat, Ion Iliescu, şi-a exprimat, astăzi, insatisfacţia vizavi de numirea vechiului său „inamic”, Ioan Rus, la comanda Ministerului de Interne. „Eu unul nu aş fi ales o astfel de soluţie”, a declarat Iliescu pentru gândul.

Preşedintele de onoare al PSD, care, de altfel, nu a participat astăzi la şedinţa CExN al PSD – având încă de marţi un schimb de părerei cu Victor Ponta, pe tema componenţei guvernului – a căzut victimă, în 2005, unui joc de culise, „instrumentat” de grupul de la Cluj în favoarea lui Mircea Geoană; în fruntea disidenţei s-a aflat atunci chiar Rus.

„Personal n-aş fi optat pentru această soluţie. Nu mă încântă numirea lui Rus la Interne. Dar Ponta l-a susţinut, iar răspunderea pentru această numire o va purta tot el” a mai spus Iliescu.

Liderul PSD nu este primul care a criticat numirea clujeanului la conducerea MAI. Radu Mazăre spunea înaintea şedinţei că Rus este „o dambla” a lui Ponta. „Victor Ponta şi l-a asumat la pachet. A spus «E al meu, e damblaua mea». Poţi să accepţi un om ca dambla a unui prim-ministru. Dambla în ghilimele; probabil că are alte resorturi, care l-au determinat. Îl acceptăm, ce să facem… „, a mai spus Mazăre.”

Dar va propun sa cititi si acest articol semnat Vasile Dancu:

Cinci pagini din adevarata agendă a lui lui Victor Ponta

Iata ce arata, printre altele, Dl. Dancu:

„2. Libertate pentru comunități si eficientizarea statului.

UK prime minister Tony Blair in Osnabruck, Germany (Photo credit: Wikipedia)

Discursul politic  din ultimele guvernări a reusit să submineze statul, Ponta are însă o misiunea mai grea, trebuie să-l reformeze, rapid și dur. Totul din perspective constructiei normalității, dar fără a cădea in capcana unei austerități descrisă contabil. Statul roman nu este nu este cel din nefericita sintagma cu ”grasul si slabul”, nici din discursurile minimaliste ale  lui Dinu Patriciu. Reforma statului va însemna  eficiența mai mare, nu costurile cele mai mici. Instituțiile statului trebuie sa faca prestații sociale de cea mai bună calitate, nu trebuie gandite prin filosofia taierilor cu orice preț. A pune statul in concurența reală cu setorul privat a fost cheia de boltă a reformei facute de Tony Blair. Aceasta poate fi cheia relansării unor energii suplimentare, a unui suflu nou. Statul nostru nu mai are resurse de redistribuit, dar poate oferi ceea ce cer ardelenii in focus-grupurile electorale, adică mai multe libertăți. Nu inseamnă să dăm comunitățile pe mâna baronilor locali, cum am facut prin legea uninominalului de Consiliile judetene, ci să construiască prin legi mecanisme locale de control si proceduri de auditare centrale necrutătoare. Blair a renuntat la teoria statului social încă de la inceput si a realizat un social- liberalism care a permis recuperarea sau stabilizarea unor reforme pe care dreapta le făcuse înainte si care erau necesare.A reformat insă statul după principiile firmelor private si a pus instituțiile si serviciile in concurenta si parteneriate cu cele private.”  (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Salariile de la Mic.ro…

Gandul

Cât le dădea Dinu Patriciu şefilor de la Mic.ro: lista salariilor

Printre altele se arata ca:

„Salariile foştilor şefi ai Mic.ro Retail erau între 5.000 şi 10.800 de euro pe lună, după cum reiese din datele publicate de RVA Insolvency, administratorul judiciar al Mic.ro Retail.

Astfel, pe listă se regăsesc şi foşti membri ai Consiliului de Administraţie al grupului Mercadia, între care Vlad Şeitan, care a avut în ianuarie un salariu de 47.139 lei ( circa 10.800 euro), Roxana Baias, al cărei salariu în aceeaşi lună a fost de 24.609 lei (5.600 euro), Anca Vlad – 32.639 lei (7.500 euro) sau Richard Joachim Mansel – 25.459 lei (5.800 euro), după cum rezultă dintr-o notă a RVA Insolvency, administratorul judiciar al Mic. ro Retail. Şerban Mihaela, directorul de operaţiuni, a avut în ianuarie un salariu de 21.459 lei.

Circa 4.500 de foşti salariaţi ai Mic.ro Retail aveau de încasat, la data intrării în insolvenţă a companiei controlate de Dinu Patriciu, circa 2,18 milioane de euro. Suma reprezintă valoarea totală a creanţelor salariale, mai exact salariile pe luna ianuarie, pe jumătate din luna februarie, precum şi bonurile de masă aferente lunii noiembrie şi garanţiile reţinute din salarii.

Lista creanţelor salariale reprezintă doar un „centralizator” întocmit de departamentul de resurse umane din cadrul Mic.ro şi care urmează să fie verificat de administratorul judiciar, corectat şi completat, în conformitate cu prevederile legale, se mai arată în nota administratorului judiciar. Tabelul preliminar al creanţelor urmează să fie intocmit de administratorul judiciar până la termenul stabilit de instanţă, respectiv până pe 23 aprilie 2012.”

Recomand citirea integrala a intregului articol.

Lucruri importante despre Serbia

Romania Libera

UE acordă Serbiei statutul de candidat conform unui proiect de declaraţie comună

Ponta, pus la colţ de Năstase şi Corlăţean în privinţa Serbiei: Guvernul are dreptate!

Gandul

Serbia A SEMNAT cu România PROTOCOLUL privind minorităţile şi VA FI SUSŢINUTĂ pentru candidatura de membră UE

Off Topic

E OFICIAL: Toţi cei peste 1.500 de angajaţi ai Mic.Ro VOR FI CONCEDIAŢI. Numărul păgubiţilor este de 2.521. Cui îi datorează bani Mic.ro

De citit si…

Gandul

UE amână decizia privind aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen până în septembrie

Despre recentele alegeri partiale si despre unele declaratii ale lui Traian Basescu

O analiza interesanta a facut-o Dl. Vasile Dancu – de citit aici. Si eu cred ca acest test nu a prea fost reprezentativ la nivel national. Din ce s-a intamplat in doua colegii nu prea poti trage o concluzie asupra situatiei generale din tara. Nici nu se poate spune ca USL a inregistrat un esec, scorul a fost 1-1, dar nici nu poti sa afirmi, numai pe baza rezultatelor acestor alegeri ca USL nu ar putea reusi, la viitoarele alegeri, 51%. De aceea ce s-a intamplat nu poate fi socotit o oglinda a celor viitoare, mai ales ca pana la alegerile de la anul mai e timp. Dupa cum nu se poate spune, cred eu, ca victoria de la Neamt a PDL ar insemna, neaparat, relansarea electorala a acestui partid, dat fiind faptul ca in sondajele de opinie PDL e in jurul a 20% defapt. Deci a judeca cele ce vor fi dupa ceea ce s-a intamplat in aceste doua colegii mi se pare si mie o eroare. USL s-a simtit vexat de esecul de la Neamt, dar si PDL s-a bucurat peste masura si a inceput sa faca rationamente de genul: „Alegerile parţiale de ieri, din Neamţ şi Maramureş, ne vădesc faptul că USL este foarte departe de ceea ce spun sondajele de câteva luni încoace. Aroganţa PSD & PNL nu e justificată de mobilizarea alegătorilor.
Întreaga atitudine a USL, de la crearea sa încoace, a fost bazată pe iluzia majorităţii câştigate la urne.” Presedintele Basescu chiar s-a grabit sa afirme ca USL este si va fi un esec electoral. Asupra acestei afirmatii as dori sa comentez putin.

