Din eseurile politice ale D-nei. Alina Gorghiu…

D-na. Alina Gorghiu e foarte activa in spatiul on-line si scrie foarte mult pe FaceBook. E foarte bine. Interesant este ce spune. Cu atat mai interesant cu cat Alina Gorghiu conduce, din cate inteleg, PNL, principalul partid de centru-dreapta din Romania.

Iata, spre exemplu, ce arata intr-una dintre postari:

„PSD-ul pe care Vasile Dâncu îl apreciază nespus este un partid care nu poate fi compatibil deloc cu PNL. Porniţi de la liste, porniţi de la proiecte asumate, porniţi de la programul de guvernare. Gândiţi-vă că ceea ce facem noi este un discurs echilibrat şi pragmatic, iar, în partea cealaltă, vedeţi populism pe pâine. Pe lângă asta, noi avem un candidat de prim-ministru, pe Dacian Cioloş, pe care îl vom susţine, dânşii îl susţin pe domnul Liviu Dragnea.”

De observat ca merge pana la ireductibil: „PSD-ul pe care Vasile Dâncu îl apreciază nespus este un partid care nu poate fi compatibil deloc cu PNL”. E foarte interesanta aceasta asertiune pentru ca eu imi amintesc de faptul ca, pana nu cu mult timp in urma, PNL era intr-o alianta cu PSD, numita USL, care a si castigat alegerile legislative trecute. Pe de alta parte, sper sa nu gresesc, Dl. Dancu e membru in Cabinetul Ciolos… Si sa nu uitam ca PNL a votat legi la unison cu PSD…

Stati putin, stati putin… Inca nu stim cine va castiga alegerile… De fapt nici nu putem sa stim sigur. Vom vedea atunci, dupa numararea voturilor. Alina Gorghiu citeaza, in continuare, din gandirea social-politica a Presedintelui Klaus Iohannis, care s-a grabit sa declare:

„Preşedintele Klaus Iohannis despre Dacian Cioloş: Sigur că este o variantă bună. Dacă un an a fost bun și eu l-am desemnat, cum să nu fie bun și în continuare. Dar această desemnare va depinde de partide. Dacă partidele își asumă această propunere — știți că sunt întâlniri pe care le face președintele cu partidele după alegeri și, dacă acolo vin partide și spun noi avem probabil o majoritate, noi îl propunem pe Cioloș — atunci consider că este o propunere politică și voi ține cont foarte serios de această propunere.”

Cum adica sa vina partidele la negocieri cu Presedintele si sa spuna: „noi avem probabil o majoritate”? Probabil?

O majoritate trebuie sa se constituie, altfel cum…? Nu putem vorbi aici de majoritati probabile, ci de cele ce se vor constitui atunci in mod sigur. Nu poti sa spui atunci: avem probabil o majoritate. Ci trebuie chiar sa existe o majoritate. Cum va fi formata si din cine, asta e alta problema. Constitutia spune:

„(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului”

(3) Programul si Lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.”

(Constitutia Romaniei, art. 103, al. 2-3)

„și, dacă acolo vin partide și spun noi avem probabil o majoritate, noi îl propunem pe Cioloș”. Da, dar daca „acolo vin partide și spun noi avem probabil o majoritate, noi îl propunem pe Xulescu”, adica nu pe Ciolos, atunci Presedintele ce va zice…?

Va spune, oare, ca nu e o varianta buna?

„Dacă un an a fost bun și eu l-am desemnat, cum să nu fie bun și în continuare.” – asta e parerea domniei sale. Dar Vasile Dancu, din cate inteleg de la Alina Gorghiu, probabil ca e de alta parere… 🙂 Poate ca si altii sunt probabil de alta parere…

Mai e un pic si ma apuc serios de Teoria Probabilitatilor!! 😆 😆

Insa totusi ceea ce e sigur, sau cel putin asa pare, se afla in declaratia aceasta a Alinei Gorghiu: „Pe lângă asta, noi avem un candidat de prim-ministru, pe Dacian Cioloş, pe care îl vom susţine, dânşii îl susţin pe domnul Liviu Dragnea”. Deci PNL si-l asuma pe Ciolos drept premier. Pentru ca: „Sigur că este o variantă bună. Dacă un an a fost bun și eu l-am desemnat, cum să nu fie bun și în continuare.”, dupa cum spune Presedintele.

Exclude, oare, Presedintele si alte „variante bune”? Spre exemplu, poate ca PSD nu il va sustine pe Dl. Dragnea pentru functia de premier… Daca ar sustine-o, de pilda, pe Ana Birchall – sa zicem -, aceasta nu ar fi o varianta buna? Eu vorbesc in ipoteza ca nu putem sa stim rezultatul alegerilor dinainte. Dar poate ca ma insel eu in naivitatea mea…

Sunt foarte derutante aceste declaratii. Sa inteleg ca, indiferent de rezultatul alegerilor, exista doar o singura „varianta buna”? Asta trebuie noi sa intelegem??

Exista, totusi, o problema legata de acel „probabil” al Presedintelui. Dansul nu a gresit prea mult exprimandu-se asa (usor neglijent, totusi). Pentru ca s-ar putea intampla ca niciunul dintre partide (aliante) sa nu obtina o majoritate absoluta. Iar la votul de incredere acordat de Parlament Guvernului se vorbeste de „votul majoritatii deputatilor si senatorilor”, nu de votul unei majoritati absolute. Ceea ce este clar e faptul ca in aceasta situatie trebuie ajuns la un consens. Chestiunea nu e atat „varianta buna” a Presedintelui, problema consta in declaratia Alinei Gorghiu, reiau:

„PSD-ul pe care Vasile Dâncu îl apreciază nespus este un partid care nu poate fi compatibil deloc cu PNL”

Deocamdata nu stim cum va arata acea „majoritate” si ce va presupune acea situatie. Dar daca PSD „nu poate fi compatibil deloc cu PNL”, cum ar putea sa se ajunga la un eventual consens? O declaratie asa de transanta, precum cea a sefei PNL, exclude orice consens intre cele doua principale partide din Romania.

Cred ca ar trebui sa intelegem bine in ce moment politic ne gasim. De aceea el trebuie definit cat mai clar posibil. Inca din iulie, atat PNL cat si PSD au respins, in ciuda unor voci care au sustinut ideea, guvernul de uniune nationala:

Curs de Guvernare

PNL și PSD resping la unison ideea guvernului de uniune națională

„Biroul Politic Național al PNL a decis luni că acest partid nu va avea niciun fel de colaborare cu PSD după alegerile parlamentare.

“Astăzi s-a discutat tema alianțelor post-electorale, discuție care s-a finalizat cu un vot în care s-a exprimat foarte clar opinia că, indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare, PNL nu va face niciun fel de colaborare cu PSD”, a declarat copreședintele PNL Alina Gorghiu, într-o conferință de presă.

Ea a subliniat că PNL nu este de acord cu ideea unui guvern de uniune națională.

“Scorul din alegerile parlamentare nu va da premisa unui guvern de uniune națională. (…) Este clară decizia PNL, nu vrem guvern de uniune națională, nu acceptăm niciun fel de colaborare cu PSD. Este o decizie a PNL votată unanim”, a conchis Gorghiu.

Președintele PSD Liviu Dragnea s-a pronunțat încă de săptămâna trecută în legătură cu această chestiune, la lansarea proiectului ”România competitivă”, la Palatul Parlamentului.

„Am spus și la Cotroceni- un asemenea proiect, care curprinde o strategie de dezvoltare, trebuie să cuprindă direcțiile mari de acțiune, dar să existe suficient spațiu pentru ca în România să mai poată exista competiție politică, altfel nu se poate… PSD nu susține ideea unui guvern de uniune națională, consensul în jurul conceptului există, a fost definit și stabilit mai demult”, a spus Liviu Dragnea.

Ideea unui posibil guvern de uniune națională a fost relansată duminică, de vicepremierul Costin Borc, care a spus că Dacian Cioloș ar fi soluția potrivită de premier și după alegerile generale din toamnă.

(Citiți și: Vicepremierul Borc: ”Nu m-aș feri de ideea guvernului de uniune națională. Dacian Cioloș ar putea fi premier al unui asemenea guvern”)

Președintele UDMR, Kelemen Hunor, s-a declarat luni de acord cu aserțiunea, cu condiția ca Dacian Cioloș să fie susținut de un partid politic după alegerile parlamentare.

“Dacian Cioloș s-ar putea să fie un bun premier dacă este asumat de un partid politic, după alegerile parlamentare. Dacă se creează o astfel de situație, nu am nimic împotrivă să fie pe masă o astfel de soluție. Dar trebuie asumat politic viitorul premier. Cu toate calitățile lui Dacian Cioloș, se vede și problema guvernului condus de el — nu există susținere parlamentară, nu există o situație clară. Eu cred că la parlamentarism, în sensul clasic al cuvântului, nu se poate renunța. Trebuie să ai o poziție puternică, trebuie să ai o coaliție sau un partid care formează majoritatea și care dă și sprijinul guvernului”, a explicat liderul UDMR citat de Agerpres.”

De observat ca Liviu Dragnea vorbea atunci despre „competitia politica”. Daca lucrurile stau si se mentin asa, rezulta ca o majoritate va decide pana la urma. Majoritatea unui partid/alianta care va obtine cele mai multe voturi, nu neaparat jumatate plus 1. De observat ideea vicepremierului Borc: guvern de uniune nationala cu Ciolos prim-ministru. Dar atat PSD cat si PNL resping in mod categoric aceasta varianta. Atunci unul din aceste doua partide se va pregati de opozitie.

Cum ramane atunci cu „varianta buna” a Presedintelui Iohannis?

