Chestiunea…
Faptul ca un fost Presedinte a impins Romania in Compactul Fiscal, fara negociere, a fost o chestiune eminamente politica. Nici macar n-are a face cu economia. Din punctul de vedere al lui Basescu, care reprezenta Statul Roman, aderarea la Compactul Fiscal reprezenta interesul manifestat de Stat de a se ralia mainstream-ului european pentru ca Romania sa-si consolideze pozitia in Uniunea Europeana, nu sa ramana in afara ei printr-o opinie separata.
Crearea Binomului SRI-DNA a fost o cerinta pe care Romania a trebuit s-o indeplineasca la indemnul principalului nostru partener, SUA. Este limpede, dupa ce mai multi oficiali americani de rang inalt au afirmat chiar si la Bucuresti necesitatea luptei impotriva coruptiei, punand un accent deosebit pe intensificarea eforturilor in acest sens. Nici aici nu a contat economia. Evident, nici nu a fost vorba sa se ia in calcul efectele adverse pe care o astfel de masura ar putea s-o aiba asupra economiei noastre. Si in acest caz decizia a fost una politica. Ca aceasta campanie impotriva coruptiei este condusa pe plan mondial de SUA, se vede cu ochiul liber. Mai nou, ati vazut arestarile de la FIFA. E o politica promovata de actuala Administratie de la Casa Alba, o doctrina, s-ar putea zice, pe care Barack Obama doreste s-o puna in practica in lume. Bineinteles ca lupta impotriva coruptiei s-ar fi putut duce si altfel, nu neaparat prin crearea unei entitati cu puteri largi care sa actioneze discretionar la nivelul intregii tari, actiune bazata pe o ideologie, cea a anticoruptiei. Ceea ce nu inseamna ca nu ar exista probleme reale cu coruptia in Romania.
Dupa cum se poate vedea, Romania face cam ceea ce-i spun altii iar motivele sunt (aproape, ca sa nu zic in totalitate) politice.
Chestiunea principala este ce facem noi. Care este contributia noastra? Noi cam importam idei din alta parte sau facem ceea ce ne spun altii sa facem. Contributia noastra insa pare a fi minima sau deloc. Noi, de pilda, nu studiem fenomenul coruptiei din Romania, ca sa putem sa ne aducem o contributie a noastra. Aplicam ceea ce ne spun altii sa facem. Asa cum am aplicat si-n trecut politicile FMI. De parca FMI ar fi condus tara, nu Guvernul. Dar FMI nu are putere de decizie.
Partea proasta este ca noi nu am avut o viziune cu adevarat. De pilda, n-am avut o viziune nici asupra Justitiei, nici asupra Economiei. Scuzati-ma, dar capitalismul inseamna si contributie proprie. Si cu cat contributia este mai valoroasa, cu atat sistemul functioneaza mai bine. De asemenea, cu cat contributia este mai scazuta din punct de vedere valoric, cu atat si sistemul functioneaza defectuos.
Nici asupra integrarii in UE n-am avut o viziune decat aceea ca ce bine o sa fie. Ca automat ne va asigura UE securitatea economica, ca automat vor curge banisorii din fondurile europene. Am avut o viziune asupra atragerii de investitii straine? Sau asupra chestiunii: ce politica monetara ar fi favorabila pentru tara noastra? Cand iti propui sa ataci astfel de probleme trebuie sa ai un plan. Mi-a venit in minte ce spunea marele maestru american la sah, Frank Marshall, si anume ca mai bine joci dupa un plan, chiar si prost, decat fara niciun plan. Un plan presupune sa tii cont de cauze si de efecte. In niciun caz un plan nu presupune sa te iei dupa altul (sa inveti de la altul e altceva!) sau sa faci ce-ti zice altul. Daca lucrurile stau cum spune D-na. Andreea Paul in postarea pe care am evidentiat-o mai sus:
„Tot panseluțele, săracele. Frica naționalizată de DNA a blocat proiectele aducătoare de șpăgi ale edililor, astfel că prin scăderea investițiilor locale s-a creat un excedent nenatural, toxic, provenit dintr-o inactivitate administrativă locală. Din nefericire, pe lângă micile afaceri locale bănoase care s-au oprit de frică – ceea ce nu e rău -, și celelalte investiții locale, strict necesare, s-au blocat. Teama de DNA a înghețat mâinile cu stilourile gata să semneze ale primarilor sau președinților de consilii județene. Fuga de responsabilitate generalizată din ultima jumătate de an se vede foarte clar în diminuarea cu 31% a cheltuielilor de capital – de la 3.08 miliarde de lei in prima treime a lui 2014 la 2,14 miliarde de lei în 2015, în condițiile în care banii și așa nu erau suficienți, nevoile stricte din domeniile vieții publice rămânând și mai pe larg nesatisfăcute.”
rezulta ca, de fapt, in final, contributia noastra se reduce la crearea unui capitalism bazat pe spagi grase, castigul personal al unora determinand „investitiile locale, strict necesare”. Daca, dintr-un motiv sau altul, nu mai e acest castig personal al unora, acest bonus motivant, atunci se opresc si investitiile locale. Citeam si in aceasta postare a fostului premier, Dl. Nastase:
„PS S-au făcut speculatii privind eventuale legături intre PSD sau guvernul pe care l-am condus cu firma austriacă Holzindustrie. Dacă vreti să intelegeti cine era in legături mai strânse cu această firmă, trebuie doar să dati un click pe internet pe Holzindustrie/Flutur. Veti vedea si cine domina politic zona Rădăutilor, unde s-a instalat initial firma austriacă.”
De unde rezulta ca la noi conteaza cine domina politic o anumita zona a tarii. Lucrul asta e determinant atat in atragerea de investitii straine cat si in ceea ce priveste respectarea legii. Nici asupra restitutio in integrum n-am excelat in ceea ce priveste planul, conceptia: ii dam dom’ne padurea omului ca stie el mai bine cum s-o exploateze, cum sa aiba grija de padure. Si se vede ce a iesit, daca omul stie el mai bine. Iata ce spune si Andreea Paul:
„Săptămâna trecută Mugur Isărescu vorbea despre o creștere economică “robustă și sustenabilă”. Însă, raportul Curții de Conturi despre activitatea Ministerului de Finanțe ne-a arătat că de trei ani și datoria publică a crescut constant și la fel de robust și sustenabil. Îndatorarea a depășit finanțarea deficitului bugetar, iar riscul de solvabilitate se mărește îngrijorător.”
E robusta, e sustenabila – economia duduie, n-asa? Parca din totdeauna romanul pune lucrurile intr-o relatie de dependenta fata de alte lucruri: daca e asa, depinde de cutare, de altceva. Daca nu e asa, atunci e pentru ca depinde de altceva. Nu ar trebui sa ne mire mentalitatea ca „are cineva ceva cu noi”, teoria conspiratiei, care prinde la romani, ca „au vrut sa ne distruga economia ca mergea prea bine”. Intotdeauna e o relatie de dependenta de altceva, de ceva exterior care determina mersul lucrurilor, mai ales in interior.
Or, lucrurile mai depind si de ceea ce faci tu, aici!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Care e parerea Dvs.?
Riposta lui Putin la exerciţiile militare din Occident
Se arata ca:
„Aproximativ 12.000 de militari ai armatei ruse şi 250 de avioane de vânătoare au iniţiat, luni, un vast exerciţiu, în vestul, centrul şi sudul ţării, a anunţat Ministerul rus al Apărării, potrivit Mediafax.
Exerciţiile se vor desfăşura în districtele militare din vestul, centrul şi sudul Rusiei, precum şi la poligoane militare din Siberia.
Cele 250 de avioane militare vor încerca să atace ţinte din Aşuluk şi Kapustin Iar, unde au fost montate dispozitive antiaeriene de ultimă generaţie.
Citeşte şi: Mii de militari occidentali efectuează exerciţii în zona arctică
Exerciţiile se desfăşoară în contextul tensiunilor dintre Rusia şi NATO din cauza crizei din Ucraina.
În paralel, aproximativ 4.000 de militari şi 100 de avioane de vânătoare din Statele Unite şi din opt ţări europene au iniţiat, luni, exerciţii în zona arctică. Manevrele militare se desfăşoară în nordul Norvegiei, în Suedia şi Finlanda.”
Vicepremierul Rusiei, glume pe seama sancţiunilor impuse de Occident: Tancurile ruse nu au nevoie de viză
Se arata ca:
„Vicepremierul Rusiei, Dmitri Rogozin, a glumit, luni, pe tema sancţiunilor impuse de Occident Rusiei, afirmând că „tancurile ruse nu au nevoie de viză”, potrivit Mediafax.
Pentru a atenua preocupările Occidentului cu privire la intensificarea activităţilor militare ruse în regiunile arctică şi baltică, Rogozin a declarat că tancurile ruse nu au nevoie de vize.
„Eu am glumit mereu, spunând că, dacă nu ne dau vize, ne introduc pe liste de sancţiuni…, tancurile ruse nu au nevoie de vize”, a declarat Rogozin, citat de Radio Free Europe.
Citeşte şi: Ce spune Vladimir Putin despre sancțiunile impuse Rusiei
Dmitri Rogozin este vizat de sancţiuni din partea Statelor Unite şi Uniunii Europene după ce Rusia a anexat regiunea ucraineană Crimeea, în martie 2014.
Ca reacţie la plasarea sa pe lista personalităţilor ruse care nu pot primi vize de călătorie în Occident, Rogozin afirma că „armata rusă are şi alte modalităţi de călătorie, în afara vizelor”.
Citeşte şi: Când ar putea scăpa Rusia de sancțiunile impuse de Occident„
Un politician apropiat de Merkel a fost oprit să intre în Rusia. Cum a reacţionat Guvernul Germaniei
Se arata ca:
„Parlamentarul german Karl Georg Wellmann, un apropiat al cancelarului german Angela Merkel, a fost oprit să intre pe teritoriul Rusiei, ceea ce a atras protestele Guvernului de la Berlin, potrivit Mediafax.
Deputatul conservator Karl-Georg Wellmann a fost oprit duminică pe aeroportul din Moscova, fiind nevoit să revină luni în Germania.
Citeşte şi: Când ar putea scăpa Rusia de sancțiunile impuse de Occident
Wellmann, un apropiat al cancelarului Angela Merkel, este cunoscut pentru atitudinea critică faţă de acţiunile Rusiei în estul Ucrainei, relatează Associated Press.
„Este vorba de o decizie de neînţeles şi inacceptabilă”, a reacţionat Ministerul german de Externe, cerând Moscovei să anuleze interdicţia de călătorie care îl vizează pe Wellmann, membru al Uniunii Creştin-Democrate germane (CDU).”
De citit si aceasta analiza a lui George Friedman, de pe Stratfor, in care autorul ne vorbeste despre o destabilizare a situatiei pe plan mondial… Avem si o evaluare a situatiei din Europa, autorul vorbind de un continent divizat la ora actuala. Toate lucrurile acestea produc, desigur, o ingrijorare justificata… Te-ai putea intreba daca vor evolua spre un razboi. Mondial?!
Iata insa ce spunea cu multa vreme in urma Napoleon Bonaparte:
„War is becoming an anachronism; if we have battled in every part of the continent it was because two opposing social orders were facing each other, the one which dates from 1789, and the old regime. They could not exist together; the younger devoured the other. I know very well, that, in the final reckoning, it was war that overthrew me, me the representative of the French Revolution, and the instrument of its principles. But no matter! The battle was lost for civilization, and civilization will inevitably take its revenge. There are two systems, the past and the future. The present is only a painful transition. Which must triumph? The future, will it not? Yes indeed, the future! That is, intelligence, industry, and peace. The past was brute force, privilege, and ignorance. Each of our victories was a triumph for the ideas of the Revolution. Victories will be won, one of these days, without cannon, and without bayonets.” (subl. mea – sursa: aici)
Incerc sa traduc:
„Razboiul incepe sa devina un anacronism; daca avem batalii in fiecare parte a continentului se datoreaza pentru ca se infrunta doua ordini sociale opuse, una care dateaza din 1789, cealalta e vechiul regim. Acestea nu pot exista impreuna. Cea tanara o devoreaza pe cealalta. Stiu foarte bine ca, intr-un final calculat, razboiul ma va rasturna pe mine, pe mine reprezentantul Revolutiei Franceze si instrumentul principiilor sale. Dar nu conteaza! Batalia a fost pierduta pentru civilizatie si civilizatia, in mod inevitabil, isi va lua revansa. Sunt doua sisteme, trecutul si viitorul. Prezentul nu e decat o tranzitie dureroasa. Care din ele va triumfa? Nu va triumfa viitorul? Da, intr-adevar viitorul! Acesta este inteligenta, industria si pacea. Trecutul a fost forta bruta, privilegiul si ignoranta. Fiecare victorie a noastra a fost un triumf pentru ideile Revolutiei. Victoriile vor fi castigate, intr-una din aceste zile, fara tunuri si fara baionete.” (subl. mea)
Napoleon Bonaparte, Imparatul
In 1989 am fost martorii unei noi Revolutii. Pe plan mondial. O Revolutie a Libertatii prin care fostele regimuri comuniste, dictatoriale, din Uniunea Sovietica si Estul Europei au fost inlaturate. Nu se poate vorbi, oare, si acum de doua sisteme: trecutul si viitorul? Si nu va castiga oare viitorul? Cred ca putem spune, ca si odinioara Napoleon, ca intr-adevar va castiga viitorul! Si atunci nu e oare razboiul un anacronism si acum, in zilele noastre? Nu trecem oare si acum, in zilele noastre, printr-o tranzitie dureroasa? Faptul ca, actualmente, in lume, se produc transformari dureroase, razboaie chiar, reprezinta o stare de tranzitie. Regimul lui Putin pune, iata, fata in fata, cele doua sisteme: trecutul, pe care Putin doreste sa-l aduca in actualitate, si viitorul care nu poate coexista cu trecutul. De aici si ceea ce observa George Friedman, ca institutiile de pe vremea razboiului rece isi pierd eficacitatea, viabilitatea. Ele apartin trecutului, unui sistem vechi care nu mai e compatibil cu realitatea prezenta si cu viitorul. Sensul evenimentelor nu poate fi altul decat Libertatea. Mergem spre o mai mare si mai extinsa liberalizare. Lucrul acesta se va vedea atat in China cat si in Lumea Araba, care, e lesne de observat, trece prin niste convulsii infricosatoare, care genereaza terorism. Pana la urma, nici Lumea Araba nu va putea pastra Vechiul Regim. Nici China nu va putea pastra comunismul. Libertatea a atins China si China nu va dormi. „Trecutul a fost forta bruta, privilegiul si ignoranta” – uitati-va cat de bine se potriveste daca ne gandim la comunsim, fascism, nazism, dictaturile militare din America de Sud, regimurile dictatoriale din Lumea Araba, in general vorbind totalitarismul care a dominat o mare parte din Planeta noastra in sec. XX si la razboaiele catastrofale ale acestui secol.
Iarasi e foarte interesant, zic eu, ce spunea Napoleon despre bancheri, finantisti:
„When a government is dependent upon bankers for money, they and not the leaders of the government control the situation, since the hand that gives is above the hand that takes. Money has no motherland; financiers are without patriotism and without decency; their sole object is gain.” (subl. mea – sursa: aici)
Incerc sa traduc:
„Cand guvernul este dependent de bancheri pentru bani, ei si nu liderii de guvernamant controleaza situatia, de vreme ce mana care da este deasupra celei care cere. Banii nu au patrie; finantistii sunt fara patriotism si fara decenta; singurul lor obiect este castigul.” (subl. mea)
Si aceasta maxima pare a se potrivi foarte bine zilelor noastre…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Despre capitalismul creat de Ion Iliescu…
Iata ca Dl. Iliescu incepe sa fie activ pe blogul domniei sale. E foarte bine. Ceea ce e mai putin bine este ca nu isi propune sa scrie pamflete care sa faca concurenta altora! Dar sa vedem postarea:
Eu, “bolsevicul” !
Se arata ca:
„Acesta nu este un pamflet! Nu mi-am propus să fac concurență nimănui. Este însă monoton, și până la urmă plictisitor ca, de fiecare dată când cuiva nu-i plac ochii mei, să aud aceeași placă: ”Ion Iliescu, bolșevicul!” De ce doar ”bolșevicul”? De ce nu și ”comunistul”? Sună mai fioros bolșevismul? E doar un cuvânt, și nici măcar de rău nu e! Cuvântul rusesc (больше) înseamnă “mai mult”, “mai mare”. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp “bolșevic” a fost tradus ca “maximalist”. Adică radical. Ceea ce, trebuie să recunosc, nu mi se potrivește! Nu sunt un radical. Dimpotrivă. Mereu mi s-a reproșat că gândesc prea mult, că sunt prea moale, că nu iau lucrurile în mână, că nu tai în carne vie! Mulțumesc! ”Chirurgia” asta nu este de mine! Eu cred în democrație, care e operă colectivă. Cu autori anonimi!Și cu toate astea pentru unii sunt un bolșevic! Fie! Dar sunt ”bolșevic” pe banii mei, câtă vreme și din taxele plătite de mine sunt înjurat cu sârg, pe acest motiv, la televiziunea publică, de tot felul de indivizi, care fac apologia capitalismului pur și dur, în timp ce trăiesc din bani publici. Și trăiesc foarte bine, să nu le fie de deochi! Dacă și cei de la televiziunile private, care mă înjură tot pe motiv de ”bolșevism”, și-ar plăti datoriile către stat, din care s-ar putea finanța programele sociale, m-aș fi împăcat cu soarta: o fac pentru o cauză nobilă, servesc interesul public. Dar cum n-o fac, pot să mă gândesc că altele sunt motivele ”radicalismului” lor. Și sunt oricum, numai nobile, nu.Un discurs aproape fascist ocupă spațiul dezbaterii publice. Discurs care este produsul unei ignoranțe de nimic scuzabilă. Nu ne place felul în care arată societatea noastră astăzi? Atunci s-o schimbăm! Dar nu lipind etichete unora sau altora o vom face. Etichetele nu explică nimic, nu rezolvă nimic.Când am arătat pericolele lui ”restitutio in integrum”, un cor de proteste s-a auzit până la cer: ”Bolșevicul Iliescu nu vrea să dea înapoi casele furate de ai lui!” Culmea e că mă înjurau și aceia dați afară din casele revendicate de mafia imobiliară, pe umărul căreia plângeau! Acum vedem că totul a fost premeditat, că jurnaliști și formatori de opinie, intelectuali publici, oameni puși să apere legea, au fost plătiți de mafie, pentru a-și atinge obiectivele, și pentru a fura cu acte în regulă sume uriașe din bani publici. În schimb eu eram ”bolșevic”, pentru că mă opuneam jafului premeditat!Același cor de bocitoare plătite mă înjura și când atrăgeam atenția asupra pericolului reprezentat de destructurarea sistemului de administrare a fondului forestier. ”Bolșevicul de Iliescu nu vrea să ne dea pădurile înapoi!” Acum plângem după păduri, și admirăm munții cheliți de vegetație!Să amintesc și de pledoaria mea pentru păstrarea unui sector public semnificativ în economie, mai ales în sectorul bancar, în energie și în alte zone, monopol natural. ”Bolșevicul de Iliescu, nu vrea capitalism!” Acum avem capitalism. Și nu ne place? Parcă ieri a fost ieri momentul în care eram apostrofat chiar și de muncitori și de sindicate, care vroiau musai privatizarea fabricii lor, spre pildă. Fabrică luată de un capitalist de bine, rasă de pe fața pământului, și transformată, ca multe altele, în afacere imobiliară. Dar nimeni nu-i vinovat, în afară de ”bolșevicul” de Iliescu! Care nu vrea privatizare!Ca și democrația, și ceea ce este România azi e operă colectivă. Regret s-o spun: țapii ispășitori nu țin de foame! Deciziile nu le-am luat eu singur. Am avut și avem un Parlament, am avut și avem partide, avem societate civilă, suntem liberi să ne informăm. Deciziile au fost luate în comun. În democrație majoritatea decide. Și își asumă consecințele deciziilor. Democrația nu există fără responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Eu, ”bolșevicul”, așa văd lucrurile. Dar poate greșesc. Poate democrația este despre altceva. Poate este despre cei puțini care profită, și foarte mulți care plătesc pentru a le face profitul mare. Dar, cum spuneam, eu nu așa văd lucrurile. Și nici nu le pot accepta așa, oricum aș fi etichetat. „
In primul rand, Dl. Iliescu nu prea e la curent, i se mai spune si „papasha” (cu „sh”, desigur) 🙂 . Insa alta e problema. Domnia sa vorbeste despre capitalism… Legat de aceasta problema este emblematic ce spunea chiar primul sau ministru, Dl. Nicolae Vacaroiu, si anume ca 80% din privatizari au fost ratate in Romania, v. si aici. Si apoi cum a fost posibil sa vina niste samsari care in dispretul legii si al bunului simt defriseaza cat poftesc din padurile tarii, de ani de zile, fara ca organele statului sa-i atinga cu ceva, sa le puna nici cea mai mica intrebare…? Iata ce spune Ion Iliescu:
„Dacă și cei de la televiziunile private, care mă înjură tot pe motiv de ”bolșevism”, și-ar plăti datoriile către stat, din care s-ar putea finanța programele sociale, m-aș fi împăcat cu soarta: o fac pentru o cauză nobilă, servesc interesul public. Dar cum n-o fac, pot să mă gândesc că altele sunt motivele ”radicalismului” lor. Și sunt oricum, numai nobile, nu.„
Domnule Iliescu, capitalismul nu inseamna ca societatile private sa plateasca taxele ruinatoare pe care le impune guvernul, in cazul nostru Guvernul Ponta, pentru a finanta programe sociale care nu rezolva niciun fel de problema ci, pe termen lung, adancesc saracia! As dori sa va uitati in judetele din Moldova, care preponderent voteaza cu PSD, si veti observa ca saracia s-a accentuat in cei 25 de ani scursi de la Revolutie, fara ca PSD sa poata, in mod real, sa rezolve problema! Demagogia, intr-adevar, nu inseamna capitalism! Dvs. vorbiti de „televiziunile private”, dar uitati-va la toti cei care platesc taxe si impozite – Dl. Ponta se si lauda ca are excedent bugetar – si vom observa ca saracia e cea mai mare, de regula cea mai mare, in fiefurile PSD!!!
Dvs. spuneti ca ati tot atras atentia, dar chiar nu v-a luat nimeni in seama, ca doar erati Presedintele tarii? Vedeti, asa s-a nascut un Traian Basescu… Va rog sa ma scuzati, dar dumneavoastra erati Presedinte, si sub dumneavoastra a inflorit baronismul local al PSD si colcaiau afacerile de coruptie si chiar transpartinice, desigur. Inteleg ca Dvs. vedeti in felul asta capitalismul… Dupa parerea mea si, cred, a multora lucrurile nu stau chiar asa… Oamenii si-au pus sperante in Dvs., iar Dvs. nu ati prea facut mare lucru, doar ati atras atentia.
„Acum avem capitalism. Și nu ne place? Parcă ieri a fost ieri momentul în care eram apostrofat chiar și de muncitori și de sindicate, care vroiau musai privatizarea fabricii lor, spre pildă. Fabrică luată de un capitalist de bine, rasă de pe fața pământului, și transformată, ca multe altele, în afacere imobiliară. Dar nimeni nu-i vinovat, în afară de ”bolșevicul” de Iliescu! Care nu vrea privatizare!„
Tocmai, acum avem un capitalism in decreptitudine – asta s-a intamplat sub Dvs. „Fabrică luată de un capitalist de bine, rasă de pe fața pământului” – dar organele statului ce pazeau? Adica fabrica poate fi data oricui, chiar si unui escroc?? SRI, SIE ar fi trebuit sa informeze guvernul asupra intentilor unor „capitalisti de bine”, care poate doreau chiar esecul privatizarilor in Romania, mai stii? Atunci va intreb si eu, nu de alta dar m-a afectat, ne-a afectat esecul de care vorbea Dl. Vacaroiu, ce au pazit organele statului? I-a lasat pe hoti sa hoteasca statul? Trebuia muncit ca sa fie adusi aici investitori seriosi, firme vestice performante, trebuia ca sa fie create conditii ca astfel de investitii sa vina in Romania. Sa ne uitam la alte tari din forstul lagar socialist, de exemplu Polonia, Cehia, Slovacia – tari care s-au descurcat mult mai bine decat Romania.
Domnule Iliescu, nu inteleg de ce nu doriti sa spuneti adevarul. Nu spun ca mintiti, ci afirm ca nu spuneti adevarul. De ce nu spuneti ca noi si bulgarii nu eram „premiantii”, ci eram vazuti precum sunt vazute acuma Belarus, Azerbaidjan si Armenia, in cadrul Parteneriatului Estic, ceva mai pro rusi decat ceilalti trei… Dvs. ar fi trebuit sa faceti totul ca sa putem iesi din starea asta si sa putem sa dezvoltam aici un capitalism performant, nu unul precar, a carui precaritate ne urmareste si astazi.
Dvs. vorbiti astazi asa… Stiti cati oameni si-au pus speranta in Dvs. la primele alegeri libere, cele din 20 mai 1990…? Dvs. vorbiti ca si cum nu si-ar fi pus nimeni speranta in Dvs. Spuneti ca nu ati fost singur. Da, nu ati fost singur. Dar Dvs. nu vreti sa va asumati esecurile: „Fie! Dar sunt ”bolșevic” pe banii mei„. Aici nu e vorba de gasirea de tapi ispasitori. Ci e vorba de un regim in care romanii si-au pus mari sperante.
Summitul de la Riga
Eu cred ca e destul de clar: Parteneriatul Estic si, pe cale de consecinta, Summitul de la Riga nu sunt impotriva Federatiei Ruse. Lucrul acesta l-a exprimat si D-na. Cancelar Angela Merkel. Chestiunea ridicata de Rusia, prin Dl. Serghei Lavrov, cum ca doreste „un singur lucru” si anume ca acest „proces in desfasurare” sa nu dauneze intereselor „legitime” ale Federatiei Ruse, are o traducere destul de simpla: in tarile membre ale Parteneriatului Estic sa functioneze regimuri tip Ianukovici, obediente fata de Moscova. Pozitia Rusiei nu s-a schimbat: cauta sa forteze UE sa dea inapoi, s-o lase mai moale cu Parteneriatul Estic, cu alte cuvinte acest summit sa fie un fel de discutie fara fond, iar lucrurile sa ramana tot asa: un parteneriat de forma. Asta convine de minune Rusiei, in felul asta, dupa parerea Kremlinului, nu ar fi afectate interesele „legitime” ale Rusiei. De aceea este o problema introducerea in declaratia finala a unui text amendament privind „aspiratiile si optiunea europeana” a statelor membre ale Parteneriatului, mai ales ca lucrul acesta loveste in interesele D-lui. Putin de a fauri o Uniune Euroasiatica. Mediafax
Summitul de la Riga, susceptibil să dezamăgească Republica Moldova, Ucraina şi Georgia privind aderarea la UE
Se arata ca:
„Ultima versiune a declaraţiei pregătite pentru Summitul de la Riga al Parteneriatului Estic de luna viitoare conţine prea puţine veşti bune pentru Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, care aspiră să adere la UE, şi subliniază ambiţiile tot mai reduse ale Uniunii faţă de vecinii săi de la est.
Potrivit postului Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL), care scrie pe site că a văzut documentul, textul a fost dezbătut timp de o lună la Bruxelles, de către diplomaţi din statele membre UE, iar versiunea iniţială, întocmită de către Serviciul European pentru Acţiune Extenă (SEAE), a fost modificată.
Documentul, care urmează să fie adoptat de către şefii de guverne la Summitul de la Riga, prevăzut în perioada 21-22 mai, a fost trimis celor şase state membre ale Parteneriatului – Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina – spre informare şi este de aşteptat să provoace frustrări la Chişinău, Kiev şi Tbilisi.
Cele trei ţări, care au semnat recent acorduri de asociere cu UE, sperau ca Summitul de la Riga să le recunoască în mod clar aspiraţiile ca într-o zi să adere la blocul european. Însă există puţine indicii, la acest moment, că acest lucru se va întâmpla, potrivit RFE/RL.
În text se arată doar că, „în cadrul Politicii Europene de Vecinătate şi Parteneriatului Estic, participanţii reafirmă dreptul suveran al fiecăru partener de a alege liber nivelul ambiţiilor şi scopurilor la care aspiră în legătură cu Uniunea Europeană. Revine UE şi (membrilor săi) suverani să decidă cum vor să procedeze în relaţiile lor”.
Surse din cadrul UE au declarat pentru RFE/RL că ideea declaraţiei de la Riga este să nu fie nici mai mult, dar nici mai puţin ambiţioasă ca declaraţia de la Summitul Parteneriatului de la Vilnius, în 2013.
Limbajul agreat în capitala Lituaniei cu privire la calea către aderarea la UE era, însă, mult mai clar. „Participanţii la Summitul de la Vilnius îşi reafirmă recunoaşterea aspiraţiilor europene şi opţiunii europe ale unor parteneri şi angajamentul lor de a construi o democraţie profundă şi durabilă. În acest context, ei iau notă de angajamentul acelor parteneri de a urma aceste obiective. Participanţii reafirmă rolul special al Parteneriatului în susţinerea celor care doresc relaţii mai apropiate cu UE”, se arăta în declaraţia din 2013.
