Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Grecia…

Gandul

Grecia, la un pas de faliment. Lista reformelor „umilitoare” respinse de guvernul Tsipras: de ce AUSTERITATEA a mers la Bucureşti şi nu merge la Atena

Se arata ca:

La trei ani după ce a fost iertată de o datorie de 100 de miliarde de euro, Grecia riscă, din nou, să intre în incapacitate de plată. Odată cu restructurarea datoriei publice, Grecia a beneficiat şi de un acord de sprijin financiar încheiat cu aşa-numita troika (FMI, CE şi BM). Condiţiile acestui ajutor au fost, în linii mari, similare cu cele pe care şi le-a asumat România în timpul crizei, când a apelat la creditorii internaţionali. Măsurile de austeritate impuse de ”funcţionarii” occidentali se înscriu într-un tipar cunoscut şi la Bucureşti: reducerea cheltuielilor publice, introducerea de noi taxe care să compenseze o colectare scăzută a veniturilor bugetare, reforme structurale, privatizări şi reduceri de deficit. Cu toate acestea, Grecia este din nou în criză. Economiştii contactaţi de Gândul susţin că ieşirea statului din zona euro, Grexit-ul, este un scenariu puţin probabil având în vedere dependenţa statului de banii europeni. În ciuda opoziţiei faţă de troika, finanţarea europeană a salvat statul de la faliment, în condiţiile în care pieţele financiare cereau, în martie 2012, 44 de euro pentru fiecare euro dat Greciei pentru a-şi plăti datoriile. În prezent, lipsa unui acord cu troika a dus costurile de finanţare ale statului elen la un nivel considerat nesustenabil de specialişti. În acest timp, Alexis Tsipras forţează ameninţând cu demisia dacă grecii votează NU la referendum.

Pentru a evita falimentul, Grecia are nevoie să ajungă la un consens cu aşa-numita troika: Fondul Monetar Internaţional (FMI), Comisia Europeană (CE) şi Banca Mondială (BM). Marţi, statul elen trebuie să plătească o datorie de 1,6 miliarde de euro către FMI, bani pe care nu îi are în absenţa unei tranşe de 7,2 miliarde de euro din acordul aflat în pericol la ora actuală, care va expira tot marţi. Guvernul de la Atena a refuzat să accepte noile măsuri de austeritate cerute de finanţatorii internaţionali, „asul” din mâneca politicienilor eleni fiind Grexitul, un scenariu care presupune dezavantaje pentru ambele părţi, după cum au precizat economiştii contactaţi de gândul. La finele săptămânii, premierul Alexis Tsipras a anunţat că vrea să organizeze pe 5 iulie un referendum pe tema propunerilor de reformă ale creditorilor.

Aceste reforme sunt similare cu cele pe care România le-a acceptat în 2009 când a împrumutat aproape 20 de miliarde de euro de la aceleaşi instituţii internaţionale. Ca fond, acordul cu Grecia este similar, însă finanţele publice ale statului elen sunt cu mult mai „şubrede” decât cele ale României, iar grecii s-au săturat de măsurile de austeritate suportate în ultimii cinci ani.

”Politicile de austeritate, de redresare a finanţelor publice şi a stabilităţii financiare, sunt antisociale, nu asigură o creştere a bunăstării populaţiei”, a precizat pentru gândul Bogdan Glăvan, profesor universitar de economie la Universitatea Româno-Americană. În opinia sa, aceleaşi politici au fost primite diferit la Atena faţă de Bucureşti din motive culturale.

”România a dus una dintre cele mai aspre politici de austeritate din lume. Tăierea a fost foarte drastică. Aşa ceva nu s-a întâmplat în Grecia din motive culturale care ţin de organizarea socială. Noi nu avem capital social, nu există societate civilă, nu există opinii, nu există optimism. Lumea urăşte politica. E foarte simplu să manipulezi. În Grecia nu a fost atât de simplu. Ca să faci o reformă consistentă ai nevoie de suportul majorităţii publice. Nici în România nu s-a obţinut aşa ceva, dar s-a considerat că nu este necesar. Politicienii şi-au asumat”, a explicat el.

Cristian Păun, profesor de economie în cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucureşti, susţine că pentru situaţia din Grecia sunt de vină exclusiv politicienii care au refuzat reformarea statului şi renunţarea la ”un model economic falimentar bazat pe o dependenţă puternică de banul public şi de bugetul de stat: contracte cu statul, asistenţă socială fără un fundament în economia reală, sector public supradimensionat (Grecia nu are nicio universitate privată, spitalele private aproape că nu există, sistemele de pensii sunt exclusiv de stat şi cu mari probleme de sustenabilitate economică”.

În 2011, datoria publică a Greciei depăşea 171% din PIB, în condiţiile în care tratatele europene stabilesc un nivel maxim al datoriei de 60% din PIB. Datoria publică a României este considerabil mai mică, însă aceasta s-a triplat în perioada de recesiune.

(Click pe imagine pentru a mări)

Sursă: Eurostat

Datoria publică a Greciei se ridică la 323 de miliarde de euro. Fondul European pentru Stabilitate Financiară deţine cea mai mare parte din datoria elenă, respectiv 60%.

Ce a cerut troika

Pachetul propus de FMI, CE şi BM include o reformă a fiscalităţii, o reformă a pensiilor şi a administraţiei publice.

Troika a cerut guvernului elen o reformă a sistemului TVA care să intre în vigoare la 1 iulie 2015 şi care să ducă la creşterea veniturilor anuale cu circa 1% din PIB. Noul sistem ”ar unifica ratele la un standard de 23%, care să includă restaurantele şi serviciile de catering şi o cotă redusă de 13% pentru alimente, energie, hoteluri şi apă (cu excepţia canalizării), precum şi o rată super-redusă de 6% pentru produsele farmaceutice, cărţi şi teatre”.

Nivelul TVA de 23% ar urma să fie rediscutat în 2016 dacă executivul elen va putea demonstra existenţa veniturilor suplimentare de 1% din PIB din reducerea evaziunii fiscale sau îmbunătăţirea colectării TVA.

De asemenea, troika a cerut reducerea evaziunii fiscale în ceea ce priveşte impozitul pe venit, prin modificarea legislaţiei astfel încât aceasta să definească foarte clar categoriile de persoane scutite de la plata unor contribuţii, eliminarea subvenţiilor la carburanţi pentru fermieri, ajustarea taxelor pe proprietate pentru asigurarea ţintei de venituri de 2,65 miliarde de euro în 2015 şi 2016, precum şi completarea legislaţiei în ceea ce priveşte evaziunea fiscală.

Alte măsuri fiscale includ reducerea nivelului de cheltuieli pentru armată cu 400 de milioane de euro, creşterea impozitului pe profit de la 26% la 28%, impozitarea reclamelor TV, introducerea taxelor pentru vasele de lux şi majorarea taxelor pentru jocurile de noroc.

În ceea ce priveşte reforma asigurărilor sociale de stat, troika a cerut ca de la 1 iulie 2015 guvernul să asigure o economie la fondul de pensii cuprinsă între 0,25 şi 0,5% din PIB în 2015, respectiv 1% din PIB în 2016 prin implementarea unei legislaţii care să ducă, printre altele, la scăderea ieşirilor anticipate la pensie. De asemenea, creditorii internaţionali au cerut ca, din 2016, guvernul elen să implementeze parametri specifici pentru asigurarea unei strânse legături între contribuţii şi pensii.

Pentru reforma sectorului public, lista de măsuri include schimbarea grilei unice de salarizare astfel încât aceasta să fie corelată cu performanţa, calificarea şi responsabilitatea personalului, alinierea unor beneficii de tipul diurne şi fonduri pentru deplasări în concordanţă cu legislaţia europeană şi limitarea angajărilor.

De asemenea, Grecia ar fi trebuit să înfiinţeze o autoritatea autonomă de colectare a veniturilor.

Alte măsuri se referă la privatizarea aeroporturilor regionale, companiei feroviare de transport de pasageri şi marfă TrainOSE, dar şi a porturilor din Pireaus, Thessaloniki şi Hellinikon.

Grexit

Ieşirea Greciei din zona euro nu este avantajoasă nici pentru statul elen şi nici pentru Europa, susţine Bogdan Glăvan.

”Nu mă aştept la ieşirea Greciei din zona euro. Interesele celor două părţi par contrare, dar converg. Bruxelles nu are niciun interes ca un stat membru să părăsească uniunea. Interesul este să extindă sfera de circulaţie a monedei, iar o ieşire a unui stat ar însemna slăbirea euro. Pe de altă parte, Atena are nevoie de finanţatori pentru că statul are cheltuieli foarte mari pe care nu are cum să le acopere”, a precizat profesorul de economie.

În opinia sa, singura variantă ar fi o nouă iertare de datorii, o restructurare care a fost din nou amânată de existenţa ”banilor ieftini” primiţi de la troika.

”Cel mai sănătos lucru este să restructurezi, dar, din motive politice, nici Grecia, nici băncile nu au avut motive să gestioneze această problemă pentru că banii curgeau. Nu au fost încurajaţi să o facă pentru că instituţiile financiare au fost uşor de convins să-i împrumute cu bani. Economiştii occidentali au insistat în acest demers, de a rostogoli, de a prelungi o situaţie care nu era sustenabilă şi care trebuia gestionată. Nu văd altă soluţie realistă decât anularea unei părţi din datoria Greciei”, a explicat Glăvan.

Aurelian Dochia, membru în Consiliul de Administraţie al BRD – Groupe Societe Generale (BRD) şi asociat al firmei de consultanţă Concept Consultanţă Economică şi de Afaceri, este de părere că termenii împrumutului oferit de troika sunt convenabili pentru Grecia, având în vederea alternativa oferită de pieţele financiare internaţionale.

”Termenii sunt foarte convenabili. Dacă vor fi acceptaţi de Grecia se va deschide o portiţă şi pentru creditorii europeni care vor putea vinde acest program cetăţenilor în faţa cărora răspund”, a declarat Dochia pentru gândul.

Orice stat finanţează deficitul, respectiv diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile bugetare, prin împrumuturi, respectiv prin emiterea unor titluri de stat sau obligaţiuni. Dobânzile cerute de investitori pentru obligaţiunile elene cu o maturitate de 10 ani au urcat cu 419 puncte de bază, la 15,03%, cel mai ridicat nivel din decembrie 2012. Economiştii sunt de părere că finanţarea datoriei publice nu mai este sustenabilă după nivelul de 13%. Cele mai mari randamente cerute pe pieţele financiare au fost de 44,21% în martie 2012, potrivit Bloomberg.

România, un exemplu de succes?

Bogdan Glăvan atrage atenţia că un acord de finanţare cu troika nu reprezintă un plan pe termen lung pentru redresarea unei economii.

”Nu te poţi aştepta de la un funcţionar să vină cu o strategie pe termen lung. Nu e datoria lui”, a explicat el, adăugând că ”statul nu trebuie ajutat. Statul este complet nefuncţional din cauza corupţiei. Trebuie să porneşti cu maximum de scepticism şi să eliberezi cât mai multe resurse către mediul de afaceri”.

Aurelian Dochia este de părere austeritatea nu a funcţionat în cazul Greciei.

”Măsurile care au fost adoptate până acum nu au dat rezultate. Programul FMI anticipa o revenire pe o traiectorie ascendentă a creşterii economice în doi, trei ani, ceea ce nu s-a întâmplat nici după cinci. Grecia va mai avea nevoie mulţi ani de acum încolo de asistenţă financiară”, spune economistul.

În opinia sa, România este adesea folosită drept exemplu pentru a demonstra succesul unui program de austeritate, însă există mai multe state care au reuşit să iasă din criză aplicând acest model.

”Şi alte ţări au avut rezultate pozitive. Spania, Irlanda, ţări din zona euro, dar şi ţările baltice, state care au reuşit să se redreseze şi fără instrumente monetare”, a explicat el, adăugând că, atunci când vine vorba de ajustarea finanţelor publice, există două soluţii: ”devalorizarea monedei sau devalorizarea internă, tăieri de pensii şi salarii”.

Economistul Paul Krugman, laureat al premiului Nobel pentru economie, susţine că măsurile de austeritate impuse Greciei au fost cele care au dus la prăbuşirea economiei elene.

Sursă: Eurostat

”Da, guvernul elen cheltuia mult peste posibilităţi la finele anilor 2000, însă de atunci a redus drastic cheltuielile şi a majorat taxele. Numărul de bugetari a scăzut cu peste 25%, iar pensiile (care erau într-adevăr mult prea generoase) au fost tăiate. Dacă adăugăm şi măsurile de austeritate, acestea au fost mai mult decât suficiente pentru a elimina deficitul original şi a-l transforma în surplus. Prin urmare, de ce nu s-a întâmplat asta? Pentru că economia elenă s-a prăbuşit, în mare parte ca rezultat a acestor măsuri de austeritate care au dus la scăderea veniturilor. Iar acest colaps a avut de-a face chiar cu euro care a prins Grecia într-o cămaşă de forţă”, notează economistul, într-un comentariu din The New York Times.

Krugman notează că majoritatea cazurilor în care austeritatea a avut ”succes”, adică nu a dus la prăbuşirea economiei, au implicat deprecieri masive ale monedelor naţionale care au dus la creşterea competitivităţii exporturilor. ”Grecia, însă, fără propria monedă, nu a avut această opţiune”, scrie laureatul premiului Nobel pentru economie.

Risc pentru România

Cristian Păun spune că evoluţia României şi a Greciei au fost diferite deoarece recesiunea s-a suprapus în cazul Atenei peste o problemă pe care statul elen a acumulat-o de-a lungul anilor: datoria publică foarte mare şi nesustenabilă din veniturile curente.

”Să nu credeţi că noi am trecut peste criză prin reforme structurale de amploare. Ele au eşuat lamentabil sub ”coordonarea” ineficientă a ”Troicii”, lipsită de pârghii de control reale asupra guvernului şi clasei politice locale. În afară de o creştere de taxe (TVA) şi de o tăiere de salarii şi pensii speciale anulată destul de rapid, nu am reformat mare lucru din România: privatizarea a fost inexistentă, infrastructura nu s-a dezvoltat semnificativ, dependenţa de stat nu a scăzut simţitor. În schimb am acumulat şi noi datorie publică importantă (datoria a crescut cu circa 37% cumulat în ultimii 3 ani, conform datelor publicate de Ministerul Finanţelor), ponderea apropiindu-se periculos de 40%”, a declarat Păun pentru gândul.

În opinia sa, aplicarea aceluiaşi model în continuare ar putea duce România în aceeaşi situaţie.

”Grecilor le-au luat câteva decenii să ajungă aici. Dacă ne uităm la ritmul cu care se multiplică datoria noastră publică şi cresc cheltuielile publice în România cred că putem pune sub mare îndoială ieşirea noastră cu adevărat din criză şi rezistenţa noastră la o eventuală criză viitoare. Cu cât economia privată, mecanismele pieţei, antreprenoriatul se dezvoltă şi se dezvoltă mai puţin prin conexiuni cu statul, cu atât rezistenţa la criză creşte semnificativ”, a explicat el.

