Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

O atmosfera din a doua jumatate a sec. XIX…

Ma numar printre cei ce cred ca Eminescu trebuie citit si aprofundat chiar si in zilele noastre. Eminescu a fost un mare poet, cu sclipiri de geniu. Acest lucru se vede nu doar din subiectele abordate (atat in proza cat si in poezie), dar si in constructia frazei poetice si melodia acesteia. De unde se vede ca omul a fost inzestrat cu un talent rar si cu un har iesit din comun.

In zilele noastre de erodare a spiritualitatii si, pe cale de consecinta, de evident declin cultural, eu va propun sa-l (re)citim pe Eminescu si ne vom simti mai bine. O asemenea experienta spirituala iti poate deschide noi orizonturi pe care s-ar putea sa nu le fi cunoscut niciodata inainte. Dar, cine stie?, poate si acel ceva uitat si ingropat undeva sub un strat gros de timp poate fi adus la iveala, cand poate nici nu te asteptai…

Ma gandeam sa pun pe blog o poezie de Eminescu. Dar nu una care sa trateze un profund subiect filozofic sau o suava poezie de dragoste. Ci o poezie care sa evoce o atmosfera specifica acelei epoci. Cum am putea sugera mai bine cititorului modern o atmosfera din a doua jumatate a sec. XIX? Cum i-am putea inspira mireasma unei epoci? Sigur, ai putea spune ca parca e mai usor in arta vizuala intrucat privind un tablou de epoca sau chiar o fotografie veche iti poti da seama destul de bine. Dar tabloul, totusi, nu vorbeste. Cuvantul este sublimat in imagine. Pe cand poezia poate crea imagini si chiar tablouri, dar nu cu ajutorul culorilor si pensulei, ci cu ajutorul cuvintelor. Si chiar citind, spre exemplu, un roman, vedem cu ochii mintii scena descrisa acolo. Poezia are darul de a sugera mult mai mult – parafrazandu-l pe Baudelaire: asa cum o sticluta veche cu un parfum de mult uitat, odata redescoperita si deschisa, raspandeste in atmosfera actuala balsamul unei alte vremi, asa si poezia ne aduce in actualitate aroma unei alte epoci. Si iata la ce m-am gandit:

Din Berlin la Potsdam

Din Berlin la Potsdam merge
Drum de fier, precum se știe.
Dară nu se știe încă
C-am luat bilet de-a trie,

C-am plecat de dimineață
Cu un taler și doi groși…
Și de gât cu blonda Milly,
C-ochi albaștri, buze roși.

Zice Brahma, tata Brahma,
Cum că lumea asta nu e
Decât arderea-unei jertfe
Într-o vecinică cățuie.

Am aprins și eu luleaua
Și jertfesc lui tata Brahma,
Lângă mine-un șip cu Kümmel!
Ș-o bucată de păstramă.

Zice Darwin, tata Darwin,
Cum că omul e-o maimuță ­
Am picior de maimuțoi,
Milly-nsă de pisicuță.

Și mă urc în tren cu grabă
Cu o foame de balaur,
Între dinți o pipă lungă,
Subsuori pe Schopenhauer.

Ș-acum șuieră mașina.
Fumul pipei lin miroasă,
Sticla Kümmel mă invită,
Milly-mi râde. ­ Ce-mi mai pasă!”

Mihai Eminescu

Uluitoare poezie!! 🙂 Foarte frumos!

Ianuarie 15, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Momentul de poezie

Apropo de ce se discuta pe la noi zilele acestea, ca se tot discuta, si nu de ieri de alaltaieri, despre justitie, dreptate etc va propun o poezie din lirica renasterii italiene. Dar, atentie, poezia pe care o veti citi nu a fost scrisa in zilele noastre ci, probabil, pe la inceputul sec. al XVI-lea, iar asemanarile cu ce se intampla in sec. XXI probabil ca nu sunt chiar intamplatoare. De unde se vede ca Eminescu avea dreptate: „Toate-s vechi si noua toate” si ca astfel de lucruri s-au intamplat mai din totdeauna…

„- Dreptate, spune-mi de ce fugi anume?
– Favoarea si minciuna si dinarii
S-au inteles cu totii ca talharii
Sa ma alunge din aceasta lume.

– Cum, ratiunea nu te-ajuta? – Scrum e:
A sucombat de mult! – Dar carturarii
Ca Bartolo si Baldo? – Vai, maimarii
I-alunga si cu legea lor fac glume!

– Vad totusi multi barbati de-nsemnatate
La curte, in senate si la teatru,
Ce legi invoca si impart dreptate!

– Sunt bune, sfinte legile in sine,
Dar ei le sfasaie, le taie-n patru,
Le trag de par asa cum le convine…

– Sunt deci talhari, nici unul nu-i integru?!
– Talhari nu sunt, dar stie orisicine:
Cand vor fac adevarul din alb negru…

Galeotto del Carretto

Lirica Renasterii Italiene – Editura Tineretului, 1966

Cateva cuvinte despre autor, citez tot din cartea de mai sus:

„Nascut in Piemont spre sfarsitul secolului al XV-lea dintr-o familie foarte cunoscuta, Galeotto del Carretto a dus viata de curtezan. A murit in 1531. Este cunoscut mai ales prin lucrarea in proza Cronaca di Monfereato (Cronica lui Monferrato) pe care a prelucrat-o mai tarziu in octave. A mai scris poezii, cateva compozitii dramatice si o comedie.”

Nu-i interesant? 🙂

Ianuarie 13, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Inca un atentat terorist. De Ziua Frantei!

Bun, eu am inteles ca Franta se afla sub un atac terorist de mai multa vreme incoace. Au fost atatea atentate teroriste in aceasta tara. Iata ca acum avem inca unul. La Nisa. Un nebun la volanul unui camion lung a intrat cu viteza in oamenii care se plimbau seara pe promenada. Au rezultat 84 de morti si 100 de raniti.

Mediafax

Video ATENTAT TERORIST în Franţa: 84 de persoane printre care şi copii au murit şi alte 100 sunt rănite/ Imagini video cu camionul demarând spre mulţimea de oameni formată din circa 30.000 de persoane – LIVETEXT

Noul bilanţ al victimelor atacului de la Nisa este de 84 de morţi, dintre care 10 copii, şi peste 100 de răniţi dintre care 18 sunt în stare gravă, a precizat ministrul francez de Interne, Bernard Cazeneuve, citat de Le Figaro online. Printre victime se numără cetăţeni americani, ucrainieni şi germani. Bulevardul pe care a avut loc atentatul este situat chiar pe faleză, în centrul oraşului Nisa.

Un individ a intrat în plin cu camionul în sute de persoane care asistau la spectacolul de artificii cu ocazia Zilei Naţionale a Franţei, la ora locală 23.00. El a reuşit să parcurgă aprope 2 km până să fie ucis.

Martorii spun că soferul mergea cu viteză şi în zig zag pentru a lovi cât mai multe persoane.

În interiorul vehiculului au fost găsite numeroase arme şi grenade, potrivit Le Figaro.

Şoferul era un bărbat de 31 de ani, de origine tunisină, care trăia în Nisa. Potrivit postului de televiziune francez BFM TV, atacatorul se afla în vizorul poliţiştilor, dar nu pentru infracţiuni de natură teroristă.

UPDATE 15:45 Printre victimele atentatului de la Nisa se numără cetăţeni americani, ucrainieni şi germani

Cetăţeni din Statele Unite, Ucraina, Elveţia, Germania şi Armenia figurează printre victimele atentatului comis la Nisa, soldat cu 84 de morţi, potrivit presei franceze.

Autorităţile franceze se ocupă de identificarea victimelor străine. Până în momentul de faţă printre acestea se numără: doi cetăţeni americani, doi ruşi, un armean, un ucrainian, un elveţian, trei germani.

Printre răniţi se află un cetăţean de origine ungară, care a suferit răni uşoare, informează agenţia de ştiri MTI.

Guvernul belgian a anunţat că nu deţine încă informaţii legate de 20 de cetăţeni belgieni care s-ar fi aflat la Nisa la momentul atentatului.

UPDATE 15:43 Circa 30.000 de persoane erau în centrul oraşului Nisa în momentul atentatului

Aproximativ 30.000 de persoane asistau la spectacolul de artificii organizat la Nisa cu ocazia Zilei Naţionale a Franţei în momentul atacului terorist de joi seară, anunţă Primăria oraşului situat în sudul Franţei.

Atacul terorist, în care a fost utilizat un camion, a avut loc pe Bulevardul Promenade des Anglais.

„Circa 30.000 de persoane erau adunate în zona turistică Promenade des Anglais cu ocazia Zilei Naţionale”, a comunicat Primăria oraşului Nisa.

UPDATE 15:40 Firma de unde a fost închiriat camionul folosit în atentatul de la Nisa a fost identificată

Autorităţile franceze au depistat compania care a închiriat camionul folosit în atentatul de la Nisa, soldat cu cel puţin 84 de morţi, informează site-ul cotidianului le Figaro.

Camionul de culoare albă are greutatea de 19 tone şi a fost închiriat de la o firmă din localitatea Saint-Laurent-du-Var, situată la periferia oraşului Nisa.

Compania a fost sfătuită de Ministerul de Interne să nu comunice cu presa pentru a nu perturba ancheta.

UPDATE 15:22 Aeroportul de la Nisa, evacuat parţial – presa franceză

Aeroportul de la Nisa a fost evacuat din motive de securitate după descoperirea unui bagaj abandonat, relatează presa franceză.

UPDATE 15:00 Autorul atentatului din Nisa adusese camionul în zonă minţind că transporta îngheţată 

Autorul atentatului comis în oraşul francez Nisa reuşise să ajungă în zonă minţind poliţia că transporta îngheţată şi a aşteptat multe ore în maşină pentru a putea ataca, afirmă surse citate de publicaţia britanică Express.

UPDATE 13:30 S-a aflat care este numele şoferului care a demarat spre mulţimea de oameni.

Presa locală susţine că şoferul camionului este un bărbat din localitate care se numeşte Mohamed Lahouaiej Bouhlel. În această dimineaţă apartamenul acestuia a fost percheziţionat de poliţia din Nisa, potrivit BBC.

UPDATE 12:10 Doliu naţional în Franţa, decretat pentru zilele de 16, 17 şi 18 iulie în urma atentatului de la Nisa

Preşedintele Francois Hollande a decretat, în urma atentatului de la Nisa soldat cu 84 de morţi, trei zile de doliu naţional, respectiv cele de 16, 17 şi 18 iulie, a anunţat premierul Manuel Valls, citat de Le Figaro online.

„Steagurile vor fi coborâte în bernă începând de astăzi”, a precizat aceasta.

„Facem faţă unui război pe care ni-l oferă terorismul”, a mai declarat şeful Guvernului francez.

UPDATE 11:35 Francois Hollande: Caracterul terorist al atacului de la Nisa nu poate fi negat

Atentatul de la Nisa este „un atac al cărui caracter terorist nu poate fi negat”, a declarat preşedintele Franţei, în noaptea de joi spre vineri, informează Le Monde.

„Întregul stat francez se află sub ameninţarea teroristă islamistă”, a afirmat acesta.

„Franţa a fost lovită de Ziua Naţională, pe data de 14 iulie, simbol al libertăţii, pentru că drepturile omului sunt negate de fanatici (…)”, a mai subliniat Hollande.

Francois Hollande, a anunţat, în urma atentatului de la Nisa, prelungirea cu trei luni a stării de urgenţă, care trebuia să se încheie iniţial pe data de 26 iulie.

„Un proiect de lege va fi prezentat Parlamentului până săptămâna viitoare”, a precizat el.

UPDATE 11:25 Fostul primar al Nisei îi ceruse lui Hollande să asigure un plan de urgenţă înainte de atentat

Preşedintele Consiliului regiunii franceze Provenţa-Alpi-Coasta de Azur, prim-adjunct al Primăriei de la Nisa şi fost primar al oraşului, îi scrisese lui Francois Hollande, cu o zi înainte de atac, pentru a transmite cerinţe ale forţelor de ordine în contextul antiterorist, potrivit Le Figaro online

UPDATE 11:05 Peste 50 de copii au fost internaţi la spitalul de pediatrie Lenval din Nisa în ultimele ore. Primarul oraşului Nisa Christian Estrosi a anunţat pentru presa locală că 10 copii au fost ucişi în atac.

Potrivit ziarului francez Nice-Matin, 54 de copii au fost internaţi în spitalul Lenval din Nisa în această noapte, ca urmare a atentatului terorist de pe faleză.

UPDATE 10:50 Consiliul de Apărare, reunit de Francois Hollande în urma atentatului de la Nisa, a început

UPDATE 10:23 Directorul adjunct al poliţiei de frontieră din oraşul Nisa, printre victimele atentatului

Jean-Marc Leclerc, directorul adjunct al poliţiei de frontieră a oraşului Nisa, se numără printre victimele atentatului care a avut loc în acest oraş de Ziua Naţională a Franţei, potrivit unor informaţii difuzate de Le Figaro.

UPDATE 9:55 Suspectul atacului de la Nisa era singur la bordul camionului

Suspectul atacului care a avut loc la Nisa în seara de 14 iulie era singur la bordul camionului cu care a lovit intenţionat sute de persoane ce asistau la un spectacol de artificii cu ocazia Zilei Naţionale, informează Le Figaro online.

