Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Nu e acelasi lucru!

Vad ca, mai nou, se pune intr-o balanta de apreciere evaziunea fiscala si coruptia. Mi-a atras atentia urmatorul editorial al maestrului Ion Cristoiu, la care doresc sa fac niste comentarii:

Cînd credeți că Binomul SRI-DNA îl va aresta pe Gelu Diaconu, șeful ANAF?

Se arata ca:

„Sceneta din deschiderea ședinței de Guvern de miercuri, 6 mai 2015, i-a oferit lui Victor Ponta prilejul de a da un fundament teoretic ofensivei ANAF din ultima vreme:
În primul rând, cred că este esenţial pentru România nu doar să combată corupţia, ci să combată evaziunea fiscală. Mie mi se pare că evaziunea fiscală e la fel de periculoasă ca şi corupţia. Nu ştiu de ce în anumite luărm de poziţii trebuie să combatem corupţia, dar trebuie să încurajăm evaziunea fiscală. Cred că e o greşeală. Amândouă sunt fenomene sociale adânc înrădăcinate şi trebuie să le combatem. Cred că ANAF poate să lucreze mai bine, cred că trebuie să urmărim să nu fie abuzuri, dar principiul e corect şi vreau să continuăm să combatem evaziunea fiscală şi să-i convingem pe oameni să se conformeze voluntar la ceea ce este o obligaţie constituţională.

Raportarea Evaziunii fiscale la Corupție n-a fost întîmplătoare.
Prin asta premierul a replicat polemic jurnaliștilor și politicienilor care fac Apostolat pentru DNA, dar critică ANAF din răsputeri.

Jurnaliștii care scriu cu penița muiată în oțet despre acțiunile ANAF și cu limba muiată în miere despre acțiunile DNA sunt cei suspectați a fi salariați ai Diviziei Presă a Binomului SRI-DNA.
Politicienii care critică ANAF și laudă DNA sunt de regulă liderii PNL, cu deosebire cei cărora Binomul SRI-DNA le asigură protecție pentru ca nici un denunț să nu-i atingă.

Principalul motiv pentru care Victor Ponta a raportat combaterea Evaziunii fiscale la Lupta împotriva Corupției e alta.
Lupta împotriva corupției a alimentat capitalul politic al lui Traian Băsescu.
Sub acest semn, DNA a trecut drept un instrument de forță al lui Traian Băsescu în lumea politică românească.
Învățînd de la Traian Băsescu, Victor Ponta și-a asumat și el o Luptă menită să-i asigure nu numai capital electoral, dar și imaginea de deținător al unei instituții de forță.
Lupta e împotriva evaziunii fiscale, iar instituția e ANAF.

Nu e prea greu de sesizat că ANAF imită DNA în materie de publicitate a propriilor acțiuni.
Ca și DNA, ANAF practică descinderea cu tunete și fulgere mediatice.
Ca și DNA, ANAF ține la imaginea de instituție necruțătoare.

E totuși o deosebire.
Spre deosebire de șefa DNA, Codruța Kovesi, care a transformat DNA într-o mașinărie care-i alimentează penibilul Cult al Personalității, șeful ANAF, Gelu Diaconu se păstrează în low profile.
Explicabil.
DNA lucrează pentru Codruța Kovesi.
ANAF lucrează pentru Victor Ponta.

Poate cea mai mare ciudățenie în cazul ANAF o reprezintă ostilitatea jurnaliștilor care se vor Apostoli ai Luptei împotriva corupției.
Pînă la urmă, evaziunea fiscală e și ea o un fel de corupție, cînd nu însoțește corupția propriu zisă.
Ar fi de așteptat ca Apostolii Luptei împotriva Corupției, care sunt și lingători de gaura cheii la ambasadele Puterilor tutelare – America și Mare Britanie- ( cum se dă un pîrț politic în România, cum sună lingătorii de gaura cheii la cele două Ambasade, pentru a întreba ce părere au- pute sau miroase?) să susțină Lupta împotriva evaziuni fiscale.

De ce n-o fac?
Păi, cum s-o susțină cînd ANAF concurează în planul imaginii publice DNA sau mai precis Binomul SRI- DNA?!
Campania declanșată prin ordin pe Unitate împotriva ANAF ne face să credem că nu va trece mult și DNA se va năpusti asupra ANAF sau mai precis asupra șefului ANAF, Gelu Diaconu, după modelul exersat în cazul DIICOT-ului condus de Alina Bica.
Dvs ce credeți, cînd se va întîmpla asta?”

Fiscalitatea, oriunde in lume, are o latura obiectiva deoarece prin acesti bani care vin la Buget se acopera cheltuielile statului. Insa in acelasi timp, tot oriunde in lume, fiscalitatea are clare conotatii politice, de aici si latura sa subiectiva. Intrucat o fiscalitate mai mare sau mai mica se leaga de anumite conceptii de doctrina politica. Cine decide, in definitiv, cat de mari trebuie sa fie cheltuielile statului? Si de ce trebuie sa fie mari si nu mici? Sau invers, de ce mici si nu mari? Poate ca fiscalitatea ar trebui sa fie rodul unei conventii intre stat (cel care primeste banii) si contribuabil (cel care plateste banii), dar de multe ori nu se intampla asa sau o asemenea conventie nu e fezabila. De asemenea nu e foarte clar cum va folosi statul banii contribuabilului, decat daca e o lege clara in acest sens care sa spuna care sunt cheltuielile legitime ale statului, lucru care ar trebui stipulat printr-o lege fundamentala, care e Constitutia. Dar cum de multe ori se intampla ca statul sa faca, din diverse motive care nu sunt straine de diverse doctrine politice, si cheltuieli neconstitutionale, deci nelegitime si, oricum, nivelul cheltuielilor statului neputand fi cuantificat cu exactitate, intervine iarasi un motiv de incertitudine.

E clar ca o fiscalitate ridicata e pusa in sarcina contribuabililor. Orice ban platit mai mult statului deprima motivatia de a obtine acel ban. Sa presupunem ca un intreprinzator privat are de suportat, per total, o crestere a impozitelor cu 10%. Motivatia lui de a produce si de a castiga mai mult va scadea. El trebuie sa plateasca mai mult statului. Daca statul impoziteaza mai mult salariile, e clar ca motivatia lucratorului va scadea pentru ca el trebuie sa plateasca statului si nici angajatorul nu va putea opera mariri de salarii. Guvernul nostru a pus multe taxe si impozite, cum aratam si aici, in schimb nu prea face investitii. Cea mai mare pare a bugetului e alocat pentru Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. Contribuabilul plateste banii respectivi statului, dar daca el incercand nu poate sa obtina mai mult din banii cheltuiti, cum ar putea fi motivat?

Parerile asupra a ceea ce se cheama piata neagra sunt impartite. Insa nu trebuie sa privim neaparat piata neagra ca un fenomen negativ. Marele economist american si laureat al Premilui Nobel pentru Economie (1976), Milton Friedman, spunea:

The black market was a way of getting around government controls. It was a way of enabling the free market to work. It was a way of opening up, enabling people.

Incerc sa traduc:

Piata neagra a fost o cale de a scapa de controalele guvernamentale. A fost o cale de a permite pietei libere sa lucreze. A fost o cale de deschidere, de a da posibilitati oamenilor.”

Iar aici am gasit un studiu interesant despre piata neagra din Elvetia, semnat de prof. dr. Christoph Schaltegger, pornind de la acest citat al lui Friedman. Se poate observa intr-un grafic cresterea pietii negre in Germania, Austria si Elvetia in perioada 1975-2009. El arata ca piata neagra a crescut puternic in toate tarile OECD in ultimii 30 de ani, iar una din cauzele principale este extinderea influentei guvernamentale in economie, dar si, in acelasi timp, schimbarile de pe piata muncii. El spune ca masuri prin care se impun penalitati ridicate pot fi de succes daca sunt concepute corespunzator, dar sunt limitate in scop. Acestea pot conduce la efecte adverse fata de ceea ce se intentioneaza de fapt. Propune, in schimb, simplificarea cadrului de reglementare si participarea cetatenilor la deciziile guvernamentale. Arata ca ministrul Economiei din Elvetia, Doris Leuthard, a intensificat lupta sa impotriva pietei negre, cauza principala fiind protejarea angajatilor care lucreaza pe piata neagra si care beneficiaza de salarii reduse si de conditii mai proaste de munca, fiind expusi arbitrariului angajatorului. Ideea ideologica se vede destul de clar: protejarea oamenilor de abuzuri sau eventuale abuzuri.

Altfel stau lucrurile cu coruptia – aratam aici un caz. Coruptia afecteaza in mod real economia. Spre exemplu, daca cineva obtine un loc de munca pentru ca a dat bani cui trebuie, in felul asta poate sa ajunga intr-un post de conducere un ins care nu are pregatirea necesara pentru acel post. In felul asta, prin acest lant al slabiciunilor cum ar zice Caragiale, se poate promova pe scara larga incompetenta, inclusiv in posturi de conducere, unde pot ajunge persoane slab calificate sa ocupe acel post. Efectul este ca incepe o relativizare periculoasa a competentelor care afecteaza potentialul economic chiar al unei tari intregi. De asemenea, coruptia poate indeparta investitorii. Cine ar investi in mod serios intr-un oras cu o administratie corupta?

Chestiunea este alta – si de aici, probabil, confuziile care se fac adesea – si anume ca ambele fenomene au un acelasi numitor comun: un rol cat mai mare al statului in economie, o extindere a influentei guvernamentale in economie si, pe cale de consecinta, o extindere a influentei politicului in economie. Chestiunea periculoasa, economic vorbind, cu coruptia este ca aceasta poate provoca si chiar provoaca o distorsiune economica si anume ceea ce as numi polarizarea banilor in economia reala, caracterizata prin faptul ca foarte multi bani – sume de milioane si chiar mai mult de euro – sunt prezente in zona politicului, nu la intreprinzatorii privati, in zona business-ului. Avem, de pilda, primari foarte bogati despre care nimeni nu are cunostinta ca acestia ar avea si activitati economice din care sa rezulte bogatia. Si atunci de unde atatia bani? De unde o imbogatire spectaculoasa la anumiti oameni despre care nu stim ca ar efectua activitatile economice necesare din care sa rezulte venituri atat de mari. Nu imi fac iluzii ca acest fenomen – coruptia – ar disparea vreodata. Insa sa ne gandim ca o mita de 10.000 euro inseamna bani nemunciti, castigati fara munca. E adevarat, capitalul acesta financiar circula, insa nu produce valoare si nici nu adauga valoare unei activitati, dimpotriva. Daca cineva – cine trebuie, om cu influenta – ia o mita de 50.000 de euro pentru acordarea unui contract de lucrari de drumuri, care este valoarea pe care o produce si care este valoarea pe care o adauga? Nici una. Dimpotriva, se poate intampla ca, in felul acesta, sa castige o firma slab calificata care sa faca o treaba de mantuiala. Daca totul e politic, nimeni nu raspunde, desigur: totul se musamalizeaza. Si in felul acesta se creeaza nu valoare, ci paguba! Pe cand daca o parte din lucratori, care muncesc la  firma, sunt platiti la negru, nu inseamna ca fac o treaba de proasta calitate si nici ca sunt platiti prost – e treaba angajatorului cum ii plateste, dar el e responsabil de lucrarea respectiva. In felul asta se adauga valoare si nu numai: se si creeaza valoare.

Chestiunea ca „nu facem autostrazi ca ne ia, dom’ne, DNA-ul pe toti”, DNA fiind aici pe post de bau-bau care anihileaza orice initiativa, nu e justificata. Noi ar trebui sa urmarim crearea de valoare, ca asta e important. Sa incercam sa vedem coruptia ca pe un cost. Mie mi se pare ca exclusiv prin masuri de forta, cum sunt cele ale Binomului, coruptia nu va scadea cine stie ce si se va mai adauga un cost, cel al ineficientei. Ar trebui sa urmarim ca valoarea creata printr-o activitate economica sa fie mai mare decat costul. Nu se poate, totusi, sa tratam problema in acesti termeni, de exemplu: nu mai facem drumuri ca acolo e cea mai mare coruptie si evaziune si, pe deasupra, ma altoieste Lulutza. E o copilarie! Let’s talk like adults! Pana la urma, daca lucrurile sunt tratate asa vom plati inca un cost suplimentar: cel al ineficientei, care mi-e teama sa nu fie mai mare decat cel al coruptiei! Mie mi se pare ca de ceva vreme activitatea anticoruptie e mai mare, mai ampla decat activitatea economica. Noi ar trebui sa ne uitam la Vest si sa invatam de la ei cat de eficienti sunt. Or, la noi se constata ca a scazut capitalul romanesc. Si vrem sa cream locuri de munca? Uitati-va cata ineficienta e la noi! Ce facem? O dam din nou pe chestia aia cu „lupta antifascista si antiimperialista si inaintarea Romaniei spre comunism”? Adica ineficienta creste, statisticile oficiale arata, cum reamarca Dl. Mircea Cosea, ca Romania e in topul economiei mondiale, iar noi vrem sa luptam eficient inca impotriva coruptiei, ca sa atragem mai multi bani la buget. Prof. Mircea Cosea spunea, si pe buna dreptate, ca la noi fundamentul economic e subred: e de ajuns sa plece Dacia Renault ca suntem cam in aer.

Daca vom incerca sa cream valoare si sa vedem coruptia ca pe un cost, pana la urma va trebui sa incercam sa reducem costurile, care scad din valoarea produsa. Asa cum un intreprinzator cauta sa reduca niste costuri preferand evaziunea fiscala, de ce nu am cauta sa reducem costul coruptiei gandindu-ne cum sa producem valoare si punand in aplicare lucrul asta. Nu e mai bine oare ca valoarea produsa sa fie mai mare, decat costul? Iar daca tot trebuie sa platim un cost, nu e oare mai bine ca el sa fie unul mic, rezonabil? Ce ziceti? Dar sa ne gandim ce inseamna ca la acest cost – coruptia – sa se mai adauge inca unul: ineficienta! De aceea ar trebui sa ne gandim ca prea multe costuri diminueaza valoarea putand s-o anihileze si, pana la urma, totul se blocheaza.

Noi trebuie sa intelegem mai bine acest fenomen complex de la noi – coruptia – si care sunt costurile pe care le presupune. Iata un articol din Romania Libera:

Afacerea Schweighofer: Întâlniri subterane care pun în pericol pădurile ţării

Se arata ca:

„Patronul firmei austriece Holzindustrie Schweighofer ar fi venit în secret în România, în 2014, pentru a obţine schimbarea Codului Silvic în favoarea afacerilor sale. Gerald Schweighofer s-a întâlnit cu trei consilieri ai premierului.

Informaţiile Rl arată că magnatul austriac ar fi vrut schimbarea proiectului de Cod Silvic în așa fel încât societatea  acestuia să aibă drept de preemțiune la achiziționarea buștenilor, așa cum a avut din 2003 până în 2013, grație unui contract pe 10 ani încheiat cu reprezentanții Guvernului Năstase. În această perioadă, Schweighofer a avut profituri de sute de milioane de euro. Pentru a-și continua afacerea profitabilă, tot anul trecut, potrivit informațiilor noastre, magnatul s-ar fi întâlnit și cu ministrul de atunci al Apelor, Pădurilor și Pisciculturii, Doina Pană, asupra căreia ar fi avut putere de convingere, mai précis că i-ar fi dat bani, spun sursele României Libere. Fostul ministru a negat vehement acuzaţiile.