In mod normal, ca sa zic asa, USL nu ar trebui sa fie un esec electoral. USL are un atu foarte puternic fata de PDL: nu este la guvernare. Lucrul acesta conteaza foarte mult pentru ca un partid care este la guvernare este supus erodarii (de regula scade simpatia electoratului fata de acesta, dar, desigur, pot fi si exceptii care sa confirme regula), mai ales cand guvernarea se desfasoara in conditii de criza economica. USL nu este la guvernare si ar trebui sa profite de acest avantaj. Poate insemna sansa in plus. USL este o alianta electorala si nimic mai mult, compusa din doua entitati politice diferite din punct de vedere doctrinar. Dar nici asta nu ar fi problema. Problema USL consta in unitatea de actiune, de a actiona ca un intreg, or asta presupune o coordonare comuna a actiunilor si deciziilor strategice. Cineva trebuie sa se ocupe de treaba asta, pentru ca, in vederea castigarii alegerilor, trebuie sa existe un coordonator al acestei aliante, iar ceea ce se stabileste in modul acesta trebuie sa fie transmis in teritoriu la organizatiile locale si indeplinit intocmai. Nu poti sa castigi fara un plan. Un plan comun. Altfel nici nu se poate vorbi ca ai avea o strategie electorala. Legata de acest aspect este disciplina in USL. Victor Ponta a vorbit de tradari, de oameni din USL care, de fapt, au facut campanie PDL-ului. Or, lucrul acesta indica o lipsa nu numai de coordonare, dar si indisciplina. Un om care nu face parte dintr-un partid politic poate avea orice parere si si-o poate expune in virtutea dreptului constitutional al libertatii de exprimare. Dar cand e vorba de un om de partid, care ar trebui sa lupte pentru telul politic al partidului sau, lucrurile capata nuante. Nu se poate sa-ti ataci propriul partid, si inca atat de usor, sau sa migrezi dupa cum iti e voia de la un partid la altul. In asemenea conditii unitatea partidului are de suferit. Deci un om care este membru al PSD , sau al PNL, sau al PC, cu alte cuvinte care face parte din USL, nu prea poate vorbi chiar orice. Ca sa fiu mai clar: nu se poate, nu e normal sa fi, de exemplu, membru PNL si sa incepi sa ataci USL-ul. Au fost foarte recent voci remarcabile, precum Dinu Patriciu sau Mircea Dinescu care au criticat USL, sau, mai degraba, faptul ca PNL face parte din aceasta alianta. USL, dupa parerea mea, ar trebui sa se delimiteze clar, net de astfel de voci, fie ele si cat se poate de remarcabile in spatiul public. Ori vorbesti de pe pozitia de simplu cetatean, nemembru al vreunui partid, ori vorbesti de pe pozitia de membru al unui partid – pentru ca nu e acelasi lucru! Sa presupunem ca avem un cor ce canta o bucata simfonica. Ce ati spune daca vocea a doua, spre exemplu, ar incepe, asa deodata, sa cante rock? In felul acesta nu rezulta nimic altceva decat o cacofonie! Iar electoratul nu poate fi convins prin cacofonii… Evident, si candidatii trebuie sa fie bine alesi, oameni care sa munceasca pentru victorie, impreuna cu organizatiile locale, oameni credibili in fata electoratului. Iar un candidat bine pregatit, dupa parerea mea, ar trebui sa stie programul PDL la perfectie, mai bine decat un pedelist, asta pe langa programul USL, pe care trebuie sa-l stie tot la perfectie! Asta pentru ca sa stii ce sa combati si ce sa raspunzi la intalnirile cu alegatorii. Daca alegatorul te vede nepregatit, increderea lui in tine se diminueaza. Pe de alta parte, dupa parerea mea, pentru a castiga alegerile este necesara o organizare exemplara in teritoriu. Numai cu sloganuri gen: „Jos Basescu!”, „Basescu nu e presedintele meu!” si a lasa pe seama electoratului sa faca constatari si deosebiri intre USL si PDL, si electoratul, convins de ceea ce sustine USL, sa voteze, majoritar, aceasta formatiune, nu cred ca merge…  Trebuie realizate sondaje de opinie pentru a cunoaste exact cum percepe electoratul anumite lucruri. La ce ma refer? Spre exemplu eu nu stiu care e starea de spirit a electoratului din judetul Arad. Oamenii din acest judet sunt cu adevarat multumiti (sau nemultumiti) de felul in care traiesc? Cum percep cetatenii judetului Arad actuala guvernare? Cum o percep cu adevarat? Ce anume ii nemultumeste cel mai mult? Pentru ca  trebuie sa stii raspunsurile la asemenea intrebari spre a putea conduce eficient actiunile in vederea castigarii alegerilor. Trebuie sa stii bine pe ce anume sa pui accent intr-o campanie electorala. Mai ales ca pot fi diferente semnificative din punctul de vedere al perceptiei electoratului din locuri diferite asupra aceluiasi set de probleme (de ce electoratul din Craiova ar avea aceeasi perceptie cu cel din Arad asupra aceleiasi probleme?). Cunoscand problemele, bazandu-te pe o organizare foarte buna, poti sa-ti faci planul de bataie. USL ar trebui sa aiba o organizare comuna si un Consiliu de Coordonare, la centru, in permanent contact si dialog cu organizatiile locale. Tocmai pentru a stabili strategia potrivita pentru alegerile la nivel national, din toate primariile si colegiile din tara. Cu alte cuvinte, USL are nevoie de profesionalism in abordarea chestiunii electorale. A te culca pe o ureche ca ai 66% si ca cetatenii te vor vota oricum, deoarece ai asa un mare procent in sondaje si nu ai cum sa pierzi este o mare greseala. USL are prima sansa: scopul PDL este acela de a lupta din rasputeri ca USL sa nu faca 51%… Insa USL trebuie sa stie si sa fructifice aceasta sansa… Dupa parerea mea, USL sufera de amatorism si nu e bine pentru el. Tocmai aici e aici: cand e vorba de o chestiune atat de importanta, precum alegerile de la anul, pe care vrei sa le castigi cu peste 50% (!!), nu trebuie sa te bazezi pe „cum merg lucrurile in tara„. Pentru ca mi-e teama de faptul ca o asemenea abordare ar putea avea multe nuante subiective… Problema e sa cunosti exact, in plus fata de cum merg lucrurile in tara,  perceptia oamenilor despre cum merg lucrurile in tara. Pentru ca sa nu ai surprize si pentru ca sa stii foarte bine cum sa abordezi problema pentru ca sa castigi. Lucrurile in tara merg asa cum merg, dar cati dintre pensionari ar vota cu PDL si de ce? Astfel de lucruri trebuie analizate cu atentie si trebuie sa le cunosti bine, daca vrei o victorie cu peste 50% in alegeri.