Atenţie la euro

Economiştii anticipează o depreciere a monedei unice europene în raport cu dolarul, dar şi alte valute străine.

”Ultima dată când guvernul elen a încercat să ceară un mandat naţional pentru acceptarea condiţiilor unui bail-out, în octombrie 2011, euro s-a depreciat cu 8,5% faţă de dolar în două luni”, notează economiştii ING.

”Cu toate că sistemul financiar european este mai bine pregătit decât în 2011, ne aşteptăm că euro să aibă de suferit ca urmare a ştirilor despre acest referendum”, scriu ei, adăugând că moneda europeană se va deprecia în raport cu dolarul, yenul japonez şi francul elveţian.

Deprecierea euro va duce şi la o scădere a leului. ING estimează că cel puţin în această săptămână cursul leu/euro va rămâne în intervalul 4,48 – 4,52, cu volatilitate ridicată pe termen scurt, urmând ca spre finele anului leul să se aprecieze către limita inferioara a „zonei de stabilitate a BNR”, de 4,38 lei/euro, notează Mediafax.”

Dupa parerea mea, trebuie sa citim integral articolul lui Paul Krugman:

The New York Times

Greece Over the Brink

JUNE 29, 2015

Se arata ca:

„It has been obvious for some time that the creation of the euro was a terrible mistake. Europe never had the preconditions for a successful single currency — above all, the kind of fiscal and banking union that, for example, ensures that when a housing bubble in Florida bursts, Washington automatically protects seniors against any threat to their medical care or their bank deposits.

Leaving a currency union is, however, a much harder and more frightening decision than never entering in the first place, and until now even the Continent’s most troubled economies have repeatedly stepped back from the brink. Again and again, governments have submitted to creditors’ demands for harsh austerity, while the European Central Bank has managed to contain market panic.

But the situation in Greece has now reached what looks like a point of no return. Banks are temporarily closed and the government has imposed capital controls — limits on the movement of funds out of the country. It seems highly likely that the government will soon have to start paying pensions and wages in scrip, in effect creating a parallel currency. And next week the country will hold a referendum on whether to accept the demands of the “troika” — the institutions representing creditor interests — for yet more austerity.

Greece should vote “no,” and the Greek government should be ready, if necessary, to leave the euro.

To understand why I say this, you need to realize that most — not all, but most — of what you’ve heard about Greek profligacy and irresponsibility is false. Yes, the Greek government was spending beyond its means in the late 2000s. But since then it has repeatedly slashed spending and raised taxes. Government employment has fallen more than 25 percent, and pensions (which were indeed much too generous) have been cut sharply. If you add up all the austerity measures, they have been more than enough to eliminate the original deficit and turn it into a large surplus.

So why didn’t this happen? Because the Greek economy collapsed, largely as a result of those very austerity measures, dragging revenues down with it.

And this collapse, in turn, had a lot to do with the euro, which trapped Greece in an economic straitjacket. Cases of successful austerity, in which countries rein in deficits without bringing on a depression, typically involve large currency devaluations that make their exports more competitive. This is what happened, for example, in Canada in the 1990s, and to an important extent it’s what happened in Iceland more recently. But Greece, without its own currency, didn’t have that option.

So have I just made the case for “Grexit” — Greek exit from the euro? Not necessarily. The problem with Grexit has always been the risk of financial chaos, of a banking system disrupted by panicked withdrawals and of business hobbled both by banking troubles and by uncertainty over the legal status of debts. That’s why successive Greek governments have acceded to austerity demands, and why even Syriza, the ruling leftist coalition, was willing to accept the austerity that has already been imposed. All it asked for was, in effect, a standstill on further austerity.

But the troika was having none of it. It’s easy to get lost in the details, but the essential point now is that Greece has been presented with a take-it-or-leave-it offer that is effectively indistinguishable from the policies of the past five years.

This is, and presumably was intended to be, an offer Alexis Tsipras, the Greek prime minister, can’t accept, because it would destroy his political reason for being. The purpose must therefore be to drive him from office, which will probably happen if Greek voters fear confrontation with the troika enough to vote yes next week.

But they shouldn’t, for three reasons. First, we now know that ever-harsher austerity is a dead end: after five years Greece is in worse shape than ever. Second, much and perhaps most of the feared chaos from Grexit has already happened. With banks closed and capital controls imposed, there’s not that much more damage to be done.

Finally, acceding to the troika’s ultimatum would represent the final abandonment of any pretense of Greek independence. Don’t be taken in by claims that troika officials are just technocrats explaining to the ignorant Greeks what must be done. These supposed technocrats are in fact fantasists who have disregarded everything we know about macroeconomics, and have been wrong every step of the way. This isn’t about analysis, it’s about power — the power of the creditors to pull the plug on the Greek economy, which persists as long as euro exit is considered unthinkable.

So it’s time to put an end to this unthinkability. Otherwise Greece will face endless austerity, and a depression with no hint of an end.”

De observat ca spune ca euro a fost o greseala. Insa aceasta idee – pesimismul in ceea ce priveste moneda unica euro – nu e una noua. Ea a fost exprimata cu mai mult timp inainte de catre Milton Friedman si am scris despre lucrul acesta – aici (cred ca e instructiv sa (re)citim interviul pe care l-a dat Milton Friedman!). De asemenea, scriam aici despre cum a fost respectat (cred ca e mai corect scris: „respectat”) Tratatul de la Maastricht in UE.

Insa eu cred ca problema ar trebui tratata si din punct de vedere istoric. Grecia, de multa vreme, a trait un fals economic. Ma refer mai ales la perioada scursa de la sfarsitul Regimului Coloneilor (1974) incoace. Grecia nici inainte nu era o tara dezoltata. Tin minte ca cineva spunea despre Grecia ca dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial „Grecia era un mare sat” 🙂 . Totusi, Grecia, desi o tara din Est, balcanica, nu a fost o tara comunista. Cu toate acestea in aceasta tara predomina, dupa cum putem constata si din articolul din Gandul, etatismul. Mult mai mult etatismul economic decat economia de piata libera! Grecia a avut niste magnati, vreo 2-3, foarte bogati, e adevarat, dar cam atat. Datoria publica foarte mare a Greciei nu e de ieri, de azi. De asemenea nici etatismul acesta nu e de data recenta acolo. Grecia ani la rand a fost creditata de catre organismele financiare occidentale. Nu e de mirare ca, obisnuiti asa, grecii nu vor acum politici de austeritate. Dar altceva trebuie remarcat: Grecia, desi nu a fost o tara comunista, nici nu a apartinut fostului lagar comunist patronat de URSS, nu s-a dezvoltat din punct de vedere economic in toata aceasta perioada scursa din 1974 si pana acum! Daca se face o paralela cu Romania de ce nu am porni de aici, pentru ca Romania nu mai este o tara comunista de 25 de ani, a adoptat economia de piata libera, face parte acum din Uniunea Europeana si trebuie sa se dezvolte in felul acesta. Or, procesul acesta complex de dezvoltare a tarii noastre a fost destul de greoi dupa Revolutie, iar evenimentele din Grecia pot avea repercursiuni asupra tarii noastre, de exemplu conditii mai grele pentru accesarea fondurilor europene, cum remarca si prof. Mircea Cosea. Alternativa ar putea fi falsul economic pe care l-a trait Grecia ani de-a randul, ceea ce nu cred ca e de dorit…

Problema principala, deci, este ca Grecia nu s-a dezvoltat economic langa Occident si, mai apoi, in UE (incepand din 1979), ci a trait un fals economic ani de-a randul pentru ca i s-a permis si pentru ca Vestul a randuit in felul acesta, lucru ce a insemnat, paradoxal vorbind, prosperitate pentru populatie. Scadenta a fost mereu amanata, rostogolita de la un an la altul sau neluata in seama ani la rand. Prof. Mircea Cosea si alti analisti remarcau ca economia romaneasca, in afara unor intreprinderi private, rezultate in urma unor putine privatizari reusite, de le numeri pe degete, depinde actualmente in mod periculos de agricultura, mai bine zis de intemperiile vremii, daca e sau nu un an agricol bun. Daca vom citi cu atentie articolul din Gandul, aflam ca, desi s-au luat la noi masuri de austeritate de succes, datoria publica a crescut fara a se face reforme. Problema e daca si Romaniei sau altor tari din Est, ma refer, de pilda, la Ungaria, Polonia li se pregateste un parcurs de multi ani asemanator cu cel al Greciei. Trebuie spus ca si Italia, de exemplu, are o datorie publica foarte mare, si acolo s-a mers pe datorie ca solutie economica pentru un Sud slab dezvoltat. E adevarat ca efectul a fost ca in felul asta s-a asigurat un anumit grad de prosperitate pentru populatie, ca si in cazul Greciei. De asemenea s-au luat masuri pentru combaterea Mafiei, o lupta dura care a lasat multe victime.

O alta problema importanta ar fi daca ne asumam cu totii, toata Uniunea Europeana, situatia existenta. Europa este eterogena atat din punct de vedere economic, dar si cultural. O Europa Unita inseamna sa ne asumam cu totii o asemenea situatie. Pe de alta parte, nu numai Grecia are datorii mari. Grecia nu poate sa-si plateasca datoria decat daca i se da bani, adica daca se indatoreaza. Politicile de austeritate ar fi interesante numai daca se constituie intr-un factor de dezvoltare a tarii. Poate Grecia sa se dezvolte prin politici de austeritate? Asta e intrebarea esentiala! Altminteri aceste politici de austeritate pot conduce la degradarea situatiei economice a tarii si la o degradare in general, caz n care Grecia ar fi pusa intr-o situatie dificila. Ar mai avea sens sa ramana nu doar in Zona Euro, dar in Uniunea Europeana?

Uniunea Europeana, asa cum a fost conceputa, nu reflecta interesele tuturor membrilor ei, ci doar a trei tari, dar si aici mai mult teoretic: Germania, Franta si Marea Britanie.  Insa la inceput au fost – dupa cum remarca Konrad Adenauer – doar Franta si Germania, iar el spera sa se alature si Marea Britanie. Uniunea Europeana trebuie sa reflecte interesul tuturor membrilor sai. Intrebarea este daca se vrea acest lucru cu adevarat. Ani de-a randul, dupa prabusirea comunismului, Tarile din Est au fost randuite sa fie un debuseu pentru economiile dezvoltate ale Vestului prosper. Nu sa se dezvolte economic, ci sa fie un debuseu, adica piata de desfacere. In felul acesta, desi a patruns masiv masa monetara straina – dolarul apoi euro – pentru ca oamenii de aici sa si poata cumpara produsele vestice, au inceput sa apara privatizari frauduloase, afaceri de coruptie si imbogatiti peste noapte, odata cu degradarea economica ce a determinat o emigratie masiva spre Occident. Evident, trebuie sa luam in considerare si comportamentul BNR de-a lungul timpului, desigur si recomand acest articol ar D-lui. Florin Citu, unde se arata, printre altele, ca:

„In Romania politica fiscala este gasita vinovata pentru orice merge prost in economie. Chiar si analizele venite dinspre BNR sustin aceasta ipoteza. Cand vine vorba de politica monetara, analizele BNR, cat si opinia generala, transmit imaginea unei politici monetare optime. Dar nu este asa. Exista foarte multe dovezi care arata ca politica monetara a fost prociclica, a reactionat gresit in 2008 impingand economia in recesiune mai repede si mai adanc iar acum este iar prociclica. Dintre cele doua doar politica monetara are puterea de a arunca economia in recesiune sau sa exagereze o perioada de boom. Politica fiscala are nevoie de o politica monetara prociclica pentru a avea aceste efecte pe cand politica monetara poate sa faca totul cu sau fara ajutorul politicii fiscale. De aceea este foarte important sa intelegem politica monetara.”

Insa ideea de la inceputul anilor ’90 era alta, si anume cea a investiilor vestice masive in economiile tarilor foste comuniste din Europa. Si lucrul asta ar fi trebuit sa se produca. Aceste investitii ar fi trebuit sa vina pe calea privatizarilor, care, in Europa de Est, ar fi trebuit sa fie o poveste de succes. Nu s-a intamplat lucrul asta de prea multe ori, dimpotriva, si tocmai acest fenomen a blocat in repetate randuri sau a intarziat destul de mult dezvoltarea economica a Tarilor din Est. Un efect a fost acumularea masiva de datorii, cum s-a petrecut in Ungaria – foarte asemanator cu ceea ce s-a petrecut de-a lungul anilor in Grecia. In Ungaria insa procesul s-a desfasurat intr-un ritm mult mai accelerat. A crescut PIB-ul tarii, dar a crescut abnorm si datoria publica (77% din PIB in 2014) – intr-un fel a crescut PIB-ul pe datorie, subrezind finantele tarii, determinand si mutatii politice nedorite!! La noi, din fericire, Statul nu a acumulat datorii masive. Totusi, dupa cum putem constata, trendul nu este de a plati datoriile si de a scapa de datorii, cum poate ar crede unii, ci de acumulare de datorii de catre stat – lucru ce se observa  si la tarile foste comuniste – dar fara sa se vada si o dezvoltare economica, o crestere consistenta de PIB, asta insemnand o crestere economica de peste 4-5% pe an, capabila sa produca aceasta dezvoltare (o exceptie pare a fi Cehia). Observam insa, de-a lungul anilor astfel de cresteri in tari ca Rusia (e adevarat ca acum economia Rusiei a scazut in urma sanctiunilor impuse de SUA si UE, dar pana la actualele tensiuni geopolitce legate de Ucraina lucrurile nu au stat deloc asa: sub Putin economia Rusiei a crescut simtitor!) sau China…

Problema iesirii Greciei din Zona Euro sau din Uniunea Europeana e una controversata. Eu nu cred ca se va putea produce asa ceva. SUA pare a sustine varianta asta a Grexit-ului. Nu e foarte clar daca asta e adevarul sau parerea unor economisti doar. Intrebarile care se pun sunt mai multe, dar ma voi referi la cateva:

daca Grecia ar iesi din Zona Euro, ce efect ar avea asupra Zonei Euro si UE? Ar fi castigata Zona Euro? Ar castiga ceva Grecia? Ce s-ar castiga si ce s-ar pierde?

 – Care ar fi reactia SUA daca Grecia ar iesi din Zona Euro? Ce mutare vor face americanii? Ce ar pregati? Poate SUA are nevoie de Grecia ca sa iasa din Zona Euro… Care e planul?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

iunie 30, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

„Clasicul” 3,3%

Ziare.com

Prognoza buna pentru Romania: Crestere economica de 3,3% in acest an

Se arata ca:

Comisia Nationala de Prognoza (CNP) a revizuit in sus prognoza privind cresterea economica a Romaniei in 2015 si 2016, la 3,3% si, respectiv 3,4%, potrivit Prognozei pe termen mediu 2015 – 2018 – varianta de primavara.