În acest timp, în mai multe localităţi din România se vor organiza în acest week-end proteste împotriva defrişărilor masive din pădurile ţării.

Potrivit unor surse guvernamentale care doresc să rămână anonime, omul de afaceri Gerald Schweighofer, patronul firmei Holzindustrie Schweighofer, a venit de două ori în România, în vara anului trecut, cu avionul său personal, pentru a se întâlni cu premierul Victor Ponta.

Până la închiderea ediției nu am obținut confirmări că Schweighofer ar fi reușit să se întâlnească cu premierul român, deși afaceristul austriac a făcut numeroase demersuri în acest sens, prin reprezentanții săi în România. Schweighofer a reușit să se vadă, potrivit surselor noastre, în cele două vizite pe care le-a făcut cu trei dintre consilierii premierului Ponta. Printre aceștia se numără și Dragoș Andrei, consilier de stat la Cancelaria primului ministru. Printre funcțiile deținute în trecut de Dragoș Andrei se numără și cea de “șef serviciu rezerve valutare externe”, în cadrul Băncii Naționale a României, între 1990 și 1992, prim-vicepreședinte al Bancorex, 1998-1999 și secretar de stat în Ministerul Administrației Publice.

Potrivit acelorași surse, scopul întâlnirilor solicitate și obținute de afaceristul austriac era să obțină schimbarea proiectului de Cod Silvic în așa fel încât societatea  acestuia să aibă drept de preemțiune la achiziționarea buștenilor, așa cum a avut din 2003 până în 2013, grație unui contract pe 10 ani încheiat cu reprezentanții Guvernului Năstase. În această perioadă, firma lui Schweighofer a avut profituri de sute de milioane de euro.

Pentru a-și continua afacerea profitabilă, magnatul s-ar fi întâlnit și cu ministrul de atunci al Apelor, Pădurilor și Pisciculturii, Doina Pană, cu care ar fi dezvoltat o relație foarte apropiată, spun sursele României Libere.

Doina Pană: „Informaţiile sunt absurde“

Contactată telefonic Doina Pană, acum deputat PSD, a negat vehement întâlnirea cu magnatul austriac şi faptul ar fi luat bani.  Fostul ministru a mai declarant că, dacă ar fi fost adevărat că ar fi avut loc o astfel de întâlnire și înțelegere cu afaceristul austriac “nu ar fi susţinut codul silvic, iar acesta nu ar fi trecut de Senat”.

“Nu numai că sunt nereale informațiile că m-am întâlnit cu conducerea firmei și că am luat bani de la ei, dar sunt și absurde informațiile pentru că eu susțin, prin Codul Silvic, măsuri împotriva a ceea ce dorește compania austriacă. Patronul Schweighofer ne-a bombardat cu presiuni. I-a scris și premierului,  cu care a vrut să se întâlnească, dar premierul mi-a trimis mie scrisoarea. Eu i-am răspuns să ia legătura cu directorul general al Romsilva, Crăciunescu (inculpat în dosarul retrocedărilor de păduri  de peste 330 de milioane de euro, in care au fost arestați inițial deptații PSD Ion Adam și Vioren Hrebenciuc –nn) sau cu adjunctul acestuia. I-am mai spus să ne trimită în scris ce amendamente vrea la Codul Silvic. El nu s-a dus nici la întâlnirea cu Crăciunescu, nici nu mi-a trimis amendamentele pe care le-ar fi dorit el. Oricum, eu nu le-aș fi acceptat pentru că nu e normal ca o firmă să aibă monopol asupra masei lemnoase, motiv pentru care multe firme mici au dat faliment și s-au pierdut zeci de mii de locuri de muncă.

Eu am propus în proiectul de Cod Silvic , la care autor e și premierul în calitate de deputat, ca o firmă să poată achiziționa doar 30%  dintr-o categorie de masă lemnoasă, pe specii și sortimente. Pe ei îi interesează rășinoasele, care cresc pe munți. Ei nu sunt de acord cu limitarea achizițiilor pentru că, susțin ei, s-ar încălca Legea concurenței, dar ei uită că există și o Lege a monopolului, care trebuie respectată.

De altfel, în Constituția României este prevăzut că statul trebuie să asigure exploatarea resurselor natural în concordanță cu interesul național”. Insistând asupra informațiilor privind întâlnirile de anul trecut, Doina Pană ne-a declarat: “ Nu numai că eu nu m-am întâlnit cu ei și nici cu patronul, dar nici fostul ministru Korodi nu s-a întâlnit. Singura care a recunoscut că s-a întâlnit cu ei a fost deputatul PNL Lucia Varga, care a fost ministru înaintea mea”.

Ce spune Lucia Varga

Deși ințial a evitat să ne spună dacă s-a întâlnit în particular cu patronal firmei austriece “Holzindustrie Schweighofer”, relatându-ne despre întâlniri cu toți agenții economici din domeniu la Brașov,  fostul ministru Lucia Varga  a admis și că s-a întâlnit în particular, dar la minister, cu omul de afaceri austriac Gerald Schweighofer.

“M-am întâlnit cu el și la Brașov, la întâlnirea cu toți agenții economici, dar a venit și la minister. Eu susțin dreptul de preemțiune asupra masei lemnoase doar pentru industria de mobilă, nu pentru prelucrători, cum este și Holzindustrie” a susținut Lucia Varga. I-am adus aminte deputatei Varga de faptul că la Sebeș firma austriacă are o fabrică pe care oricând o poate clasifica la capitolul “fabrică de mobilă”, așa că și-ar conserva dreptul de preemțiune căpătat în 2003, iar defrișările haotice, ilegale, ar continua pentru a aproviziona cu prioritate această fabrică.

De asemenea, i-am spus că din cauza dreptului de preemțiune acordat societății austriece, au dispărut păduri întregi de răsinoase și au dat faliment micile fabrici de mobile din țară pentru că tot lemnul de calitate a luat calea exportului prin firma Holzindustrie.

Doamna Varga a insistat, însă, pe faptul că amendamentele pe care ea le susține și pe care le propune și președintele României Klaus Iohannis  sunt corecte deoarece altfel s-ar încălca, între altele, Legea Concurenței.

“Și domnul președinte în motivele pentru care a retrimis la Parlament Codul Silvic, era amendarea articolului care limitează dreptul de achiziție la 30% dintr-o categorie lemnoasă, cu aceeași motivare, că se încalcă Legea concurenței. Pentru a face un text correct i-am invitat și pe specialiștii de la Consiliul Concurenței și ei ne vor găsi soluții și pentru respectarea legii monopolului” ne-a declarat Lucia Varga.

Ponta nu a răspuns la telefon

Premierul Victor Ponta nu a răspuns la telefon, ca de altfel nici consilierul său de anul trecut pe probleme economice, Dragoș Andrei pentru a comenta informațiile despre  întâlnirea cu omul de afaceri austriac Schweighofer.

Un alt personaj cheie pentru încercările firmei austriece de a determina mai mulți demnitari români să le susțină punctul de vedere este Karl Schmid, șef al departamentului de achiziții al “Holzindustrie Schweighofer”. Schmid s-a întâlnit la rândul său cu numeroase persoane cu funcții înalte în statul român pentru a-i intermedia patronului său intrări și influență asupra procesului legislativ și decizional. Contactat telefonic pentru a lămuri anumite acuzații de trafic de influență care I se aduc, Schmid a refuzat să ne răspundă, replicând sec “sunt în străinătate, nu vreau să vorbesc.” Unele din întrebările pe care doream să i le adresăm vizau și activitatea sa dinainte de 1990, când ar fi făcut afaceri cu Combinatul Siderurgic Galați ca reprezentant al unei alte firme austriece.

Fotografie aeriană a fabricii Schweighofer din Rădăuți, în anul 2012

În acest sfârșit de săptămână în 14 localități din România și câteva din diaspora se va ieși în stradă pentru proteste împotriva defrișărilor masive din pădurile României. Scânteia care a mobilizat populația o reprezintă dovezile potrivit cărora compania austriacă Schweighofer Holzindustrie – care are cinci fabrici operaționale – prelucrează lemn tăiat ilegal din pădurile României.

Este primul protest de acest gen iar mobilizarea s-a făcut pe Facebook unde au confirmat participarea la proteste câteva mii de oameni.

Deși de-a lungul anilor s-a scris de nenumărate ori, s-au făcut investigații și s-au rostit nume în legătură cu tăierile ilegale de păduri, de data aceasta compania care a mobilizat oamenii să iasă în stradă poartă numele de Schweighofer Holzindustrie. Compania austriacă deține în România cinci locații de prelucrare a lemnului la Sebeș, Rădăuți, Siret, Comănești și Reci. Pe propriul lor site compania scrie că are 2.500 de angajați și este liderul de piață în domeniul prelucrării lemnului din România. Compania activează în România din 2003 când – în timpul mandatului premierului Năstase – s-a decis concesionarea pădurilor pentru o perioadă de zece ani. În urma acestui demers legislativ, companiile austriece Egger, Kronospan si Schweighofer au acaparat rapid piața.

Investiții uriașe, profit pe măsură

Cifrele obținute de la Ministerul de Finanțe sunt absolut uriașe și arată că Schweighofer domină piața lemnului din România. Astfel, în 2010 a înregistrat o cifră de afaceri de aproape 300 milioane de euro și un profit de 70 milioane de euro, în 2011 o cifră de afaceri de 400 milioane de euro și profit de 75 de milioane de euro; în 2012, 430 milioane de euro și un profit de aproape 80 milioane euro.

În 2013 cifra de afaceri a fost de 450 milioane de euro, iar profitul net de 96 milioane. Trebuie spus că în toți acești ani compania s-a dezvoltat continuu, investind masiv în noi capacități de producție. Astfel că în luna iunie 2013 anunța că va construi o uzină de prelucrare a lemnului cu o capacitate anuală de 800.000 de metri cubi, în localitatea covăsneană Reci care va fi dată în folosință în anul acesta. Această cantitate reprezintă 5% din cantitatea de lemn exploatată anual din toată ţara. O astfel de uzină consumatoare de lemne în Secuime ar pune o presiune enormă pe exploatările de pădure din întreaga regiune şi ar încuraja defrişările ilegale, spun ONG-urile de mediu, care se împotrivesc investiţiei, arăta la acea vreme portalul bacau.net. Nu e de mirare că austriecii au pus ochii pe pădurile Covasnei, acesta fiind unul dintre cele mai împădurite judeţe ale României, cu aproape 45% din suprafaţă acoperită de „aur verde”.

Fabrica din Sebeș procesează în fiecare zi peste 3.300 de metri cubi de lemn, o cantitate uriașă. Iar fabrica din Rădăuți a Schweighofer prelucrează pe an în total 2.300.000 de metri cubi de lemn.

Lemnul ilegal se plătește cu sânge

Ceea ce nu spun reprezentanții Schweighofer Holzindustrie este modul în care își procură lemnul din pădurile României. În cursul acestei săptămâni influenta publicație germană Der Spiegel a scris pe larg despre “Mafia Schweighofer Holzindustrie și defrișarea pădurilor virgine din România”. Jurnaliștii au plecat de la cazul concret al unui activist român care a filmat modul în care firma austriacă Schweighofer a achiziționat spre procesare lemne tăiate ilegal din pădurile României. “Gabriel Păun, activist al organizației românești Agent Green a urmărit camionul până la fabrică. Avea o bănuială și nu era nevoie decât de un telefon pentru confirmare. În România exista un Hotline pentru a verifica originea lemnului.

Cunoscând numărul de înmatriculare al camionului, se poate urmări fiecare încărcătură de lemne. Păun a sunat la 112 și i-a răspuns o lucrătoare a Ministerului Mediului Înconjurător, responsabilă cu sistemul Wood-Tracker. Răspunsul a venit clar: lemnul era tăiat ilegal.

Păun a urmărit camionul până la poarta gaterului, care aparținea firmei austriece Schweighofer-Gruppe și i-a informat pe oamenii de pază (că lemnul a fost tăiat fără a avea acte – n.r.).

Aceștia însă, în loc să scoată lemnul din circulație, l-au atacat pe Păun. L-au bătut, i-au dat cu spray de piper, până când acesta a căzut la pământ”, se arată în articolul care a fost tradus în limba română pe portalul http://www.neuerweg.ro.

5 miliarde pagubă

Defrișările ilegale reprezintă 400.000 de hectare, cam 6% din pădurile țării, conform Curții de Conturi. Paguba estimată este de peste 5 miliarde euro. Tăierea pădurilor s-a accelerat dramatic după anul 2000, adică în perioada în care firmele austriece Egger, Kronospan și Schweighofer s-au instalat în România și în scurt timp au ocupat piața. Micii producători autohtoni care activau pe piața lemnului au dat faliment. Guvernul apreciază că pădurarii fură cam 4 milioane de metri cubi de lemn pe an: o dată și jumătate cât piramida lui Keops. Cel mai adesea, au dezvăluit investigații jurnalistice, pădurarii sunt înțeleși cu firmele de relucrare a lemnului care sunt de acord să le ia lemnul, deși acesta este tăiat ilegal. Bogdan Tudor, avocet și președintele organizației ecologice Nostra Silva, arată că în anturajul firmei Schweig­hofer „s-a format o mlaștină a ilegalității, de care se pare că doar Schweighofer nu-și dă seama“. Nistor – citat de Der Spiegel – dă exemplul unei păduri care urma să fie achizționată de către o filială autohtonă a companiei austriece pe baza unor documente care erau falsificate în cel mai amatoricesc mod.

Presiune la politicieni

Atitudinea celor care conduc afacerea Schweighofer arată că sunt siguri pe pârghiile pe care le dețin. Într-un film realizat cu o cameră ascunsă de către reprezentanții unui ONG american se vede cum șeful departamentului de achiziții a fabricii de la Sebeș, Karl Schmidt, negociază bonificații pentu livrarea unor cantități mai mari de lemn decât cele specificate în contractele pe care le avea cu asociația de proprietari ce deținea suprafața de pădure exploatată. În film, Schmid spune că în țară se taie cam 7 milioane de metri cubi de conifere pe an, iar dacă ei ar lucra la capacitatea maximă ar trebui să prelucreze mai mult de jumătate din această cantitate adică 4,5 milioane.

Președintele concernului, Gerald Schweighofer, a amenințat Guvernul cu procese și cu concedieri în masă. În cazul în care ar fi trecut o lege propusă anul trecut de ministrul Doina Pană și care le afecta afacerile. Documentul prevedea faptul că un concern nu are voie să prelucreze mai mult de 30% dintr-o specie de lemn. La toate aceste acuzații apărute de-a lungul vremii, austriecii au precizat că respectă legile și reglementările în vigoare atunci când cumpără lemn. Urmare a exploatării sălbatice a lemnului, doar 28% din țară mai este acoperită de păduri în timp ce media europeană este de 35%. În Austria, de exemplu, 47% din suprafața țării este acoperită de păduri.

Austriecii, sub control guvernamental

Ministerul Mediului a declanşat un control la Holzindustrie Schweighofer privind legalitatea achiziţionării de către companie a materialului lemnos tăiat din păduri, a declarat ministrul de resort Graţiela Gavrilescu. Pe de altă parte, Garda de Mediu a început să facă săptămâna aceasta un control al calităţii aerului la o fabrică de la Rădăuţi, care produce PAL folosind formaldehidă.