UPDATE 9:50 Liderii din întreaga lume reacţionează în urma atentatului de la Nisa. Premierul Japoniei Shinzo Abe condamnă acest atac ”nemilos” şi ”de netolerat”, asigurând Franţa de solidaritatea statului nipon în lupta antiterorismului.

Cancelarul Germaniei Angela Merkel a calificat atacul drept o „crimă în masă”.

„Noi toţi cei care am venit la summitul ASEM condamnăm atacul în masă de la Nisa….cuvintele nu pot exprima tot ce ne leagă de prietenii noştri din Franţa în aceste momente dureroase. Acest teribil atac a avut loc de Ziua Naţională, o sărbătoare care este un prilej de mândrie şi care astăzi s-a transformat într-o zi de doliu”, a declarat Merkel.

Prim-ministrul Canadei, Justin Trudeau, a transmis pe o reţea de socializare un mesaj de solidaritate către poporul francez în engleză şi în franceză.

”Poporul canadian este şocat de cele întâmplate în Nisa. Gândurile noastre sunt alături de familiile victimelor. Ne exprimăm solidaritatea faţă de poporul francez”, a scris Trudeau.

Şi noul ministru al Afacerilor Externe din Marea Britanie, Boris Johnson, şi-a arătat susţinerea pentru Franţa în aceste momente de cumpănă.

UPDATE 9.25 Preşedintele Franţei, Francois Hollande, a anunţat, în urma atentatului de la Nisa, prelungirea cu trei luni a stării de urgenţă, care trebuia să se încheie iniţial pe data de 26 iulie..

UPDATE 09:00 Bilanţul victimelor de la Nisa a fost actualizat. 84 de persoane şi-au pierdut viaţa. 

UPDATE 8.40 Doi cetăţeni români răniţi sunt îngrijiţi în spitalele din Nisa, a declarat vineri la Digi24 ministrul Afacerilor Externe, Lazăr Comănescu. Ministrul nu a putut oferi mai multe detalii, el precizând că este vorba de doi români care trăiesc în Franţa.

UPDATE 8:12 Şoferul camionului care a lovit joi, la Nisa, ar fi tras focuri de armă în mai multe reprize înainte de a fi neutralizat de poliţie, potrivit unor surse apropiate anchetei, citate de Le Figaro online.

„În momentul în care a fost împuşcat mortal de poliţie, el trăsese mai multe focuri de armă”, a subliniat, la rândul său, primarul oraşului Nisa, Christian Estrosi.

O „grenadă inactivă” şi „arme lungi false” au fost de asemenea găsite în camion, potrivit unei surse apropiate anchetei.

UPDATE 07:50 Spitalele din Franţa au lansat un apel la populaţie pentru donarea de sânge, în condiţiile în care peste 100 de răniţi se află în unităţile medicale în urma atacului de noaptea trecută de la Nisa.

UPDATE 07:45 Potrivit ultimelor informaţii furnizate de postul francez de televiziune BFM TV şi citate de The Guardian, şoferul camionului se afla în vizorul poliţiştilor, dar nu era monitorizat pentru antecedente teroriste

UPDATE 06:12 Starea de urgenţă se menţine în Franţa. Francois Hollande: „Spaima pune stăpânire pe Franţa din nou. Caracterul terorist al atacului nu poate fi negat”.

Preşedintele Franţei a anunţat, în cursul nopţii, după atacul din Nisa, că starea de urgenţă se va prelungi în Franţa. Această măsură fusese instituită după atacurile din 13 noiembrie 2015 din Paris şi urma să se încheie pe 26 iulie, însă va fi prelungită cu încă trei luni, potrivit declaraţiilor lui Hollande.

Liderul francez a declarat, de asemenea, că se va apela la rezervele din Armata ţării pentru a consolida echipele de poliţişti şi jandarmi şi că operaţiunea Sentinelle, care presupune mobilizarea a peste 10.000 de forţe armate pe străzile Franţei, va continua.

Francois Hollande a încheiat declaraţia sa spunând că Franţa va continua operaţiunile din Siria şi Irak. Imediat după atentat, preşedintele Franţei s-a întâlnit cu premierul Manuel Valls şi cu ministrul de Interne, Bernard Cazeneuve, şi a decis că vineri dimineaţă va coordona un consiliu de securitate în format restrâns, care va avea loc la ora 9.00 (10.00, ora României), a comunicat Palatul Elysee. Reuniunea celulei de criză s-a desfăşurat la Ministerul de Interne, fiind prezenţi şi şefii Poliţiei, Jandarmeriei şi serviciilor de informaţii.

UPDATE 04:36  Şoferul camionului ucigaş era un bărbat de 31 de ani, de origine tunisină, care trăia în Nisa.

UPDATE 04:08 Un nou bilanţ provizoriu indică 80 de morţi.

UPDATE 03:46 Bilanţul provizoriu al morţilor a ajuns la 78

UPDATE 03:45 Circa 100 de persoane, salvate din mare, la Nisa, imediat după atentat

Circa 100 de persoane care au sărit în mare de frică în timpul atentatului de la Nisa au fost salvate, anunţă surse din cadrul celulei de criză citate de site-ul cotidianului Le Figaro.

Circa 100 de persoane au sărit în mare în timpul atacului cu un camion de mare tonaj, joi seară.

Atentatul a avut loc pe Bulevardul „Promenade des Anglais” din Nisa. Un individ a lovit intenţionat cu un camion sute de persoane care asistau la un spectacol de artificii cu ocazia Zilei Naţionale a Franţei.

Bulevardul pe care a avut loc atentatul este situat chiar pe faleză, în centrul oraşului Nisa.

Autorităţile franceze au precizat că circa 100 de persoane au fost salvate din mare.

UPDATE 03:30 Francois Hollande convoacă un consiliu de securitate vineri dimineaţă

Preşedintele Franţei, Francois Hollande, va coordona vineri dimineaţă un consiliu de securitate în format restrâns în urma atentatului comis joi seară la Nisa, soldat cu cel puţin 76 de morţi.

Reuniunea va avea loc vineri la ora 9.00 (10.00, ora României), a comunicat Palatul Elysee.

Francois Hollande s-a întâlnit imediat după atentat cu premierul Manuel Valls şi cu ministrul de Interne, Bernard Cazeneuve.

Reuniunea celulei de criză s-a desfăşurat la Ministerul de Interne, fiind prezenţi şi şefii Poliţiei, Jandarmeriei şi serviciilor de informaţii.

UPDATE 03:20 Reţeaua teroristă Stat Islamic, principalul suspect în cazul atentatului din Franţa

Reţeaua teroristă Stat Islamic este principalul suspect în cazul atacului comis joi seară în oraşul francez Nisa, cu ocazia Zilei Naţionale a Franţei.

Autorităţile franceze iau în calcul mai multe ipoteze în cazul atacului în care a fost utilizat un camion. Una dintre ipoteze este cea a unui „act criminal” comis de un extremist, posibil un individ cu afecţiuni mentale.

A doua ipoteză este cea a unui atentat comis de organizaţia teroristă Stat Islamic sau de reţeaua teroristă Al-Qaida. Organizaţia fundamentalistă sunnită Stat Islamic a revendicat atentatele comise pe 13-14 noiembrie 2015 la Paris, soldate cu 130 de morţi. Reţeaua teroristă a avertizat Franţa cu noi atentate, fiind principalul suspect în acest caz, în contextul în care atacul intervine într-un moment simbolic – Ziua Naţională.

Simpatizanţi ai organizaţiei teroriste sunnite care ocupă teritorii în Siria, Irak, Libia şi Egipt au postat pe Twitter mesaje prin care celebrează atentatul de la Nisa, soldat, conform unui bilanţ provizoriu, cu 76 de morţi.

Atentatul nu a fost încă revendicat.

Direcţia antiteroristă a Parchetului General francez a preluat ancheta în cazul atacului comis la Nisa. „Ancheta vizează asasinat în formă multiplă şi tentative de asasinat coordonate de o organizaţie teroristă”, a comunicat instituţia, precizând că la investigaţii vor participa agenţii Direcţiei Generale pentru Securitate şi Informaţii (DGSI) şi ai Direcţiei pentru Combaterea Terorismului (SDAT).

UPDATE 02:35 Parchetul antiterorist din Franţa preia ancheta în cazul atentatului din Nisa

Parchetul antiterorist din Paris s-a autosesizat în legătură cu atentatul comis joi seară în oraşul Nisa, relatează presa franceză.

„Direcţia antiteroristă a Parchetului General a preluat ancheta în cazul atacului comis la Nisa”, informează publicaţia L’Express.

„Ancheta vizează asasinat în formă multiplă şi tentative de asasinat coordonate de o organizaţie teroristă”, a comunicat instituţia, precizând că la investigaţii vor participa agenţii Direcţiei Generale pentru Securitate şi Informaţii (DGSI) şi Direcţia pentru Combaterea Terorismului (SDAT).

Conform bilanţului provizoriu, cel puţin 73 de persoane au fost ucise, iar alte 150 au fost rănite după ce un individ înarmat a lovit cu un camion sute de persoane care participau la un spectacol de artificii în centrul oraşului Nisa cu ocazia Zilei Naţionale a Franţei.

UPDATE 02:30 Autorul atentatului din Nisa avea asupra sa arme automate şi grenade

Şoferul camionului care a lovit sute de persoane în atacul de la Nisa avea asupra sa arme automate şi grenade, afirmă surse din cadrul serviciilor de securitate franceze, citate de postul BFM TV.

Camionul a lovit cu viteza de 60-70 km/h pe o distanţă de circa doi kilometri, trecând peste sute de persoane.

Conform unor surse, în vehiculul de 16 tone, cu lungimea de 10 metri, al cărui şofer a fost împuşcat mortal de forţele de ordine, au fost găsite arme automate şi grenade.

Poliţia a anunţat că focurile de armă auzite au fost trase de forţele de ordine pentru oprirea camionului.

La un moment dat, au existat zvonuri privind o luare de ostatici după atentat, dar informaţiile au fost infirmate de Ministerul francez de Interne.

UPDATE 02:00 Camionul folosit în atentat are 16 tone şi a lovit cu viteza de 60-70 km/h

Camionul folosit în atacul comis joi seară în oraşul francez Nisa are 16 tone şi a intrat în mulţime cu viteza de 60-70 de kilometri pe oră, afirmă martori şi membri ai serviciilor de securitate citaţi de presa franceză.

Conform unor surse din cadrul anchetei, în atac a fost utilizat un camion cu greutatea de 16 tone şi lungimea de peste 10 metri.

Şoferul a intrat cu viteză în mulţime, încercând să omoare cât mai mulţi oameni şi generând o mişcare de panică.

Serviciile de securitate au tras mii de gloanţe în încercarea de a opri vehiculul.”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Ceea ce mai frapeaza pe mine este slaba capacitate de prevenire a unor astfel de lucruri din partea institutiilor franceze abilitate in acest sens. Serviciile secrete, Politia chiar nu stiau nimic…? Atunci la ce ne-am putea astepta, pentru ca in felul asta maine poate avea loc un alt atentat terorist. Este revoltator cum si de aceasta data autoritatile franceze sunt depasite de situatie. Si este de asemenea revoltator ca nu s-au luat masuri eficace de securitate de Ziua Nationala a Frantei! Este incredibil!! Si asta cand stii ca pot avea loc astfel de atentate, cand stii ca esti in vizorul acestor nemernici!

„Autorul atentatului comis în oraşul francez Nisa reuşise să ajungă în zonă minţind poliţia că transporta îngheţată şi a aşteptat multe ore în maşină pentru a putea ataca, afirmă surse citate de publicaţia britanică Express.” – dar NIMENI nu a verificat camionul??? Dar daca era in camionul acela material explozibil? Raman inmarmurit fata de profesionalismul precar al fortelor de ordine franceze!! Va dati seama ce s-ar fi intamplat daca acel camion avea dinamita inauntru? Este uluitor si revoltator! Fortele de ordine, Politia au, printre altele, sarcina de a preveni si de a descuraja astfel de lucruri. Or, asa ceva, dupa cat se vede, nu prea se intampla in Franta.

Aud de masura moblizarii rezervistilor… Ca sa faca ce? Mi se pare o alta prostie. Ar trebui instruite cum trebuie fortele de ordine, Politia si serviciile secrete, pe linia prevenirii unor astfel de atentate teroriste. Cei care trebuie sa se ocupe de asa ceva sunt profesionistii, nu rezervistii!

Pe de alta parte, chestiunea cu saracia si integrarea sociala nu ma prea convinge… Integrarea sociala a unora care se pot deda la astfel de acte teroriste sau chiar integrarea sociala a unor comunitati mai mari, de unde ar putea sa provina teroristi, nu se poate face daca autoritatile nu previn actele teroriste si nu-i prind pe cei care le-ar comite inainte ca acestea sa se produca. Pai, ce se intampla in Franta seamana mai degraba cu o dezintegrare sociala. Evident ca nici combaterea saraciei nu se poate realiza daca nu previi acte de terorism. Mai degraba pare ca e vorba de forte care doresc distrugerea ordinii publice si care folosesc arma terorismului in acest sens.