Anterior, in prognoza din iarna, CNP previziona un avans al PIB de 2,8% pentru 2015.

Potrivit sursei citate, Produsul Intern Brut se va ridica in 2015 la 701 miliarde de lei, iar in 2016 la 742 miliarde de lei. Pentru 2017, CNP prevede o crestere economica de 3,7%, iar pentru 2018 de 4%.

Banca Mondiala, optimista: Romania va devansa alte economii europene in urmatorii ani

Pe de alta parte, Comisia Nationala de Prognoza estimeaza ca, in acest an, consumul final va creste cu 3,1%, iar in 2016 cu 3,3%, consumul individual al gospodariilor se va majora cu 3,2%, respectiv cu 3,4%, iar cel colectiv efectiv al administratiei publice cu 1,4% si, respectiv cu 3%.

Potrivit datelor publicate pe 13 mai de Institutul National de Statistica, Produsul Intern Brut a fost mai mare cu 1,6% in termeni reali in primul trimestru din acest an fata de trimestrul IV din 2014, iar comparativ cu perioada similara a anului trecut a inregistrat o crestere cu 4,3% pe seria bruta si cu 4,2% pe seria ajustata sezonier.

Fondul Monetar International a revizuit in crestere la 2,7% estimarile referitoare la avansul Produsului Intern Brut al Romaniei in acest an, potrivit raportului World Economic Outlook publicat, in 14 aprilie, de institutia financiara internationala.

In raportul publicat in toamna anului trecut, FMI estima o crestere de 2,4% pentru economia romaneasca in 2015. In ceea ce priveste estimarile pentru 2016, FMI prognozeaza ca economia romaneasca va inregistra un avans de 2,9%, peste cel de 2,5% prognozat in luna octombrie a anului trecut.

Prognoza spectaculoasa pana in 2018, pentru Romania: Evolutia salariilor

La inceputul lunii mai, Comisia Europeana (CE) si-a imbunatatit usor estimarile privind cresterea economica a Romaniei in 2015 pana la 2,8%, fata de avansul de 2,7% pe care il preconiza in luna februarie.

De asemenea, Banca Mondiala se asteapta ca economia Romaniei sa inregistreze o crestere a Produsului Intern Brut de peste 2,4% in 2015, gratie cererii solide a consumatorilor, revenirii treptate a investitiilor si cresterii exporturilor, potrivit Financial Times, care a consultat un raport cu cele mai noi estimari ale Bancii Mondiale.”

Prognoza de primavara: PIB revizuit in jos, cresterea revizuita in sus

Se arata ca:

Urmare a celor mai recente masuri ale guvernului in functie si ale raportarilor semnal ale INS, Comisia Nationala de Prognoza a revizuit in sus cresterea economica pe acest an, dar a redus, totodata, nivelul estimat al PIB, exprimat atat in lei cat si in euro.

Concret, in loc de 2,8%, cresterea economica ar urma sa ajunga la 3,3%.

Prognoza buna pentru Romania: Crestere economica de 3,3% in acest an

In schimb, nivelul PIB a fost ajustat de la 705 miliarde de lei la 701 miliarde, respectiv de la 158,1 miliarde de euro la 157,2 miliarde.

Toate ritmurile de crestere pe domenii de activitate au fost modificate semnificativ in sus in prognoza de primavara fata de prognoza de iarna.

De remarcat ritmul destul de robust pe care se conteaza in domeniul constructiilor, dar, mai ales, dublarea ritmului de crestere din agricultura. Asta in pofida conditiilor meteo favorabile din 2014.

Mai mult, avansul formarii brute de capital fix a fost si el revizuit de la +4% la +5%, ceea ce nu poate decat sa ne bucure daca se va dovedi adevarat. In schimb, ritmul de crestere al impozitelor nete pe produs (cealalta componenta care intra in calculul PIB alaturi de valoarea adaugata bruta) a fost redus de la 2,6% la 2,0%, ceea ce explica diminuarea in valoare nominala a PIB pe 2015.

Situatia arata bine si pe partea de consum, unde ritmurile estimate au fost crescute pe toata linia intre prognoza de iarna si cea de primavara. Atat gospodariile, cat si administratia publica au primit o „bonificatie” de patru zecimi de punct procentual.

Citeste mai multe despre prognoza de primavara pe Curs de guvernare

De ceva vreme incoace cresterea economica a tarii este cam de 3,3% din PIB, ceea ce, de fapt, inseamna 2,7-2,8%. Pe de o parte e bine: economia romaneasca pare a incepe sa se invioreze. Este adevarat ca avem nevoie de crestere economica, fara indoiala. Insa dupa cum usor se poate constata, cresterea este, ca sa zic asa, controversata de vreme ce cresterea economica e revizuita in crestere, dar, in schimb, PIB-ul e revizuit in scadere!

Pe de alta parte, nu e bine! Si anume pentru ca aceasta crestere de 3,3% este, in realitate, una destul de modesta. Si PIB-ul Romaniei este destul de modest fata de tarile avansate din Vest, dar, din cate am inteles eu, tara noastra, ca tara emergenta, ar fi trebuit sa aiba o crestere de peste 4% din PIB cel putin. Dupa parerea mea, o asemenea crestere, de 4-5% din PIB, poate fi considerata semnificativa pentru dezvoltare.

Efectul acestei cresteri economice este de a avantaja actuala Guvernare Ponta care, atunci cand vor fi alegeri, la anul, va fi comparata de  catre electorat cu Guvernarea Boc, cea care a taiat salarii si pensii si cand nici nu se pomenea de crestere economica. Acest 3,3% are darul de a-l face pe Ponta sa stea cat se poate de linistit si sa astepte increzator alegerile. Sigur, domnia sa are probleme pe la DNA, dar nu discut acum despre acestea. Ponta are nevoie sa arate poporului ca e crestere economica, nivelul acesteia nefiind prea important pentru scopurile electorale ale PSD. Cu alte cuvinte, scopul este ca PSD sa poata spune oricand: „Avem crestere economica!”, ca dupa aceea sa valorifice electoral acest lucru.  Ca investitiile au ajuns la un minim istoric, asta are mai putina importanta pentru PSD la ora actuala.

Acestea sunt aspecte politice si PSD cauta sa valorifice la maximum orice avantaj. Problema esentiala este ca aceasta crestere este, totusi, prea mica, iar volumul investitiilor trebuie sa creasca semnificativ in tara noastra. Apropo si de aspectul politic insa, mi s-a parut foarte interesant acest articol al D-lui. Lucian Isar:

Mineriada dlui. Iliescu vs Mineriada dlui. Ponta

Se arata ca:

„Ambele mineriade au avut menirea de a mentine statul capturat si economia inchisa. Ambele mineriade au avut ca rezultat amanarea investitiilor localilor si strainilor in economie. Ambele au abuzat de “tehnologie” inclusiv propagandistica de inspiratie estica.

Unii copartasi au bifat ambele mineriade. Probabil pentru a asigura transferul de know-how intre generatii.

Dl. Iliescu avea dreptate cand spunea ” ce ati fi fost voi daca nu eram eu”. A nimerit sensul corect atat la nivel personal pentru grupul de copartasi la mineriadele din ’90 precum si la nivel global: Romania ar fi fost avansata precum Polonia daca nu ar fi cazut in sfera de influenta rusa, garantata prin dl. Iliescu.

In cazul mineriadei dlui. Iliescu, mineriada l-a pastrat la butoane dar a distrus optimismul investitional post revolutie pentru circa 7 ani (cam pana cand urmatorul presedinte a decis schimbarea unui sef de serviciu de informatii copartas).

Minerii folositi de dl. Iliescu au platit economic cu varf si indesat faptul ca s-au lasat prostiti.

Mineriada dlui. Ponta este realizata tot prin manipularea unei mase de manevra cu putere de a mentine statul capturat, parlamentarii cu sensibilitate la noile coduri si la scutul de la Deveselu.

Mineriada dlui. Ponta este in plina desfasurare.

Investitorii asteapta deja de 2 ani un semn de diminuare a capturii statului.

Va mai dura inca 5 ani efectul mineriadei actualului emanat al dlui. Iliescu?”

Interesanta e o comparatie intre Romania si Polonia dupa outlook-ul FMI – aici. Diferente, desigur, sunt. In favoarea Poloniei, la unii parametri economici. Trebuie subliniat ca Romania avanseaza din punct de vedere economic, cu toate dificultatile intampinate in ultima vreme. Cu toate acestea rezultatele sunt inca slabe, cum spuneam si mai sus. Totusi, ele exista – nu putem face abstractie de asa ceva. Care va fi replica PNL-ului? Si ce plan are PNL pentru a accelera cresterea economica si pentru a se face mai multe investitii. Cum vede cresterea investitiilor publice? Sau, in eventualitatea in care ar veni la guvernare, va fi una de tip Boc… ?

Un alt lucru foarte important…

… este ceea ce semnaleaza D-na. Andreea Paul pe blogul dansei:

Vom vedea banii de la Rompetrol la Sfântul Așteaptă!

Se arata ca:

„PNL cere înfiiințarea unei comisii parlamentare de anchetă pentru a verifica modul în care  Guvernul  Ponta a apărat interesele  naționale în ceea ce  privește recuperarea  celor 600 milioane de  dolari datorii de la Rompetrol. Solicitarea a fost semnată de 95 de parlamentari de la grupul parlamentar al PNL, deputați DP, deputați PC-PLR și deputați neafiliați aparținând PSRO.

Adresez public patru întrebări de interes național:

1. De ce statul român nu a încasat niciun leu din datoriile Rompetrol sub Guvernul Ponta?

2. Cum au votat reprezentanții statului roman în AGA a Rompetrol când s-a luat decizia intrării în insolvență?

3. Care sunt companiile îndatorate statului român care vor beneficia de același tratament și mecanism de ștergere a datoriilor?

4. De ce prim-ministrul Victor Ponta nu a salvat Oltchim și un oras întreg, Râmnicu Vâlcea, în același fel în care a procedat cu Rompetrol? Oltchim are o poziție strategică și e o industrie aducătoare de profit. Cele 600 de milioane de dolari datorii încă neîncasate de la Rompetrol ar fi fost suficiente pentru salvarea Oltchim.

Ucenicul Ponta își depășește maestrul Năstase în escrocheria Rompetrol.

Orice deținător vremelnic de vreo funcție publică este obligat să apere interesul statului înainte de orice. În problema Rompetrol, prim-ministrul Victor Ponta și echipa desemnată pentru negociere, în cunoștință de cauză, ilegal și mințind de mai multe ori, nu au apărat interesul statului român. Rezultatul acestui comportament îl cunoașteti: statul român nu a încasat niciun leu din datoria de 516 milioane de euro, adică aproape 600 de milioane de dolari.

Minciuna prim-ministrului Victor Ponta prin care a încercat să acopere această nemernicie, și anume crearea fondului de investiții, s-a dovedit un fum în ochii tuturor. Românii nu au văzut niciun ban din fondul de investiții de 1 miliard de dolari promis.

Ceea ce nu i-a în calcul prim-ministrul Victor Ponta în tot comportamentul său este că minciuna are picioare scurte. Mai devreme sau mai târziu, orice nemernicie iese la suprafață. Acum se dovedește a fi cazul Rompetrol. Pe fond, avem un Guvern incompetent și incapabil să ia deciziile necesare pentru o bună guvernare, avem un Guvern penal, care are în frunte un prim-ministru urmarit penal.

Reamintesc că această companie, Rompetrol, a fost avantajată de două ori în 10 ani, de către prim-miniștrii Adrian Nastase și Victor Ponta. De aceea am numit-o în plenul Parlamentului ‘escrocheria deceniului Năstase-Ponta’.

Să facem o scurtă istorie:

În septembrie 2003, datoriile Rompetrol către statul roman se ridicau la 570 de milioane de euro din neplata impozitelor și taxelor.

Prim-ministrul Adrian Năstase a luat decizia să transforme aceste datorii în obligațiuni, în 2003, prin lege.

În august 2010, cu 20 de zile înainte de împlinirea termenului de 7 ani pentru răscumpărarea obligațiunilor sau pentru conversia lor în acțiuni, Rompetrol a înțeles să achite o tranșă de 54 de milioane euro din datoria inițială. Astfel, a rămas în discuție o datorie nerăscumparată de statul roman de 516 milioane euro, adică aproape 600 de milioane dolari.

Pe baza Codului de procedură fiscală, în septembrie 2010, ANAF a impus măsuri asiguratorii pe bunurile și acțiunile societății. Rompetrol a atacat decizia în instanță la Tribunalul Constanța.

Prim-ministrul Victor Ponta a renunțat la judecată, la aceste litigii ale statul român pentru recuperarea datoriilor de la Rompetrol prin suspendarea procesului cu câteva zile înainte de decizia definitivă a instanței. Cum a făcut asta? Semnând un memorandum în februarie 2013 în numele Guvernului PSD cu Rompetrol Grup prin care accepta ca statul român să nu mai încaseze aproape 600 de milioane de dolari, contra unei ‘promisiuni’ de investiții de un miliard de dolari, de la bun început fantasmagorice și fără nicio clauză punitivă.

Timp de un an, Guvernul Ponta s-a chinuit să dea cât de cât o formă legală memorandumului privind Rompetrol prin care statul renunța la recuperarea creanței de aproape 600 milioane de dolari.

Mai întâi a încercat să forțeze Parlamentul să voteze o lege, diluând responsabilitatea guvernamentală printr-o lege dată cu dedicație pentru o tranzacție comercială. Această tentativă a fost contestată la Curtea Constituțională și declarată neconstituțională.

Mai tineți minte cum ne spunea Victor Ponta că cei care contestă legalitatea unui astfel de demers se opun, de fapt, “unui mare proiect de investiții”, în realitate o mare escrocherie PSD.

Asa se face că memorandumul a fost aprobat în ianuarie 2014 printr-o Hotărare de Guvern și nu prin lege în Parlament.

Repet, în ianuarie 2014, Guvernul PSD condus de Victor Ponta a șters efectiv o datorie a Rompetrol Group către statul român de circa 600 de milioane de dolari.

De atunci, a trecut un an și jumătate. Singurul efect al memorandumului a fost că Rompetrol a scăpat de litigiile cu statul a căror miză erau cele 600 milioane dolari. În rest, statul nu s-a ales cu nimic: nici cu cedarea unor acțiuni contra a 200 milioane de dolari, nici cu fondul de investiții de 1 miliard de dolari. Din contră, statul român a pierdut șansa de a recupera cele 600 milioane dolari, în pofida declarațiilor pozitive de intenție ale KazMunaiGaz care au anuntat public că sunt dornici să acopere o parte bună din gaură.

Memorandumul a fost atât de prost făcut de către Guvernul Ponta încât nu prevede vreun termen ca acționarul majoritar al Rompetrol – KazMunayGaz din Kazahstan – să-și îndeplinească promisiunile și nici vreo clauză sancționatorie în cazul nerespectării acestor angajamente.