Ciolos e promovat electoral puternic de catre PNL si USR. S-ar putea ca si UDMR sa achieseze la sprijinul acestuia. Poate si PMP… Insa coagularea unei coalitii de dreapta in jurul premierului Ciolos nu inseamna si dobandirea majoritatii.

Pe de alta parte, Alina Gorghiu spunea inca de atunci: „indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare, PNL nu va face niciun fel de colaborare cu PSD„.

Bun, deci asa stau lucrurile. Nu de alta, dar serile trecute, la Jocuri de Putere, Rares Bogdan se intreba cu patos – citeste: cu nervi la ficati (il inteleg!) – ce se va intampla daca PSD si ALDE vor forma o majoritate absoluta si-l vor sustine pentru functia de premier pe… Victor Ponta. In logica stabilita de cele doua principale partide din Romania, in astfel de conditiuni Victor Ponta va fi „varianta buna”, intrucat Presedintele Iohannis va respecta Constitutia.

Deci care e „varianta buna”? Cea care va respecta Constitutia sau actualul premier tehnocrat, Dl. Ciolos?

DE citit si…

Antena 3

ALEGERI PARLAMENTARE 2016. Alina Gorghiu susţine că va demisiona de la conducerea PNL dacă liberalii nu vor fi cei care vor propune viitorul premier

„ALEGERI PARLAMENTARE 2016. Preşedintele PNL, Alina Gorghiu a declarat, vineri, la Timişoara, că va demisiona din fruntea partidului dacă PNL nu va reuşi să contituie în jurul său majoritatea parlamentară care îl va propune pe viitorul premier, după alegerile din 11 decembrie.

„Eu îmi asum foarte clar o demisie, dacă PNL nu va fi cel în jurul căruia se va face majoritatea parlamentară care să dea noul premier al României. (…). Mizez pe o mult mai bună mobilizare în alegerile parlamentare, pentru că miza este mare şi răspunderea PNL este una uriaşă, decidem practic direcţia ţării pe următorii 10 ani; eu nu văd altfel lucrurile, aşa că evident că îmi doresc ca miză la nivel de judeţ Timiş să batem PSD – pentru că aici este un spirit liberal care trebuie capacitat, este un judeţ care are pârghii absolut extraordinare atunci când vine vorba despre Dreapta românească, pe care avem nevoie să le capacităm la maximum în această campanie electorală”, a afirmat Alina Gorghiu, într-o conferinţă de presă.

Ea a declarat, recent, că în PNL sunt discutate mai multe variante în ceea ce priveşte funcţia de premier.”

Mi se pare cam simplista schema asta: daca o majoritate parlamentara nu va gravita in jurul PNL ca sa dea premierul, dansa demisioneaza… Mie mi se pare ca Alina Gorghiu a avut mai mereu in vedere aceasta alternativa usoara: demisia. Dar cand lupti nu te gandesti la demisie, ci la cum sa invingi. Asta, cred, inseamna o mentalitate de luptator. Pentru ca oricine poate spune: daca nu reusesc, demisionez, e vreo problema? Dar nu oricine e un luptator.

In general vorbind, un esec- ceea ce se poate intampla – se analizeaza sa se vada unde s-a gresit, ce erori s-au facut…

Declaratia asta cu demisia – chiar daca s-ar impune in cazul unui esec – este TOTAL nepotrivita ACUM. Este inadmisibil sa prezumi infrangerea inainte de a se incheia lupta. Scuzati-ma, dar pare de pe acum un abandon, ceea ce da foarte rau la capitolul imagine. PNL ar trebui sa lupte pana la ultimul vot numarat, nu sa vorbeasca ACUM despre un eventual esec.

„Ea a declarat, recent, că în PNL sunt discutate mai multe variante în ceea ce priveşte funcţia de premier” – deci totusi nu s-au hotarat…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Sunteti convinsi ca stiti ceva despre…?

Daca ar fi sa dau note gazetelor romanesti pentru articolele aparute in ultima perioada, Evenimentul Zilei ar primi nota 10! Iata, spre exemplu, un editorial foarte interesant al D-lui. Cristoiu:

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Sunteți convinși că știți ceva despre Klaus Iohannis?!

„Luni seara, la ediţia specială a Jocurilor de putere de pe Realitatea tv, am avut posibilitatea să-i pun cîteva întrebări lui Crin Antonescu, beneficiar al unei intervenţii prin telefon. Prima şi cea mai importantă întrebare a fost dacă el, Crin Antonescu, garantează sută la sută pentru candidatul la Preşedinţie Klaus Johannis. După cum era de aşteptat, răspunsul lui Crin Antonescu a fost de bun simţ. A zis ceva în genul, n-am cum să garantez pentru Klaus Johannis. N-a invocat învăţătura românească potrivit căreia nu poţi garanta nici pentru fratele tău, d-apoi pentru un străin. Sigur e că în acest sens a răspuns Crin Antonescu. Printre altele, presa trăieşte din încăierări.

De la încăierările între doi cerşetori beţi, pînă la încăierările dintre bărbaţii politici. De aceea, multe din întrebările puse de jurnalişti unui politician de top ţintesc descoperirea unei seminţe de vrajbă între acesta şi un alt politician.

Nu de asta l-am întrebat eu pe Crin Antoenscu, deşi, ca om care a văzut multe la viaţa lui, sînt convins că între Crin Antonescu şi Klaus Johannis nu e nici o fărîmă din amiciţia invocată de primarul Sibiului la interviul acordat Andrei Miron luni seara, la Realitatea Tv.

L-am întrebat pe Crin Antonescu despre Klaus Johannis pornind de la adevărul care a scăpat şi scapă presei noastre, în cea mai mare parte căzută în limbă după falnicul Klaus Johannis.

Răsfăţat al jurnaliştilor şi jurnalistelor care pînă nu demult îi căutau în coarne lui Traian Băsescu, înfăţişat în emisiuni tv, pe site-uri, pe bloguri, pe facebook şi pe SMS-uri drept un Mesia al Dreptei Româneşti, intrat în Ierusalimul Bucureştilor nu pe spinarea asinului, ci pe bancheta automobilului, Klaus Johannis e, deocamdată, pentru opinia publică un portret.

Să recapitulăm:

După ce în toamna lui 2009, a fost plimbat de Dan Voiculescu prin spaţiul mediatic românesc, împotriva lui Traian Băsescu,  mai ceva ca Sfintele Moaşte într-o procesiune împotriva secetei, Klaus Johannis a dispărut din prim planul politicii românești.

A fost readus de Crin Antonescu în februarie 2013, cînd a fost propulsat numai și numai prin voința fostului lider PNL în funcţia de prim-vicepreşedinte al PNL. Acum cînd știu despre Complotul prin care Klaus Iohannis l-a dat jos pe Crin Antonescu din ipostaza de candidat la Președinție mă fac să surîd amar rîndurile publicate de mine în Evenimentul zilei din 21 februarie 2013 sub titlul ”Klaus Johannis la un nou rol: cel de bulan al lui Crin Antonescu”.

Klaus Iohannis s-a pricopsit peste noapte cu o funcție pentru care alții se luptă s-o capete ani întregi.

O funcţie pe care a exercitat-o stînd şi tăcînd chitic la Sibiu. A trecut fix un an.

A venit februarie 2014 și, cu asta, Criza Radu Stroe.

Crin Antonescu merge la Sibiu și-l aduce pe Klaus Johannis la Bucureşti drept desemnatul de către PNL pentru postul de Ministru de Interne şi viceprim-ministru în locul lui Daniel Chiţoiu.

Teoretic, USL s-a rupt din cauza lui Klaus Jonannis.

Crin Antonescu a cerut trecerea prin Parlament a noii structuri a Guvernului cu un Klaus Johannis vicepremier.

Victor Ponta, deşi asta era floare la ureche pentru majoritatea USL, a refuzat.

De ce a refuzat Victor Ponta un lucru atît de simplu?

De ce s-a cramponat Crin Antonescu de formula Klaus Johannis ministru de Interne şi vicepremier cu Finanţele?

Istoria va arăta, cînd va veni momentul, cauzele din spatele cortinei.

Practic, USL s-a rupt pentru că îi expirase termenul şi pentru că era o alianţă contranaturii, gen fier de lemn.

Circula zvonul că de fapt Klaus Johannis e cel care s-a încăpăţînat să ceară cele două posturi.

Ar fi bine s-o ştim de la Crin Antonescu, pentru că adevărul acestui zvon ne-ar dezvălui un Klaus Johannis mult mai ambiţios decît credem noi.

În campania electorală pentru europarlamentare, Klaus Johannis s-a implicat tîrziu, abia spre final.

La un moment dat Crin Antonescu l-a luat cu el la emisiunile electorale, pentru a-i convinge pe români de realitatea unui tandem: Crin Antonescu – preşedinte, Klaus Johannis – premier.

Mai mult, cum pusese pariul cu 20%, Crin Antonescu,  beneficiind de acceptul lui Klaus Johannis, şi-a liniştit camarazii de partid declarînd la ultima sa apariţie (cea de la Realitatea TV) că demisia sa din postul de preşedinte al PNL nu va afecta stabilitatea PNL, deoarece funcţia de preşedinte va fi preluată de Klaus Johannis, iar cea de candidat va fi păstrată de el, Crin Antonescu.

Formula părea benefică PNL şi celor doi.

Era limpede că demisia lui Crin Antonescu deschidea succesiunea în PNL, moment primejdios, pentru că în jurul fotoliului bîzîia  ca un bărzăun Călin Popescu Tăriceanu.

În acelaşi timp, dificultăţile campaniei pentru prezidențiale  cereau eliberarea lui Crin Antonescu de bătăile de cap ale şefiei PNL.

Înainte de scrutin România a cunoscut un fenomen ciudat.