Defrișările ilegale din ultimii 25 de ani reprezintă 400.000 de hectare, cam 6% din pădurile țării. Paguba estimată este de peste 5 miliarde euro. Tăierea pădurilor s-a accelerat dramatic după anul 2000, adică în perioada în care fir­mele austriece Egger, Kronospan și Schwei­g­hofer s-au instalat în România și în scurt timp au ocupat piața.”

Trebuie sa intelegem ca in acest caz nu vorbim de beneficiile pietei libere, ci de costurile coruptiei. Pentru ca aceste defrisari ilegale, care au adus o paguba de 5 miliarde de euro, n-ar fi fost posibile fara concursul Statului. Nu se poate spune ca Statul nu stia. E o naivitate, mai pe sleau spus o prostie sa crezi asa ceva! Eu chiar indraznesc sa spun ca in orice afacere ilegala in care e implicat un concern strain sau autohton, politicul e prezent si el. Lucrurile acestea reprezinta costuri, nu adaugare de valoare. Toate aceste costuri uriase le platim, pana la urma, noi, cetatenii. Ceea ce e culpabil din partea Statului este ca intretine acest fenomen in loc sa reduca aceste costuri. E foarte bine spus: „defrisarile ilegale din ultimii 25 de ani”. Pentru ca Statul a intretinut si a incurajat astfel de fenomene care au viciat climatul economic de la noi. Despre ce competitie mai poate fi vorba cand:

„Tăierea pădurilor s-a accelerat dramatic după anul 2000, adică în perioada în care firmele austriece Egger, Kronospan și Schweighofer s-au instalat în România și în scurt timp au ocupat piața. Micii producători autohtoni care activau pe piața lemnului au dat faliment. Guvernul apreciază că pădurarii fură cam 4 milioane de metri cubi de lemn pe an: o dată și jumătate cât piramida lui Keops. Cel mai adesea, au dezvăluit investigații jurnalistice, pădurarii sunt înțeleși cu firmele de prelucrare a lemnului care sunt de acord să le ia lemnul, deși acesta este tăiat ilegal”

adica cand la 3 firme puternice li s-a dat un acces practic nelimitat pe piata si s-au tolerat de catre Stat tot felul de ilegalitati? Statul a viciat ca nimeni altul climatul economic de la noi din tara, fara sa tina cont de interesele oamenilor, de faptul ca prin votul oamenilor au ajuns demnitari. Si chiar indraznesc sa spun ca a prejudiciat economia tarii mai tare decat orice evazionist sau corupt abil.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

mai 8, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Tinerii!

Chiar nu am nicio problema legata de implicarea mai activa a tinerilor in politica. Fara indoiala ca e un lucru bun, de dorit. Cu toate acestea nu pot sa imi ascund o nemultumire… As dori mai multa profunzime in gandire din partea tineretului nostru si nu repetarea propagandistica a unor clisee. Iata, de pilda, ce spune Alina Gorghiu pe Facebook:

„Sunt întrebată de ce nu am exprimat un punct de vedere referitor la noul Cod fiscal, propus de guvernarea PSD. Răspunsul este simplu, sunt un om serios, nu cred în iluzii. Atât timp cât nu există o proiecție a veniturilor bugetare, avem de-a face cu un nou număr de magie propagandistică: ni se arată ceea ce dorim să vedem și ni se ascunde realitatea. Adevărul este că PSD va compensa orice măsură liberală (dacă nu rămâne, cel mai probabil, la stadiu de promisiune) cu zece de împovărare a populației și a mediului de afaceri.

Nu doresc să contribui la strategia lui Victor Ponta, maestru în iluzionismul politic, de a deplasa atenția de la faptul ca nu se gândește să-și dea demisia din pricina deficitului imens de credibilitate, la care a contribuit și cazul de corupție în care sunt implicați prietenii și rudele Prim-ministrului. Realitatea este că Victor Ponta a predat cheile Palatului Victoria consultanților săi de imagine, așa cum prietenii domniei sale au devenit gestionarii afacerilor cu fonduri de stat.

PNL va prezenta, în curând, programul său de guvernare care se susține pe trei coloane principale: taxe mici, eliminarea birocrației și creșterea sancțiunilor pentru evaziune. PSD, ca partid socialist, nu are specializarea politică necesară pentru a face reforme fiscale, care să reziste în timp, nici acum, nici altă dată. Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie.

PS: Premierul a uitat și azi să ne spună unde este milionul de locuri de muncă nou înființate și cele 10 miliarde de euro investiții noi.”

Recomand citirea integrala si in original a intregii postari.

Primul lucru care sare in evidenta este ca accentul cade pe crediblitate: „Victor Ponta, maestru în iluzionismul politic, de a deplasa atenția de la faptul ca nu se gândește să-și dea demisia din pricina deficitului imens de credibilitate, la care a contribuit și cazul de corupție în care sunt implicați prietenii și rudele Prim-ministrului”. Credibilitatea pare a fi noul motto al Administratiei Prezidentiale: cuvantul in jurul caruia pare a gravita noua doctrina, cea a Presedintelui Iohannis. Desi nu mi se pare foarte clar daca – presupunand adevarata afirmatia – „deficitul imens de credibilitate” (observati cuvantul imens!!) ar fi si unul real. Sau daca intr-adevar Ponta ar stau rau la capitolul credibilitate. Sau daca lucrul acesta ar avea vreo importanta, vreo semnificatie in legatura cu credibilitatea pe care ar avea-o PSD, daca deficitul de credibilitate pe care l-ar avea Ponta s-ar repercuta negativ asupra credibilitatii intregului PSD. Ca mie nu mi se par tocmai clare aceste aspecte. Pentru ca PSD pare a fi o forta redutabila pe scena politica a tarii. Nu mai vorbesc de faptul ca Opozitiei ii e foarte greu sa schimbe Guvernul, intrucat nu are majoritate in Parlament.

Un al doilea aspect scos in evidenta este acesta: „PNL va prezenta, în curând, programul său de guvernare care se susține pe trei coloane principale: taxe mici, eliminarea birocrației și creșterea sancțiunilor pentru evaziune„. La care eu ma intreb: cresterea sanctiunilor pentru evaziune va face sa creasca credibilitatea PNL? Sau n-are importanta? Sau e un cliseu folosit pentru a fi politically correct, deci ar fi mai mult formal?

Ce se intampla? Cand vorbim de evaziune fiscala, care la noi in tara e mare, ar trebui sa ne punem intrebarea daca avem cultura platirii taxelor si impozitelor si care este nivelul acesteia. Ceea ce am observat eu este ca in dezbaterile publice se face confuzia intre cultura platirii taxelor si impozitelor si filozofia fiscala. Trebuie sa spunem ca vorbim de doua lucruri diferite. De exemplu, afirmatia ca taxele si impozitele trebuie sa fie mici (dar cat de mici?) tine de ceea ce s-ar putea chema filozofia fiscala. Platirea taxelor si impozitelor este o chestiune de ordin cultural.

Platirea taxelor si impozitelor este nemijlocit legata de sectorul privat, in general vorbind are legatura doar cu ceea ce e privat. Este un lucru ce frizeaza absurdul, in cel mai bun caz nepotrivit, in orice caz o contradictie, ca Statul sa-si plateasca siesi taxe si impozite. Romania a fost o tara comunista in care au trait in comunism cateva generatii. In comunism totalitatea mijloacelor de productie era in mana Statului, apartinea de Stat. Sectorul privat a fost in cea mai mare parte anihilat. Situatia aceasta a durat o jumatate de secol. Statul modern roman, inceput cu Unirea Principatelor sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost inlocuit in 1947 cu Statul comunist, care a inversat raporturile existente pana atunci in societate. Intr-o societate comunista, cum a fost in Romania aproape jumatate de secol, nu se putea vorbi de o cultura a platirii taxelor si impozitelor si nici de formarea unei asemenea culturi. Repercursiunile acestei stari de fapt se vad si astazi. Insa acest lucru, aceste consecinte ale fostului regim comunist, nu se produc doar in virtutea unei inertii istorice. Chestiunea fundamentala, cred eu, legata de dezvoltarea unei culturi a platirii taxelor si impozitelor trebuie conexata de dezvoltarea sectorului privat in Romania. Aceasta mi se pare a fi chestiunea esentiala. Drept consecinta aceasta problema nu poate fi rezolvata in exclusivitate doar pe calea punitiva legala. Or, jocul pe care ni-l propune D-na. Gorghiu este unul axat pe pedepse! Cu alte cuvinte, se pune un accent major pe masurile de represiune, nu pe dezvoltarea sectorului privat. Taxele mici si eliminarea birocratiei sunt aspecte pozitive care ar ajuta, desigur, sectorul privat. Insa dezvoltarea sectorului privat este un lucru mult mai amplu decat ar parea la prima vedere. Trebuie aratat, dupa parerea mea, un lucru: taxele mici si eliminarea birocratiei nu-l ajuta neaparat pe cetatean, ci ajuta sectorul privat. Eliminarea birocratiei ar putea insemna masive disponibilizari de personal, lucru care nu stiu cat i-ar ajuta pe acei cetateni care ar urma sa fie disponibiliziati. De asemenea taxele mici ma duc cu gandul la diminuarea rolului statului in economie, la diminuarea drastica a ajutoarelor sociale. Si atunci problema esentiala ar fi cum poti sa faci ca in zonele sarace sau in cele defavorizate sa creasca sectorul privat si sa fie capabil sa asigure locuri de munca bine platite, cum poate sa creasca nu numai cantitativ dar si calitativ acest sector privat. „Filozofia” D-nei. Gorghiu, de scolarita superficiala: „Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie”, nu explica si felul cum s-ar putea realiza aceste lucruri.

O alta problema care trebuie studiata, iar efortul ar trebui sa fie al intregii clase politice si nu numai, este problema Statului. La intrebarea „cum e Statul?”, raspunsul e unul foarte simplu: asa cum il arata, cum il defineste, cum il descrie Constitutia. Problema fundamentala aici este ca noi, cu un asemenea Stat, asa cum e el descris de Constitutie, nu am ajuns prea departe, de pilda ramanem una din cele mai sarace tari din Europa. In Romania exista la ora actuala diferente foarte mari de dezvoltare intre regiunile sale istorice. Cum s-a ajuns, ca sa dau un alt exemplu, cu un asemenea stat ca milioane de romani sa plece peste granita ca sa-si gaseasca de lucru? Cum s-a ajuns la o situatie demografica negativa, cu consecinte, inclusiv economice, negative? In privinta colectarii taxelor si impozitelor acest Stat prezinta evidente dificutati. De ce oare? Legat de ceea ce spuneam mai sus, acest Stat ar trebui sa conduca la dezvoltarea sectorului privat in tara noastra, la depasirea efectelor crizei economice. Or, nu prea se vad astfel de aspecte pozitive, nici macar in ceea ce priveste absorbtia fondurilor europene. De asemenea circula idei anacronice in raport cu Constitutia, ca spre exemplu cea formulata recent de Dl. Crin Antonescu si anume ca regimul Iohannis se va transforma intr-unul prezidential, de autoritate… De unde rezulta ca avem o conceptie foarte slaba despre Stat, despre rolul sau in societate. Cand auzi persoane publice foarte cunoscute, mai ales cineva care a fost si candidat la presedintia Romaniei, vorbind in felul acesta, nu se poate sa nu te intrebi daca astfel de conceptii sunt reminscente ale unor vremuri revolute. Gandim, poate fara sa vrem, poate pentru faptul ca ne e mai comod asa, in termeni ce frizeaza totalitarismul. Ar trebui sa ne dea de gandit lucrul acesta.

As dori sa spun cateva cuvinte despre chestiunea Culturii. Am urmarit dezbaterile privind timbrul de carte. Nu cred ca e cineva de acord cu scumpirea cartilor. Insa faptul grav care trebuie semnalat este ca in Romania, din cate am inteles, nu se mai prea citeste. Viata culturala este in declin. In perioada interbelica existau cenacluri literare in care erau promovate tinerele talente, oameni care ulterior au ajuns mari scriitori. Chestiunea nu este numai cat costa o carte sau ca pe vremea comunismului o carte buna o puteai cumpara cu 5 lei, ca aveam peretii tapetati cu carti, ci si pepinierele in care se nasc noile talente literare. Nu prea mai avem asa ceva, iar interesul publicului pentru cultura ramane, din pacate, unul scazut. Tindem sa avem nu numai o populatie imbatranita, dar si una abrutizata. O reforma morala cu o populatie abrutizata nu prea vad sa aiba sanse de reusita. Insa aceasta tendita spre abrutizare are si implicatii economice dintre cele mai negative. De observat rezultatele slabe la examenele de bacalaureat, dezinteresul tinerei generatii pentru cultura, elevatie, invatatura, dominata doar de un spirit materialist si mercantil. Nu prea mai vad nici pe la televizor ca sa fie promovate emisiunile culturale, doar asa numitele televiziuni de stiri. Sincer, as dori sa-l vad pe Dl. Nicolae Manolescu intr-o dezbatere culturala, literara, comentand, de pilda, tendintele literare ale inceputului de secol. Sau o dezbatere culturala despre cinematografia inceputului de sec. XXI, despre tendintele care apar in filmografie. Insa astfel de lucruri, din pacate, nu prea le vedem si nici nu intereseaza multa lume, doar „publicul de specialitate”. Noi suntem intr-un impas cultural evident. Nu ma refer, cum poate ar putea crede unii, la implicarea statului in cultura. Ci, ca sa fiu mai clar, reformulez punctul meu de vedere printr-o intrebare: noi mai avem oare la ora actuala un cenaclu literar precum Sburatorul lui Eugen Lovinescu? Am dat un exemplu. De Sburatorul stim si astazi, a ramas viu in mintea noastra, a generatiilor de azi. Sa ne gandim la Marin Preda, care a luat parte la sedintele cenaclului Sburatorul. Uitati-va, va rog, ce viata culturala aveam in perioada interbelica! Si ce calitate inalta avea! Comparati-o cu cea de acum! Asta ca sa vedem unde se afla acum Romania!