Anul acesta, la sfârșitul lunii mai, Rompetrol a cerut intrarea în insolvență. Au fost refuzați de Tribunalul București în primă instanță. Dacă s-ar fi cerut insolvența cu măsurile asiguratorii sau sechestru puse de ANAF asupra Rompetrol, s-ar fi schimbat rolul statului român în recuperarea datoriilor.

Practic, după cererea de intrare în insolvență, după presiunea publică de peste doi ani de zile, Guvernul Ponta a anunțat abia acum demararea licitației publice. Procedura de licitație va dura cel putin 10 luni, eventual rămânând în responsabilitatea următorului guvern.  Rompetrol are drept de preemțiune și licitația se închide doar dacă se plătește suma minimă de 200 de milioane dolari de către Rompetrol cu prioritate, sau de către alt investitor dacă Rompetrol refuză tranzacția. Dar azi, prețul pieței la cursul BVB pentru pachetul de 27% se ridică la circa 100 milioane de euro, adică vreo 112 milioane de dolari. Anunțul Guvernului  Ponta se poate traduce mai simplu: vom vedea banii de la Rompetrol la Sfântul Așteaptă.

Fondul de investiții rămâne o iluzie, atâta timp cât nu s-a realizat tranzacția de 200 milioane de dolari. Memorandumul prevedea ca Rompetrol să realizeze o investiție de 1 miliard de dolari în 7 ani. Până acum, fondul de investiții nu a fost creat și statul român nu a beneficiat de niciun leu. Ministerele de linie sunt complet blocate la nivel politic în cazul Rompetrol.

Doresc să mă adresez acum românilor ca sa înțeleagă ce înseamnă o nemernicie de  600 milioane de dolari: echivalentul a 6 spitale noi echipate complet.

Cât timp unei firme i-a făcut cadou aceste milioane, cetățenilor români pe care era obligat să-i apere și pentru care trebuia să guverneze, Victor Ponta nu le-a oferit nici măcar un spital nou construit în toți acești ani.”

Afacerea asta e una dintre cele mai tenebroase ale guvernarii Ponta. Premierul ar trebui sa dea explicatii. Propun interpelarea dumnealui in Parlament pe aceasta chestiune. De ce Guvernul Ponta a sters o datorie de aproape 600 milioane  $US a Rompetrol Group catre Statul Roman? Care sunt justificarile?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 20, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 81 comentarii

Tinerii!

Chiar nu am nicio problema legata de implicarea mai activa a tinerilor in politica. Fara indoiala ca e un lucru bun, de dorit. Cu toate acestea nu pot sa imi ascund o nemultumire… As dori mai multa profunzime in gandire din partea tineretului nostru si nu repetarea propagandistica a unor clisee. Iata, de pilda, ce spune Alina Gorghiu pe Facebook:

„Sunt întrebată de ce nu am exprimat un punct de vedere referitor la noul Cod fiscal, propus de guvernarea PSD. Răspunsul este simplu, sunt un om serios, nu cred în iluzii. Atât timp cât nu există o proiecție a veniturilor bugetare, avem de-a face cu un nou număr de magie propagandistică: ni se arată ceea ce dorim să vedem și ni se ascunde realitatea. Adevărul este că PSD va compensa orice măsură liberală (dacă nu rămâne, cel mai probabil, la stadiu de promisiune) cu zece de împovărare a populației și a mediului de afaceri.

Nu doresc să contribui la strategia lui Victor Ponta, maestru în iluzionismul politic, de a deplasa atenția de la faptul ca nu se gândește să-și dea demisia din pricina deficitului imens de credibilitate, la care a contribuit și cazul de corupție în care sunt implicați prietenii și rudele Prim-ministrului. Realitatea este că Victor Ponta a predat cheile Palatului Victoria consultanților săi de imagine, așa cum prietenii domniei sale au devenit gestionarii afacerilor cu fonduri de stat.

PNL va prezenta, în curând, programul său de guvernare care se susține pe trei coloane principale: taxe mici, eliminarea birocrației și creșterea sancțiunilor pentru evaziune. PSD, ca partid socialist, nu are specializarea politică necesară pentru a face reforme fiscale, care să reziste în timp, nici acum, nici altă dată. Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie.

PS: Premierul a uitat și azi să ne spună unde este milionul de locuri de muncă nou înființate și cele 10 miliarde de euro investiții noi.”

Recomand citirea integrala si in original a intregii postari.

Primul lucru care sare in evidenta este ca accentul cade pe crediblitate: „Victor Ponta, maestru în iluzionismul politic, de a deplasa atenția de la faptul ca nu se gândește să-și dea demisia din pricina deficitului imens de credibilitate, la care a contribuit și cazul de corupție în care sunt implicați prietenii și rudele Prim-ministrului”. Credibilitatea pare a fi noul motto al Administratiei Prezidentiale: cuvantul in jurul caruia pare a gravita noua doctrina, cea a Presedintelui Iohannis. Desi nu mi se pare foarte clar daca – presupunand adevarata afirmatia – „deficitul imens de credibilitate” (observati cuvantul imens!!) ar fi si unul real. Sau daca intr-adevar Ponta ar stau rau la capitolul credibilitate. Sau daca lucrul acesta ar avea vreo importanta, vreo semnificatie in legatura cu credibilitatea pe care ar avea-o PSD, daca deficitul de credibilitate pe care l-ar avea Ponta s-ar repercuta negativ asupra credibilitatii intregului PSD. Ca mie nu mi se par tocmai clare aceste aspecte. Pentru ca PSD pare a fi o forta redutabila pe scena politica a tarii. Nu mai vorbesc de faptul ca Opozitiei ii e foarte greu sa schimbe Guvernul, intrucat nu are majoritate in Parlament.

Un al doilea aspect scos in evidenta este acesta: „PNL va prezenta, în curând, programul său de guvernare care se susține pe trei coloane principale: taxe mici, eliminarea birocrației și creșterea sancțiunilor pentru evaziune„. La care eu ma intreb: cresterea sanctiunilor pentru evaziune va face sa creasca credibilitatea PNL? Sau n-are importanta? Sau e un cliseu folosit pentru a fi politically correct, deci ar fi mai mult formal?

Ce se intampla? Cand vorbim de evaziune fiscala, care la noi in tara e mare, ar trebui sa ne punem intrebarea daca avem cultura platirii taxelor si impozitelor si care este nivelul acesteia. Ceea ce am observat eu este ca in dezbaterile publice se face confuzia intre cultura platirii taxelor si impozitelor si filozofia fiscala. Trebuie sa spunem ca vorbim de doua lucruri diferite. De exemplu, afirmatia ca taxele si impozitele trebuie sa fie mici (dar cat de mici?) tine de ceea ce s-ar putea chema filozofia fiscala. Platirea taxelor si impozitelor este o chestiune de ordin cultural.

Platirea taxelor si impozitelor este nemijlocit legata de sectorul privat, in general vorbind are legatura doar cu ceea ce e privat. Este un lucru ce frizeaza absurdul, in cel mai bun caz nepotrivit, in orice caz o contradictie, ca Statul sa-si plateasca siesi taxe si impozite. Romania a fost o tara comunista in care au trait in comunism cateva generatii. In comunism totalitatea mijloacelor de productie era in mana Statului, apartinea de Stat. Sectorul privat a fost in cea mai mare parte anihilat. Situatia aceasta a durat o jumatate de secol. Statul modern roman, inceput cu Unirea Principatelor sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost inlocuit in 1947 cu Statul comunist, care a inversat raporturile existente pana atunci in societate. Intr-o societate comunista, cum a fost in Romania aproape jumatate de secol, nu se putea vorbi de o cultura a platirii taxelor si impozitelor si nici de formarea unei asemenea culturi. Repercursiunile acestei stari de fapt se vad si astazi. Insa acest lucru, aceste consecinte ale fostului regim comunist, nu se produc doar in virtutea unei inertii istorice. Chestiunea fundamentala, cred eu, legata de dezvoltarea unei culturi a platirii taxelor si impozitelor trebuie conexata de dezvoltarea sectorului privat in Romania. Aceasta mi se pare a fi chestiunea esentiala. Drept consecinta aceasta problema nu poate fi rezolvata in exclusivitate doar pe calea punitiva legala. Or, jocul pe care ni-l propune D-na. Gorghiu este unul axat pe pedepse! Cu alte cuvinte, se pune un accent major pe masurile de represiune, nu pe dezvoltarea sectorului privat. Taxele mici si eliminarea birocratiei sunt aspecte pozitive care ar ajuta, desigur, sectorul privat. Insa dezvoltarea sectorului privat este un lucru mult mai amplu decat ar parea la prima vedere. Trebuie aratat, dupa parerea mea, un lucru: taxele mici si eliminarea birocratiei nu-l ajuta neaparat pe cetatean, ci ajuta sectorul privat. Eliminarea birocratiei ar putea insemna masive disponibilizari de personal, lucru care nu stiu cat i-ar ajuta pe acei cetateni care ar urma sa fie disponibiliziati. De asemenea taxele mici ma duc cu gandul la diminuarea rolului statului in economie, la diminuarea drastica a ajutoarelor sociale. Si atunci problema esentiala ar fi cum poti sa faci ca in zonele sarace sau in cele defavorizate sa creasca sectorul privat si sa fie capabil sa asigure locuri de munca bine platite, cum poate sa creasca nu numai cantitativ dar si calitativ acest sector privat. „Filozofia” D-nei. Gorghiu, de scolarita superficiala: „Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie”, nu explica si felul cum s-ar putea realiza aceste lucruri.

O alta problema care trebuie studiata, iar efortul ar trebui sa fie al intregii clase politice si nu numai, este problema Statului. La intrebarea „cum e Statul?”, raspunsul e unul foarte simplu: asa cum il arata, cum il defineste, cum il descrie Constitutia. Problema fundamentala aici este ca noi, cu un asemenea Stat, asa cum e el descris de Constitutie, nu am ajuns prea departe, de pilda ramanem una din cele mai sarace tari din Europa. In Romania exista la ora actuala diferente foarte mari de dezvoltare intre regiunile sale istorice. Cum s-a ajuns, ca sa dau un alt exemplu, cu un asemenea stat ca milioane de romani sa plece peste granita ca sa-si gaseasca de lucru? Cum s-a ajuns la o situatie demografica negativa, cu consecinte, inclusiv economice, negative? In privinta colectarii taxelor si impozitelor acest Stat prezinta evidente dificutati. De ce oare? Legat de ceea ce spuneam mai sus, acest Stat ar trebui sa conduca la dezvoltarea sectorului privat in tara noastra, la depasirea efectelor crizei economice. Or, nu prea se vad astfel de aspecte pozitive, nici macar in ceea ce priveste absorbtia fondurilor europene. De asemenea circula idei anacronice in raport cu Constitutia, ca spre exemplu cea formulata recent de Dl. Crin Antonescu si anume ca regimul Iohannis se va transforma intr-unul prezidential, de autoritate… De unde rezulta ca avem o conceptie foarte slaba despre Stat, despre rolul sau in societate. Cand auzi persoane publice foarte cunoscute, mai ales cineva care a fost si candidat la presedintia Romaniei, vorbind in felul acesta, nu se poate sa nu te intrebi daca astfel de conceptii sunt reminscente ale unor vremuri revolute. Gandim, poate fara sa vrem, poate pentru faptul ca ne e mai comod asa, in termeni ce frizeaza totalitarismul. Ar trebui sa ne dea de gandit lucrul acesta.

As dori sa spun cateva cuvinte despre chestiunea Culturii. Am urmarit dezbaterile privind timbrul de carte. Nu cred ca e cineva de acord cu scumpirea cartilor. Insa faptul grav care trebuie semnalat este ca in Romania, din cate am inteles, nu se mai prea citeste. Viata culturala este in declin. In perioada interbelica existau cenacluri literare in care erau promovate tinerele talente, oameni care ulterior au ajuns mari scriitori. Chestiunea nu este numai cat costa o carte sau ca pe vremea comunismului o carte buna o puteai cumpara cu 5 lei, ca aveam peretii tapetati cu carti, ci si pepinierele in care se nasc noile talente literare. Nu prea mai avem asa ceva, iar interesul publicului pentru cultura ramane, din pacate, unul scazut. Tindem sa avem nu numai o populatie imbatranita, dar si una abrutizata. O reforma morala cu o populatie abrutizata nu prea vad sa aiba sanse de reusita. Insa aceasta tendita spre abrutizare are si implicatii economice dintre cele mai negative. De observat rezultatele slabe la examenele de bacalaureat, dezinteresul tinerei generatii pentru cultura, elevatie, invatatura, dominata doar de un spirit materialist si mercantil. Nu prea mai vad nici pe la televizor ca sa fie promovate emisiunile culturale, doar asa numitele televiziuni de stiri. Sincer, as dori sa-l vad pe Dl. Nicolae Manolescu intr-o dezbatere culturala, literara, comentand, de pilda, tendintele literare ale inceputului de secol. Sau o dezbatere culturala despre cinematografia inceputului de sec. XXI, despre tendintele care apar in filmografie. Insa astfel de lucruri, din pacate, nu prea le vedem si nici nu intereseaza multa lume, doar „publicul de specialitate”. Noi suntem intr-un impas cultural evident. Nu ma refer, cum poate ar putea crede unii, la implicarea statului in cultura. Ci, ca sa fiu mai clar, reformulez punctul meu de vedere printr-o intrebare: noi mai avem oare la ora actuala un cenaclu literar precum Sburatorul lui Eugen Lovinescu? Am dat un exemplu. De Sburatorul stim si astazi, a ramas viu in mintea noastra, a generatiilor de azi. Sa ne gandim la Marin Preda, care a luat parte la sedintele cenaclului Sburatorul. Uitati-va, va rog, ce viata culturala aveam in perioada interbelica! Si ce calitate inalta avea! Comparati-o cu cea de acum! Asta ca sa vedem unde se afla acum Romania!