Versiunea actuală reprezintă o lovitură considerabilă, consideră RFE/RL, pentru Polonia şi Lituania, care doresc să aducă cele trei ţări mai aproape de blocul european. De asemenea, diplomaţi care susţin cauza Ucrainei s-au lamentat din cauza eşecului lor de a include în actuala versiune un rând, agreat de către miniştrii UE de Externe anul trecut, şi anume că Acordul de Asociere cu Ucraina semnat la 21 martie 2014 „nu constituie scopul final al cooperării UE-Ucraina”.
- Conflictul din Ucraina
La acea vreme, această expresie era considerată cel mai clar indiciu potrivit căruia Kievul ar putea, într-o bună zi, să adere la UE. Diplomaţii citaţi au declarat pentru RFE/RL că speră la o „îmbunătăţire” a textului, după ce partenerii vor da un răspuns.
Limbajul folosit în declaraţie este slab, consideră RFE/RL, când se referă la conflictul din estul Ucrainei. „Evenimentele din Ucraina arată că principiile fundamentale ale suveranităţii şi integrităţii teritoriale nu pot fi subevaluate în secolul al XXI-lea pe continentul european”.
Însă următorul paragraf din proiectul original a fost omis în cel nou – „participanţii la summit se declară pregătiţi să ajute la depăşirea celei mai mari rupturi din Europa de la sfârşitul Războiului Rece. Cetăţenii noştri se aşteaptă de la noi să prevenim repercusiuni negative suplimentare la adresa stabilităţii continentului nostru, iar noi suntem hotărâţi să facem acest lucru”.
În loc, în versunea actuală se arată că „participanţii la summit susţin cu putere toate eforturile vizând dezescaladarea şi soluţionarea politică, în baza respectării independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei. Ei îndeamnă toate părţile să implementeze rapid şi integral acordul din septembrie 2014 de la Minsk şi pachetul de măsuri în vederea implementării acestuia din februarie 2015”, adăugând că ei „se aşteaptă ca toate părţile să-şi onoreze angajamentele asumate în acest cadru”.
Rusia este menţionată numai în contextul anexării ilegale a Crimeei, pe care textul o denunţă drept o „încălcare a legislaţiei internaţionale şi o provocare directă la adresa securităţii internaţionale”.
Ucraina este susceptibilă să fie îngrijorată şi cu privire la limbajul folosit referitor la intrarea în vigoare a Zonei de liber-schimb aprofundate şi globale (DCFTA) cu UE
Kievul şi Bruxelles-ul au fost de acord, în septembrie 2014, să amâne intrarea în vigoare a acordului până la 1 ianuarie 2016. Această dată este scrisă în text, dar a fost adăugat un nou paragraf prin care toţi participanţii la summit „iau notă, de asemenea, de imprtanţa continuării procesului trilateral privind implementarea DCFTA UE-Ucraina, în mod constructiv, folosind posibilităţile existente disponibile părţilor contractante în cadrul DCFTA”.
Rusia a insistat să se amâne implementarea măsurii cu cel puţin un an, iar unele state membre UE au luat şi ele în considerare această opţiune.”
Dar iata ca Radio Europa Libera vine cu o precizare importanta:
Un amendament de ultim moment la proiectul declarației finale a summit-ului Parteneriatului Estic de la Riga…
„…poate aduce vești bune pentru Moldova, Georgia și Ucraina.
Corespondenții Europei Libere relatează de la Riga, unde a început astăzi summit-ul Parteneriatului Estic că proiectul declarației finale a reuniunii a fost modificat în ultimul moment, ca să reflecte unele așteptări ale Moldovei, Ucrainei și Georgiei.
Corespondentul Europei Libere, Rikard Jozwiak, relatează din capitala letonă, unde a început summit-ul de două zile al Parteneriatului estic, că noul text a fost negociat în ultimele ore dinaintea reuniunii și include o referință la „aspirațiile europene și opțiunea europeană”.
Formula pare să fi fost acceptată și de cei care ar fi avut obiecții față de punerea unui accent prea mare pe speranțele de aderare la Uniunea Europeană nutrite de unele țări partenere.
„Participanți la summit recunosc aspirațiile europene și opțiunea europeană a partenerilor vizați, așa cum este prevăzut în acordurile de asociere”, se spune în noul proiect de declarație.
Moldova, Ucraina și Georgia exprimaseră nemulțumiri față de proiectul inițial, care nu menționa aceste aspirații. Celelalte țări partenere sunt Republica Belarus, Armenia și Azerbaidjanul.
Unele țări nordice ale Uniunii Europene, precum Lituania, Polonia și Suedia, ar fi muncit din greu în ultimele săptămâni pentru a introduce în text rândul lipsă.
Promotorii acestei schimbări spun că a existat o înțelegere între țările Uniunii Europene să se evite o declarație care fie ar merge mult mai departe, fie ar fi un pas înapoi față de declarația summit-ului precedent al Parteneriatului Estic, de la Vilnius, din 2013. Așa încât proiectul textul nou pentru summit-ul de la Riga a ajuns să semene mult cu cel de la Vilnius.
După summit-ul din Lituania, Rusia a ocupat și anexat peninsula ucraineană Crimeea, continuând și astăzi încurajarea sentimentelor separatiste în Ucraina și alte foste republici sovietice.
Germania și Franța au dorit să diminueze pasajele referitoare la viitorul relației țărilor partenere cu Uniunea Europeană, optând pentru o formulă care ar fi salutat „intenția fermă [a părților] de a duce mai departe angajamentele asumate la summit-urile precedente și în acordurile bilaterale”.
Deși Berlinul și Parisul par să fi acceptat noua formulă, cancelara Germaniei Angela Merkel a accentuat astăzi că „Parteneriatul Estic nu este un instrument al extinderii Uniunii Europene. De aceea, nu trebuie să ridicăm așteptări false pe care nu le putem îndeplini mai târziu”.
În afară de formula despre relațiile viitoare cu Uniunea Europeană, Ucraina și Georgia ar fi dorit ca în declarația summit-ului de la Riga să se menționeze că sunt pe cale să obțină liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană anul viitor. Republica Moldova a obținut-o cu peste un an în urmă.
Însă proiectul declarației prevede numai că progresele făcute de cele două țări în justiție vor fi evaluate de Comisia Europeană până la sfârșitul anului curent și apoi se va decide asupra pașilor următori.
Agenția France Presse și alte surse relatează că, în surdină, se mai poartă o dispută în privința declarației finale a summit-ului Parteneriatului Estic de la Riga: să se menționeze sau nu anexarea Crimei de către Rusia în martie 2014 și în ce fel să se menționeze. Armenia și Republica Belarus ar vrea să se evite descrierea anexării ca ilegală.
Legăturile între Uniunea Europeană și Rusia au fost puse la grea încercare de criza ucraineană, care a determinat Occidentul inclusiv țările Uniunii Europene să impună Moscovei sancțiuni economice.”
UE pare să piardă lupta cu Rusia pentru Republica Moldova
Se arata ca:
„Eşecul partidelor proeuropene, propaganda rusă şi corupţia generalizată sunt factori care au contribuit la scăderea popularităţii UE în rândul cetăţenilor din Republica Moldova şi la o preferinţă tot mai mare pentru Rusia, comentează New York Times, în ediţia electronică.
Oamenii sunt îngrijoraţi că „dacă aderăm la UE toată lumea devine gay” şi că birocraţii de la Bruxelles „nu te lasă să păstrezi animale pe lângă casă”, o situaţie alarmantă într-o ţară în mare parte rurală, a declarat un oficial din cadrul Ministerului moldovean de Externe, Daniela Morari. Astfel de viziuni sunt încurajate de televiunea rusă, de partidele proruse înfloritoare din R.Moldova şi de Biserica Ortodoxă foarte conservatoare şi obedientă faţă de ierarhia ecleziastică de la Moscova.
În afară însă de propaganda rusă, moldovenii susţin că au mult mai multe motive – nu în cele din urmă corupţia, puterea din umbră a mogulilor şi războiul din Ucraina – de a se uita cu suspiciune la Uniunea Europeană, care se teme că pierde lupta pentru mintea şi sufletul acestei foste republici sovietice în faţa Rusiei.
În niciuna dintre cele şase ţări membre ale Parteneriatului Estic nu există o diferenţă mai mare între aşteptări şi realitate decât în Republica Moldova, pentru care au fost ridicate vizele de călătorie în Europa anul trecut, fiind catalogată de Bruxelles ca „principalul reformator” al Parteneriatului Estic.
În prezent, politicienii proeuropeni din R.Moldova, ca şi omologii lor din Ucraina, sunt atât de pătaţi de eşecul de combatere a corupţiei şi de a crea un stat funcţional, încât pentru mulţi de aici Rusia pare atractivă.
„Ne-au numit cel mai bun elev din clasă”, a declarat Iurie Leancă, fost premier al Republicii Moldova. „Dar am pierdut sprijinul societăţii”, a adăugat el, în timp ce la ultimele alegeri s-a înregistrat un sprijin uriaş pentru Partidul Socialiştilor, antieuropean, care a avut ca slogan de campanie „Împreună cu Rusia!”.
Insistând că propaganda rusă a jucat un rol important în formarea opiniilor, Leancă a recunoscut că şi Guvernul său este de vină. „Ei au văzut bunăvoinţă dar nu au văzut suficiente rezultate în privinţa corupţiei sau sărăciei”, a spus el despre alegători.
Un sondaj de opinie recent realizat de Institutul pentru Politici Publice din Republica Moldova a arătat că 32 la sută dintre cei intervievaţi ar sprijini aderarea la UE -, o opţiune pe care Bruxelles-ul nu intenţionează să o ofere -, în timp ce 50 la sută afirmă că preferă ca ţara să se alăture uniunii vamale promovate de Putin. Per total, sprijinul pentru UE în R.Moldova a scăzut cu 40 de procente în acest an faţă de 78 la sută în 2007, potrivit institutului.
Chiril Gaburici, actualul premier al R.Moldova după alegerile neconcludente din noiembrie, a declarat că „nu a fost mulţumit” de replierea terminologică a UE în schiţa de declaraţie a summitului de la Riga. Dar politicienii proeuropeni din R.Moldova au spulberat multe speranţe, a adăugat el, subliniind că oamenii obişnuiţi sunt dezamăgiţi după ani la rând în care i-au auzit pe liderii lor „vorbind despre reforme şi o viaţă mai bună dar fără să vadă o schimbare reală”.
O serie lungă de scandaluri, inclusiv furtul masiv de sute de milioane de dolari de la o bancă importantă, a oferit muniţie forţelor proruse. Unul dintre cei care au profitat este Renato Usatîi, un om de afaceri transformat în politician populist care vorbeşte despre combaterea corupţiei, îşi petrece mult timp la Moscova şi conduce un Rolls-Royce în valoare de 350.000 de dolari. Partidul lui a fost exclus din alegeri în noiembrie sub pretextul unor nereguli la înregistrare.
„Chiar şi proeuropenii cărora le place ideea de Europa urăsc acum realitatea a ceea ce a creat ea”, a declarat Usatîi. Europa, a adăugat el, „pierde R.Moldova”.
Un diplomat european de rang înalt, care a cerut să nu fie nominalizat pentru a vorbi liber, s-a plâns că politicienii proeuropeni moldoveni au fost „foarte buni în a interpreta partitura europeană” pentru a impresiona Bruxelles-ul. Dar în realitate, a adăugat el, „ei au stricat totul”, discreditând atât propriile partide proeuropene, cât şi Uniunea Europeană. Ca urmare, multe persoane obişnuite cred acum că „Rusia nu poate fi mai rea”.
Aceasta este cu siguranţă şi concluzia la care a ajuns Alexandru Botnari, primarul din Hînceşti, un orăşel din centrul Republicii Moldova, pe care UE l-a promovat ca exemplu de beneficii pe care le-a avut apropierea de Europa. Acestea ar fi trebuit să includă finanţări pentru ca toţi locuitorii oraşului să aibă apă curentă şi instalaţii sanitare moderne. Din nefericire, a spus Botnari, „realitatea este total diferită”. Doar o treime din casele din Hînceşti au canalizare, multe nu au apă potabilă şi aproape toate drumurile din afara centrului sunt pline de gropi.
Deşi este membru al Partidului Democrat (proeuropean), primarul a declarat că R.Moldova ar duce-o mai bine, cel puţin din punct de vedere economic, dacă ar adera la uniunea vamală a lui Putin.
În timp ce piaţa europeană este mult mai mare şi mai bogată decât cea rusească, Putin a impus în 2013 restricţii stricte comerţului cu R.Moldova ca răzbunare pentru apropierea acesteia de Occident. Pentru moment, exporturile către Europa nu au crescut suficient pentru a face faţă pierderilor provocate de Rusia.
„Nu putem trăi fără piaţa rusă”, a declarat Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor, adăugând că Putin i-a spus că Rusia vrea să revigoreze comerţul şi relaţiile comerciale cu R.Moldova, dar doar dacă ţara evită apropierea de NATO.
UE „are nevoie de o poveste de succes şi ne-a ales pe noi. Dar acum toată lumea vede că acest lucru a fost o iluzie”, a adăugat el.
Cu toate acestea, atunci când sunt măsurate după criteriile foarte tehnice pe care Bruxelles-ul le foloseşte pentru a evalua succesul, Republica Moldova este în continuare principalul reformator din Parteneriatul Estic, adoptând 10.500 de standarde europene pentru alimente, bunuri electrice şi o serie de alte lucruri.”
Dar Radio Europa Libera are un interviu deosebit de interesant cu Vladimir Socor:
„Uniunea Europeană încă nu şi-a decis politica. Există un consens foarte superficial”
Se arata ca:
„Corespondenta Europei Libere la Riga în dialog cu analistul Vladimir Socor.
Europa Liberă: Domnule Socor, trebuie regândită vecinătatea Uniunii Europene? Și dacă da, cum?
Vladimir Socor: „Trebuie regândită. Politica de până acum a conţinut multe erori atât de concepţie, cât şi de execuţie. Una dintre marile erori a fost aceea de a trata cele şase ţări din Parteneriatul Estic drept un pachet, în loc fiecare ţară să fie tratată în mod individual, în funcţie de circumstanţele naţionale din fiecare ţară.”
Europa Liberă: Și diferenţierea aceasta ar favoriza Republica Moldova?
Vladimir Socor: „Aş fi spus că ar favoriza-o până recent. Acum ar trebui să-mi revizuiesc această opinie. Prevăd în Republica Moldova o schimbare de regim. Prevăd această schimbare cu o alarmă profundă, care vad că nu este, din păcate, împărtăşită de mulţi dintre colegii mei comentatori şi analişti din Chişinău. Mă tem că alegerile locale programate să aibă loc în toată republica în ziua de 14 iunie vor deschide poarta către o schimbare de regim în Republica Moldova, către preluarea puterii de către partidele stângii roşii, antieuropene, pro-ruse, eventual în alianţă cu partidul condus de domnul Plahotniuc. Aşa întrevăd eu o posibilă reconfigurare a puterii, în urma alegerilor locale din iunie.”
Europa Liberă: Şi atunci s-ar zice adio parcursului european?
Vladimir Socor: „Da, atunci s-ar zice adio parcursului european. O asemenea evoluţie încă mai poate fi oprită, dar eu nu văd la Chişinău o suficientă înţelegere a modului în care o asemenea evoluţie mai poate fi oprită. Cercurile politice, nu numai partidele, dar cercurile politice pro-europene, acele porţiuni din societate care sunt de multă vreme pro-europene, se autodistrug.”
Europa Liberă: Și au pierdut din încrederea simplului cetăţean, credibilitatea se cotează acum la un nivel mult mai mic decât se aşteptau oamenii simpli.
Vladimir Socor: „Vreau să fac o diferenţiere între imaginea partidelor politice în ochii alegătorilor pe de o parte şi reacţia societăţii civile ca răspuns la aceste evenimente politice. Într-adevăr partidele politice s-au discreditat în Republica Moldova, s-a discreditat tot sistemul de guvernământ bazat pe partidele politice. Eu am spus de mult timp că acest sistem este sortit eşecului în condiţiile Republicii Moldova. Republica Moldova nu era pregătită, nu a fost niciodată pregătită pentru un sistem de guvernare bazat pe partidele politice.”
Europa Liberă: Guvernarea actuală reforme poate să facă? Pentru că aceasta e tema de acasă la care rămâne restanţieră Republica Moldova. Există o mie de pagini ale Acordului de Asociere şi autorităţile tot se întreabă că e prea mult, că e prea puţin, că e posibil, că nu e posibil peste noapte de făcut multe lucruri.
Vladimir Socor: „Guvernarea actuală este ostatică intereselor domnului Plahotniuc, reprezentate de către partidul său în guvern. Partidul său nu este omogen, s-ar putea să asistăm la plecări, ieşiri din partidul său. Văd că domnul Corman stă cu un picior în afara partidului domnului Plahotniuc, alăturându-se partidului nou lansat de Iurie Leancă. Acestea sunt evoluţii superficiale. În fond, guvernarea rămâne cum a fost din 2010 şi până acum, ostatică intereselor domnului Plahotniuc, care a reuşit să captureze instituţiile cheie din sistemul de ocrotire a legii, din sistemul judiciar şi din sistemul Procuraturii, pârghii pe care le foloseşte în propriul interes economic şi politic, al cercurilor din jurul acestui partid.”
Europa Liberă: Dacă, ipotetic, Vladimir Socor s-ar afla în fruntea guvernului de la Chişinău, ce ar face măria sa?
Vladimir Socor: „Nu pot răspunde la întrebări atât de ipotetice. Pot să analizez situaţia actuală. În situaţia actuală există un singur partid realmente pro-european, cu un lider realmente pro-occidental, partid şi lider căruia i se datorează reformele făcute până acum. Mă refer la Partidul Liberal Democrat condus de domnul Vlad Filat.”
Europa Liberă: Dar cu mandate insuficiente ca să schimbe lucrurile?
Vladimir Socor: „Da, mandate insuficiente. Este singurul partid care poate să oprească evoluţia Republicii Moldova spre transferul puterii în mâinile stângii roşii pro-ruse. Numai acest partid. Și, de asemenea, guvernul condus de Chiril Gaburici, mai bine spus, echipa din guvern, condusă de Chiril Gaburici şi, de fapt, de domnul Vlad Filat, echipa PLDM din guvern continuă politica pro-europeană. Occidentalii, europenii în primul rând, sunt foarte mulţumiţi de domnul Gaburici. Domnul Gaburici a făcut cel puţin două vizite la Bruxelles până acum, a fost la Cartierul general al NATO, la sediul Uniunii Europene, ambasadele europene din Chişinău sunt foarte mulţumite de domnul Gaburici. Cine nu-i mulţumit de domnul Gaburici? Domnul Leancă şi acea parte din societatea civilă care îl susţine pe domnul Leancă, deoarece dânşii nu sunt capabili să facă diferenţierea necesară între PLDM lui Vlad Filat pe de o parte, şi celelalte partide pe de altă parte. Partidele pro-europene, societatea civilă, cercurile pro-ocidentale din Chişinău se sfâşie între ele în diviziuni interne. Domnul Iurie Leancă a pornit un război de distrugere a PLDM. Pe domnul Iurie Leancă îl consider un prim-ministru falimentar, un prim-ministru total eşuat. În doi ani şi jumătate, aproape trei ani cât a fost prim-ministru, a fost o guvernare dezastruoasă sub conducerea domnului Leancă, în care au avut loc cele mai mari afaceri, matrapazlâcuri – cedarea Aeroportului, cedarea acţiunilor Băncii de Economii. Anume sub această guvernare s-a discreditat opţiunea pro-europeană şi democraţia.”
Europa Liberă: Guvernarea era constituită din partide pro-europene, domnule Socor.
Vladimir Socor: „Da. Cu un prim-ministru care a plutit pe deasupra lucrurilor şi nu a tras niciun semnal de alarmă. Timp de aproape trei ani, domnul Iurie Leancă, în calitatea lui de prim-ministru, avea obligaţia să tragă semnalele de alarmă. Nu a tras niciun semnal, a prezidat aerian, absent, deasupra acestor lucruri. Cel mai mult m-a iritat cedarea Aeroportului şi modul în care domnul Leancă a încercat să ascundă cedarea Aeroportului către ruşi, spunând ceva despre o companie sud-coreeană, a spus-o de mai multe ori, lucru complet neadevărat. În realitate, nu domnul Leancă poartă răspunderea directă, domnul Valeriu Lazăr a gestionat dosarul cedării Aeroportului, în numele Partidului Democrat, cu care între timp domnul Lazăr s-a certat, de altfel, nu mai e în aceeaşi echipă.”
Europa Liberă: Domnule Socor, aţi fost prezent astăzi când societatea civilă a înmânat o cerere simbolică înaltului comisar european pentru Politica de Vecinătate și Negocieri pentru Extindere, domnul Hahn. Credeţi că de la acest simbolism, încărcătură simbolică s-ar putea ajunge şi la realitate?
Vladimir Socor: „Nu, deloc. Niciodată nu am avut încredere în asemenea gesturi de tip simbolic din partea unor cercuri, în cazul acesta, societatea civilă, a unor cercuri care nu iau parte la decizii. Aceste cercuri nu determină orientarea Republicii Moldova. Ar fi putut să o facă mai eficient, dacă ar fi fost unite şi dacă nu s-ar fi pornit să se distrugă reciproc prin opţiuni politice diferite. Am în vedere, încă o dată, scindarea pe care a încercat domnul Leancă să o facă în Partidul Liberal Democrat. Dânsul nu a reuşit să scindeze partidul, dar va reuşi să ia nişte voturi de la partid şi va scinda probabil în parte electoratul partidului, chiar dacă nu a reuşit să scindeze partidul însuşi. Prea multe diviziuni pe flancul de dreapta, pe flancul zis pro-european. Nu există niciun partid viabil pro-european, aş adăuga şi pro-american, în Republica Moldova, cum este PLDM condus de Vlad Filat şi echipa sa ministerială. Europenii sunt mulţumiţi, americanii sunt mulţumiţi, NATO este, în fine, mulţumit, după atâta amar de ani. Numai domnul Leancă nu e mulţumit.”
Europa Liberă: Uniunea Europeană încearcă să refacă relaţia cu Federaţia Rusă, astfel încât autorităţile de la Kremlin să nu se mai uite cu ochi răi la acest parcurs european pe care merg actualmente ţările din Parteneriatul Estic?
Vladimir Socor: „Uniunea Europeană încă nu şi-a decis politica. Există un consens foarte superficial în Uniunea Europeană, dar sub acest consens de suprafaţă sunt mari divergenţe în privinţa politicii care ar trebui urmată faţă de Rusia. Deocamdată, atâta timp cât războiul Rusiei pe teritoriul Ucrainei continuă, Uniunea Europeană nu va ridica sancţiunile, va menţine sancţiunile. Dar destul de curând se vor intensifica presiunile politice din interiorul Uniunii Europene, în vederea ridicării sancţiunilor. Chiar şi la Washington se profilează tendinţa de a se reconcilia cu Rusia, cum am văzut în vizita secretarului de stat american John Kerry la Soci. Deja Uniunea Europeană începe să se gândească la politica pe care o va urma faţă de Rusia în perioada post-Ucraina, adică în perioada după care conflictul din Ucraina va fi îngheţat.
Va fi îngheţat după modelul Transnistria, modelul Karabah, după care va urma o recalculare a politicii de urmat faţă de Rusia. Iniţiativa va aparţine Rusiei, fără îndoială, nu Uniunii Europene. Uniunea Europeană va reacţiona la iniţiative ruseşti. Rusia va propune un nou sistem de securitate europeană, în care va încerca să minimalizeze sau să marginalizeze rolul Alianţei Nord-Atlantice şi să introducă o nouă suprastructură de securitate, în care Rusia ar avea puteri de decizie pentru toată securitatea europeană, laolaltă cu Uniunea Europeană. Într-un cadru supranaţional, posibil OSCE, sau un cadru asemănător în care Rusia şi Uniunea Europeană ar avea puteri de codecizie în problemele de securitate europeană, reducând rolul Alianţei Nord-Atlantice şi rolul Statelor Unite ale Americii. Rusia va face asemenea propuneri.
Europenii se vor gândi cum să reacţioneze şi vor face paşi în întâmpinare, nu paşi decisivi, dar paşi mici în întâmpinare. Se va începe un proces de negociere, care poate să dureze ani de zile, poate zece ani, poate mai mult de zece ani, cu tendinţa de a se ajunge la un nou sistem de securitate și care cele şase ţări partenere estice ale Uniunii Europene vor constitui probabil un fel de zonă intermediară între Uniunea Europeană şi Rusia, un fel de zonă gri. Acesta este scopul Rusiei. Mulţi din Uniunea Europeană împărtăşesc acest scop, inclusiv Germania, dar nu doresc să lanseze această politică, atâta timp cât nu se linişteşte situaţia din Ucraina.
Îngheţarea definitivă a conflictului din Ucraina va da posibilitate europenilor, cu Germania în frunte, să folosească această calmare superficială a situaţiei, pentru a reveni la negocieri bilaterale cu Rusia. În viziunea Germaniei, Ucraina, de exemplu, ar trebui să constituie o zonă gri, nedecisă între Rusia şi Uniunea Europeană, o zonă în care Rusia ar avea pârghii de influenţă pe care Germania şi Rusia încearcă să le creeze chiar de pe acum. De exemplu, rolul constituţional al aşa-ziselor „republici” din Doneţk şi Lugansk în cadrul sistemului constituţional al Ucrainei, lor ar urma să li se atribuie un rol în sistemul constituţional al Ucrainei. Deci, pârghii de influenţă din partea Rusiei în cadrul Ucrainei.
De asemenea, renegocierea Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător între Uniunea Europeană şi Ucraina, renegociere cu participarea Rusiei de astă dată, transformarea acestui proces bilateral – Uniunea Europeană-Ucraina – într-un proces trilateral – Uniunea Europeană-Ucraina-Rusia, în care Rusia are un loc la masă, un vot în decizie şi o voce în adoptarea strategiei. Deci, Rusia primeşte un scaun, un vot şi o voce, nu primeşte veto. Ar fi exagerat să spunem că Rusia primeşte veto, nu, primeşte un scaun, un vot şi o voce într-un proces care până acum era bilateral – Uniunea Europeană-Ucraina – acum devine trilateral – Uniunea Europeană-Ucraina-Rusia. Mă tem de o evoluţie asemănătoare în privinţa Republicii Moldova şi în privinţa Georgiei.
Odată ce are loc în Ucraina, se poate aplica acest precedent şi Republicii Moldova, şi Georgiei. Şi repet, Germania conduce acest proces de partea Uniunii Europene, proces căruia i se opun statele prietene ale Uniunii Europene din Uniunea Europeană. Polonia, Statele Baltice, România, Suedia, Slovacia şi Marea Britanie sunt statele care în Uniunea Europeană se opun acestei tendinţe, dar e o tendinţă majoritară, condusă de Germania şi la distanţă, numărul doi, dar la distanţă de către Franţa.”
Europa Liberă: Şi drept o concluzie a acestei discuţii, credeţi că summitul de la Riga va intra în istorie ca o dezamăgire sau ca o încurajare pentru statele exsovietice care fac parte din acest Parteneriat Estic?
Vladimir Socor: „Pentru Ucraina summitul de la Riga va rămâne irelevant. Totul depinde de evoluţiile interne din Ucraina însăşi, precum şi de relaţiile între Germania şi Rusia, în primul rând, în ceea ce priveşte Ucraina.”
Europa Liberă: Pentru Moldova?
Vladimir Socor: „Pentru Moldova summitul de la Riga a consfinţit acumulările Republicii Moldova ca reforme de până în anul 2013, dar nu reuşeşte să acopere eşecurile înregistrate din 2013 până acum. Summitul de la Riga nu reuşeşte să acopere eşecurile interne din Republica Moldova din 2013 şi până acum şi mai ales summitul de la Riga nu contribuie cu nimic la împiedicarea acelui transfer de putere în Republica Moldova către partidele stângii roşii, antieuropene.”
Europa Liberă: Și pentru Georgia?
Vladimir Socor: „Georgia e într-o situaţie nedefinită, guvernarea sută la sută pro-occidentală a domnului Saakaşvili a fost înlocuită cu o guvernare mai puţin angajată în direcţia occidentală. Nu e o guvernare pro-rusă în Georgia, în niciun caz nu e o guvernare pro-rusă, nici măcar nu e o guvernare de tip dublu vector, e o guvernare pro-occidentală în Georgia, dar nu cu acelaşi nivel de angajament şi de devotament pro-occidental pe care îl demonstrase echipa lui Saakaşvili. Georgia este astăzi vulnerabilă şi sub raportul securităţii e un stat foarte nesigur.