As dori sa vorbesc putin despre una din greselile pe care le face PDL-ul. Atat Basescu cat si, spre exemplu, Lazaroiu, par foarte preocupati in ultima vreme de procentul cu care va castiga USL alegerile. Basescu a vorbit despre aceste lucruri la TVR. Cu alte cuvinte PDL este preocupat ca USL sa nu aiba peste 50%. Deci preocuparea PDL este de a limita victoria USL, adica USL sa aiba undeva la 49,9%. Lucrul acesta e o mare greseala, deoarece PDL ar trebui sa fie preocupat de cum sa castige el alegerile, nu cum sa limiteze procentele adversarului la sub 50%. Chiar daca, in prezent, are 20%, PDL trebuie sa joace la victorie, ceea ce el nu face. Schimba culoarea, din portocaliu in verde, ceea ce arata o anumita teama, o anumita slabiciune, ceea ce iarasi reprezinta o greseala. Pentru ca in felul acesta nu arati o mentalitate de invingator. Dimpotriva, dai apa la moara USL-ului: de ce te ascunzi? Pentru ca ai luat masuri, la guvernare, care au afectat in rau viata romanilor! Cu alte cuvinte e o teama de a-si asuma masurile dure pe care le-au luat. Daca PDL considera ca masurile pe care le-au luat sunt bune si necesare atunci ar trebui sa isi asume aceste masuri cu demnitate si capul sus! Pe cand asa, recunosti ca ai gresit, ca nu au fost cele mai bune masuri. Iar din tot discursul prezidential reiese teama lui Basescu ca USL ar putea obtine majoritatea, pentru ca domnia sa nu doreste sa numeasca premier de la USL. In felul asta mergi intr-o lupta electorala? Pe de alta parte e de remarcat inabilitatea lui Lazaroiu care a spus ca o familie cu cu un venit de 2400 de lei pe luna intra in categoria familiilor bogate! Cu astfel de arogante nu se castiga alegeri! Omul asta parca e pus acolo ca sa-si submineze propriul partid! Si aici se remarca faptul ca PDL nu vrea sa-si asume masurile dure luate de guvernarea Boc. Si derapeaza in aroganta sau cauta sa fuga prin schimbarea culorii. Iata de ce si despre PDL se poate spune, foarte bine, ca e un esec electoral.

Basescu. Declaratii. Opinii. Atitudini

Iata ce am citit in Romania Libera:

Băsescu: Niciun ministru nu a anunţat mărirea salariilor, nu e vorba despre bâlbâială a Guvernului

Băsescu: Aş vedea o alianţă PDL cu PNL şi UDMR şi un premier care să nu vândă onoarea pentru funcţie

Gandul:

Ponta, pentru Gândul: „Băsescu trebuie suspendat, judecat şi băgat la închisoare dacă USL obţine 50%+1 şi nu-i numeşte premierul”

Băsescu despre „premierul” Ponta: „Dacă PSD şi PNL nu fuzionează, au o mare problemă. În Constituţie se vorbeşte de partidul care obţine 51%, nu de alianţe”

EXCLUSIV. Surpriză pentru Crin: DOI MARI CREDITORI AI PNL au dat partidul în judecată 

Dar iata si un lucru care nu mi-a placut deloc: pur si simplu o amenintare a lui Basescu la adresa lui Andrei Plesu.

Băsescu, un „ultim apel” la Pleşu: N-aş vrea să spun public lucruri care să nu îi placă, despre cum l-am văzut eu ca şi consilier 

„Preşedintele Traian Băsescu susţine că face un ultim apel la decenţă la Andrei Pleşu, şeful statului adăugând că nu ar dori să spună public lucruri care să nu îi placă acestuia despre perioada în care era consilier la Cotroceni.

„Văd că domnul Pleşu a făcut o preocupare zilnică aproape legată de mine. Uite, n-aş vrea să spun public lucruri care să nu îi placă lui Pleşu despre cum l-am văzut eu ca şi consilier. Şi îl invit la decenţă. Este ultimul apel la decenţă pe care îl fac la Andrei Pleşu”, a spus şeful statului, la B1, referindu-se la declaraţiile făcute de fostul său consilier care a susţinut că şeful statului nu are respect pentru oamenii cu carte.

Întrebat şi despre faptul că Andrei Pleşu a spus despre el că avea o formă de curaj pe care nu o mai are, Băsescu a răspuns: „Curaj am, slavă Domnului! Dacă se referă la intratul în mulţime, trebuie să vă spun că nu mă feresc de mulţime. Pe de altă parte, atât timp cât ştii reacţia, că fluieră, că… ce rost are să te duci în mulţime? E ca şi cum ai provoca. În niciun caz în calitate de preşedinte nu ai dreptul să provoci oamenii. Deci este o chestiune de bun simţ”.

Şeful statului a adăugat că în continuare merge şi în restaurante, şi în magazine, dar că nu a mai avut ocazii, de la Ziua Unirii, de a se duce în locuri unde să fie adunată mulţimea.

„Nici n-a mai fost ocazia – în afară de ziua unirii de la Iaşi – să mă mai duc undeva. Nu prea mai primesc invitaţii de la primari”, a explicat el râzând.

Andrei Pleşu a declarat, într-un interviu postat pe blogary.ro, că „pragmatismul notoriu” l-a făcut pe Traian Băsescu să simtă că „dă foarte bine să fie înconjurat de intelectuali”, subliniind că e important de ştiut că preşedintele nu a făcut aceasta fiindcă ar iubi cultura şi pe intelectuali.”

Interviul lui Andrei Plesu de pe madame blogary il puteti viziona aici si aici.

O atitudine urata a lui Basescu fata de Plesu, pusa sub forma unei amenintari. Ceea ce arata ca Plesu are, de fapt, dreptate, pentru ca Basescu nu-l combate ci il ameninta! De remarcat ca Plesu nu a fost indecent la adresa lui Basescu. Insa Basescu, si asta e adevarat, s-a debarasat repede de intelectualii care l-au sustinut, odata instalat la Putere. O alta greseala, iar acum trece la amenintari, cand cineva ii arata greseala mare pe care a facut-o.

„”Pragmatismul notoriu al preşedintelui l-a făcut să simtă rapid că dă foarte bine să fie înconjurat de intelectuali. Nu uita cum a câştigat el primele alegeri. Când a câştigat împotriva lui Năstase, intelectualii sunt cei care l-au votat şi, în general, micul procent de oameni care erau, în principiu, din categoria anti-Năstase, anti-Iliescu. Ăştia, în general, erau intelectuali. Atunci a apărut normal ca el să mizeze pe ăştia, deşi nu este sigur că e convingerea lui intimă că sunt utilizabili”, a declarat Andrei Pleşu, fost consilier prezidenţial, într-un interviu postat pe blogary.ro.

El a adăugat că, în opinia sa, Adriana Săftoiu, care a fost alături de şeful statului mai mulţi ani, a jucat un rol în a-i sugera că ar fi bine să fie „anturat de câteva nume care să aibă o anumită greutate”.