Revin la aspectul economic. Stiti cat e la noi forta de munca vulnerabila – este vorba de lucratori pe cont propriu si lucratori familiali neremunerati, ca procent din totalul ocuparii fortei de munca? Dupa datele puse la dispozitie de Banca Mondiala, aceasta este de 31,8%!! Pentru comparatie cu alte tari – aici. Suntem deasupra Bulgarei, Ungariei si chiar a Rusiei!! Chiar si Serbia are un procent mai mic decat al nostru… Venezuela e la acelasi nivel cu noi, Mexicul ne e vecin. Ecuador… ei, nici chiar asa: in Ecuador este de 51,2%!! America Latina scrie pe noi. Un regim prezidential, asta ne mai lipseste… In asemenea conditii noi vorbim de „creșterea sancțiunilor pentru evaziune”… In cazul lucratorilor independenti – v. aici – procentul pentru tara noastra este de 32,7%, Mexicul este aproape de noi, ceva mai sus ca procent. Venezuela si Ecuador ne depasesc. La niveluri mai joase, dar apropiate de noi sunt Serbia, Brazilia, Italia, Argentina. In SUA procentul este de 6,8%!! In privinta lucratorilor salariati – v. aici, in Romania procentul este de 67,3%. In SUA procentul este de 93,2%!! Aici Ungaria, Bulgaria, Rusia, Polonia si chiar si Serbia sunt inaintea noastra!! Nu mai vorbesc de Franta, Germania sau Norvegia! La capitolul lucratori in familie – v. aici – din acest grup de tari: Romania, Ecuador, Serbia, Mexic, Brazilia, Polonia , Italia, Venezuela, Bulgaria, Spania, Republica Ceha, Argentina, Germania, Franta, Ungaria, Norvegia, Rusia, SUA, tara noastra e pe primul loc, urmeaza celelalte tari in ordinea de mai sus. Procentul la noi este de 12,6%, deci cel mai mare din acest grup de tari!! In Ecuador, a doua clasata, sa zicem asa, procentul este de 9%, deci o diferenta de 3,6% fata de noi, care suntem pe primul loc…

Stau si ma intreb daca se uita cineva din Guvern, din PNL pe aceste statistici… In asemenea conditii e aproape (spun asa pentru ca vreau sa fiu optimist totusi) imposibil sa combati evaziunea fiscala. Daca cineva crede ca prin „creșterea sancțiunilor pentru evaziune” se poate combate evaziunea intr-o asemenea structura a fortei de munca, eu cred ca se insala… Daca luam, de pilda, forta de munca vulnerabila, procentul s-a situat in intervalul 33,7-31,8% in perioada 2005-2012, deci s-a mentinut practic la un nivel constant. Or, procentul asta e foarte mare, sunt foarte multi oameni care pot fi incadrati ca fiind forta de munca vulnerabila, definita ca mai sus. Sau intr-o tara in care lucratorii salariati reprezinta 67% din forta de munca e foarte greu sa combati evaziunea. Evaziunea fiscala se poate combate clar si precis intr-o tara unde procentul asta ar fi in jur de 90%. Bunaoara in SUA, Germania, Franta sau Norvegia se poate combate evaziunea in conditii optime.

Chestiunea care se pune ar fi daca s-a evaluat ce consecinte are impactul declinului cultural, de care vorbeam mai sus, asupra economiei nationale, scaderea gradului de pregatire profesionala. Sa ne gandim ca avem si asa un numar foarte mare de asa zisi lucratori independenti… Educatia populatiei este un aspect foarte important in special in ceea ce priveste viitorul. Pentru ca sa poti sa ai realizari in plan economic, stiintific, etc lucrurile acestea nu le poti face cu o populatie needucata. La noi cultura ar trebui sprijinita de catre sectorul privat, prin donatii, de catre stat, orice sprijin e binevenit. Sectorul privat ar putea vedea acest sprijin si ca pe o investitie in viitor. O degradare a fortei de munca nu are cum sa ajute sectorul privat, ba chiar il pune in pericol si poate fi generatoare de crize economice severe! Sa ne gandim la tarile dezvoltate care au si o cultura mare, bine aspectata in multe domenii.

Investitiile straine directe – aici, intrari nete reprezentau in 2012 un procent de doar 1,55% din PIB pentru tara noastra. Capitalizarea de piata a companiilor listate (% din PIB) – v. aici – in tara noastra a fost de doar 9,4% in 2012, un procent iarasi foarte mic. In USD reprezinta aproape 16 miliarde $ pentru Romania. Sa facem o comparatie cu Franta: 1,8233 trilioane $!! In Polonia: 177,73 miliarde! In SUA 18,6683 trlioane $!! La capitolul credite bancare neperformante – v. aici – in 2012, din grupul de tari enumerate mai sus, Romania se afla pe locul doi: 18,24% din totalul creditelor globale. In SUA stiti cat e? 3,3%!! Mexicul, Argentina stau bine la capitolul asta, cu un procent mic de credite neperformante.

Acestea arata ca forta de munca disponibila exista din belsug in Romania. Capitalul, in schimb, e redus, foarte redus in comparatie cu alte tari si, pe cale de consecinta, foarte scump… Pe de alta parte, data fiind structura fortei de munca de la noi, nu trebuie sa ne mire procentul ridicat al creditelor neperformante. Eu de asta si spuneam in postarea precedenta ca este necesar sa vedem cum se poate crea la noi o serioasa piata de capital si cum putem folosi, cum poate cetateanul folosi cat mai eficient sectorul bancar.

Am scris aceste randuri si cu gandul de a indemna la o dezbatere serioasa, cum bine spunea Dl. Iohannis in campanie. Trebuie sa-i critic pe tinerii nostri aspiranti in politica pentru ca nu vad ca ii trage inima sa aprofundeze problemele. Totusi, cu idei de genul: „Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie.”, nu se poate dezbate serios o problema, nicio problema.

februarie 25, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Bancile…

Iata ca se apropie campania electorala pentru alegerile prezidentiale, dar atmosfera, in general vorbind, este molcoma. Nimic scanteietor, nici macar in plan intelectual. Totusi, nu vad la oamenii politici din tara noastra, la partidele noastre, la candidati niste opinii fata de lucrurile importante care se petrec in sectorul bancar… Sunt niste chestiuni, zic eu, deosebit de importante, dar parca nu ar exista niciun interes in a le dezbate…

Economica.net

Cei mai slabi din Europa. Băncile româneşti trăiesc riscant: restanţe multe, provizioane mici, credite puţine

Se arata, printre altele, ca:

„O analiză a băncii centrale a Austriei arată că băncile din România stau mult mai prost decât instituţiile de credit prezente în alte ţări din regiune în ceea ce priveşte creditele neperformante. Nici Ungaria nu-i departe, dar spre deosebire de unguri, bancherii români ”au uitat” să provizioneze corespunzător împrumuturile cu probleme. Între timp, băncile austriece îşi reduc constant expunerea pe România.

La fiecare euro plasat în credite, băncile din România au pierdut mai bine de 30 de cenţi, relevă o analiză a băncii centrale a Austriei. Concret, ponderea creditelor neperformante în totalul împrumuturilor, aşa cum este ea calculată de către analiştii austrieci, a depăşit 32% la finele anului 2013.

Acest nivel este de departe cel mai mare din regiune, chiar şi prin comparaţie cu ţări precum Rusia, Ucraina sau Turcia.

Mai mult decât atât, datele austriecilor relevă faptul că bancherii români au avut o abordare mai puţin prudentă în ceea ce priveşte creditele cu probleme în condiţiile în care nivelul provizioanelor(sumele puse de-o parte pentru a acoperi o eventuală pierdere a creditului) nu a urmat nici pe departe traiectoria creditelor neperformante. Ponderea provizioanelor este de sub 15% din volumul portofoliului ceea ce arată că nici jumătate de creditele cu probleme nu sunt provizionate. Prin comparaţie, în Ungaria, unde neperfomanţa se ridică la aproximativ 17%, ponderea provizionelor sare de 13%. În ţări ca Turcia, Slovacia sau Cehia, creditele neperformante sunt provizionate integral.

Restanţele cresc, creditele noi scad

Analiştii de la Viena dau şi o explicaţie pentru nivelul ridicat al neperformanţei, legând această evoluţie de apatia care a cuprins sistemul bancar românesc.

“În România, creşterea semnificativă a ponderii creditelor neperformante se datorează faptului că stocul de credite a scăzut mai rapid decât activele neperformante”, spun austriecii. Cu alte cuvinte, băncile nu au mai dat credite noi, portofoliul lor a scăzut, ceea ce a făcut ca procentul neperformantelor să crească. De altfel, acelaşi raport al băncii austriei, arată că volumul de credite a continuat să scadă inclusiv în primele trei luni din acest an când, comparativ cu ultimele trei luni din 2013 a fost înregistrat un declin al creditării de peste 2%.

Dependenţi de banii din afară. Cel mai mare acţionar îşi reduce expunerea

Un alt indicator care relevă vulnerabilitatea sistemului bancar românesc este dependenţa de finanţările externe. Astfel, liniile de credit contractate de băncile din România de la grupurile mamă echivalează cu aproximativ 12% din Produsul Intern Brut, acesta fiind şi unul dintre cele mai mari procente din regiune. Mai grav este însă că acţionarii străini duc o politică constantă de reducere a expunerii pe România. Această dinamică este evidentă din evoluţia expunerii celui mare acţionar din sistemul bancar autohton, Austria.”

Pe de alta parte iata ce spune si BNR:

Indicatori agregaţi privind instituţiile de credit
(bănci, sucursalele băncilor străine, Creditcoop)

mar. 2013 iun. 2013 sep. 2013 dec. 2013 mar. 2014
Număr instituţii de credit 41 41 41 40 40
 din care sucursale bănci străine 9 9 10 9 9
Total active nete (mld.lei) 356,2 355,0 353,6 362,3 352,5
Active instituţii cu capital privat 1 (% în total active) 92,2 92,0 92,0 91,5 91,6
Active instituţii cu capital străin 2 (% în total active) 90,8 90,7 90,6 90,0 90,0
Indicatorul de solvabilitate (≥8%) (%)* 15,03 14,67 13,92 15,46 16,32
Efectul de pârghie 3 (%)* 8,20 8,02 7,49 7,96 8,55
Creanţe depreciate 4 (% în total credite) 12,28 12,16 12,42 11,64 12,17
Creanţe depreciate 5 (% în total active) 7,29 7,21 7,32 6,50 6,91
Creanţe depreciate 6 (% în total datorii) 8,17 8,10 8,21 7,25 7,75
ROA 7 (%) 0,55 0,65 0,55 0,01 0,67
ROE 8 (%) 5,08 5,96 5,04 0,13 6,30
Rata rentabilităţii activităţii de bază 9 (%) 180,37 174,42 177,66 176,85 182,56
Credite acordate / Depozite atrase 10 (%) 114,30 113,71 111,50 104,59 105,36
Rata riscului de credit 11 (%)* 29,98 30,49 31,77 32,14 32,60
Rata creditelor neperformante 12 (%)* 19,08 20,30 21,56 21,87 22,26

 

*) Indicatorii cuprind numai băncile şi Creditcoop; sucursalele băncilor străine nu raportează solvabilitatea, fondurile proprii şi clasificarea creditelor.
1) Activele bilanţiere ale instituţiilor de credit cu capital privat sau majoritar privat (inclusiv sucursalele băncilor străine) / Total active
2) Activele bilanţiere ale instituţiilor de credit cu capital străin sau majoritar străin (inclusiv sucursalele băncilor străine) / Total active
3) Fonduri proprii de nivel 1 / Total active la valoare medie
4) Creanţe depreciate / Total portofoliu de credite (valoare netă)
5) Creanţe depreciate / Total active (valoare netă)
6)  Creanţe depreciate / Total datorii
7) Profit net anualizat / Total active la valoare medie
8) Profit net anualizat / Capitaluri proprii la valoare medie
9) Venituri operaţionale / Cheltuieli operaţionale
10) Credite acordate clientelei (valoare brută) / Depozite atrase de la clientelă
11) Expunere brută aferentă creditelor nebancare şi dobânzilor, clasificate în îndoielnic şi pierdere / Total credite şi dobânzi clasificate, aferente creditelor nebancare
12) Expunere brută aferentă creditelor nebancare şi dobânzilor, clasificate în pierdere categoria a 2-a, în cazul cărora serviciul datoriei > 90 zile şi/sau în cazul cărora au fost iniţiate proceduri judiciare faţă de operaţiune sau faţă de debitor / Total credite şi dobânzi clasificate, aferente creditelor nebancare

Note:
Indicatorii se calculează folosind raportările financiare FINREP şi COREP ale instituţiilor de credit.
Total active şi capitaluri proprii pentru indicatorii Efectul de pârghie, ROA şi ROE sunt la valoare medie.
Din anul 2012, indicatorii se calculează potrivit raportărilor întocmite în conformitate cu IFRS (pentru indicatorii care au la numărător poziţia “Creanţe depreciate” au fost calculate şi valorile lunii decembrie 2011 pe baza datelor din evidenţa contabilă aferentă zilei de 1 ian. 2012).
Potrivit reglementărilor prudențiale ale Băncii Naționale a României, sunt clasificate doar creditele pentru care se determină cerințe minime de capital pentru riscul de credit, la nivel individual, potrivit abordării standard, restul portofoliului fiind exceptat de la clasificare (este cazul băncilor care folosesc abordarea bazată pe modele interne de rating).

Ziarul Financiar

O nouă Bancă Mondială pentru marile economii emergente, transpunerea la scară mai largă a visului lui Ceauşescu

Se arata ca:

„Cele mai mari economii emergente ale lumii – Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, aşa-numitele ţări BRICS – zguduie din temelii ordinea financiară globală stabilită de puterile occidentale prin lansarea a două noi instituţii alternative la Banca Mondială şi la Fondul Monetar Internaţional (FMI) pentru finanţarea economiilor emergente. Ceauşescu intenţiona să creeze o bancă mondială cu sediul la Bucureşti, în Casa Poporului, pentru a finanţa ieftin economiile emergente, în special pe cele din Africa şi din Orientul Mijlociu.

Ceauşescu lansa această idee în 1989 după ce România şi-a plătit toate datoriile către FMI şi a interzis prin lege îndatorarea externă a ţării. Planurile BRICS sunt mult mai ambiţioase. Cele cinci economii însumează aproape jumătate din populaţia lumii şi o cincime din avuţia planetei.

Rebeliunea ţărilor BRICS prin crearea unei bănci pentru dezvoltare şi a unui fond de rezerve valutare împotriva pilonilor financiari occidentali reprezintă mai mult decât un gest politic, scrie Bloomberg. Ea este o ameninţare şi un instrument de negociere. Spre exemplu, Ucraina, care încearcă din răsputeri să iasă din sfera de influenţă rusească, are în prezent a patra cea mai mare datorie la FMI. Rusia, care este membră a FMI, pare că finanţează o rebeliune contra Kievului. În aceste condiţii, finanţarea guvernului de la Kiev de către FMI nu poate fi pe lista de priorităţi a liderului rus Vladimir Putin. Rusia, India, Brazilia şi Africa de Sud încearcă să obţină mai multă influenţă în sistemul economic şi financiar global şi vor contribui cu mai multe fonduri pentru capitalizarea proaspetei bănci mondiale a BRICS, care va oferi mijloace financiare pentru proiecte de infrastructură pe teritoriul ţărilor participante decât o fac pentru vechea Bancă Mondială.

Totodată, cele cinci ţări vor avea contribuţii mai mari decât alocă FMI pentru propriul fond de rezerve valutare, prin care se va asigura sprijinul financiar în cazul unei reduceri drastice a rezervelor valutare în oricare din ţările participante.

Marile economii emergente au insistat în ultimii ani pentru reorganizarea conducerii Băncii Mondiale şi a FMI astfel încât acestea să reflecte forţa economică tot mai mare a lumii emergente.

Cele două noi instituţii vor fi rivali mărunţi pentru Banca Mondială şi FMI, întrucât vor avea influenţă mult mai mică la nivel mondial.