Daca „Întregul stat francez se află sub ameninţarea teroristă islamistă” atunci trebuia demult ca aceasta comunitate islamica din Franta, foarte numeroasa de altfel, sa fie tinuta sub controlul autoritatilor. Nenorocirea este ca Statul Francez nu are vreun control asupra fenomenului, decat poate unul foarte slab. Si nici vreo metoda de combatere. Practic, autoritatile s-au comportat ca si cum ar fi fost inexistente. Este stupefiant!!

Pe de alta parte, uluitor mai e si altceva. Franta e o tara dezvoltata, o tara cu resurse bogate. Are un potential uman deosebit, are oameni de stiinta, are sociologi si economisti de marca. Dar chiar nimeni, NIMENI, din toti acesti oameni de stiinta francezi nu s-a aplecat asupra problemelor cu care se confrunta comunitatea musulmana din Franta pentru a da solutii si o viziune legata de dezvoltarea si integrarea acestei comunitati in societatea franceza? Ca eu am auzit doar de masura aceea ca sa interzica femeilor sa mai poarte voalul acela ce le acopera fata – lucru care mi se pare o prostie demna de o cauza mai buna. Cand ai o comunitate musulmana ce reprezinta, din cate inteleg, 10% din populatia tarii este logic sa existe si aplecarea stiintifica asupra acestei comunitati. Studiul mentalitatilor, al obiceiurilor lor, al felului de a gandi al lor, al particularitatilor lor, al felului in care poti comunica cu ei etc. Pentru a vedea ce-i determina sa recurga la astfel de acte si ce s-ar putea face ca aceste acte de violenta publica sa se diminueze. Pentru a ne putea explica cum de s-a ajuns intr-o astfel de situatie. Guvernul, autoritatile au nevoie de astfel de studii intrucat altfel e dificil de dat solutii. Guvernul de unul singur s-ar putea sa nici nu aiba solutii, sa nu aiba competenta necesara de a da solutii viabile.

Nu se vad, nu se aud in zilele noastre mari intelectuali francezi care sa se constituie in voci europene. Cred ca e o criza a societatii franceze in ansamblul ei… Ganditi-va la Albert Camus, iau un exemplu foarte cunoscut. Nu prea mai vad… Ganditi-va daca ar fi fost acum si ar fi avut un blog, de cate vizualizari s-ar fi bucurat acel blog! Milioane pe zi… Pentru ca sa nu-mi spuneti ca nu v-ar fi interesat ce parere are Albert Camus despre un astfel de fenomen, cum e cel terorist… 🙂 Nu mai vad o intelectualitate franceza care sa-si depaseasca statutul de provincialism european. Este inadimisbil pentru o tara ca Franta sa auzi numai prostii: Sarkozy perora despre un „Islam al Frantei si nu un Islam in Franta”, femeilor sa li se interzica prin lege sa nu mai poarte voal (e de un ridicol sublim!!), acuma sunt chemati rezervistii… Sunt lucruri care denota o scadere a vietii intelectuale in Franta. Eu asa zic… Este inadmisibil pentru o tara ca Franta sa nu aiba un intelectual provenit din randurile comunitatii musulmane care sa vorbeasca despre integrarea acestei comunitati! Vreau sa vad un remarcabil film frantuzesc de arta care sa puna probleme filozofice si sa vorbeasca despre problemele acestea, care nu sunt numai ale Frantei. Sunt ale Europei! Nu prea se vede asa ceva, din pacate. In trecut erau o pleiada de mari regizori si actori francezi, s-au facut filme de arta memorabile care raman si acum in memoria atator milioane de spectatori. Asa ceva nu prea se mai vede in Franta… In trecut era un curent in arta cinematografica numit neorealism care era axat pe problemele omului, ale societatii, aducea in discutie anumite probleme. Erau actori si regizori exceptionali, erau recenzii facute de mari oameni de cultura. Lucrul asta era o trasatura distinctiva a Occidentului, a culturii occidentale. Or, in zilele noastre declinul cultural este evident. Nu e vorba doar de saracie, doar de globalizare – aceste aspecte sunt vicinale si de mai putina importanta. Ci e vorba de un declin cultural pe care il traim.

Nu mai avem o intelectualitate curajoasa, totul trebuie sa fie corect politic. Politically correct. Acest concept transformat in atitudine a luat locul gandirii intelectuale curajoase. Este infamant!! In Franta ai ajuns sa fii amendat pentru orice punct de vedere care nu ar fi corect politic. Spre exemplu, din cate am inteles, esti amendat daca pui sub semnul intrebarii genocidul pe care l-au facut turcii la adresa armenilor. Si atunci cum ramane cu ce spunea un mare francez: „Ma indoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist.”? Atunci, cu acest politically correct, ar trebui sa nu mai scriem romane, sa nu mai facem niciun fel de teorii, eventual sa nici nu mai gandim. Si se vede declinul de care vorbeam mai sus. Se vede ca ajungem ca sa nu mai avem solutii viabile la fenomenele care se intampla in societate si ne afecteaza viata.

Sunt alaturi de Franta in aceste clipe cumplite. Condoleante familiilor, prietenilor tuturor celor care au murit. Dumnezeu sa-i ajute pe cei raniti!

Update

Romania Libera

Autorităţi franceze dau înapoi: Nu sunt informaţii privind o legătură a atacatorului cu gruparea Stat Islamic

„Anchetatorii francezi au găsit în telefonul şi în computerul lui Mahomed Bouhlel mai multe fotografii făcute în Nisa, la diverse intervale de timp. Imaginile arată că acesta şi-a pregătit cu mult timp înainte atacul. Una dintre aceste fotografi a fost făcută pe 1 ianuarie 2016, transmite Digi24.

Francois Molins, procurorul general al Franţei a declarat că „am stabilit că atacatorul a vizitat de mai multe ori zona (Promenade des Anglais – n.r.) în zilele precedente atacului. A traversat cu camionul Nisa, de la est la vest. S-a oprit în dreptul Hotelului Negresco. A făcut traseul de mai multe ori şi a făcut fotografii în tot acest timp. O imagine din telefonul său, făcută pe 1 ianuarie, arată că era pe terasa unui restaurant.

De la începutul lunii iulie a căutat pe internet informaţii despre organizarea ceremoniilor de la Nisa, dedicate Zilei Naţionale. Pe baza acestor informaţii extrase din calculatorul şi din telefonul său mobil, am ajuns la concluzia că atacul a fost premeditat. Nu sunt informaţii privind o legătură a atacatorului cu gruparea Stat Islamic, dar credem că era interesat de acţiunile ISIS”.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iulie 15, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Cine va mai anima sahul romanesc?

Parerea mea este ca suntem prea prinsi de lucruri gen alegerile de primari in doua sau intr-un singur tur de scrutin, chestiuni fiscale si altele de genul asta, dar uitam multe alte lucruri importante, poate chiar mai importante.

Vestea mortii marii maestre, D-na. Elisabeta Polihroniade, m-a indurerat. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

As dori sa evidentiez aici unul din cele mai importante lucruri pe care le-a facut D-na. Polihroniade in decursul prodigioasei sale cariere: popularizarea sahului in Romania! Un lucru, cred eu, necesar si deosebit de important din punct de vedere cultural. Din pacate, tara noastra trece printr-un declin cultural – lucru ce ar trebui sa se constituie intr-un semnal de alarma – dovedit si prin faptul ca nu mai avem o revista de sah. In trecut era Revista Romana de Sah – remarcabila din multe puncte de vedere. Nu doar pentru faptul ca erau prezentate, cu analize, partide de la diverse concursuri internationale, dar aceasta revista organiza concursuri de probleme de sah, cu participare internationala. Din pacate, dupa Revolutie, Revista Romana de Sah a disparut. Au mai aparut altele, dar s-au stins repede. E marele merit al D-nei. Polihroniade ca a incercat si a reusit pentru o perioada mai lunga de timp revitalizarea Revistei Romane de Sah prin revista Gambit. Din pacate si aceasta revista a disparut. De asemenea dansa a avut carti de sah publicate care s-au bucurat de succes in randul iubitorilor acestui deosebit de frumos sport care se ingemaneaza cu arta.

Or, ceea ce constat eu acum este ca nici revista de sah nu mai avem si nici nu se prea publica carti de sah. Mare pacat! Viata intelectuala are de suferit! Sunt atatea carti de sah extraordinare, scrise de mari maestrii celebri – in alte parti se publica, la noi nu. E un dezinteres ingrozitor, lucru ce ar trebui sa dea de gandit Federatiei Romane de Sah. Si e mare pacat mai ales pentru generatia tanara, pentru ca nu e deloc stimulata sa se aplece asupra acestui extraordinar joc si sa-l cunoasca in profunzime. In Italia exista celebra L’Italia Scacchistica – v. si aici – revista care dateaza din 1911 si care apare si online. Spuneti-mi, poate ca nu sunt eu la curent – mai avem o revista de sah in Romania pe care s-o putem gasi atat online cat si la un chiosc de ziare? Ne plangem de dezinteresul pentru elevatie al tineretului, dar nici nu prea facem ceva ca sa dezvoltam acest interes. As dori sa evidentiez aici acest superb sait – Chessgames – pentru iubitorii sahului! Cu toate acestea, nu mi se pare suficient intrucat contributia noastra nu prea se vede… Din cate vad eu, pe saitul Federatiei noastre au mai aparut cateva reviste, dar local. Avem saituri de sah, ceea ce e bine, dar nu e suficient. As dori sa vad ca se publica mai mult, inclusiv carti de probleme de sah. Poate ca Federatia ar trebui sa se gandeasca la un sait sau la o sectiune pe saitul sau in genul Chessgames, sa se poata rejuca partidele chiar acolo, pe sait. Ar trebui sa fie o informare, inclusiv partide cu analize, din ceea ce se intampla in sahul international.

Sigur, D-na. Polihroniade avea o varsta venerabila, dar nu prea vad tineri care sa se dedice cu pasiune popularizarii sahului in Romania. Slaba implicare… Si nu vad implicarea celor cu dare de mana in sustinerea sahului in Romania. In Statele Unite, de exemplu, sahul a fost sustinut de oameni bogati, dar iubitori ai acestui joc – de pilda Jacqueline Piatigorsky, nascuta Rothschild, cu celebra Piatigorsky Cup, care a promovat mari talente precum Bobby Fischer, Tigran Petrosian, Paul Keres, Boris Spasski si altii. Deschideti, va rog, saitul de pe Wikipedia al Cupei Piatigorsky si veti vedea mari nume ale sahului mondial. Bine, imi veti spune, Rothschild… Dar eu nu cred ca asta, doar asta e problema. E vorba si de bunavointa. Eu n-as crede ca in Romania nu putem gasi oameni care sa sustina aparitia unei reviste nationale de sah, cum a fost Revista Romana de Sah, care sa sustina, sa finanteze si sa promoveze concursuri internationale serioase, cum a fost odata Marele Turneu International al Romaniei, unde venea elita sahului mondial. Este si rusinos: pe vremea comunismului se putea, acum, in libertate, nu se mai poate… Ca de tara corupta, azi, ne stiu toti! Stau si ma intreb: de ce nu se gandeste nimeni la lucrurile acestea? E o enigma pentru mine faptul ca nimeni nu se gandeste la un lucru atat de frumos precum promovarea sahului la noi in tara, popularizarea lui, organizarea de mari turnee in Romania, lucru ce ar imbunatati, fara indoiala, imaginea tarii noastre in lume.

Cei care totusi depun eforturi merita, desigur, remarcati.

As dori sa evidentiez un sait romanesc dedicat istoriei sahului de la noi din tara. Din fericire exista asa ceva! Un sincer BRAVO!! E vorba de saitul STERE.ro. Puteti vedea aici  un omagiu adus marii maestre Elisabeta Polihroniade si o trecere amanuntita in revista a carierei sale (inclusiv cu fotografii!). Insa asa cum aflam de pe saitul Federatiei, in decembrie 2015 STERE.ro implinise doi ani de la lansare. Deci in 2013 a fost lansat. Destul de tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata!

Speram sa vedem facandu-se mai mult si mai bine!

Ianuarie 30, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Bacalaureat doar pentru elevi exceptionali…?

… Sau n-am inteles eu bine…?

Gandul

„Să facem un program de urgenţă al EDUCAŢIEI OMENESCULUI în România. Nu ne dăm seama la ce grad de violenţă se află societatea în care trăim” – Solomon Marcus

Se arata, printre altele, ca:

La 89 de ani, academicianul Solomon Marcus, profesor universitar de analiză matematică, este unul dintre profesorii români recunoscuţi în toată lumea. A scris sute de articole pe tema educaţiei, ba chiar a propus şi soluţii pentru probele din învăţământul românesc. Într-un interviu pentru Gândul, Solomon Marcus arată care sunt problemele din sistemul de educaţie românesc şi ce măsuri ar trebui luate pentru învăţămîntul românesc.