Georgia suferă foarte mult la capitolul domnia legii, deoarece guvernarea actuală se răzbună pe guvernarea precedentă, întemniţându-i pe membrii fostei guvernări. Pe de altă parte vedem că meritele fostei guvernări a domnului Saakaşvili sunt recunoscute în mod direct şi public în Ucraina. Guvernul Ucrainei a angajat să lucreze în guvern o mulţime de personalităţi din Georgia, care în perioada domnului Saakaşvili au condus Georgia spre cele mai înalte ratinguri internaţionale la criteriile de reformă.””
Tusk: Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au dreptul la „visul european”
Se arata ca:
„Foşti sateliţi sovietici ca Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au dreptul să aspire să devină membri ai Uniunii Europene (UE), afirmă preşedintele Consiliului European Donald Tusk, subliniind într-un interviu pentru postul RFE/RL că el nu are dreptul să facă „promisiuni goale” în acest sens.
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL) înaintea Summitului Parteneriatului Estic de la Riga de joi şi vineri, Tusk declară că acest program nu a fost şi nu va fi niciodată o garanţie a dobândirii calităţii de membru UE, dar că Tbilisi Kievul şi Chişinăul „au dreptul la un vis, de asemenea visul european”.
Înainte de summit, cele trei ţări au acuzat UE că a eşuat să le dea semnale clare în privinţa potenţialei lor aderări la blocul Celor 28.
O serie de guverne din UE sunt reticente faţă de recunoaşterea aspiraţiilor europene ale unor ţări din Parteneriatului Estic în declaraţia finală a reuniunii de la Riga.
Pe când era premier al Poloniei, Tusk a promovat acest program din care fac parte Azerbaidjan Armenia, belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina, vecinii din est ai blocului european.
Însă el afirmă acum că rolul său ca preşedinte al Consiliului European este să gestioneze aşteptările acestor ţări în anii vitori.
„Datoria noastră – simt că este totodată responsabilitatea mea persoanlă – este să nu facem promisiuni goale posibile mâine sau poimâine, ci calea către Europa”, a declarat el marţi pentru RFE/RL. „Mă refer nu la aderarea într-un viitor previzibil, ci la standardele europene, la comunitatea noastră culturală şi politică”.
Tusk şi-a exprimat speranţa ca atât cetăţenii ucraineni, cât şi cei georgieni să se poată bucura de călătoria fără vize în zona Schengen încă de anul viitor.
„Totul depinde de eforturile şi hotărârea lor”, a subliniat el. „Bineînţeles că este posibil, dar este şi o promisiune oficială. Ne aflăm în plin proces. Iar progrele în ambele ţări, în Georgia şi Ucraina, sunt cu adevărat promiţătoare”, a continuat el.
Tusk a precizat că următoarea evaluare privind libralizarea regimului de vize pentru ucraineni şi georgieni ar putea avea loc în noiembrie şi că, „dacă progresele sunt la fel de promiţătoare ca în prezent, cred că în 2016 (liberalizarea) este destul de posibilă”.
Georgia şi Ucraina sperau să obţină liberalizarea regimului vizelor de călătorie la summitul de la Riga, însă Comisia Europeană (CE) a subliniat săptămâna trecută, într-un raport, că ambele ţări este necesar să facă mai mult în implementarea legislaţiei în zone precum combaterea corupţiei şi traficului de persoane pentru a se califica.
Dintre cei şase membri ai programului Parteneriatului Estic, doar Republica Moldova se bucură de călătoria fără vize în UE.
Rusia, care consideră că fostele republici sovietice fac parte din sfera sa de influenţă, a criticat summitul de la Riga, despre care a afirmat că „are un colorit clar antirusesc”.
Destindere cu Minskul
Summitul de la Riga este puţin susceptibil să aducă prea multe în ceea ce priveşte politici noi concrete, dar poate aduce o dezgheţare a relaţiilor cu Belarusul. Numele a peste 200 de oficiali belaruşi, inclusiv al preşedintelui Aleksandr Lukaşenko, au fost introduse pe o listă UE de sancţiuni, în urma reprimării opoziţiei belaruse, după alegerile prezidenţiale din 2010.
Însă a apărut un relativ dezgheţ în relaţiile dintre Minsk şi Bruxelles, care a lăudat Belarusul pentru rolul în facilitarea acordului de armistiţiu care a condus la o reducere a ostilităţilor între forţele naţionale ucrainene şi separatiştii proruşi în conflictul armat din regiunea Donbas, în estul Ucrainei.
Premierul lui Lukaşenko Andrei Kobiakov urmează să fie prezent la Riga, ceea ce-l va transforma în politicianul belarus de rangul cel mai înalt care a participat vreodată la un asemenea summit. Minskul ar putea obţine, de asemenea, în capitala letonă, o înţelegere cu UE privind facilitarea eliberării vizelor.
Tusk afirmă că motivul acestui dezgheţ este angajamentul Belarusului în soluţionarea crizei din Ucrainei şi recunaşte că a fost plăcut surprins de Lukaşenko, în pofida unei relaţii glaciale între ei.
„A fost o surpriză nu doar pentru mine că Lukaşenko şi Guvernul său (au fost) folositori şi de ajutor în ceea ce priveşte aşa-zisele acorduri şi în procesul de la Minsk privind criza din Donbas şi agresiunea rusească în Ucraina”, a declarat Tusk. ”
De aceea sunt sigur că este necesar să fim pregătiţi să apreciem, desigur, doar această parte a activităţii oficiale a Belarusului”, a adăugat el. „Însă dacă vom putea să vedem ceva pozitiv pe masă, cred că va fi necesar să spunem foarte deschis că aceasta este direcţia bună”, a mai spus preşedintele Consiliului European.”
Iohannis: La Riga voi susţine ca UE să îşi menţină oferta angajantă faţă de partenerii performanţi
Se arata ca:
„Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, joi după-amiază, că la summitul de la Riga va susţine ca Uniunea Europeană să îşi menţină ”oferta angajantă faţă de partenerii cei mai performaţi, inclusiv în ceea ce priveşte asistenţa tehnică şi financiară oferită”.
Şeful statului a spus că summitul de la Riga este important din mai multe puncte de vedere, ”pe de-o parte pentru că se desfăşoară într-un climat regional de securitate mult mai complex decât cel de la Vilnius, din 2013”, iar pe de altă parte pentru că este o perioadă ”de revizuire a politicii de vecinătate a Uniunii Europene”.
El a precizat că se va face o evaluare a progreselor realizate de parteneri de la ultimul summit şi până în prezent, fiind de aşteptat ca această evaluare ”să reconfirme impactul pozitiv al Parteneriatului Estic ca instrument prin care s-a reuşit angajarea şi menţinerea ţărilor partenere într-un proces de reformă şi modernizare”.
”Angajamentul nostru pentru Parteneriatul Estic trebuie reconfirmat”, a spus Iohannis, care a precizat că la Riga va susţine ”principiul diferenţierii în funcţie de meritele proprii ale fiecărui partener pentru a permite acelora care demonstrează angajament şi voinţă politică să avanseze spre UE”.
”Avem nevoie de o viziune strategică pe termen lung, mai ambiţioasă şi mai clar definită din partea UE în relaţiile cu partenerii. Aceasta trebuie să ţină seama inclusiv de faptul că acordurile de asociere, respectiv acordurile de liber schimb aprofundat şi cuprinzător nu prezintă obiectivul final al cooperării lor cu Uniunea Europeană. De asemenea, voi susţine ca Uniunea Europeană să îşi menţină oferta angajantă faţă de partenerii cei mai performanţi, invlusiv în ceea ce priveşte asistenţa tehnică şi financiară oferită”, a mai spus Iohannis.
El a mai spus că summitul se va încheia cu o declaraţie comună în care vor fi precizate obiectivele pentru UE şi statele partenere pentru perioada următoare.„
Pe de alta parte, iata un interviu dat de ambasadorul SUA la Chisinau pentru Radio Europa Libera:
James D. Pettit: „Succesul R. Moldova va aduce rezultate doar dacă ţara va realiza reformele necesare”
„Ambasadorul Statelor Unite la Chișinău a acordat un interviu în exclusivitate corespondentei Europei Libere. Ambasadorul Statelor Unite la Chişinău, James D. Pettit consideră că Republica Moldova, Georgia şi Ucraina au dat dovadă de curaj semnând Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Într-un interviu în exclusivitate pentruEuropa Liberă, ambasadorul Pettit şi-a exprimat speranţacă şi celelalte ţări din cadrul Parteneriatului Estic vor urma aceeaşi cale. Cât priveşte Republica Moldova, amabsadorul american a atras atenţia că adevăratul succes va veni odată cu realizarea reformele necesare pe care ţara şi le-a asumat şi care sunt prevăzute atât în Acordul de Asociere, cât şi în cel de Liber Schimb cu Uniunea Europeană.
Europa Liberă: Excelenţă, evenimentul acestei săptămâni îl reprezintă Summitul Parteneriatului Estic de la Riga. Acest proiect al Uniunii Europene, Parteneriatul Estic, are la bază competiţia între cele şase ţări foste sovietice. Anul trecut, în perioada când Republica Moldova semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană şi obţinea un regim liberalizat de vize, ţara era numită o istorie de succes a Parteneriatului. În acest an, ţinând cont de ultimile evoluţii, Republica Moldova a rămas în continuare o istorie de succes? Ce ar trebui să facă ca să rămână în continuare lideră în cadrul Parteneriatului?
James D. Pettit: „Bineînţeles, cred că a fost un adevărat succes faptul că Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere. Totuşi, succesul va continua
Felicităm Georgia, Ucraina şi R. Moldova pentru că au luat această decize curajoasă…şi va aduce rezultate doar dacă ţara va realiza reformele necesare pe care, între altele, şi le-a asumat şi care sunt prevăzute atât în Acordul de Asociere, cât şi în cel de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. De fapt, felicităm Georgia, Ucraina şi Republica Moldova pentru că au luat această decize curajoasă şi au semnat Acordurile de Asociere la UE. Sperăm că şi celelalte ţări din cadrul Parteneriatului Estic vor urma aceeaşi cale”.
Europa Liberă: Revenind la întrebare, dle ambasador, Republica Moldova este în continuare o istorie de succes?
James D. Pettit: „Până acum au fost înregistrate câteva rezultate modeste. Am văzut că a fost începută reforma în sectorul educaţiei, constatăm, de asemenea, că proiectul de lege cu privire la Procuratură urmează a fi dezbătut în Parlament. Desigur, vedem în aceste acţiuni un progres, însă ne-am dori ca reformele să evolueze mai rapid”.
Europa Liberă:Eforturile depuse de autorităţi în anii trecuţi au fost răsplătite cu un acord de asociere, deci, Republica Moldova declarând că a ales calea de integrare europeană. Acelaşi lucru l-a făcut Ucraina şi vedem consecinţele. Ţinând cont de situaţia din regiune, cum poate fi ajutată Republica Moldova să nu renunţe la drumul european sub ameninţarea Estului?
James D. Pettit: „Desigur, cred că există anumite paralele între situaţia din Republica Moldova şi Ucraina, însă realitatea de aici un pic diferă. Constatările din cadrul sondajelor realizate în ultima perioadă, care scot în evidenţă un interes scăzut al cetăţenilor pentru integrarea europeană, au la bază percepţia populaţiei că guvernul nu depune efortul necesar pentru a realiza reformele promise şi că există prea multe corupţie. Această situaţie trebuie abordată de o manieră foarte serioasă şi cît mai urgent, astfel încât ţara să continue traiectoria europeană şi să nu devieze de pe această cale”.
Europa Liberă:Deci, soluţia este în interiorul ţării?
James D. Pettit: „Soluţia întotdeauna vine din interior. Republica Moldova are parteneri, inclusiv ţara mea, inclusiv Uniunea Europeană sau instituţiile financiare internaţionale, cum ar fi Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Sunt parteneri care au ajutat până acum Republica Moldova şi o vor ajuta în continuare, însă reformele trebuie realizate pe interior”.
Europa Liberă:V-aţi referit la percepţia populaţiei vizavi de integrarea europeană a ţării. Ultimul Barometru al Opinei Publice arată clar că numărul celor care înclină balanţa spre Uniunea Vamală este mai mare în comparaţie cu cei care îşi îndreaptă atenţia spre Vest. Este îngrijorătoare o asemenea stare de lucruri?
James D. Pettit: „Bineînţeles că ne îngrijorează acest lucru, însă, pe de altă parte, trebuie să ţinem cont de faptul că sondajele s-ar putea să nu reflecte ce
Interesul scăzut al cetăţenilor pentru calea de integrare europeană este rezultatul percepţiei că guvernul este ineficient, iar corupţia pe larg răspândită…cred cu adevărat oamenii. Din punctul meu de vedere, interesul scăzut al cetăţenilor pentru calea de integrare europeană este rezultatul percepţiei că guvernul este ineficient, iar corupţia pe larg răspândită. Cred că majoritatea cetăţenilor moldoveni susţin traiectoria proeuropeană şi le-ar plăcea ca ţara să menţină bune relaţii atât cu Uniunea Vamală, cât şi cu Uniunea Europeană. Din păcate, Federaţia Rusă cere Republicii Moldova să facă o alegere, situaţie care este lipsită de sens din punct de vedere economic şi politic. Însă aceasta este realitatea”.
Europa Liberă:În aceste condiţii, care sunt provocările pentru Republica Moldova? Ce priorităţi aţi scoate în evidenţă?
James D. Pettit: „Priorităţile sunt realizarea reformelor. Există presiune din partea Federaţiei Ruse. Mă refer, pe de o parte, la embargourile care afectează economic Republica Moldova, dar şi la influenţa copleşitoare pe care o are propaganda rusească. Este foarte important ca cetăţenii moldoveni să înţeleagă că alegerea se face, de fapt, între piaţa Uniunii Europene, care este
Din punct de vedere economic, este înţelept să se continue pe calea integrării europene…de zece ori mai mare decât cea a Uniunii Vamale. Deci, chiar din punct de vedere economic, este înţelept să se continue pe calea integrării europene. Această cale va aduce îmbunătăţiri şi în alte sectoare: în cel social, în cel al justiţiei etc. Toate aceste beneficii vor fi atinse dacă se va urma calea de integrare europeană”.
Europa Liberă:Recent, parlamentarii de la Chişinău au iniţiat discuţii pe marginea unei legi care ar permanentiza statutul de neutralitate al Republicii Moldova. Argumentul e că o asemenea lege ar proteja ţara şi ar reintegra regiunea transnistreană. Cum este văzută această abordare de partenerii occidentali ai ţării?
James D. Pettit: „Statutul de neutralitate al Republicii Moldova este prevăzut în Constituţie. Pentru mine este neclar de ce ar fi necesară o lege adiţională la acest capitol. Însă, într-un final, decizia aparţine guvernului de la Chişinău şi cetăţenilor moldoveni.
Oricum, statutul de neutralitate nu însemnă că Republica Moldova nu poate avea relaţii militare cu alte state sau, de exemplu, să participe în acţiuni de menţinere a păcii sub egida NATO, aşa cum o face în prezent, cu un mic contingent de militari trimişi în Kosovo. Există multe beneficii pentru Republica Moldova de pe urma contactelor cu alte ţări în sfera militară. Aş spune că cea mai mare provocare a ţării în acest domeniu ţine de finanţare. Ţara cheltuieşte foarte puţini bani pentru armată.
Ca oricare alt stat, Republica Moldova ar trebui să aibă resurse de apărare, care necesită investiţii pentru modernizare şi relaţii de interoperabilitate cu militari din alte state, pentru că în zilele noastre strategiile militare necesită coaliţii. Altfel spus, ţările trebuie să coopereze atunci când vine vorba de securitatea internaţională. ”
Europa Liberă:Dle ambasador, să ne referim la soluţionarea conflictului transnitrean. Până acum am asistat la o singură întrevedere în formatul „5+2”, neoficială, la Viena. Suntem deja la jumătatea anului 2015. Personal, vă mulţumeşte mersul discuţiilor cu partea transnistreană?
James D. Pettit: „Am dori să vedem mai multe întrevederi în formatul „5+2”, un format foarte important cu o foarte importantă structură şi singura prin care credem că poate fi soluţionat conflictul transnistrean. Oricum, din punctul meu de vedere, un mai mare impact îl au întâlnirile în formatul „1+1”.
În ultima perioadă, premierul Chiril Gaburici şi dl Evgheni Şevciuk s-au întâlnit cu diverse ocazii, de asemenea, am asistat la întrevederi frecvente între ministrul Reintegrării Victor Osipov şi dna Nina Ştanski. Acestea întâlniri au fost productive şi aşteptăm progres în acest sens. Rolul mediatorilor şi observatorilor este mai puţin important decât încercările de a restabili încrederea între părţi.
Sunt foarte multe chestiuni de rezolvat nu doar la nivel de reintegrare, dar şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea nivelului de trai al oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului: comunicarea, transportul, tarifele vamale, situaţia şcolilor cu predare în limba română – toate sunt chestiuni ce urmează a fi rezolvate şi nu cred că trebuie politizate. Din moment ce încrederea va fi restabilită între părţi, sperăm că, în cele din urma, va urma rezolvarea întregii probleme ce ţine de reintegrarea Transnistriei”.
Europa Liberă:Republica Moldova este în campania pentru alegerile locale. Experţii care monitorizează procesul observă că factorul geopolitic este prezent şi în această campanie. Candidaţii, în loc să le explice oamenilor cum vor schimba lucrurile la nivel local, se avântă în promisiuni cu tentă geopolitică. Cât de păguboase sunt astfel de practici?
James D. Pettit: „În primul rând, sperăm că alegerile locale se vor desfăşura într-o manieră transparentă şi vor reflecta cu adevărat dorinţa alegătorilor. În cazul localelor, cred că este important ca oamenii să aleagă concurenţii care vor fi cu adevărat responsabili de circumscripţia în care candidează şi, de ce
Sperăm că alegerile locale se vor desfăşura într-o manieră transparentă şi vor reflecta cu adevărat dorinţa alegătorilor…nu, s-ar putea ca coaliţiile de la nivel local să arate diferit de cele de la nivel central. Într-o democraţie, această situaţie nu este una ieşită din comun.
În ceea ce priveşte ramificările geopolitice, nu cred că în cazul localelor este atât de important partidul din care face parte candidatul, ci cum are de gând să realizeze reformele asumate în faţa cetăţenilor. Cred că orice partid, indiferent de afiliere, urmează să facă tot posibilul pentru binele societăţii”.
Europa Liberă:Dar ce ar trebui să se schimbe în viaţa oamenilor astfel încât aceştia să înţeleagă că promisiunile guvernanţilor nu sunt vorbe-n vânt?
James D. Pettit: „Oamenii vor fi convinşi că lucrurile merg în direcţia corectă doar după ce vor vedea rezultate concrete. Din păcate, în timpul campaniilor electorale cetăţenii au parte de foarte multe promisiuni, însă este foarte important ca după alegeri oamenii să ceară socoteala pentru aceste promisiuni”.
Europa Liberă:În Republica Moldova reformele se fac foarte lent. Declaraţii politice sunt multe, însă rezultatele mai puţin. Este şi părerea ambasadorilor occidentali expusă recent în aşa-numita Notă Informativă, înmânată Guvernului de la Chişinău. În aceste condiţii, câtă răbdare au partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova?
James D. Pettit: „Vorbind în numele Statelor Unite, pot să vă asigur că Republica Moldova nu va pierde susţinerea noastră. Suntem aici de la început şi prin intermediul programelor noastre am sprijinit ţara cu peste un miliard de dolari, iar programele noastre ţintesc îmbunătăţirea unor sectoare anume, noi
Am sprijinit ţara cu peste un miliard de dolari, iar programele noastre ţintesc îmbunătăţirea unor sectoare anume …nu dăm direct banii Guvernului. Uniunea Europeană împărtăşeşte aceeaşi viziune.
Desigur, se întâmplă să ne simţim frustraţi şi nerăbdători, însă nu vom pleca sau renunţa şi cred că cetăţenii moldoveni ar urma să facă acelaşi lucru.
Există multă nemulţumire acum, sunt aşteptate schimbări reale, însă acuzaţiile că partenerii internaţionali ai Republicii Moldova, că donatorii străini cumva au creat această situaţie sprijinind Guvernul de la Chişinău sunt eronate. Noi conclucrăm cu guvernul pe care cetăţenii moldoveni l-au ales şi vom face acest lucru în continuare”.
Europa Liberă:Excelenţă, în ultima perioadă subiectul de top ţine de delapidările din sistemul bancar, care au căpătat deja denumirea de „furtul secolului”. Investigaţiile ce au fost iniţiate de autorităţi nu par a fi uşoare. Ce aşteptări aveţi în privinţa anchetei şi în ce măsură credeţi că banii vor fi recuperaţi?
James D. Pettit: „Scandalul din sistemul bancar reprezintă o problemă foarte serioasă. Vorbim de o sumă de bani care constituie 15-20% din Produsul Intern Brut al ţării. Raportul iniţial al companiei Kroll reprezintă un început şi cred că este important să existe o entitate din afară care să examineze constatările raportului. Din punctul meu de vedere, cred că investigaţiile în acest caz ar urma să fie realizate cu sprijin extern, oferit de entităţi internaţionale. Este foarte greu să prezicem ce vor scoate la iveală investigaţiile, pentru că acestea sunt la început de cale.
Însă sistemul bancar internaţionale este, în general, foarte bine reglementat şi nu ar trebui să fie imposibilă urmărirea fondurilor care au trecut prin sistemele bancare din afară, însă acest lucru necesită expertiză juridică calificată. Noi credem că atâta timp cât există dorinţa de a realiza o investigaţie corectă, situaţia poate fi rezolvată, astfel încât vinovaţii să fie identificaţi şi cel puţin o parte din bani recuperaţi”.
Europa Liberă:Cum a influenţat imaginea Republicii Moldova scandalul celor trei bănci? Investitorii străini sunt alarmaţi?
James D. Pettit: „Cu siguranţă situaţia nu este una benefică. Întotdeauna auzim că Republica Moldova este cea mai săracă ţară din Europa şi, trebuie să spunem, ţara, într-o măsură oarecare, nu este prea ospitalieră cu investitorii străini, însă situaţia urmează a fi rezolvată pe intern. Aceasta nu necesită asistenţa donatorilor străini sau bani, ci necesită schimbări structurale pentru a atrage investitorii, pentru a restabili încrederea în sistemul bancar, dar şi alte sectoare, astfel încât afacerile să fie iniţiate şi dezvoltate mai uşor de către investitorii străini”.
Europa Liberă:Săptămâna trecută, Fondul Monetar Internaţional a revizuit prognozele economice pentru Republica Moldova. Se pare că fără ajutorul Fondului ţara se va descurca cu greu, însă un acord cu FMI presupune foarte multe reforme dureroase. Cum poate fi convins Guvernul şi cetăţenii că aceste reforme sunt şi necesare?
James D. Pettit: „Discut deseori cu oficiali din Guvern şi senzaţia mea este că majoritatea factorilor de decizie sunt convinşi că reformele sunt necesare. Nu cred că în acest caz vorbim de necesitatea de a-i convinge, vorbim, mai degrabă, de voinţă politică.
Este foarte dificil ca o asemenea voinţă să existe înainte de alegeri, sper doar că după scrutinul pentru locale va exista mai puţină presiune politică asupra
Este importantă informarea corectă a cetăţenilor astfel încât aceştia să fie parteneri în procesul de reforme…factorilor de decizie, astfel încât aceştia să pornească reformele necesare, pentru că acestea vor fi dificile şi multe nepopulare. Acum este importantă informarea corectă a cetăţenilor astfel încât aceştia să fie parteneri în procesul de reforme şi să înţeleagă de ce acestea urmează neapărat a fi realizate”.
Europa Liberă:Dar în ce măsură susţinerea donatorilor externi este condiţionată de semnarea unui acord cu Fondul Monetar Internaţional?
James D. Pettit: „Cu siguranţă există o corelaţie. Este dificil să prezicem în ce măsură vom împărtăşi din cererile FMI, însă, în mare parte, reformele care vor fi negociate cu Fondul, cu siguranţă, vor fi foarte similiare, dacă nu chiar exacte, cu programul de reforme cerut de partenerii de dezvoltare ai ţării”.
Europa Liberă:Dle Ambasador, Statele Unite pledează mai ales pentru protejarea drepturilor minorităţilor, mă refer la minorităţile religioase, cele sexuale etc. Aţi participat la Marşul Egalităţii organizat săptămâna trecută de activiştii LGBT şi aţi putut să vă convingeţi personal de rezistenţa care încă predomină în societate. Cum pot fi convinşi oamenii că intoleranţa ţine de ziua de ieri şi că toleranţa este de viitor?
James D. Pettit: „Prin ultima dumneavoastră afirmaţie aţi descris situaţia foarte bine. Trebuie să recunosc că nici în ţara mea nu există toleranţă absolută pentru comunitatea LGBT şi, cu siguranţă, avem provocări în ceea ce priveşte minorităţile din Statele Unite. Prin urmare, problema nu este caracteristică doar pentru Republica Moldova sau pentru această regiune. Ţine, mai degrabă, de evoluţia psihologiei umane şi dorinţa de a garanta drepturi egale pentru toţi şi toleranţă în întreaga societate. La marşul de săptămâna trecută, sloganul organizatorilor a fost: „Şi noi locuim aici!”
Este important să recunoaştem că diferiţi oameni locuiesc în Republica Moldova şi diferiţi oameni locuiesc şi în Statele Unite. Cu toţii ar trebui să se bucure de drepturi egale. Acesta este motivul pentru care ambasadorul Statelor Unite, reprezentanţi ai Misiunii UE şi ai comunităţii diplomaţilor au participat la acest eveniment. Pot să vă spun doar că mi-ar plăcea să văd mai multă implicare din partea din partea demnitarilor moldoveni la asemenea evenimente, susţinând minorităţile şi drepturile omului”.
Europa Liberă:Excelenţă, la final de interviu aş vrea să vă întreb ce mesaj aveţi pentru cetăţenii Republicii Moldova?
James D. Pettit: „Mesajul meu către cetăţenii moldoveni ar fi: Nu vă pierdeţi speranţa! Ştiu că există nerăbdare şi frustrare şi, sincer să fiu, aceleaşi sentimente le împărtăşesc şi reprezentanţii comunităţii internaţionale. Oricum, Republica Moldova este o ţară foarte frumoasă, cu cetăţeni minunaţi, educaţi şi diverşi. Cred că potenţialul acestei ţări este unul ridicat, cred că este important ca fiecare dintre noi să ne pregătim pentru sacrificiile necesare în momentul în care se vor desfăşura reformele, astfel încât în ţară să nu existe corupţie, iar guvernarea să fie responsabilă în faţa cetăţenilor săi”.”
Un interviu interesant. Sigur, Dl. Petit e diplomat. Nu a pus accent pe existenta fortelor politice din Republica Moldova care nu doresc reformele despre care a vorbit domnia sa. Pe de alta parte, a ocolit sa vorbeasca despre presiunea exercitata de Rusia si poate nu numai de Rusia, daca ne gandim la interviul luat de E.L. D-lui. Socor… Dar este important ca afirma sustinerea SUA pentru Republica Moldova! Se petrec lucruri interesante… Dupa expulzarea D-lui. George Simion, iata un interviu luat de Radio Europa Libera lui D-lui. Chiril Gaburici:
Chiril Gaburici: „Dar, după părerea dumneavoastră, ce înseamnă voință politică?”
Se arata ca:
„Un interviu cu primul ministru al Republicii Moldova despre miliarde, bănci și corupție.
Cele 13 miliarde de lei furate de la trei bănci din R.Moldova ar putea fi recuperate, contractul privind concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău ar putea fi reziliat, coruptia ar putea fi eliminată, Moldova ar putea intra în Uniunea Europeană cu regiunea transnistreană. Un interviu în exclusivitate pentru Europa Liberă cu premierul Republicii Moldova Chiril Gaburici.
Europa Liberă: Vom începe discuția de la cel mai fierbinte subiect, cel care ține de situația financiar-bancară a țării și mai ales de situația celor trei bănci, din care au dispărut peste 13 miliarde de lei. Dumneavoastră ce credeți despre ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova, dacă și pe interior, dar și peste hotare se vorbește despre „jaful secolului” care e pe punctul să arunce în aer Moldova?
Chiril Gaburici: „S-au produs mai multe lucruri, inclusiv acesta pe care dumneavoastră îl numiți „jaful secolului”. Am avut situația în regiune cu devalorizarea valutei în diferite țări, inclusiv în Rusia. Și noi depindem foarte mult de remitențele care vin și din Rusia. O altă problemă este embargoul care a fost impus Moldovei la toate produsele noastre, ceea ce a oprit fluxul de exporturi spre Rusia. Dar în același timp a fost și fenomenul de sustragere a banilor din aceste trei bănci: Banca de Economii a Moldovei, Banca Socială și Unibank. Toate aceste lucruri au dus la situația în care am ajuns, în criza economică în care suntem. Și muncim mult pentru a ieși din aceasta, muncim mult la capitolul monitorizare și control de prețuri, muncim mult la capitolul atragerea investițiilor pentru a putea da un val nou de dezvoltare economiei, muncim mult pentru semnarea unui acord cu Fondul Monetar Internațional, ceea ce ne-ar permite să avem suport bugetar din partea dânșilor.”
