Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Chestiunea…

Faptul ca un fost Presedinte a impins Romania in Compactul Fiscal, fara negociere, a fost o chestiune eminamente politica. Nici macar n-are a face cu economia. Din punctul de vedere al lui Basescu, care reprezenta Statul Roman, aderarea la Compactul Fiscal reprezenta interesul manifestat de Stat de a se ralia mainstream-ului european pentru ca Romania sa-si consolideze pozitia in Uniunea Europeana, nu sa ramana in afara ei printr-o opinie separata.

Crearea Binomului SRI-DNA a fost o cerinta pe care Romania a trebuit s-o indeplineasca la indemnul principalului nostru partener, SUA. Este limpede, dupa ce mai multi oficiali americani de rang inalt au afirmat chiar si la Bucuresti necesitatea luptei impotriva coruptiei, punand un accent deosebit pe intensificarea eforturilor in acest sens. Nici aici nu a contat economia. Evident, nici nu a fost vorba sa se ia in calcul efectele adverse pe care o astfel de masura ar putea s-o aiba asupra economiei noastre. Si in acest caz decizia a fost una politica. Ca aceasta campanie impotriva coruptiei este condusa pe plan mondial de SUA, se vede cu ochiul liber. Mai nou, ati vazut arestarile de la FIFA. E o politica promovata de actuala Administratie de la Casa Alba, o doctrina, s-ar putea zice, pe care Barack Obama doreste s-o puna in practica in lume. Bineinteles ca lupta impotriva coruptiei s-ar fi putut duce si altfel, nu neaparat prin crearea unei entitati cu puteri largi care sa actioneze discretionar la nivelul intregii tari, actiune bazata pe o ideologie, cea a anticoruptiei. Ceea ce nu inseamna ca nu ar exista probleme reale cu coruptia in Romania.

Dupa cum se poate vedea, Romania face cam ceea ce-i spun altii iar motivele sunt (aproape, ca sa nu zic in totalitate) politice.

Chestiunea principala este ce facem noi. Care este contributia noastra? Noi cam importam idei din alta parte sau facem ceea ce ne spun altii sa facem. Contributia noastra insa pare a fi minima sau deloc. Noi, de pilda, nu studiem fenomenul coruptiei din Romania, ca sa putem sa ne aducem o contributie a noastra. Aplicam ceea ce ne spun altii sa facem. Asa cum am aplicat si-n trecut politicile FMI. De parca FMI ar fi condus tara, nu Guvernul. Dar FMI nu are putere de decizie.

Partea proasta este ca noi nu am avut o viziune cu adevarat. De pilda, n-am avut o viziune nici asupra Justitiei, nici asupra Economiei. Scuzati-ma, dar capitalismul inseamna si contributie proprie. Si cu cat contributia este mai valoroasa, cu atat sistemul functioneaza mai bine. De asemenea, cu cat contributia este mai scazuta din punct de vedere valoric, cu atat si sistemul functioneaza defectuos.

Nici asupra integrarii in UE n-am avut o viziune decat aceea ca ce bine o sa fie. Ca automat ne va asigura UE securitatea economica, ca automat vor curge banisorii din fondurile europene. Am avut o viziune asupra atragerii de investitii straine? Sau asupra chestiunii: ce politica monetara ar fi favorabila pentru tara noastra? Cand iti propui sa ataci astfel de probleme trebuie sa ai un plan. Mi-a venit in minte ce spunea marele maestru american la sah, Frank Marshall, si anume ca mai bine joci dupa un plan, chiar si prost, decat fara niciun plan. Un plan presupune sa tii cont de cauze si de efecte. In niciun caz un plan nu presupune sa te iei dupa altul (sa inveti de la altul e altceva!) sau sa faci ce-ti zice altul. Daca lucrurile stau cum spune D-na. Andreea Paul in postarea pe care am evidentiat-o mai sus:

„Tot panseluțele, săracele. Frica naționalizată de DNA a blocat proiectele aducătoare de șpăgi ale edililor, astfel că prin scăderea investițiilor locale s-a creat un excedent nenatural, toxic, provenit dintr-o inactivitate administrativă locală. Din nefericire, pe lângă micile afaceri locale bănoase care s-au oprit de frică – ceea ce nu e rău -, și celelalte investiții locale, strict necesare, s-au blocat. Teama de DNA a înghețat mâinile cu stilourile gata să semneze ale primarilor sau președinților de consilii județene. Fuga de responsabilitate generalizată din ultima jumătate de an se vede foarte clar în diminuarea cu 31% a cheltuielilor de capital – de la 3.08 miliarde de lei in prima treime a lui 2014 la 2,14 miliarde de lei în 2015, în condițiile în care banii și așa nu erau suficienți, nevoile stricte din domeniile vieții publice rămânând și mai pe larg nesatisfăcute.”

rezulta ca, de fapt, in final, contributia noastra se reduce la crearea unui capitalism bazat pe spagi grase, castigul personal al unora determinand „investitiile locale, strict necesare”. Daca, dintr-un motiv sau altul, nu mai e acest castig personal al unora, acest bonus motivant, atunci se opresc si investitiile locale. Citeam si in aceasta postare a fostului premier, Dl. Nastase:

„PS S-au făcut speculatii privind eventuale legături intre PSD sau guvernul pe care l-am condus cu firma austriacă Holzindustrie. Dacă vreti să intelegeti cine era in legături mai strânse cu această firmă, trebuie doar să dati un click pe internet pe Holzindustrie/Flutur. Veti vedea si cine domina politic zona Rădăutilor, unde s-a instalat initial firma austriacă.”

De unde rezulta ca la noi conteaza cine domina politic o anumita zona a tarii. Lucrul asta e determinant atat in atragerea de investitii straine cat si in ceea ce priveste respectarea legii. Nici asupra restitutio in integrum n-am excelat in ceea ce priveste planul, conceptia: ii dam dom’ne padurea omului ca stie el mai bine cum s-o exploateze, cum sa aiba grija de padure. Si se vede ce a iesit, daca omul stie el mai bine. Iata ce spune si Andreea Paul:

„Săptămâna trecută Mugur Isărescu vorbea despre o creștere economică “robustă și sustenabilă”. Însă, raportul Curții de Conturi despre activitatea Ministerului de Finanțe ne-a arătat că de trei ani și datoria publică a crescut constant și la fel de robust și sustenabil. Îndatorarea a depășit finanțarea deficitului bugetar, iar riscul de solvabilitate se mărește îngrijorător.”

E robusta, e sustenabila – economia duduie, n-asa? Parca din totdeauna romanul pune lucrurile intr-o relatie de dependenta fata de alte lucruri: daca e asa, depinde de cutare, de altceva. Daca nu e asa, atunci e pentru ca depinde de altceva. Nu ar trebui sa ne mire mentalitatea ca „are cineva ceva cu noi”, teoria conspiratiei, care prinde la romani, ca „au vrut sa ne distruga economia ca mergea prea bine”. Intotdeauna e o relatie de dependenta de altceva, de ceva exterior care determina mersul lucrurilor, mai ales in interior.

Or, lucrurile mai depind si de ceea ce faci tu, aici!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

mai 29, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 38 comentarii