Organizarea de cursuri în universităţi pentru absolvenţii de liceu care nu au luat bacalaureatul nu este deloc o soluţie, susţine Solomon Marcus într-un interviu pentru gândul. „Totul este iluzoriu, pentru că deficienţele pe care le au aceşti elevi sunt de natură profundă, nu sunt de natură de a fi reparate prin nişte cursuri de două – trei luni, cum spunea ministrul Educaţiei. Totul este rupt de realitate, pentru că rănile acestor elevi sunt de natură mult mai profundă, nu e vorba de faptul că n-au tocit nişte texte”, arată academicianul.

Solomon Marcus susţine că şcoala românească are un rol important pentru apariţia plagiatului, pentru că nu cultivă respectul pentru munca intelectuală în rândul elevilor.

Principalele idei din interviu:

Despre sistemul de educaţie românesc:„Sistemul nostru educaţional nu a aflat încă ce înseamnă a învăţa. Sistemul, adică cei care l-au gândit în forma în care este el implementat, în manualele şcolare actuale, în modelul de transmitere de la catedră la bănci. Pentru şcoala actuală, a învăţa înseamnă a deprinde cunoştinţe, informaţii, a înmagazina informaţii, a fi în stare să le reproduci când ţi se cere pentru a fi evaluat, a fi în stare să le aplici în cazul standard”

Despre universităţile care organizează cursuri pentru elevii fără bac:„Totul este iluzoriu, pentru că deficienţele pe care le au aceşti elevi sunt de natură profundă, nu sunt de natură de a fi reparate prin nişte cursuri de două – trei luni, cum spunea ministrul educaţiei. Totul este rupt de realitate, pentru că rănile acestor elevi sunt de natură mult mai profundă, nu e vorba de faptul că n-au tocit nişte texte”

Despre doctoratul cu frecvenţă redusă: „Ceea ce este esenţial în materie de doctorat este ca cel pe care l-ai acceptat ca doctorand să-ţi dea impresia puternică a faptului că e vorba de o persoană care se dăruieşte cercetării şi care a probat capacitatea de a face cercetare esenţială”

Despre plagiat: „Noi trăim într-o societate în care furtul intelectual nu este, pentru cea mai mare parte a populaţiei, un furt. Asta se întâmplă pentru că generaţii după generaţii au rămas needucate cu privire la ideea de proprietate intelectuală. Din această cauză munca intelectuală este de foarte multe ori neapreciată”.

Organizarea de cursuri în universităţi pentru absolvenţii de liceu care nu au luat bacalaureatul nu este deloc o soluţie, susţine Solomon Marcus într-un interviu pentru gândul. „Totul este iluzoriu, pentru că deficienţele pe care le au aceşti elevi sunt de natură profundă, nu sunt de natură de a fi reparate prin nişte cursuri de două – trei luni, cum spunea ministrul Educaţiei. Totul este rupt de realitate, pentru că rănile acestor elevi sunt de natură mult mai profundă, nu e vorba de faptul că n-au tocit nişte texte”, arată academicianul.

Interviul pe larg aici:

Domnule academician, săptămâna trecută românii au primit o veste bună de la Stockholm: un cercetător născut în România este câştigător al premiului Nobel pentru Chimie. Putem spune că şcoala românească este bună?

Stefan Hell a plecat de la vârsta de 15 ani din România. Important este mesajul pe care l-a trimis el telefonic: că-şi dă seama că a contat foarte mult şcoala pe care a primit-o în România, şi atrage atenţia României că ştiinţa e foarte importantă. Era necesar acest avertisment pentru că puterea politică din România nu conştientizează acest lucru. Anul trecut, Premiul Nobel pentru chimie a fost câştigat de trei autori care au valorificat informatica în chimie.

Semnalul care s-a dat, atunci ca şi acum, a fost acela că disciplinele nu mai pot trăi izolat, fiecare trebuie să se bazeze pe interacţiunea cu celelalte. Hell e fizician, iar premiul pentru chimie, dar conduce un institutut în care şi biologia are o poziţie esenţială. Faptul că sistemul educaţional  de la noi rămâne surd la interdisciplinaritate este inacceptabil.

Este frumos faptul că Hell îşi aminteşte cu respect şi cu plăcere de ţara în care s-a născut şi în care a parcurs şcoala primară şi gimnaziul. Nici România nu l-a ignorat: încă din 2012 a fost ale membru de onoare al Academiei Române.

Ce înseamnă a învăţa în ziua de azi, în condiţiile în care copiii stau mult timp pe internet?

Aici este punctul nevralgic. Cu excepţiile de rigoare, în şcoala noastră nu s-a aflat încă ce înseamnă a învăţa. Credem că totul revine la a primi cunoştinţe, informaţii, a înmagazina date, nume, citate, procedee, formule, algoritmi, ecuaţii,  a fi în stare să le reproduci când ţi se cere, pentru a fi evaluat, şi să le aplici în cazuri standard.  Toate acestea iau forma generală a unor reţete, a unor indicaţii, care se folosesc pe bază repetitivă, de memorare.

De la această formă superficială de învăţare, necesară uneori, dar departe de a fi suficientă, până la învăţarea reală este o distanţă  mare. Învăţarea autentică pleacă de la educarea unei stări de întrebare, de mirare, a nevoii de a căuta un răspuns. Să parcurgi stări fundamentale ale fiinţei umane: nedumerirea, îndoiala, bănuiala, ipoteza, intuiţia, explicaţia, spiritul critic, dreptul şi libertatea de a fi sau nu de acord cu ceea ce ţi se livrează, toate sunt etape fireşti în procesul de înţelegere care trebuie să însoţească însuşirea de cunoştinţe; ele nu merg automat împreună. Oricine ştie din experienţă că noaptea şi ziua alternează; dar câţi pot să şi explice de ce?

A educa nevoia de a înţelege lumea, iată ceea ce lipseşte de prea multe ori. A deveni conştient că nu toate cunoştinţele ce ni se livrează au statut de certitudine, că multe, poate cele mai multe, sunt doar ipoteze, mai mult sau mai puţin plauzibile; a acorda atenţie modului în care cultura, învăţătura întreţin un metabolism permanent între întrebări şi răspunsuri, a înţelege modul în care un răspuns generează noi întrebări, toate acestea fac parte din actul de a învăţa. Dar câtă atenţie acordă şcoala acestor lucruri, antrenamentului de a construi întrebări inteligente?

În ultimă instanţă, este vorba de a educa gândirea şi comportmentul în situaţii inedite şi tocmai aceasta este viaţa reală. Cum să te descurci în situaţii diferite de cele prin care ai trecut anterior?  Antrenamentul şcolar în această direcţie este derizoriu, dacă nu total absent.

Chestiunile propuse la examene, inclusiv la bacalaureat, nu te invită să gândeşti cu capul tău, ci să-ţi aminteşti ce anume, din ce ţi s-a predat, trebuie aplicat acolo.

Rezultatele de la bacalaureat au fost dezamăgitoare în ultimii ani, tot mai mulţi elevi nu reuşesc să treacă examenul sau nu l-au dat deloc. Aţi văzut măsura Ministerului Educaţiei care dă posibilitatea universităţilor să organizeze cursuri pentru elevii care nu au luat bacalaureatul. Cum vedeţi o astfel de măsură?

Examenul de bacalaureat în forma sa actuală, nu este relevant, nu este semnificativ pentru gradul de maturitate al candidatului. Chestiunile propuse nu sunt suficient de semnificative pentru capacitatea candidatului de a se orienta cu capul său propriu. Faptul că ai luat sau nu bacalaureatul nu te califica azi nici ca intelectual, nici ca om de cultură. Şcoala ignoră antrenamentul în situaţii problematice, în care trebuie efectuate alegeri pe baza de argumente şi contraargumente şi această lipsă de imaginaţie, de îndrazneală se observă sistematic şi la examene, inclusiv la cel de bacalaureat. Şi dacă şcoala nu o face, vin iniţiative alternative, pe care le pot observa în rândul elevilor excepţionali, care simt insuficienţele şcolii şi se decurcă pe cont propriu, de exemplu, ceeea ce am văzut în tabara Canguru de la Straja, Hunedoara.

Şi atunci ce caută un astfel de elev în facultate?

Este o diversiune ideea de a-l admite la universitate pe elevul care nu a luat bacalaureatul, în ipoteza ca îi faci un antrenament rapid, de câteva luni. Deficienţele acestor elevi sunt de natură mult mai profundă, nu e vorba de faptul că n-au tocit nişte texte în ultimele luni, înainte de examen.

Tot la universitate se poate organiza începând din acest an doctoratul cu frecvenţă redusă.

Iarăşi este o diversiune. Ceea ce este esenţial în materie de doctorat este ca cel pe care l-ai acceptat ca doctorand să-ţi dea dovada puternică a faptului că e vorba de o persoană care se dăruieşte cercetării şi care a probat capacitatea de a face cercetare. Aici este problema, nu contează că e cu frecvenţă redusă sau neredusă. Şi în urmă cu ani, când eu am dat doctoratul, am fost prima promoţie, şi atunci au fost unii care erau doctoranzi cu bursă – cu scoatere din producţie, şi alţii fără scoatere din producţie. Diferenţa esenţială este: eşti sau nu un cercetător autentic? Şi puţini dintre cei care bat la poartă sunt.

Avem atâtea cazuri, cel puţin în privinţa doctoratelor, unde cercetarea a fost făcută de mântuială şi unde s-a ajuns la plagiat.  

Să ne înţelegem. La plagiat s-a ajuns din cauză că zeci de ani s-a neglijat educarea ideii de proprietate intelectuală. Dacă vă uitaţi la revistele şcolare o să vedeţi cum abundă în texte preluate din anumite surse şi semnate de elevi. Copiii nu au fost învăţaţi de profesori ca atunci când iau ceva dintr-o sursă să citeze acea sursă.

Din cauza asta a ajuns Victor Ponta la plagiat? Ce părere aveţi despre acest caz?

Şi-a spus cuvântul o comisie din care a făcut parte şi fostul preşedintele al  Academiei – Ionel Haiduc – şi care a fost condusă de un academician în chimie – Marius Andruh. Au urmat şi alte comisii. Dar factorul politic s-a amestecat atât de puternic, încât s-a putut crea o confuzie.

Problema gravă este următoarea: noi trăim într-o societate în care furtul intelectual nu are, pentru cea mai mare parte a populaţiei, statutul de furt. Asta se întâmplă pentru că generaţii după generaţii au rămas needucate cu privire la ideea de proprietate intelectuală. Din această cauză munca intelectuală este de foarte multe ori neapreciată.

Faptul că şcoala nu formează  ideea de proprietate intelectuală face ca respectul pentru proprietatea intelectuală să nu existe. Atunci când preiei un text fără să-l citezi înseamnă că-ţi baţi joc de munca depusă de autorul lui.

Am avut 19 miniştri ai Educaţiei care au tot schimbat legea educaţiei. Care dintre ei vi s-a părut mai bun?

Nu pot să spun. Nu pot să neg că unii sau alţii au avut unele idei bune, dar exact în ceea ce era esenţial, nu s-a orientat niciunul.

Nu cred totuşi că răspunderea principală în materie de educaţie vine neapărat de la miniştrii Educaţiei. Răspunderea vine de jos, de la starea naţiunii, de la capacitatea masei de oameni ai şcolii de a acţiona.

Din cauza asta a ajuns Victor Ponta la plagiat? Ce părere aveţi despre acest caz?

Şi-a spus cuvântul o comisie din care a făcut parte şi fostul preşedintele al  Academiei – Ionel Haiduc – şi care a fost condusă de un academician în chimie – Marius Andruh. Au urmat şi alte comisii. Dar factorul politic s-a amestecat atât de puternic, încât s-a putut crea o confuzie.

Problema gravă este următoarea: noi trăim într-o societate în care furtul intelectual nu are, pentru cea mai mare parte a populaţiei, statutul de furt. Asta se întâmplă pentru că generaţii după generaţii au rămas needucate cu privire la ideea de proprietate intelectuală. Din această cauză munca intelectuală este de foarte multe ori neapreciată.

Faptul că şcoala nu formează  ideea de proprietate intelectuală face ca respectul pentru proprietatea intelectuală să nu existe. Atunci când preiei un text fără să-l citezi înseamnă că-ţi baţi joc de munca depusă de autorul lui.

Am avut 19 miniştri ai Educaţiei care au tot schimbat legea educaţiei. Care dintre ei vi s-a părut mai bun?

Nu pot să spun. Nu pot să neg că unii sau alţii au avut unele idei bune, dar exact în ceea ce era esenţial, nu s-a orientat niciunul.

Nu cred totuşi că răspunderea principală în materie de educaţie vine neapărat de la miniştrii Educaţiei. Răspunderea vine de jos, de la starea naţiunii, de la capacitatea masei de oameni ai şcolii de a acţiona.

După cum vedem legea educaţiei a fost schimbată din nou în acest an. E nevoie de atâtea schimbări?

Nu vreau să spun că legea nu are nicio semnificaţie, dar schimbarea principală nu de la lege trebuie să vină, nu de la politicieni.

Dacă aţi fi ministrul educaţiei ce măsuri aţi lua?

M-aş preocupa în primul rând de educaţia omenescului şi aş apleca urechea la minţile cele mai inteligente din jurul meu.

Ce înseamnă educaţia omenescului?