Cu toate acestea, ele marchează desprinderea de un sistem financiar internaţional dominat de SUA şi de Europa. China, care este al treilea cel mai mare participant la Banca Mondială cu aproape 13 miliarde dolari, va contribui la capitalizarea Băncii pentru Dezvoltare cu aproape zece miliarde dolari.

Pentru fondul de rezervă valutară al BRICS, China va participa cu aproape 41 miliarde de dolari, aproape de trei ori mai mult decât contribuţia sa la FMI. Valoarea fondului va fi de aproape 100 miliarde de dolari, iar ajutorul oferit de pe urma acestuia va fi limitat de suma contribuţiei.

În 1981, Republica Socialistă România atingea vârful datoriei externe, de aproape 11 miliarde de dolari, şi se afla astfel la mâna FMI şi a ţărilor creditoare. În urma negocierilor purtate cu cei mai mari creditori internaţionali, Nicolae Ceauşescu a luat hotărârea ca România să îşi plătească datoriile înainte de termen. O mare parte din producţia agricolă şi industrială s-a îndreptat către export, ceea ce a dus la raţionalizarea produselor alimentare,  şi s-a transformat inevitabil în interminabilele cozi la mâncare. Însă în primăvara anului 1989, Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat socotelile cu creditorii internaţionali şi nu mai este datoare nimănui. Ba mai mult, România chiar avea de recuperat datorii şi avea în conturi peste două miliarde de dolari. Cu toate acestea, populaţia răbda de foame. În acea perioadă liderul comunist lansa ideea înfiinţării unui fond de investiţii al ţărilor în curs de dezvoltare, un proiect prin care Ceauşescu urma să fie sprijinit financiar de unele ţări arabe producătoare de petrol, dar şi de unele ţări din Lumea a Treia. Totodată, liderul comunist intenţiona să construiască cu ajor arab o bancă mondială în Bucureşti pentru credite mici acordate ţărilor în curs de dezvoltare. Astfel, România putea ajunce un centru de putere economică, iar el, un lider mondial.”

As dori sa vad si la noi dezbatandu-se serios astfel de probleme. Deci situatia e cam asa: creditele neperformante cresc, bancile straine duc o „politica constanta” de reducere a expunerii pe Romania, in vreme ce altii, cum ar fi tarile BRICS, cauta sa-si diversifice sursele de finantare, sa gaseasca alternative de finantare. Noi unde ne situam si ce facem? Ce facem in situatia de fata? Nu este in regula nici cu ponderea provizioanelor… Spre exemplu, intreb si eu: de ce la noi ponderea provizioanelor „este de sub 15% din volumul portofoliului ceea ce arată că nici jumătate de creditele cu probleme nu sunt provizionate”, in vreme ce: „În ţări ca Turcia, Slovacia sau Cehia, creditele neperformante sunt provizionate integral.”? As dori un raspuns din partea arogantilor nostri reprezentanti politici! Care stiu numai sa se incaiere si sa se certe tot timpul. Si sa minta populatia! Si apoi cum am ajuns in situatia de a fi „cei mai slabi din Europa”? Cum raspund politicienii nostri la aceasta intrebare? Avem niste oameni politici care chiar nu au nicio idee constructiva pentru a dezvolta aceasta tara. Si sa ne mai miram de apatia care il apuca pe cetatean in preajma votului, de nici nu se mai duce la vot? Pe mine, unul, nu ma mira!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 23, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Despre emigratie…

Politicienii nostri tot spun ca vor sa „modernizeze tara”, dar parca cetateanul lipseste din paradigma asta. Va propun sa incepem sa descifram care sunt problemele fundamentale ale cetateanului roman, sau macar o parte din ele, cu ce anume se confrunta el in mod deosebit… Sigur, chestiunea nu e usoara insa poate ca daca vom avea o imagine despre emigratie, vom reusi sa avem o idee si despre acest lucru important.

Gandul

HARTA EMIGRAŢIEI. Câţi români au plecat din ţară în ultimii 25 de ani. TOPUL destinaţiilor preferate

Se arata ca:

„Peste 2,3 milioane de români au emigrat în ultimii 25 de ani în state precum Spania, Italia sau Germania, unde se bucură de venituri de patru, de cinci sau chiar şapte ori mai mari decât cele câştigate de cunoştinţele şi rudele rămase în ţară. Doar în ultimul deceniu ei au trimis în România peste 42 de miliarde euro.

În jur de 2,3 milioane de români, peste 100.000 de anual, au ales să plece peste hotare după 1989, reiese din datele Institutului Naţional de Statistică (INS).

Astfel, populaţia rezidentă a ţării a scăzut la începutul anului trecut la nivelul înregistrat în 1969, de circa 20 de milioane de locuitori. Cel mai semnificativ „val” de emigrări s-a înregistrat în 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, principala destinaţie la acea dată fiind Spania. În prezent, cei mai mulţi români care au plecat din ţară pentru o perioadă de cel puţin un an au ales Italia.

„Pe parcursul perioadei 1989-2012 populaţia stabilă a României s-a redus cu peste 3,1 milioane de locuitori. Mai mult de 77% din sporul negativ al populaţiei rezidente (stabile) din această perioadă a fost determinat de emigraţie”, se arată într-un raport al Statisticii.

În ultimii 24 de ani s-a consemnat şi o accentuare a procesului de îmbătrânire a populaţiei. Vârsta medie a populaţiei a urcat de la 37,8 ani în 2002 la 40,9 ani în 2013, în contextul în care persoanele cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani erau cei mai numeroşi în rândul emigranţilor, la nivelul anului 2012.

Din datele Statisticii mai reiese că numărul de emigranţi la 1.000 de locuitori a fost de 48,6, iar în 2012 acest indicator a crescut la 116,5.

Anul 2012 a marcat o echilibrare a numărului de imigranţi şi emigranţi din România, diferenţa dintre numărul acestora fiind de numai 3.000, în condiţiile în care în 2007, considerat vârful plecărilor în străinătate, aceasta a fost de 458.000 de persoane.

Cum arată economiile statelor în care au plecat românii

Dacă în 2008, cei mai mulţi români s-au orientat către Spania, patru ani mai târziu, cea mai căutată destinaţie în rândul românilor care au ales să plece din ţară a fost Italia (46% din total).

Totodată, numărul românilor plecaţi în Germania a crescut în intervalul 2008-2012, de la 5% din totalul emigranţilor, la 7%, potrivit informaţiilor din raportul Statisticii.

În 2012, pe lista statelor alese de tot mai mulţi români a apărut şi Marea Britanie, care şi-a „adjudecat” 4% din totalul emigranţilor din România.

Sursă: Institutul Naţional de Statistică (INS)

Nivelul de trai al principalelor state alese de emigranţii români este superior celui de aici, însă economiile statelor în cauză au performat mai slab în ultimii ani, în special Spaniei, unde şomajul a crescut îngrijorător, ajungând la 26,4% în 2013, potrivit datelor Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene.

Din statisticile europene reiese că PIB-ul pe cap de locuitor din România este la 50% din media UE, în timp ce în Spania acesta atinge 96% din media europeană. Mai bine o duc locuitorii din Italia, unde productivitatea este de 101% din media UE, şi cei din Germania, unde PIB-ul pe cap de locuitor ajunge la 123% din media europeană.

În medie, un român plecat în Germania câştigă de şapte ori mai mult decât veniturile medii anuale ale unui rezident român. Totodată, românii plecaţi în Italia câştigă de cinci ori mai bine, iar cei stabiliţi în Spania de patru ori mai mult, reiese din datele Eurostat.

Principalii indicatori economici ai statelor în care au plecat cei mai mulţi români

Sursă: Eurostat

Românii din străinătate au trimis 42 de miliarde de euro în ţară

În ultimii zece ani, românii din străinătate au trimis în ţară în jur de 42 de miliarde de euro, reiese din datele Băncii Naţionale a României (BNR).

După izbucnirea crizei financiare, sumele transferate au început să scadă substanţial. Astfel, în 2009, acestea s-au redus cu 34,8%, la 4,3 miliarde de euro, faţă de 6,6 miliarde de euro cu un an înainte. Banii trimişi acasă au continuat să scadă până în 2012, când s-a înregistrat o uşoară revenire, însă trendul negativ s-a reluat în 2013.

În prima lună a acestui an, remiterile au fost de circa 259 de milioane de euro, în scădere cu 1,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor băncii centrale.

Sursă: Banca Naţională a României (BNR)

Profilul emigrantului român

Emigrantul român are între 15 şi 24 de ani, este plecat cel mai probabil în Italia. Emigranţii câştigă în medie de patru ori mai mult decât în România şi a trimis în ţară în jur de 16.600 de euro – aşa arată, din datele oficiale, profilul emigrantului român.

Numărul femeilor plecate din ţară este cu peste 32% mai mare decât cel al bărbaţilor care au ales să emigreze.

Astfel, la nivelul anului 2012, circa 163.600 de femei au plecat din România intenţionând să stea în străinătate pentru cel puţin un an, cu peste 50.000 mai mult decât numărul bărbaţilor (circa 110.000).

Majoritatea celor plecaţi au vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani.

„Ponderea cea mai importantă a emigraţiei este reprezentată de persoanele din grupa de vârstă 25-64 de ani. În 2012, această grupă de vârstă reprezenta 74% din totalul emigraţiei, în condiţiile în care în 2002 valoarea indicatorului a fost de 65%”, se arată în raportul INS.

Sursă: Institutul Naţional de Statistică (INS)

În ceea ce priveşte vârsta medie a emigranţilor, aceasta a crescut cu patru ani şi jumătate, de la 28,8 ani în 2002, la 33,3 ani în 2012.

Sursă: Institutul Naţional de Statistică (INS)

Totodată, structura populaţiei rezidente s-a modificat.

Practic, numărul persoanelor tinere, de până la 24 de ani a scăzut. Astfel, dacă în 2002, circa 16% din populaţie avea între 15 şi 24 de ani, acest procent a scăzut la 12% zece ani mai târziu.

Sursă: Institutul Naţional de Statistică (INS)

Emigrantul a fost definit în metodologia acestui studiu drep o persoană care a avut anterior reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru şi încetează să mai aibă reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului membru în cauzã pentru o perioadã care este sau se aşteaptă să fie de cel puţin 12 luni.”

De ce pleaca omul? Eu cred ca este foarte clar ca acesti oameni nu merg acolo in concediu sau in interes de serviciu, sau afaceri. Aici nu e vorba de asa ceva. Ci este vorba de o emigratie determinata de conditiile precare din Romania, in special cele economice. Pe scurt spus, omul pleaca in Occident pentru ca sa poata castiga mai bine decat in Romania si, dupa cum se vede din datele prezentate in articolul din Gandul, chiar se intampla lucrul acesta, cel putin vorbind din punct de vedere statistic (or mai fi si oameni care n-au reusit acolo, nu spun nu…). Insa in orice caz ceea ce rezulta este ca o parte insemnata din forta de munca din Romania a plecat sa munceasca in alta parte. Cred ca ar fi interesant de mentionat ca, dupa datele furnizate de Banca Mondiala, la nivelul anului 2012, 47% din populatie traieste in mediul rural, iar valoarea adaugata de catre agricultura reprezinta in Romania 6-7% din PIB (prin comparatie, in US reprezinta 1% din PIB!). In ceea ce priveste industria, valoarea adaugata este de 33% din PIB, iar formarea bruta de capital este de 26% din PIB. Trebuie spus ca aceste procente sunt dintr-un PIB modest, cum e cel al Romaniei, in comparatie cu tarile occidentale dezvoltate.

Ar trebui sa ne gandim serios la faptul ca Romania a pierdut anual 100.000 de oameni care au ales calea emigratiei, care nu au mai muncit in Romania si, drept consecinta, nu si-au mai adus aportul la cresterea economica a acestei tari decat intr-un mod indirect, daca se poate spune asa, si destul de nesemnificativ. Pentru ca acesti oameni ar fi trebuit sa munceasca aici si, prin munca lor, sa contribuie la cresterea PIB-ului cu mult mai mult decat sumele pe care le-au trimis in tara. Mai trebuie subliniat ca emigratia a contribuit la declinul demografic, lucru ce afecteaza economic tara noastra si o va afecta si in viitor. Cum e oare mai bine: sa ai o emigratie masiva care sa-ti trimita in tara remitente sau ca aceasta forta de munca importanta sa lucreze in tara si sa contribuie la cresterea exporturilor, echilibrand soldul balantei comerciale si al contului curent? Pe cand asa ce am realizat: omul isi castiga prosperitatea, propria lui prosperitate si a familiei sale, lucrand in exterior. Or, asta inseamna o politica economica bazata pe emigratie. Adica in mod deliberat este asa. De observat ca acesti oameni care castiga mult mai bine, castiga banii acestia in alta parte, nu in tara. Pentru ca in tara este si imposibil sa castigi atat, deact in cazuri rare. Ei sustin cresterea economica a altor tari. Si atunci aici ce se va intampla? Imi amintesc cum intr-o emisiune a Rodicai Culcer, Presedintele Basescu a fost intrebat de catre un emigrant „la ce sa se intoarca in tara?”. Este clar ca pentru un astfel de om nu renteaza sa se intoarca in tara, diferenta dintre veniturile sale castigate acolo si cele pe care le-ar putea castiga aici fiind foarte mare. De remarcat este faptul ca de prin 2008, daca nu ma insel, Romania nu mai inregistreaza cresteri economice semnificative, asa cum s-a intamplat in perioada 2000-2008. Mai mult, fenomenul emigratiei s-a amplificat odata cu intrarea tarii noastre in UE. Probabil ca acest fenomen se va mentine la cote ridicate, lucru ce va determina, la fel, cresteri economice modeste, daca nu chiar un recul economic! Or, asta e marele pericol! Ceea ce se poate constata, din datele FMI pentru tara noastra, este urmatorul lucru: contul curent apare cu minus in fata, iar deficitul de cont curent este estimat in crestere. Daca iau in considerare si nivelul de pregatire destul de scazut al elevilor nostri (v. rezultatele obtinute de acestia la testele de la simulari – Bacalaureat, evaluari nationale etc) viitorul nu arata prea roz… Pentru ca sa nu uitam: forta de munca plecata din ’89 incoace era si calificata, si cred ca o parte din calificare s-a pierdut pentru tara noastra. Este limpede ca, spre exemplu, pentru un muncitor calificat este mult mai rentabil sa munceasca in Occident decat aici, fiind, pentru aceeasi munca depusa aici, cu mult mai bine platit acolo! Pierderea de skills pentru tara noastra este de natura evidentei. Problema fundamentala a cetateanului este, cred, ca aici el nu-si poate gasi prosperitatea personala, a lui si a familiei sale. Or, cum poti sa ai pretentia sa modernizezi tara in asemenea conditii? O modernizam cu ghilimelele de rigoare? Bineinteles, multi se si stabilesc definitiv acolo, multi sunt pierduti pentru neamul nostru: nu mai e roman, e italian, spaniol etc, la fel si copiii sai… Ar fi bine sa vedem totusi din partea lor un lobby activ si optim pentru Romania!