Europa Liberă: Dumneavoastră ați propus lichidarea acestor trei instituții bancare. De fapt, a fost o idee pe care o enunțase ceva mai devreme șeful Delegației Uniunii Europene la Chișinău, domnul Pirkka Tapiola, care spunea că aceasta ar fi varianta cea mai fericită pentru actuala situație. Rămâneți la această idee? Și cum salvează situația creată lichidarea respectivelor bănci, dacă se ajungă la aceasta?
Chiril Gaburici: „Eu susțin această alternativă. Urmează Banca Națională a
Menținerea acestor trei bănci va reprezenta un cost enorm pentru Republica Moldova.Moldovei să ia decizia de a retrage sau nu licențele. Dar susțin ideea din simplul motiv că menținerea acestor trei bănci va reprezenta un cost enorm pentru Republica Moldova și acesta, iarăși, până la urmă, va fi pe umerii noștri. Pe când lichidarea lor ar scoate și ar opri o mulțime de probleme existente. În același timp îmi doresc foarte mult să ducem la bun sfârșit investigațiile și vreau să-i găsim pe cei care se fac vinovați, vreau să întoarcem banii înapoi, să aducem banii înapoi.”
Europa Liberă: Dar v-au surprins declarațiile pe care le-au făcut procurorul general Corneliu Gurin, șeful CNA Viorel Chetraru și guvernatorul Băncii Naționale Dorin Drăguțanu care au spus că au știut despre ceea ce s-a întâmplat până acum? Să credem că instituţiile statului au fost neputincioase sau, cum zicea Maia Sandu, se aflau în comă?
Chiril Gaburici: „Sunt puţin mai mult de două luni prim-ministru şi nu am urmărit, din păcate, situaţia în detalii ce ţine de băncile din Republica Moldova, pentru că nici nu eram în ţară. Dar, din ce văd eu, problemele se trag de mai mult timp, nu au început în noiembrie 2014.”
Europa Liberă: Dar guvernatorul BNM Dorin Drăguțanu nu e în funcţie din noiembrie 2014, nici șeful CNA Viorel Chetraru nu e din 2014 în funcţie şi nici chiar procurorul general Corneliu Gurin.
Chiril Gaburici: „Guvernul a întreprins unele acţiuni în această perioadă, dar cele mai multe acţiuni au început la sfârşitul anului 2014, din păcate. Din corespondenţă, din scrisori se văd foarte clar informaţii care dau un fel de alertă
Instituţiile nu au fost capabile să ia decizii.pentru toţi, mai mult chiar şi cu un an în urmă, ceea ce însemna că se puteau, probabil, lua unele decizii mai stricte atunci, care ar fi putut să oprească acest fenomen. Nu s-au luat, deci, instituţiile nu au fost capabile să ia decizii. Acum avem ce avem, administraţie specială la toate aceste trei bănci, ceea ce ne permite să ţinem lucrurile sub control, să nu avem scurgeri de bani ş.a.m.d., dar aceasta nu poate continua la infinit. Trebuie să venim cu o soluţie ca să nu plătim pierderile pe care le aduc aceste bănci.”
Europa Liberă: Ar putea fi destituit şi cineva din funcţie, cei care se fac responsabili că nu ar fi ţinut sub control situaţia?
Chiril Gaburici: „Oricine va fi considerat vinovat sau care putea să ia o altă decizie trebuie să răspundă.”
Europa Liberă: Dumneavoastră, ca premier, credeţi că banii aceştia mai pot fi întorşi?
Chiril Gaburici: „Da, eu cred că banii pot fi întorşi. Am avut o rundă de discuţii cu reprezentanţii multor ţări care au trecut prin experienţe de genul acesta, pentru că nu suntem unica ţară, dar suma banilor care a plecat de la noi este destul de mare. Și experienţa acestor state arată că se ajunge într-un final la bunurile care au fost procurate pe aceşti bani sau la conturile care au fost deschise şi banii pot fi întorşi. Evident, aceasta nu se face într-o zi-două, este nevoie de mai mult timp, este nevoie de mai multă muncă, este nevoie de contractat specialişti, companii care pot să se ocupe şi au dreptul să se ocupe cu aşa gen de activitate.”
Europa Liberă: Greşeşte sau nu statul că furtul de la cele trei bănci îl acoperă cu banii publici?
Chiril Gaburici: „Nu greşeşte. Statul face corect ceea ce trebuie să facă şi este responsabilitatea statului să nu lase fără bani peste un milion de deponenţi, care au bani în aceste bănci. Şi am zis şi de la tribuna Parlamentului, pentru că a fost luată o decizie în noiembrie, că oricine ar fi fost în postura de prim-ministru atunci, sunt sigur că lua această decizie, pentru că este corect guvernul şi statul să aibă grijă de cetăţeni. Nu putem permite să dispară banii din conturile cetăţenilor.”
Europa Liberă: Acum toată lumea s-a concentrat asupra Aeroportului Internaţional Chişinău, care a fost concesionat. E o problemă? Poate interveni guvernul aici să verse lumină mai multă asupra transparenţei cum a fost concesionat el? Pentru că a ajuns tot în mâinile domnului Shor.
Chiril Gaburici: „Da, se discută despre domnul Shor. Chiar la şedinţa trecută a guvernului am discutat şi am dat indicaţii clare ca timp de zece zile Ministerul de Interne, CNA, administraţia Aviaţiei Civile, SIS să vină cu rapoarte clare. Mai mult decât atât, se presupune că şi o parte din banii din Banca de Economii au ajuns să fie investiţi în Aeroport, ceea ce nu ne place şi nu este corect. Deci, trebuie să luăm măsuri şi am rugat ca timp de zece zile să se vină cu analize, explicaţii clare ce s-a întâmplat şi care este situaţia acolo. Am rugat şi Ministerul Economiei să facă o analiză în ce măsură compania Avia Invest, care a luat în concesiune aeroportul, îşi respectă obligaţiunile contractuale.”
Europa Liberă: Şi dacă nu sunt respectate, se poate ajunge la rezilierea contractului?
Chiril Gaburici: „Da. Este o chestie normală, atunci când doi agenţi s–au înţeles şi unul dintre ei nu-şi respectă obligaţiunile, atunci contractul se reziliază. Dacă nu-şi fac lucrul, nu-şi respectă obligaţiunile, atunci vom discuta şi vom merge înainte pentru a opri colaborarea cu ei.”
Europa Liberă: Domnule premier, ați vorbit despre colaborarea cu Fondul Monetar Internațional. Deocamdată lipsește un acord între guvernul Republicii Moldova și FMI. Și dacă nu există această relație, se pare că e foarte greu să supraviețuiască Republica Moldova chiar.
Chiril Gaburici: „Da, într-adevăr, dacă nu vom ajunge la un acord cu Fondul Monetar Internațional, va fi o perioadă foarte grea pentru Republica Moldova. Atunci vom recurge la diferite acțiuni care pot fi mai nepopulare, de genul reducerii în masă de cadre, deci, multe. Să oprim investițiile ș.a.m.d. Sunt țări care au trecut prin asemenea măsuri.”
Europa Liberă: În ce condiții poate Republica Moldova să semneze acest acord cu FMI și când?
Chiril Gaburici: „La mijlocul lunii mai o misiune a Fondului Monetar Internațional vine la noi pentru a începe negocierile. Tot procesul durează 18 săptămâni. Avem o listă de precondiții din partea FMI pe care noi le-am evaluat și am decis că suntem gata să negociem pentru a semna acordul. Sunt condiții mai dure, sunt condiții mai ușor de implementat din partea noastră, le vom discuta, le vom negocia. Este una dintre salvările noastre.”
Europa Liberă: Dar știu că o condiție foarte insistentă din partea FMI ținea de transparența acționariatului la bănci. E o problemă mare? Sau, mai nou am reținut de undeva, cam 80 la sută ar fi acțiuni dominate de către oameni din Federația Rusă.
Chiril Gaburici: „Da, sunt și la noi asemenea discuții. De aceasta cu ceva timp în urmă am cerut și de la Banca Națională a Moldovei să dea mai multe informaţii, claritate pe structura acţionarilor băncilor existente în Republica Moldova. Evident că informaţia care este nu arată că acţiunile aparţin uneia şi aceleiaşi persoane. Deci, există o necesitate ca organele competente să facă o investigaţie, pentru că la prima vedere nu poţi spune: compania cutare sau cutare are, de fapt, una şi aceeaşi persoană în spatele ei. De aceea, se lucrează, se analizează, se urmăreşte fluxul, monitorizăm acest lucru, într-adevăr au fost discuţii la acest capitol. Ne dorim foarte mult, şi chiar practic în toate vizitele pe care le-am avut în afara ţării, şi la Bruxelles, şi la Luxemburg, şi la Istanbul, am venit cu propunerea de a atrage bănci noi în Republica Moldova. Este important să dezvoltăm sectorul bancar, să nu ne limităm la ceea ce avem şi să creăm concurenţă. Pentru că atunci când există concurenţă, au de câştigat toţi, şi cei care au produsul pe piaţă, ei vor face tot posibilul ca produsul lor să fie mai bun decât al concurenţilor. Ceea ce înseamnă că produsele se vor dezvolta şi au de câştigat şi cetăţenii sau consumatorii acestor produse. Aşa că vom continua să deschidem piaţa pentru investitori noi, care vor veni şi pentru bănci noi.”
Europa Liberă: Aţi fost în vizită la Bruxelles. Mulţi se întreabă când veţi efectua o vizită şi la Moscova şi cum caracterizaţi relaţia moldo-rusă. Pentru că dosarul cooperării bilaterale între Chişinău şi Moscova nu e unul dintre cele mai uşoare.
Chiril Gaburici: „Voi merge şi la Moscova. Am avut prima discuţie telefonică cu omologul meu, domnul Medvedev. Vom avea o întâlnire la finele lunii mai în Kazahstan şi acolo vom discuta.”
Europa Liberă: Care sunt subiectele prioritare care trebuie să domine dialogul la nivel înalt între Chişinău şi Moscova?
Chiril Gaburici: „Este relaţia economică dintre Moldova și Rusia, este situaţia cetăţenilor noştri care merg în Rusia la muncă, sunt permisele de şedere şi permisele de muncă, problemele cu aceste permise cu care se confruntă cetăţenii Moldovei, este situaţia cu Transnistria. Vom insista să facem tot posibilul pentru a avea următoarea rundă de negocieri în formatul „5+2”.”
Europa Liberă: Pe cât de cooperantă este Rusia în soluţionarea tuturor acestor probleme?
Chiril Gaburici: „Nu ştim deocamdată. În cadrul convorbirii care a avut loc între noi, au fost deschişi, au spus că sunt gata să se aşeze să discutăm. Aşa că vedem după ce ne întâlnim şi discutăm.”
Europa Liberă: Aţi revenit de la Kiev. Relaţia dintre Republica Moldova şi Ucraina se dezvoltă pe cale ascendentă? Unii cred că ar fi şi în defavoarea Federaţiei Ruse îmbunătăţirea relaţiei dintre Chişinău şi Kiev. Dumneavoastră ce ziceţi?
Chiril Gaburici: „Ucraina este un stat vecin şi trebuie să avem relaţii foarte bune cu toţi vecinii. Avem o relaţie economică foarte bună cu Ucraina, avem exporturi, importuri şi ei sunt în top cinci ţări la capitolul export-import. Nu ne putem permite să avem relaţii neprietenoase cu ei. Am discutat şi probleme
Practic toate produsele noastre care merg spre ei [Ucraina] sunt cu 10% mai scumpe din start, ceea ce îi pune pe producătorii noştri în condiţii mai puţin avantajoase faţă de producătorii locali.legate de situaţia geopolitică. Am discutat şi probleme de securitate regională, şi despre probleme legate de securitate cibernetică, energetică, pentru că dânşii tot depind în mare parte de un singur furnizor. Noi am discutat şi problemele economice, ei, începând cu anul acesta, au impus o taxă adiţională de 10% pentru toate importurile. Deci, practic toate produsele noastre care merg spre ei sunt cu 10% mai scumpe din start, ceea ce îi pune pe producătorii noştri în condiţii mai puţin avantajoase faţă de producătorii locali. Am cerut să fie eliminată taxa, am avut promisiunea că aceasta se va revedea şi vom primi un răspuns în curând. Am discutat şi despre situaţia în Transnistria şi cum pot şi ei să influenţeze într-un fel soluţionarea mai rapidă a acesteia.”
Europa Liberă: Poate face Ucraina mai mult decât a făcut pe parcursul celor 23 de ani de independenţă, în depăşirea acestei crize transnistrene?
Chiril Gaburici: „Eu cel puțin am văzut o dorință mare din partea dânșilor să soluționăm această problemă cât mai repede pentru că în Moldova ei văd și un pericol întrucât avem armata a 14-a. Și ei au cerut să reluăm discuțiile ce țin de demilitarizarea regiunii. Acestea sunt discuții pe care noi nu le-am oprit, de fapt, le continuăm tot timpul când avem posibilitate. Am avut o altă întâlnire foarte constructivă la Kiev cu domnul Saakașvili care este consilierul domnului președinte Poroșenko. Am discutat cu dumnealui și cu o echipă de reformatori care au o experiență foarte bună în implementarea reformelor. Ei sunt buni nu doar la capitolul recomandări, dar cunoscând și piața, cunoscând regiunea, cunoscând și sistemele vechi care sunt foarte greu de schimbat, ei au reușit să contribuie la schimbarea lor și în Georgia, și în Polonia, și în Ucraina, au lucrat și în Albania. Această echipă va veni să facă o analiză să ne explice cum trebuie să schimbăm lucrurile, pentru că noi cunoaștem ce trebuie de schimbat.”
Europa Liberă: Ce și cum trebuie de schimbat?
Chiril Gaburici: „Ei vor veni să ne răspundă la capitolul cum. Ce trebuie de schimbat? Trebuie să stârpim corupția de peste tot, trebuie să fim responsabili, trebuie să fim transparenți.”
Europa Liberă: Dar există suficientă voință politică ca să se debaraseze Moldova de acest fenomen numit corupție?
Chiril Gaburici: „Dar, după părerea dumneavoastră, ce înseamnă voință politică?”
Europa Liberă: Toate instituțiile statului, Procuratura CNA, SIS, toți să lupte împotriva celor care sunt corupți, iar corupți sunt suficienți în Republica Moldova. O spun și partenerii de dezvoltare. Declarațiile lor sună sus și tare: faceți reforme, reforme în justiție și stârpiți corupția.
Chiril Gaburici: „Foarte bine ați menționat. Și vreau să vă spun că noi am început cu colegii din guvern un șir de acțiuni și reforme. În ultimii doi ani se discută despre reforma Procuraturii. Noi am aprobat proiectul de lege și l-am trimis în Parlament și vom insista ca această reformă să aibă loc cât mai repede
Dorinţa noastră este să fim transparenţi, să lăsăm şi societatea să participe la selectarea pentru angajare a şefilor, procurorilor ş.a.m.d.pentru că avem nevoie de transparență și de claritate în tot ce ține de Procuratură. În trei luni vom veni cu propuneri de reforme în Centrul Național Anticorupție, CNI, Ministerul de Interne și Consiliul Concurenței. Lupta împotriva corupţiei este prioritatea majoră a guvernului, dar voinţa politică depinde şi va fi demonstrată de deputaţi în Parlament. Dorinţa noastră este să fim transparenţi, să lăsăm şi societatea să participe la selectarea pentru angajare a şefilor, procurorilor ş.a.m.d. Chiar şi astăzi am cerut ca, atunci când se fac interviurile de angajare pentru linia a doua de procurori şi linia întâia, să se facă deschis, transparent, să participe cine doreşte. Mai mult decât atât, am insistat ca interviurile să fie online. Adică, stând acasă, la calculator, să vedem candidatul la poziţia de procuror, cât este de bun, în opinia noastră.”
Europa Liberă: Vreţi să ziceţi: cumetrismul, nepotismul, nănăşismul ar putea deveni noţiuni străine pentru Moldova?
Chiril Gaburici: „Acestea sunt acum tradiţii, obiceiuri. Vom face tot posibilul pentru a–i alege pe cei mai buni şi competenţi, pentru că doar aşa vom reuşi să scăpăm de cumestrism ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Domnule premier, Pirkka Tapiola a zis că un stat mic ca Republica Moldova are foarte mulţi funcţionari.
Chiril Gaburici: „Eu tot am menţionat lucrul acesta, că sunt foarte mulţi şefi, şefii aceştia mai au nişte şefişori ş.a.m.d. Am zis că vom ajunge şi la capitolul acesta foarte curând.”
Europa Liberă: Ce aşteptări aveţi de la summitul de la Riga?
Chiril Gaburici: „Nu avem aşteptări foarte mari, dar ne dorim foarte mult să venim cu un raport clar ce am făcut până acum, la ce etapă suntem cu implementarea reformelor şi responsabilităţilor pe care le avem în cadrul Acordului de Asociere. Și să ne întoarcem cu încurajare și cu motivare pentru a merge mai departe şi pentru a lupta pentru a aduce Republica Moldova ca membru al comunităţii mari, frumoase, stabile şi durabile cum este Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Moldova pe calea eurointegrării cu Transnistria? Pentru că, dacă ţinem cont de declaraţiile care se fac la Tiraspol, auzim că regiunea şi-ar dori mai degrabă o apropiere de Federaţia Rusă.
Chiril Gaburici: „Noi nu putem ignora cetăţenii noştri care locuiesc acolo, ne dorim să fim cu ei împreună în Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Domnule premier, trebuie să vă întreb şi despre presiunea străzii, pentru că proteste au fost, organizatorii acestor acţiuni de protest au spus că ele vor continua. Se poate stabili un dialog cu protestatarii, trebuie să fie luate în calcul revendicările lor? Ce poate întreprinde şi ce trebuie să întreprindă guvernul?
Chiril Gaburici: „Am venit cu propuneri imediat, chiar când a fost protestul, seara, când am avut o şedinţă cu colegii, am zis că vreau să mă întâlnesc cu organizatorii şi să avem un dialog. Pentru că în lista revendicărilor am văzut o
Nu prestez servicii de curierat, dar sunt gata să stau cu ei la masa de discuţii şi de dialog.mulţime de priorităţi pe care le avem în planul de activitate, pe agenda guvernului. Şi am venit a doua zi, de dimineaţă, cu propunerea de a avea un dialog, o întâlnire cu organizatorii protestului, la care am primit un răspuns că vor să se întâlnească cu mine, dar nu să discute, vor să-mi transmită un pachet de documente pe care eu, la rândul meu, să-l transmit lui Voronin, Filat şi Plahotniuc. Și am zis că nu prestez servicii de curierat, dar sunt gata să stau cu ei la masa de discuţii şi de dialog. Mai mult decât atât, chiar ieri, am zic că sunt gata să iau pe cineva dintre ei la poziţia de consilier….”
Europa Liberă: Pe domnul Boţan, chiar l-aţi şi nominalizat.
Chiril Gaburici: „Am înţeles că domnul Boţan mi-a răspuns.”
Europa Liberă: Să faceţi parte din Platforma Demnitate și Adevăr.
Chiril Gaburici: „Referitor la protestatari, noi nu trebuie să fim pe baricade diferite. Noi trebuie să fim împreună, pentru că avem acelaşi scop – să luptăm împotriva corupţiei, să returnăm banii furaţi şi să mergem înainte cu Republica Moldova spre Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Businessul şi politica merg mână în mână în Republica Moldova? Pe cât de păgubos este ca cel din business să vină în politică?
Chiril Gaburici: „Cel din business să vină în politică nu aş spune că este păgubos. Este păgubos atunci când oamenii vin în politică pentru a-şi crea business. Şi este important ca cel care are business şi a venit în politică să nu încurce lucrurile: să plece din business şi să facă politică sau să plece din politică şi să facă business.””
Interesant este ca expulzarea si interzicerea de revenire in Rep. Moldova a lui Simion pare a fi facuta pentru a linisti cumva Rusia. In general vorbind, eforturile par a fi concentrate spre reforma in Republica Moldova. S-a pomenit si de FMI. Intrebarea este daca aceste reforme vor putea fi duse la bun sfarsit in Republica Moldova, daca nu cumva Rusia va incerca sa puna piedici acestor reforme ce trebuie facute. De asemenea, ramane si intrebarea: cat de pregatita e populatia pentru asemenea reforme?
In general vorbind, Summitul de la Riga reprezinta o continuare in ceea ce priveste schimbarea peisajului social, politic si economic intr-o zona ce odata apartinea de URSS: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova, Ucraina – cele sase tari ale Parteneriatului Estic. E ceea ce arata si pagina sa de pe saitul Consilium:
„Diferențiere și incluziune
Summitul reprezintă o ocazie pentru a demonstra că UE continuă să colaboreze strâns cu toți cei șase parteneri independenți și suverani ai Uniunii, indiferent de nivelul de ambiție al fiecăreia dintre aceste țări în ceea ce privește relațiile cu UE. Liderii vor reafirma importanța agendei de reformă, precum și sprijinul UE pentru punerea ei în aplicare. Discuțiile se vor concentra în special asupra proiectelor de cooperare care vizează:
- garantarea punerii în practică a măsurilor de construcție statală și privind statul de drept și sprijinirea țărilor partenere în direcția consolidării instituțiilor și a rezilienței lor la provocările externe
- dezvoltarea oportunităților de piață, cu un accent special pe economia digitală
- asigurarea securității energetice și îmbunătățirea interconexiunilor
- intensificarea mobilității și a contactelor interumane
Soluționarea conflictelor din regiune va fi de asemenea o prioritate pe ordinea de zi a summitului. Liderii UE vor continua toate eforturile vizând detensionarea situației și obținerea unei soluții politice pentru criza din Ucraina, precum și rezolvarea pașnică a altor conflicte încă nesoluționate din regiune.
Context Consiliul European din martie 2015 Liderii UE au convenit asupra obiectivelor summitului Parteneriatului estic. Consiliul European și-a reiterat angajamentul față de partenerii estici și a stabilit ca prioritate consolidarea instituțiilor democratice în est.„
Trebuie sa recunoastem ca e o foarte mare provocare pentru Rusia. Chiar daca aceste tari membre ale Parteneriatului Estic nu vor face parte din UE in urmatorii ani, faptul ca vor merge pe calea reformelor va determina o realitate politico-economica diferita fata de cea de pana acum si, ceva mai greu, e adevarat, o realitate sociala diferita. Schimbarile acestea vor fi cumva in opozitie cu situatia din Rusia, de aceea vor si reprezenta o provocare si de aceea va trebui sa ne asteptam la reactii din partea Rusiei, mai ales ca are interese in regiune.
Summitul de la Riga. Final
Va propun sa cititi cateva articole, semnificative dupa parerea mea, precum si Declaratia Comuna pe care o puteti gasi aici.
Summitul UE al Parteneriatului Estic expune o linie de fractură între membrii săi
Se arata ca:
„Dezbaterile de la summitul de la Riga au revelat o nouă diviziune în Europa, între cei șase „parteneri răsăriteni” ai Uniunii Europene.
În direct de la Riga o analiză, la încheierea summitului UE al Parteneriatului Estic, de Rikard Jozwiak, corespondentul special al Europei Libere în capitala Letoniei.
Spre deosebire de summitul Parteneriatului Estic din 2013, care a declanșat criza din Ucraina, după ce fostul președinte al țării a sabordat un acord pentru relații mai apropiate cu Bruxelles-ul, summitul care s-a încheiat vineri 22 mai este improbabil să mai trimită asemenea șocuri pe continent. În schimb, reuniunea din capitala Letoniei a pus în lumină o nouă diviziune în Europa, una care se manifestă chiar între cei șase așa-numiți „parteneri europeni” ai Uniunii.
De o parte a liniei de diviziune se află Georgia, Moldova și Ucraina, care au semnat practic tot ceea ce Uniunea Europeană a propus sub auspiciile programului Parteneriatului Estic. Principalele plîngeri ale acestor trei foste state sovietice s-au referit la ceea ce ele consideră lipsa de ambiție a Bruxelles-ului de a le propulsa spre o mai mare integrare în UE.
De cealaltă parte a liniei se află Belarus, Armenia și Azerbaidjan, care au bombănit în mod repetat în ajunul și în cursul summitului de la 21-22 mai, pe tema formulărilor referitoare la anexarea ilegală de către Rusia a Crimeei și a limbajului folosit în cazul regiunii separatiste Nagorno-Karabach, care stă în inima dezacordului dintre Baku și Erevan.
Într-un moment grăitor, spre încheierea summitului, Donald Tusk, președintele polonez al Consiliului Europei a vrut încheie o sesiune plenară adormită de capete de guverne și să aprobe Declarația comună a reuniunii. Ambasadorul Azerbaidjanului a obiectat, însă, spunînd că Baku nu va semna Declarația, dar fără să dea vreo explicație.
Tusk l-a chemat pe ministrul de externe azer, aflat în acel moment la o întîlnire separată cu președinte Letoniei și pe Ilham Aliev, președinte Azerbaidjanului, rămas acasă. După aproape o oră de întîrziere, Baku a aprobat în cele din urmă textul, punînd capăt mini-dramei.
Între timp, Belarus și Armenia, care întrețin ambele relații strînse cu Moscova și sînt membre ale Uniunii Economice Euroasiatice condusă de Kremlin, au obiectat față de limbajul Declarației în relație cu ocuparea de către Rusia a Crimeei, pe care o majoritate a națiunilor membre ale ONU o consideră ilegală.
În final, Declarația a enunțat că „Uniunea Europeană” – nu participanții la summmit – consideră anexarea rusă a Crimeei drept „ilegală”. În următoarele zile nu este exclus ca atît Azerbaidjanul, cît și Belarus să-și publice propriile interpretări ale Declarației, chiar dacă ambele au semnat-o.
Georgia, Moldova și Ucraina au avut și ele nemulțumiri despre text, dar numai în ceea ce privește absența asigurărilor despre o mai mare integrare a lor în UE, inclusiv formulările despre așteptata liberalizare a vizelor în zona Schengen, anul viitor. Dar, în interpretarea evenimentelor din Crimeea și pe alte teme, cele trei țări au fost pe aceeași undă cu Bruxelles-ul.
Cum comenta un diplomat UE: „Ele vor să fie mai europene decît înseși membrele Uniunii Europene”.
În acest sens, s-a pus întrebarea dacă nu ar fi fost mai logic să se țină un summit numai cu Georgia, Moldova și Ucraina, care au semnat toate Acordul de Asociere cu UE. Oficialitățile Uniunii au respins ideea, spunînd că programul Parteneriatului Estic nu este unul identic pentru toți, ci mai curînd asemănător unui menu „a la carte”, din care fiecare partener poate alege și angaja tipul de relație pe care îl dorește cu Bruxelles-ul.
Dar discuțiile contradictorii în direcția unei diviziuni vor crește ca intensitate, pe măsură ce cei șase parteneri apar să se împartă în mod crescînd în echipe de cîte trei.
La ora viitorului summit al Parteneriatului Estic, probabil în jur de 2017 și, cel mai probabil, la Bruxelles, ucrainienii și georgienii s-ar putea să călătorească deja fără viză în capitala Belgiei, așa cum pot deja moldovenii. Iar piețele acestor trei țări ar putea să fie integrate atunci cu cea a Uniunii Europene. Acestea sînt perspective la care ceilalți trei parteneri estici nu pot decît să viseze.”
Declaraţia summitului de la Riga – aşteptări, decepţii şi compromisul „maxim”
Se arata, printre altele, ca:
„Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk: „Emoţiile legate de declaraţia noastră comună sunt ceva foarte normal pentru că suntem confruntaţi cu o situaţie foarte dificilă în jurul nostru”.
Summit-ul Parteneriatului Estic s-a încheiat la Riga după negocieri intense între cele 28 de țări ale Uniunii Europene și șase țări partenere despre textul declarației finale. Republica Moldova, Ucraina și Georgia au insistat și obținut ca declarația să le recunoască ”aspirațiile europene și opțiunea europeană”. Delegația moldoveană a solicitat (și spune că obținut reacții pozitive) la propunerea să găzduiască la Chișinău următorul summit al Parteneriatului Estic, cel din 2017. Dar la Riga, o serie de divergențe amenințau să umbrească acest eveniment, care are loc o dată la doi ani.
Disensiunile au fost in principal legate de modul in care se va aborda chestiunea anexării Crimeei si cea a conflictelor înghețate din tarile Parteneriatului estic. Toate, cu excepţia Belarusului, au astfel de conflicte înghețate datând din primii ani ai independentei, sau in cazul Ucrainei si Georgiei mult mai recente.