Faptul că noi suntem deficitări în a educa la copilul de cea mai fragedă vârstă dragostea şi respectul pentru fiinţa umană. Aici e marea problemă. Şcoala trebuie să facă faţă azi unui val imens anti-educaţional care vine din mass-media, de la unele televiziuni, dintr-o parte a presei, dintr-o  parte a internetului. E un val anti-educaţional imens, pe care în special copiii îl suportă.

Ceea ce vă spun acum sunt lucrurile pe care ar trebui să le facă toţi cei care au o răspundere în educaţie. Noi trăim într-o societate în care copilul de şcoală primară, în foarte multe cazuri, consideră natural să se ia la bătaie cu un alt copil pentru faptul că nu se înţeleg într-o anumită chestiune. Diferenţa de părere poate fi pricină de violenţă fizică, pentru că văd asta peste tot în jurul lor. Noi nu facem nimic în faţa acestor lucruri. Orice educator este răspunzător şi în această privinţă, a educaţiei omenescului. Dar orice cetăţean ar trebui să fie şi un educator.

Ce ar trebui să schimbăm la sistemul de educaţie astfel încât să nu mai fie prăfuit?

Pentru ca să ieşim din această dificultate este necesar să alcătuim noi programe, noi manuale şi să construim un nou scenariu al vieţii de şcoală. Vechiul scenariu catedră-bănci este prăfuit, depăşit. Iniţiativele trebuie să vină de jos, de la minţile luminate ale dascălilor de cea mai bună calitate, ale elevilor şi studenţilor.

Am văzut acum că Ministerul Educaţiei spune că trebuie să ţinem seama că şcoala nu este singura instituţie din care învaţă tinerii, că ei învaţă şi de pe internet şi de la televizor. Dar şcoala nu trebuie să considere internetul ca ceva în afara ei, ci să îşi incorporeze internetul. Aici este unul dintre motivele eşecului şcolar, pentru că la 20 de ani de la apariţia internetului, sistemul nostru educaţional nu a înţeles că internetul trebuie încorporat organic în viaţa educaţională a şcolii şi că această navetă între internet şi cultura tipărită tradiţională pe care se baza şcoala trebuie să fie permanentă, la toate disciplinele.

Tocmai spuneam că a fost schimbată legea educaţiei. Fiecare ministru care a trecut pe la minister şi-a propus să schimbe programele şcolare, dar n-a reuşit. Adică vedem ce a ieşit.

Când e vorba de calitatea educaţiei nimic nu se poate schimba peste noapte. Nu există figuri providenţiale. Aici lucrul pe care nu au fost în stare să-l facă niciun guvern, pentru că erau mereu cu ochii pe interesele imediate de putere, era să te angajezi în procese de lungă durată de schimbare a programelor educaţionale.

Noi avem în multe privinţe programe rămase în urmă cu peste o sută de ani în modul în care concepem predarea diverselor ştiinţe. Cea mai mare parte din ce s-a descoperit şi s-a inventat în secolul al XX-lea n-a ajuns să fie predată în şcoală, este o situaţie tragică din acest punct de vedere, pentru că s-a mers mereu în virtutea inerţiei, am repetat azi ceea ce am făcut ieri. Lucrul acesta este foarte comod, dar greşit.

Şi ce ar trebui făcut în condiţiile astea? Peste o lună se va schimba guvernul şi va veni un alt ministru.

De exemplu, să facem un program de urgenţă de educare a omenescului, a trăirii în societatea globală, un minim de program pe care să căutăm să-l realizăm imediat. Nu ne dăm seama la ce grad de violenţă se află societatea în care trăim. Această educaţie pentru o lume neviolentă, pentru o lume în care să se educe valori ca dragostea pentru fiinţa umană, să nu vezi in tot ceea ce este diferit un adversar.

După cum vedem, în societate, în mass-media cearta este cea care atrage, nu dezbaterea. Cearta face rating. Dezbaterea, cu dezvoltare de puncte de vedere, ţine de un anumit grad de cultură si de o stare de relaxare, la care tot mai puţini oameni ajung. Şi atunci, după ce se orientează televiziunile îin materie de programe: după violenţă, ce certuri prezentăm?  Iar după certuri vin lucrurile anodine, nesemnificative, de ieşire din plictiseală cu cel mai mic efort intelectual posibil.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Dvs., stimati cititori, ce intelegeti prin aceste cuvinte:

Examenul de bacalaureat în forma sa actuală, nu este relevant, nu este semnificativ pentru gradul de maturitate al candidatului. Chestiunile propuse nu sunt suficient de semnificative pentru capacitatea candidatului de a se orienta cu capul său propriu. Faptul că ai luat sau nu bacalaureatul nu te califica azi nici ca intelectual, nici ca om de cultură. Şcoala ignoră antrenamentul în situaţii problematice, în care trebuie efectuate alegeri pe baza de argumente şi contraargumente şi această lipsă de imaginaţie, de îndrazneală se observă sistematic şi la examene, inclusiv la cel de bacalaureat. Şi dacă şcoala nu o face, vin iniţiative alternative, pe care le pot observa în rândul elevilor excepţionali, care simt insuficienţele şcolii şi se decurcă pe cont propriu, de exemplu, ceeea ce am văzut în tabara Canguru de la Straja, Hunedoara ” ?

Initiativele alternative le poate observa in randul elevilor exceptionali… „M-aş preocupa în primul rând de educaţia omenescului şi aş apleca urechea la minţile cele mai inteligente din jurul meu: – ar apleca urechea doar la „minţile cele mai inteligente din jurul meu ” ? La cele mai putin inteligente nu si-ar pleca urechea, ar face doar „educatia omenescului”? Atunci eu stau si ma intreb cati ar mai trece examenul de bacalaureat in asemenea conditii! Eu ma intreb de ce trebuie sa exageram, de ce exageram in halul asta, cum in nicio alta parte nu gasesti? Doar in la noi, in Romania!! Vreau sa stiu si eu care e acea tara din lume unde bacalaureatul e facut doar pentru cei exceptionali de vreme ce numai ei ar fi antrenati „în situaţii problematice, în care trebuie efectuate alegeri pe baza de argumente şi contraargumente„, pe cand ceilalti primesc „cunoştinţe, informaţii, a înmagazina date, nume, citate, procedee, formule, algoritmi, ecuaţii,  a fi în stare să le reproduci când ţi se cere, pentru a fi evaluat, şi să le aplici în cazuri standard.  Toate acestea iau forma generală a unor reţete, a unor indicaţii, care se folosesc pe bază repetitivă, de memorare”? Domnia sa vrea un bacalaureat doar pentru un (viitor) Laplace, Galois etc, restul trec la gramada la „educatia omenescului”, profesorul aplecandu-si urechea la „mintile cele mai inteligente” din jurul sau, in exclusivitate daca am inteles bine…

In chestiunea proprietatii intelectuale, are si nu are dreptate:

Noi trăim într-o societate în care furtul intelectual nu este, pentru cea mai mare parte a populaţiei, un furt. Asta se întâmplă pentru că generaţii după generaţii au rămas needucate cu privire la ideea de proprietate intelectuală. Din această cauză munca intelectuală este de foarte multe ori neapreciată

Asta se intampla pentru ca generatii dupa generatii au ramas needucate cu privire la ideea de proprietate, de vreme ce si in zilele noastre mai sunt cate unii care considera ca proprietatea ar fi „un moft”. Si atunci daca esti needucat cu privire la ideea de proprietate, esti needucat si cu privire la ideea de proprietate intelectuala.

In privinta luptelor fizice, din nou, are si n-are dreptate:

„Noi trăim într-o societate în care copilul de şcoală primară, în foarte multe cazuri, consideră natural să se ia la bătaie cu un alt copil pentru faptul că nu se înţeleg într-o anumită chestiune. Diferenţa de părere poate fi pricină de violenţă fizică, pentru că văd asta peste tot în jurul lor. Noi nu facem nimic în faţa acestor lucruri. Orice educator este răspunzător şi în această privinţă, a educaţiei omenescului. Dar orice cetăţean ar trebui să fie şi un educator.”

In aceasta privinta nu cred ca stam mai rau decat altii, dimpotriva! Iar ceea ce spune nu e caracteristic doar Romaniei. Lupta a fost intotdeauna prezenta intre oameni. Asa cum au loc si razboaiele, din pacate. Nu spun ca razboaiele sunt bune. Nu spun ca e bine ca un copil de scoala primara sa se ia la bataie cu un altul pentru faptul ca nu se inteleg intr-o anumita chestiune. Insa as dori sa-mi aratati acea societate in care nu au loc lupte intre copiii de scoala primara, unde copiii de scoala primara isi rezolva diferendele dintre ei doar pe calea argumentelor si contraargumentelor intelectuale, pe baza dialogului de idei in exclusivitate. Chiar as dori sa stiu si eu unde se afla pe Pamantul acesta o asemenea societate a ingerilor: copiii sa fie si cuminti si exceptionali! Precum ingerii! Cuminte ca un inger, exceptional ca un Laplace!! 😆 Va dati seama…?

Si noi facem reforma in invatamant… 😆

Mai 14, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 24 comentarii

Si putina poezie

Scriam in precedenta postare cate ceva despre literatura si ca oamenii nu prea mai citesc in ziua de azi. De aceea m-am gandit sa pun si putina poezie pe blog. Chiar daca din alte vremuri… Trebuie sa va spun ca mie imi place poezia. Aceasta poate condensa, cu arta, in putine cuvinte foarte multe… Asa cum, de pilda, doar o simpla privire sau chiar tacerea pot spune multe. Sper sa nu se inteleaga ca as fi impotriva romanelor. In niciun caz. Dar cateodata se poate intampla ca putine cuvinte sa te puna pe ganduri mai multe decat zeci de pagini citite… Am putea sa descoperim niste lucruri inedite pe care nu le-am putea afla asa cum trebuie in alt mod…

De aceea va propun sa (re)citim doua poezii scrise de Maria Banus din volumul Portretul din Fayum (1969).

Am cerut samînta

Am cerut samînta

si ea s-a dovedit prea usoara

Rana se face lumina de zi,

totul e limpede

cand Buna Vestire coboara,

dar ce poate face ingerul,

semanatorul,

acum, cand vine o seara,

plina de spaime?

Vizita

In intimitatea odaii, cu televizor,

latra șacalii.

Asa pe neasteptate,

vin, se aseaza roata,

pe fundul lor slab, jigarit,

si ne latra,

in intimitatea, cu televizor, a odaii.

Se spune despre Maria Banus ca s-a incadrat in doctrina realismului socialist. Mi-au venit in minte aceste doua poezii, ma intreb in ce doctrina se incadreaza… Seara plina de spaime, sacalii… Si sa nu uitam anul in care au fost scrise: 1969… Inteleg ca poeziile acestea au fost scrise in Romania…

Am pus la tag-uri „Exercitii de normalitate” si „normalitate” insa, tinand cont de toate intepretarile posibile si imposibile, mi-e teama ca in aceste poezii e vorba de altceva, ca autoarea a vrut sa exprime altceva. O frantura de realitate, un sentiment, o traire. Ceva cu totul opus…

Februarie 27, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 37 comentarii

Tinerii!

Chiar nu am nicio problema legata de implicarea mai activa a tinerilor in politica. Fara indoiala ca e un lucru bun, de dorit. Cu toate acestea nu pot sa imi ascund o nemultumire… As dori mai multa profunzime in gandire din partea tineretului nostru si nu repetarea propagandistica a unor clisee. Iata, de pilda, ce spune Alina Gorghiu pe Facebook:

„Sunt întrebată de ce nu am exprimat un punct de vedere referitor la noul Cod fiscal, propus de guvernarea PSD. Răspunsul este simplu, sunt un om serios, nu cred în iluzii. Atât timp cât nu există o proiecție a veniturilor bugetare, avem de-a face cu un nou număr de magie propagandistică: ni se arată ceea ce dorim să vedem și ni se ascunde realitatea. Adevărul este că PSD va compensa orice măsură liberală (dacă nu rămâne, cel mai probabil, la stadiu de promisiune) cu zece de împovărare a populației și a mediului de afaceri.

Nu doresc să contribui la strategia lui Victor Ponta, maestru în iluzionismul politic, de a deplasa atenția de la faptul ca nu se gândește să-și dea demisia din pricina deficitului imens de credibilitate, la care a contribuit și cazul de corupție în care sunt implicați prietenii și rudele Prim-ministrului. Realitatea este că Victor Ponta a predat cheile Palatului Victoria consultanților săi de imagine, așa cum prietenii domniei sale au devenit gestionarii afacerilor cu fonduri de stat.

PNL va prezenta, în curând, programul său de guvernare care se susține pe trei coloane principale: taxe mici, eliminarea birocrației și creșterea sancțiunilor pentru evaziune. PSD, ca partid socialist, nu are specializarea politică necesară pentru a face reforme fiscale, care să reziste în timp, nici acum, nici altă dată. Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie.

PS: Premierul a uitat și azi să ne spună unde este milionul de locuri de muncă nou înființate și cele 10 miliarde de euro investiții noi.”

Recomand citirea integrala si in original a intregii postari.