Trist este ca treburile nu merg mai bine la 7 ani de la integrarea in UE. Este adevarat ca am prins si aceasta perioada de criza economica. Totusi, eu incep sa am pretentii dupa 7 ani in UE. Dincolo de discutiile despre cine e european si cine nu, despre discutiile privind cedarile de suveranite pentru ca sa se realizeze Statele Unite ale Europei, eu cred ca ar trebui sa ne gandim serios ce facem, cum ne vom descurca din punct de vedere economic… Dupa cum se poate observa nu excelam nici la capitolul productivitate, nici la competitivitate. Si atunci i-as intreba si eu pe oamenii politici de la noi spre ce anume ne conduc, pentru ca eu nu prea vad cum se poate realiza in felul asta modernizarea tarii. Eu cred ca ar trebui ca formarea bruta de capital sa fie mai mare, sa reprezinte un procent mai mare din PIB, daca acest lucru este posibil (si ar trebui sa fie!). 26% cat avea Romania in 2012, dupa datele oferite de Banca Mondiala, mi se pare prea putin!! Mai ales ca e vorba de un PIB mic in comparatie cu PIB-ul statelor occidentale. In statele dezvoltate formarea bruta de capital e clar ca reprezinta un procent mai mic, intrucat sunt deja dezvoltate si au un PIB mare in comparatie cu tari precum Romania. In Romania e o alta situatie si este o necesitate marirea capitalului brut. Investitiile in infrastructura ar fi o solutie. Iata aici un articol interesant legat de formarea bruta de capital fix. Sa vedem ce date ne ofera si Eurostat-ul – iata aici tot despre acest parametru, ca procent din PIB. Observam ca de la inceputul crizei economice 2008-2009 cand formarea bruta de capital fix a inregistrat o scadere in 2009 comparativ cu 2008, in 2013 a inregistrat din nou o scadere fata de 2012!! Lucru s-a intamplat si in alte tari europene, nu numai la noi!! Insa Romania e drastic afectata de aceste scaderi, mult mai afectata decat, de pilda, Germania…

Batem pasul pe loc, ba mai dam si inapoi…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

martie 31, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Am si eu o intrebare…

… pentru Dl. Profesor Stiglitz!! 🙂 Dar pana sa formulez intrebarea, as dori sa va prezint urmatoarea situatie, asa cum reiese din datele furnizate de Banca Mondiala:

Serviciile, valoarea adaugata (% din PIB)

Industria, valoarea adaugata (% din PIB)

Agricultura, valoarea adaugata (% din PIB)

Crestere PIB (anual %)

Credite neperformante (% din totalul creditelor)

Investitii straine directe ( current US$)

Capitalizarea de piata a companiilor listate la bursa (% din PIB)

Graficele arata o comparatie intre situatia de pe plan mondial (World), Romania, Franta si SUA.

In ceea ce priveste serviciile, observam ca, in cazul Frantei si SUA, valoarea adaugata a acestora se situeaza cu mult peste ceea ce avem pe plan mondial. In Romania aceasta valoare adaugata e mult mai mica, dar se observa o crestere insemnata in perioada 2011-2012. Observam ca in cazul industriei, valoarea adaugata e mai mica decat cea a serviciilor, iar in ceea ce priveste agricultura, valoarea adaugata e si mai mica fata de cea a serviciilor si a industriei, atat pe plan mondial (luand toata lumea) cat si in Franta,  SUA si Romania.

In Romania observam o crestere spectaculoasa a creditelor neperformante, fata de SUA si Franta, cat si toata lumea. Investitiile straine, foarte mici in Romania. Capitalizarea de piata, de asemenea redusa.

Iata ce ne spune un articol FMI:

World Economic Outlook Update
Growing Pains

Cresc durerile, cam asa s-ar traduce… Nu suna foarte incurajator, nu? Despre Zona Euro ne spune ca va ramane in recesiune si in 2013.

Si iata ca pe blogul FMI gasesc urmatorul articol al laureatului Premiului Nobel, Dl. Joseph Stiglitz, care ne indeamna sa tragem cateva invataminte de pe urma acestei crize:

The Lessons of the North Atlantic Crisis for Economic Theory and Policy

Un articol deosebit de interesant, pe care vi-l recomand!

Cropped picture of Joseph Stiglitz, U.S. econo...

Cropped picture of Joseph Stiglitz, U.S. economist. (Photo credit: Wikipedia)

Totusi, constatam ca sectorul serviciilor a luat pe plan mondial o amploare deosebit de mare. Valoarea sa adaugata era de aproape 70% din PIB in 2010, fata de industrie 27% din PIB si agricultura cu numai 3% din PIB. Observam ca aceasta dezvoltare a sectorului servicii este in detrimentul, daca se poate spune asa, industriei si agriculturii. Evident, valoare adaugata, insumata la nivelul economiei conduce la PIB si venitul national.

Intrebarea este: nu cumva aceasta amploare pe care a luat-o sectorul serviciilor se arata a fi, pana la urma, o sursa de blocaj, care conduce catre criza?

Dl. Stiglitz spune:

The importance of credit

We would, for instance, have asked what the fundamental roles of the financial sector are, and how we can get it to perform those roles better.  Clearly, one of the key roles is the allocation of capital and the provision of credit, especially to small and medium-sized enterprises, a function which it did not perform well before the crisis, and which arguably it is still not fulfilling well.

This might seem obvious. But a focus on the provision of credit has neither been at the center of policy discourse nor of the standard macro-models.  We have to shift our focus from money to credit.  In any balance sheet, the two sides are usually going to be very highly correlated.  But that is not always the case, particularly in the context of large economic perturbations.  In these, we ought to be focusing on credit.  I find it remarkable the extent to which there has been an inadequate examination in standard macro models of the nature of the credit mechanism. There is, of course, a large microeconomic literature on banking and credit, but for the most part, the insights of this literature has not been taken on board in standard macro-models.

But failing to manage credit is not the only lacuna in our approach.  There is also a lack of understanding of different kinds of finance.  A major area in the analysis of risk in financial markets is the difference between debt and equity.  And in standard macroeconomics, we have barely given this any attention. My book with Bruce Greenwald, Towards a New Paradigm of Monetary Economics ((Cambridge University Press, 2003) was an attempt to remedy this.”

Da, dar pentru ca sectorul serviciilor sa produca cu valoare adaugata foarte ridicata are nevoie si de o finantare pe masura, adica puternica, bogata. Este clar ca aceasta finantare este data de sectorul financiar si sunt de acord cu diversificarea surselor de finantare. Insa problema este si ce finatezi. Din sectorul serviciilor fac parte: restaurante, hoteluri, servicii de personal, piata imobiliara etc… Spre exemplu, fluxurile de capital care, inainte de criza, au mers din centru Zonei Euro catre Spania au finantat un astfel de sector, cel al serviciilor. La fel si in cazul Greciei, Italiei… De observat ca se baga bani grei in business, nu in libere intreprinderi. Valoarea adaugata a serviciilor era in SUA de 78,6% din PIB (2011), in Franta tot cam pe acolo. Pentru a sustine financiar o astfel de valoare adaugata a sectorului serviciilor se ajunge, in final, la supracreditare tocmai pentru ca valoarea obtinuta pe piata a acestor produse – serviciile – sa fie cat mai mare, mult mai mare decat valoarea factorilor de productie consumati. Caci, altminteri, nu are cum sa fie profitul foarte mare. Or, supracreditarea conduce si la datorii publice foarte mari (numai vorbesc daca se preiau de catre stat datoriile sectorului privat, cum s-a intamplat in Occident). In asemenea conditii creditul neperformant creste si se vede lucrul acesta in SUA, dar si in Franta (2007-2009). In SUA, spre exemplu, dupa cum ne spune Banca Mondiala, acesta era de doar 1,1% din totalul creditelor in 2003 si a ajuns la 5,4% in 2009. Romania fiind o tara mai slab dezvoltata, creditul neperformant a crescut si mai mult – acelasi fenomen il putem constata in Bulgaria si Ungaria; in Polonia este de asemenea mai ridicat decat in SUA si Franta – aici. S-ar putea explica prin faptul ca in Tarile din Estul Europei nevoia de finantare e mai mare, fiind mai putin dezvoltate decat statele din Vest si SUA. Totusi, creditul neperformant a crescut foarte mult si in tari precum Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda – aici.  Dl. Stiglitz spune:

„Clearly, one of the key roles is the allocation of capital and the provision of credit, especially to small and medium-sized enterprises, a function which it did not perform well before the crisis, and which arguably it is still not fulfilling well.”

Incerc sa traduc:

„Este clar ca unul din rolurile cheie este alocarea de capital si furnizarea de credit, in special pentru intreprinderile mici si mijlocii, o functie care nu a performat bine inainte de criza, si se poate sustine ca nici acum nu o indeplineste bine”

As mentiona ca piata aceasta a serviciilor (de stat sau private) s-a dovedit in ultimii ani a avea o eficienta slaba, se manifesta si informatia asimetrica, lucru confirmat de US housing bubble, care a si generat Criza financiara ce dureaza si azi, precum si de bubble-ul imobiliar din Europa, datorii private ce s-au transferat catre datoriile suverane, lucru ce s-a intamplat in mai multe tari. De asemenea lucrul este adeverit de cresterea mare a datoriilor suverane in Europa.

Totusi, dezvoltarea masiva a sectorului serviciilor s-a impus ca o necesitate, intrucat trebuia sa se gaseasca un raspuns adecvat la subocuparea fortei de munca generata de un capitalism preponderent industrial. De asemenea dezvoltarea tehnologica, crearea de masini si utilaje performante, a facut ca, de-a lungul timpului, forta de munca ocupata in agricultura sa se imputineze. De aceea se impune gasirea de solutii pentru ca piata serviciilor sa devina (mai) eficienta. Care ar fi acestea? Iata o alta intrebare!

iulie 13, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Referendum, recensamant si alte lucruri importante…

Gandul

REFERENDUM 2012. Ce minuni au făcut primarii din cele 50 de localităţi care au raportat prezenţă de peste 100 %. „A venit mireasa cu toată nunta la secţia de votare. Am şi poze”. EXCLUSIV

MINI-RECENSĂMÂNTUL pentru actualizarea listelor electorale. Primarii vor bate la uşă ca să vadă dacă „mai existaţi”. Scandal între Boc şi Rus

Băsescu le transmite primarilor chemaţi de Ponta să facă recensământul listelor de alegători că se îndreaptă pe un drum care „are o singură ieşire: celula”

Antonescu i-a demis pe consilierii prezidenţiali ai lui Băsescu

DE citit si pe site-ul RTV

Morţii şi bolnavii psihic, pe liste. Primarii sunt depăşiţi. „De unde ştim? Normal că nu ştim” VIDEO

Alte stiri

Iata ce ne mai spune Gandul:

Cursul leu/euro a atins un nou maxim istoric

Se arata, printre altele, ca:

„Cursul oficial afişat vineri de Banca Naţională a României (BNR) a atins un nou maxim istoric, de 4,6481 lei/euro.

Cu 10 minute înainte ca BNR să anunţe cursurile pieţei valutare, cotaţia monedei naţionale a atins un nou maxim istoric pe piaţa interbancară, de 4,6505 lei/euro, potrivit Mediafax.

„Zlotul polonez s-a apreciat cu 0,65%, forintul maghiar cu 0,45%. Leul a căzut cu 0,54%. Noi suntem în lumea noastră. Suntem consideraţi un activ riscant. În curând va trebui să ne comparăm cu hryvna ucraineană sau cu rubla rusească”, a declarat pentru gândul un dealer valutar care a preferat să nu fie citat cu numele şi funcţia.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, le-a solicitat în mod expres dealerilor să nu mai dea declaraţii în presă deoarece sunt direct implicaţi în piaţa valutară şi ar putea obţine beneficii de pe urma lor.

BNR a continuat să intervină pe piaţă pentru a tempera deprecierea leului. „Luni s-a întors. Lumea credea că s-a terminat. Totuşi nu s-au pus poziţii pozitive pe leu, doar s-au închis cele existente. Deprecierea a început de aseară, de când s-a amânat decizia, iar astăzi a mers într-o singură direcţie, în jos”, ne-a mai declarat dealerul.

La cât ar putea ajunge cursul leu/euro până la sfârşitul anului

Pănâ la sfârşitul anului, moneda naţională ar putea depăşi pragul de 4,7 lei/euro, pe fondul tensiunilor politice accentuate de scrutinul din toamnă, anticipează dealerii.

Guvernatorul Mugur Isăreascu a lansat joi un apel la adresa întregii clase politice, atenţionând că, dacă la nivel european nu se întrevede pe termen scurt soluţionarea crizei datoriilor de stat, o clarificare a situaţiei politice locale ar ajuta foarte mult economia.

„Nu întrevedem în săptămânile viitoare o calmare a situaţiei europene. Aici tensiunile se vor păstra. Suntem în faţa unor decizii majore pe care le vor lua în perioada următoare autorităţile europene. O clarificare, o detensionare a situaţiei politice interne ne-ar ajuta foarte mult”, a declarat guvernatorul în cadrul conferinţei de presă în care a detaliat decizia BNR de a menţine dobânda cheie de politică monetară la 5,25% pe an.

Precedentul maxim istoric a fost înregistrat pe data de 24 iulie, când referinţa oficială anunţată de banca centrală a fost de 4,6397 lei/euro.

De la începutul anului, leul s-a depreciat cu şapte procente în faţa monedei unice europene şi cu 12,5% în faţa dolarului american.”

Călătoriile cu metroul se scumpesc cu până la 50% începând de sâmbătă. Metrorex: La noi, o călătorie costă 40 de euro cenţi, iar la Roma 1,5 euro

Se arata, printre altele, ca:

Printre motivele invocate de reprezentanţii Metrorex pentru majorarea preţurilor se află şi discrepanţa mare între costul unei călătorii cu metroul în România şi cel al unei călătorii din străinătate.

„Prin comparaţie cu alte administraţii de metrou, preţul actual la călătoria cu metroul din Bucureşti este de circa 40 de euro cenţi faţă de alte administraţii de metrou în care preţul cel mai scăzut la călătoria cu metroul este peste un euro/călătorie (exemplu: Budapesta – 1,14 euro, Roma – 1,5 euro, Madrid – 1.5 euro, Berlin – 3,10 euro, Londra – 2,53 euro)”, se arată în comunicatul oficial.

Totodată, Metrorex menţionează că ajustarea tarifelor a stat la baza construcţiei echilibrate a bugetului de venituri şi cheltuieli al companiei, în contextul măsurilor şi ţintelor stabilite în relaţia cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Mondială (BM) şi Comisia Europeană (CE).

Precedenta scumpire a fost operată de Metrorex în urmă cu un an, tot la începutul lunii august.” (subl. mea)

English: Metrorex logo

English: Metrorex logo (Photo credit: Wikipedia)

Dar stau si eu si ma intreb: salariile noastre comparativ cu cele din strainatate (v. capitalele enumerate) cum sunt? Sunt mai mari, mai mici, la fel…? Ca de aia peste 2 milioane de romani, nu-i asa, se duc sa lucreze in strainatate. Dar ce-ar fi daca am pleca cu totii in zisa strainatate?