Potrivit corespondenților noştri, reprezentanţii Armeniei si Belarusului au ridicat obiecții faţă de sintagma „anexării ilegale a Crimeei”, dar ea se afla in declaraţia comuna, la punctul 4, punct care vorbeşte in general despre eforturile de a se ajunge la deescaladarea situaţiei si găsirea unei soluţii politice „bazată pe respectul independentei, suveranităţii si integrităţii teritoriale” a Ucrainei. In finalul acestui punct 4 se mai arata că EU îşi reafirma poziţia adoptata la summitul Uniunea Europeana – Ucraina din 27 aprilie, inclusiv referitoare la anexarea ilegală Crimeei si Sevastopolului. Participanţii la summit îşi reafirmă poziţia in legătură cu rezoluţia Naţiunilor Unite 68/262 asupra integrităţii teritoriale a Ucrainei”. Donald Tusk, preşedintele Consiliului European:
„Emoţiile legate de declaraţia noastră comuna sunt ceva foarte normal pentru ca suntem confruntaţi cu o situaţie foarte dificilă in jurul nostru. Cum ştiţi, de la summitul de la Vilnius totul s-a schimbat in jurul nostru, dar nimic nu s-a schimbat in ceea ce priveşte intenţia noastră şi, de aceea, eu sunt foarte mulţumit cu rezultatele acestui summit, in ciuda dificultăţilor procesului de redactare a declarației comune. Dar, aşa cum ştiţi, lucrul cel mai important este finalul procesului si nu cum am început”.
Cele trei ţări considerate a fi cele mai avansate pe planul reformelor din cele şase cuprinse in acest program – Moldova, Georgia si Ucraina – par sa fi obţinut „ o victorie de parcurs”, prin faptul ca in declaraţie – la punctul 7, se spune ca participanţii la summit „au luat cunoştinţă de aspiraţiile europene si de alegerea europeana pe care ar făcut-o aceşti parteneri. Donald Tusk, preşedintele Consiliului European a declarat despre acest aspect:
„A fost o discuţie foarte dura despre cuvintele folosite si ştiu ca limbajul folosit este foarte important in politica, dar cred ca faptele sunt mult mai importante decât cuvintele din declaraţia noastră. Si ele spun ca nimic nu s-a schimbat in intenţiile noastre in acest context. Pot numai să repet că vom continua procesul, dar nimeni nu poate promite ca Parteneriatul Estic va duce automat la calitatea de membru al Uniunii Europene. Este un proces îndelungat”.
In ceea ce priveşte acest aspect, cel mai important pentru Moldova, Donald Tusk a precizat si ca Uniunea Europeana are „prieteni si duşmani”, „entuziaşti si sceptici în Europa şi tocmai de aceea declaraţia finala poate fi considerată, in aceste condiţii, un succes:
„Avem prieteni si duşmani, entuziaşti si sceptici in Europa, si asta este normal. Dar cu siguranţă, mai ales in aceste vremuri foarte dificile, adică in aceste circumstanţe geopolitice din regiune, faptul că am reuşit să ajungem la o astfel de declaraţie ambițioasă cred ca trebuie apreciat. A fost un proces foarte greu si care ne-a solicitat mult pentru a-i convinge pe partenerii noştri că acest nivel al declarației cu care să fim de acord cu toţii este maximum ce putem obţine astăzi”.
Declaraţia de la summit scrie că participanţii îşi reafirma marea importanţă pe care o dau Parteneriatului Estic, ca o dimensiune specifica a politicii Uniunii Europene a vecinătății, şi încredinţează din nou că doresc să îşi întărească democraţia, domnia legii, apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului, care sunt „in inima” principiilor acestui parteneriat.
De asemenea, tarile semnatare – adică cele 28 ale Uniunii Europene – plus cele şase din cadrul parteneriatului – „reafirma dreptul fiecărui stat suveran si partener sa îşi aleagă liber nivelul de cooperare si țelul la care doreşte să ajungă in relaţia cu Uniunea Europeana”.
La fel, declaraţia scrie ca unul din obiectivele Parteneriatului Estic este să îşi dezvolte relaţii diferite si întărite intre Uniunea Europeana si cele şase ţări ale programului „amploarea si profunzimea cooperării este hotărâtă de Uniunea Europeană si partenerii ei in relaţie cu ambiţiile si nevoile lor, dar si cu ritmul reformelor”. Si la punctul 12 se reia acest principiu al abordării diferenţiate a ţărilor din cadrul programului.
Acesta este unul din aspectele pe care Moldova, ca si Georgia si Ucraina, au pus accent, deoarece reformele in aceste tari sunt mai avansate decât in celelalte si aspiraţiile lor europene mai clar exprimate de guvernele lor.
Georgia si Ucraina au dorit ca acest summit sa le aducă ridicarea vizelor pentru cetăţenii lor in spaţiul Schengen, ceea ce moldovenii au obţinut anul trecut. Acest lucru nu s-a întâmplat, dar există promisiuni că s-ar putea obţine anul viitor, daca cele doua ţări vor reuşi să îndeplinească condiţiile tehnice solicitate de Uniunea Europeană. Din nou, Dinald Tusk:
„Semnalul cel mai important pentru mine astăzi a fost că toţi prim-miniştrii si preşedinţii au menţionat in cadrul discuţiilor cât de important este pentru ţările lor procesul de liberalizare a vizelor”.
Să mai amintim si că in această dimineaţă a avut loc la Riga o manifestaţie in favoarea ridicării vizelor pentru ucraineni si georgieni si pe pancartele expuse de protestatari se putea citi „oamenii s-au născut cu libertatea de a circula”.”
UE nu oferă perspective clare de integrare Republicii Moldova, Ucrainei şi Georgiei
Se arata ca:
„Relaţiile Uniunii Europene cu ţările din Parteneriatul Estic vor continua, în mod etapizat, a declarat preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, sugerând că Republica Moldova, Ucraina şi Georgia nu au perspective clare de integrare europeană.
Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au cerut perspective clare de aderare la Uniunea Europeană, cu ocazia summitului Parteneriatului Estic, desfăşurat la Riga.
„Uniunea Europeană este un partener de lungă durată: parteneriatul nostru şi summitul de la Riga nu sunt despre decizii cruciale sau despre asumarea unor paşi uriaşi; relaţiile noastre sunt construite pe voinţă liberă, respect şi egalitate. Relaţia noastră va merge înainte pas cu pas„, a declarat Donald Tusk, citat de Euronews.
Ucraina, Georgia şi Republica Moldova speră să adere la Uniunea Europeană la un moment dat, în timp ce Armenia, Azerbaidjan şi Belarus nu au aspiraţii europene.
Premierul Ucrainei, Arseni Iaţeniuk, i-a îndemnat pe liderii europeni, cu ocazia summitului Parteneriatului Estic, să nu se teamă de Rusia, insistând pentru continuarea extinderii Uniunii Europene. „Trebuie să acţionaţi în mod îndrăzneţ şi înţelept. Nu vă temeţi de Rusia. Rusia trebuie să se teamă de voi, de noi toţi. Nu vă temeţi de cuvântul «extindere». Cu cât suntem mai mulţi, cu atât suntem mai puternici, cu atât vom avea mai mult succes şi mai multe oportunităţi pentru naţiunile noastre”, le-a transmis Iaţeniuk liderilor Uniunii Europene, reuniţi la Riga pentru summitul Parteneriatului Estic.
Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au semnat acorduri de asociere cu Uniunea Europeană anul trecut, iar acum cer o recunoaştere explicită că într-o zi vor deveni membre ale Blocului comunitar. „
Liderii UE avertizează Rusia, la Riga, să nu se amestece în treburile interne ale vecinilor săi
Se arata ca:
„Lideri UE s-au întâlnit joi cu cei şase parteneri estici, în cadrul unui summit la Riga vizând aprofundarea relaţiilor şi încurajarea fostelor republici sovietice să se reformeze, şi au avertizat Rusia să nu se amestece în afacerile interne ale vecinilor săi, relatează DPA în pagina electronică.
Relaţiile dintre Uniunea Europeană (UE) şi Rusia se află în prezent la cel mai scăzut nivel de la sfârşitul Războiului Rece, după ce Moscova a fost sancţionată pentru anexarea Peninsulei ucrainene Crimeea şi susţinerea separatiştilor proruşi din estul Ucrainei cu armament şi trupe, acuzaţii pe care ruşii le resping.
Cancelarul german Angela Merkel a declarat, la sosirea la reuniune, că abordarea Rusiei este „destul de clar” diferită faţă de UE. „Noi acceptăm că diverşi membri ai Parteneriatului Estic merg pe căi foarte diferite”, a subliniat ea.
Cel mai important mesaj transmis de la Riga este că ţările partenere au „libertatea să ia singure decizii cu privire la viitorul lor”, a declarat ministrul britanic de Externe Philip Hammond.
„Dacă Rusia ar fi fost un pic mai îngăduitoare, mai fermecătoare, mai atractivă, poate că nu ar fi fost nevoită să-şi compenseze neajunsurile prin tactici distructive şi de intimidare a vecinilor săi”, a declarat preşedintele Consiliului European Donald Tusk.
„Parteneriatul Estic nu este un concurs de frumuseţe între Rusia şi Uniunea Europeană. Dar daţi-mi voie să fiu sincer: frumuseţea contează”, a adăugat el.
Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a avertizat, înaintea summitului de două zile, în legătură cu luarea vreunei decizii care să „dăuneze intereselor” Rusiei. „Noi nu considerăm o tragedie aspiraţiile vecinilor noştri de a-şi consolida relaţiile cu UE”, afirma el.
Moscova şi-a exprimat de mult timp îngrijorarea cu privire la faptul că programul Parteneriatului Estic – în care sunt incluse Armenia, Azerbaidjanul, Belarusul, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina – ar putea afecta interesele Rusiei. Însă oficiali UE au negat în mod repetat acest lucru.
„Daţi-mi voie să le răspund celor care pretind că Parteneriatul Estic este îndreptat împotriva Rusiei. Nu este”, a subliniat Tusk joi.
Însă războiul din Ucraina – declanşat după ce fostul preşedinte prorus a renunţat să mai semneze acorduri în vederea unei apropieri de UE, în 2013 – a condus la o regândire a politicii blocului european faţă de vecinii săi estici.
UE caută acum o abordare mai adecvată, care să înglobeze ambiţiile mai proeuropene ale Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova, dar şi pe cele ale Armeniei, Azerbaidjanului şi Belarusului, pe care nu le interesează să devină membre UE.
Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko s-a declarat mulţumit, joi, să vadă că blocul european „demosntrează unitate şi solidaritate”.
El a adăugat că acum există „dovezi puternice” potrivit cărora trupele ruse sunt active în estul Ucrainei, referindu-se la confirmarea de către observatorii OSCE a faptului că un militar care primeşte îngrijiri medicale în Ucraina este „într-adevăr un militar din cadrul trupelor ruseşti”.
Poroşenko a subliniat că posibila aderare la UE rămâne în continuare un scop important şi că, pentru a-l atinge, Ucraina doreşte să întreprindă reforme, să lupte împotriva corupţiei şi să îmbunătăţească mediul investiţiilor în ţară.
„Este un element-cheie să păstrăm uşa deschisă”, a declarat el la o întâlnire a liderilor conservatori organizată înainte de summit.
Declaraţia finală a summitului urmează să recunoască „aspiraţiile europene şi opţiunile europene ale partenerilor în cauză”, potrivit unui proiect al textului la care DPA precizează că a avut acces.
Însă ministrul leton de Externe Edgars Rinkevics, a cărui ţară deţine preşedinţia UE şi găzduieşte reuniunea, a atenuat orice aşteptări ale vreunei avansări în direcţia aderării la UE.
„Este necesar să spunem clar că uşa este deschisă. Dar pentru a intra este necesar să fii bine pregătit”, a declarat Rinkevics pentru televiziunea publică letonă.
Potrivit proiectului declaraţiei, Ucraina şi Georgia nu obţin promisiunea liberalizării regimului vizelor de călătorie în UE începând din 2016.
Comisarul european Johannes Hahn, însărcinat cu Politica de Vecinătate, a declarat că este necesar ca Kievul şi Tbilisi să îndeplinească „câteva condiţii restante”. Premierul georgian Irakli Garibaşvili şi-a exprimat speranţa finalizării „procedurilor tehnice” până la sfârşitul acestui an.
Summitul, care a început joi cu un dineu, urmează să anunţe în mod oficial un acord de împrumutare a Ucrainei cu 1,8 miliarde de euro. Blocul european s-a angajat totodată să ajute la generarea unor investiţii în valoare de două miliarde de euro pentru întreprinderi mici din Georgia, Republica Moldova şi Ucraina în următorii zece ani.
Numai 25 din cei 28 de lideri europeni participă la summitul de la Riga, alături de doar patru dintre cei şase omologi din ţările partenere.
Preşedintele azer Ilham Aliev şi-a anulat participarea cu o zi înainte de reuniune, trimiţându-l pe ministrul de Externe Elmar Mammadiarov.
Belarusul – ale cărui relaţii diplomatice cu UE au fost afectate de bilanţul slab în domeniile politic şi drepturilor omului – urmează să fie reprezentat tot de şeful diplomaţiei, Vladimir Makei.”
Iata ce scrie si Gandul:
CONCLUZIILE Summitului Parteneriatului Estic. Ce NU au obţinut Moldova, Ucraina şi Georgia – Corespondenţă din Riga
Se arata, printre altele, ca:
„Moldova, Ucraina şi Georgia nu fac paşi în faţă spre Uniunea Europeană, dar nici paşi în spate. După Summitul Parteneriatului Estic de la Riga, statele partenere nu primesc promisiuni pentru un parcurs european lin, dar sunt asigurate, în continuare, de susţinerea Uniunii Europene. Dacă Ucraina şi Georgia ar fi sperat la un acord pentru liberalizarea vizelor, Moldova ar fi dorit ca în declaraţia finală a Summitului să se regăsească şi precizarea că vor adera la UE. Niciuna dintre aceste aşteptări nu au fost îndeplinite, însă liderii Uniunii şi-au reîntărit susţinerea faţă de toate cele şase state partenere. În ce priveşte relaţia cu Rusia, reprezentanţii UE au transmis că parteneriatul estic nu este împotriva Kremlinului, însă că Vladimir Putin trebuie să înţeleagă că fiecare stat este suveran şi are dreptul să decidă pentru el. În ciuda faptului că Summitul de la Riga poate fi privit ca o stagnare a relaţiei dintre UE şi Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, concluziile arată faptul că situaţia s-a îmbunătăţit, având în vedere eşecul ultimului astfel de summit, din 2013, de la Vilnius.
Liderii Uniunii Europene şi reprezentanţii statelor membre ale Parteneriatului Estic au semnat, la Riga, o declaraţie, potrivit căreia UE îşi reafirmă susţinerea faţă de cele şase state asociate. Republica Moldova, considerată ”performerul” parteneriatului, ar fi dorit să primească asigurări pentru o viitoare aderare la Uniunea Europeană, în timp ce Ucraina şi Georgia ar fi sperat la liberalizarea vizelor, însă în concluziile Summitului nu se regăsesc aceste lucruri.
În ce priveşte aşteptările Moldovei, Georgiei şi Ucrainei, încă dinaintea summitului acestea au fost spulberate. Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat, la sosire, că cele şase state partenere nu sunt pregătite să adere la Uniunra Europeană.
”Trebuie să menţionăm în mod clar că perspectiva europeană nu există pentru niciuna din ele. Nici ele nu sunt pregătite, nici noi nu suntem pregătiţi’, a subliniat preşedintele Comisiei Europene.
Mai mult, în declaraţia adoptată, se arată şi faptul că UE este sceptică vizavi de respectarea suveranităţii statelor şi a integrităţii teritoriale, despre care se afirmă că ”nu pot fi luate ca pe un drept în secolul 21 pe teritoriul european”, făcând referire la evenimentele din Ucraina şi Georgia. Din acest motiv, liderii europeni vor susţine în continuare independenţa Ucrainei, cerându-le partenerilor să respecte prevederile pactului de la Minsk.
”Cerem urgent eliberarea tuturor ostaticilor şi a persoanelor reţinute în mod ilegal. Uniunea Europeană îşi reafirmă poziţiile luate după Summitul din Ucraina de pe 27 aprilie, inclusiv anexarea ilegală a Crimeei şi Sevastopol”, se arată în declaraţia adoptată.
După sosirea oficială, liderii UE au ţinut să sublinieze faptul că Parteneriatul Estic nu este creat împotriva Rusiei şi că nu este un afront adus Kremlinului, aşa cum partea rusă a afirmat.
”Parteneriatul Estic nu este un concurs de frumuseţe între Rusia şi Uniunea Europeană. Dar să fiu sincer: frumuseţea chiar contează. Dacă Rusia ar fi mai şarmantă, mai atractivă, poate ar mai compensa faptul că este distructivă, agresivă şi foloseşte violenţa împotriva vecinilor ei”, a transmis, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, la deschiderea Summitului Parteneriatului Estic.
Mai mult, ministrul de Externe al Marii Britanii, Philip Hammond, a punctat şi faptul că fiecare stat ”are libertatea să ia singure decizii cu privire la viitorul lor, făcând referire la influenţa Rusiei în statele partenere.
Acest lucru a fost inclus şi în declaraţia adoptată la finalul summitului. ”Participanţii reafirmă dreptul suveran al fiecărui partener de a decide liber nivelul de ambiţie şi obiectvele la care aspiră în relaţia cu Uniunea Europeană. Este la latitudinea UE şi a partenerilor suverani să decidă cum vor proceda în relaţiile lor”, se arată în declaraţia adoptată.
La finalul summitului de la Riga, şi preşedintele Klaus Iohannis s-a declarat mulţumit de rezultate, reiterând faptul că Moldova are nevoie de Uniunea Europeană.
”Atingem obiectivul parteneriatului estic. Perspectiva pentru Moldova, după părerea mea, trebuie să rămână una europeană”, a spus Iohannis, la Riga.
Ultimul Summit al Parteneriatului Estic a fost în 2013, la Vilnius, cel mai mare eşec fiind pentru Ucraina. Imediat după, situaţia în Ucraina a degenerat, culminând cu EuroMaidanul şi, mai apoi, cu războiul cu Rusia şi anexarea Crimeei de către Rusia. După Summitul de la Vilnius însă, mare câştigător a fost Republica Moldova care, în februarie 2014, a obţinut liberalizarea vizelor, iar în iunie 2014 a semnat Acordul de Asociere cu UE. De altfel, Republica Moldova este văzută ca statul cu cele mai mari performanţe din cadrul Parteneriatului Estic.
CITEŞTE AICI DECLARAŢIA INTEGRALĂ
Ajutor financiar pentru Ucraina
Oficiali ai Comisiei Europene şi ai Ucrainei au semnat vineri, la Riga, un memorandum de înţelegere şi un acord de împrumut pentru al treilea program de Asistenţă Macro-Financiară (MFA) destinat statului ucrainean, care creează condiţiile pentru o nouă finanţare de până la 1,8 miliarde de euro.
Memorandumul include un program de reforme economice ambiţioase din partea autorităţilor ucrainene, acoperind măsuri structurale în şase domenii, respectiv managementul finanţelor publice, guvernanţă şi transparenţă, mediul de afaceri, sectorul energetic, protecţie socială şi sectorul financiar.
Reformele au rolul să faciliteze progresul priorităţilor pe termen scurt ale ţării şi ţin cont de angajamentele de reformă asumate de Ucraina în cadrul programelor convenite cu creditorii internaţionali, în special cu FMI şi Banca Mondială.
Programul pune la dispoziţia Ucrainei împrumuturi pe termen mediu de până la 1,8 miliarde de euro şi are rolul să asiste ţara în probleme dificile, cum ar fi balanţa slabă de plăţi şi probleme fiscale. Programul poate fi derulat în 2015 şi începutul anului 2016, cu condiţia respectării condiţiilor din memorandum şi a acordului cu FMI, care include şi o componentă de restructurare a datoriei publice. Finanţarea UE urmează să fie acordată în tranşe de către 600 de milioane de euro.
În 2014 şi 2015, Comisia a furnizat Ucrainei 1,61 miliarde de euro, prin intermediul a două programe similare.”
DE citit si…
Rada de la Kiev a interzis tranzitul militar rusesc spre Transnistria. Îi va urma exemplul Chişinăul?
Se arata ca:
„De vorbă cu expertul militar de la Institutul IDIS „Viitorul”, Iurie Pântea.
Un deputat influent din Duma de Stat a Federației Ruse a spus că țara sa „nu va abandona Transnistria și Moldova” după ce Ucraina a decis să nu mai permită tranzitul trupelor rusești spre regiunea separatistă transnistreană. Vladimir Komoiedov, șeful comisiei de apărare în Dumă, a spus că speră ca guvernul rus și cel ucrainean să ajungă totuși la un compromis și a exprimat speranța că Moscova nu va fi nevoită să recurgă la represalii împotriva Ucrainei.
Rada de la Kiev a aprobat joi anularea a cinci acorduri de securitate cruciale cu Moscova, inclusiv unul care permitea rușilor să transporte personal militar spre regiunea transnistreană, în sprijinul operațiunii de menținere a păcii. Decizia Radei urmează deocamdată să fie promulgată de preşedintele Petro Poroşenko.
Şi tot la Moscova, vineri, generalul de armată Iuri Iakubov, coordonatorul Direcţiei inspectorilor generali din cadrul Ministerului rus al apărării, a declarat pentru Interfax că „asigurarea contingentului rus de pacificare în Transnistria se va face în orice condiţii”. Iakubov a spus că „ministerului apărării nu-i rămâne decât să-şi aprovizioneze formaţiunile cu toate cele necesare apelând la aviaţia militară de transport”. „Noi nu vom permite ca pacificatorii ruşi să îndure foame”, a spus generalul, adăugând că interdicţia ar putea duce la tensionarea situaţiei în regiune.
Amintim că Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR) din regiunea transnistreană şi contingentul militar rus de menținere a păcii numără, împreună, cca 1500 de militari.
L-am întrebat pe expertul militar de la Chişinău, de la Institutul IDIS „Viitorul”, Iurie Pântea, de ce Ucraina a luat acum această decizie şi dacă autorităţile Republicii Moldova i s-ar putea alătura?
Iurie Pântea: „Aceste decizii sunt în primul rând luate în interesul securității naționale a Ucrainei. Deci, Ucraina conștientizează la cele mai diverse nivele tot mai mult că securitatea ei este afectată în primul rând de atitudinea din partea de est, de pe hotarele sale din est.
Și, atunci, acțiunile pot fi multiple și se încadrează într-o logică de acțiuni – nu sunt numai aceste acorduri despre care dumneavoastră vorbiți. Aceste acorduri, posibil, sunt numai un vârf al aisbergului din cauză că securitatea unui stat nu se bazează numai pe securitatea militară, dar are o mulțime de alte componente. Deci, nu putem să luăm aceste acțiuni ca ceva rupt de context și să spunem că acesta este un pas decisiv sau care asigura pe deplin securitatea Ucrainei. În primul rând, trebuie să le privim ca ținând de interesul Ucrainei.
La această decizie autoritățile Republicii Moldova n-au contribuit cu nimic. Decizia este mai mult un exemplu de statalitate din partea Ucrainei, un exemplu pe care conducerea Republicii Moldova ar trebui să-l urmeze.
În ceea ce privește aceste trupe din Transnistria, existau niște acorduri semnate prin ’92-94, cu statutul acestor trupe, cu regulile de tranzitare, acorduri care din 94, din momentul semnării n-au fost respectate, practic, până în momentul actual. Logica acestor acorduri din 94, semnate de către Republica Moldova și Federația Rusă era că orice contingent militar care sosește în Republica Moldova trebuia să fie verificat de către autoritățile noastre naționale. Tot ceea ce se referă de activitatea militară a trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova trebuia să aibă reguli foarte bine clarificate.
Dacă țineți minte, au fost vreo două-trei tentative ca conducătorii, comandanți acestor trupe din Rusia, din regiunea transnistreană să vină la Chișinău pentru ca să se prezinte ca atunci când veneau sau plecau din funcție, să explice ce fac ei pe teritoriul Republicii Moldova, ce căută ei acolo, cum își îndeplinesc obligațiile, care este statutul lor și așa mai departe. Dar, pe parcurs, aceasta s-a transformat într-o ignorare totală a Chișinăului.
Deci, Federația Rusă nici nu întreabă. Ea spune că ea va aproviziona trupele așa cum ea dorește pe calea aerului sau în alt fel, ceea ce, de fapt, este puțin probabil. Motivul că aerul dimprejurul Transnistriei este de fapt controlat de către Ucraina. Și, deci, atunci când Ucraina va interzice tranzitul pe calea aerului a oricăror auto-încărcăturilor din Federația Rusă, cu excepția celor de pasageri care au rute, linii, etc., atunci această problemă va fi una foarte gravă pentru acest contingent militar. Subiectul în mod sigur va trezi din nou discuții va fi obiect de negocieri.”
Europa Liberă: Credeți că Chișinăul va întreprinde acțiuni similare în urma Kievului sau este puțin probabil?
Iurie Pântea: „Eu nu prea văd cine din Chișinău, care sunt forțele politice care pot să declare ferm și răspicat interesele naționale și să ceară respectarea documentelor semnate în 92, 93, 94, etc. Până la moment, întotdeauna Rusiei i-a reușit să „convingă” autoritățile de la Chișinău să accepte ceea ce ea considera că este necesar să facă sau pur și simplu le-a pus în fața faptului împlinit.
Deci, nu cred în asta. De fapt, Chișinăul se află într-o situație relativ destul de comodă: odată ce Ucraina va accepta sau nu va accepta tranzitul aerian cu alte încărcături decât cele de pasageri, Chișinăul va avea o situație în care lucrurile nu vor mai depinde de el.
Federația Rusă a făcut deja efortul necesar pentru ca aeroportul de la Tiraspol să fie unul prin care încărcăturile militare să ajungă fără ca să fie necesar controlul din partea Chișinăului. Dacă ne aducem aminte, cu doi ani în urmă acest aeroport a fost renovat, la Tiraspol, el are capacitățile necesare pentru a primi încărcăturile militare. Nu era în capacitatea de a primi încărcăturile civile sau de pasageri, dar pentru încărcăturile militare el deja era reparat și adus la o stare bună pentru a le primi.
Deci, această pistă, acest loc pentru asigurarea trupelor militare a fost pregătită din timp. Eu cred că despre asta se intuiește sau se insinuează atunci când generalii ruși declară că vor aproviziona trupele din Transnistria cu orice preț.”
Europa Liberă: Singura cale ar rămâne, dacă nu prin Ucraina, ar fi un ocol imens prin România și Republica Moldova…
Iurie Pântea: „Prin România și Republica Moldova. Ceea ce, desigur, nu este o decizie pe care militarii ruși vor fi foarte bucuroși s-o aprobe sau să insiste pe ea. Ea implică costuri enorme și complet alte explicații sau aranjamente politice.””
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Un lucru interesant…
Mi-a atras atentia zilele acestea, uitandu-ma pe o statistica ilustrata a Eurostatului privind datoriile guvernamentale brute – aici – un lucru care s-ar parea ca trece neobservat, desi cred ca multa lume il stie deja. Si eu il stiam. Numai ca incepusem sa vad lucrurile intr-o alta lumina, ca sa zic asa.
Tratatul de la Maastricht a fost semnat pe 7 februarie 1992 si a inceput sa fie efectiv cu 1 noiembrie 1993. Acest tratat prevede printre altele ca datoria guvernamentala bruta a tarilor membre UE sa nu depaseasca 60% din PIB. De asemenea se spunea ca daca acest lucru nu poate fi indeplinit datorita unor conditii specifice atunci datoria trebuie redusa astfel incat sa se apropie de limita stabilita facand pasii necesari pentru acest lucru. Tratatul acesta este unul din pilonii Uniunii Europene.
Va propun acum sa va uitati pe statistica ilustrata a Eurostatului. Daca in 2002 (trebuie sa plimbati cursorul) inca se mai respecta aceasta regula, din 2003 observam ca ea nu se mai respecta. In 2002 erau doar Belgia si Italia intr-o situatie cu datorii mari. Dupa aceea a inceput sa nu se mai respecte regula nici in Franta, nici in Germania si nici in Austria… Inca nu a venit criza din 2008, dar daca veti plimba cursorul pe urmatorii ani veti constata ca in mod constant (chiar si inainte de criza) regula a inceput sa nu se mai respecte de catre mai multe tari, ajungandu-se la situatia prezenta…
Mi-a venit in minte ce a spus candva Milton Friedman:
„We economists don’t know much, but we do know how to create a shortage. If you want to create a shortage of tomatoes, for example, just pass a law that retailers can’t sell tomatoes for more than two cents per pound. Instantly you’ll have a tomato shortage. It’s the same with oil or gas.”
sursa: aici.
Incerc sa traduc:
„Noi economistii nu stim multe, dar ceea ce stim este sa cream insuficiente. Daca doresti, de exemplu, sa creezi o lipsa de tomate, n-ai decat sa treci o lege prin care vanzatorii sa nu poata vinde rosiile cu mai mult de 2 centi per pound. Instantaneu vei avea o insuficienta, un deficit de tomate. Este la fel in privinta petrolului sau gazului.”