Primul lucru care sare in evidenta este ca accentul cade pe crediblitate: „Victor Ponta, maestru în iluzionismul politic, de a deplasa atenția de la faptul ca nu se gândește să-și dea demisia din pricina deficitului imens de credibilitate, la care a contribuit și cazul de corupție în care sunt implicați prietenii și rudele Prim-ministrului”. Credibilitatea pare a fi noul motto al Administratiei Prezidentiale: cuvantul in jurul caruia pare a gravita noua doctrina, cea a Presedintelui Iohannis. Desi nu mi se pare foarte clar daca – presupunand adevarata afirmatia – „deficitul imens de credibilitate” (observati cuvantul imens!!) ar fi si unul real. Sau daca intr-adevar Ponta ar stau rau la capitolul credibilitate. Sau daca lucrul acesta ar avea vreo importanta, vreo semnificatie in legatura cu credibilitatea pe care ar avea-o PSD, daca deficitul de credibilitate pe care l-ar avea Ponta s-ar repercuta negativ asupra credibilitatii intregului PSD. Ca mie nu mi se par tocmai clare aceste aspecte. Pentru ca PSD pare a fi o forta redutabila pe scena politica a tarii. Nu mai vorbesc de faptul ca Opozitiei ii e foarte greu sa schimbe Guvernul, intrucat nu are majoritate in Parlament.

Un al doilea aspect scos in evidenta este acesta: „PNL va prezenta, în curând, programul său de guvernare care se susține pe trei coloane principale: taxe mici, eliminarea birocrației și creșterea sancțiunilor pentru evaziune„. La care eu ma intreb: cresterea sanctiunilor pentru evaziune va face sa creasca credibilitatea PNL? Sau n-are importanta? Sau e un cliseu folosit pentru a fi politically correct, deci ar fi mai mult formal?

Ce se intampla? Cand vorbim de evaziune fiscala, care la noi in tara e mare, ar trebui sa ne punem intrebarea daca avem cultura platirii taxelor si impozitelor si care este nivelul acesteia. Ceea ce am observat eu este ca in dezbaterile publice se face confuzia intre cultura platirii taxelor si impozitelor si filozofia fiscala. Trebuie sa spunem ca vorbim de doua lucruri diferite. De exemplu, afirmatia ca taxele si impozitele trebuie sa fie mici (dar cat de mici?) tine de ceea ce s-ar putea chema filozofia fiscala. Platirea taxelor si impozitelor este o chestiune de ordin cultural.

Platirea taxelor si impozitelor este nemijlocit legata de sectorul privat, in general vorbind are legatura doar cu ceea ce e privat. Este un lucru ce frizeaza absurdul, in cel mai bun caz nepotrivit, in orice caz o contradictie, ca Statul sa-si plateasca siesi taxe si impozite. Romania a fost o tara comunista in care au trait in comunism cateva generatii. In comunism totalitatea mijloacelor de productie era in mana Statului, apartinea de Stat. Sectorul privat a fost in cea mai mare parte anihilat. Situatia aceasta a durat o jumatate de secol. Statul modern roman, inceput cu Unirea Principatelor sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost inlocuit in 1947 cu Statul comunist, care a inversat raporturile existente pana atunci in societate. Intr-o societate comunista, cum a fost in Romania aproape jumatate de secol, nu se putea vorbi de o cultura a platirii taxelor si impozitelor si nici de formarea unei asemenea culturi. Repercursiunile acestei stari de fapt se vad si astazi. Insa acest lucru, aceste consecinte ale fostului regim comunist, nu se produc doar in virtutea unei inertii istorice. Chestiunea fundamentala, cred eu, legata de dezvoltarea unei culturi a platirii taxelor si impozitelor trebuie conexata de dezvoltarea sectorului privat in Romania. Aceasta mi se pare a fi chestiunea esentiala. Drept consecinta aceasta problema nu poate fi rezolvata in exclusivitate doar pe calea punitiva legala. Or, jocul pe care ni-l propune D-na. Gorghiu este unul axat pe pedepse! Cu alte cuvinte, se pune un accent major pe masurile de represiune, nu pe dezvoltarea sectorului privat. Taxele mici si eliminarea birocratiei sunt aspecte pozitive care ar ajuta, desigur, sectorul privat. Insa dezvoltarea sectorului privat este un lucru mult mai amplu decat ar parea la prima vedere. Trebuie aratat, dupa parerea mea, un lucru: taxele mici si eliminarea birocratiei nu-l ajuta neaparat pe cetatean, ci ajuta sectorul privat. Eliminarea birocratiei ar putea insemna masive disponibilizari de personal, lucru care nu stiu cat i-ar ajuta pe acei cetateni care ar urma sa fie disponibiliziati. De asemenea taxele mici ma duc cu gandul la diminuarea rolului statului in economie, la diminuarea drastica a ajutoarelor sociale. Si atunci problema esentiala ar fi cum poti sa faci ca in zonele sarace sau in cele defavorizate sa creasca sectorul privat si sa fie capabil sa asigure locuri de munca bine platite, cum poate sa creasca nu numai cantitativ dar si calitativ acest sector privat. „Filozofia” D-nei. Gorghiu, de scolarita superficiala: „Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie”, nu explica si felul cum s-ar putea realiza aceste lucruri.

O alta problema care trebuie studiata, iar efortul ar trebui sa fie al intregii clase politice si nu numai, este problema Statului. La intrebarea „cum e Statul?”, raspunsul e unul foarte simplu: asa cum il arata, cum il defineste, cum il descrie Constitutia. Problema fundamentala aici este ca noi, cu un asemenea Stat, asa cum e el descris de Constitutie, nu am ajuns prea departe, de pilda ramanem una din cele mai sarace tari din Europa. In Romania exista la ora actuala diferente foarte mari de dezvoltare intre regiunile sale istorice. Cum s-a ajuns, ca sa dau un alt exemplu, cu un asemenea stat ca milioane de romani sa plece peste granita ca sa-si gaseasca de lucru? Cum s-a ajuns la o situatie demografica negativa, cu consecinte, inclusiv economice, negative? In privinta colectarii taxelor si impozitelor acest Stat prezinta evidente dificutati. De ce oare? Legat de ceea ce spuneam mai sus, acest Stat ar trebui sa conduca la dezvoltarea sectorului privat in tara noastra, la depasirea efectelor crizei economice. Or, nu prea se vad astfel de aspecte pozitive, nici macar in ceea ce priveste absorbtia fondurilor europene. De asemenea circula idei anacronice in raport cu Constitutia, ca spre exemplu cea formulata recent de Dl. Crin Antonescu si anume ca regimul Iohannis se va transforma intr-unul prezidential, de autoritate… De unde rezulta ca avem o conceptie foarte slaba despre Stat, despre rolul sau in societate. Cand auzi persoane publice foarte cunoscute, mai ales cineva care a fost si candidat la presedintia Romaniei, vorbind in felul acesta, nu se poate sa nu te intrebi daca astfel de conceptii sunt reminscente ale unor vremuri revolute. Gandim, poate fara sa vrem, poate pentru faptul ca ne e mai comod asa, in termeni ce frizeaza totalitarismul. Ar trebui sa ne dea de gandit lucrul acesta.

As dori sa spun cateva cuvinte despre chestiunea Culturii. Am urmarit dezbaterile privind timbrul de carte. Nu cred ca e cineva de acord cu scumpirea cartilor. Insa faptul grav care trebuie semnalat este ca in Romania, din cate am inteles, nu se mai prea citeste. Viata culturala este in declin. In perioada interbelica existau cenacluri literare in care erau promovate tinerele talente, oameni care ulterior au ajuns mari scriitori. Chestiunea nu este numai cat costa o carte sau ca pe vremea comunismului o carte buna o puteai cumpara cu 5 lei, ca aveam peretii tapetati cu carti, ci si pepinierele in care se nasc noile talente literare. Nu prea mai avem asa ceva, iar interesul publicului pentru cultura ramane, din pacate, unul scazut. Tindem sa avem nu numai o populatie imbatranita, dar si una abrutizata. O reforma morala cu o populatie abrutizata nu prea vad sa aiba sanse de reusita. Insa aceasta tendita spre abrutizare are si implicatii economice dintre cele mai negative. De observat rezultatele slabe la examenele de bacalaureat, dezinteresul tinerei generatii pentru cultura, elevatie, invatatura, dominata doar de un spirit materialist si mercantil. Nu prea mai vad nici pe la televizor ca sa fie promovate emisiunile culturale, doar asa numitele televiziuni de stiri. Sincer, as dori sa-l vad pe Dl. Nicolae Manolescu intr-o dezbatere culturala, literara, comentand, de pilda, tendintele literare ale inceputului de secol. Sau o dezbatere culturala despre cinematografia inceputului de sec. XXI, despre tendintele care apar in filmografie. Insa astfel de lucruri, din pacate, nu prea le vedem si nici nu intereseaza multa lume, doar „publicul de specialitate”. Noi suntem intr-un impas cultural evident. Nu ma refer, cum poate ar putea crede unii, la implicarea statului in cultura. Ci, ca sa fiu mai clar, reformulez punctul meu de vedere printr-o intrebare: noi mai avem oare la ora actuala un cenaclu literar precum Sburatorul lui Eugen Lovinescu? Am dat un exemplu. De Sburatorul stim si astazi, a ramas viu in mintea noastra, a generatiilor de azi. Sa ne gandim la Marin Preda, care a luat parte la sedintele cenaclului Sburatorul. Uitati-va, va rog, ce viata culturala aveam in perioada interbelica! Si ce calitate inalta avea! Comparati-o cu cea de acum! Asta ca sa vedem unde se afla acum Romania!

Revin la aspectul economic. Stiti cat e la noi forta de munca vulnerabila – este vorba de lucratori pe cont propriu si lucratori familiali neremunerati, ca procent din totalul ocuparii fortei de munca? Dupa datele puse la dispozitie de Banca Mondiala, aceasta este de 31,8%!! Pentru comparatie cu alte tari – aici. Suntem deasupra Bulgarei, Ungariei si chiar a Rusiei!! Chiar si Serbia are un procent mai mic decat al nostru… Venezuela e la acelasi nivel cu noi, Mexicul ne e vecin. Ecuador… ei, nici chiar asa: in Ecuador este de 51,2%!! America Latina scrie pe noi. Un regim prezidential, asta ne mai lipseste… In asemenea conditii noi vorbim de „creșterea sancțiunilor pentru evaziune”… In cazul lucratorilor independenti – v. aici – procentul pentru tara noastra este de 32,7%, Mexicul este aproape de noi, ceva mai sus ca procent. Venezuela si Ecuador ne depasesc. La niveluri mai joase, dar apropiate de noi sunt Serbia, Brazilia, Italia, Argentina. In SUA procentul este de 6,8%!! In privinta lucratorilor salariati – v. aici, in Romania procentul este de 67,3%. In SUA procentul este de 93,2%!! Aici Ungaria, Bulgaria, Rusia, Polonia si chiar si Serbia sunt inaintea noastra!! Nu mai vorbesc de Franta, Germania sau Norvegia! La capitolul lucratori in familie – v. aici – din acest grup de tari: Romania, Ecuador, Serbia, Mexic, Brazilia, Polonia , Italia, Venezuela, Bulgaria, Spania, Republica Ceha, Argentina, Germania, Franta, Ungaria, Norvegia, Rusia, SUA, tara noastra e pe primul loc, urmeaza celelalte tari in ordinea de mai sus. Procentul la noi este de 12,6%, deci cel mai mare din acest grup de tari!! In Ecuador, a doua clasata, sa zicem asa, procentul este de 9%, deci o diferenta de 3,6% fata de noi, care suntem pe primul loc…

Stau si ma intreb daca se uita cineva din Guvern, din PNL pe aceste statistici… In asemenea conditii e aproape (spun asa pentru ca vreau sa fiu optimist totusi) imposibil sa combati evaziunea fiscala. Daca cineva crede ca prin „creșterea sancțiunilor pentru evaziune” se poate combate evaziunea intr-o asemenea structura a fortei de munca, eu cred ca se insala… Daca luam, de pilda, forta de munca vulnerabila, procentul s-a situat in intervalul 33,7-31,8% in perioada 2005-2012, deci s-a mentinut practic la un nivel constant. Or, procentul asta e foarte mare, sunt foarte multi oameni care pot fi incadrati ca fiind forta de munca vulnerabila, definita ca mai sus. Sau intr-o tara in care lucratorii salariati reprezinta 67% din forta de munca e foarte greu sa combati evaziunea. Evaziunea fiscala se poate combate clar si precis intr-o tara unde procentul asta ar fi in jur de 90%. Bunaoara in SUA, Germania, Franta sau Norvegia se poate combate evaziunea in conditii optime.

Chestiunea care se pune ar fi daca s-a evaluat ce consecinte are impactul declinului cultural, de care vorbeam mai sus, asupra economiei nationale, scaderea gradului de pregatire profesionala. Sa ne gandim ca avem si asa un numar foarte mare de asa zisi lucratori independenti… Educatia populatiei este un aspect foarte important in special in ceea ce priveste viitorul. Pentru ca sa poti sa ai realizari in plan economic, stiintific, etc lucrurile acestea nu le poti face cu o populatie needucata. La noi cultura ar trebui sprijinita de catre sectorul privat, prin donatii, de catre stat, orice sprijin e binevenit. Sectorul privat ar putea vedea acest sprijin si ca pe o investitie in viitor. O degradare a fortei de munca nu are cum sa ajute sectorul privat, ba chiar il pune in pericol si poate fi generatoare de crize economice severe! Sa ne gandim la tarile dezvoltate care au si o cultura mare, bine aspectata in multe domenii.