Revin la aspectul economic. Stiti cat e la noi forta de munca vulnerabila – este vorba de lucratori pe cont propriu si lucratori familiali neremunerati, ca procent din totalul ocuparii fortei de munca? Dupa datele puse la dispozitie de Banca Mondiala, aceasta este de 31,8%!! Pentru comparatie cu alte tari – aici. Suntem deasupra Bulgarei, Ungariei si chiar a Rusiei!! Chiar si Serbia are un procent mai mic decat al nostru… Venezuela e la acelasi nivel cu noi, Mexicul ne e vecin. Ecuador… ei, nici chiar asa: in Ecuador este de 51,2%!! America Latina scrie pe noi. Un regim prezidential, asta ne mai lipseste… In asemenea conditii noi vorbim de „creșterea sancțiunilor pentru evaziune”… In cazul lucratorilor independenti – v. aici – procentul pentru tara noastra este de 32,7%, Mexicul este aproape de noi, ceva mai sus ca procent. Venezuela si Ecuador ne depasesc. La niveluri mai joase, dar apropiate de noi sunt Serbia, Brazilia, Italia, Argentina. In SUA procentul este de 6,8%!! In privinta lucratorilor salariati – v. aici, in Romania procentul este de 67,3%. In SUA procentul este de 93,2%!! Aici Ungaria, Bulgaria, Rusia, Polonia si chiar si Serbia sunt inaintea noastra!! Nu mai vorbesc de Franta, Germania sau Norvegia! La capitolul lucratori in familie – v. aici – din acest grup de tari: Romania, Ecuador, Serbia, Mexic, Brazilia, Polonia , Italia, Venezuela, Bulgaria, Spania, Republica Ceha, Argentina, Germania, Franta, Ungaria, Norvegia, Rusia, SUA, tara noastra e pe primul loc, urmeaza celelalte tari in ordinea de mai sus. Procentul la noi este de 12,6%, deci cel mai mare din acest grup de tari!! In Ecuador, a doua clasata, sa zicem asa, procentul este de 9%, deci o diferenta de 3,6% fata de noi, care suntem pe primul loc…

Stau si ma intreb daca se uita cineva din Guvern, din PNL pe aceste statistici… In asemenea conditii e aproape (spun asa pentru ca vreau sa fiu optimist totusi) imposibil sa combati evaziunea fiscala. Daca cineva crede ca prin „creșterea sancțiunilor pentru evaziune” se poate combate evaziunea intr-o asemenea structura a fortei de munca, eu cred ca se insala… Daca luam, de pilda, forta de munca vulnerabila, procentul s-a situat in intervalul 33,7-31,8% in perioada 2005-2012, deci s-a mentinut practic la un nivel constant. Or, procentul asta e foarte mare, sunt foarte multi oameni care pot fi incadrati ca fiind forta de munca vulnerabila, definita ca mai sus. Sau intr-o tara in care lucratorii salariati reprezinta 67% din forta de munca e foarte greu sa combati evaziunea. Evaziunea fiscala se poate combate clar si precis intr-o tara unde procentul asta ar fi in jur de 90%. Bunaoara in SUA, Germania, Franta sau Norvegia se poate combate evaziunea in conditii optime.

Chestiunea care se pune ar fi daca s-a evaluat ce consecinte are impactul declinului cultural, de care vorbeam mai sus, asupra economiei nationale, scaderea gradului de pregatire profesionala. Sa ne gandim ca avem si asa un numar foarte mare de asa zisi lucratori independenti… Educatia populatiei este un aspect foarte important in special in ceea ce priveste viitorul. Pentru ca sa poti sa ai realizari in plan economic, stiintific, etc lucrurile acestea nu le poti face cu o populatie needucata. La noi cultura ar trebui sprijinita de catre sectorul privat, prin donatii, de catre stat, orice sprijin e binevenit. Sectorul privat ar putea vedea acest sprijin si ca pe o investitie in viitor. O degradare a fortei de munca nu are cum sa ajute sectorul privat, ba chiar il pune in pericol si poate fi generatoare de crize economice severe! Sa ne gandim la tarile dezvoltate care au si o cultura mare, bine aspectata in multe domenii.

Investitiile straine directe – aici, intrari nete reprezentau in 2012 un procent de doar 1,55% din PIB pentru tara noastra. Capitalizarea de piata a companiilor listate (% din PIB) – v. aici – in tara noastra a fost de doar 9,4% in 2012, un procent iarasi foarte mic. In USD reprezinta aproape 16 miliarde $ pentru Romania. Sa facem o comparatie cu Franta: 1,8233 trilioane $!! In Polonia: 177,73 miliarde! In SUA 18,6683 trlioane $!! La capitolul credite bancare neperformante – v. aici – in 2012, din grupul de tari enumerate mai sus, Romania se afla pe locul doi: 18,24% din totalul creditelor globale. In SUA stiti cat e? 3,3%!! Mexicul, Argentina stau bine la capitolul asta, cu un procent mic de credite neperformante.

Acestea arata ca forta de munca disponibila exista din belsug in Romania. Capitalul, in schimb, e redus, foarte redus in comparatie cu alte tari si, pe cale de consecinta, foarte scump… Pe de alta parte, data fiind structura fortei de munca de la noi, nu trebuie sa ne mire procentul ridicat al creditelor neperformante. Eu de asta si spuneam in postarea precedenta ca este necesar sa vedem cum se poate crea la noi o serioasa piata de capital si cum putem folosi, cum poate cetateanul folosi cat mai eficient sectorul bancar.

Am scris aceste randuri si cu gandul de a indemna la o dezbatere serioasa, cum bine spunea Dl. Iohannis in campanie. Trebuie sa-i critic pe tinerii nostri aspiranti in politica pentru ca nu vad ca ii trage inima sa aprofundeze problemele. Totusi, cu idei de genul: „Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie.”, nu se poate dezbate serios o problema, nicio problema.

februarie 25, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

A avut dreptate

L-am criticat de foarte multe ori pe Traian Basescu, si uneori chiar foarte dur, as spune eu, dar trebuie sa recunosc faptul ca, cel putin in discursul de ieri, a avut dreptate… Nu trebuie sa fii un fan al lui Traian Basescu pentru ca sa vezi si sa recunosti acest lucru.

Mediafax

Băsescu: Judecătorul Dumbravă minte: Îmi menţin integral declaraţia vizată. Consider că s-a făcut un abuz împotriva preşedintelui

Se arata ca:

Preşedintele Traian Băsescu l-a acuzat, joi, pe judecătorul Horaţius Dumbravă că ”minte”, el precizând că îşi menţine integral declaraţia pe care a făcut-o atunci când a dat avizul de începere a urmării penale faţă de cinci foşti miniştri.

Declaraţiile preşedintelui:

  • Se pare că sunt magistraţi care ţin neapărat să facă politică şi au ajuns să facă şi mai prost decât politicienii. Am înţeles că un domn magistrat a considerat că am afectat justiţia pentru că aş fi dat date din dosar. Domnul magistrat minte. Îmi menţin integral declaraţia pe care am făcut-o când am anunţat cererea de începere a anchetei penale pentru cei cinci foşti miniştri.
  • Am afirmat că toţi cei cinci nu aveau nicio calitate.
  • Din punctul meu de vedere ancheta poate să continue. Cu ce l-am deranjat pe domnul magistrat?
  • Vă mai pot da un element care nu înseamnă divulgarea conţinutului dosarelor.
  • L-am sunat pe preşedintele CMS, l-am informat asupra punctului meu de vedere. Dacă este vreun magistrat în CSM care vrea să facă politică să intre cinstit în politică şi să se lase de calitatea de magistrat. Astfel de atitutdini mincinoase nu fac decât să discrediteze instituţia.
  • Nu puteam să trec peste acest incident pe care îl consider de nedorit şi este o rugăminte: dacă sunt judecători membri în CSM, procurori sau judecători care vor să facă politică, să intre în politică. Eu afirmaţiile de acest gen nu le fac niciodată divulgând secrete din dosare penale. Dar nu mă poate opri domnul magistrat să utilizez informaţii şi din alte surse.
  • Consider că s-a făcut un abuz împotriva preşedintelui. Dacă se mai repetă, voi reacţiona de acum de fiecare dată.
  • Problema Lukoil: discut doar ameninţarea, presiunea făcută de un lider al companiei Lukoil împotriva procurorilor şi a Guvernului. Dacă mâine Lukoil va stabili să nu reia producţia cer Guvernului să fie pregătit să preia rafinăria de la Ploieşti. Asta depăşeşte limitele unei companii care vrea sau nu vrea.

CSM a decis joi să sesizeze Inspecţia Judiciară atât în cazul declaraţiilor făcute de Victor Ponta cu privire la ancheta referitoare la Lukoil, cât şi în cazul afirmaţiilor lui Traian Băsescu privind dosarul Microsoft şi ale lui Varujan Vosganian despre condamnarea lui Sorin Roşca Stănescu.”

Si ar mai trebui specificat faptul ca Presedintele a spus ca, in declaratiile sale, nu a folosit informatii din dosar, aratand lucrul acesta. Dar alta e problema… Daca un magistrat, un judecator, isi permita sa spuna minciuni la adresa Presedintelui, inseamna ca pe cetatean, pe simplul cetatean, il calca in picioare. Despre Horatius Dumbrava ar fi interesat de citit si doua articole mai vechi din Romania Libera – aici si aici. Eu deduc urmatorul lucru si as dori sa vina cineva de la PSD, ca doar vor si votul meu, si sa-mi infirme ipoteza: domnul Horatiu Dumbrava e un apropiat al PSD si face jocurile acestui partid. Deci asa cum domnul Horatiu Dumbrava poate, fara niciun scrupul, sa-l calce in picioare pe ceatean, asa si PSD, daca va ajunge Dl. Victor Ponta in functia de Presedinte, il va calca in picioare pe cetatean!!

In ast timp, sa vedem ce face Victor Viorel Ponta.

Gandul

Ponta le scrie diplomaţilor SUA şi UE: „Băsescu a formulat ameninţări la adresa unui magistrat. Este un fapt de o gravitate deosebită”

Se arata, printre altele, ca:

La o zi după ce preşedintele Traian Băsescu a susţinut, de la Palatul Cotroceni, că unii magistraţi CSM fac politică, declaraţia vizându-l direct de Horaţius Dumbravă, premierul Victor Ponta a transmis reprezentanţilor diplomatici ai SUA, Comisiei Europene şi ai tuturor statelor membre UE o scrisoare în care le solicită să analizeze declaraţiile, arătând că atacul acestuia este „un fapt de o gravitate deosebită”.

Premierul le cere acestora să transmită un mesaj de susţinere a independenţei CSM şi justiţiei în general, conform informaţiilor obţinute de MEDIAFAX.

Informaţia a fost confirmată ulterior de Guvern.

„În atenţia reprezentanţilor diplomatici ai SUA, Comisiei Europene, precum şi ai tuturor statelor membre ale Uniunii Europene:

Vă adresez această scrisoare din dorinţa de a sublinia cât de grav a fost atacul de ieri al Preşedintelui Traian Băsescu la adresa independentei Justiţiei, dar si cu apelul de a interveni public în sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii, direct vizat de declaraţiile oficiale făcute ieri de şeful statului.

În mod absolut surprinzător, ieri, Traian Băsescu a susţinut o conferinţă de presă în care a formulat ameninţări la adresa unui magistrat, membru al CSM, a folosit cuvinte denigratoare şi a criticat în termeni foarte duri activitatea magistraţilor meniţi, prin lege, să vegheze la buna funcţionare a Justiţiei.

Este un fapt de o gravitate deosebită, care periclitează bunul mers al justiţiei din ultima vreme şi care pune sub semnul întrebării independenţa acesteia. Consiliul Superior al Magistraturii solicitase, anterior, să fie verificate informaţiile difuzate public de către Preşedinte cu privire la un caz important (cazul Microsoft).

Printre afirmaţiile de ieri ale Preşedintelui, vă supun atenţiei următoarele:

„Se pare că sunt magistraţi care ţin neapărat să facă politică şi au ajuns să facă şi mai prost decât politicienii. Am înţeles că un domn magistrat a considerat că am afectat justiţia pentru că aş fi dat date din dosar. Domnul magistrat minte!

Dacă este vreun magistrat în CSM care vrea să facă politică să intre cinstit în politică şi să se lase de calitatea de magistrat. Astfel de atitudini mincinoase nu fac decât să discrediteze instituţia.

Nu puteam să trec peste acest incident pe care îl consider de nedorit şi este o rugăminte: dacă sunt judecători membri în CSM, procurori sau judecători care vor să facă politică, să intre în politică.”

Va solicit, ţinând cont de toate aceste lucruri, să analizaţi aceste declaraţii şi să transmiteţi un mesaj public de susţinere a independenţei CSM şi a Justiţiei în general. Consiliul Superior al Magistraturii este instituţia menită de Constituţie să asigure buna funcţionare a Justiţiei, iar astfel de atacuri iară precedent periclitează cu siguranţa independenţa şi eficienţa sa”, afirmă Ponta în scrisoare.

Preşedintele Traian Băsescu l-a acuzat, joi, pe judecătorul Horaţius Dumbravă, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), că „minte”, şeful statului precizând că îşi menţine integral declaraţia pe care a făcut-o atunci când a dat avizul de începere a urmării penale faţă de cinci foşti miniştri.

„Se pare că sunt magistraţi care ţin neapărat să facă politică şi au ajuns să o facă mai prost decât o facem noi, politicienii. Un domnn magistrat a considerat că în conferinţa mea de presă am afectat justiţia că am dat acte din dosar. Îmi pare rău, domnul magistrat minte. Îmi menţin integral declaraţia pe care am făcut-o când am anunţat cererea de urmărire penală pentru cinci foşti miniştri”, a declarat Băsescu.

Premierul Ponta a declarat atunci că declaraţia de joi a preşedintelui Traian Băsescu legată de un judecător reprezintă „cel mai grav” act la adresa justiţiei din partea unui oficial român în ultimii 25 de ani.

„Dacă vorbim de împiedicarea independenţei justiţiei, cred că este cel mai grav act pe care l-am văzut vreodată din partea unui oficial român în ultimii 25 de ani”, a spus Ponta.”

Stiti ce este cumplit? Cumplit este faptul ca Ponta n-a primit niciun raspuns… In aceasta situatie, daca as fi fost in locul D-lui. Ponta, in secunda doi mi-as fi dat imediat demisia si as fi renuntat si la candidatura la prezidentiale. Si trebuie sa spunem ca Ponta nu va primi niciodata un raspuns. Asa cum nu va primi un raspuns vreodata nici daca va ajunge Presedintele Romaniei. De fapt Dl. Ponta, prin aceasta scrisoare, a facut o gafa monumentala!! In nebunia domniei sale crede ca poate sa-i manipuleze pe diplomatii straini, cancelariile straine, asa cum manipuleaza de ceva vreme opinia publica din Romania. Adica aceia nu stiu cine e Ponta si toata Famiglia pesedista, expresie a capitalismului de cumetrie, fireste. Cei care cred ca aceia nu stiu (si e ingrozitor lucru ca printre ei se afla si „onorabilul” domn Ponta) gresesc amarnic.

In legatura cu afirmatiile Presedintelui despre Lukoil

Gandul

Băsescu: Dacă mâine Lukoil va stabili să nu reia producţia, cer Guvernului să preia rafinăria Ploieşti

Se arata ca:

Preşedintele Traian Băsescu a cerut azi Guvernului să preia rafinăria de la Ploieşti, dacă mâine Lukoil decide să nu reia producţia. Şeful statului a susţinut că reprezentanţii Lukoil fac presiuni la adresa procurorilor şi a guvernului, această atitudine fiind inadmisibilă. ”Ia plecaţi, băieţi, dacă nu respectaţi legile statului, dar nu plecaţi cu rafinăria”, a comentat Băsescu.

Preşedintele Băsescu a susţinut că reacţia României, a guvernului, faţă de Lukoil trebuie să fie ”pe înţelesul ruşilor”, el avertizând că această companie trebuie să se hotărască: ori respectă legile statului român şi rămâne aici, ori, ”dacă vrea legile de la Moscova, să se ducă acolo”.