Deşi nimeni din PNL nu pusese problema candidaturii lui Klaus Johannis la preşedinţie, toate sondajele Caselor PSD-iste se întreceau în a-l prezenta pe Klaus Johannis drept cel mai bine plasat în sondaje.

Din cînd în cînd, cîte-o fătucă din presa găsea de cuviinţă să-l întrebe pe Klaus Johannis dacă va candida la Preşedinţie.

Omul lui Crin Antonescu, pentru că pînă la urmă Crin Antonescu ne-a făcut cunoştinţă cu el, tresărea la această întrebare, ca un cal ajuns brusc în faţa unei porţi.

Într-un comentariu de pe Evz.ro, Dan Andronic ne-a reamintit o astfel de secvență, petrecută pe 13 martie 2014:

”Klaus Iohannis: «Candidatul PNL pentru Preşedinţie este clar Crin Antonescu, pe care-l voi sprijini şi care va fi preşedintele României». Întrebat ce va face dacă îi vor cere colegii din PNL să candideze pentru Preşedinţie, Johannis a răspuns: «Nu mi se va cere şi nu voi candida». ». 2 Iunie 2014 – Klaus Iohannis: «Nu m-a rugat nimeni să fac aşa ceva (n.a. să candideze la preşedinţia României), dar eu i-am rugat pe colegii din partid să dezbată în organizaţiile lor această chestiune, după care probabil vom avea intern o fază de armonizare şi congresul poate ajunge în situaţia să ia o decizie»(…)“.

E drept, ici-colo, în presa anti-PSD, se invoca posibilitatea unei preluări de către Klaus Johannis a ştafetei de la Crin Antonescu.

Era însă vorba de un moment fixat eventual pentru toamnă.

Repet, înaintea scrutinului din 25 mai 2014, nu se punea problema unei candidaturi a lui Klaus Johannis la Preşedinţie:

1) Crin Antonescu sacrificase prea multe pentru a-și permite să renunțe la candidatură.

2) Klaus Johannis nu reuşise să ajungă nici măcar Ministru de Interne.

3) Klaus Johannis exista în politica de la Bucureşti exclusiv ca pupilul lui Crin Antonescu.

Într-o săptămînă, totul s-a dat peste cap.

Nu se mai pune acum problema ca primarul Sibiului să ajungă Ministru de Interne sub conducerea lui Victor Ponta.

Acum se pune problema ca primarul Sibiului să ajungă unul dintre cei mai puternici oameni din România:

1) Preşedinte al PNL.

2) Preşedinte al Marelui Partid rezultat din fuziunea PNL-PDL.

3) Preşedinte al României.

Într-o săptămînă numai, cel adus de mînă de Crin Antonescu în politica mare de la București din provincia Sibiului a reuşit să devină preşedinte interimar al PNL şi, evident, pretendent la postura de candidat la Preşedinţie.

Numai că noi ăştia, muritorii, nu ştim mai nimic despre Klaus Johannis.

Și nu e în regulă.

E ca și cum Crin Antonescu ar fi venit în vizită la noi, aducînd cu el un necunoscut pentru noi, Klaus Iohannis, pe care ni l-a prezentat drept amicul lui.

Cît a durat vizita mare lucru n-am aflat despre amicul amicului nostru, deoarece a tăcut tot timpul.

La plecare, Crin Antonescu ne-a spus însă că ni-l lasă pe Klaus Iohannis să stea la noi, în casă, pentru totdeauna.

Crin Antonescu a plecat.

Iar noi, ne uităm la necunoscutul pe care ni l-a lăsat pe cap și ne întrebăm neliniștiți:

Dar dacă ne ia nevasta?!” (subl. mea)

Chestiunea este ca dupa acel „despre” poate urma orice nume. Altceva ar fi fost daca Dl. Cristoiu ar fi propus o dezbatere pe tema: ” Sunteti convinsi ca stiti ceva despre candidatul la presedintia Romaniei?”. Sau cat anume stim, cat anume stie cetateanul obisnuit? Spre exemplu, cat anume stim despre Traian Basescu? Suntem convinsi ca stim ceva? Sa ne amintim de alegerile prezidentiale din 2004 (v. si aici). Initial ideea era alta: Stolojan – Presedinte, Basescu – premier. Ca la un moment dat, brusc, Dl. Stolojan sa se retraga din cauza unor probleme de sanatate, lucru ce l-a impresionat mult pe Basescu: chiar a si inceput sa planga in fata camerelor de luat vederi. Si uite asa Basescu a devenit candidatul Aliantei DA la presedintie. Si a castigat alegerile. Este interesant sa ne uitam pe repartizarea de atunci a voturilor pe judete si vom observa ca au fost cateva judete – fiefuri ale PSD, as zice eu – care in turul I au votat Adrian Nastase si in turul II electoratul, in majoritatea lui, s-a indreptat spre Basescu, diferenta de voturi intre candidati, la scrutinul din 12 decembrie, fiind de doar 245.374 voturi. Daca ne uitam la judetele locuite de maghiari – Mures, Harghita, Covasna, Satu Mare, Salaj – in acestea s-a votat, majoritar, in turul II cu Adrian Nastase (v. aici si aici)!! La alegerile din 2009 (v. si aici) situatia a fost mai complicata (v. aici si aici), diferenta de voturi intre cei doi candidati – Basescu si Geoana – fiind si mai mica decat in 2004, dar totusi in favoarea lui Basescu, dar trebuie spus ca Basescu a castigat si primul tur de scrutin. Evident, au existat acuzatii de fraudare a alegerilor… Nu stiu de ce, dar intrebarea aceasta: „sunteti convinsi ca stiti ceva despre…”, ma duce cu gandul la o eventuala fraudare a alegerilor… Sper sa nu se intample asa. Insa mai e ceva ce se poate intampla, adica nu e vorba numai de o posibila fraudare – ca sa iasa cine trebuie – ci ar putea exista si tradari. Tot pentru ca sa iasa cine trebuie (?!!!). Am retinut declaratia D-lui. Ponta, despre cum a votat din 1990 incoace:

Gandul

De ce l-a votat Ponta pe Antonescu la prezidenţiale în 2009

„Premierul Victor Ponta a declarat, joi, că în 2009 l-a considerat pe Crin Antonescu, pentru primul tur al prezidenţialelor, schimbarea de care avea nevoie România, iar despre Mircea Geoană, al cărui şef de campanie era în acel an, preşedintele PSD a spus: „L-am votat în turul 2”.

Întrebat despre faptul că a votat, din 1990 încoace, mai mult candidaţi de dreapta, Ponta a răspuns: „Asta cu dreapta, hai sa fim serioşi. La prezidenţiale oamenii votează în primul rând candidatul”.

Întrebat de ce nu l-a votat pe Geoană în primul tur, fiind şef de campanie al acestuia, Ponta a răspuns: „L-am şi votat în turul 2, dar în turul 1 l-am votat pe Crin Antonescu, am considerat că e schimbarea de care avea nevoie România”.

Ponta, fost şef de campanie al lui Mircea Geoană, a declarat, joi, că mulţi dintre cei cu care a votat la prezidenţiale din ’90 până acum nu au câştigat, dar important este mersul la vot, el afirmând că în 2009 a votat în primul tur cu Crin Antonescu, apoi cu Mircea Geoană.

Premierul Ponta, şef de campanie al lui Geonă în 2009, a făcut declaraţia la evenimentul în care Tineretul Social Democrat premiază câştigătorii concursului Olimpiada de Comunicare Politică.

El a spus că în 1990 a votat la prezidenţiale cu Ion Raţiu, care nu a câştigat, în 1992 cu Emil Constantinescu – nu a câştigat, în 1996 tot cu Constantinescu – câştigător, în 2000 cu Mugur Isărescu – nu a câştigat, în 2004 cu Adrian Năstase – nu a câştigat.

Ponta a spus că în 2009 a votat în primul tur cu Crin Antonescu, iar în al doilea cu Mircea Geoană, ambii pierzând.

„S-ar putea ca de data asta să iasă cel pe care îl votez eu”, a spus Ponta, subliind însă că participarea la vot este cel mai important lucru.” (subl. mea)

Chestiunea este ca daca se fac jocuri de culise e si mai rau: mai are atunci sens sa ne intrebam daca stim ceva despre candidati? Nu pot fi de acord, pentru ca nu este democratic!

Scoaterea in fata a lui Iohannis seamana cu cea a lui Traian Basescu: amandoi primari. Daca Victor Ponta va fi candidatul PSD, va semana cu Adrian Nastase: amandoi premieri! Interesant mi se pare insa un lucru: Iohannis nu are notorietate. Doar ca primar al unui oras de provincie, fara sa fi avut functii in Stat, sau functii inalte intr-un partid, e greu sa ai notorietatea necesara pentru a putea castiga alegeri la nivel national. Spre exemplu, sa-l luam pe Mircea Geoana: a fost ambasadorul Romaniei in SUA, a fost ministru de Externe, a fost seful celui mai mare partid politic din Romania: PSD. E clar ca in asemenea conditii Geoana avea notorietate la nivel national. Nu acelasi lucruri se pot spune despre Iohannis… El are deocamdata o notorietate la nivel local. Pe de alta parte, Crin Antonescu nu putea fi candidatul USL si, pe urma, candidatul Dreptei. De aici si retragerea sa, inteleg asta…  Pe de alta parte, PNL nu a stralucit deloc la Sibiu, la alegerile europarlamentare. Sa vedem si alte pareri. Iata, de pilda, ce spune Vasile Dancu intr-un interviu pe care l-a pus si pe blogul sau:

„[…]

Iohannis, greu de asimilat în PNL

Să nu uităm un lucru: Iohannis nu ar fi ușor de asimilat, chiar de către peneliști. A fost adus de Crin pentru că avea încredere mare și imagine bună, nu pentru că ar fi dus bătălii liberale de două decenii. Dacă se va ajunge la scandal și ar fi debarcat Crin, Iohannis ar putea avea același destin. La pierdere, bătălia este irațională și se dă pe găști, iar răzbunarea este un mecanism care funcționează destul de frecvent ca formă de a resorbi o tensiune acumulată.