Iar prin Tratatul de la Maastricht legea era ca datoria sa nu depaseasca 60% din PIB la sfarsitul anului fiscal… Interesant este – si timpul a dovedit lucrul asta – ca aceasta masura de limitare a datoriei guvernamentale printr-o lege nu numai ca nu s-a respectat in UE, dar s-a ajuns intr-adevar la o insuficienta, la o criza mai bine zis: cea a datoriilor suverane!!
Dar, stau si ma intreb, cum va fi respectat Tratatul de la Lisabona…? Prin acest tratat multe din competentele statelor membre sunt trecute in sarcina Uniunii. Deci de la mai multi la unul, ca sa zic asa. Dar daca, la un moment dat, „unitatea se scindeaza in doua, dupa regula tuturor modelelor cosmogonice – in Biblie, apele superioare se separa de cele inferioare; la nastere, copilul iese din pantecul matern” (Stefan Masu – Francmasoneria dezvaluita, Editura Solaris Print, Bucuresti, 2009)? Cine garanteaza ca nu se poate intampla asa ceva?
Pe de alta parte, ceea ce am vazut eu sunt tot felul de studii referitoare la criza actuala, laborioase, si multe grafice care arata sau doresc sa arate cauza: competitivitatea superioara a statelor nordice din UE fata de cele sudice din UE. Insa trebuie spus, totusi, ca vorbim de UE in unitatea si integralitatea sa. Deja incepem sa „separam apele superioare de cele inferioare”? Milton Friedman, referindu-se la „mana invizibila” a lui Adam Smith, o definea ca: „the possibility of cooperation without coercion” – adica „posibilitatea de cooperare fara coercitie „. Deci ca sa te bucuri de beneficiile acestei „maini invizibile” trebuie sa existe, in primul rand, cooperare si aceasta cooperare trebuie sa fie fara coercitie, adica libera. Ce observam in Europa? Nu sunt cresteri economice semnificative, in schimb au crescut in mod semnificativ datoriile statelor membre. Tratatul de la Lisabona se vrea a fi „unificator”, ca sa zic asa. Dar ceea ce nu prea se vede sunt tocmai mecanismele de cooperare, in primul rand, ca sa putem vorbi de o cooperare facuta in mod liber, fara constrangeri. Creste puterea Parlamentului European, creste puterea Consiliului European, marii castigatori in urma acestui tratat, dar daca cooperarea se face doar acolo, intre ei, intre europarlamentari si intre sefii de state si de guverne, m-am cam lamurit… Pentru ca asta si demonstreaza ca, pe de o parte, nu prea sunt mecanisme de cooperare – cooperarea trebuind sa se faca in mod liber – iar ceea ce avem se dovedeste destul de greoi de aplicat, amplificat si de multa birocratie de la Bruxelles, adica e practic de neaplicat… Or, Uniunea Europeana ar fi trebuit sa functioneze cam in felul in care arata Milton Friedman in introducerea la povestirea lui Leonard Read – I, Pencil: My Family Tree as told to Leonard E. Read – din care voi cita:
„We used Leonard’s story in our television show, „Free to Choose,” and in the accompanying book of the same title to illustrate „the power of the market” (the title of both the first segment of the TV show and of chapter one of the book). We summarized the story and then went on to say:
I.3„None of the thousands of persons involved in producing the pencil performed his task because he wanted a pencil. Some among them never saw a pencil and would not know what it is for. Each saw his work as a way to get the goods and services he wanted—goods and services we produced in order to get the pencil we wanted. Every time we go to the store and buy a pencil, we are exchanging a little bit of our services for the infinitesimal amount of services that each of the thousands contributed toward producing the pencil.
I.4„It is even more astounding that the pencil was ever produced. No one sitting in a central office gave orders to these thousands of people. No military police enforced the orders that were not given. These people live in many lands, speak different languages, practice different religions, may even hate one another—yet none of these differences prevented them from cooperating to produce a pencil. How did it happen? Adam Smith gave us the answer two hundred years ago.”
I.5„I, Pencil” is a typical Leonard Read product: imaginative, simple yet subtle, breathing the love of freedom that imbued everything Leonard wrote or did. As in the rest of his work, he was not trying to tell people what to do or how to conduct themselves. He was simply trying to enhance individuals’ understanding of themselves and of the system they live in.
I.6That was his basic credo and one that he stuck to consistently during his long period of service to the public—not public service in the sense of government service. Whatever the pressure, he stuck to his guns, refusing to compromise his principles. That was why he was so effective in keeping alive, in the early days, and then spreading the basic idea that human freedom required private property, free competition, and severely limited government.”
Este o mare idee aici, care nu se poate sa nu te emotioneze:
„It is even more astounding that the pencil was ever produced. No one sitting in a central office gave orders to these thousands of people. No military police enforced the orders that were not given. These people live in many lands, speak different languages, practice different religions, may even hate one another—yet none of these differences prevented them from cooperating to produce a pencil. How did it happen? Adam Smith gave us the answer two hundred years ago.”
incerc sa traduc:
„Este uluitor ca acest creion a fost vreodata produs. Nu cineva stand intr-un birou, de la centru, a dat ordine acestor mii de oameni. Nu politia militara a aplicat ordine care nu au fost date. Acesti oameni care traiesc in multe tinuturi, vorbesc limbi diferite, practica religii diferite, poate se si urasc unul pe altul – dar niciuna din aceste diferente nu i-a impiedicat sa coopereze ca sa produca un creion. Cum s-a intamplat asta? Adam Smith ne da raspunsul, in urma cu doua sute de ani”
Si spune in final:
„That was why he was so effective in keeping alive, in the early days, and then spreading the basic idea that human freedom required private property, free competition, and severely limited government”
adica:
„De aceea el (autorul povestirii, n.m) a fost atat de eficace in a tine in viata, de timpuriu, si raspandind ideea de baza ca libertatea umana cere proprietate privata, competitie libera si un guvern sever limitat”
Or, nu cumva cam asa trebuia sa functioneze si Uniunea Europeana…?
Daca ne vom uita pe statistica ilustrata a Eurostatului, vom observa ca Italia si Belgia aveau datorii mari, istorice. S-a ajuns acum la o situatie cu mult mai complicata decat in trecut pentru ca foarte multe tari au datorii mari, inclusiv mari puteri economice ca Franta, Germania, Marea Britanie. Sa ne uitam insa si la Portugalia, care in 2002 avea o datorie bruta de 56% din PIB si acum are 130% din PIB. Ce facem? Sa incerce aceste tari sa reduca datoria pana la 60% din PIB, cum spune Tratatul de la Maastricht care, pe scara atat de larga, nu a fost respectat nici de Franta, nici de Germania, nici de Marea Britanie, nici de altii? Si sa se faca acest lucru, reducerea acestor datorii, in detrimentul cooperarii intre tarile europene? Este limpede ca o astfel de idee nu prea e fezabila deoarece consecintele economice ar fi devastatoare pentru aceste tari. De asemenea avem o problema de disfunctionalitate, nu este normal ca sa ai cresteri economice mici, in schimb sa creasca datoriile guvernamentale cu o asa mare rapiditate, iar in unele tari a crescut mult, in unele chiar foarte mult, somajul. In schimb vedem cum tari ca Italia sau Grecia par a se orienta catre Rusia, adica in afara Uniunii Europene. Ceea ce arata ca, la ora actuala, cooperarea sau, mai bine zis, posibilitatea de cooperare e foarte diminuata in interiorul Uniunii, fiecare tara incercand sa-si vada, in exclusivitate, propriile interese. Nu stiu de ce, dar am cateodata impresia ca situatia creata in Ucraina are rolul sa mascheze situatia dificila prin care trece Uniunea Europeana in prezent. Cel putin se pliaza foarte bine si acopera situatia UE din prezent. In aceasta privinta s-ar putea sa ma insel. Insa nici nu pot trece cu vederea situatia actuala din Uniunea Europeana.
As mai dori sa spun cate ceva despre cooperare…
O cooperare presupune cel putin doua parti. Dintr-o cooperare fiecare parte implicata ar trebui sa castige ceva. Colaborarile, in astfel de cazuri, nu se pot face pe gratis si ele, in general vorbind, trebuie sa fie juste. Altminteri am asista la o putere de impunere exercitata de unele state asupra altor state, ceea ce nu e in regula si nici in acord cu principiile UE. Chestiunea la care ma gandesc este ca daca aceste colaborari, juste, s-ar fi facut asa cum trebuie nu am fi avut aceasta prapastie, ca sa zic asa, intre competitivitatea nordicilor in comparatie cu a sudicilor si s-ar fi redus decalajele de dezvoltare intre Estul si Vestul Europei, chiar daca Vestul ar fi ramas, desigur, mai prosper si mai bine dezvoltat economic si s-ar fi redus si fluxurile de imigranti veniti din Est catre Vest, care au fost, practic, singura forma concreta de colaborare, ca sa zic asa. Mai putin am asistat la fluxuri de capital dinspre centru spre periferie sau din Vest catre Est – care ar fi reprezentat o alta forma de colaborare ce ar fi trebuit s-o echilibrze pe prima -, iar cu ocazia crizei acestea s-au retras din nou catre centru, de unde proveneau, fara ca situatia sa se amelioreze cumva. Inclusiv fondurile europene la care o tara membra are dreptul – si care ar putea fi privite tot ca o forma de colaborare – nu prea rezolva problema.
De aici se vede ca mecanismele de colaborare – ceea ce pentru UE ar trebui sa insemne armonizare – nu sunt bine puse la punct si ca aceasta colaborare exista mai mult doar la nivel politic, mai putin intre firme, mai putin intre cetateni.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Bacalaureat doar pentru elevi exceptionali…?
… Sau n-am inteles eu bine…?
„Să facem un program de urgenţă al EDUCAŢIEI OMENESCULUI în România. Nu ne dăm seama la ce grad de violenţă se află societatea în care trăim” – Solomon Marcus
Se arata, printre altele, ca:
„La 89 de ani, academicianul Solomon Marcus, profesor universitar de analiză matematică, este unul dintre profesorii români recunoscuţi în toată lumea. A scris sute de articole pe tema educaţiei, ba chiar a propus şi soluţii pentru probele din învăţământul românesc. Într-un interviu pentru Gândul, Solomon Marcus arată care sunt problemele din sistemul de educaţie românesc şi ce măsuri ar trebui luate pentru învăţămîntul românesc.
Organizarea de cursuri în universităţi pentru absolvenţii de liceu care nu au luat bacalaureatul nu este deloc o soluţie, susţine Solomon Marcus într-un interviu pentru gândul. „Totul este iluzoriu, pentru că deficienţele pe care le au aceşti elevi sunt de natură profundă, nu sunt de natură de a fi reparate prin nişte cursuri de două – trei luni, cum spunea ministrul Educaţiei. Totul este rupt de realitate, pentru că rănile acestor elevi sunt de natură mult mai profundă, nu e vorba de faptul că n-au tocit nişte texte”, arată academicianul.
Solomon Marcus susţine că şcoala românească are un rol important pentru apariţia plagiatului, pentru că nu cultivă respectul pentru munca intelectuală în rândul elevilor.
Principalele idei din interviu:
Despre sistemul de educaţie românesc:„Sistemul nostru educaţional nu a aflat încă ce înseamnă a învăţa. Sistemul, adică cei care l-au gândit în forma în care este el implementat, în manualele şcolare actuale, în modelul de transmitere de la catedră la bănci. Pentru şcoala actuală, a învăţa înseamnă a deprinde cunoştinţe, informaţii, a înmagazina informaţii, a fi în stare să le reproduci când ţi se cere pentru a fi evaluat, a fi în stare să le aplici în cazul standard”
Despre universităţile care organizează cursuri pentru elevii fără bac:„Totul este iluzoriu, pentru că deficienţele pe care le au aceşti elevi sunt de natură profundă, nu sunt de natură de a fi reparate prin nişte cursuri de două – trei luni, cum spunea ministrul educaţiei. Totul este rupt de realitate, pentru că rănile acestor elevi sunt de natură mult mai profundă, nu e vorba de faptul că n-au tocit nişte texte”
Despre doctoratul cu frecvenţă redusă: „Ceea ce este esenţial în materie de doctorat este ca cel pe care l-ai acceptat ca doctorand să-ţi dea impresia puternică a faptului că e vorba de o persoană care se dăruieşte cercetării şi care a probat capacitatea de a face cercetare esenţială”
Despre plagiat: „Noi trăim într-o societate în care furtul intelectual nu este, pentru cea mai mare parte a populaţiei, un furt. Asta se întâmplă pentru că generaţii după generaţii au rămas needucate cu privire la ideea de proprietate intelectuală. Din această cauză munca intelectuală este de foarte multe ori neapreciată”.
Organizarea de cursuri în universităţi pentru absolvenţii de liceu care nu au luat bacalaureatul nu este deloc o soluţie, susţine Solomon Marcus într-un interviu pentru gândul. „Totul este iluzoriu, pentru că deficienţele pe care le au aceşti elevi sunt de natură profundă, nu sunt de natură de a fi reparate prin nişte cursuri de două – trei luni, cum spunea ministrul Educaţiei. Totul este rupt de realitate, pentru că rănile acestor elevi sunt de natură mult mai profundă, nu e vorba de faptul că n-au tocit nişte texte”, arată academicianul.
Interviul pe larg aici:
Domnule academician, săptămâna trecută românii au primit o veste bună de la Stockholm: un cercetător născut în România este câştigător al premiului Nobel pentru Chimie. Putem spune că şcoala românească este bună?
Stefan Hell a plecat de la vârsta de 15 ani din România. Important este mesajul pe care l-a trimis el telefonic: că-şi dă seama că a contat foarte mult şcoala pe care a primit-o în România, şi atrage atenţia României că ştiinţa e foarte importantă. Era necesar acest avertisment pentru că puterea politică din România nu conştientizează acest lucru. Anul trecut, Premiul Nobel pentru chimie a fost câştigat de trei autori care au valorificat informatica în chimie.
Semnalul care s-a dat, atunci ca şi acum, a fost acela că disciplinele nu mai pot trăi izolat, fiecare trebuie să se bazeze pe interacţiunea cu celelalte. Hell e fizician, iar premiul pentru chimie, dar conduce un institutut în care şi biologia are o poziţie esenţială. Faptul că sistemul educaţional de la noi rămâne surd la interdisciplinaritate este inacceptabil.
Este frumos faptul că Hell îşi aminteşte cu respect şi cu plăcere de ţara în care s-a născut şi în care a parcurs şcoala primară şi gimnaziul. Nici România nu l-a ignorat: încă din 2012 a fost ale membru de onoare al Academiei Române.
Ce înseamnă a învăţa în ziua de azi, în condiţiile în care copiii stau mult timp pe internet?
Aici este punctul nevralgic. Cu excepţiile de rigoare, în şcoala noastră nu s-a aflat încă ce înseamnă a învăţa. Credem că totul revine la a primi cunoştinţe, informaţii, a înmagazina date, nume, citate, procedee, formule, algoritmi, ecuaţii, a fi în stare să le reproduci când ţi se cere, pentru a fi evaluat, şi să le aplici în cazuri standard. Toate acestea iau forma generală a unor reţete, a unor indicaţii, care se folosesc pe bază repetitivă, de memorare.
De la această formă superficială de învăţare, necesară uneori, dar departe de a fi suficientă, până la învăţarea reală este o distanţă mare. Învăţarea autentică pleacă de la educarea unei stări de întrebare, de mirare, a nevoii de a căuta un răspuns. Să parcurgi stări fundamentale ale fiinţei umane: nedumerirea, îndoiala, bănuiala, ipoteza, intuiţia, explicaţia, spiritul critic, dreptul şi libertatea de a fi sau nu de acord cu ceea ce ţi se livrează, toate sunt etape fireşti în procesul de înţelegere care trebuie să însoţească însuşirea de cunoştinţe; ele nu merg automat împreună. Oricine ştie din experienţă că noaptea şi ziua alternează; dar câţi pot să şi explice de ce?
A educa nevoia de a înţelege lumea, iată ceea ce lipseşte de prea multe ori. A deveni conştient că nu toate cunoştinţele ce ni se livrează au statut de certitudine, că multe, poate cele mai multe, sunt doar ipoteze, mai mult sau mai puţin plauzibile; a acorda atenţie modului în care cultura, învăţătura întreţin un metabolism permanent între întrebări şi răspunsuri, a înţelege modul în care un răspuns generează noi întrebări, toate acestea fac parte din actul de a învăţa. Dar câtă atenţie acordă şcoala acestor lucruri, antrenamentului de a construi întrebări inteligente?
În ultimă instanţă, este vorba de a educa gândirea şi comportmentul în situaţii inedite şi tocmai aceasta este viaţa reală. Cum să te descurci în situaţii diferite de cele prin care ai trecut anterior? Antrenamentul şcolar în această direcţie este derizoriu, dacă nu total absent.
Chestiunile propuse la examene, inclusiv la bacalaureat, nu te invită să gândeşti cu capul tău, ci să-ţi aminteşti ce anume, din ce ţi s-a predat, trebuie aplicat acolo.
Rezultatele de la bacalaureat au fost dezamăgitoare în ultimii ani, tot mai mulţi elevi nu reuşesc să treacă examenul sau nu l-au dat deloc. Aţi văzut măsura Ministerului Educaţiei care dă posibilitatea universităţilor să organizeze cursuri pentru elevii care nu au luat bacalaureatul. Cum vedeţi o astfel de măsură?
Examenul de bacalaureat în forma sa actuală, nu este relevant, nu este semnificativ pentru gradul de maturitate al candidatului. Chestiunile propuse nu sunt suficient de semnificative pentru capacitatea candidatului de a se orienta cu capul său propriu. Faptul că ai luat sau nu bacalaureatul nu te califica azi nici ca intelectual, nici ca om de cultură. Şcoala ignoră antrenamentul în situaţii problematice, în care trebuie efectuate alegeri pe baza de argumente şi contraargumente şi această lipsă de imaginaţie, de îndrazneală se observă sistematic şi la examene, inclusiv la cel de bacalaureat. Şi dacă şcoala nu o face, vin iniţiative alternative, pe care le pot observa în rândul elevilor excepţionali, care simt insuficienţele şcolii şi se decurcă pe cont propriu, de exemplu, ceeea ce am văzut în tabara Canguru de la Straja, Hunedoara.
Şi atunci ce caută un astfel de elev în facultate?
Este o diversiune ideea de a-l admite la universitate pe elevul care nu a luat bacalaureatul, în ipoteza ca îi faci un antrenament rapid, de câteva luni. Deficienţele acestor elevi sunt de natură mult mai profundă, nu e vorba de faptul că n-au tocit nişte texte în ultimele luni, înainte de examen.
Tot la universitate se poate organiza începând din acest an doctoratul cu frecvenţă redusă.
Iarăşi este o diversiune. Ceea ce este esenţial în materie de doctorat este ca cel pe care l-ai acceptat ca doctorand să-ţi dea dovada puternică a faptului că e vorba de o persoană care se dăruieşte cercetării şi care a probat capacitatea de a face cercetare. Aici este problema, nu contează că e cu frecvenţă redusă sau neredusă. Şi în urmă cu ani, când eu am dat doctoratul, am fost prima promoţie, şi atunci au fost unii care erau doctoranzi cu bursă – cu scoatere din producţie, şi alţii fără scoatere din producţie. Diferenţa esenţială este: eşti sau nu un cercetător autentic? Şi puţini dintre cei care bat la poartă sunt.
Avem atâtea cazuri, cel puţin în privinţa doctoratelor, unde cercetarea a fost făcută de mântuială şi unde s-a ajuns la plagiat.
Să ne înţelegem. La plagiat s-a ajuns din cauză că zeci de ani s-a neglijat educarea ideii de proprietate intelectuală. Dacă vă uitaţi la revistele şcolare o să vedeţi cum abundă în texte preluate din anumite surse şi semnate de elevi. Copiii nu au fost învăţaţi de profesori ca atunci când iau ceva dintr-o sursă să citeze acea sursă.
Din cauza asta a ajuns Victor Ponta la plagiat? Ce părere aveţi despre acest caz?
Şi-a spus cuvântul o comisie din care a făcut parte şi fostul preşedintele al Academiei – Ionel Haiduc – şi care a fost condusă de un academician în chimie – Marius Andruh. Au urmat şi alte comisii. Dar factorul politic s-a amestecat atât de puternic, încât s-a putut crea o confuzie.
Problema gravă este următoarea: noi trăim într-o societate în care furtul intelectual nu are, pentru cea mai mare parte a populaţiei, statutul de furt. Asta se întâmplă pentru că generaţii după generaţii au rămas needucate cu privire la ideea de proprietate intelectuală. Din această cauză munca intelectuală este de foarte multe ori neapreciată.
Faptul că şcoala nu formează ideea de proprietate intelectuală face ca respectul pentru proprietatea intelectuală să nu existe. Atunci când preiei un text fără să-l citezi înseamnă că-ţi baţi joc de munca depusă de autorul lui.
Am avut 19 miniştri ai Educaţiei care au tot schimbat legea educaţiei. Care dintre ei vi s-a părut mai bun?
Nu pot să spun. Nu pot să neg că unii sau alţii au avut unele idei bune, dar exact în ceea ce era esenţial, nu s-a orientat niciunul.
Nu cred totuşi că răspunderea principală în materie de educaţie vine neapărat de la miniştrii Educaţiei. Răspunderea vine de jos, de la starea naţiunii, de la capacitatea masei de oameni ai şcolii de a acţiona.
Din cauza asta a ajuns Victor Ponta la plagiat? Ce părere aveţi despre acest caz?
Şi-a spus cuvântul o comisie din care a făcut parte şi fostul preşedintele al Academiei – Ionel Haiduc – şi care a fost condusă de un academician în chimie – Marius Andruh. Au urmat şi alte comisii. Dar factorul politic s-a amestecat atât de puternic, încât s-a putut crea o confuzie.
Problema gravă este următoarea: noi trăim într-o societate în care furtul intelectual nu are, pentru cea mai mare parte a populaţiei, statutul de furt. Asta se întâmplă pentru că generaţii după generaţii au rămas needucate cu privire la ideea de proprietate intelectuală. Din această cauză munca intelectuală este de foarte multe ori neapreciată.
Faptul că şcoala nu formează ideea de proprietate intelectuală face ca respectul pentru proprietatea intelectuală să nu existe. Atunci când preiei un text fără să-l citezi înseamnă că-ţi baţi joc de munca depusă de autorul lui.
Am avut 19 miniştri ai Educaţiei care au tot schimbat legea educaţiei. Care dintre ei vi s-a părut mai bun?
Nu pot să spun. Nu pot să neg că unii sau alţii au avut unele idei bune, dar exact în ceea ce era esenţial, nu s-a orientat niciunul.
Nu cred totuşi că răspunderea principală în materie de educaţie vine neapărat de la miniştrii Educaţiei. Răspunderea vine de jos, de la starea naţiunii, de la capacitatea masei de oameni ai şcolii de a acţiona.
După cum vedem legea educaţiei a fost schimbată din nou în acest an. E nevoie de atâtea schimbări?
Nu vreau să spun că legea nu are nicio semnificaţie, dar schimbarea principală nu de la lege trebuie să vină, nu de la politicieni.
Dacă aţi fi ministrul educaţiei ce măsuri aţi lua?
M-aş preocupa în primul rând de educaţia omenescului şi aş apleca urechea la minţile cele mai inteligente din jurul meu.
Ce înseamnă educaţia omenescului?
Faptul că noi suntem deficitări în a educa la copilul de cea mai fragedă vârstă dragostea şi respectul pentru fiinţa umană. Aici e marea problemă. Şcoala trebuie să facă faţă azi unui val imens anti-educaţional care vine din mass-media, de la unele televiziuni, dintr-o parte a presei, dintr-o parte a internetului. E un val anti-educaţional imens, pe care în special copiii îl suportă.
Ceea ce vă spun acum sunt lucrurile pe care ar trebui să le facă toţi cei care au o răspundere în educaţie. Noi trăim într-o societate în care copilul de şcoală primară, în foarte multe cazuri, consideră natural să se ia la bătaie cu un alt copil pentru faptul că nu se înţeleg într-o anumită chestiune. Diferenţa de părere poate fi pricină de violenţă fizică, pentru că văd asta peste tot în jurul lor. Noi nu facem nimic în faţa acestor lucruri. Orice educator este răspunzător şi în această privinţă, a educaţiei omenescului. Dar orice cetăţean ar trebui să fie şi un educator.
Ce ar trebui să schimbăm la sistemul de educaţie astfel încât să nu mai fie prăfuit?
Pentru ca să ieşim din această dificultate este necesar să alcătuim noi programe, noi manuale şi să construim un nou scenariu al vieţii de şcoală. Vechiul scenariu catedră-bănci este prăfuit, depăşit. Iniţiativele trebuie să vină de jos, de la minţile luminate ale dascălilor de cea mai bună calitate, ale elevilor şi studenţilor.
Am văzut acum că Ministerul Educaţiei spune că trebuie să ţinem seama că şcoala nu este singura instituţie din care învaţă tinerii, că ei învaţă şi de pe internet şi de la televizor. Dar şcoala nu trebuie să considere internetul ca ceva în afara ei, ci să îşi incorporeze internetul. Aici este unul dintre motivele eşecului şcolar, pentru că la 20 de ani de la apariţia internetului, sistemul nostru educaţional nu a înţeles că internetul trebuie încorporat organic în viaţa educaţională a şcolii şi că această navetă între internet şi cultura tipărită tradiţională pe care se baza şcoala trebuie să fie permanentă, la toate disciplinele.
Tocmai spuneam că a fost schimbată legea educaţiei. Fiecare ministru care a trecut pe la minister şi-a propus să schimbe programele şcolare, dar n-a reuşit. Adică vedem ce a ieşit.
Când e vorba de calitatea educaţiei nimic nu se poate schimba peste noapte. Nu există figuri providenţiale. Aici lucrul pe care nu au fost în stare să-l facă niciun guvern, pentru că erau mereu cu ochii pe interesele imediate de putere, era să te angajezi în procese de lungă durată de schimbare a programelor educaţionale.
Noi avem în multe privinţe programe rămase în urmă cu peste o sută de ani în modul în care concepem predarea diverselor ştiinţe. Cea mai mare parte din ce s-a descoperit şi s-a inventat în secolul al XX-lea n-a ajuns să fie predată în şcoală, este o situaţie tragică din acest punct de vedere, pentru că s-a mers mereu în virtutea inerţiei, am repetat azi ceea ce am făcut ieri. Lucrul acesta este foarte comod, dar greşit.
Şi ce ar trebui făcut în condiţiile astea? Peste o lună se va schimba guvernul şi va veni un alt ministru.
De exemplu, să facem un program de urgenţă de educare a omenescului, a trăirii în societatea globală, un minim de program pe care să căutăm să-l realizăm imediat. Nu ne dăm seama la ce grad de violenţă se află societatea în care trăim. Această educaţie pentru o lume neviolentă, pentru o lume în care să se educe valori ca dragostea pentru fiinţa umană, să nu vezi in tot ceea ce este diferit un adversar.
După cum vedem, în societate, în mass-media cearta este cea care atrage, nu dezbaterea. Cearta face rating. Dezbaterea, cu dezvoltare de puncte de vedere, ţine de un anumit grad de cultură si de o stare de relaxare, la care tot mai puţini oameni ajung. Şi atunci, după ce se orientează televiziunile îin materie de programe: după violenţă, ce certuri prezentăm? Iar după certuri vin lucrurile anodine, nesemnificative, de ieşire din plictiseală cu cel mai mic efort intelectual posibil.” (subl. mea)
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
Dvs., stimati cititori, ce intelegeti prin aceste cuvinte:
„Examenul de bacalaureat în forma sa actuală, nu este relevant, nu este semnificativ pentru gradul de maturitate al candidatului. Chestiunile propuse nu sunt suficient de semnificative pentru capacitatea candidatului de a se orienta cu capul său propriu. Faptul că ai luat sau nu bacalaureatul nu te califica azi nici ca intelectual, nici ca om de cultură. Şcoala ignoră antrenamentul în situaţii problematice, în care trebuie efectuate alegeri pe baza de argumente şi contraargumente şi această lipsă de imaginaţie, de îndrazneală se observă sistematic şi la examene, inclusiv la cel de bacalaureat. Şi dacă şcoala nu o face, vin iniţiative alternative, pe care le pot observa în rândul elevilor excepţionali, care simt insuficienţele şcolii şi se decurcă pe cont propriu, de exemplu, ceeea ce am văzut în tabara Canguru de la Straja, Hunedoara ” ?