„Nu discut decât de ameninţarea, presiunea făcută de un lider al companiei Lukoil împotriva procurorilor şi a Guvernului României. Consider că o astfel de abordare e inadmisibilă. Dacă mâine va stabili să nu reia producţia, cer Guvernului României să fie pregătit să preia rafinăria de la Ploieşti. Pentru că asta depăşeşte limitele unei companii care vrea sau nu vrea. Trebuie să ne amintim preţul cu care am privatizat-o, îl plătim şi diferenţa cât a costat retehnologizarea îl plătim după ce constatăm dacă evaziunea fiscală a fost de 230 milioane euro sau a fost mai mare. La constatarea finală a ilegalităţilor comise de Lukoil, să discutăm în contrapartidă suma constatată a fi fraudă cu sumele investite de Lukoil în această rafinărie”, a spus şeful statului.

Băsescu a apreciat că ameninţarea reprezentanţilor Lukoil cu oprirea producţiei este una de tip „putinian”.

„Este o abordare de tip putinian, aşa ceva face Putin într-o ţară, nu într-o ţară a UE. Comportamentul nostru trebuie să fie pe înţelesul ruşilor. Lukoil trebuie să se hotărască – respectă legile statului român sau dacă vrea legile de la Moscova, să se ducă acolo”, a spus preşedintele.

Vicepreşedintele pe rafinare, marketing şi distribuţie din grupul rus Lukoil, Vladimir Nekrasov, a declarat miercuri, la Ploieşti, că a încheiat o înţelegere cu procurorii români şi că până vineri conducerea grupului petrolier va decide dacă va închide sau nu rafinăria Petrotel.

„Ar fi păcat să trebuiască să oprim rafinăria. Am investit mulţi bani aici”, a spus Nekrasov, într-o întâlnire cu presa.

El a adăugat ca marţi a avut întâlniri cu procurorul care anchetează dosarul Petrotel, cu vicepremierul Liviu Dragnea şi cu ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

„Înţelegem foarte bine că ei (Dragnea şi Nicolescu, n.r.) nu au cum să intervină într-o anchetă a procuraturii. Lor de asemenea le pare rău că în cazul opririi rafinăriei vor trebui să revizuiască în minus bugetul ţării”, a adăugat Nekrasov.

El consideră că acuzaţiile aduse rafinăriei sunt nefondate şi a precizat că Parchetul nu i-a prezentat niciun document din care să reiasă vreun prejudiciu.

„Nu am văzut lucruri concrete, doar fraze generale”, a spus el, adăugând că a ajuns la o înţelegere cu Parchetul, dar fără să ofere detalii.

„Am ajuns la unele compromisuri pe care le vom raporta mâine (joi, n.r.) conducerii Lukoil. Dacă conducerea Lukoil îşi va da acceptul, repornim rafinăria. Dacă nu, nu. Noi considerăm că taxele de 700 milioane de dolari plătite până acum în acest an pot reprezenta măsuri asiguratorii”, a continuat Nekrasov.

El a afirmat că acuzaţiile procurorilor sunt nefondate. „Astăzi am convenit măsuri asigurătorii care vor fi în vigoare pe perioada cercetării (…) Considerăm acuzaţiile neîntemeiate. Persoanele fizice care au făcut aşa ceva să fie sancţionate, iar din acest punct de vedere, vom acorda tot sprijinul nostru la desfăşurarea anchetei”, a continuat acesta.

Nekrasov a precizat că în prezent se află sub sechestru stocurile strategice de ţiţei şi produse petroliere ale Petrotel, respectiv 100.000 tone ţiţei şi circa 60.000 tone de benzină şi motorină. De asemenea, tot patrimoniul rafinăriei este sub sechestru, precum şi debitul pe care Lukoil România îl are către Petrotel.

„Pentru noi a fost o lovitură foarte mare oprirea rafinăriei, ne-a surprins această decizie”, a mai spus Nekrasov.

Parchetul Curţii de Apel Ploieşti a făcut săptămâna trecută percheziţii la sediile Petrotel Lukoil Ploieşti, Lukoil Energy&Gas România, Lukoil Lubricants East Europe, Agenţia Lukom-A-România şi TP LOG Services, toate din Ploieşti, prejudiciul estimat fiind de 1,039 miliarde lei (230 de milioane de euro), din care 112 milioane de euro din evaziune fiscală şi restul din spălare de bani.

Directorul general al Petrotel Lukoil, Andrey Bogdanov, a fost pus sub control judiciar, fiind urmărit penal pentru evaziune fiscală şi spălare de bani.

Luni, premierul Victor Ponta spunea că procurorul este suveran şi independent în cercetarea cazului Lukoil, însă Guvernul speră într-o soluţie legală care să permită sancţionarea persoanelor vinovate şi recuperarea prejudiciului, dar şi continuarea normală a activităţii şi plata salariilor către angajaţi.

Sindicatul şi directorul general ai Petrotel-Lukoil i-au solicitat premierului Victor Ponta sprijin pentru continuarea activităţii şi deblocarea conturilor companiei, spunând că astfel pot fi plătite salariile angajaţilor, pot fi achiziţionate materiale şi pot fi plătiţi furnizorii.

Parchetul Curţii de Apel Ploieşti a precizat că deciziile luate în cazul S.C. Petrotel Lukoil SA au rezultat în urma discuţiilor cu reprezentanţii conducerii societăţii şi „nu urmare unor declaraţii cu caracter public făcute de persoane din spaţiul politic”.

Precizarea a fost făcută după ce premierul Victor Ponta a declarat – în contextul sechestrului impus iniţial la Lukoil şi opririi fabricii – că Guvernul speră într-o soluţie legală care să permită sancţionarea persoanelor vinovate şi recuperarea prejudiciului, dar şi continuarea normală a activităţii şi plata salariilor către angajaţi, apreciind că nimeni nu fugea din ţară cu conductele companiei.

Declaraţiile lui Ponta şi decizia ulterioară a procurorilor de ridicare parţială a sechestrului au determinat reacţii politice, dar şi reacţia CSM, care joi a decis să sesizeze Inspecţia Judiciară.”

Atitudinea D-lui. Basescu este absolut corecta! De manual! Trebuie, cred eu, sa retinem foarte clar un lucru: Lukoil a sfidat, prin comportamentul sau, Statul Roman. Aici nu e vorba ca asigura 3500 de locuri de munca, ci de faptul ca aceasta companie a calcat Statul in picioare. Or, Basescu, prin functia pe care o are este, conform Constitutiei noastre, reprezentantul statului roman. Pozitia domniei sale a fost foarte corecta. Pe mine m-a intristat ca sustine etatismul, dar asta e altceva, n-are legatura cu subiectul. Pozitia dansului a fost corecta. Ce inseamna asta: imi iau jucariile si plec, „negociem” cu procurorii, amenintarile astea ca s-ar putea sa nu reporneasca rafinaria si santajul asta ordinar ca isi vor pierde locurile de munca 3500 de oameni, ca se va revizui bugetul tarii in minus etc. ? Este inadmisibil!! Si, in opinia mea, atat Occidentul, SUA, cat si Rusia sau China ar trebui sa inteleaga ca Romania nu e nici colonie occidentala sau de orice alt fel si nici gubernie ruseasca.

Care a fost reactia lui Ponta…

Reacţia premierului Ponta după declaraţiile preşedintelui Băsescu privind Lukoil. ”E o persoană incapabilă să exercite funcţia”

Se arata ca:

”Este o persoană incapabilă să exercite o funcţie atât de importantă în stat”, a fost prima reacţie a premierului Victor Ponta, după afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu privind rafinăria Lukoil.

Premierul Victor Ponta a reacţionat după ce preşedintele Băsescu a afirmat că Guvernul trebuie să fie pregătit să preia rafinăria Lukoil dacă partea rusă decide să se retragă din România, declarând că acest gen de afirmaţii, făcute la ”nervi sau la tulburare”, nu sunt benefice şi că preşedintele este o ”persoană incapabilă să exercite o funcţie atât de importantă în stat”.

”Atacul lui Traian Basescu la adresa magistraţilor, primarilor, pensionarilor, muncitorilor de la Lukoil, precum şi indicaţia referitoare la câţi bani trebuie daţi pentru o operă a lui Brâncuşi reflectă o persoană incapabilă să exercite o funcţie atât de importantă în stat! ”, a fost prima reacţie a premierului pe Facebook.

Victor Ponta a declarat ulterior că preşedintele Băsescu era ”agitat, tulburat” şi că ”s-a certat cu magistraţii de la CSM”, ceea ce reprezintă un act ”grav din partea unui oficial român”.

”S-a mai răfuit şi cu muncitorii de la Lukoil”, a adăugat premierul, care a spus că Guvernul analizeaă declaraţiile făcute de oficialii companiei Lukoil.

”Acest gen de declaraţii făcute intempestiv, critic, făcute oarecum la nervi sau la tulburare nu sunt benefice niciunuia din domeniile vizate, fie că este vorba de justiţie, fie că este vorba de activitatea guvernamentală. Din punctul de vedere al Guvernului, toate companiile trebuie să respecte legea, oricine nu respectă legea, orice evazionează bugetul de stat, evident trebuie să plătească şi vom lua toate deciziile necesare pentru a salva locuri de muncă şi pentru a avea încasările legale la buget. Asemenea lucruri se discută în mod serios, deciziile se iau pe baza unei analize făcute de specialişti, nu la nervi, nu la tulburare şi nu în scop politic sau electoral. Garantez că guvernul are toate aceste probleme care ţin de guvern în analiză, alături de celelalte instituţii ale statului, am discutat deja cu celelalte instituţii care au atribuţii privind securitatea naţională, privind securitatea energetică a României. Asemenea declaraţii tulburate la televizor nu pot decât să facă rău”, a susţinut premierul Victor Ponta.

El a precizat că se vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura independenţa energetică a României.

Preşedintele Traian Băsescu a cerut azi Guvernului să preia rafinăria de la Ploieşti, dacă mâine Lukoil decide să nu reia producţia. Şeful statului a susţinut că reprezentanţii Lukoil fac presiuni la adresa procurorilor şi a guvernului, această atitudine fiind inadmisibilă. ”Ia plecaţi, băieţi, dacă nu respectaţi legile statului, dar nu plecaţi cu rafinăria”, a comentat Băsescu.”

O alta greseala majora pe care o face Ponta!! Deci in loc sa sustina apararea Statului Roman in fata abuzului comis de Lukoil, Ponta, dimpotriva, nu e de acord cu Basescu, care a aparat Statul. Foarte gresit din partea premierului! Si acest om, Ponta, doreste sa ajunga Presedintele Romaniei… O reactie mult mai corecta a venit din partea lui Dan Sova:

Dan Şova: „Lukoil trebuie să plătească statului român taxele datorate şi trebuie să respecte legea”

Purtătorul de cuvânt al PSD, Dan Şova, spune că mesajul transmis de Guvern este foarte clar, şi anume că „Lukoil trebuie să plătească statului român taxele datorate şi trebuie să respecte legea”, el susţinând totodată că „Traian Băsescu acoperă prin scandal relaţia sa cu această companie rusească”.

„Mesajul transmis de Guvern este foarte clar: Lukoil trebuie să plătească statului român taxele datorate şi trebuie să respecte legea. În acelaşi timp, este de datoria Executivului să fie preocupat de stabilitatea locurilor de muncă din România şi de situaţia angajaţilor de la rafinăria din judeţul Prahova”, afirmă Şova, într-un comunicat transmis joi de PSD.

El mai spune că „din păcate Traian Băsescu a transformat tot acest caz într-o temă de campanie electorală pentru a-şi promova propria agendă” şi că preşedintele „încearcă din răsputeri să pună beţe în roate Guvernului”.

„În plus, tentativa domnului Băsescu de a inflama subiectul Lukoil are şi scopul de a ascunde cu o perdea de injurii relaţia sa cu această companie rusească, un sponsor foarte important al campaniei sale din 2009. Banii ruseşti au ajuns la campania domnului Băsescu, iar acum preşedintele nu ştie cum să acopere acest lucru”, mai susţine Şova.”

Cu ultimile doua fraze as avea ceva… Teza asta ca Basescu „încearcă din răsputeri să pună beţe în roate Guvernului” si ca nu-l lasa, draga, pe Viorel (adica pe Ponta, ca-l mai cheama si Viorel) sa lucreze, am mai auzit-o si inca de multe ori… Deci hai sa fim seriosi! In ceea ce priveste sustinerea campaniei lui Basescu in 2009 de catre Lukoil e de notat ce spunea Andreea Paul, care e prim-vicepresedinta a PDL, si anume ca nu a auzit de asa ceva si ca doreste sa vada o dovada care ar demonstra acest lucru… Asa zic si eu. Daca domnul Sova ar fi spus doar atat:

„Mesajul transmis de Guvern este foarte clar: Lukoil trebuie să plătească statului român taxele datorate şi trebuie să respecte legea. În acelaşi timp, este de datoria Executivului să fie preocupat de stabilitatea locurilor de muncă din România şi de situaţia angajaţilor de la rafinăria din judeţul Prahova”, afirmă Şova, într-un comunicat transmis joi de PSD.”

ar fi fost un raspuns excelent!

As nota si editorialul lui Cristian Tudor Popescu, unul din cele mai tari pe care le-a scris:

Ura şi la urne!

Se arata ca:

Vi-l mai amintiţi pe Ilie Alexandru din Câmpia Română? Luând cu sacoşa milioane de dolari credit de la fostul Bancorex, deci, din banii statului, pe care nu i-a mai dat înapoi niciodată. J.R. Ewing de Slobozia construise în zonă Ranch-ul Southfork, un Zoo, un turn Eiffel mai mititel, precum şi alte întreprinderi „capitaliste”. Îmi amintesc perfect replica lui când i-au bătut procurorii la uşă: „Am dat locuri de muncă la oameni”.

Orice hoţ care bagă banii furaţi într-o întreprindere răspunde aşa când i se pune sechestru pe ea.

Nu cunosc cazul Petrotel – Lukoil. Doar Justiţia poate să decidă dacă sunt vinovaţi sau nu. Din punct de vedere juridic, nu ştiu de ce a ridicat Procuratura Generală sechestrul de la Lukoil, cum nu ştiu de ce l-a pus.

Politic însă, totul arată ca o manevră aducătoare de voturi pentru candidatul V. Ponta: voi puneţi sechestrul, eu zic că nu e bine pentru cei 3.500 de oameni ai muncii, voi ridicaţi sechestrul, eu salut gestul, ura şi la urne! Şi se vor găsi destui convinşi să-l voteze pe acest adevărat amic al poporului muncitor.

Însă preţul acestor voturi, pe care îl va plăti întreaga societate românească, e mare: V. Ponta a creat un precedent sumbru – locurile de muncă trec înaintea Justiţiei, dar sunt doar pe locul doi, pentru că pe primul, deasupra Justiţiei şi Economiei, se aşează falnic primul ministru.

Şi nici măcar V. Ponta nu e în vârful topului: deasupra lui suntem anunţaţi că vor fi hoţii care ne dau de mâncare.

Să fie primit! Ar putea fi sloganul votanţilor lui V. Ponta.”

De asemenea as recomanda citirea si acestor doua editoriale, care pun in discutie si chestiunea geopolitica:

Victor Ponta, ambasadorul onorific al Rusiei la Bucureşti

de Marian SULTĂNOIU

Se arata ca:

Dincolo de toate pluteşte în aer cuvenita şi angoasanta întrebarea: reforma Justiţiei este, oare, ireversibilă?!