„Opţiunea lui şi criteriile lui au fost pragmatice, nu intelectuale, să nu ne facem iluzii. Deci cine îşi imaginează că el a spus: Mă, mie îmi trebuie nişte băieţi fini, oameni citiţi, iar atunci îi aleg pe cutare şi pe cutare… Nu! El a spus: Mie mi-ar trebui să ies pe scenă anturat de o echipă care să sune frumos la ureche, ceea ce a şi făcut, dar e important să ştim că n-a făcut-o fiindcă iubeşte cultura şi pe intelectuali. Experienţa mea personală cu el este că el nu are niciun fel de respect şi de simpatie umană pentru oamenii de carte. El, în sinea lui, are un hohot de râs când se gândeşte la băieţii ăştia”, a mai spus Pleşu.

De asemenea, fostul consilier l-a catalogat pe şeful statului ca fiind pragmatic şi inteligent.

El a menţionat că nu a simţit, când era consilier prezidenţial, nevoie de admiraţie.

„Respectul dispare rapid, pentru că respectul pentru un intelectual este respectul implicit pentru carte şi pentru cultură şi pentru postura intelectualului. Traian Băsescu – o spun nu ca un reproş, e o tipologie, eu am avut prieteni, rude, care au avut această psihologie (…) Sunt foarte mulţi oameni pentru care a fi intelectual este o fandoseală”, a mai spus fostul consilier prezidenţial.

Andrei Pleşu a fost numit consilier prezidenţial în decembrie 2004, cînd preşedintele Traian Băsescu a preluat primul mandat de şef al statului. El a demisionat din funcţie în mai 2005.”

De remarcat ca Plesu  „l-a catalogat pe şeful statului ca fiind pragmatic şi inteligent”, nu mi se pare nimic indecent sau jignitor in asta. Si atunci pentru ce atata inversunare din partea lui Basescu? Cand putea foarte usor sa raspunda ceva de genul: „Mi-e teama ca Dl. Plesu greseste. Are o impresie gresita despre mine.” si s-ar fi rezolvat tot. Dar a veni cu o amenintare de genul : „stai ca-ti arat eu tie, sa vezi ce pot sa spun si eu despre tine!” mi se pare absolut inacceptabil si injositor pentru un sef de stat! Practic, nu pe Plesu l-a injosit, s-a injosit, prin aceasta atitudine, pe el insusi! Este absolut regretabil ca Basescu a recurs la asemenea practici de discurs. Mai ales ca e si o gafa politica. Pentru ca s-a asezat intr-un mod cu totul nejustificat in postura de „pus in corzi” datorita declaratiei lui Andrei Plesu, dandu-i intr-un fel dreptate.

Poate ca Basescu ar trebui sa citeasca acest editorial semnat de Andrei Plesu, aparut in Dilema Veche:

Proprietatea termenilor

„Trebuie să fii ori otrăvit de furie, ori insuficient intelectualmente, ca să faci analogii de tipul Băsescu-Mubarak, Băsescu-Lukaşenko, Băsescu-Ceauşescu (cu specificarea că Ceauşescu era mai bun…), sau, delir suprem – la limita kitsch-ului – Băsescu-Hitler. Cînd asemenea comparaţii ies din gura cîte unui puber întîrziat, ajuns, prin accident, în avanscena politică, înţeleg. E o probă de ignoranţă cu privire la Mubarak, Lukaşenko şi Hitler, de inexperienţă cu privire la Ceauşescu şi de obrăznicie juvenilă. Dar cînd asociaţii de acest gen vin de la oameni în toată firea, te cruceşti. Te întrebi, inevitabil, dacă sînt simple forme de prostie, sau îndîrjiri paranoice, salturi sinucigaşe în afara realităţii. „

Dupa ce ca Plesu l-a aparat de cei care-l fac peste tot dictator, acuma il ameninta pe Plesu si-l invita la decenta… Ii da un ultim apel… Ei, ce sa-i faci… e loc sa scada si mai mult in sondaje!

Am facut si eu niste comentarii pe marginea articolului scris de Dl. Plesu:

Ganduri contemporane despre termenul de dictatura

Iata un articol interesant de pe blogul lui Lilik:

Pentru Cotoi doar atât: Zât!

Acolo scrie Cotoi… Eu sunt Motanul Incaltat 🙂 . Va invit sa cititi si sa vedeti despre cine e vorba! 🙂

In final un editorial:

Preşedintele merge pe sârmă

de Rodica CIOBANU

Va invit sa cititi…

… un articol foarte interesant de pe blog-ul Civitas ’99:

Întoarcerea Regelui sau mitul monarhiei

de George Visan

O lucrare bine documentata si care merita sa fie citita!

In ceea ce priveste chestiunea aceasta, as remarca anumite aspecte. Cine sunt totusi sustinatorii ferventi ai monarhiei la noi? Dupa cum se poate usor constata, unul dintre acestia e Dinu Patriciu! Un om bogat care sustine disponibilizarea in masa a sute de mii de oameni ce lucreaza la stat, ca sa usureze  statul de excedentul (in viziunea domniei sale) de forta de munca! Pe de alta parte inteleg ca ar fi PC, care ar avea aceleasi valori monarhiste, partid care a stat ani de zile in coalitie cu PSD, principalul partid de stanga de la noi!! Brusc, PC si-a reamintit de valorile conservatoare care il anima! Dar pe de alta parte, eu mi-as pune intrebarea ce ar dori oamenii obisnuiti, simplii cetateni de la monarhie? A, ridicarea nivelului general de trai, crearea de locuri de munca, o viata mai buna, protectie sociala, s.a din aceasta categorie. Acestea sunt deziderate monarhiste…? Sau sunt deziderate clar de stanga, pe care ar trebui sa le aiba in vedere PSD, partid de stanga, principalul partid de stanga de la noi.

De remarcat ca Regele Mihai nu a promis bunastare romanilor ci a legat bunastarea de schimbarea mentalitatilor! Cu alte cuvinte nici regimul monarhic nu ar promite bunastare, aceasta fiind o chestiune ce tine, mai degraba, de mentalitati. Dupa parerea mea, exista o discrepanta foarte mare intre orizontul de asteptare al oamenilor si ceea ce ar putea sa ofere monarhia. Dar, pe de alta parte, daca ne uitam la cine sustine monarhia si la ce vederi au acestia, e clar ca acesti sustinatori sunt departe de aspiratiile cetatenilor. Mi se pare o mare neconcordanta aici. Pentru ca, in realitate, oamenii nu sustin asemenea idei de dreapta (pentru ca monarhia tine de dreapta politica). Nu neg nici faptul ca aceasta criza economica influenteaza modul de a privi, din punct de vedere politic, al oamenilor. Insa ar trebui retinut inca un aspect important, si anume ca exista in societatea romaneasca un foarte mare numar de nostalgici dupa regimul comunist; de vazut pe aceasta tema si aici. Or, in asemenea conditii socio-politice un regim monarhic in Romania, la ora actuala, n-ar fi, oare, unul anacronic? Cand 61% dintre romani cred ca in comunism era mai bine. Cand dupa cateva luni citesti ca 59% „plang dupa comunism”… Bine, inteleg figurile de stil jurnalistice, dar… Dar cifrele arata realitatea sociala… Apreciez faptul ca Regele Mihai nu a promis bunastare romanilor, insa acest lucru e… e altceva, adica faptul ca nu a promis… Pentru ca acest lucru nu elimina incongruentele intre felul in care vad oamenii lucrurile, aspiratiile lor si monarhie. Sunt niste nepotriviri care, mie cel putin, mi se par flagrante. Pe de alta parte ma frapeaza atitudinea lui Dinu Patriciu, care vorbeste de Europa, de regimurile monarhice din Europa. Problema e ca ne uitam la tari dezvoltate economic, care au, intr-adevar, regimuri monarhice, dar pierdem din vedere faptul ca Romania, din pacate, dar asta e realitatea, nu e o tara dezvoltata. Deci am avea, daca, sa presupunem ca ipoteza, s-ar instala monarhia, o monarhie intr-o tara saraca, cu oameni saraciti de tranzitie, care, de fapt, au alte aspiratii, vad altfel lucrurile.