Ceea ce ma frapeaza sunt motivele acestei scumpiri, si anume ca nu e vorba nici pe departe de studii de marketing privind comportamentul consumatorului, eficienta consumului, utilitate marginala… Nici pe departe nu e vorba de un studiu serios privind raportul utilitate marginala – pret sau cand ar fi consumatorul in pozitie de echilibru… Ci, pur si simplu, e vorba ca la noi nu e ca acolo si ca ajustarea tarifelor, adica scumpirea, sta la „baza construcţiei echilibrate a bugetului de venituri şi cheltuieli al companiei, în contextul măsurilor şi ţintelor stabilite în relaţia cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Mondială (BM) şi Comisia Europeană (CE)„. Iar din toata fraza asta pe care am scris-o cursiv accentul, centrul de greutate al intregii fraze cade pe  „relaţia cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Mondială (BM) şi Comisia Europeană (CE)„, nu v-ati prins? De fapt asta e motivul principal, coroborat cu faptul ca la noi nu e ca la Londra, Berlin sau Roma. Stau si ma intreb daca nu cumva la noi se aplica urmatoarea regula: ceea ce spune Sultanul, aia trebuie facut! Probabil ca asa e…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 3, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Amalgam

Liderii europeni nu pot sa doarma noaptea…

Iata ce ne spune Gandul:

ALEGERI ÎN GRECIA, ultimul act al tragediei elene. Conservatorii: „Mâine va fi un nou început pentru Grecia”. Gândul transmite LIVE TEXT

Printre altele se arata ca:

„Ministerul de Finanţe a confirmat, zilele trecute, speculaţiile de pe piaţă şi a declarat că ţara nu mai are bani decât o lună. În aceste condiţii, banii europeni sunt vitali.

Alegerile din Grecia au devenit un scrutin unic în istoria recentă a Europei. Niciodată în ultimii ani nu au fost nişte alegeri atât de dezbătute şi urmărite cu asemenea interes şi emoţii de lumea întreagă. Adevărata miză nu este doar Grecia, ci economia mondială, pentru că până la acest nivel va ajunge unda de şoc a unui eventual colaps elen.

În realitate, scrutinul din Grecia este un referendum pro- sau anti-zona euro, pro- sau anti- măsuri de austeritate. Rezultatul este imposibil de prezis, pentru că avem de-a face cu un electorat confuz, care nici la finalul campaniei nu trasase o linie clară între partide. […]

Liderii europeni, videoconferinţă în miez de noapte

De altfel, conducătorii principalelor economii europene au avut o videoconferinţă vineri noaptea, înainte de summit-ul G20, din Mexic (18-19 iunie, Los Cabos). Astfel, Angela Merkel, David Cameron, Francois Hollande, italianul Mario Monti, premierul spaniol Mariano Rajoy şi preşedinţii Comisiei şi Consiliului Uniunii Europene, Jose Manuel Barroso, respectiv Herman van Rompuy, au dezbătut diferite scenarii, în funcţie de rezultatul votului grec, scrie The Guardian. Fostul premier italian Gordon Brown a atras atenţia că acest summit G20 este, în realitate, „ultima şansă” pentru salvarea zonei euro.

În spatele crizei politice din Grecia există criza economică, principala sursă de îngrijorare pentru greci şi pentru restul lumii deopotrivă. Atena nu mai are bani, banii europeni vor veni numai sub anumite condiţii, care depind de mediul politic, iar rata şomajului a atins un nou nivel record în primele patru luni ale anului, de 22,6% şi de 53% în rândul tinerilor cu vârste până la 25 de ani.” (subl. mea)

Momentul Lehman…

Şeful Băncii Mondiale prevede „momentul Lehman” al euro în lume dacă lucrurile nu sunt tratate în mod corespunzător

Se arata ca:

„Statele în curs de dezvoltare trebuie să fie pregătite de o criză globală financiară severă în cazul în care zona euro nu reuşeşte să facă faţă problemelor curente, a declarat, duminică, Robert Zoellick, şeful Băncii Mondiale (BM), informează Kathimerini.

Autorităţile de reglementare şi investitorii sunt tensionaţi, aşteptând rezultatul alegerilor din Grecia din acest weekend, care ar putea să aducă la putere reprezentanţii stângii radicale. Acest lucru ar putea să ducă la distrugerea angajamentelor planului de salvare de la faliment primit de statul elen din partea UE, FMI şi BCE şi ar putea să trimită „unde de şoc” pe pieţele financiare.

Statele în curs de dezvoltare au nevoie „să se pregătesscă pentru incertitudinea care va veni din zona euro şi din pieţele financiare mai extinse”, a mai menţionat Zoellick pentru publicaţia britanică Observer.

„Va fi mai bine dacă ei pot evita stângerea datoriilor pe termen scurt care ar putea veni din perioade de volatilitate şi să privescă spre fundamentele unei creşteri viitoare, mai exact infrastructura şi capitalul uman”, a mai menţionat şeful BM.

Reprezentanţii BM au crescut împrumuturile pentru a susţine sistemul bancar din Bulgaria, unul dintre cele mai expuse în faţa Greciei, şi au luat măsuri pentru a preveni un o criză a creditelor în sud-estul Europei. Ei au discutat, de asemenea, despre măsuri de protejare a statelor din nordul Africii care erau vulnerabile la criza datoriilor din Europa.

„Incertitudinea de pe pieţe începe acum să majoreze costurile pentru statele în curs de dezvoltare”, este de părere Zoellick.

„Europa ar putea să aibă capacitatea de a se strecura prin această situaţie, dar riscul creşte. Ar putea fi un moment Lehmans dacă lucrurile nu sunt tratate în mod corespunzător”, a mai ţinut să sublinieze şeful BM.

Falimentul băncii americane Lehman Brothers din septembrie 2008 a fost cel care a declanşat problemele financiare la nivel global.”

Franta vireaza spre stanga

Turul doi al alegerilor legislative din Franţa a început. Francois Hollande are nevoie de un parlament socialist pentru a-şi implementa reformele

Se arata ca:

„Peste 43 de milioane de francezi sunt aşteptaţi astăzi la urne, în cadrul turului doi al alegerilor legislative, scrie agenţia Reuters, citată de France 24.

Secţiile de votare s-au deschis la ora locală 8.00 (9.00, ora României) şi se vor închide în marile oraşe la ora locală 20.00 (21.00, ora României), când vor fi publicate şi primele rezultate.

Francezii trebuie să aleagă astăzi 541 de deputaţi, pentru că 36 au câştigat din primul tur.

Scrutinul este deosebit de important pentru Francois Hollande, care, pentru a putea demara reformele ambiţioase promise în campania electorală, are nevoie de o majoritate socialistă în camera inferioară a legislativului francez.

Partidul lui Hollande deţine deja majoritatea în Senat. Printre planurile noului preşedinte din Hexagon pentru viitorul apropiat se numără creşterea taxelor şi revizuirea cheltuielilor bugetare, notează Reuters.

În cadrul primului tur, marcat de absenteismul ridicat (42,7%), partidele de stânga şi Verzii au adunat peste 46% din voturi, în timp ce candidaţii de centru-dreapta au obţinut doar 34% din voturi.

Sondajele de opinie au indicat că socialiştii francezi vor câştiga cele 289 de locuri de care au nevoie pentru a-şi asigura majoritatea în Adunarea Naţională, formată din 577 de deputaţi.”

Pe aceeasi tema…

Succes important al socialiştilor la alegerile legislative din Franţa. Hollande are şanse să îşi asigure majoritatea absolută în Adunarea Naţională

Se arata, printre altele, ca:

„Preşedintele francez Francois Hollande şi aliaţii săi au şanse mari să obţină majoritatea absolută în Adunarea Naţională după 17 iunie, în urma succesului important înregistrat de stânga (46%) duminică, în primul tur al alegerilor legislative, în faţa UMP şi a aliaţilor săi (34%), relatează AFP.

Potrivit rezultatelor definitive publicate de Ministerul de Interne, forţele de stânga (Partidul Socialist, EELV şi Frontul de Stânga) totalizează 46,77 la sută din voturi, faţă de 34,07 la sută cât are drepta (UMP şi aliaţii săi) şi 13,6 procente pentru Frontul Naţional (extrema-dreaptă).

Rata absenteismului s-a ridicat la 42,77 la sută, potrivit acestei totalizări a voturilor celor 46 de milioane de alegători înscrişi.

Conform ultimelor proiecţii ale distribuirii mandatelor realizate de institutele de sondare, PS şi aliaţii săi (PRG, MRC şi alte forţe de stânga) ar obţine între 283 şi 329 de mandate în Adunarea Naţională. PS şi aliaţii săi apropiaţi ar putea astfel să nu depindă de EELV şi mai ales de Frontul de Stânga pentru a obţine majoritatea absolută, de 289 de mandate. […]

Aşa cum se preconiza, dreapta îşi va pierde majoritatea dobândită în urmă cu zece ani. Fostul partid prezidenţial UMP ar urma totuşi să aibă între 210 şi 263 de mandate.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 17, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

I believe that banking in…

I believe that banking institutions are more dangerous to our liberties than standing armies.
Thomas Jefferson
3rd president of US (1743 – 1826)

Citatul pare foarte actual, nu? Parca ar fi din zilele noastre, rostit ieri…

Merita sa ne gandim la ce a spus Thomas Jefferson…

 

Tot despre libertate…

… interesant mi s-a parut si urmatorul citat:

The love of liberty is the love of others; the love of power is the love of ourselves.

William Hazlitt (1778 – 1830)

 

mai 15, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

Cum se aleg presedintii Bancii Mondiale…

Romania Libera

a photo of Dr. Jim Yong Kim

a photo of Dr. Jim Yong Kim (Photo credit: Wikipedia)

Americanul Jim Yong Kim, noul preşedinte al Băncii Mondiale

Iata ce arata tot articolul, pe care, desigur, il recomand a fi citit in original:

„Banca Mondială l-a desemnat astăzi pe Jim Yong Kim în funcţia de preşedinte, perpetuând tradiţia ocupării acestui post de către un cetăţean american, relatează AFP, conform Mediafax.

Statele membre l-au desemnat, fără surpriză, pe acest medic şi antropolog, în vârstă de 52 de ani, preşedinte al Universităţii Dartmouth din New Hampshire, în nord-estul Statelor Unite, în cursul unei reuniuni a Consiliului de Administraţie (CA).

Ngozi Okonjo-Iweala, Managing Director, World ...

Ngozi Okonjo-Iweala, Managing Director, World Bank Français : Ngozi Okonjo-Iweala, directrice de gestion de la Banque Mondiale (Photo credit: Wikipedia)

Pentru prima dată, candidatul Statelor Unite a avut un concurent, şi anume ministrul nigerian al Finanţelor Ngozi Okonjo-Iweala. Însă Kim părea favorit, având în vedere susţinerile obţinute în ultimele săptămâni, care i-au asigurat un avans confortabil.

Banca Mondială nu a precizat cu adevărat cum a fost făcută această alegere.

„Membrii CA l-au ales pe Jim Yong Kim ca preşedinte, pentru un mandat de cinci ani, începând de la 1 iulie”, a anunţat instituţia într-un comunicat. „Candidaţii finali au primit susţinere din partea ţărilor membre, lucru care constituie un indiciu cu privire la calibrul lor”, se mai arată în comunicat.

Textul nu face nicio referire la „consensul” dintre ţările membre. De asemenea, nu era posibil să se ştie cum s-au pronunţat statele membre care nu şi-au făcut, încă, publice preferinţele, şi anume ţări ca China, Brazilia sau ţările europene.

Graţie unui aranjament tacit cu europenii, postul este monopolizat din 1946 de către americani. În schimb, europenii au monopolizat în acelaşi mod conducerea Fondului Monetar Internaţional (FMI).

Okonjo-Iweala, foarte apreciată de către funcţionarii instituţiei, în cadrul căreia şi-a petrecut 25 de ani din carieră, a încercat, fără rezultat, să conteste tradiţia.

„Ştiţi, această alegere nu are la bază, cu adevărat, meritul”, a declarat ea la Abuja. „Este un vot în funcţie de greutatea politică”, iar, „din acest motiv, Statele Unite îl vor câştiga”.

În pofida unei lungi cariere în cadrul Băncii Mondiale, probabil că paşaportul său este cel care a împiedicat-o să avanseze dincolo de postul de directoare generală, pe care l-a ocupat în perioada 2007-2011, comentează AFP.

Statele membre ale Băncii Mondiale s-au angajat în 2011 să aleagă preşedintele după o procedură „deschisă, transparentă şi bazată pe merit”.

Statele Unite au apreciat că acest angajament a fost respectat, îndemnând şi „alte instituţii financiare internaţionale” să se inspire din această procedură.

„Sunt convnis că Banca Mondială va beneficia de o nouă perspectivă şi de calităţile solide de conducere ale lui (Jim Yong) Kim”, a declarat secretarul Trezoreriei americane Timothy Geithner, citat într-un comunicat.

Jim Yong Kim se afla luni la Lima, oraş în care a petrecut o parte din cariera sa, în anii ’90, luptând împotriva tuberculozei.

Puţin cunoscut, inclusiv în ţara sa, înainte de a fi selectat de preşedintele Barack Obama, acest practician în domeniul sănătătţii publice de origine sud-coreeană va trebui să depăşească scepticismul unei bune părţi a corporaţiei economiştilor, care îi reproşează o anumită lipsă de experienţă financiară şi diplomatică.

Organizaţiile nonguvernamentale (ONG) au fost clare în aprecierile lor.

„Nu este evident dacă va fi un reformator puternic al Băncii (Mondiale), mai ales pentru că va trebui să se angajeze faţă de Guvernul american, care l-a plasat în acest post„, a declarat pentru AFP Peter Chowla, coordonatorul Proiectului Bretton Woods, un site critic la adresa FMI şi BM realizat de o coaliţie de ONG-uri.(subl. mea)

Adevarul este ca si eu ma intreb: ce cauta un medic si antropolog, care, iata, lupta impotriva tuberculozei (cinste lui!) la presedintia Bancii Mondiale… Iar un ministru al finantelor, care a lucrat 25 de ani in aceasta institutie, fiind si apreciat, nu este ales in functia de presedinte al BM… Deci profesionistul e dat la o parte si e ales ca sef cineva care n-are nici in clin, nici in maneca cu meseria!

Daca lucrul asta s-ar fi intamplat la o firmulita oarecare din Bucuresti, un mic SRL cum sunt atatea, zau daca m-ar fi mirat! M-am obisnuit cu deprinderile dambovitene! Dar la Banca Mondiala… Si pe urma ne miram de ce e criza economica, de ce economia mondiala risca sa se prabuseasca, etc, etc.

aprilie 17, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 18 comentarii