Justiţia în România, patria automobilelor, începe să aibă şi ea mai multe viteze, potrivit reinterpretării dictonului „Fiat justitia, et pereat mundus”, de către fostul procuror-azi premier Victor Ponta: “Bine, bine, fiat justiţia, dar fără să piară şi lumea din cauza unui accident ca ăsta”, a spus premierul vizavi de activitatea procurorului “suveran şi independent” din Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, care tocmai dispusese sechestrul asigurător pe produsele Petrotel-Lukoil, din pricina unui prejudiciu estimat la 230 de milioane de euro – evaziune fiscală şi spălare de bani.

Ca reacţie imediată, ambasadorul rus la Bucureşti s-a declarat extrem de preocupat de situaţia creată, mai ales din cauza „stopării producţiei” pe parcursul anchetei – lucru total neadevărat -, ceea ce ar periclita funcţionarea întregului lanţ de producţie al companiei Lukoil, iar pentru sensibilizare, dl. Malginov a amintit că, în timpul activităţii, compania a creat mii de locuri de muncă, a plătit regulat impozite la buget, a acordat sprijin comunelor din zonă, a investit în susţinerea ecologiei, în perfecţionarea structurilor medicale de urgenţă, în dezvoltarea surselor de energie verde şi i-a ajutat pe copiii cu probleme.

În consecinţă, ambasadorul spera, sec, la momentul respectiv, ca „ancheta să se desfăşoare nepărtinitor şi obiectiv, în cadrul legii”, dar “şiţinând cont în mod cuvenit de interesele atât ale mediului de afaceri, cât şi ale muncitorilor, precum şi de interesele relaţiilor ruso-române”, şi anunţa că va urmăriatent dezvoltarea situaţiei în jurul rafinăriei Petrotel-Lukoil.

Iar situaţia s-a dezvoltat rapid şi într-un mod absolut „cuvenit”, aşa cum ceruse Malginov.

Premierul român, Victor Ponta, părând, el însuşi, adevăratul ambasador al Rusiei la Bucureşti, în chestiune, a administrat cuvenita chelfăneală „procurorului suveran şi independent”, susţinând că dumnealui “nu este foarte interesat că Lukoil are 3.500 de angajaţi, că Oltchim cumpără doar de la Lukoil, şi că au blocat combustibil la Oil Terminal şi Conpet”.

Apoi, „fără a interfera în vreun fel activitatea suverană şi independentă a procurorului”, şeful guvernului şi-a manifestat, ferm, speranţa că “acesta va ţine cont că e vorba de 3.500 oameni şi de nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante”, şi că “înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează vor conduce la soluţia legală”.

“Aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina – apropo de Fiat justitia -, aici se indisponibilizază conducte… Bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde, şi nici rafinăria nu o mutau mâine din România. Dar justiţia este independentă îşi face datoria şi bănuiesc că, dacă se întâmplă ceva rău, cei 3.500 de oameni o să vină la mine, că aşa e cu Justiţia”, a continuat, maliţios, Victor Ponta, să-şi exprime deplina încredere în Procuratură.

Şi, ce să vezi?! Procurorul a înţeles vorba prezidenţiabilului, şi a făcut cuvenita rectificare: după două zile a ridicat sechestrul asigurător, ceea ce a făcut din premier un adevărat erou al miilor de benzinari la pompă şi al şefilor lor de producţie şi de sindicat.

În Kiseleff au început să sosească telegrame de mulţumire, din toate colţurile ţării, şi de susţinere în campanie; Justiţia a înţeles unde greşise, iar ambasadorul Rusiei la Bucureşti se gândeşte, probabil, cu aplicaţie, cum să-l strecoare pe Victor Ponta în agenda lui Putin pentru o poză de colecţie, tocmai bună de pus pe Facebook, în galeria selfie-urilor cu şefi de state.

Dincolo de toate pluteşte în aer cuvenita şi angoasanta întrebarea: reforma Justiţiei este, oare, ireversibilă?!

Si acesta din Romania Libera:

Ponta i-a zis DA lui Putin. De ce persistă neîncrederea nu doar la Washington, ci și Moscova și Beijing

de Laurentiu Mihu

Se arata ca:

„Jocul premierului român este periculos, întâi pentru țară, apoi pentru el însuși. De ce? Pentru că a încercat să-i păcălească pe români și pe americani, dar nu a reușit să-i mulțumească definitiv pe ruși.

Afacerile cu petrol și, în general, cele cu resurse energetice, nu se încadrează niciunde pe Glob în nota a ceea ce, în mod curent, înțelegem prin termenul „afaceri”.

Statele păstrează un interes strategic, companiile sunt niște giganți cu ramificații regionale sau globale, deciziile importante includ întotdeauna și o componentă politică sau geopolitică.

Pentru dezvoltarea acestei industrii, prezența capitalului străin și a tehnologiilor avansate de peste granițe au fost și încă sunt vitale pentru o țară ca România.

Ca atare, nu doar românii, ci și americanii, rușii, austriecii sau ungurii au găsit în ultimii ani toată deschiderea pentru a se implica în explorare, exploatare, rafinare și distribuție, autorităților de la București revenindu-le sarcina de a asigura un mediu transparent și propice competiției.

Că statul român a eșuat sau nu în misiunea sa, asta face obiectul unei alte discuții.

Ceea ce, în context, merită reținut trimite tocmai la componenta geopolitică asociată jocului de business din industria avută în vedere, cea petrolieră.

Or, corporațiile străine care operează în România nu sunt numai ambasadorii propriului profit, ci și emisarii guvernelor de origine.

Prin intermediul lor, ne sunt transmise mesaje dificil de ignorat, nu degeaba conducătorii respectivelor companii se întâlnesc cu reprezentanți de cel mai înalt nivel ai statului-gazdă, nu degeaba managerii lor fac declarații publice despre situația politică sau cea a mediului de afaceri, nu degeaba analiștii – de la cei independenți, la cei din instituții – le urmăresc cu atenție fiecare mișcare.

Se întâmplă rar să fie vorba de gesturi pur comerciale atunci când marile companii petroliere străine investesc sau, din contră, când decid să nu o mai facă, atunci când amenință cu plecarea sau atunci când chiar pun în practică asemenea pași.

De ce?

Pentru că, odată luată hotărârea de a intra pe o piață, își fac planuri pe termen lung.

Dat fiind specificul acestei industrii, nici n-ar putea fi altfel.

Știu că punctul de plecare al acestui text îl constituie scandalul creat de Lukoil, pe fondul anchetei în care compania deținută de oligarhul Vagit Alekperov este acuzată de evaziune fiscală, spălare de bani și crearea unui prejudiciu de circa 230 de milioane de euro; sau, de cel puțin 230 de milioane, după cum a sugerat președintele Traian Băsescu, în intervenția publică, fără precedent, de joi după-amiază.

Însă chiar dacă pornim de la Lukoil, haideți să privim o clipă spre companiile americane cu interese de afaceri în industria petrolului din România.

Făcând asta, ne va fi simplu să identificăm substratul geopolitic din activitatea lor și apoi să trecem spre următoarea concluzie, una care va atinge frontal tocmai cazul Lukoil.

E drept că petroliștii din SUA au venit aici în primul rând pentru că au identificat oportunități de afaceri, dar în același timp vocea lor este și un ecou al adminsitrației de la Washington.

Există o congruență evidentă între mesajele transmise autorităților de la București de către decidenții Exxon Mobil sau Chevron, de exemplu, și cele repetate de oficialii Casei Albe, Departamentului de Stat, Congresului sau Pentagonului.

Democrație și stat de drept, economie de piață reală, cadru legislativ și cadru fiscal predictibile, transparență și încredere ca între parteneri egali, reguli ale jocului care să nu fie schimbate în timpul jocului ori respectarea și în practică a orientării strategice asumate și a acordurilor la care ne-am angajat – toate acestea ajung la urechile Președinției, Parlamentului, Guvernului sau ale serviciilor de informații din România când prin oamenii de afaceri americani, când prin oficialii Administrației SUA.

Practic, acești investitori poartă clipă de clipă cu ei și oferta pe care țara lor de origine, America, o face țării lor gazdă, România: vă vom sprijini să îmbrățișați modelul nostru de dezvoltare economică, socială, politică și de securitate. Unul, aș adăuga eu, de un remarcabil succes.

Rezumând, deci, se înțelege că prin companiile americane-gigant, prezente pe piața din România, America însăși ne face o anumită ofertă de dezvoltare.

În centrul ei stă statul de drept (restul urmând a decurge de la sine).

Apropo, anti-americanilor de profesie le-aș reaminti că respectiva concluzie, cea de mai sus, are în vedere strict situația României.

Acum, revenind la cazul Lukoil.

Dacă plasăm scandalul creat prin ancheta penală de la rafinăria Petrotel, parte a grupului condus de Alekperov, în logica amintită, e limpede că, prin intermediul Lukoil, Kremlinul tocmai și-a făcut publică oferta înaintată României.

În centrul ei nu este statul de drept, ci plutocrația șlefuită de Putin, iar premierul Ponta a spus DA.

Dar vrem oare asta?

OK, e un model, în sensul larg al cuvântului, dar, având în vedere evoluția statelor de pe orbita Moscovei, devine neclar de ce ar înțelege cineva că poate fi vorba de dezvoltare.

Ani de zile, adică în intervalul scurs de când Lukoil a preluat rafinăria de la Ploiești, regimul de la Kremlin a lăsat compania să mimeze integrarea în peisajul autohton, unul de-a dreptul imperfect, dar, totuși, unul care se străduia să mențină un echilibru (chiar și precar) al economiei de piață ori separării puterilor în stat.

Când, însă, pe fondul complicațiilor generate de expansionismul Rusiei în Ucraina, al unei concentrări crescânde a puterii în mâinile unui singur om – Vladimir Putin – și al apropierii alegerilor prezidențiale în România, autoritățile de la București au intrat în miezul afacerii Lukoil de la Ploiești, la Moscova s-a declanșat alarma.

Nu o alarmă ce ar sugera neapărat panica, dar una care, foarte probabil, le-a indicat decidenților de la Kremlin că a sosit și pentru România vremea să afle, la modul explicit, care e planul în care Moscova consideră că ar fi cazul să se integreze.

Atrag din nou atenția că în centrul lui, al acestui „model”, numai statul de drept nu stă.

Ca atare, robotul s-a pus automat în funcțiune.

Dat fiind faptul că România are, deja de doi ani și jumătate, un premier mai mult decât labil, un Guvern cel puțin iresponsabil și o majoritate parlamentară-marionetă, dat fiind și faptul că sprijinul actualului arc guvernamental stă în dorința arzătoare a sute de baroni, politicieni de la centru și afaceriști de casă de a scăpa de perspectiva pușcăriei, mașinăria de propagandă alimentată de la Moscova a început să producă fum; mult fum.

În numai câteva zile, tot poporul a fost înștiințat – pe canale care variază, de la premierul Victor Ponta însuși, la șeful CSM și scribii de la oficiosul moscovit, Vocea Rusiei – că actul de justiție generează șomaj, că anti-corupția, în sine, distruge fabrici și uzine, iar separația puterilor în stat subminează economia națională prin privarea bugetului de sutele de milioane de euro din taxe și impozite pe care Lukoil le-ar injecta la buget.

De pildă, dacă am face o adunare a ieșirilor directorului rus al rafinăriei Petrotel-Lukoil și a șefului de sindicat de acolo, cu nepermisele intervenții publice în derularea unei anchete penale, venite dinspre premierul Victor Ponta și ambasadorul Federației Ruse la București, Oleg Malginov, nu am obține altceva decât o sumă de falsuri și populisme perfect esențializate într-un articol recent apărut în Vocea Rusiei, sub semnătura unui anume Rădulescu (nu dau prenumele ca să nu-i fac reclamă).

Or, când Victor Ponta, în calitate de premier al României, se găsește pe aceeași lungime de undă cu atâta amar de emițători oficiali ai Federației Ruse, nu ai cum să nu te întrebi:

*Domnule, dar cum își permite prim-ministrul României să facă pe avocatul unui al stat, în timp ce bugetul girat de Guvernul său ia o țeapă de cel puțin 230 de milioane de euro?

*Cum se poate ca șeful Guvernului de la București să taie cu bisturiul în principiul separării puterilor în stat chiar la scurt timp după ce a revenit de la Houston (că la Washington nu e primit nici acum, cu o lună înainte de alegeri), unde îi invitase pe petroliștii americani să-și direcționeze părți și mai consistente din capitaluri spre România?

*Cum e posibil ca Victor Ponta să gândească perfect identic despre ancheta de la Petrotel-Lukoil cu ambasadorul lui Putin și cu directorii oligarhului Alekperov, un subordonat cu mașină la scară al dictatorului KGB-ist, în condițiile în care Rusia face ceea ce face în Ucraina și la puțin timp după ce amiralii săi și chiar liderii de la Kremlin au anunțat cu pompă că vor popula Marea Neagră cu zeci și zeci de noi mașinării de război?

*Totodată, cum e posibil ca în timp ce de la Washington – cu care până una-alta Bucureștiul are un parteneriat strategic – vin semnale despre cum am putea să ne sincronizăm pentru a contracara amenințarea evidentă dinspre est, tu, Victor Ponta, să te trezești vorbind numai rusa, dar nici un pic de engleză?

n fine, cum să te mai perceapă lumea ca pe un politician angajat în menținerea orientării strategice a țării tale, din moment ce teza falsă pe care o răspândești în spațiul public se potrivește la virgulă cu cea primită prin fax de Vocea Rusiei, de la biroul de propagandă situat în subsolurile Kremlinului?

Luni, 6 octombrie, Victor Ponta (premier și candidat la prezidențiale) îi invita pe procurori să-și ia catrafusele și să lase evaziunea de la Lukoil în pace, armata și insurgenții lui Puțin având probabil nevoie de sutele acelea de milioane de euro pentru „operațiunea de salvare” din sudul și estul Ucrainei. Soma, astfel, statul de drept și separația puterilor în stat să ia o pauză pentru că el însuși vrea să ia lecții de la spartanul lider care nu bea vodcă.

La fel cum a făcut cu plagiatul său grotesc, Ponta nu și-a înghițit ulterior vorbele.

Nu a făcut-o nici măcar joi, 9 octombrie. Era ziua și data în care președintele Traian Băsescu l-a somat pe el să se pregătească pentru preluarea Lukoil, în caz că Putin îi cere lui Alekperov să tragă obloanele peste rafinăria de la Ploiești, iar pe ruși să-și cumpere bilete de avion și să uite de sumele uriașe, produse la negru în România.

Victor Ponta vrea să fie președintele României, considerând că Traian Băsescu a trădat țara în care el, Victor Ponta, și-a însușit tainele furtului și a aprofundat misterele oportunismului de la maestru-i Adrian Năstase.

Dar ce fel de președinte ar putea fi, ne-a demonstrat cu prisosință în plin scandal Lukoil.

La o scară infinit mai mică, dar, totuși, extrem de relevantă, ne-a mai convins de capacităile-i limitate de lider, dar nemăsurate ca obsedat de putere, când cu privatizarea CFR.