Investitiile straine directe – aici, intrari nete reprezentau in 2012 un procent de doar 1,55% din PIB pentru tara noastra. Capitalizarea de piata a companiilor listate (% din PIB) – v. aici – in tara noastra a fost de doar 9,4% in 2012, un procent iarasi foarte mic. In USD reprezinta aproape 16 miliarde $ pentru Romania. Sa facem o comparatie cu Franta: 1,8233 trilioane $!! In Polonia: 177,73 miliarde! In SUA 18,6683 trlioane $!! La capitolul credite bancare neperformante – v. aici – in 2012, din grupul de tari enumerate mai sus, Romania se afla pe locul doi: 18,24% din totalul creditelor globale. In SUA stiti cat e? 3,3%!! Mexicul, Argentina stau bine la capitolul asta, cu un procent mic de credite neperformante.

Acestea arata ca forta de munca disponibila exista din belsug in Romania. Capitalul, in schimb, e redus, foarte redus in comparatie cu alte tari si, pe cale de consecinta, foarte scump… Pe de alta parte, data fiind structura fortei de munca de la noi, nu trebuie sa ne mire procentul ridicat al creditelor neperformante. Eu de asta si spuneam in postarea precedenta ca este necesar sa vedem cum se poate crea la noi o serioasa piata de capital si cum putem folosi, cum poate cetateanul folosi cat mai eficient sectorul bancar.

Am scris aceste randuri si cu gandul de a indemna la o dezbatere serioasa, cum bine spunea Dl. Iohannis in campanie. Trebuie sa-i critic pe tinerii nostri aspiranti in politica pentru ca nu vad ca ii trage inima sa aprofundeze problemele. Totusi, cu idei de genul: „Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie.”, nu se poate dezbate serios o problema, nicio problema.

Februarie 25, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Propunere pentru acordarea Ordinului National „Steaua Romaniei” in grad de Colan

Poate ca va parea ciudata interventia mea… Desi nu cred ca este deloc ciudat ce va voi spune in continuare. Nu sunt membru al Ordinului National „Steaua Romaniei”, nu imi arog dreptul sa fac propuneri pentru acordarea acestuia… Totusi, va rog sa-mi permiteti o sugestie… Eu cred ca trebuie sa-i cinstim in mod deosebit pe cei care au iubit si au facut bine acestei tari, chiar daca nu au fost romani. Iata ca au existat si oameni care nu au fost romani ca nationalitate, dar cu toate acestea eu consider ca au fost mai romani, daca se poate spune asa, decat romanii!!! Si au fost asa prin dragostea pe care au avut-o pentru poporul roman si pentru aceasta tara a noastra.

De aceea va rog sa-mi ingaduiti sa fac si eu o propunere la care nu cred ca s-a gandit cineva pana acum.

Propun acordarea post-mortem a Ordinului National „Steaua Romaniei” in grad de Colan Sfantului si Marelui Ierarh Antim Ivireanul.

Pentru marele bine pe care l-a facut acestei tari, pentru propasirea culturala si indreptarea morala a poporului roman. Pentru patriotismul sau si atasamentul sau profund fata de patria noastra.

Mare om a fost Sfantul Antim Ivireanu! Desi georgian la origine – s-a nascut pe la 1650 – si adus in Tara Romaneasca de catre binecredinciosul voievod Constantin Brancoveanu la recomandarea Patriarhului Ierusalimului Dositei Notara pe la anul 1690, a avut o uriasa contributie la dezvoltarea culturala a tarii prin intemeierea unei vestite scoli tipografice la Snagov (1694), apoi la Ramnicu Valcea si Targoviste, si infiintarea primei biblioteci publice in Bucuresti. A tiparit carti intr-o frumoasa limba romaneasca, limpede si curgatoare, lucru pe care il putem constata si in predicile sale cuprinse in Didahii.

„In total, Sfantul Antim a tiparit 63 de carti liturgice si de folos duhivnicesc, 39 cu mana sa, 21 in limba romana, iar 4 fiind scrise de el insusi. Multe carti sunt ilustrate cu miniaturi gravate chiar de el, de o maiestrie si frumusete deosebite. Intre cartile tiparite de el si puse la indemana credinciosilor amintim: Antologhionul (1697), Marturisirea Ortodoxa (1699), Carte sau lumina (1699), Invataturile crestinesti (1700), floarea darurilor (1701), Liturghierul greco-arab (1701) – prima carte cu caractere arabe pentru folosul credinciosilor din Antiohia, Ceaslovul greco-arab (1702), Noul Testament (1703), Didahiile (28 de predici ale sale), Invatatura pe scurt pentru taina pocaintei (1705), Chipurile vechiului si Noului Testament (1709), Psaltirea (1710), Invatatura bisericeasca la cele mai trebuincioase si mai de folos pentru invatatura preotilor (1710), Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Evhologhionul (1713), Pilde filozofesti (1713), Catavasierul (1715), Ceaslovul (1715).” (cf. Didahii – Editura Basilica a Patriarhiei Romane, Bucuresti 2010)

Observati ce frumos titlu: Carte sau lumina. Si prin aceasta exprimare simpla si concisa a spus tot ce trebuia spus. Sau Pilde filozofesti, de unde se vede inclinatia sa spre filozofie si profilul sau de mare intelectual.

Iar in Sfaturile crestino-politice catre Preacredinciosul si Preainaltatul Domnitor si Voievod al toata Ungro-Vlahia, Domnul Ioan Stefan Cantacuzino, marele Antim Ivireanu spunea:

„Imparatii si domnitorii sunt nefericiti, iar supusii se prabusesc impreuna cu conducatorii lor atunci cand cei corupti se bucura de cinstire, iar cei virtuosi sunt dispretuiti”

„O, fiul meu, daca te vei pazi de trei fiare, sa stii ca veo gasi vindecare sufleteasca. Fugi de iubirea banilor ca de o fiara, de manie ca de un animal salbatic si de patima.

Datoria medicilor este sa dea medicamente bolnavilor si sa vindece. Tot asa, domnitorii cei buni si cei ce sunt laudati se intristeaza mult atunci cand cei saraci sunt nedreptatiti. Domnitorii inlatura nedreptatea si ii elibereaza pe saraci; aceia trimit pe boierii drepti, care ii scapa pe saraci”

Sa pretuiesti pe supusii tai, alunga pe cei ce fac rau. Sa supraveghezi pe cei din functiile publice cu atentie, fiindca, in ceea ce gresesc oamenii tai, dusmanii vor arunca intreaga raspundere asupra ta” (subl. mea)

„Omul sa nu fie nesatul, ci sa fie multumit cu ceea ce a dobandit e cale legala si sa nu se arate nerecunoscator. Sa indure cu buna cuviinta cele ce vin de la Dumnezeu si zilnic sa-I multumeasca pentru ce are in prezent.

O buna guvernare, dupa ceea ce spun filosofii, iese in evidenta inaintea oamenilor prin trei lucruri: daca se gaseste paine din belsug peste tot; daca exista dreptate puternica pentru toti oamenii; daca oamenii circula fara frica si osteneala”

„In tarile necredinciosilor cei necajiti sunt arsi de multele impozite, de greutati si de munci. Priveste-i cum se chinuie si sa iti para rau de ei, ca unul ce le esti tata. Fii bland cu acestia, indurate spre acesti fii ai tai”

De asemenea Marele Antim a dat invataturi si pentru mirenii obisnuiti, nu numai pentru conducatorii politici. El spunea ca 10 porunci sunt scrise in lege si nici una nu tinem, aratand ce pacate mari facem ca sa ne inteleptim… Spre exemplu:

„Porunca cea dintaiu zice sa nu avem alt Dumnezeu inaintea lui, iara noi avem pre mamonul nedreptatii[…]

A patra porunca zice sa cinstim pre parintii nostri, iar noi ii ocaram si-i si batem

A cincea porunca zice sa nu ucidem, iara noi, de nu putem ucide cu batul, sau cu sabiia, ucidem cu limba si, de nu putem ucide pre altii, ne ucidem si ne omoram insine pre noi, cu faptele cele rele

A sasea porunca zice sa nu preacurvim, iara noi facem altele mai rele si mai spurcate, care nu le poci grai.

A saptea porunca zice sa nu furam, iara noi luoam de fata, cu sila.

A opta porunca zice sa nu marturisim stramb, iara noi juram cu mainile pre sfanta Evanghelie, ca sa nu piiardem cinstea si piiardem pre Dumnezeu.

A noua porunca zice sa nu pohtim muierea vecinului nostru, iara noi mijlocim ca sa stie si el de acel lucru, iara sa nu zica nimic, ca apoi nu e bine de el.

A zecea porunca zice sa nu pohtim verice lucru strein, iara noi luom tot, sa nu aiba cu ce sa hrani”

Si iata, dara, ca nici una din cele zece porunci nu tinem, nici facem. Iar de va socoti cineva din noi cum ca vorbele acestia nu sint adevarat, ii las in seama cugetului sau si de nu-l va bate cugetul in sine, atunce poate ca acel om va fi au prea sfant si drept inaintea lui Dumnezeu, au iaste nesimtitoriu. (subl. mea)

(Sfantul ierarh Antim Ivieanul – Pentru pocainta in scurt si invatatura de folos, Biserica Sfantul Nifon Patriarh al Tarigradului)

Moartea sa martirica a fost pentru dreapta credinta impletita cu dragostea fata de Tara Romaneasca, pentru ca Sfantul Antim Ivireanul a dorit eliberarea tarii de sub stapanirea otomana. Din aceasta cauza s-a opus domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat. Este cu totul remarcabil faptul ca Sfantul Antim, care nu era roman, a dorit o conducere romaneasca a tarii. Ca sa intelegem ce a insemnat domnia fanariota voi cita din lucrarea Antim Ivireanul – carturar umanist scrisa de Fanny Djindjihasvili (Editura Junimea, Iasi, 1982):

„Nicolae Mavrocordat a desfiintat Divanul Tarii Romanesti, alungandu-i de la curte pe aproape toti boierii valahi si inlocuindu-i cu oamenii care venisera cu el de la Constantinopol. Darile si impozitele cresteau. Oamenii paraseau locurile de bastina, se ascundeau in paduri ori luau calea pribegiei. In academia greceasca infiintata de Nicolae Mavrocordat, profesorii erau exclusiv greci, ajutor banesc primeau numai bisericile si manastirile unde se aflau prelati greci. Ca urmare a politicii fanariote, poporul a suportat un jug dublu: stapanirii turcesti i s-a adaugat si cea fanariota.”

Desi ar fi putut sa-si salveze pielea, Marele Antim a preferat sa-si riste viata pentru a impiedica domniile fanariote. A murit in 1716, ucis de soldatii turci langa Adrianopol si se pare din ordinul lui Nicolae Mavrocordat (Fanny Djindjihasvili).

Este emotionant faptul ca acest om – Antim Ivireanul -, un georgian, a luptat pur si simplu pentru tara noastra, pentru „Creșterea limbii românești / Ș-a patriei cinstire”, cum va spune Ienachita Vacarescu. Prin aceste fapte Antim Ivireanul a fost cu adevarat o Stea a Romaniei, de a carei stralucire ne bucuram si acum, si ne vom bucura intotdeauna.

Antim Ivireanul

Septembrie 28, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Apropo de educatie…

… iata un interesant articol de pe site-ul Historia.ro:

Ce li se cerea copiilor în clasa a opta din 1912 este o provocare astăzi pentru adulţi! Iată testul

Se arata ca:

Copia unui examen din 1912 pentru absolvenţii ciclului gimnazial din Statele Unite ale Americii ar putea fi o adevărată provocare în ziua de astăzi pentru elevii care termină clasa a opta, unele subiecte având un grad impresionant de dificultate.

Muzeul de Istorie din Bullitt, Shepherdsville, Kentucky, a primit o copie a unui examen de sfârşit de clasa a opta din 1912. În urmă cu 100 de ani, şcolile din ţinutul rural Bullitt erau foarte puţine şi aflate la mare distanţă una de alta, potrivit site-ului muzeului, scrie huffingtonpost.com.

Elevii se adunau o dată sau de două ori pe an pentru acest examen. Testul era foarte important, iar copiilor li se atrăgea atenţia să fie cât mai bine pregătiţi. Câţiva dintre cei care treceau examenul primeau burse şi continuau studiile la liceu.

Publicat pe site-ul muzeului, examenul a suscitat un interes deosebit, motivul fiind dificultatea subiectelor. Cerinţele erau grupate pe domenii, examenul având întrebări din limba engleză (citit, scris şi gramatică), aritmetică, geografie, istorie, fiziologie şi politică.

La secţiunea de geografie, de exemplu, primul subiect cere definirea latitudinii şi a longitudinii. În continuare, elevilor li se cere să localizeze ţările Turcia, Grecia, Serbia, Muntenegru şi România, precum şi oraşele Mobile, Quebec, Buenos Aires, Liverpool şi Honolulu.