Regele Mihai sa fie un fel de Ceausescu…? Nu cred…

Dar, daca e dezbatere, atunci dezbatere sa fie! In acest sens va invit sa cititi, pentru o abordare cat se poate de obiectiva, si punctul de vedere al Casei Regale:

Romania. O viziune pe 30 de ani

Se vorbeste despre atragerea fondurilor structurale UE, despre „brazdarea” tarii cu drumuri si autostrazi, dezvoltarea turismului, cooperare cu alte state, e si un concept acolo: Initiativa Europa Regiunilor, dar destul de sumar dezvoltat, implicarea tinerilor, initiativa privata, prezenta romaneasca in Africa de Nord, Orientul Mijlociu sau Caucazul de Sud sub forma educationala sau economica, invatamant, nu in ultimul rand patriotism, sunt mai multe aspecte abordate. Exista, desigur, un anume conservatorism in aceasta Viziune. Insa nu mi se pare de ajuns. In ce sens? In sensul ca toata lumea vorbeste, apropo de dezvoltarea Romaniei din punct de vedere economic – si aici cred ca e vorba, iarasi, de un anacronism – numai de constructii de drumuri si autostrazi (de observat formula – „sa brazdam tara!!” , era sa si adaug „tovarasi!! 😆  ), de turism si de invatamant. Acestia sunt cei trei vectori principali la care se refera toti (ar mai fi unul, dar nu l-am vazut luat in considerare de Casa Regala, si anume agricultura; unii, e adevarat, par sa puna cu preponderenta accent pe acest domeniu de activitate). Dar de cei trei vectori vorbeste intreaga clasa politica si nu numai. Este clar ca problema principala a Romaniei, acum, este una economica. Romania e o tara destul de slab dezvoltata, iar de aici decurg o serie intreaga de aspecte negative, inclusiv in plan social. Dar punerea accentului numai pe acesti trei vectori (patru, daca includem si agricultura), luati in considerare de toti, dupa cum am aratat mai sus, nu sunt suficienti, dupa parerea mea, pentru o dezvoltare durabila. Tara noastra, dupa parerea mea, se afla sub capacitatile sale din punct de vedere industrial si agricol, dar si la modul general. Sunt de acord cu ideea ca, pentru a te dezvolta, trebuie sa ai o politica industriala clara de dezvoltare. Tara are nevoie de industrie pentru a se dezvolta. Evident, nu neg ca trebuie dezvoltate constructiile, turismul, ca trebuie imbunatatit invatamantul. Dar fara capacitati industriale ( si altele decat cele 3) performante,  nu prea ai cum sa te dezvolti. Initiativa privata a fost si pana acuma, dar, cu toate acestea, dupa cum putem constata, PIB-ul este mic in comparatie cu alte state foste comuniste (Ungaria, Cehia, Polonia, ca sa dau numai cateva exemple). De asemenea o problema mare ramane dezvoltarea agriculturii, tinand cont si de faptul ca tara noastra dispune de un foarte mare potential agricol. Cu toate acestea, din pacate, painea e scumpa… Cred ca ar mai trebui spus ca tinerii, in sine, nu pot fi o conditie sine qua non a dezvoltarii. Pentru asta trebuie politici. Politici de dezvoltare. Asta pentru a putea ajunge din urma tarile mai bine dezvoltate si tarile dezvoltate. Ceea ce ne prezinta Casa Regala este o viziune, nu un program, inteleg asta, dar, din motivele de mai sus, mi se pare, totusi, destul de saraca…  De asemenea, cred ca ar mai trebui spus ca tara ar avea nevoie de politici de protectie sociala, de o viziune in acest sens si de exprimarea unei valori in societate precum solidaritatea. Sunt de acord cu faptul ca Romania trebuie sa fie un stat social. Ceea ce ne arata insa viziunea Casei Regale este un Neoliberalism imbracat in hlamida. Si poate ca nu intamplator liberalii si-au arata sustinerea fata de monarhie. Poate si pentru faptul ca le-ar proteja mai bine interesele aceasta forma de guvernamant. Insa chestiunea asta cu monarhia ar trebui bine inteleasa si analizata. Pentru ca stau si ma gandesc ca unii, si nu putini, dintre cei care detesta actuala Putere si pe Traian Basescu ar putea sa gandeasca in felul urmator:  ‘daca treaba nu merge bine cu Basescu, ne va merge mult mai bine cu monarhia’. Sa nu confundam lucrurile: secventa Basescu cu cat de rea e republica si cat de buna e monarhia. Ar trebui sa excludem astfel de rationamente superficiale. Cu atat mai mult cu cat republica, la noi, ma refer in general, nu a fost un esec, asa cum ar cauta unii simpatizanti ai monarhiei s-o prezinte. Acuma, desigur, e aceasta criza economica si lucrurile stau asa cum stau. Totusi, sa nu uitam ca sub republica Romania a intrat in NATO si UE, ca s-a reusit crearea unui cadru democratic, dupa 1989 si s-a reusit lucrul acesta. Cu toata aceasta criza economica, destul de greu, e adevarat, lucrurile par a se indrepta sub aspect economic. Nu cred ca trebuie sa exageram cu demonizarea republicii, cum am vazut intr-o declaratie a D-lui Crin Antonescu, care vorbea de o „istorie nefasta a prezidentialismului in Romania” (citat din memorie). Acest neoliberalism practicat la noi dupa ’89 nu a prea dat roade din punct de vedere economic. Si, dupa cum se poate vedea, nici in lume, care se confrunta cu aceasta criza economica grava. Va da roade sub un eventual regim monarhic? Ma indoiesc. Daca au fost si lucruri mai putin bune in republica, atunci tot asa va sta treaba si intr-un regim monarhic. Evident, sustinatorii regimului monarhic vor idealiza monarhia. Eu caut sa incerc a fi obiectiv. Chiar si in Viziune se arata ca: „România a contribuit, în deceniile trecute, la educatia universitarã si la dezvoltarea industriei si infrastructurii unor tãri din Africa, Orientul Mijlociu, Asia si America Latinã. Prezenta româneascã în Africa neagrã, în tãrile Africii de Nord, în Orientul Mijlociu, în Asia centralã sau de sud-est, în America Latinã sau în Caucazul de sud, sub formã educationalã sau economicã ar putea fi utilã României si Uniunii Europene.”. De aceea si spun ca trebuie cumpanite bine lucrurile si nu ar trebui sa uitam de escurile monarhiei, cum s-a intamplat, spre exemplu, in Grecia, unde s-a instaurat Regimul Coloneilor!