ZIUAnews: Care sunt plusurile și minusurile lui Iohannis?

Vasile Dâncu: Iohannis nu a trecut testul politicii mari, a politicii bucureștene, cred că de asta și încearcă să vină la București. Este respectat pentru că Sibiul arată bine, iar el este votat masiv, dar până să ajungi politician central este o cale destul de lungă. Cred că are calități, dar vine un pic cam târziu în București. A realizat ceva la Sibiu și nu cred că mai are energia de a se lupta pentru a câștiga acest rol național. Ca să câștigi România – nu Sibiul! – prin alegeri, în lupta electorală dură și murdară, de multe ori, îți trebuie o mare voință de putere. Este un administrator bun, dar nu cred că știe să lucreze în condiții de fragmentare a puterii, boicot și luptă cu opoziția internă și externă partidului său. Este un om serios dar, pentru politica dâmbovițeană, aceasta nu este o valoare. Nu te respecta nimeni pentru aceasta, ba chiar asta ar putea deveni un handicap. Nu știu dacă știe să facă echipe, și nici dacă poate mobiliza un partid care nu este ușor de pus în rețea, atât activiști, cât și militanți.

ZIUAnews: Dar ale lui Victor Ponta?

Vasile Dâncu: Ponta este atât de cunoscut, încât orice aș spune nu ar fi nou. Să-l laud nu se face, ne cunoaștem de 15 ani, și am luptat împreună când făceam politică, iar acum avem o relație foarte bună. Să-l critic, ar fi și mai absurd, este atacat din toate părțile pentru orice, pentru fiecare pas, gest sau respirație. Ba, aș putea spune totuși un lucru: trece printr-o mare transformare acum, una în bine. Face trecerea de la luptătorul singuratic care vrea să câștige fără să rămână dator nimănui, la omul care caută motivarea echipei pentru ultima luptă. Cred că a trecut prin momente de deznădejde care i-au subțiat timiditatea și orgoliul prin care încerca să scape de ideea că a cere ajutorul este o slăbiciune. […]”

Atata vreme cat USL a avut un candidat la presedintie, in persoana D-lui. Antonescu, un om care are notorietate la nivel national, PDL, dupa alegerile parlamentare, a venit cu Dl. Catalin Predoiu, dar a popularizat foarte, foarte slab aceasta candidatura. Este clar ca Predoiu n-ar fi avut nicio sansa in fata USL, cu atat mai putin un candidat al PMP. MRU a fost de asemenea popularizat foarte slab, numai ca Forta Civica este un partid politic prea mic… De Iohannis se cam vorbea, dar fara prea multa convingere, ca ar putea fi candidat la presedintie. De unde rezulta un marketing politic defectuos pe partea dreapta a esicherului politic. O lipsa totala de convingere in elaborarea unei strategii electorale.  Ar fi putut aduce in prim-planul electoratului oameni noi, cu alte idei, chiar si Iohannis, pentru a spera la un rezultat bun. Nu s-a intamplat lucrul acesta.

ANALIZA lui Dâncu, prezent la întâlnirea din Poiană a PSD: procurorii pot scoate alegătorii la vot. „Asistăm la un paradox. Anchetele DNA aţâţă electoratul PSD”

„Prezent la şedinţa de campanie a PSD de la Braşov, sociologul Vasile Dâncu a explicat pentru Gândul că sondajele pe care le-a văzut recent arată mai degrabă că anchetele procurorilor DNA pot avea efectul invers asupra electoratului social-democrat care se va mobiliza împotriva „agresiunii la adresa aşa-numiţilor baroni”.

Sociologul Vasile Dâncu, directorul IRES, susţine că anchetele DNA din ultimele săptămâni împotriva unora dintre baronii PSD ar avea un efect contrar asupra electoratului, ale cărui intenţii de vot în favoarea candidaţilor social-democraţi depăşesc în prezent 40%. Retras din prim-planul PSD de mai mulţi ani, Vasile Dâncu l-a însoţit astăzi pe Liviu Dragnea la întâlnirea pe care acesta a avut-o, în calitate dde şef al campaniei PSD, cu liderii filialelor judeţene ale partidului, la Poiana Braşov.

„Deocamdată asistăm la un paradox, ceea ce se întâmplă la ora actuală în urma acestei aşa-zise campanii a DNA este că PSD-ul a ajuns la un scor la care n-a fost niciodată înainte de alegeri, cel puţin de când măsor eu, de vreo 15 ani, este la peste 40% la intenţia de vot, consolidat la 42% de ceva vreme. Iar asta ar putea însemna că asemenea anchete mai degrabă aţâţă electoratul PSD, stabilizează oarecum o atitudine de frondă, o atitudine de mobilizare internă datorită acestei agresiuni, cum o resimt membrii PSD-ului, împotriva aşa-numiţilor baroni. Nu sunt sigur însă că acesta fi efectul electoral al campaniilor anticorupţie în general, nu ne putem da seama în acest moment. Mulţi analişti presupun că asta ar demobiliza electoratul, dar nu avem siguranţa acestui lucru. declarat Vasile Dâncu pentru gândul. Sociologul spune că reacţii similare se pot constata şi în cazul electoratului PNL, al PDL şi al altor partide cu membri acuzaţi şi anchetaţi de DNA.

În ceea ce priveşte prezenţa la urne, Vasile Dâncu anticipează pentru europarlamentare o participare de 32-35%, „care este una bună, pentru că sunt motive ca toate tipurile de electorat, toate segmentele de electorat ale tuturor partidelor să câştige în mobilizare”. În aceste condiţii, câştigătorul detaşat , în opinia sa, va fi PSD. „Eu cred că, pe o prezenţă mică la vot, electoratul PSD are o prezenţă mai bună la vot şi PSD-ul câştigă. Iar asta poate însemna că această  – hai să-i spunem – campanie anticorupţie nu are influenţa anticipată asupra mobilizării”, şi-a argumentat Dâncu prognoza.

În opinia directorului IRES, pe lângă stabilirea reprezentanţilor României din Parlamentul European pentru următorii cinci ani, europarlamentarele din 25 mai au o miză extrem de importantă – reconfigurarea scenei politice înaintea prezidenţialelor: „PSD-ul are o miză esenţială, s-a rupt USL-ul şi PSD-ul are de demonstrat ceva. PNL-ul care a plecat din USL trebuie să ajungă la 20% cel puţin,  asta e miza internă pentru Crin Antonescu pentru a fi  un candidat viabil care eventual să intre într-o coaliţie pentru prezidenţiale. Pe dreapta, toate partidele au motive să-şi mobilizeze la maximum electoratul, vorbim de PDL care vrea să arate că poate şi fără Traian Băsescu, partidele cele mai mici, Mişcarea Populară şi Forţa Civică şi celelalte vor să intre şi ele în clasament . Deci, vor fi alegeri cum n-au mai fost, niciodată n-au fost nişte alegeri europarlamentare care să aibă o asemenea miză, este o miză de reconfigurare a scenei politice din România”, crede Dâncu.” (subl. mea)

Or, Dreapta nu a facut nimic pentru ca sa contracareze un asemenea efect paradoxal!! Un efect care ajuta PSD! Foarte slab jucat! ” Nu sunt sigur însă că acesta fi efectul electoral al campaniilor anticorupţie în general, nu ne putem da seama în acest moment. ” – ba putem fi siguri!! Si Dreapta trebuia sa tina cont de un asemenea efect, care o defavorizeaza puternic din punct de vedere electoral. De aceea „solutia” Iohannis mi se pare mai mult una de circumstanta, fortuita, la repezeala, pentru ca trebuie sa aiba si Dreapta un candidat si nimic mai mult.  Eu cred ca lucrul asta ar trebui sa dea mai mult de gandit…

Cat despre intrebarea „Sunteti convinsi ca stiti ceva despre…?”, ramane, desigur, deschisa. Mai sus puneam dupa cuvantul „despre” numele lui Traian Basescu. Dar… sa va pun si eu o intrebare de un milion de puncte: sunteti convinsi ca stiti ceva despre… Adrian Nastase? 😀

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre un sondaj…

Am citit zilele trecute urmatoarea postare de pe blogul D-lui. Vasile Dancu:

CETĂȚENII ADULȚI DIN ROMÂNIA PROFUNDĂ ȚIN CU BECALI

in care Dl. Dancu expune, facand aprecieri, sondajul realizat de IRES si intitulat:

Condamnarea lui Gigi Becali – Perceptii si atitudini

Mi-au atras atentia in mod deosebit rezultatele obtinute la doua intrebari:

1). Acest eveniment v-a schimbat părerea despre Gigi Becali în bine sau în rău?

La care, pentru perioada 27-28.05.2013, raspunsurile celor 14% care au exprimat ca evenimentul le-a schimbat parerea despre Gigi Becali au fost:

– in bine: 45%

– in rau: 53%

In conditiile in care 82% spun ca acest eveniment nu le-a schimbat parerea despre Gigi Becali.

2). Condamnarea lui Gigi Becali vă schimbă părerea despre justiția din România în bine sau în rău?