Subiectele de politică presupuneau cunoaşterea îndatoririlor preşedintelui, a procedeelor de alegere a acestuia şi a vicepreşedintelui, precum şi definiţia noţiunilor de democraţie, monarhie limitată, monarhie absolută şi republică.

Partea de gramatică include întrebări despre gradele de comparaţie ale adjectivelor, precum şi definiţia substantivului comun şi a celui propriu.

„Pentru noi este amuzant”, a spus David Strange, director executiv al muzeului. „Suntem doar un judeţ de la ţară. Site-ul nostru primeşte de obicei două sute de accesări, dar recent am făcut 200.000.”

„Este un test destul de solicitant”, a mai spus Strange. „Chiar încerc să le amintesc tuturor că este un test din 1912 şi că trebuie să te transpui în mentalitatea de atunci. Îmi amintesc că am avut o întrebare similară la un test când eram la şcoală. Nu aş vrea să îl dau din nou”.

Acesta a adăugat că ştie multe persoane care au încercat să dea testul pentru amuzament dar nu le cunoaşte rezultatele finale, deşi „cei mai mulţi au spus că nu l-ar fi trecut”.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a articolului. Veti vedea acolo si testul!

Foarte interesante sunt intrebarile despre Civil Government – Guvernul civil. Si eu cred ca este necesar ca elevii nostri sa cunoasca astfel de lucruri. Spre exemplu, iata o cerinta din testul respectiv: „Definiti urmatoarele forme de guvernamant: Democratia, Monarhia Limitata, Monarhia Absolutista, Republica. Dati exemple din fiecare.” Sau: „Dati trei indatoriri ale Presedintelui. Ce se intelege prin puterea de veto?”, „Numiti trei drepturi date Congresului de catre Constitutie si doua  drepturi care sunt negate Congresului”, „Ce este un copyright? Dar un patent right (drept de patent)?”. Am dat cateva exemple, dar sunt lucruri importante! In Romania, la ora actuala, se vorbeste despre monarhie, dar cati adulti ar putea defini corect aceasta forma de guvernamant? Cati dintre adultii de la noi ar putea sa spuna trei indatoriri ale Presedintelui? Intr-o societate democratica eu cred ca este absolut necesar sa se faca in scoli o educatie elevilor prin care ei sa inteleaga societatea in care traiesc si cum este aceasta guvernata. La noi se vorbeste despre faptul ca se plagiaza, se dau si exemple prin presa, dar cati dintre copiii de clasa a VIII-a stiu ce e acela un copyright si cum se definesc drepturile legale de autor? Sau ce e acela un drept de patent? Lucrurile de baza trebuie cunoscute inca din scoala primara. Altminteri nu putem avea un electorat educat, lucru ce face ca democratia sa fie greoaie. Un electorat needucat este deseori o masa de manevra care sa poata fi manipulata oricand si oricum: mai ‘cu un mic si cu o bere/noi ajungem la Putere’, mai cu un ‘Sa traiti bineeeeeeeee!!!’. Aceasta democratie de tip lozincard, daca imi este ingaduit s-o numesc asa, combinata cu tot felul de „cadouri” date electoratului chiar atunci, in ziua alegerilor, arata o educatie precara din punct de vedere politic. Si nu ma refer aici la indoctrinare, ci la cunoasterea unor notiuni, a unor lucruri importante pe care un cetatean trebuie sa le cunoasca. Nu mai vorbesc de faptul ca putini stiu si le pasa despre legislatia europeana, Comisia Europeana, valori, principii ale UE etc. Ca dovada ca si absorbim cu greutate fondurile europene…

Reiau ce spuneam aici, si anume cuvintele lui Mirabeau B. Lamar:

„The cultivated mind is the guardian genius of democracy and, while guided and controlled by virtue, the noblest attribute of man. It is the only dictator that freemen acknowledge and the only security that freemen desire.”

incerc sa traduc:

Mintea cultivata este gardianul de geniu al democratiei si,  daca este ghidata si controlata de virtute, cel mai nobil atribut la omului. Este singurul dictator pe care un om liber il recunoaste si singura protectie pe care un om liber o doreste.” (subl. mea)

Interesant mi s-a parut si la Istorie, iata un subiect: „Descrieti batalia de la Quebec”. Observati, spune descrieti batalia…

August 23, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 363 comentarii

Adormirea Maicii Domnului

„Din curatul tau trup,

Luat-a trup Iisus,

Si pe cei ce-au flamanzit

I-a hranit pe toti

Ramanand nemiluiti doar

Cei bogati”

(din Prohodul Adormirii Maicii Domnului, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2006)

Trebuie spus cate ceva despre Prohodul Adormirii Maicii Domnului. Dupa cum aflam din ceea ce ne arata Prefata la editia din 2006 a Prohodului, citata mai sus, semnata de Preot Prof. Univ. Dr. Nicu Moldoveanu si Dr. in Stiinte Nicolae Ionescu-Palas, acesta este „creatia imnografica mai tarzie a lui Manuil (Emanoil, Manole) Corinteanul (din Corint), „profesor la Scoala patriarhala din Constantinopol si Mare ritor (orator sau predicator) al Patriarhiei ecumenice, a carui activitate s-a desfasurat intre anii 1480 si 1530, cand trece la cele vesnice – este cu sapte sute de ani mai nou decat Prohodul Mantuitorului, compus de fericitul imnograf Theodor Studitul (759-826) si care a folosit lui Manuil drept model. Ambele prohoade au fost traduse pentru prima data in romaneste de catre protopsaltul de la Seminarul din Socola (Iasi), Ioan (Ionita) Pralea Moldoveanul (1769-1847), la 10 august 1810, in Manastirea Slatina din Moldova, tiparindu-le in ambele limbi, la iasi sau la Brasov, in anul 1820, sub titlul schimonosit: „Urmari pe mormintiri geamnân limbi. Prohoadele au fost corectate si tiparite de multe ori, dar editia din 1869 ne-a atras atentia in mod deosebit. […]”

Si este interesant ce arata printre altele Ioan Petru Culianu (in Interferente intre iconografia Adormirii Maicii Domnului si unele credinte populare) despre icoana Adormirii Maicii Domnului:

„[…] Totusi, scena arhanghelului care taie mainile arhierelui primeste – dupa cum a observat I.D. Stefanescu – un accent special in zona balcanica. Dar care este de fapt motivul pentru care aceasta scena lipseste frecvent din alte zone ale iconografiei bizantine, aproape niciodata insa din icoanele romanesti?

Raspunsul este departe de a fi simplu. Manualele de iconografie nu uita sa mentioneze scena:

O casa – citim la Dionisie din Furna. In centru, Sfanta Fecioara zacand pe o nasalie… In fata nasaliei: un jid ale carui antebrate au ramas lipite de nasalie, iar langa el un arhanghel cu sabia ridicata

Insa in majoritatea reprezentarilor Adormirii dinafara ariei balcanice  aceasta scena poate lipsi cu desavarsire.

Frecventa aparitiei scenei in Romania se datoreaza interferentei dintre povestea de mai sus si credinta populara ca Fecioara Maria are puterea de a reconstitui bratele amputate.

Credinta nu se limiteaza la zona balcanica, dar marturia romaneasca arata ca aici ea primeste un accent special.

Legendele romanesti referitoare la Sfanta Fecioara, se pot clasa in doua categorii principale:

1) legende care deriva din evlavia crestina (Nasterea, Zamislirea, Adormirea);

2) legende a caror origine nu este crestina. In aceasta rubrica, un grup important, constituit din doua legende (Sfanta Fecioara si paianjenul si Cautarea Domnului nostru Iisus Cristos) prezinta analogii foarte profunde cu mitologia zeitei grecesti Demeter si cu alte mituri ale Greciei antice. In acest caz, se poate spune cu certitudine ca substratul legendelor deriva din aria balcanica.

Legendele de care ne ocupam in articolul de fata apartin aceleiasi grupe, dar ele nu au o versiune corespondenta in mitologia greaca. Ele deriva probabil din suprapunerea unui vechi motiv din povestile populare europene („fata cu mainile taiate”) peste mitologia crestina a Fecioarei:

Cand Maria si Iosif au ajuns la Betleem, fiind atat de saraci, n-au gasit nici o locuinta in care sa-si petreaca noaptea. Au fost adapostiti doar intr-un staul, de nevasta unui bogatas nemilos pe nume Craciun. Circumstantele materiale si psihologice ale povestii sunt destul de incalcite: nevasta lui Craciun, numita Craciuneasa sau Iova (nume popular pentru Eva, femeia lui Adam), se temea foarte tare de barbatul ei. Ea era totodata si moasa, iar sotul ii interzisese explicit sa-si mai exercite vreodata profesia, sub amenintarea ca altminteri ii va reteza mainile. Dar pusa in fata situatiei de urgenta a nasterii copilului Mariei, fosta moasa nu s-a putut abtine si i-a ajutat sarmanei femei sa nasca.

In limba romana, Craciun este numele sarbatorii nasterii lui Cristos (Christmas). De obicei el este reprezentat ca un batran si i se spune Mos Craciun, i.e. Father Christmas. Moasa nu este altceva decat femininul popular pentru mos („batran, unchias”), dar intamplarea face ca, in limba romana, cuvantul inseamna „midwife” (nu „femeie batrana sau matusa”). Iata de ce nevasta lui Craciun este o moasa si iata de ce, probabil, femeia care sta sa nasca gaseste adapost tocmai la Craciun. Daca ipoteza noastra este corecta, intreaga legenda deriva din acest calambur (i.e. din femininul moasa ca sotie a lui Mos Craciun).

Cat despre cuvantul Craciun, nici una dintre incercarile de a-i descoperi etimologia nu a fost incununata pana acum de un succes deplin. C. Poghirc crede ca el deriva din cuvantul iliro-trac cu sensul de „trunchi, butuc” (cf. alb. kerkuni, let. karka, rom. craca, cracana, creanga). El crede de asemenea ca, dupa toate probabilitatile, cuvinte ca bulg. krakon, rus. korocunu, rut. k(e)recun, g(e)recun, magh. karacson(y) deriva, in toate aceste limbi, din romanescul craciun. Iar lipsa de orice mila a bogatasului Craciun, cel plin de nepasare si iute la manie, s-ar putea sa aiba legatura cu credinta astrologica potrivit careia, la nasterea lui Isus Cristos, semnul Capricornului era dominat de batranul si imprevizibilul Saturn.

Afland ca sotia sa calcase interdictia, Craciun ii reteaza ambele (ante)brate, dar Sfanta Fecioara face o minune si membrele amputate ale femeii se lipesc la loc de trup. Ele sunt insa acum cu totul de aur sau macar aurii si „mai bune decat inainte”.

Credinta ca Fecioara Maria este in stare sa faca sa creasca la loc membrele amputate deriva, cel mai probabil, din istoria convertirii arhiereului Iafonias, din legenda Adormirii. Ea a fost contaminata curand de un vechi motiv din folclorul european, i.e. de povestea unei fete care refuza sa comita incestul cu tatal ei. Acesta o pedepseste, de obicei, retezandu-i antebratele sau mainile.

Intr-o maniera oarecum enigmatica, istoria este deja mentionata la Herodot. La sfarsitul Evului Mediu ea capatase o mare popularitate prin Le roman de Manekine, al poetului francez Philippe de Beaumanoir (1246-1296), transpus si intr-un raspandit „mister” al secolului al XIII-lea francez. Probabil sub influenta acestuia, a XI-a dintre Minunile medievale ale Sfintei Fecioare punea pe seama Mariei redobandirea, de catre regina Frantei, a mainilor ei amputate. O legenda similara era mentionata de un breviar romanesc tiparit in 1832 de staretul manastirilor Neamt si Secul din muntii de la nordul Moldovei, cu deosebirea ca aici personajul ale carui maini fusesera retezate era un sfant.

Circulatia in Romania a legendelor referitoare la acest tip de minuni facute de Maria furnizeaza o explicatie foarte buna pentru persistenta temei iconografice a arhiereului ale carui membre superioare sunt retezate de un inger. Pe de alta parte, este foarte plauzibil ca insasi credinta referitoare la puterea Mariei de a face sa creasca la loc sau de a reintregi membrele retezate sa derive, pe de-a-ntregul, din aceeasi legenda a marelui preot.”

(Ioan Petru Culianu – Studii romanesti II, Soarele si Luna, Otravurile admiratiei – Editura Polirom, 2009)

O carte foarte interesanta pe care o recomand. In ‘Nota asupra editiei’, semnata de Tereza Culianu-Petrescu, aflam ca „in buna masura, textele cuprinse in prima parte a volumului de fata, intitulata Soarele si Luna, sunt dedicate unor – prudente – „reconstituiri in domeniul mitologiei romanesti”, pe care Ioan Petru Culianu o considera un adevarat „puzzle cu piese disparate”, deschis cercetarilor […]. Din partea a doua a cartii – Otravurile admiratei -, o suma de articole se refera tot la „dualismul popular sud-est european”, altele la mari figuri ale exilului romanesc (Mircea Eliade, E.M. Cioran, Monica Lovinescu) sau ale culturii romane din tara (Constantin Noica, Nina Façon, Adrian Marino, Mihai Ursachi)”.

In final, urez ‘La multi Ani’ tuturor celor care poarta numele Sfintei Fecioare Maria.

August 15, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 330 comentarii