In trecut, monarhia, la noi, a fost legata de liberalism. Istoric vorbind, asa au stat lucrurile. PNL, in trecut, era un partid puternic. Insa situatia politica, acum, este alta. Sa nu uitam de evenimentele tragice de la 1907 si 1933, cand s-a tras in tarani, respectiv in muncitori. Eu cred ca ar fi foarte important sa stim ce fel de monarhie ar fi, presupunand, ca ipoteza, ca s-ar instaura monarhia: o monarhie cu vederi foarte de dreapta, conservatoare, aplecate spre un liberalism conservator sau o monarhie aplecata spre social-democratie, spre un liberalism moderat, sa zicem social-liberalism. Pentru ca monarhia ar da, in cazul asta, credit unor valori. Ar da tonul, cum se spune. Pentru ca este foarte clar ca situatia actuala nu mai seamana cu cea din trecut, sub niciun aspect. Modificarile ce au fost efectuate in timp isi spun cuvantul si nu se poate sa nu le iei in considerare.

Desigur, problema e complexa.

Ce este Romania…?

Eu stau si ma intreb daca noi intelegem bine ce este Romania acum? Desigur, se poate spune ca Romania este un stat, o tara, o republica… Da… dar si Franta, ca sa dau un exemplu, e un stat, o tara, o republica. Italia, Germania, la fel… Este ca si cum la intrebarea: ce este pixul? Ai raspunde ca pixul este un instrument de scris. Dar si creionul este un instrument de scris…

Intrebarea asta mi-a venit in minte citind doua articole:

Gandul:

GÂNDUL TV. Femeia care doarme cu coşciugul şi crucea în casă de frică să nu fie aruncată cu sacul după moarte. Poveste din Ferentari

iar pe blog-ul lui Lilik am citit:

Dinu Patriciu: „Destinul Romaniei este monarhia constitutionala”

A.. e vorba de alte clase sociale. Diferite.

Citisem ceva interesant pe Wikipedia:

Left–right politics

 

Si e un citat interesant aici:

„The sociologist Robert M. MacIver noted in The Web of Government (1947):

The right is always the party sector associated with the interests of the upper or dominant classes, the left the sector expressive of the lower economic or social classes, and the center that of the middle classes. Historically this criterion seems acceptable. The conservative right has defended entrenched prerogatives, privileges and powers; the left has attacked them. The right has been more favorable to the aristocratic position, to the hierarchy of birth or of wealth; the left has fought for the equalization of advantage or of opportunity, for the claims of the less advantaged. Defense and attack have met, under democratic conditions, not in the name of class but in the name of principle; but the opposing principles have broadly corresponded to the interests of the different classes.^[19]„

Interesting…

 

Stiri amalgamate dar interesante

Iata ce aflam din Evenimentul Zilei:

 Să-ţi fie ruşine Dinu Patriciu !

Ponta: „După Băsescu şi Patriciu trebuie să dăm pagina”

Ponta a declarat:

„Ar trebui să spun: «Să-ţi fie ruşine Dinu Patriciu !» (…) Şi după domnul Băsescu, şi după oamenii de afaceri care au devenit mari liberali sau capitalişti făcând afaceri cu statul şi cred că trebuie să dăm această pagină„(subl.mea)

Patriciu despre USL: „Un amestec de ulei cu apă din care ies doar clăbuci”

Dar si editorialul cu pricina, semnat de Dinu Patriciu, in Adevarul:

Nimic nou în România

Ceea ce te frapeaza la Dinu Patriciu (cel putin pe mine, daca nu si pe altii, dar eu cred ca si pe altii…) este viziunea aceasta a disponibilizarilor in masa din sectorul de stat:

„Aflu azi că aveam dreptate acum doi ani, când spuneam acest lucru. „Economiile” făcute pe spinarea oamenilor, precum tăierea salariilor şi a pensiilor, puteau fi înlocuite cu unele reale. Concedierea din sectorul de stat nu a 140.000, ci a 600.000 de funcţionari ar fi creat resursele necesare. Oricum, ei, la nivel central şi local, se ocupă doar de colectarea, furtul şi eventual de distribuţia a ce mai rămâne din veniturile statului. „

Eu stau si ma intreb daca omul asta isi da seama ce spune. 600.000 de oameni inseamna populatia unui judet intreg! Spre exemplu Judetul Bihor. Deci este ca si cum ai disponibiliza toti oamenii dintr-un judet, ca numar vorbesc. Toata populatia unui judet. Iar el afirma ca a avut dreptate, in privinta acestei viziuni, inca de acum 2 ani.  Dinu Patriciu vorbeste despre aceste lucruri atat de sec, atat de fara mila si fara sa-si asume absolut niciun fel de responsabilitate fata de acesti oameni (adica el asa ar fi facut, fara niciun fel de remuscare!) care sunt si ei romani si vor si ei sa traiasca bine, macar decent, omeneste in tara asta. Fara sa-i pese daca acesti oameni ar avea unde sa se angajeze dupa ce vor fi disponibilizati, fara sa-i pese de oameni, doar de cifre seci: redresarea bugetara care, chiurile, in felul indicat de Dinu Patriciu, nu s-ar fi facut pe spinarea oamenilor. Ca si cum cei 600.000 de oameni, pe care el i-ar fi vrut dati afara, nici n-ar fi existat. De aceea salut palma morala pe care i-a tras-o Victor Ponta! Si e foarte bine spus: Sa-ti fie rusine Dinu Patriciu!

Nici Basescu nu cred ca este capabil de un asemenea cinism iresponsabil si de o asemenea lipsa de umanitate precum Dinu Patriciu! Basescu mai spune si prostii, dar mai varsa si cate o lacrima, care chiar daca s-ar putea interpreta ca e de crocodil, tot lacrima ramane. Pe cand, uitati-va la acest Dinu Patriciu, imbogatitul post-revolutionar, „atoatestiutorul”, care „inca de acum 2 ani a avut dreptate”, adica se considera ca e si vizionar, poate chiar „profet”, cu ranjetul sau, caruia nu-i pasa decat de bani si numai de bani. Pentru care 600.000 de oameni reprezinta o cifra oarecare – trebuie disponibilizati, atata tot, si asta cat mai repede. Ca de, asa ii sta bine unui liberal, unui capitalist veros, nu? Fara sentimente inutile, strict afaceri. El e bogat putred, ce-i mai pasa de altii. Uitati-va cat tupeu, cata nerusinare! El cica propune solutii. Nu propune nicio solutie! Are bani, dar ce face cu ei? Care e aportul lui la dezvoltarea acestei tari – nici unul, in comparatie cu averea pe care o are! Si el vrea ca amaratii care sunt disponibilizati, si care au doar un ajutor amarat de somaj, sa inceapa sa fie mari dezvoltatori de afaceri, sa se ocupe de lucruri utile, dupa cum s-a exprimat odata. Cata aroganta! Cam asa arata prototipul imbogatitului post-revolutionar, al „capitalistului roman”, al „liberalului de moda noua”!

Iata si un alt articol din Gandul, care ne prezinta un subiect destul de ingrijorator:

Mâncarea se va scumpi în următoarele luni, avertizează producătorii agricoli. De ce alimentele ar putea „să devină un lux”

Iata ce se arata in articol:

„”Alimentele se vor scumpi în perioada următoare din cauza condiţiilor meteo, dar şi a lipsei politicilor agricole”, avertizează Viorel Matei, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR).