Initiativele alternative le poate observa in randul elevilor exceptionali… „M-aş preocupa în primul rând de educaţia omenescului şi aş apleca urechea la minţile cele mai inteligente din jurul meu: – ar apleca urechea doar la „minţile cele mai inteligente din jurul meu ” ? La cele mai putin inteligente nu si-ar pleca urechea, ar face doar „educatia omenescului”? Atunci eu stau si ma intreb cati ar mai trece examenul de bacalaureat in asemenea conditii! Eu ma intreb de ce trebuie sa exageram, de ce exageram in halul asta, cum in nicio alta parte nu gasesti? Doar in la noi, in Romania!! Vreau sa stiu si eu care e acea tara din lume unde bacalaureatul e facut doar pentru cei exceptionali de vreme ce numai ei ar fi antrenati „în situaţii problematice, în care trebuie efectuate alegeri pe baza de argumente şi contraargumente„, pe cand ceilalti primesc „cunoştinţe, informaţii, a înmagazina date, nume, citate, procedee, formule, algoritmi, ecuaţii, a fi în stare să le reproduci când ţi se cere, pentru a fi evaluat, şi să le aplici în cazuri standard. Toate acestea iau forma generală a unor reţete, a unor indicaţii, care se folosesc pe bază repetitivă, de memorare”? Domnia sa vrea un bacalaureat doar pentru un (viitor) Laplace, Galois etc, restul trec la gramada la „educatia omenescului”, profesorul aplecandu-si urechea la „mintile cele mai inteligente” din jurul sau, in exclusivitate daca am inteles bine…
In chestiunea proprietatii intelectuale, are si nu are dreptate:
„Noi trăim într-o societate în care furtul intelectual nu este, pentru cea mai mare parte a populaţiei, un furt. Asta se întâmplă pentru că generaţii după generaţii au rămas needucate cu privire la ideea de proprietate intelectuală. Din această cauză munca intelectuală este de foarte multe ori neapreciată „
Asta se intampla pentru ca generatii dupa generatii au ramas needucate cu privire la ideea de proprietate, de vreme ce si in zilele noastre mai sunt cate unii care considera ca proprietatea ar fi „un moft”. Si atunci daca esti needucat cu privire la ideea de proprietate, esti needucat si cu privire la ideea de proprietate intelectuala.
In privinta luptelor fizice, din nou, are si n-are dreptate:
„Noi trăim într-o societate în care copilul de şcoală primară, în foarte multe cazuri, consideră natural să se ia la bătaie cu un alt copil pentru faptul că nu se înţeleg într-o anumită chestiune. Diferenţa de părere poate fi pricină de violenţă fizică, pentru că văd asta peste tot în jurul lor. Noi nu facem nimic în faţa acestor lucruri. Orice educator este răspunzător şi în această privinţă, a educaţiei omenescului. Dar orice cetăţean ar trebui să fie şi un educator.”
In aceasta privinta nu cred ca stam mai rau decat altii, dimpotriva! Iar ceea ce spune nu e caracteristic doar Romaniei. Lupta a fost intotdeauna prezenta intre oameni. Asa cum au loc si razboaiele, din pacate. Nu spun ca razboaiele sunt bune. Nu spun ca e bine ca un copil de scoala primara sa se ia la bataie cu un altul pentru faptul ca nu se inteleg intr-o anumita chestiune. Insa as dori sa-mi aratati acea societate in care nu au loc lupte intre copiii de scoala primara, unde copiii de scoala primara isi rezolva diferendele dintre ei doar pe calea argumentelor si contraargumentelor intelectuale, pe baza dialogului de idei in exclusivitate. Chiar as dori sa stiu si eu unde se afla pe Pamantul acesta o asemenea societate a ingerilor: copiii sa fie si cuminti si exceptionali! Precum ingerii! Cuminte ca un inger, exceptional ca un Laplace!! 😆 Va dati seama…?
Si noi facem reforma in invatamant… 😆
10 mai
Sa mai vorbim si despre alte lucruri, ca prea ne otravim sufletul cu politica si cu urile de fiecare zi… Sa vorbim despre ziua de 10 mai! Este o zi cu semnificatii profunde pentru Romania si nu ar trebui sa fie uitata de niciun roman! Sa amintim aceste semnficatii, iata ce spune Adevarul:
Ziua Regalităţii. 10 Mai, ziua cu triplă semnificaţie istorică
Se arata ca:
„Ziua Regalităţii. Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoriografia României: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării. Din aprilie anul acesta, ziua de 10 Mai este şi zi de sărbătoare naţională, printr-o decizie a Camerei Deputaţilor.
10 mai, Ziua Regalităţii, a fost ziua naţională a României din 1866 până în 1947, până la venirea comuniştilor la putere. În timpul regimului comunist, sărbătoarea de 10 Mai a fost ştearsă din memoria colectivă, iar când se vorbea despre independenţă se invoca discursul lui Mihail Kogălniceanu din Parlament, rostit la 9 mai. Astăzi, 10 Mai este Ziua Regelui, fiind sărbătorită în primul rând de familia regală, iar începând de anul acesta, printr-un proiect adoptat de Camera Deputaţilor, data de 10 Mai este şi zi de sărbătoare naţională.
Ziua Regalităţii: 10 mai 1866, sosirea lui Carol Hohenzollern Sigmaringen în România
Prima semnificaţie a zilei de 10 Mai este legată de momentul sosirii lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen în România în anul 1866. Cu acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea şi cel al regelui Prusiei, Wilhelm I, principele Carol porneşte spre România la sfârşitul lui aprilie 1866. Părăseşte castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf şi traversează Elveţia şi Austria. În ziua de 8 mai ajunge cu vaporul la Turnu Severin, iar pe 10 Mai 1866 intră în Bucureşti. Începea astfel o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istorie. Este perioada în care 10 Mai intră în conştiinţa românilor drept Ziua Naţională şi Ziua Dinastiei.
Ziua Regalităţii: 10 mai 1877, obţinerea independenţei României faţă de Imperiul Otoman
Unul din cele mai importante moment ale domniei lui Carol a fost obţinerea Independenţei României faţă de Imperiul Otoman, act care i-a adus un prestigiu uriaş. La data de 10 mai 1877, Senatul României a votat proclamaţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman. Războiul de Independenţă, sau Războiul ruso-turc din perioada 1877-1878, a beneficiat de o contribuţia decisivă a trupelor române, comandate efectiv de Carol. Totodată, Congresul de la Berlin, din 1878, a consfinţit independenţa absolută a României faţă de Imperiul Otoman.
Ziua Regalităţii: controverse
Există încă anumite confuzii referitoare la data când a fost proclamată independenţa României şi asta pentru că, în timpul regimului comunist, pentru a se disocia momentul proclamării Independenţei de 10 Mai, Ziua Dinastiei şi Ziua Naţională a României, oamenii erau învăţaţi, la şcoală, că, pe data de 9 mai a fost proclamată deplina independenţă a ţării. Istoricul Manuel Stănescu, blogger adevarul.ro, explică: „E foarte adevărat că celebrele cuvinte ale lui Kogălniceanu au rost rostite la 9 mai (stil vechi). În aceeaşi zi cele două camere au votat, în unanimitate în Senat şi cu două abţineri în Camera Deputaţilor, «independenţa absolută a României». Apoi, brusc, amnezie în istoriografie, timp de decenii. În realitate, la 10 mai, guvernul, membrii corpurilor legiuitoare, mitropolitul Moldovei, preşedintele Curţii de Casaţie, preşedintele Curţii de Conturi, reprezentanţii altor autorităţi şi delegaţii ale locuitorilor din Argeş şi Buzău au mers la Palat,felicitându-l pe Carol pentru a 11-a aniversare a urcării sale pe tron şi aclamându-l în noua calitate de suveran independent. Domnitorul a proclamat solemn independenţa. Acestea sunt faptele, care nu lasă loc de interpretări“.
Ziua Regalităţii: 10 mai 1881, încoronarea Principelul Carol
De altfel, proclamarea Independenţei la 10 mai 1877 este argumentul principal pentru care unii istorici susţin că şi astăzi Ziua Naţională a României ar trebui să fie pe 10 Mai. Alţi istorici sunt mai puţin categorici, dar atrag atenţia că ziua de 10 Mai trebuie marcată ca una dintre cele mai faste din istoria naţională. Şi asta pentru că, la 10 Mai 1881, Parlamentul a votat transformarea ţării din principat în regat, iar Principele Carol a fost încoronat rege al României. Ca zi naţională, 10 Mai era sărbătorită de toţi românii, care luau parte la celebra bătaie de flori de la şosea. Celebrarea Zilei de 10 Mai a fost interzisă pentru prima dată în 1917 de ocupaţia germană, iar a doua oară de regimul comunist, după abdicarea forţată a regelui Mihai din 1947.”
Chiar si cei care nu sunt regalisti ar trebui sa nutreasca fata de aceasta zi respectul cuvenit deoarece 10 mai simbolizeaza inceputul modernizarii Romaniei, a occidentalizarii acesteia, iesirea Romaniei dintr-un Orient mizer si supus brutalitatilor politice sau navalirilor barbare, niciodata sigur, niciodata prietenos cu tara noastra, care a suferit atat din cauza turcilor, dar si din cauza rusilor sau a oricaror aliante occidentale facute cu acestea. 9 mai si 10 mai 1877 se contopesc. Nu intamplator.
Trebuie sa recunostem rolul major al Monarhiei romane, al regilor din familia Hohenzollern-Sigmaringen, care, pentru faptul ca au inceput modernizarea, acest lucru a facut posibila independenta Romaniei!! Iar 10 mai 1881 a facut posibila Romania Mare de mai tarziu! Faptul ca tara noastra a devenit regat, bazat pe valori occidentale – trebuie subliniat foarte clar lucrul asta – a intarit-o de o maniera pe care nu o cunoscuse pana atunci. Tara noastra a devenit puternica si respectata. Si in felul acesta a putut sa fie si unita si sa-si intregeasca teritoriul national.
Este foarte bine spus ca in „timpul regimului comunist, sărbătoarea de 10 Mai a fost ştearsă din memoria colectivă„. In mod criminal, as adauga eu. Trebuie inteles ca, privind dintr-o perspectiva istorica mai ampla, regimul comunist n-a reusit nici pe departe sa faca pentru Romania cat a facut Monarhia. Regimul comunist a fost intoarcerea tarii la acel Orient de care vorbeam mai sus, ca sa se proslaveasca Rusia. De observat ca si acum, sub dictatorul Putin, Rusia – care e un dusman permanent pentru Europa – vrea controlul nu numai al fostelor tari comuniste, dar pe toata Europa, ca sa se proslaveasca ea si Putin – ceilalti pot sa moara si de foame, nu conteaza. Comunistii au supus tara rusilor. Pe plan intern au facut o multime de crime, dupa model sovietic. Practic, in Romania s-a implementat un model sovietic, stalinist, extrem de dur, cu consecinte nefaste pentru tara noastra, consecinte pe care le-am simtit cu totii in 1989, cand lumea se saturase de mizerie si a iesit in strada, dar, din nefericire, le simtim si acum!! Sa facem o comparatie cu ce a insemnat Monarhia. Trebuie sa facem aceasta comparatie. Sub Monarhie tara noastra s-a intregit, a devenit Romania Mare!. Sa ne gandim la inflorirea artelor si a stiintei in Romania, ma gandesc, de pilda, la un Stefan Procopiu, la un Nicolae Paulescu, oameni care au ajuns foarte aproape de Premiul Nobel! Sa ne gandim la marea literatura romana – cand s-a intamplat oare acest fenomen, nu cumva pe vremea Regelui? Sa ne gandim la George Enescu, la Dinu Lipatti. Sigur, sunt atat de multe personalitati de marca insa nu e scopul acestei postari sa vorbesc pe larg despre ele, mai ales ca mi-ar lua si mult spatiu. As dori sa mentionez aici si Gazeta Matematica – expresie clara a modernizarii tarii noastre in spirit occidental si lucru care a impulsionat puternic invatamantul romanesc, facandu-l sa fie performant! Sa ne gandim la forta Armatei romane din Primul Razboi Mondial! Si la multe altele, si vom constata marile, cu adevarat marile, realizari – iar daca spun epocale – sa ne gandim la Romania Mare! – nu cred ca gresesc – pe care tara noastra, sub Monarhie fiind, le-a inregistrat intr-un timp relativ scurt.
Esecurile de pe vremea Monarhiei s-au datorat lipsei reformelor, pentru ca in Romania, la fel ca si in zilele noastre, a existat o clasa sociala influenta, destul de puternica, insa reticenta la reforme sau indiferenta la asa ceva, cand aceste reforme ar fi trebuit facute de mai demult, fiind necesar acest lucru. Daca s-ar fi facut, 1907 (v. si acest articol), de pilda, nu cred ca ar fi existat. In niciun caz nu ar fi avut o asemenea amploare. Insa in Romania e greu cu reformele, din pacate. Adevarul este ca unii au o frica de reforme, dar nejustificata as adauga eu, desi e de inteles totusi… Iar daca vorbim de lucrurile rele – includ aici si acel 16 februarie 1933, despre care exista suspiciunea ca ar fi fost o diversiune a lui Carol al II-lea – sa nu uitam sa vorbim si de cele bune, cum ar fi anul 1938 – an de varf atat din punct de vedere economic, cat si din punctul de vedere al bunastarii populatiei.
Ieri m-am plimbat prin Bucuresti. Ma uitam la casele vechi. Au mai ramas in picioare, din fericire! Ar trebui sa avem grija de ele, unele dintre ele adevarate capodopere arhitectonice si ne aduc aminte de o Istorie pe care nu am cunoscut-o, dar, de ce nu?, privindu-le, o putem banui si chiar reconstitui macar mental. Ma gandeam si zilele trecute: 10 mai nu face parte din Istoria mea. Mai bine de doua generatii nu a cunoscut Monarhia si ce inseamna in definitiv un astfel de regim politic. Regimul comunist a accentuat, desigur, foarte puternic, doar lucrurile negative intamplate sub acest regim monarhic si doar partile rele ale unui astfel de regim, ca si cum ar exista un regim politic care sa aiba numai parti bune – in realitate nu exista asa ceva. Iar daca ne vom gandi la cate rele au facut comunistii, la crimele facute de comunisti, va trebui sa observam ca relele de pe vremea Monarhiei – nu spun ca nu ar fi existat – sunt palide in comparatie cu relele de pe vremea comunistilor si aservirea tarii Moscovei, inclusiv pierderile teritoriale suferite din partea rusilor.
10 mai nu face parte din Istoria mea, insa nu se poate sa nu recunosti – decat daca esti de rea credinta – rolul major jucat de Monarhia de Hohenzollern-Sigmaringen in dezvoltarea si modernizarea adevarata a tarii noastre – un rol pe de-a-ntregul benefic, un factor motor al dezvoltarii noastre.
Iata si un interesant punct de vedere, al D-lui. Cristian Preda, profesor de stiinte politice si europarlamentar:
„Pe 9 mai 1877 eram alături de ruși, în război contra turcilor, pentru a ne câștiga independența, susținuți fiind, sub un rege neamț, de unele dintre cele mai influente puteri europene. Pe 9 mai 1945, eram aliați cu rușii, după ce fusesem în tabăra nemților aproape tot războiul, iar Turcia rămăsese în cea mai mare măsură neutră. Pe 9 mai 2015, suntem membri ai UE, mai favorabili Turciei și mai anti-ruși decât ceilalți europeni, și tocmai am ales un președinte din minoritatea germană. Istoria nu ne vădește decât foarte rar coerenți, atunci când căutăm în calendar zile de sărbătoare și le raportăm la evoluția națiunilor.”
Insa trebuie spus urmatorul lucru: in 1877 Romania impunea respect Rusiei. In 1945 avem de a face, din pacate, cu o monarhie in scadere, lucru inceput, dupa parerea mea, cu Carol al II-lea care a instituit dictatura (1938), dar in vremuri in care cele doua mari totalitarisme ale sec. XX se confruntau: fascismul/nazismul si comunismul. Cu toate acestea, tradarea democratiei a venit din partea acestui rege, Carol al II-lea, controversat si pe buna dreptate. Pentru ca el, prin viata sa personala libertina, a tradat valorile monarhiei, amplificandu-se coruptia, ducand spre o decadere a Statului. Sa ne intelegem, Carol al II-lea nu era un om oarecare, nici macar un om bogat, spre exemplu un om de afaceri, oarecare. In momentul in care permiti coruptia si influenta amantei, a Duduii, desigur, in treburile statului, lucrurile sunt destul de clare. Dar pe de alta parte, se vede din viata lui ca pe el nu prea l-a interesat Tronul. Iata ce arata Wikipedia:
„După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României. S-a remarcat, în timpul Primului Război Mondial, prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino, ceea ce a avut drept urmare două renunțări la Tron, neacceptate de tatăl său. După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe Principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai. Carol și-a părăsit familia și nu s-a mai întors din străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la Tron și trăind în Franța cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit Tronul la moartea Regelui Ferdinand, în 1927.”
Eu chiar stau si ma intreb daca el a vrut cu adevarat Tronul…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
9 mai
Ziua de 9 mai e cunoscuta poate de mai multa lume ca fiind ziua capitularii neconditionate a Germaniei naziste, eveniment petrecut in 1945, care a pus capat celui de-Al Doilea Razboi Mondial in Europa. Noul dictator de la Kremlin, Dl. Putin, a sarbatorit cu fast evenimentul:
PARADĂ MILITARĂ de amploare în centrul Moscovei, la 70 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste – FOTO, VIDEO
Se arata ca:
„Rusia celebrează, sâmbătă, 70 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial, momentul central fiind parada militară din Piaţa Roşie.
La paradă asistă preşedintele Vladimir Putin, omologul său chinez, Xi Jinping, şi indian, Pranab Mukherjee, şeful statului egiptean, Abdel Fattah al-Sissi, şi liderul Cubei, Raul Castro.
La parada militară – o demonstraţie a armamentului rus de ultimă generaţie – este prezent şi secretarul general ONU, Ban Ki-moon. Noul tanc Armata T-14 este piesa centrală a paradei militare din centrul Moscovei, la care sunt prezentate şi rachete balistice intercontinentale. Aproximativ 16.000 de militari ruşi participă la eveniment, fiind aşteptaţi şi 160.000 de spectatori.
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a mulţumit sâmbătă Franţei, Marii Britanii şi Statelor Unite pentru contribuţia la victoria împotriva Germaniei naziste în al II-lea Război Mondial, cu ocazia paradei militare din centrul Moscovei.
„Mulţumesc Marii Britanii, Franţei şi Statelor Unite pentru contribuţia la victorie. Mulţumesc numeroaselor ţări antifasciste care au luat parte la luptele împoitriva naziştilor”, a spus liderul de la Kremlin.
Pe fondul crizei din Ucraina, liderii europeni şi americani – aliaţii Rusiei în al II-lea Război Mondial – nu participă la paradă. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, vor sosi la Moscova după parada militară.” (subl. mea)
Insa noi, membri UE, ar trebui sa nu uitam ca 9 mai este si Ziua Uniunii Europene:
Ziua Europei
Se arata, printre altele, ca:
„Pe continentul european, Ziua Europei este o sărbătoare anuală a păcii și unității în Europa. Sunt două date pentru sărbătorirea acestei zile: 5 mai pentru Consiliul Europei și 9 mai pentru Uniunea Europeană (UE).[1] Pentru UE, această zi este de asemenea cunoscută ca Ziua Schuman, comemorând declarația istorică a ministrului de externe francez, Robert Schuman.[2]
Ziua Consiliului Europei reflectă propria înființare în 1949, în timp ce Uniunea Europeană celebrează data propunerii înființării CECO în 1950. Ziua Europei este unul dintre simbolurile europene menite să promoveze unitatea în rândul europenilor.” (subl. mea)
Nu ca ar trebui sa uitam primul eveniment important, capitularea neconditionata a Germaniei naziste si razboiul devastator si criminal pe care aceasta l-a dus in Europa. Dar mai mult, ar trebui sa ne gandim si la faptul ca dupa 1945 continentul nostru a fost divizat de Cortina de Fier. Pentru Romania, 9 mai 1945 a insemnat, din pacate, si accesul comunistilor, sustinuti de Stalin, la Putere. In felul acesta Romania a fost abatuta timp de aproape 50 de ani, inclusiv cu pierderi teritoriale, de la evolutia sa fireasca fiind fortata sa urmeze URSS-ului atat din punct de vedere politic, dar si din punct de vedere militar.
Interesanta este semnificatia duala a zilei de 9 mai pentru Romania. Pe de alta parte, 9 mai 1950 este Ziua Europei, sarbatorim Uniunea Europeana si unitatea acesteia. Romania face parte din UE – a revenit dupa multi ani la evolutia sa fireasca, a regasit dupa multi ani starea de normalitate pe care o pierduse datorita cizmei sovietice, desi nu si-a recapatat inca teritoriile pierdute. Ca si in 1945, astazi, in 2015, Romania se confrunta cu acelasi pericol din partea rusilor ca si atunci. Desi acest pericol pare, totusi, atenuat fata de cel din 1945 – lucru care se datoreaza caderii comunismului in Europa, in 1989 – acesta nu trebuie subestimat – lucru care se vede din atitudinea atat a Cancelarului german, D-na. Merkel., dar si a Frantei, care inteleg ca va fi reprezentata doar la nivel de ministru de externe. Liderii americani nici nu au participat la parada de la Moscova.
Dar daca vom incerca sa comparam 9 mai 1945 si 9 mai 2015, vom vedea extraordinarul progres pe care l-a facut Europa prin acel crucial 9 mai 1950: un continent care nu mai este divizat politic in blocuri antagoniste, lucru care reprezinta o premisa esentiala pentru pacea atat in Europa, cat si in lume, dar si pentru descurajarea unui dictator precum Dl. Putin si a planurilor sale agresive.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Nu e acelasi lucru!
Vad ca, mai nou, se pune intr-o balanta de apreciere evaziunea fiscala si coruptia. Mi-a atras atentia urmatorul editorial al maestrului Ion Cristoiu, la care doresc sa fac niste comentarii:
Cînd credeți că Binomul SRI-DNA îl va aresta pe Gelu Diaconu, șeful ANAF?
Se arata ca:
„Sceneta din deschiderea ședinței de Guvern de miercuri, 6 mai 2015, i-a oferit lui Victor Ponta prilejul de a da un fundament teoretic ofensivei ANAF din ultima vreme:
„În primul rând, cred că este esenţial pentru România nu doar să combată corupţia, ci să combată evaziunea fiscală. Mie mi se pare că evaziunea fiscală e la fel de periculoasă ca şi corupţia. Nu ştiu de ce în anumite luărm de poziţii trebuie să combatem corupţia, dar trebuie să încurajăm evaziunea fiscală. Cred că e o greşeală. Amândouă sunt fenomene sociale adânc înrădăcinate şi trebuie să le combatem. Cred că ANAF poate să lucreze mai bine, cred că trebuie să urmărim să nu fie abuzuri, dar principiul e corect şi vreau să continuăm să combatem evaziunea fiscală şi să-i convingem pe oameni să se conformeze voluntar la ceea ce este o obligaţie constituţională.”Raportarea Evaziunii fiscale la Corupție n-a fost întîmplătoare.
Prin asta premierul a replicat polemic jurnaliștilor și politicienilor care fac Apostolat pentru DNA, dar critică ANAF din răsputeri.Jurnaliștii care scriu cu penița muiată în oțet despre acțiunile ANAF și cu limba muiată în miere despre acțiunile DNA sunt cei suspectați a fi salariați ai Diviziei Presă a Binomului SRI-DNA.
Politicienii care critică ANAF și laudă DNA sunt de regulă liderii PNL, cu deosebire cei cărora Binomul SRI-DNA le asigură protecție pentru ca nici un denunț să nu-i atingă.Principalul motiv pentru care Victor Ponta a raportat combaterea Evaziunii fiscale la Lupta împotriva Corupției e alta.
Lupta împotriva corupției a alimentat capitalul politic al lui Traian Băsescu.
Sub acest semn, DNA a trecut drept un instrument de forță al lui Traian Băsescu în lumea politică românească.
Învățînd de la Traian Băsescu, Victor Ponta și-a asumat și el o Luptă menită să-i asigure nu numai capital electoral, dar și imaginea de deținător al unei instituții de forță.
Lupta e împotriva evaziunii fiscale, iar instituția e ANAF.Nu e prea greu de sesizat că ANAF imită DNA în materie de publicitate a propriilor acțiuni.
Ca și DNA, ANAF practică descinderea cu tunete și fulgere mediatice.
Ca și DNA, ANAF ține la imaginea de instituție necruțătoare.E totuși o deosebire.
Spre deosebire de șefa DNA, Codruța Kovesi, care a transformat DNA într-o mașinărie care-i alimentează penibilul Cult al Personalității, șeful ANAF, Gelu Diaconu se păstrează în low profile.
Explicabil.
DNA lucrează pentru Codruța Kovesi.
ANAF lucrează pentru Victor Ponta.Poate cea mai mare ciudățenie în cazul ANAF o reprezintă ostilitatea jurnaliștilor care se vor Apostoli ai Luptei împotriva corupției.
Pînă la urmă, evaziunea fiscală e și ea o un fel de corupție, cînd nu însoțește corupția propriu zisă.
Ar fi de așteptat ca Apostolii Luptei împotriva Corupției, care sunt și lingători de gaura cheii la ambasadele Puterilor tutelare – America și Mare Britanie- ( cum se dă un pîrț politic în România, cum sună lingătorii de gaura cheii la cele două Ambasade, pentru a întreba ce părere au- pute sau miroase?) să susțină Lupta împotriva evaziuni fiscale.De ce n-o fac?
Păi, cum s-o susțină cînd ANAF concurează în planul imaginii publice DNA sau mai precis Binomul SRI- DNA?!
Campania declanșată prin ordin pe Unitate împotriva ANAF ne face să credem că nu va trece mult și DNA se va năpusti asupra ANAF sau mai precis asupra șefului ANAF, Gelu Diaconu, după modelul exersat în cazul DIICOT-ului condus de Alina Bica.
Dvs ce credeți, cînd se va întîmpla asta?”
Fiscalitatea, oriunde in lume, are o latura obiectiva deoarece prin acesti bani care vin la Buget se acopera cheltuielile statului. Insa in acelasi timp, tot oriunde in lume, fiscalitatea are clare conotatii politice, de aici si latura sa subiectiva. Intrucat o fiscalitate mai mare sau mai mica se leaga de anumite conceptii de doctrina politica. Cine decide, in definitiv, cat de mari trebuie sa fie cheltuielile statului? Si de ce trebuie sa fie mari si nu mici? Sau invers, de ce mici si nu mari? Poate ca fiscalitatea ar trebui sa fie rodul unei conventii intre stat (cel care primeste banii) si contribuabil (cel care plateste banii), dar de multe ori nu se intampla asa sau o asemenea conventie nu e fezabila. De asemenea nu e foarte clar cum va folosi statul banii contribuabilului, decat daca e o lege clara in acest sens care sa spuna care sunt cheltuielile legitime ale statului, lucru care ar trebui stipulat printr-o lege fundamentala, care e Constitutia. Dar cum de multe ori se intampla ca statul sa faca, din diverse motive care nu sunt straine de diverse doctrine politice, si cheltuieli neconstitutionale, deci nelegitime si, oricum, nivelul cheltuielilor statului neputand fi cuantificat cu exactitate, intervine iarasi un motiv de incertitudine.
E clar ca o fiscalitate ridicata e pusa in sarcina contribuabililor. Orice ban platit mai mult statului deprima motivatia de a obtine acel ban. Sa presupunem ca un intreprinzator privat are de suportat, per total, o crestere a impozitelor cu 10%. Motivatia lui de a produce si de a castiga mai mult va scadea. El trebuie sa plateasca mai mult statului. Daca statul impoziteaza mai mult salariile, e clar ca motivatia lucratorului va scadea pentru ca el trebuie sa plateasca statului si nici angajatorul nu va putea opera mariri de salarii. Guvernul nostru a pus multe taxe si impozite, cum aratam si aici, in schimb nu prea face investitii. Cea mai mare pare a bugetului e alocat pentru Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. Contribuabilul plateste banii respectivi statului, dar daca el incercand nu poate sa obtina mai mult din banii cheltuiti, cum ar putea fi motivat?
Parerile asupra a ceea ce se cheama piata neagra sunt impartite. Insa nu trebuie sa privim neaparat piata neagra ca un fenomen negativ. Marele economist american si laureat al Premilui Nobel pentru Economie (1976), Milton Friedman, spunea:
„The black market was a way of getting around government controls. It was a way of enabling the free market to work. It was a way of opening up, enabling people.”
„Piata neagra a fost o cale de a scapa de controalele guvernamentale. A fost o cale de a permite pietei libere sa lucreze. A fost o cale de deschidere, de a da posibilitati oamenilor.”
Iar aici am gasit un studiu interesant despre piata neagra din Elvetia, semnat de prof. dr. Christoph Schaltegger, pornind de la acest citat al lui Friedman. Se poate observa intr-un grafic cresterea pietii negre in Germania, Austria si Elvetia in perioada 1975-2009. El arata ca piata neagra a crescut puternic in toate tarile OECD in ultimii 30 de ani, iar una din cauzele principale este extinderea influentei guvernamentale in economie, dar si, in acelasi timp, schimbarile de pe piata muncii. El spune ca masuri prin care se impun penalitati ridicate pot fi de succes daca sunt concepute corespunzator, dar sunt limitate in scop. Acestea pot conduce la efecte adverse fata de ceea ce se intentioneaza de fapt. Propune, in schimb, simplificarea cadrului de reglementare si participarea cetatenilor la deciziile guvernamentale. Arata ca ministrul Economiei din Elvetia, Doris Leuthard, a intensificat lupta sa impotriva pietei negre, cauza principala fiind protejarea angajatilor care lucreaza pe piata neagra si care beneficiaza de salarii reduse si de conditii mai proaste de munca, fiind expusi arbitrariului angajatorului. Ideea ideologica se vede destul de clar: protejarea oamenilor de abuzuri sau eventuale abuzuri.