La care, in perioada 27-28.05.2013, raspunsurile celor 48% care au exprimat ca aceasta condamnare le-a schimbat parerea despre Justitie au fost:

– in bine: 24%

– in rau: 75%

In conditiile in care la intrebarea: ‘Condamnarea lui Gigi Becali vă schimbă părerea despre justiția din România?’, raspunsurile au fost:

– Da: 48%

– Nu: 47%

Iar la intrebarea: ‘Indiferent de acest fapt, dumneavoastră aveți încredere în justiția din România?’, raspunsurile sunt:

– Da, am incredere: 40%

– Nu am incredere: 58%

Alte doua intrebari suna asa:

a). Credeți că Gigi Becali are dreptate când spune că a fost trădat de statul român și că este un sacrificat pentru primirea în spațiul Schengen?

Raspunsurile sunt:

– Are dreptate: 42%

– Nu are dreptate: 41%

b). Credeți că Gigi Becali are dreptate când spune că este victima unor decizii cu caracter politic?

– Are dreptate: 54%

– Nu are dreptate: 35%

Desigur, recomand citirea integrala si in original a articolului D-lui. Dancu si a sondajului cu privire la condamnarea lui Gigi Becali, realizat de IRES.

Dl. Dancu spune:

„Cred, alături de Alina Mungiu Pippidii, că trebuie să ieșim din indiferentismul și relativismul moral în care ne scăldăm. Datoria intelectualilor ar trebui să fie slujirea valorilor și construcția unei expresivități axiologice prin discursursuri, texte sau orice altă formă de poziționare publică. Este indecent ca politician sau intelectual să vezi că raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate și tu să stai cu mânile în sân pentru ca să nu te opui curentului, chiar dacă este majoritar. Chiar și curentele majoritare pot fi învinse când scade cantitatea de emoție implicată, dar dacă nimeni nu se opune, valul opiniei trece nestingherit și oamenii nu înțeleg că au fost luați de un val care i-a impins mult în urmă în istorie sau pe scara evoluției.

Nu putem aștepta ca societatea să evolueze într-o manieră mecanicistă, natural, fără intervenția celor care au pretenția că înțeleg sau sunt în poziții care îi obligă să ducă societatea spre o anumită țintă. Știu că sondajele de opinie, de exemplu, sunt importante pentru politicieni, dar numai în măsura în care sunt folosite responsabil și rațional. Dacă politicienii acceptă guvernanța sondajelor de opinie, evitând să ia decizii nepopulare, ferindu-se să contrazică masele, evitând cu ipocrizie confruntarea și căutând să se folosească populist doar de pasiunile colective, flatând înțelepciunea mulțimilor, atunci societatea este condamnată la involuție sau mers în cerc.”

Dar interesant este de studiat de unde provine acest relativism moral… Cum a rasarit aceasta ipocrizie… Din raspunsurile celor intervievati rezulta urmatorul lucru: Justitia este perceputa ca fiind una politica si nu una dreapta. Cu alte cuvinte, condamnarea lui Gigi Becali este perceputa de majoritatea celor care au participat la sondaj – iar esantionul este semnificativ, eroarea maxima tolerata fiind de ± 3,0% – drept una politica. Dl. Dancu spune: „Este indecent ca politician sau intelectual să vezi că raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate și tu să stai cu mânile în sân pentru ca să nu te opui curentului, chiar dacă este majoritar”. Sa admitem ca ar fi adevarat. Atunci intrebarea ar fi: de ce „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”? Pentru ca nici articolul si nici sondajul nu demonstreaza cu claritate logica faptul ca acest rationament public ar fi incorect. Sa-l cataloghezi vulgar sau imoral este o chestiune ce tine mai mult de subiectivitatea celui care face acest lucru. Dar daca incerci sa stabilesti corectitudinea lui trebuie sa te referi la raspunsurile concrete pe care le dau oamenii. De ce 54% considera ca „Gigi Becali are dreptate când spune că este victima unor decizii cu caracter politic”? E oare ceva incorect in rationamentul care a condus la o asemenea concluzie? Sau cand 58% spun ca indiferent de acest fapt nu au incredere in Justitia din Romania, e oare incorect rationamentul care a condus spre o asemenea concluzie? De asemenea nu este foarte clar ca din cauza ca poporul „se uita foarte mult la televizor” rationamentul public ar fi asa cum e. Dar daca intr-adevar „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”, de ce? Lipsa de cultura, conditiile de trai si ma refer in special la saracia materiala? Pentru ca rationamentul public nu poate fi despartit de realitatile care il genereaza. Nu atat „uitatul la televizor” conduce spre un asemenea rationament, cat modul de functionare al institutiilor si al statului roman. In relatia directa cu cetateanul acest stat ar trebui, conform Constitutiei, sa fie unul social, si nu e asa. Ar trebui, obligat fiind, „sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (art. 47, al. 1 din Constitutie), si nu e asa. Deja am descoperit doua de „nu e asa”… Dar faptul ca Laszlo Tokes ani de zile de-a randul, prin luarile sale de pozitie, s-a dovedit a fi impotriva faptului ca „Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, care a primit o asa mare distinctie a statului roman – Ordinul National Steaua Romaniei – si care a mers pana acolo incat a cerut protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei… Iata ce am descoperit trei de „nu e asa”… O atitudine de curaj, dreapta, o are D-na Corina Cretu care cere retragerea Ordinului Steaua Romaniei acestui individ!

Dl. Dancu spune: „atitudinea publică este una de împotrivire față de lege, instituții din sistemul judiciar și chiar impotriva unei morale simple, dacă ne referim doar la decalog”. De observat este faptul ca oamenii nu-l percep pe Becali drept un om care s-a imbogatit, care a ajuns foarte bogat, dar care nu prea face mare lucru pentru economia romaneasca. A facut acte de caritate, vrand sa arate ca e un bun crestin, a dat foarte multi bani ca sa stimuleze performanta sportiva, dupa cum a declarat. Totusi, de la romanii foarte bogati eu as vrea sa vad ca si investesc in aceasta tara, creeaza locuri de munca, ca incep sa administreze industrii performante etc. Oamenii sunt alaturi de Gigi Becali, in proportie de 49% pentru ca nu il percep ca pe un om rau. Alaturi de Justitie sunt doar 12%!! Chestiunea este urmatoarea: daca Becali s-a descurcat, orice om din Romania a fost obligat de natura imprejurarilor existente in tara de la Revolutia Romana din 1989 incoace sa se descurce. Ca Becali a ajuns un om bogat, asta e o alta problema. Insa in privinta descurcatului pe cont propriu, lucrul asta s-a aplicat in mod egal pentru fiecare cetatean roman. Ca unul s-a descurcat mai bine, altul mai putin bine, asta e o alta treaba.  Nu este atat o atitudine de impotrivire fata de lege, cat una prin care oamenii il inteleg pe Becali. Pentru ca daca este sa fim drepti, statul nu a facut ceea ce trebuia sa faca, si anume ceea ce spune art. 47 din Constitutie, si atunci fiecare a trebuit sa se descurce cum poate. Asa cum poti da vina pe Becali, poti da vina pe oricare cetatean roman. Ca daca e sa judecam cu dreptate rezultatele descurcatului, nu putem sa fim cu totii bogati – lucrul asta depinde de fiecare in parte. Deci cetateanul percepe lucrurile in felul urmator: „daca sunt alaturi de Justitie, in conditiile concrete din Romania, este ca si cum as fi impotriva mea insumi. Asta nu inseamna ca am o parere buna despre Becali, dar nici nu pot sa fiu de acord cu o Justitie care s-a trezit peste noapte sa judece „drept”, dupa ani si ani in care statul nu si-a facut datoria, si care poate lovi maine si in mine, si in familia mea”. Din aceasta cauza doar 12% sunt alaturi de Justitie. Nu mai vorbesc de suspiciunea foarte profunda in societate ca Justitia judeca „drept” doar pentru a elimina din joc niste oameni indezirabili din punct de vedere politic pentru unii ajunsi la Putere.

Romania profunda are inca rani psihologice profunde produse de comunism. Partea proasta este ca felul in care s-a actionat, prin intermediul Justitiei, a deschis si mai tare aceste rani, in conditiile in care, economic vorbind, lucrurile nu stau prea bine, Romania ramanand una din cele mai sarace tari din UE. Romanii n-au putut vedea o Romanie ajunsa la nivelul Cehiei sau Poloniei. Si pentru asta nu trebuie dat vina pe popor, care, luat ca atare, nu are nicio putere de decizie in plan politic sau economic. Iar ranile profunde legate de comunism, produse de incalcarea drepturilor si libertatilor oamenilor, s-au redeschis si-si spun cuvantul in aceasta perceptie asupra Justitiei. Si apoi toate aceste arestari, ce s-au dorit a fi spectaculoase, nu l-au ajutat cu nimic pe omul de rand: nu a vazut ca-i creste nivelul de trai sau ca se imbunatateste situatia economica a tarii. Practic, lui nu-i slujesc la nimic aceste arestari. El nu vede ca prin asta se imbunatateste situatia lui personala. Sociologic vorbind, cred ca lipsa unei dreptati sociale se repercuteaza si asupra perceptiei privind Justitia. Spre exemplu, exista in Romania oameni cu studii superioare care nu numai ca nu profeseaza in domeniul de activitate in care s-au pregatit, dar care fac o munca sub pregatirea lor profesionala. Mai mult decat atat: a invata, la ora actuala, nu prea mai inseamna mare lucru la noi. Poti sa ai carte si sa n-ai parte, deci exact pe dos dupa cum spune o dreapta intelepciune populara. Asa cum unul care n-are carte, sa aiba parte! Iar toata aceasta situatie a fost creata de politicile duse de statul nostru de la Revolutie incoace. Una este sa ai cetateni care muncesc in tara lor si care vad cum prin munca lor tara lor se dezvolta si progreseaza si cu totul altceva exodul de oameni care  s-au indreptat spre alte tari pentru ca sa-si caute de lucru acolo, iar cei ramasi in tara s-au descurcat si ei cum au putut: primii au o cu totul alta perceptie asupra Justitiei decat cei din a doua categorie. In exemplul de mai sus am inclus ipoteza, adevarata, desigur, ca nicaieri nu e perfect. Totusi, nu mi se pare drept ca in Romania, care are la ora actuala o imagine penala, doar Justitia sa fie performanta! Cum se face, fratilor, ca n-avem o economie, dupa aproape 24 de ani de sperante de mai bine, performanta? Cum se face ca nu exista dreptate sociala si ca individul este lasat de izbeliste, cand, daca este sa ne luam dupa Constitutie, n-ar trebui sa fie asa? Acum Romania mananca Justitie pe paine! Si inca o Justitie facuta retroactiv… In nicio tara nu se ridica Justitia pe un asemenea piedestal inalt ca acum in Romania. Fara sa se vada vreo performanta in alte domenii de activitate, care sa ridice tara aceasta spre un nivel mai inalt din punct de vedere social, economic, cultural. Atata vreme cat lucrurile vor sta asa, mai exact spus vor balti in halul asta, „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”. Adica exact ceea ce meritam!