„Datele de la această oră arată că producţia de secară va fi cu 22,9% mai mică faţă de cea de anul trecut, producţia de rapiţă cu 22%, iar producţia de oleaginoase cu 7,6%. De asemenea, producţiile de legume şi fructe (caise, cireşe, ardei) sunt întârziate şi clar producţiile vor fi mai mici. După ploile din această primăvară, pentru lunile iunie şi iulie Administraţia Naţională de Meteorologie a prognozat temperaturi ridicate, iar sistemul de irigaţii nu este funcţional. Ministrul Agriculturii declara că România nu va intra în criză alimentară pentru că are potenţial, însă potenţialul trebuie şi valorificat prin politici coerente, ceea ce la ora actuală lipseşte cu desăvârşire României”, a declarat, într-un comunicat remis gândul, preşedintele FNPAR, Viorel Matei.

Producătorii agricoli cer Ministerului Agriculturii să elaboreze strategiile şi politicile agricole ale României, astfel încât „mâncarea să nu devină un lux”.”Ministrul agriculturii ar trebui să se preocupe mai mult de problemele agricultorilor şi nu să încerce să strice şi ceea ce aceştia au reuşit fără ajutorul domniei sale şi anume să fie reprezentaţi la cel mai înalt nivel la organizaţiilor europene din domeniul lor de activitate, COPA şi COGECA. Încercarea ministrului Tabără de a determina excluderea agricultorilor români din acest for, prin refuzul domniei sale de a achita cotizaţia, traducerea în şi din limba română arată că nu se află la conducerea Ministerului Agriculturii pentru a face politici agricole europene, ci altfel de politici”, se precizează în comunicat.”

Recomand citirea integrala a articolului!

Vremuri grele…

Pozitia PNL fata de Codul Muncii

Iata un articol din Adevarul in care se contureaza cat de cat pozitia PNL fata de Codul Muncii. Spun pozitia PNL si nu conceptia PNL fata de Codul Muncii. Pentru ca eu nu vad, cel putin eu, la acest partid, sa-si exprime si sa faca publica o conceptie de natura liberala asupra unui subiect atat de important precum Codul Muncii. As dori sa vad o viziune liberala asupra acestuia, adica o viziune care sa aiba la baza idelogia liberala.

PNL atacă Guvernul de la stânga, dar susţine că e de dreapta

de Romulus Georgescu

Iata ce prezinta, printre altele, articolul:

„”Există şi prevederi binevenite în Codul Muncii propus de Guvern, dar noi nu suntem de acord cu angajarea răspunderii pentru că în acest fel se ocoleşte dezbaterea parlamentară”, a afirmat ieri preşedintele PNL Crin Antonescu, la finalul şedinţei Consiliului Naţional Executiv al partidului.

„Eu cred că domnul Patriciu, încântat de Cod, a spus bine când a spus că ar fi bine ca acest Cod să treacă şi să pice Guvernul”, a comentat Antonescu răspunzând unei întrebări pe această temă. El susţine însă că poziţia partidului său nu demonstrează, în nici un caz, o deplasare spre stânga.

„Sunt şi lucruri bune şi lucruri rele, dar e important cum trec lucrurile bune. Dacă e să mergem pe această idee că opoziţia noastră ne transformă într-un partid de stânga, ar trebui să desfiinţăm de tot Parlamentul şi să nu mai ţinem alegeri. Doar să vină cineva din când în când şi să ia nişte măsuri de dreapta”, a mai spus preşedintele PNL.

„Boc că vrea scăderea salariilor”

Un punct de vedere similar este susţinut şi de fostul ministru al Muncii Mariana Câmpeanu care a prezentat, ieri, în plenul Parlamentului moţiunea de cenzură depusă de PSD şi PNL.

„Cum putem fi caracterizaţi de stânga? Pentru că spunem, pe baza statisticilor, că propunerile Guvernului vor avea efecte negative?”, a răspuns Mariana Câmpeanu unei întrebări a ziarului Adevărul. „Cum putem fi noi de acord cu creşterea perioadei în care un om poate fi angajat pe durată determinată? Statisticile din ţările unde există astfel de prevederi arată că salariile celor angajaţi pe durată determinată sunt cu 15% mai mici decât ale restului angajaţilor. Dacă Emil Boc vrea să scadă salariile cu 15%, în mod mascat, eu, sincer, nu văd care este măsura de dreapta”, a declarat Mariana Câmpeanu pentru „Adevărul”.”

Dar iata un alt articol ce are, trebuie s-o recunoastem cred, un titlu putin socant:

PNL – discurs de stânga

de Arina Ciocîldău

Iata ce se arata si in acest articol, pe care, de asemenea, il recomand a fi citit integral, ca si primul articol citat:

„PNL uită de propria doctrină şi susţine o moţiune de cenzură de stânga. Mariana Câmpeanu, fost ministru al Muncii, a citit astăzi, în plenul Parlamentului, textul moţunii de cenzură depuse de opoziţie ca urmare a asumării răspunderii Guvernului pe Codul Muncii.Deputatul liberal a ţinut, contrar de altfel propriilor concepţii politice de partid, un discurs de stânga.

Prin respingerea Noului Cod al Muncii, care protejează într-o mai mică măsură angajatul dar în acelaşi timp menţine concurenţa, creşte eficienţa candidaţilor pe piaţa muncii, dă dreptul la un sistem de valori propriu fiecărei companii sau instituţii şi măreşte lista drepturilor şi a obligaţiilor stabilite de comun acord, PNL susţine ideea de implicare mai mare a Statului în mecanismele economice, atât în sectorul public cât şi în cel privat, aşa cum este stipulat în vechiul Cod.

Economia de tip socialist, promovată în mod legitim de PSD ca şi doctrină, pune Statul la baza dezvoltării societăţii şi îl plasează ca administrator al bunurilor comune, idee care ar trebui, cel puţin în teorie, să fie opusă strategiei liberale care susţine principiul libertăţii economice, al liberei concurenţe pe piaţă, al responsabilităţii individuale şi al diminuării, pe cât posibil, a intervenţiei Statului în sectorul economic.”