La vremea respectivă, deci nu mai departe de momentul 2013, a fost evident că face mai degrabă jocul afaceristului care a sfârșit în final în beciurile arestului preventiv (Gruia Stoica), decât pe ale țării pe care se presupune că ar trebui să o servească. Ponta și Guvernul său s-au trezit dându-i lui Gruia idei despre cum ar putea mulge statul român slab de niște milioane de euro, în caz că privatizarea eșuează.

Acum, însă, mizele sunt chiar mai mari.

Problema, însă, pentru Victor Ponta stă altundeva: a ajuns ca un șoarece mic prins între pereții unui triunghi destul de mare: interesul României, interesul Americii și interesul Rusiei.

Pe primele două le-a trădat. În ciuda sudorii de pe frunte, pe cel de-al treilea încă nu l-a satisfăcut.

La cât e de labil, de laș și de incompetent, are toate șansele să eșueze pe toate fronturile. Ancheta de la Lukoil și ieșirea de joi a lui Traian Băsescu i-au făcut o supriză de zile mari.

Iar dacă nici pe americani nu-i va putea fenta și nici pe ruși nu va reuși să-i mulțumească pe deplin, atunci vor afla și chinezii că-și pun în el speranțe false.

Victor Ponta e cameleon, dar până a acum a dovedit că nu-i de cursă lungă. Pur și simplu, nimeni nu se poate baza pe el.

Zilele următoare ne vor lămuri suplimentar.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 20 comentarii

Despre Elena Udrea…

Foarte multa lume nu o agreeaza , unii o urasc. Fara indoiala ca la mijloc e vorba si de foarte multa invidie si, de ce nu, rautate. Pentru mine Elena Udrea nu a excelat in ceva, nu pot spune ca o agreez sau ca nu o agreez, dar nici ca o urasc… De fapt cred ca multa lume nu intelege cum stau lucrurile. Eu i-am urmarit declaratiile de-a lungul timpului si pot spune, fara teama de a gresi prea mult, ca in acestea n-am constatat ceva senzational, sau sa aiba niste idei iesite din comun, care sa frizeze genialitatea. Impresia pe care mi-o lasa este mai degraba cea de fetita rasfatata, fusese casatorita cu un om de afaceri bogat, un fel de printesa ce-si duce traiul fara sa cunoasca lipsuri, nevoi crude nici atat, dar ambitioasa si dornica sa faca o cariera in politica. Modelul ei politic este Traian Basescu pentru ca nu a gasit ceva mai bun. Insa Elena Udrea nu este deloc, cum s-a mai spus, „un Traian Basescu in fusta” pentru ca ea, desi a invatat de la Basescu, precum si afirma, a fost formata la alta scoala. Cea a lui Nastase si Hrebenciuc. Elena Udrea este mai degraba un „Hrebenciuc in fusta”, pentru ca de fapt ucenicia, adica acel lucru ce nu se uita niciodata intr-o cariera, si-a facut-o la scoala politica a PSD, migratia catre PDL avand loc ulterior. Ca si Hrebenciuc, Elena Udrea doreste sa fie o mare combinatoare, precum Hrebenciuc, recunoscut de toti drept un expert in combinatii politice. Pe Traian Basescu a vrut sa-l copieze  in vremea cand era ministru la Dezvoltare… Insa e foarte posibil sa se fi apropiat de Traian Basescu si de frica, deoarece lui Basescu nu-i plac, ii uraste, oamenii care-l contrazic si ar avea alte idei decat domnia sa. In rest, cel putin asta e impresia mea, Elena Udrea a dus o viata de printesa de aceea nici nu ma mira ca a mers in tocuri, sau cum o fi mers, in nu stiu care sat, ceea ce pe mine nu ma deranjeaza neaparat… Insa lucru asta indica ceva, si anume cat de departe este ea de lumea reala, cu atat mai mult de economia reala. O priveam la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, pe Realitatea… Vorbind despre situatia economica si criticand Guvernul, Udrea a reluat ideea ca nu sunt bune maririle de taxe si impozite si nici taxe mai multe, adica ceea ce a facut Guvernul actual. Vrand sa critice ceea ce a zis Ponta, si anume ca „de unde mai multi bani la buget daca nu din mariri de taxe si impozite”, Elena a dat solutia: din combaterea evaziunii care se face la TVA… Eu ma asteptam la mai mult din partea Elenei Udrea… Eu inteleg ca avem, ca asa trebuie sa avem, ca asa e moda acum, guverne conduse de cei ce termina facultatea de Drept, in special, dupa noua moda, procurori… Nu avem un economist bun care sa fie in fruntea Guvernului… A micsora taxele si impozitele pe vreme de criza este o masura clasica. Rau e ca premierul o ignora sau nu o intelege cum trebuie…

English: Elena Udrea, Minister of Tourism (200...

English: Elena Udrea, Minister of Tourism (2008-), Romania. Taken in Sinaia. (Photo credit: Wikipedia)

Dar voi cauta sa explic aici de ce combaterea evaziunii fiscale nu poate da rezultatele asteptate… Cu totii vedem aceasta masura ca pe un fel de solutie salvatoare. Elena vorbea de vreo 10 miliarde euro evaziune la TVA, daca nu si ceva mai mult… Iata un articol aparut in Ziarul Financiar ce trateaza aceasta problema:

Consiliul Fiscal: TVA generează 60% din evaziunea fiscală, iar contribuţiile sociale 24%

Se arata ca:

„Evaziunea fiscală are o dimensiune foarte ridicată în România, ajungând în 2012 la aproape 14% din PIB (circa 80 mld. lei), iar cea mai mare parte este generată de TVA,  evaziunea fiscală în cazul acestei taxe atingând un maxim de 9,6% din PIB după majorarea cotei standard de TVA, în 2010, de la 19% la 24%, apreciază Consiliul Fiscal.

„Aproximativ 60% din evaziunea fiscală este generată la TVA, evaziunea la TVA atingând un maxim de 9,6% din PIB în 2010 (nivel similar celui din 1996), în 2011-2012 înregistrând o reducere până la 8,3% din PIB. De remarcat că în 2010, când a fost crescută cota legală de TVA de la 19% la 24%, evaziunea fiscală a crescut de la 8% din PIB în 2009 la 9,6% din PIB în 2010“, se arată în raportul anual al Consiliului Fiscal.

Dacă România ar colecta impozitele şi taxele pe care le are la maximum, ar avea venituri bugetare ca procent din PIB peste media europeană.

În aceste condiţii, o reformă profundă a administrării taxelor şi impozitelor în România ţintită în direcţia creşterii gradului de colectare a taxelor este absolut necesară, în opinia Consiliului Fiscal.

România are una dintre cele mai mici ponderi în PIB a veniturilor bugetare (venituri fiscale şi nefiscale), acestea reprezentând în 2012 doar 33,5% din PIB, cu 11,9 puncte procentuale din PIB mai mici decât media europeană. „Sistemul de taxe şi impozite în România este caracterizat de o colectare deficitară a acestora, cu o administrare ineficientă şi o birocraţie excesivă, o bază de impozitare relativ redusă cu foarte multe excepţii şi deduceri legale şi o evaziune fiscală ridicată. Totuşi, în ultimii ani au fost iniţiate o serie de măsuri care au condus la îmbunătăţirea acestei situaţii, dar impactul acestora va fi probabil pe deplin observabil în viitor“, în opinia Consiliului Fiscal.

Câţi români muncesc „la negru“

Contribuţiile la asigurările sociale contribuie cu circa 24% la evaziunea fiscală totală, în principal prin intermediul fenomenului de „munca la negru“ (salariaţi în economia subterană).

La nivelul anului 2012, în România erau circa 1,45 milioane de salariaţi „la negru“, reprezentând aproximativ 23% din totalul salariaţilor din economie.

În calculul evaziunii fiscale la CAS şi impozitul pe venit, s-a luat în calcul remunerarea salariaţilor aferentă valorii adăugate corespunzătoare muncii la negru şi sectorului informal (populaţie).

În ceea ce priveşte evaziunea la accize şi „taxa pe viciu“ la alcool şi ţigări, conform estimărilor Consiliului Fiscal, cea mai mare contribuţie la evaziune o au ţigările, comerţul ilicit cu ţigări situându-se în medie la circa 20% din piaţă în perioada 2003-2012.

În ceea ce priveşte alcoolul, evaziunea a fost în medie în jur de 45% din piaţă, cu o valoare mult mai mare la alcool etilic şi produsele distilate şi produse intermediare şi semnificativ mai mică la bere.

Pe baza calculelor Consiliului Fiscal aferente evaziunii fiscale, se poate calcula un grad de conformare la principalele impozite şi taxe, ca raport între veniturile încasate efectiv la buget şi veniturile teoretice (care includ evaziunea fiscală şi veniturile încasate în mod efectiv).

Gradul de conformare la plata impozitelor şi taxelor a fost în 2012 la nivelul de 64,3%, în uşoară îmbunătăţire faţă de 2010, când s-a atins un minim al ultimilor 12 ani, conform raportului Consiliului Fiscal.

Cel mai scăzut grad de conformare se înregistrează la TVA, de doar 50% TVA încasat din obligaţiile teoretice de plată a TVA în 2012. De asemenea, se remarcă în cazul TVA, ca de altfel şi la accize şi taxa pe viciu la alcool şi tutun, o uşoară îmbunătăţire a gradului de conformare în 2011-2012. Pe de altă parte, la CAS şi impozitul pe profit se remarcă o deteriorare a conformării în perioada 2011-2012.

Consiliul Fiscal este o instituţie independentă care are printre atribuţii evaluarea proiecţiilor macroeconomice avute în vedere la fundamentarea prognozelor de venituri la buget, monitorizarea respectării regulilor fiscale sau emiterea de recomandări privind politica fiscală curentă şi viitoare.

Care sunt criticile Consiliului Fiscal din Raportul anual

  • Eficienţa colectării impozitelor rămâne în continuare scăzută.
  • Balanţa riscurilor în ceea ce priveşte conduita necesară pentru politica fiscal-bugetară înclină mai degrabă pe partea negativă – un deficit bugetar mai mare decât cel proiectat.
  • Avansul economic peste aşteptări nu este susceptibil a genera încasări suplimentare semnificative la buget.
  • Starea financiară a sistemului de pensii de stat este foarte precară.
  • Lipsa unei liste de priorităţi investiţionale la nivel naţional.
  • Acumularea de pierderi şi de arierate în sectorul companiilor de stat constituie un risc la adresa sustenabilităţii finanţelor publice pe termen mediu.
  • Evaziunea fiscală este foarte ridicată în România şi privează bugetul de sume consistente.
  • Derapajele de politică fiscală (cum ar fi reversarea unor măsuri de austeritate implementate deja) au potenţialul de a conduce la deteriorarea percepţiei de risc faţă de România şi pot contribui la o volatilitate ridicată a ratelor de dobândă şi a cursului de schimb, mai ales în contextul majorării semnificative a ponderii titlurilor de stat deţinute de nerezidenţi.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 13.09.2013

Revin. Pe de alta parte, tot Elena Udrea a aratat numarul enorm de firme care au dat faliment. Si atunci nu se poate sa nu-ti pui problema ce se intampa de fapt… Adevarul este ca in economia romaneasca nu se prea castiga iar evaziunea asta de 10-12 mld. euro la TVA – sunt convins ca o sa sochez pe multi – reprezinta o suma mica la nivelul unei tari precum Romania.

Elena Udrea

Cand vorbim de evaziune fiscala o facem atunci cand o firma se sustrage de la plata obligatiilor legale catre stat, adica taxe si impozite. Deci, practic, evaziunea fiscala tine de nivelul fiscalitatii pentru ca daca, sa presupunem, nu s-ar mai plati deloc taxe si impozite, nu s-ar putea vorbi nici de un fenomen evazionist, in termeni legali, desigur. Pe de alta parte vorbesti de numarul foarte mare de firme intrate in faliment sau in insolventa – dupa Andreea Paul 74 de firme pe zi intrate in insolventa in 2013 – in crestere fata de 2011 – 53 firme pe zi, lucru care, desigur, este ingrijorator. Insa tocmai asta arata nivelul foarte scazut al cererii pe piata, care afecteaza deflationist economia romaneasca si de aici castigurile mici. Apoi numarul foarte mare de oameni care lucreaza la negru… De unde rezulta al doilea parametru de care depinde nivelul evaziunii fiscale: castigurile firmelor, cat castiga firma respectiva. Or, la noi, firmele castiga putin, lucru ce se reflecta in PIB pana la urma, veniturile sunt mici si au fost, si sunt in continuare, micsorate de criza.  In schimb avem un sector de stat cu intreprinderi neperformante, care produc pierderi uriase, care s-au amplificat in vremurile din urma, cu o clientela politica ce trebuie, nu-i asa?, bine platita, cu tot felul de intreprinderi „pusculita”, bani pentru partid, ce sa ne tot ascundem dupa deget, guvernantii vrand sa salveze aparentele si sa arate lucrurile ca si cum nu ar fi asa – asta au facut totii si am ajuns unde am ajuns – ca doar „are balta peste”! Acest sector de stat nu a ajuns inca la numarul de 800-900.000 de oameni, sustenabil pentru economia romaneasca. Iar acest sector trebuie tinut prin taxele si impozitele impuse sectorului privat care si castiga putin si mai are si veniturile dimunuate de criza. Din aceasta cauza rezulta evaziunea fiscala si nu numai. Se poate vedea cu ochiul liber ca la noi banii incep sa se castige „din altceva”, de aici si toate arestarile din ultima vreme, efectuate de catre DNA, factorul politic fiind extrem de implicat, desigur. Si as avea o remarca de facut: piata libera se transforma in economia subterana. Adica economia reala. Aceasta lipsa de respect fata de pietele libere, degradarea acestora, o vom plati scump cu totii candva. Pentru ca acest fenomen accelereaza degradarea economica a tarii. Mai trebuie spus ca bancile, in ciuda semnalelor pozitive date de BNR, de reducere a ratei dobanzii de politica monetara, mentin o rata a dobanzii ridicata, care nu ajuta firmele, desigur, dar este motivata de cresterea abnorma a creditelor neperformante, ce au ajuns la vreo 21-22% din volumul de credite. In asemenea conditii nu se mai poate castiga pe cale legala. Eu stau si ma intreb daca Elena Udrea a condus o firma sa vada ce inseamna sa platesti oamenii care iti lucreaza, sa platesti creditele pe care le ai la  banci, sa te lupti cu beneficiarii care nu-ti platesc decat cu mare greutate, sa platesti consumul firmei (curent electric, apa, gaze etc), sa mai platesti si darile catre stat marite de actualul Guvern etc… Si sa castigi foarte putin sau sa mergi in pierdere… In asemenea conditii o firma incepe sa intre in zona gri a economiei si pe urma in cea neagra. Ca nu are incotro, asta e nenorocirea! Tocmai din aceste cauze nu numai ca e dificil sa lupti cu evaziunea fiscala pe vremuri de criza, dar e aproape imposibil. Iar daca totusi incepi, constati repede ca nu e eficace.