Despre recentele alegeri partiale si despre unele declaratii ale lui Traian Basescu

O analiza interesanta a facut-o Dl. Vasile Dancu – de citit aici. Si eu cred ca acest test nu a prea fost reprezentativ la nivel national. Din ce s-a intamplat in doua colegii nu prea poti trage o concluzie asupra situatiei generale din tara. Nici nu se poate spune ca USL a inregistrat un esec, scorul a fost 1-1, dar nici nu poti sa afirmi, numai pe baza rezultatelor acestor alegeri ca USL nu ar putea reusi, la viitoarele alegeri, 51%. De aceea ce s-a intamplat nu poate fi socotit o oglinda a celor viitoare, mai ales ca pana la alegerile de la anul mai e timp. Dupa cum nu se poate spune, cred eu, ca victoria de la Neamt a PDL ar insemna, neaparat, relansarea electorala a acestui partid, dat fiind faptul ca in sondajele de opinie PDL e in jurul a 20% defapt. Deci a judeca cele ce vor fi dupa ceea ce s-a intamplat in aceste doua colegii mi se pare si mie o eroare. USL s-a simtit vexat de esecul de la Neamt, dar si PDL s-a bucurat peste masura si a inceput sa faca rationamente de genul: „Alegerile parţiale de ieri, din Neamţ şi Maramureş, ne vădesc faptul că USL este foarte departe de ceea ce spun sondajele de câteva luni încoace. Aroganţa PSD & PNL nu e justificată de mobilizarea alegătorilor.
Întreaga atitudine a USL, de la crearea sa încoace, a fost bazată pe iluzia majorităţii câştigate la urne.” Presedintele Basescu chiar s-a grabit sa afirme ca USL este si va fi un esec electoral. Asupra acestei afirmatii as dori sa comentez putin.

In mod normal, ca sa zic asa, USL nu ar trebui sa fie un esec electoral. USL are un atu foarte puternic fata de PDL: nu este la guvernare. Lucrul acesta conteaza foarte mult pentru ca un partid care este la guvernare este supus erodarii (de regula scade simpatia electoratului fata de acesta, dar, desigur, pot fi si exceptii care sa confirme regula), mai ales cand guvernarea se desfasoara in conditii de criza economica. USL nu este la guvernare si ar trebui sa profite de acest avantaj. Poate insemna sansa in plus. USL este o alianta electorala si nimic mai mult, compusa din doua entitati politice diferite din punct de vedere doctrinar. Dar nici asta nu ar fi problema. Problema USL consta in unitatea de actiune, de a actiona ca un intreg, or asta presupune o coordonare comuna a actiunilor si deciziilor strategice. Cineva trebuie sa se ocupe de treaba asta, pentru ca, in vederea castigarii alegerilor, trebuie sa existe un coordonator al acestei aliante, iar ceea ce se stabileste in modul acesta trebuie sa fie transmis in teritoriu la organizatiile locale si indeplinit intocmai. Nu poti sa castigi fara un plan. Un plan comun. Altfel nici nu se poate vorbi ca ai avea o strategie electorala. Legata de acest aspect este disciplina in USL. Victor Ponta a vorbit de tradari, de oameni din USL care, de fapt, au facut campanie PDL-ului. Or, lucrul acesta indica o lipsa nu numai de coordonare, dar si indisciplina. Un om care nu face parte dintr-un partid politic poate avea orice parere si si-o poate expune in virtutea dreptului constitutional al libertatii de exprimare. Dar cand e vorba de un om de partid, care ar trebui sa lupte pentru telul politic al partidului sau, lucrurile capata nuante. Nu se poate sa-ti ataci propriul partid, si inca atat de usor, sau sa migrezi dupa cum iti e voia de la un partid la altul. In asemenea conditii unitatea partidului are de suferit. Deci un om care este membru al PSD , sau al PNL, sau al PC, cu alte cuvinte care face parte din USL, nu prea poate vorbi chiar orice. Ca sa fiu mai clar: nu se poate, nu e normal sa fi, de exemplu, membru PNL si sa incepi sa ataci USL-ul. Au fost foarte recent voci remarcabile, precum Dinu Patriciu sau Mircea Dinescu care au criticat USL, sau, mai degraba, faptul ca PNL face parte din aceasta alianta. USL, dupa parerea mea, ar trebui sa se delimiteze clar, net de astfel de voci, fie ele si cat se poate de remarcabile in spatiul public. Ori vorbesti de pe pozitia de simplu cetatean, nemembru al vreunui partid, ori vorbesti de pe pozitia de membru al unui partid – pentru ca nu e acelasi lucru! Sa presupunem ca avem un cor ce canta o bucata simfonica. Ce ati spune daca vocea a doua, spre exemplu, ar incepe, asa deodata, sa cante rock? In felul acesta nu rezulta nimic altceva decat o cacofonie! Iar electoratul nu poate fi convins prin cacofonii… Evident, si candidatii trebuie sa fie bine alesi, oameni care sa munceasca pentru victorie, impreuna cu organizatiile locale, oameni credibili in fata electoratului. Iar un candidat bine pregatit, dupa parerea mea, ar trebui sa stie programul PDL la perfectie, mai bine decat un pedelist, asta pe langa programul USL, pe care trebuie sa-l stie tot la perfectie! Asta pentru ca sa stii ce sa combati si ce sa raspunzi la intalnirile cu alegatorii. Daca alegatorul te vede nepregatit, increderea lui in tine se diminueaza. Pe de alta parte, dupa parerea mea, pentru a castiga alegerile este necesara o organizare exemplara in teritoriu. Numai cu sloganuri gen: „Jos Basescu!”, „Basescu nu e presedintele meu!” si a lasa pe seama electoratului sa faca constatari si deosebiri intre USL si PDL, si electoratul, convins de ceea ce sustine USL, sa voteze, majoritar, aceasta formatiune, nu cred ca merge…  Trebuie realizate sondaje de opinie pentru a cunoaste exact cum percepe electoratul anumite lucruri. La ce ma refer? Spre exemplu eu nu stiu care e starea de spirit a electoratului din judetul Arad. Oamenii din acest judet sunt cu adevarat multumiti (sau nemultumiti) de felul in care traiesc? Cum percep cetatenii judetului Arad actuala guvernare? Cum o percep cu adevarat? Ce anume ii nemultumeste cel mai mult? Pentru ca  trebuie sa stii raspunsurile la asemenea intrebari spre a putea conduce eficient actiunile in vederea castigarii alegerilor. Trebuie sa stii bine pe ce anume sa pui accent intr-o campanie electorala. Mai ales ca pot fi diferente semnificative din punctul de vedere al perceptiei electoratului din locuri diferite asupra aceluiasi set de probleme (de ce electoratul din Craiova ar avea aceeasi perceptie cu cel din Arad asupra aceleiasi probleme?). Cunoscand problemele, bazandu-te pe o organizare foarte buna, poti sa-ti faci planul de bataie. USL ar trebui sa aiba o organizare comuna si un Consiliu de Coordonare, la centru, in permanent contact si dialog cu organizatiile locale. Tocmai pentru a stabili strategia potrivita pentru alegerile la nivel national, din toate primariile si colegiile din tara. Cu alte cuvinte, USL are nevoie de profesionalism in abordarea chestiunii electorale. A te culca pe o ureche ca ai 66% si ca cetatenii te vor vota oricum, deoarece ai asa un mare procent in sondaje si nu ai cum sa pierzi este o mare greseala. USL are prima sansa: scopul PDL este acela de a lupta din rasputeri ca USL sa nu faca 51%… Insa USL trebuie sa stie si sa fructifice aceasta sansa… Dupa parerea mea, USL sufera de amatorism si nu e bine pentru el. Tocmai aici e aici: cand e vorba de o chestiune atat de importanta, precum alegerile de la anul, pe care vrei sa le castigi cu peste 50% (!!), nu trebuie sa te bazezi pe „cum merg lucrurile in tara„. Pentru ca mi-e teama de faptul ca o asemenea abordare ar putea avea multe nuante subiective… Problema e sa cunosti exact, in plus fata de cum merg lucrurile in tara,  perceptia oamenilor despre cum merg lucrurile in tara. Pentru ca sa nu ai surprize si pentru ca sa stii foarte bine cum sa abordezi problema pentru ca sa castigi. Lucrurile in tara merg asa cum merg, dar cati dintre pensionari ar vota cu PDL si de ce? Astfel de lucruri trebuie analizate cu atentie si trebuie sa le cunosti bine, daca vrei o victorie cu peste 50% in alegeri.

As dori sa vorbesc putin despre una din greselile pe care le face PDL-ul. Atat Basescu cat si, spre exemplu, Lazaroiu, par foarte preocupati in ultima vreme de procentul cu care va castiga USL alegerile. Basescu a vorbit despre aceste lucruri la TVR. Cu alte cuvinte PDL este preocupat ca USL sa nu aiba peste 50%. Deci preocuparea PDL este de a limita victoria USL, adica USL sa aiba undeva la 49,9%. Lucrul acesta e o mare greseala, deoarece PDL ar trebui sa fie preocupat de cum sa castige el alegerile, nu cum sa limiteze procentele adversarului la sub 50%. Chiar daca, in prezent, are 20%, PDL trebuie sa joace la victorie, ceea ce el nu face. Schimba culoarea, din portocaliu in verde, ceea ce arata o anumita teama, o anumita slabiciune, ceea ce iarasi reprezinta o greseala. Pentru ca in felul acesta nu arati o mentalitate de invingator. Dimpotriva, dai apa la moara USL-ului: de ce te ascunzi? Pentru ca ai luat masuri, la guvernare, care au afectat in rau viata romanilor! Cu alte cuvinte e o teama de a-si asuma masurile dure pe care le-au luat. Daca PDL considera ca masurile pe care le-au luat sunt bune si necesare atunci ar trebui sa isi asume aceste masuri cu demnitate si capul sus! Pe cand asa, recunosti ca ai gresit, ca nu au fost cele mai bune masuri. Iar din tot discursul prezidential reiese teama lui Basescu ca USL ar putea obtine majoritatea, pentru ca domnia sa nu doreste sa numeasca premier de la USL. In felul asta mergi intr-o lupta electorala? Pe de alta parte e de remarcat inabilitatea lui Lazaroiu care a spus ca o familie cu cu un venit de 2400 de lei pe luna intra in categoria familiilor bogate! Cu astfel de arogante nu se castiga alegeri! Omul asta parca e pus acolo ca sa-si submineze propriul partid! Si aici se remarca faptul ca PDL nu vrea sa-si asume masurile dure luate de guvernarea Boc. Si derapeaza in aroganta sau cauta sa fuga prin schimbarea culorii. Iata de ce si despre PDL se poate spune, foarte bine, ca e un esec electoral.

Un alt editorial

pe care l-am citit, foarte tare, tot din voxpublica si semnat de Vasile Dancu:

REȚETĂ PENTRU GREVA GENERALĂ

Voi cita un scurt paragraf din acest editorial:

„Adică ce pot să-şi închipuie oamenii ca soluţii la aceste crize, dar mai ales dacă există, în mintea sau sufletul lor, speranţa unei soluţii. În sondajul IRES la care mă refer, soluţiile individuale pentru supravieţuire la actuala situaţie sunt următoarele: 54% se gândesc la plecarea din ţară, 26% cred că vor vinde lucruri din casă, 43% vor încerca să ia bani împrumut de la rude sau prieteni, 23% au speranţa că se vor putea împrumuta la bănci, 92% vor renunţa la cumpărarea de lucruri de folosinţă îndelungată şi 3% cred chiar că o să-şi vândă locuinţa.” (subl. ingrosata imi apartine)

Congresul. Cu vrajitoare

Schita unei analize

Acest Congres al PSD a starnit un viu interes, pe buna dreptate, in toata tara. Au fost chiar si vrajitoarele interesate, vrand sa izgoneasca malefica „flacara violet”, cea care ar fi putut influenta in rau partidul. Vrajitoare social democrate? Ma rog…

Interesul a fost imens, toata tara, cred, fiind „blocata” cateva ore in fata televizorului pentru a vedea ce se intampla, daca scanalul intern din PSD va conduce la scindare sau nu. Pana la urma a invins candidatul sustinut de dl. Adrian Nastase, dl. Victor Ponta. Acesta a mai fost sustinut si de Miron Mitrea, Radu Mazare. Intr-un fel era logic sa se intample asa, pe mine nu ma mira rezultatul: era previzibil. Diferenta dintre Ponta si Geoana a fost destul de mica, dar, totusi, in favoarea lui lui Ponta. Era previzibil si pentru faptul ca autoritatea morala a unor lideri consacrati ai partidului precum Ion Iliescu si Adrian Nastase si, nu in ultimul rand, Miron Mitrea, trebuia, pana la urma, sa prevaleze asupra unui Geoana (ce a pierdut alegerile prezidentiale)  sustinut de Marian Vanghelie si, intr-un final poate neasteptat,  si de catre Cristian Diaconescu. Din acest punct de vedere nu cred ca vrajitoarele au facut prea mare lucru.

Congresul a fost urmat de plecarea din PSD a unor oameni importanti precum Cristian Diaconescu si Marian Sarbu. Au plecat si altii (rog sa nu se supere nimeni daca nu-i nominalizez pe toti), iar speculatia la ordinea zilei este ca acestia se vor alatura grupului independentilor lui Gabriel Oprea, si el tot fost membru al PSD, dar plecat din partid in februarie 2009.  Ideea este crearea unui nou partid de centru-stanga. Noua formatiune s-ar putea numi  Uniunea Naţională pentru Progresul României si ar cuprinde si pe cei plecati din PNL. As putea sa glumesc spunand ca vrajitoarele – pardon, „doamnele responsabile cu energia”, ca sa folosesc o formula a la Adrian Nastase – si-au facut cu prisosinta datoria:  au scos din joben un nou partid.

Acest nou partid de stanga ar raspunde asteptarii a 40% din electorat, dupa cum a constatat un studiu IRES, coordonat de Vasile Dancu.

Ceea ce n-am vazut la acest congres a fost o adevarata dezbatere doctrinara si o analiza serioasa a situatiei interne din partid. Exista, din acest punct de vedere, o problema complexa, care nu priveste numai PSD, ci toate partidele politice post-decembriste de la noi.

Voi lua ca exemplu PSD, dar, repet, nu e vorba numai de PSD!. Modul de a pune problema in acest partid este extrem de sarac si rudimentar. La ce ma refer? Ca sa dau un exemplu: social-democratii spun ca toate relele din tara se datoreaza lui Basescu. Eu nu am vazut o alta abordare. Daca nu esti impotriva lui Basescu atunci esti o „jitie tradatoare”, cum plastic s-a exprimat Radu Mazare cu privire la un cunoscut politician. Din partea PDL vedem o aceeasi abordare, in oglinda, fata de Ion Iliescu. Tot „razboiul” se poarta in jurul unor anumiti lideri, in jurul unor nume si atata tot. Cu alte cuvinte poti sa fi un PSD-ist foarte bun daca il injuri pe Basescu – asta demonstrand (ce jalnic!!!) convingerea ta profunda in valorile social-democratiei, daca il critici vehement pe Boc si PDL-ul. Ca sa fi un bun PSD-ist trebuie sa spui cam asa: ” Astia? (adica PDL, Boc, Basescu). O gasca de incompetenti!!! Duc tara la ruina!! Niste nenorociti, niste incompetenti!! Basescu vrea sa fie dictatorul tarii!!!” Retorica face diferenta! Nu practici o astfel de retorica, atunci risti sa fi numit „tradator”, ba chiar „jitie tradatoare”! Iti permiti sa-l critici pe Ion Iliescu? Atunci nu esti un social-democrat „adevarat”, esti un „tradator”, esti un „carcotas de pe margine, de care partidul nu are nevoie”, ca si cum Iliescu ar fi sublimul, ar fi idealul, acel „munte” spre al carui pisc trebuie sa privesti cu reverenta si mandrie!!

In general vorbind, in politica romaneasca retorica are o foarte mare importanta, dar si atasamentul profund fata de marele lider al marilor valori. Mai nou, in PDL se vorbeste de basescianism, ca „Surpriza unora ca mine nu a fost că PDL nu e de dreapta, ci că PDL nu e suficient de băsescian. Cred că, în termenii acţiunii noastre politice, ceva mai mult băsescianism s-ar cere.”, sustine Sever Voinescu. Asta si pentru faptul ca, la noi, partidele mari au fost partide de lider, ca sa zic asa, liderul jucand rolul de „locomotiva” ce trage partidul dupa el, sus in sondaje. Acest lucru arata carentele mari de natura doctrinara, lipsa de viziune pe care o au mai toate partidele de la noi si faptul ca acestea depind cel mai mult de „imaginea” liderului, glorificata indiferent cum: poti sa-i zici si  „pleasca”, n-are importanta…

Dar studiul efectuat de dl. Dancu scoate in evidenta si alte aspecte care nu au fost atat de intens mediatizate: „Increderea foarte slaba in actualul sistem de partide. Partidele au un 10% incredere si 85% neicredere , deci bilant dezastruos (-75%). Parlamentul este pe aproape, adica 14% incredere, 85% neincredere”. De acest aspect, intr-adevar ingrijorator, parca nu se ocupa nimeni. Parca nimeni nu vrea sa comenteze serios acest aspect care reprezinta, defapt, lipsa increderii electoratului in democratie. Aceasta situatie, cred, este generata de faptul ca partidele noastre ofera doar retorica si nu solutii.

Un partid politic cred ca trebuie sa ofere solutii pentru toti oamenii, adica pentru intreaga societate in ansamblul ei, nu pentru segmente din societate – defavorizand cealalta parte a societatii. In general, la noi si poate ca nu numai la noi, primii „beneficiari” sunt reprezentati de clientela politica. Asa se si explica intensa politizare de la noi a administratiei, a functiilor publice, mergand „pana la portar”. Partidele de la noi nu ofera solutii pentru societate, din aceasta cauza slaba incredere pe care o are societatea fata de acestea. Chiar ma gandeam la un exemplu simplu. Liberalismul propune ca individul sa nu fie dependent de stat. Un om care este disponibilizat de la o insititutie de stat, evident,  nu mai depinde de stat. Ajutor de somaj si pe urma gata! Ei, un astfel de om trebuie, dupa aceea, ” sa se descurce”, sa caute ” sa faca ceva”, asta in conditiile in care resursele sale financiare sunt extrem de limitate (poate ceva mici economii personale) iar nevoile sale sociale sunt foarte mari (familie de intretinut, intretinere de platit, impozite, etc). Atunci ce poti sa faci cand nu dispui de resurse suficiente – pentru ca nu ai cum sa dispui de asemenea resurse daca ai muncit foarte multi ani la stat, fara sa ai functii de conducere importante si un salariu „nesimtit” de gras – pentru a te „inhama” la o afacere serioasa? Trebuie ” sa te descurci” ti se spune, dar cum? Or, politicile (nu numai liberale!) nu ofera o solutie la aceasta problema (si nu numai). Sau, daca doriti, solutiile propuse sunt extrem de superficiale: „sa te duci sa muncesti in Occident”. Sever Voinescu a vorbit despre aceasta politizare in conferinta pe care a tinut-o in data de 23 februarie la ISP si pe buna dreptate a spus ca accentul trebuie pus pe competenta si integritate. Acesta a zis: ” Eu cred că chestiunea politizării administraţiei este una extrem de serioasă şi este cauza multor rele din România de azi. Înţeleg bine că există o spirală a politizării. Noi politizăm pentru că şi cei de dianintea noastră au politizat. Aud adesea că nu se poate realiza politica unui guvern decît cu oameni prietenoşi cu guvernul respectiv. Dar asta este complet fals. Politica unui guvern, oricare ar fi el, se poate realiza numai cu oameni competenţi şi integri.”

Revin insa la ceea ce am spus mai sus: faptul ca partidele nu ofera solutii pentru societate constituie o problema deosebit de grava deoarece diminueaza increderea cetateanului in democratie. Or, partidele, la noi, nici nu sunt preocupate, parca, sa ofere solutii ci doar sa se atace intre ele, la nivel de lider, la toate nivelurile, intr-un mod superfluu si demagogic. Nu mai vorbesc despre campania electorala care este in fapt un circ electoral ce costa multi, foarte multi bani si in care se fac tot felul de promisiuni bombastice, „pentru a castiga alegerile”, ca dupa aceea sa se revina la realitatea obisnuita. Ar trebui sa ingrijoreze absenteismul mare inregistrat la alegeri, care demonstreaza ca, defapt, cetateanului „nu-i mai pasa”. Problemele, adevaratele probleme, cu care se confrunta omul obisnuit la noi sunt cele de natura economica si nu atat cele de natura politica. Nu merge treaba, cum se spune. Si nu merge de ani buni. In domeniul economic nu am vazut vreo vrajitorie – in sensul bun al cuvantului – care sa scoata tara asta din marasmul in care se gaseste. Iata de ce la noi lupta politica este o lupta sterila, demagogica, bazata pe o retorica revansarda si puerila. Domnul Dancu spune, despre infiintarea unui nou partid de centru stanga, pe blogul personal: „Probabil că ceva ce este nou pare interesant , noul este un cui in care îţi poţi agăţa o speranţă”. Pentru ca vechiul si-a aratat limitele. Dar nici noul nu poate sa subziste daca are aceleasi limite ca si vechiul. Noutatea in sine nu este un atribut al imbunatatirii, desi privim noutatea tocmai ca pe o posibila imbunatatire. Partea proasta este ca din 1989 incoace viata cetateanului obisnuit nu s-a imbunatatit. Aceasta constatare pe care o face fiecare reflecta pana la urma o realitate limita. Privatizarile care s-au efectuat nu au dus la progresul economic general scontat, iar cei care se pot bucura actualmente de o viata mai buna sunt putini. Ceea ce se poate remarca in studiul sociologic efectuat de dl. Dancu este ca cetatenii isi pun sperante in Uniunea Europeana: incredere multa+foarte multa – 57%, fata de putina+foarte putina – 38%. Este un lucru pozitiv. Dar adevarul este ca si Uniunea Europeana reprezinta „o noutate” mult asteptata de care sa-ti agati o speranta. Ar fi interesant de efectuat un sondaj care sa reflecte in ce masura cunoaste populatia tarii politicile UE, programele UE, modalitatea de accesare a fondurilor structurale. Eu nu cred ca foarte multi cunosc aceste lucruri. Spera insa ca UE va ajuta Romania si ca, probabil, reprezinta o unica sansa pentru dezvoltarea si modernizarea tarii. Increderea in Biserica si Armata a ramas aproape neschimbata, dar vedem o incredere mare in Guvernatorul Bancii Nationale (68 % incredere multa+foarte multa si doar 25% incredere putina+foarte putina). Cred ca tot datorita „liderului”, daca putem spune asa, adica, Guvernatorul Bancii Nationale, dl. Mugur Isarescu, avand mai mereu o imagine pozitiva, de om competent si integru, vorba d-lui Sever Voinescu.

Cateva cuvinte despre „atacul la persoana”

Exista, intr-adevar, la noi ceea ce se poate numi „atac la persoana”. Este si o publicatie cu denumirea asta. Semnificativ, nu? Acest fenomen este un efect al libertatii castigate in 1989 si nu atat al orgoliului personal al fiecaruia dintre noi. Libertatea nu inseamna, neaparat, ordine, respect.  Respectul implica criterii axiologice, fara indoiala. O societate noua, in formare, asa cum este societatea romaneasca post-decembrista, are criterii axiologice in formare. Post-decembrismul, daca imi este ingaduit sa ma exprim astfel, nu s-a terminat. Multi sunt cei care acuza „lipsa valorilor” din societate, sau nu putini spun ca in Romania nu este „meritocratie” – lipsa meritocratiei fiind vazuta drept principala cauza a relelor. Sigur, pe undeva au dreptate. Dar nu acesta este aspectul principal, problema principala. Problema principala (si cauza) este ca nu stim sa „construim” mai repede si mai bine o noua orientare axiologica, specifica noilor realitati politice, economice si sociale pe care le traim. Noi ne bazam pe a copia ceea ce este in Occident. Trebuie, cred, inteles ca pentru a avea valori, trebuie, inainte de toate, sa le cunosti. Daca privim democratia sub acest aspect, adica cel al valorilor democratice, sau al valorilor democratiei, atunci remarcam ca societatea romaneasca nu a cunoscut democratia, in adevaratul sens al cuvantului, inainte de 1989. Daca nu cunosti democratia, adica daca nu o traiesti, cum ai putea sa cunosti valorile democratice, adica sa ti le insusesti repede, la nivelul intregii societati? Spre exemplu, democratia a fost inteleasa la noi sub aspectul pluralismului politic. Dar in momentul cand a trebuit s-o intelegem economic, din punctul de vedere al economiei libere de piata, lucrurile au schiopatat. Motivele au fost si obiective, adica nu au tinut cont de mentalitate, de obisnuinta. Dar, evident, au existat si motive subiective, care tin de mentalitate, de obisnuinta individului cu un sistem hipercentralizat, de stat, asa cum a fost cel comunist.

Revenind la „atacurile la persoana”, trebuie precizat, cred eu, ca acestea se datoreaza si faptului ca inainte de 1989 societatea romaneasca nu a cunoscut ce inseamna o reala, o adevarata dezbatere a unor idei, a unor concepte. In comunism nu prea aveau loc dezbateri, chiar deloc. Individul trebuia sa fie de acord cu ceea ce zicea „tov. Nicolae Ceausescu si cu programul PCR”  si atat. Adica trebuia sa fie de acord orbeste, chit ca intelegea, chit ca avea nelamuriri. Ce vreau sa spun este ca individul a trait o inhibitie imensa in comunism, care il facea sa minta, de teama „organelor”, sa nu spuna ceea ce, defapt, gandeste despre o anumita problema. Oficial (in acceptiunea de pe vremea aceea a a cuvantului oficial) individul avea „o netarmurita dragoste fata de tovarasul Nicolae Ceausescu, fata de tovarasa Elena Ceausescu si fata de Partid!!”. Si atat, in comunism, era de ajuns. Avea cineva curajul sa spuna ca NU? La asa ceva conduce un sistem opresiv, foarte dur, asa cum a fost cel comunist. Nu este vorba aici de lasitatea omului simplu, ci de responsabilitate – responsabilitate fata de familia ta, fata de tine insuti, de supravietuire. Iata cum dezbatarea, privita ca valoare, nu a fost cunoscuta de oameni pe vremea comunismului si iata si motivul pentru care dezbaterile de acum sunt de joasa calitate, multe fiind atacuri la persoana, fiecare vrand sa-si demonstreze „superioritatea ideatica” in fata „adversarului”. Iata cum dezbaterea, azi, a ajuns sa se faca de pe raporturi, mai mult sau mai putin vagi, de asa zisa „adversitate”, ca altfel „n-are rost”. Iata pentru ce se poate remarca o anumita „tendentiozitate”, mai mult sau mai putin evidenta, in dezbaterile noastre de azi. Pentru ca nu am avut exercitiul dezbaterii, ne-am insusit de curand aceasta valoare.  Sterilitatea luptei politice de la noi, de care am vorbit mai sus,  bazata pe retorica si demagogie, este, cred, tot un efect al acestei stari de fapt. Evident, exemplele pot continua.

Speranta mea, fundamentata mai mult pe optimism decat pe rigoare stiintifica, este ca lucrurile sa mearga spre bine, in special din punct de vedere economic. Cred ca numai imbunatatirea economiei, al climatului economic, poate sa aduca cu sine si pecetluirea acelor valori de care avem nevoie precum si increderea necesara in acestea.