Iar daca lucrurile stau asa, nu se poate sa nu-ti pui intrebarea: in ce masura isi asuma si constientizeaza PNL doctrina liberala? Probabil ca lucrurile stau mult mai simplu: este vorba de voturi! De obtinerea lor. Iar PNL constientizeaza ca daca ar avea un discurs liberal „pur sange” sansele de a creste in sondaje ar tinde catre zero, ba chiar mai mult, partidul ar putea scadea in sondaje. PNL-ul a obtinut, pe vremea lui Tariceanu popularitate si crestere destul de rapida in sondajele de opinie, la capitolul incredere, tocmai pentru ca a guvernat avand sprijinul politic al PSD in Parlament, deci un sprijin politic masiv de stanga. Iar masurile luate au fost in consecinta, scorul electoral obtinut fiind unul foarte bun pentru un partid care a guvernat singur! Dar in felul acesta PNL nu-si asuma decat formal propria sa ideologie, care ar trebui sa stea la baza conceptiei sale politice. Ei au ieri opinii monarhiste, azi au opinii socialiste si cam asta ( la asta se reduce) este liberalismul nostru. Nu este o critica. Incerc doar o analiza cat se poate de obiectiva. Nu stiu daca poti sa critici PNL pentru o asemenea atitudine, pentru ca e greu de spus daca societatea romaneasca, in ansamblul ei, este pregatita pentru liberalism. Daca i se potriveste liberalismul. Sau daca nu cumva, aceasta tinde (chiar si acum, la 20 de ani de la prabusirea comunismului) spre un tip socialist de dezvoltare si atunci, vorba D-nei Campeanu, acest „popor e chiunuit degeaba”. Cauzele ar fi multiple, iar una din ele, poate cea mai importanta, ar fi saracia. Care reclama interventia statului in economie. Iar imbogatirile care au avut loc in toti acesti peste 20 de ani au fost facute artificial, iar lucrul acesta nu a putut conduce spre performanta in sectorul privat, decat, daca doriti, una redusa, incapabila sa satisfaca toate nevoile societale, iar efectele au fost: somaj, emigratie masiva, dezvoltare economica slaba, dependenta economiei de credite, dar si acumularea de datorii destul de mari, si ma refer atat la cele facute de stat, dar si la datoriile firmelor si populatiei catre banci. Poate ca liberalii au totusi dreptate sa se plieze pe o politica mai socialista, ca sa zic asa. Poate ca e si rational sa se procedeze asa.  Nu este exclus ca atitudinea transanta pe care Dl. Patriciu o are sa fie exprimarea unei ingrijorari: care va fi soarta liberalismului romanesc in aceste conditii socio-economice date din Romania? Nu ne puteam ancora mereu in trecut, fie el si unul glorios, asa cum a fost trecutul antebelic al PNL. Ceea ce se observa este ca romanii nu dau nici doi bani (sa nu spun mai mult!) pe acest trecut. PNT-cd, un partid istoric, iata, a ajuns sa nici nu mai aiba reprezentare parlamentara, cu toate figurile ilustre pe care le-a avut si ma refer aici si la cele de dupa Revolutie, precum Corneliu Coposu. Pentru ca s-a modificat, sub comunism, atat structura sociala a societatii, dar si modul de a gandi al omului, devenit mult mai apropiat de egalitarism (iar pentru cei saraci aceasta conceptie reprezinta singura cale de a se apropia de un standard de viata mai bun, adica prin reducerea decalajelor existente intre cei bogati si cu multe posibilitati si cei saraci, fara posibilitati materiale in conditiile in care cealalta cale, care ar insemna ca cei bogati sa-i ajute si sa poata sa le creeze conditii mai bune celor saraci, esueaza). Iata de ce si liberalismul nostru este unul de esenta socialista. In primul rand pentru ca sa poata supravietui pe un teren social ostil liberalismului ca doctrina politica asumata si aplicata in praxisul social, politic si economic de la noi.

Trebuie spus ca pentru ca liberalismul sa se dezvolte, sa se poata dezvolta, adica aceasta posibilitate sa fie una cat se poate de concreta si de practica, si de reala,  si sa nu existe numai la nivel teoretic, ar trebui sa asistam la o dezvoltare a sistemului privat, a firmelor private. In Romania, din pacate, nu sunt multi bani si de aceea stadiul acestei dezvoltari a ramas la nivel de IMM-uri. Or, in aceste conditii multinationalele sunt cel mai mare dusman al acestor intreprinderi mici, facute cu mari eforturi. O politica economica de sustinere a multinationalelor si a marelui capital nu poate sa fie decat contrara intereselor micilor intreprinzatori. Pentru ca aparitia pe piata a unei companii mari si puternice, cu resurse financiare foarte mari, il face pe cel care are un IMM sa inchida afacerea si s-o vanda. Pentru ca in asemenea conditii nu mai are rost continuarea afacerii, decat cu pierderi mari si, pana la urma, inutile. Iata care ar fi o posibila explicatie asupra ostilitatii pe care Patriciu o are fata de un lant de mega-supermarket-uri cum ar fi Carrefour. Un asemenea mega-supermarket care are si preturi mai ieftine, ii face pe cei mici, care nu-si pot permite astfel de preturi in galantare, sa inchida sau sa dea faliment, sau, in cel mai bun caz, li se diminueaza drastic profiturile. Asta e numai un exemplu. Se vede faptul ca si acum , pe timp de criza economica, profiturile unor asemenea lanturi de mega-supermarket-uri, cum le-am spus eu mai inainte, nu a scazut prea mult. Poate si pentru faptul ca preturile produselor sunt mai ieftine decat in alta parte, lucru extrem de important pentru cetatean, pentru ca el decide, ca sa zic asa, deoarece el cumpara. Dar, repet, e numai un exemplu. Este de discutat, desigur, daca liberalismul reprezinta sau poate reprezenta o idelogie „de mase”. Insa cert este ca el trebuie sa se adapteze la conditiile de criza economica si poate ca acest discurs de stanga, afisat zilele acestea, reprezinta cea mai buna metoda. Daca in urma cu 3-4 ani sa-ti deschizi o mica afacere (un SRL sau sa mergi pe PFA) era o idee buna, deoarece erau indeplinite conditiile economice pentru acest lucru, cand economia se dezvolta datorita creditelor ce au stimulat consumul, acest lucru este aproape imposibil acum, cand multe firme (vorbesc de cele private!!) au dat faliment, iar spectrul falimentului este foarte mare. Bancile inca nu trec la executare silita, si cred ca bine fac, pentru ca sa nu puna definitiv cruce a ceea ce se cheama liberarlism in Romania, dar cat va mai putea dura aceasta situatie? Mai ales in conditiile in care profitul este diminuat, la firmele romanesti mici, la micii intreprinzatori care au avut curajul de a incepe o afacere iar taxele si impozitele sunt cat se poate de mari, foarte greu de platit in asemenea situatie… Lucru care a si insemnat insolventa sau faliment pentru destule firme.

Iar ceea ce se poate observa in plan politic este ca, cel putin deocamdata, dar eu cred ca lucru este cert pana la alegeri, USL, ca alianta electorala functioneaza bine. Si cred ca va functiona bine pentru un motiv cat se poate de simplu: este singura cale de a rasturna PDL de la putere sau, daca doriti, daca ma pot exprima astfel, hegemonia actuala a PDL. Defapt, in cam toata perioada post-decembrista, schimbarile in felul acesta s-au realizat (au existat si exceptii, cum a fost, spre ex., in 2000 cand PDSR a castigat fara sa se alieze electoral cu cineva) – prin crearea de aliante: FSN, CDR, DA si acum, iata, USL (cred ca si FSN ar putea fi inclusa in lista, dat fiind faptul ca din acesta s-au rupt, ulterior, alte partide. De observat si denumirea de Front, adica cuprinde oameni, formatiuni politice, de mai multe orientari). Deci, dupa cat se pare, aceasta e singura cale, si, din acest motiv, USL va functiona, va trebui sa functioneze bine pana la alegeri cel putin. Este cea mai buna formula si pentru faptul ca, in cazul victoriei la alegeri, asigura stabilitatea politica.

Deocamdata nu am vazut o replica politica serioasa a PDL-ului la USL…