Altfel stau lucrurile cu coruptia – aratam aici un caz. Coruptia afecteaza in mod real economia. Spre exemplu, daca cineva obtine un loc de munca pentru ca a dat bani cui trebuie, in felul asta poate sa ajunga intr-un post de conducere un ins care nu are pregatirea necesara pentru acel post. In felul asta, prin acest lant al slabiciunilor cum ar zice Caragiale, se poate promova pe scara larga incompetenta, inclusiv in posturi de conducere, unde pot ajunge persoane slab calificate sa ocupe acel post. Efectul este ca incepe o relativizare periculoasa a competentelor care afecteaza potentialul economic chiar al unei tari intregi. De asemenea, coruptia poate indeparta investitorii. Cine ar investi in mod serios intr-un oras cu o administratie corupta?
Chestiunea este alta – si de aici, probabil, confuziile care se fac adesea – si anume ca ambele fenomene au un acelasi numitor comun: un rol cat mai mare al statului in economie, o extindere a influentei guvernamentale in economie si, pe cale de consecinta, o extindere a influentei politicului in economie. Chestiunea periculoasa, economic vorbind, cu coruptia este ca aceasta poate provoca si chiar provoaca o distorsiune economica si anume ceea ce as numi polarizarea banilor in economia reala, caracterizata prin faptul ca foarte multi bani – sume de milioane si chiar mai mult de euro – sunt prezente in zona politicului, nu la intreprinzatorii privati, in zona business-ului. Avem, de pilda, primari foarte bogati despre care nimeni nu are cunostinta ca acestia ar avea si activitati economice din care sa rezulte bogatia. Si atunci de unde atatia bani? De unde o imbogatire spectaculoasa la anumiti oameni despre care nu stim ca ar efectua activitatile economice necesare din care sa rezulte venituri atat de mari. Nu imi fac iluzii ca acest fenomen – coruptia – ar disparea vreodata. Insa sa ne gandim ca o mita de 10.000 euro inseamna bani nemunciti, castigati fara munca. E adevarat, capitalul acesta financiar circula, insa nu produce valoare si nici nu adauga valoare unei activitati, dimpotriva. Daca cineva – cine trebuie, om cu influenta – ia o mita de 50.000 de euro pentru acordarea unui contract de lucrari de drumuri, care este valoarea pe care o produce si care este valoarea pe care o adauga? Nici una. Dimpotriva, se poate intampla ca, in felul acesta, sa castige o firma slab calificata care sa faca o treaba de mantuiala. Daca totul e politic, nimeni nu raspunde, desigur: totul se musamalizeaza. Si in felul acesta se creeaza nu valoare, ci paguba! Pe cand daca o parte din lucratori, care muncesc la firma, sunt platiti la negru, nu inseamna ca fac o treaba de proasta calitate si nici ca sunt platiti prost – e treaba angajatorului cum ii plateste, dar el e responsabil de lucrarea respectiva. In felul asta se adauga valoare si nu numai: se si creeaza valoare.
Chestiunea ca „nu facem autostrazi ca ne ia, dom’ne, DNA-ul pe toti”, DNA fiind aici pe post de bau-bau care anihileaza orice initiativa, nu e justificata. Noi ar trebui sa urmarim crearea de valoare, ca asta e important. Sa incercam sa vedem coruptia ca pe un cost. Mie mi se pare ca exclusiv prin masuri de forta, cum sunt cele ale Binomului, coruptia nu va scadea cine stie ce si se va mai adauga un cost, cel al ineficientei. Ar trebui sa urmarim ca valoarea creata printr-o activitate economica sa fie mai mare decat costul. Nu se poate, totusi, sa tratam problema in acesti termeni, de exemplu: nu mai facem drumuri ca acolo e cea mai mare coruptie si evaziune si, pe deasupra, ma altoieste Lulutza. E o copilarie! Let’s talk like adults! Pana la urma, daca lucrurile sunt tratate asa vom plati inca un cost suplimentar: cel al ineficientei, care mi-e teama sa nu fie mai mare decat cel al coruptiei! Mie mi se pare ca de ceva vreme activitatea anticoruptie e mai mare, mai ampla decat activitatea economica. Noi ar trebui sa ne uitam la Vest si sa invatam de la ei cat de eficienti sunt. Or, la noi se constata ca a scazut capitalul romanesc. Si vrem sa cream locuri de munca? Uitati-va cata ineficienta e la noi! Ce facem? O dam din nou pe chestia aia cu „lupta antifascista si antiimperialista si inaintarea Romaniei spre comunism”? Adica ineficienta creste, statisticile oficiale arata, cum reamarca Dl. Mircea Cosea, ca Romania e in topul economiei mondiale, iar noi vrem sa luptam eficient inca impotriva coruptiei, ca sa atragem mai multi bani la buget. Prof. Mircea Cosea spunea, si pe buna dreptate, ca la noi fundamentul economic e subred: e de ajuns sa plece Dacia Renault ca suntem cam in aer.
Daca vom incerca sa cream valoare si sa vedem coruptia ca pe un cost, pana la urma va trebui sa incercam sa reducem costurile, care scad din valoarea produsa. Asa cum un intreprinzator cauta sa reduca niste costuri preferand evaziunea fiscala, de ce nu am cauta sa reducem costul coruptiei gandindu-ne cum sa producem valoare si punand in aplicare lucrul asta. Nu e mai bine oare ca valoarea produsa sa fie mai mare, decat costul? Iar daca tot trebuie sa platim un cost, nu e oare mai bine ca el sa fie unul mic, rezonabil? Ce ziceti? Dar sa ne gandim ce inseamna ca la acest cost – coruptia – sa se mai adauge inca unul: ineficienta! De aceea ar trebui sa ne gandim ca prea multe costuri diminueaza valoarea putand s-o anihileze si, pana la urma, totul se blocheaza.
Noi trebuie sa intelegem mai bine acest fenomen complex de la noi – coruptia – si care sunt costurile pe care le presupune. Iata un articol din Romania Libera:
Afacerea Schweighofer: Întâlniri subterane care pun în pericol pădurile ţării
Se arata ca:
„Patronul firmei austriece Holzindustrie Schweighofer ar fi venit în secret în România, în 2014, pentru a obţine schimbarea Codului Silvic în favoarea afacerilor sale. Gerald Schweighofer s-a întâlnit cu trei consilieri ai premierului.
Informaţiile Rl arată că magnatul austriac ar fi vrut schimbarea proiectului de Cod Silvic în așa fel încât societatea acestuia să aibă drept de preemțiune la achiziționarea buștenilor, așa cum a avut din 2003 până în 2013, grație unui contract pe 10 ani încheiat cu reprezentanții Guvernului Năstase. În această perioadă, Schweighofer a avut profituri de sute de milioane de euro. Pentru a-și continua afacerea profitabilă, tot anul trecut, potrivit informațiilor noastre, magnatul s-ar fi întâlnit și cu ministrul de atunci al Apelor, Pădurilor și Pisciculturii, Doina Pană, asupra căreia ar fi avut putere de convingere, mai précis că i-ar fi dat bani, spun sursele României Libere. Fostul ministru a negat vehement acuzaţiile.
În acest timp, în mai multe localităţi din România se vor organiza în acest week-end proteste împotriva defrişărilor masive din pădurile ţării.
Potrivit unor surse guvernamentale care doresc să rămână anonime, omul de afaceri Gerald Schweighofer, patronul firmei Holzindustrie Schweighofer, a venit de două ori în România, în vara anului trecut, cu avionul său personal, pentru a se întâlni cu premierul Victor Ponta.
Până la închiderea ediției nu am obținut confirmări că Schweighofer ar fi reușit să se întâlnească cu premierul român, deși afaceristul austriac a făcut numeroase demersuri în acest sens, prin reprezentanții săi în România. Schweighofer a reușit să se vadă, potrivit surselor noastre, în cele două vizite pe care le-a făcut cu trei dintre consilierii premierului Ponta. Printre aceștia se numără și Dragoș Andrei, consilier de stat la Cancelaria primului ministru. Printre funcțiile deținute în trecut de Dragoș Andrei se numără și cea de “șef serviciu rezerve valutare externe”, în cadrul Băncii Naționale a României, între 1990 și 1992, prim-vicepreședinte al Bancorex, 1998-1999 și secretar de stat în Ministerul Administrației Publice.
Potrivit acelorași surse, scopul întâlnirilor solicitate și obținute de afaceristul austriac era să obțină schimbarea proiectului de Cod Silvic în așa fel încât societatea acestuia să aibă drept de preemțiune la achiziționarea buștenilor, așa cum a avut din 2003 până în 2013, grație unui contract pe 10 ani încheiat cu reprezentanții Guvernului Năstase. În această perioadă, firma lui Schweighofer a avut profituri de sute de milioane de euro.
Pentru a-și continua afacerea profitabilă, magnatul s-ar fi întâlnit și cu ministrul de atunci al Apelor, Pădurilor și Pisciculturii, Doina Pană, cu care ar fi dezvoltat o relație foarte apropiată, spun sursele României Libere.
Doina Pană: „Informaţiile sunt absurde“
Contactată telefonic Doina Pană, acum deputat PSD, a negat vehement întâlnirea cu magnatul austriac şi faptul ar fi luat bani. Fostul ministru a mai declarant că, dacă ar fi fost adevărat că ar fi avut loc o astfel de întâlnire și înțelegere cu afaceristul austriac “nu ar fi susţinut codul silvic, iar acesta nu ar fi trecut de Senat”.
“Nu numai că sunt nereale informațiile că m-am întâlnit cu conducerea firmei și că am luat bani de la ei, dar sunt și absurde informațiile pentru că eu susțin, prin Codul Silvic, măsuri împotriva a ceea ce dorește compania austriacă. Patronul Schweighofer ne-a bombardat cu presiuni. I-a scris și premierului, cu care a vrut să se întâlnească, dar premierul mi-a trimis mie scrisoarea. Eu i-am răspuns să ia legătura cu directorul general al Romsilva, Crăciunescu (inculpat în dosarul retrocedărilor de păduri de peste 330 de milioane de euro, in care au fost arestați inițial deptații PSD Ion Adam și Vioren Hrebenciuc –nn) sau cu adjunctul acestuia. I-am mai spus să ne trimită în scris ce amendamente vrea la Codul Silvic. El nu s-a dus nici la întâlnirea cu Crăciunescu, nici nu mi-a trimis amendamentele pe care le-ar fi dorit el. Oricum, eu nu le-aș fi acceptat pentru că nu e normal ca o firmă să aibă monopol asupra masei lemnoase, motiv pentru care multe firme mici au dat faliment și s-au pierdut zeci de mii de locuri de muncă.
Eu am propus în proiectul de Cod Silvic , la care autor e și premierul în calitate de deputat, ca o firmă să poată achiziționa doar 30% dintr-o categorie de masă lemnoasă, pe specii și sortimente. Pe ei îi interesează rășinoasele, care cresc pe munți. Ei nu sunt de acord cu limitarea achizițiilor pentru că, susțin ei, s-ar încălca Legea concurenței, dar ei uită că există și o Lege a monopolului, care trebuie respectată.
De altfel, în Constituția României este prevăzut că statul trebuie să asigure exploatarea resurselor natural în concordanță cu interesul național”. Insistând asupra informațiilor privind întâlnirile de anul trecut, Doina Pană ne-a declarat: “ Nu numai că eu nu m-am întâlnit cu ei și nici cu patronul, dar nici fostul ministru Korodi nu s-a întâlnit. Singura care a recunoscut că s-a întâlnit cu ei a fost deputatul PNL Lucia Varga, care a fost ministru înaintea mea”.
Ce spune Lucia Varga
Deși ințial a evitat să ne spună dacă s-a întâlnit în particular cu patronal firmei austriece “Holzindustrie Schweighofer”, relatându-ne despre întâlniri cu toți agenții economici din domeniu la Brașov, fostul ministru Lucia Varga a admis și că s-a întâlnit în particular, dar la minister, cu omul de afaceri austriac Gerald Schweighofer.
“M-am întâlnit cu el și la Brașov, la întâlnirea cu toți agenții economici, dar a venit și la minister. Eu susțin dreptul de preemțiune asupra masei lemnoase doar pentru industria de mobilă, nu pentru prelucrători, cum este și Holzindustrie” a susținut Lucia Varga. I-am adus aminte deputatei Varga de faptul că la Sebeș firma austriacă are o fabrică pe care oricând o poate clasifica la capitolul “fabrică de mobilă”, așa că și-ar conserva dreptul de preemțiune căpătat în 2003, iar defrișările haotice, ilegale, ar continua pentru a aproviziona cu prioritate această fabrică.
De asemenea, i-am spus că din cauza dreptului de preemțiune acordat societății austriece, au dispărut păduri întregi de răsinoase și au dat faliment micile fabrici de mobile din țară pentru că tot lemnul de calitate a luat calea exportului prin firma Holzindustrie.
Doamna Varga a insistat, însă, pe faptul că amendamentele pe care ea le susține și pe care le propune și președintele României Klaus Iohannis sunt corecte deoarece altfel s-ar încălca, între altele, Legea Concurenței.
“Și domnul președinte în motivele pentru care a retrimis la Parlament Codul Silvic, era amendarea articolului care limitează dreptul de achiziție la 30% dintr-o categorie lemnoasă, cu aceeași motivare, că se încalcă Legea concurenței. Pentru a face un text correct i-am invitat și pe specialiștii de la Consiliul Concurenței și ei ne vor găsi soluții și pentru respectarea legii monopolului” ne-a declarat Lucia Varga.
Ponta nu a răspuns la telefon
Premierul Victor Ponta nu a răspuns la telefon, ca de altfel nici consilierul său de anul trecut pe probleme economice, Dragoș Andrei pentru a comenta informațiile despre întâlnirea cu omul de afaceri austriac Schweighofer.
Un alt personaj cheie pentru încercările firmei austriece de a determina mai mulți demnitari români să le susțină punctul de vedere este Karl Schmid, șef al departamentului de achiziții al “Holzindustrie Schweighofer”. Schmid s-a întâlnit la rândul său cu numeroase persoane cu funcții înalte în statul român pentru a-i intermedia patronului său intrări și influență asupra procesului legislativ și decizional. Contactat telefonic pentru a lămuri anumite acuzații de trafic de influență care I se aduc, Schmid a refuzat să ne răspundă, replicând sec “sunt în străinătate, nu vreau să vorbesc.” Unele din întrebările pe care doream să i le adresăm vizau și activitatea sa dinainte de 1990, când ar fi făcut afaceri cu Combinatul Siderurgic Galați ca reprezentant al unei alte firme austriece.
Fotografie aeriană a fabricii Schweighofer din Rădăuți, în anul 2012
În acest sfârșit de săptămână în 14 localități din România și câteva din diaspora se va ieși în stradă pentru proteste împotriva defrișărilor masive din pădurile României. Scânteia care a mobilizat populația o reprezintă dovezile potrivit cărora compania austriacă Schweighofer Holzindustrie – care are cinci fabrici operaționale – prelucrează lemn tăiat ilegal din pădurile României.
Este primul protest de acest gen iar mobilizarea s-a făcut pe Facebook unde au confirmat participarea la proteste câteva mii de oameni.
Deși de-a lungul anilor s-a scris de nenumărate ori, s-au făcut investigații și s-au rostit nume în legătură cu tăierile ilegale de păduri, de data aceasta compania care a mobilizat oamenii să iasă în stradă poartă numele de Schweighofer Holzindustrie. Compania austriacă deține în România cinci locații de prelucrare a lemnului la Sebeș, Rădăuți, Siret, Comănești și Reci. Pe propriul lor site compania scrie că are 2.500 de angajați și este liderul de piață în domeniul prelucrării lemnului din România. Compania activează în România din 2003 când – în timpul mandatului premierului Năstase – s-a decis concesionarea pădurilor pentru o perioadă de zece ani. În urma acestui demers legislativ, companiile austriece Egger, Kronospan si Schweighofer au acaparat rapid piața.
Investiții uriașe, profit pe măsură
Cifrele obținute de la Ministerul de Finanțe sunt absolut uriașe și arată că Schweighofer domină piața lemnului din România. Astfel, în 2010 a înregistrat o cifră de afaceri de aproape 300 milioane de euro și un profit de 70 milioane de euro, în 2011 o cifră de afaceri de 400 milioane de euro și profit de 75 de milioane de euro; în 2012, 430 milioane de euro și un profit de aproape 80 milioane euro.
În 2013 cifra de afaceri a fost de 450 milioane de euro, iar profitul net de 96 milioane. Trebuie spus că în toți acești ani compania s-a dezvoltat continuu, investind masiv în noi capacități de producție. Astfel că în luna iunie 2013 anunța că va construi o uzină de prelucrare a lemnului cu o capacitate anuală de 800.000 de metri cubi, în localitatea covăsneană Reci care va fi dată în folosință în anul acesta. Această cantitate reprezintă 5% din cantitatea de lemn exploatată anual din toată ţara. O astfel de uzină consumatoare de lemne în Secuime ar pune o presiune enormă pe exploatările de pădure din întreaga regiune şi ar încuraja defrişările ilegale, spun ONG-urile de mediu, care se împotrivesc investiţiei, arăta la acea vreme portalul bacau.net. Nu e de mirare că austriecii au pus ochii pe pădurile Covasnei, acesta fiind unul dintre cele mai împădurite judeţe ale României, cu aproape 45% din suprafaţă acoperită de „aur verde”.
Fabrica din Sebeș procesează în fiecare zi peste 3.300 de metri cubi de lemn, o cantitate uriașă. Iar fabrica din Rădăuți a Schweighofer prelucrează pe an în total 2.300.000 de metri cubi de lemn.
Lemnul ilegal se plătește cu sânge
Ceea ce nu spun reprezentanții Schweighofer Holzindustrie este modul în care își procură lemnul din pădurile României. În cursul acestei săptămâni influenta publicație germană Der Spiegel a scris pe larg despre “Mafia Schweighofer Holzindustrie și defrișarea pădurilor virgine din România”. Jurnaliștii au plecat de la cazul concret al unui activist român care a filmat modul în care firma austriacă Schweighofer a achiziționat spre procesare lemne tăiate ilegal din pădurile României. “Gabriel Păun, activist al organizației românești Agent Green a urmărit camionul până la fabrică. Avea o bănuială și nu era nevoie decât de un telefon pentru confirmare. În România exista un Hotline pentru a verifica originea lemnului.
Cunoscând numărul de înmatriculare al camionului, se poate urmări fiecare încărcătură de lemne. Păun a sunat la 112 și i-a răspuns o lucrătoare a Ministerului Mediului Înconjurător, responsabilă cu sistemul Wood-Tracker. Răspunsul a venit clar: lemnul era tăiat ilegal.
Păun a urmărit camionul până la poarta gaterului, care aparținea firmei austriece Schweighofer-Gruppe și i-a informat pe oamenii de pază (că lemnul a fost tăiat fără a avea acte – n.r.).
Aceștia însă, în loc să scoată lemnul din circulație, l-au atacat pe Păun. L-au bătut, i-au dat cu spray de piper, până când acesta a căzut la pământ”, se arată în articolul care a fost tradus în limba română pe portalul http://www.neuerweg.ro.
5 miliarde pagubă
Defrișările ilegale reprezintă 400.000 de hectare, cam 6% din pădurile țării, conform Curții de Conturi. Paguba estimată este de peste 5 miliarde euro. Tăierea pădurilor s-a accelerat dramatic după anul 2000, adică în perioada în care firmele austriece Egger, Kronospan și Schweighofer s-au instalat în România și în scurt timp au ocupat piața. Micii producători autohtoni care activau pe piața lemnului au dat faliment. Guvernul apreciază că pădurarii fură cam 4 milioane de metri cubi de lemn pe an: o dată și jumătate cât piramida lui Keops. Cel mai adesea, au dezvăluit investigații jurnalistice, pădurarii sunt înțeleși cu firmele de relucrare a lemnului care sunt de acord să le ia lemnul, deși acesta este tăiat ilegal. Bogdan Tudor, avocet și președintele organizației ecologice Nostra Silva, arată că în anturajul firmei Schweighofer „s-a format o mlaștină a ilegalității, de care se pare că doar Schweighofer nu-și dă seama“. Nistor – citat de Der Spiegel – dă exemplul unei păduri care urma să fie achizționată de către o filială autohtonă a companiei austriece pe baza unor documente care erau falsificate în cel mai amatoricesc mod.
Presiune la politicieni
Atitudinea celor care conduc afacerea Schweighofer arată că sunt siguri pe pârghiile pe care le dețin. Într-un film realizat cu o cameră ascunsă de către reprezentanții unui ONG american se vede cum șeful departamentului de achiziții a fabricii de la Sebeș, Karl Schmidt, negociază bonificații pentu livrarea unor cantități mai mari de lemn decât cele specificate în contractele pe care le avea cu asociația de proprietari ce deținea suprafața de pădure exploatată. În film, Schmid spune că în țară se taie cam 7 milioane de metri cubi de conifere pe an, iar dacă ei ar lucra la capacitatea maximă ar trebui să prelucreze mai mult de jumătate din această cantitate adică 4,5 milioane.
Președintele concernului, Gerald Schweighofer, a amenințat Guvernul cu procese și cu concedieri în masă. În cazul în care ar fi trecut o lege propusă anul trecut de ministrul Doina Pană și care le afecta afacerile. Documentul prevedea faptul că un concern nu are voie să prelucreze mai mult de 30% dintr-o specie de lemn. La toate aceste acuzații apărute de-a lungul vremii, austriecii au precizat că respectă legile și reglementările în vigoare atunci când cumpără lemn. Urmare a exploatării sălbatice a lemnului, doar 28% din țară mai este acoperită de păduri în timp ce media europeană este de 35%. În Austria, de exemplu, 47% din suprafața țării este acoperită de păduri.
Austriecii, sub control guvernamental
Ministerul Mediului a declanşat un control la Holzindustrie Schweighofer privind legalitatea achiziţionării de către companie a materialului lemnos tăiat din păduri, a declarat ministrul de resort Graţiela Gavrilescu. Pe de altă parte, Garda de Mediu a început să facă săptămâna aceasta un control al calităţii aerului la o fabrică de la Rădăuţi, care produce PAL folosind formaldehidă.
Defrișările ilegale din ultimii 25 de ani reprezintă 400.000 de hectare, cam 6% din pădurile țării. Paguba estimată este de peste 5 miliarde euro. Tăierea pădurilor s-a accelerat dramatic după anul 2000, adică în perioada în care firmele austriece Egger, Kronospan și Schweighofer s-au instalat în România și în scurt timp au ocupat piața.”
Trebuie sa intelegem ca in acest caz nu vorbim de beneficiile pietei libere, ci de costurile coruptiei. Pentru ca aceste defrisari ilegale, care au adus o paguba de 5 miliarde de euro, n-ar fi fost posibile fara concursul Statului. Nu se poate spune ca Statul nu stia. E o naivitate, mai pe sleau spus o prostie sa crezi asa ceva! Eu chiar indraznesc sa spun ca in orice afacere ilegala in care e implicat un concern strain sau autohton, politicul e prezent si el. Lucrurile acestea reprezinta costuri, nu adaugare de valoare. Toate aceste costuri uriase le platim, pana la urma, noi, cetatenii. Ceea ce e culpabil din partea Statului este ca intretine acest fenomen in loc sa reduca aceste costuri. E foarte bine spus: „defrisarile ilegale din ultimii 25 de ani”. Pentru ca Statul a intretinut si a incurajat astfel de fenomene care au viciat climatul economic de la noi. Despre ce competitie mai poate fi vorba cand:
„Tăierea pădurilor s-a accelerat dramatic după anul 2000, adică în perioada în care firmele austriece Egger, Kronospan și Schweighofer s-au instalat în România și în scurt timp au ocupat piața. Micii producători autohtoni care activau pe piața lemnului au dat faliment. Guvernul apreciază că pădurarii fură cam 4 milioane de metri cubi de lemn pe an: o dată și jumătate cât piramida lui Keops. Cel mai adesea, au dezvăluit investigații jurnalistice, pădurarii sunt înțeleși cu firmele de prelucrare a lemnului care sunt de acord să le ia lemnul, deși acesta este tăiat ilegal”
adica cand la 3 firme puternice li s-a dat un acces practic nelimitat pe piata si s-au tolerat de catre Stat tot felul de ilegalitati? Statul a viciat ca nimeni altul climatul economic de la noi din tara, fara sa tina cont de interesele oamenilor, de faptul ca prin votul oamenilor au ajuns demnitari. Si chiar indraznesc sa spun ca a prejudiciat economia tarii mai tare decat orice evazionist sau corupt abil.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
-
Recent
- In interesul superior al copilului!!
- Cand incepem sa intelegem cat de mult valoreaza Constitutia si cat de mult valoreaza libertatea!!
- S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!
- 112 nu inseamna Big Brother!
- Precizie de cativa metri…
- Halucinant…
- Va fi razboi?
- „Noi suntem social-democrati”…
- „In Romania, limba oficiala este limba romana” – Art. 13 din Constitutia Romaniei
- Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale
- Un banc!!
- Simbolistica totalitarismului
-
Legături
- WordPress.com
- WordPress.org
- Voxpublica
- Riddickro
- Cristian Patrasconiu
- Geopolitikon – Adrian Cioroianu
- Lumiss22
- Adrian Nastase
- Cristian Preda
- Desculta prin Timisoara
- Mazilu Raluca
- Theodora – Hai ca se poate!!
- Vladimir Tismaneanu
- Adriana Dutulescu
- Brussels Blog
- Corina Cretu
- Alina Gorghiu
- Bibliotecarul
- Ana Birchall
- Miron Mitrea
- Maria Grapini
- Ion Iliescu
- Vasile Dancu
- Stirea press
- Agentia de rating politic
- Gabriela Savitsky
- Keops – mister, perfectiune, frumusete
- Sever Voinescu
- Mihai Gotiu
- Elena Udrea
- Dreapta.net
- Satmareanca
- Traian Razvan Ungureanu – TRU
- Daniel Funeriu
- Lavinia Stan
- Blogosfera Portocalie
- Adrian Paunescu
- Dilema Veche
- Revista 22
- Calin Popescu Tariceanu
- Traian Basescu
- Motanul_Filozof
- Codrin Scutaru
- The Beginning Of The End
- Civitas'99
- Hanul Povestilor
- Maria Diminet
- Victor Ponta
- Anca Bundaru
- Sonya
- Lilick
- Loredana
- Gabriela Elena
- Club 2020
- Roxana Iordache
- Andreea Paul
- Cristina
- Trading Economics
- Adevarul nostru
- Desculta prin Timisoara – WordPress
- Florin Citu
- Lucian Isar
- Gabriela Elena (II)
- Moshe Mordechai
- goodreads
- Opinii BNR
Stiri Romania Libera- Iohannis – dă-mi-o mie, NA-TO mie
- OFICIAL. Massimiliano Allegri a fost demis de Juventus
- Xavi se va întâlni cu Joan Laporta pentru discuții în ceea ce privește viitorul său la Barcelona
- Forțele israeliene au recuperat din Gaza cadavrele a trei ostatici
- Ciucu o are mai mică decât Nicușor Dan, dar Cloptilde Armand îi bate pe toți. (vorbim de iarbă)
- Zeci de comune și orășele l-au îmbogățit cu afaceri mici și multe
- Lituania a preluat președinția rotativă a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei de la Liechtenstein
- Miniștrii de externe sprijină Ucraina, definesc prioritățile Consiliului Europei și adoptă un tratat privind inteligența artificială
- Iohannis a numit-o pe Monica-Cecilia Sitaru ambasadoarea României în 11 țări africane
- VIDEO. Furtuna din Texas a provocat mai mulți morți
- Stiri Mediafax
- Turiştii ucişi în Afganistan erau spanioli
- Războiul din Ucraina, ziua 815. Explozie la Academia Militară din Sankt Petersburg / Marea Britanie anunţă noi sancţiuni vizând comerţul de „arme pentru petrol” dintre Rusia şi Coreea de Nord
- Ion Cristoiu: Scriam în decembrie 1993: „Politicienii occidentali trebuie să-şi dea seama că nu vor mai putea trata Rusia, cel puţin pe faţă, ca pe o putere de mîna a doua”
- Actorul Dabney Coleman a murit la 92 de ani
- Goldman Sachs caută să extindă liniile de credit pentru capital privat
- Trei români, prinşi în mijlocul revoltelor din Noua Caledonie
- Zelenski a semnat legea privind recrutarea condamnaţilor în armată
- Mesaj Ro-Alert în Avrig, judeţul Sibiu: Un urs se plimbă prin oraş
- Zeci de tone de deşeuri au ars în apropiere de pădure, în Botoşani
- FC Botoşani a învins-o pe Mioveni, în turul barajului de Superligă
- Stiri Evz
- A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
Motanul Incaltat 