In legatura cu faptul ca Romania trebuie sa plateasca Comisiei Europene 1 miliard de euro pentru deficiente in sistem in perioada 2009-2011, Elena Udrea a reluat ideea cum ca banii, de fapt, se realoca spre alte proiecte (pe care trebuie sa le propui, numai ca Ponta si Guvernul n-ar face lucrul asta). Am avut o discutie interesanta cu Andreea Paul pe tema asta – aici, pe care o voi reda si aici:

Motanul Incaltat says:

@Andreea Paul
Dar cum ramane cu faptul ca Romania trebuie sa plateasca Comisiei Europene, pentru deficiente in sistem in perioada 2009-2011, peste 1 miliard de euro? Si e vorba de perioada 2009-2011… cand nu era USL la Putere. Articolul din Mediafax arata:

“Potrivit acestuia, suma reprezintă 5% din alocarea financiară actuală, fiind “o sumă imensă”, preluată de către bugetul de stat.”

Cu alte cuvinte e vorba de clasicul “vom plati cu totii”. Lasand de o parte faptul ca o foarte insemnata parte a populatiei nu prea intelege de ce trebuie sa platim cu totii, eu va intreb: chestiunea asta cu fondurile europene este chiar atat de complicata? Ca pare, cel putin pentru tara noastra, o problema de nerezolvat… Spuneti-ne ce trebuie sa invatam: Teoria lui Einstein, fizica atomica, mecanica cuantica etc? Acuma, zau, serios vorbesc, ca nu cred ca e cineva care sa inteleaga foarte clar de ce merge atat de greu. Chiar nu se gasesc oameni care sa poata face o treaba buna in acest sens? De ce Guvernul nu angajeaza o firma privata de consultanta, una serioasa? Iata ce mai spune articolul din Mediafax:

” Potrivit Ministrului Fondurilor Europene, preluarea acestei datorii de către bugetul de stat “creează mari dificultăţi, pentru că suma asta este automat pe deficit”.

“În relaţia noastră cu FMI-ul, această sumă, automat, se regăseşte pe partea de deficit”, a conchis Teodorovici.”

Scuzati-ma, dar daca asa stau lucrurile integrarea in UE ne creeaza mai multe dificultati decat binefaceri… Asta ne mai lipsea! De unde sa mai platesti atatia bani…? Ne tot cacaim la capitolul asta fara sa rezolvam mare lucru… O mosmondim acolo ca pe urma sa iasa o coscogea penalizarea din partea Comisiei Europene!! Este de-a dreptul stupefiant!!

 Andreea Paul says:

Domnul Teodorovici minte cu nerușinare atunci când afirmă că România trebuie să dea înapoi 1 miliard de euro Comisiei Europene. Romania nu va da bani înapoi Comisiei Europene. Banii de la corecțiile financiare se realocă spre alte proiecte din lista de rezervă! Numai că, așa cum vedem în ultimul an și jumătate, e complicată treaba să găsești noi proiecte, să le evaluezi, să semnezi contractele. Nu mai bine găsim noi niște proiecte deja începute pe la autoritățile locale și mai pompăm niște bani clientelei USListe așa cum ne propune domnul Dragnea?

Vicepremierul Dragnea a adăugat că, pentru autorităţile locale, va fi efectuată o realocare de fonduri europene de la Programele Operaţionale de Transport şi de Mediu, în cuantum de 350 milioane euro, pentru proiecte de dezvoltare, precum lucrări începute la şcoli şi drumuri judeţene.

Realocarea a 350 de milioane de euro de la programele operaționale Mediu și Transport către Programul Operațional Regional, așa cum a propus vicepremierul Liviu Dragnea, este o măsură care va avea un impact negativ asupra dezvoltării economice. Deja lucrările de investiții în infrastructură stagnează în urma rectificărilor bugetare negative iar acum USL propune să ia și din banii europeni care aveau o destinație clară. Doamnele ministru Mănescu și Plumb trebuie să spună clar care proiecte vor fi afectate de această realocare și care sunt până la urmă argumentele pentru care acceptă această tăiere de fonduri. La Programul Operațional Transport aveam o listă de proiecte agreată cu Comisia Europeană, acum ele practic nu vor mai fi realizate sau vor fi amânate pe termen nedeterminat. PDL îi cere vicepremierului Dragnea să prezinte cum vor fi utilizate fondurile europene: pentru proiecte care au deja co-finanțare din POR, și atunci înseamnă că le vor fi umflate bugetele, sau pentru proiecte care au început prin fonduri de la bugetele de stat sau locale. În acest din urmă caz vine însă întrebarea care vor fi criteriile prin care acestea vor fi selectate.

@Andreea Paul
Inteleg ca va mentineti aceasta afirmatie:

“Domnul Teodorovici minte cu nerușinare atunci când afirmă că România trebuie să dea înapoi 1 miliard de euro Comisiei Europene. Romania nu va da bani înapoi Comisiei Europene.”

Inteleg ca nu nuantati asupra acestei afirmatii… Dar as dori sa va intreb pe ce baza legala: “Banii de la corecțiile financiare se realocă spre alte proiecte din lista de rezervă! “? Se poate face acest lucru? Putem vorbi de un reach an agreement in acest sens intre Guvernul Romaniei si Comisia Europeana? E vorba de o regula nescrisa dar acceptata de toata lumea?

Pe de alta parte, in ceea ce priveste partea a doua a comentariului Dvs., daca lucrurile stau intr-adevar asa cum spuneti, si subliniez lucrul acesta, mie mi se pare ca plimbarea asta a banilor de la POT la POR, realocarea aceasta este de fapt o deturnare de fonduri, sau cel putin seamana cu asa ceva. Din moment ce pe un program operational, cum ar fi, spre exemplu, POT, avem deja o serie de proiecte demarate si agreate cu Comisia Europeana, bani cu destinatie clara, ce altceva ar putea sa insemne sa iei din acesti bani de aici si sa-i duci spre un alt program operational, cum ar fi, de exemplu, POR, spre alte proiecte care au deja cofinantare convenita cu Comisia Europeana? Problema ar fi daca exista o aprobare legala in acest sens din partea Comisiei, altminteri exista o foarte mare posibilitate ca Romania sa sufere noi sanctiuni din partea acesteia. De aceea nu cred ca e posibil sa plimbi bani in felul acesta de la un program operational la altul. Mai ales ca, spre exemplu, Comisia, intr-un astfel de caz, ti-ar putea opri finantarea si daca s-ar intampla asa nici macar Presedintele Basescu n-ar putea face mare lucru…

Cred ca Dvs., PDL, ar trebui sa cereti USL sa explice care e baza legala pentru care se iau bani, ce au deja o destinatie clara agreata de Comisie, de la un program operational pentru ca sa-i mute la un alt program operational. Daca s-a agreat cu Comisia o asemenea procedura de lucru.”

Eu nu spun decat ca ar fi bine sa fie asa: „Banii de la corecțiile financiare se realocă spre alte proiecte din lista de rezervă!”. Mi-e teama sa nu fie invers: sa trebuiasca sa platim 1 miliard de euro pentru ca sa putem sa avem finantare pentru noi proiecte. Pentru ca daca e asa cum sustine PDL, Romania nu trebuie sa plateasca nimic. Si atunci pentru ce a mai fost penalizata tara noastra? Elena Udrea a reiterat ceea ce a spus Andreea Paul, nimic mai mult.

In ceea ce priveste faptul ca ar vota cu Crin Antonescu in turul II pentru ca n-ar avea cu cine altcineva, eu cred ca trebuie spus urmatorul lucru: o refacere a Dreptei dupa modelul CDR sau al Aliantei DA, deci o Dreapta ce sa cuprinda PNL, PDL, PMP, FC, tinand cont ca PMP si FC, cu unele exceptii, desigur, sunt foste fractiuni din PDL, nu mi se pare un lucru usor intrucat Alianta DA a suferit rapid un esec pe care Traian Basescu s-a chinuit sa-l faca rasunator. Si iata ca rasuna si pana acum. Esecul CDR a fost de asemenea unul de mare ecou. De aceea unificarea Dreptei dupa modeulul CDR sau cel al Aliantei DA este un lucru ce necesita timp si destul de dificil, mai ales ca s-a vazut ceva ce parea imposibil pe vremea, sa zicem, a CDR-ului: o coabitare eficace intre PNL si PSD!! Cel putin pana acum. Micile certuri, disensiuni n-au practic importanta. Pe cand cu PDL-ul, cel putin cu acel PDL condus de Basescu sau dupa preceptele acestuia, lucrurile n-au stat deloc asa de bine… Asta daca nu consideram ca orice alianta politica de pe esicherul politic romanesc este pur formala si lipsita de orice continut, in rest jucandu-se o piesa de teatru in fata electoratului, deci ceva fals din start.

Elena Udrea

Cu atat mai mult cu cat Antonescu ar obtine presedintia cu sprijinul masiv al PSD! Ponta este fortat sa mearga pe ideea Antonescu – Presedinte, intrucat o eventuala retragere a PNL din USL ar lasa PSD fara majoritate in Senat si ar trebui sa avem alegeri anticipate. In orice caz, Elena Udrea a parut, reluand o idee exprimata de Traian Basescu, increzatoare intr-o eventuala alianta pe care eu as numi-o de tip DA sau CDR, insa mie nu mi se pare chiar atat de simplu… PNL-ul a dus-o mai bine cu PSD-ul decat cu PDL-ul, inca de pe vremea lui Tariceanu! Asemenea traditii nu se pot uita usor, mai ales cand iti merge bine alaturi de partenerul tau, cand, iata, poti sa ajungi si Presedinte. Pe cand de la partidele de dreapta – PMP, PC, PDL – PNL nu are nimic de castigat. Si nici Antonescu. Pentru ca aceste partide sunt prea mici ca sa-l poata sustine eficace in alegerile prezidentiale. O eventuala participare a lui Ponta in cursa pentru prezidentiale ar rupe USL-ul. Nici ideea cu doi candidati USL nu merge pentru ca i-ar scadea sansele lui Antonescu…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 15, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Joseph Stiglitz despre economia mondiala…

Gandul

Laureat al Premiului Nobel pentru Economie: Întreaga economie mondială SE VA PRĂBUŞI dacă doar trei ţări EXPORTĂ, iar restul IMPORTĂ

Joseph Stiglitz

Joseph Stiglitz (Photo credit: apesphere)

„Economistul şi profesorul american Joe Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2001, susţine că întreaga economie se va prăbuşi, dacă se păstrează sistemul actual, scrie Business Insider.

Concret, Stiglitz a precizat că, în contextul actual, există câteva ţări, printre care China, Germania şi Japonia, care realizează aproape toate exporturile de pe planetă. Asta în timp ce restul lumii, inclusiv SUA, riscă să se scufunde din cauza deficitelor comerciale masive.

Economistul spune că ţările din a doua categorie au început să realizeze că nu pot susţine aceste deficite şi încearcă şi ele să exporte mai mult decât importă. Dar, din moment ce este imposibil ca toate ţările să exporte mai mult decât importă, economia mondială devine un joc de „friptea”, în care fiecare ţară încearcă să „împingă” deficitul către altele.

Din punctul de vedere al lui Stiglitz, această criză se poate rezolva printr-o coordonare mai bună a politicilor monetare, scrie Business Insider.” (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Deci chestia aceea cu transformarea in piata de desfacere e aplicabila pe scara larga, mondiala chiar. Ar rezulta ca restul lumii e o imensa piata de desfacere pentru ceea ce exporta doar cateva tari, printre care: China, Japonia si Germania…

Daca lucrurile stau asa atunci cum ramane cu deschisul unei mici afaceri, sa mai faci si tu ceva, cu chestiunea aceea ca trebuie sa muncim, cand, de fapt, muncesc doar cateva tari – acelea care exporta – iar restul consuma – acelea din a doua categorie, care importa. Daca doar trei tari au ajuns sa acopere, prin exporturile efectuate, necesarul mondial atunci ce poti sa mai zici…? Adica sa muncesti si tu, sa-ti deschizi si tu micul tau business, ca sa ce? Ca sa descoperi roata, pe care altii au descoperit-o de foarte multa vreme? Cum trebuie intelese astfel de lucruri? Si, mai mult decat atat, observati, e vorba de deficite comerciale care NU se pot sustine, deci care nu pot, nu mai pot fi finantate de catre tarile importatoare. De aceea se si incearca, in disperare, „impingerea deficitului” catre altii. E limpede ca nu e in regula… Dar se tot vorbeste de reducerea deficitelor. Daca e asa cum spune Stiglitz, lucrul asta – reducerea deficitelor – este imposibil in sistemul economic actual. Adica majoritatea tarilor de pe glob nu vor putea, nici chiar daca se vor stradui , sa-si reduca deficitele (inclusiv cele bugetare), decat cu riscul unor revolte sociale de mari proportii. Iar acest efort, chiar daca il vor face, nu va conduce la cresterea increderii investitorilor pe piata. De observat si faptul ca Stiglitz spune in felul urmator:

Asta în timp ce restul lumii, inclusiv SUA, riscă să se scufunde din cauza deficitelor comerciale masive.

Lucrul asta, ceea ce spune el, e sinonim cu ruina…

DE citit si…

Daily Mail: Milionarii britanici donează bani către organizaţii de caritate „SUSPECTE” din ROMÂNIA, pentru a scăpa de taxe

Iata ce arata acest articol, pe care il recomand a fi citit integral si in original:

Daily Mail scrie că milionarii britanici se folosesc de organizaţii caritabile din România, donându-le acestora bani pentru a scăpa de taxele către stat. Cancelarul George Osborne, dar şi HM Revenues and Customs (HMRC), organismul responsabil cu colectarea taxelor în Marea Britanie, investighează această posibilă fraudă.

Conform Daily Mail, surse „bine plasate” susţin că milionarii britanici donează sume importante către organizaţii caritabile din Europa de Est, în special din România, pentru a scăpa de plata taxelor către statul britanic. Apoi, o parte din bani se întorc tot la ei, notează sursa.

Publicaţia scrie că în ultimii ani, mai ales de când în presa britanică au apărut dezvăluiri despre orfanii şi copiii cu dizabilităţi din România, sumele donate către organizaţiile de caritate din ţara noastră au crescut considerabil. HMRC consideră că aceste organizaţii sunt „suspecte”, fiind folosite doar pentru evaziune fiscală, scrie Daily Mail.

Ken Clarke, secretar al justiţiei britanice, spune că organizaţiile caritabile din fostele ţări comuniste nu sunt suficient supervizate. „Majoritatea celor care donează sunt filantropi, bineînţeles, dar dacă deschizi o organizaţie caritabilă în Europa de Est, poţi scăpa de foarte multe taxe în Marea Britanie”, a declarat Clarke.

Cum vrea cancelarul britanic să stârpească „transferul de bani către străinătate”

Din cauza acestor temeri, cancelarul George Osborne a propus ca fiecare britanic să poată dona către caritate maximum 60.000 de euro, fapt care a stârnit indignarea multor feţe bisericeşti. „Guvernul nu contribuie cu nimic la reabilitarea catedralelor britanice, aşa că ne bazăm pe generozitatea donatorilor privaţi. Ei ar fi loviţi foarte dur de această iniţiativă„, a declarat reverendul Robert Willis, de la Canterbury.

Ian Theodorson, ofiţer de finanţe al Bisericii Angliei, spune că propunerea lui Osborne este „echivalentul fiscal al bombardamentelor-covor” (bombardamente aeriene întinse pe toată suprafaţa unui oraş, pentru a-l distruge complet). Theodorson i-a cerut cancelarului să facă distincţia între „donaţiile către organizaţii britanice legitime” şi „transferul de bani către organizaţii din străinătate„. (subl.mea)

aprilie 16, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii