Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Nu e acelasi lucru!

Vad ca, mai nou, se pune intr-o balanta de apreciere evaziunea fiscala si coruptia. Mi-a atras atentia urmatorul editorial al maestrului Ion Cristoiu, la care doresc sa fac niste comentarii:

Cînd credeți că Binomul SRI-DNA îl va aresta pe Gelu Diaconu, șeful ANAF?

Se arata ca:

„Sceneta din deschiderea ședinței de Guvern de miercuri, 6 mai 2015, i-a oferit lui Victor Ponta prilejul de a da un fundament teoretic ofensivei ANAF din ultima vreme:
În primul rând, cred că este esenţial pentru România nu doar să combată corupţia, ci să combată evaziunea fiscală. Mie mi se pare că evaziunea fiscală e la fel de periculoasă ca şi corupţia. Nu ştiu de ce în anumite luărm de poziţii trebuie să combatem corupţia, dar trebuie să încurajăm evaziunea fiscală. Cred că e o greşeală. Amândouă sunt fenomene sociale adânc înrădăcinate şi trebuie să le combatem. Cred că ANAF poate să lucreze mai bine, cred că trebuie să urmărim să nu fie abuzuri, dar principiul e corect şi vreau să continuăm să combatem evaziunea fiscală şi să-i convingem pe oameni să se conformeze voluntar la ceea ce este o obligaţie constituţională.

Raportarea Evaziunii fiscale la Corupție n-a fost întîmplătoare.
Prin asta premierul a replicat polemic jurnaliștilor și politicienilor care fac Apostolat pentru DNA, dar critică ANAF din răsputeri.

Jurnaliștii care scriu cu penița muiată în oțet despre acțiunile ANAF și cu limba muiată în miere despre acțiunile DNA sunt cei suspectați a fi salariați ai Diviziei Presă a Binomului SRI-DNA.
Politicienii care critică ANAF și laudă DNA sunt de regulă liderii PNL, cu deosebire cei cărora Binomul SRI-DNA le asigură protecție pentru ca nici un denunț să nu-i atingă.

Principalul motiv pentru care Victor Ponta a raportat combaterea Evaziunii fiscale la Lupta împotriva Corupției e alta.
Lupta împotriva corupției a alimentat capitalul politic al lui Traian Băsescu.
Sub acest semn, DNA a trecut drept un instrument de forță al lui Traian Băsescu în lumea politică românească.
Învățînd de la Traian Băsescu, Victor Ponta și-a asumat și el o Luptă menită să-i asigure nu numai capital electoral, dar și imaginea de deținător al unei instituții de forță.
Lupta e împotriva evaziunii fiscale, iar instituția e ANAF.

Nu e prea greu de sesizat că ANAF imită DNA în materie de publicitate a propriilor acțiuni.
Ca și DNA, ANAF practică descinderea cu tunete și fulgere mediatice.
Ca și DNA, ANAF ține la imaginea de instituție necruțătoare.

E totuși o deosebire.
Spre deosebire de șefa DNA, Codruța Kovesi, care a transformat DNA într-o mașinărie care-i alimentează penibilul Cult al Personalității, șeful ANAF, Gelu Diaconu se păstrează în low profile.
Explicabil.
DNA lucrează pentru Codruța Kovesi.
ANAF lucrează pentru Victor Ponta.

Poate cea mai mare ciudățenie în cazul ANAF o reprezintă ostilitatea jurnaliștilor care se vor Apostoli ai Luptei împotriva corupției.
Pînă la urmă, evaziunea fiscală e și ea o un fel de corupție, cînd nu însoțește corupția propriu zisă.
Ar fi de așteptat ca Apostolii Luptei împotriva Corupției, care sunt și lingători de gaura cheii la ambasadele Puterilor tutelare – America și Mare Britanie- ( cum se dă un pîrț politic în România, cum sună lingătorii de gaura cheii la cele două Ambasade, pentru a întreba ce părere au- pute sau miroase?) să susțină Lupta împotriva evaziuni fiscale.

De ce n-o fac?
Păi, cum s-o susțină cînd ANAF concurează în planul imaginii publice DNA sau mai precis Binomul SRI- DNA?!
Campania declanșată prin ordin pe Unitate împotriva ANAF ne face să credem că nu va trece mult și DNA se va năpusti asupra ANAF sau mai precis asupra șefului ANAF, Gelu Diaconu, după modelul exersat în cazul DIICOT-ului condus de Alina Bica.
Dvs ce credeți, cînd se va întîmpla asta?”

Fiscalitatea, oriunde in lume, are o latura obiectiva deoarece prin acesti bani care vin la Buget se acopera cheltuielile statului. Insa in acelasi timp, tot oriunde in lume, fiscalitatea are clare conotatii politice, de aici si latura sa subiectiva. Intrucat o fiscalitate mai mare sau mai mica se leaga de anumite conceptii de doctrina politica. Cine decide, in definitiv, cat de mari trebuie sa fie cheltuielile statului? Si de ce trebuie sa fie mari si nu mici? Sau invers, de ce mici si nu mari? Poate ca fiscalitatea ar trebui sa fie rodul unei conventii intre stat (cel care primeste banii) si contribuabil (cel care plateste banii), dar de multe ori nu se intampla asa sau o asemenea conventie nu e fezabila. De asemenea nu e foarte clar cum va folosi statul banii contribuabilului, decat daca e o lege clara in acest sens care sa spuna care sunt cheltuielile legitime ale statului, lucru care ar trebui stipulat printr-o lege fundamentala, care e Constitutia. Dar cum de multe ori se intampla ca statul sa faca, din diverse motive care nu sunt straine de diverse doctrine politice, si cheltuieli neconstitutionale, deci nelegitime si, oricum, nivelul cheltuielilor statului neputand fi cuantificat cu exactitate, intervine iarasi un motiv de incertitudine.

E clar ca o fiscalitate ridicata e pusa in sarcina contribuabililor. Orice ban platit mai mult statului deprima motivatia de a obtine acel ban. Sa presupunem ca un intreprinzator privat are de suportat, per total, o crestere a impozitelor cu 10%. Motivatia lui de a produce si de a castiga mai mult va scadea. El trebuie sa plateasca mai mult statului. Daca statul impoziteaza mai mult salariile, e clar ca motivatia lucratorului va scadea pentru ca el trebuie sa plateasca statului si nici angajatorul nu va putea opera mariri de salarii. Guvernul nostru a pus multe taxe si impozite, cum aratam si aici, in schimb nu prea face investitii. Cea mai mare pare a bugetului e alocat pentru Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. Contribuabilul plateste banii respectivi statului, dar daca el incercand nu poate sa obtina mai mult din banii cheltuiti, cum ar putea fi motivat?

Parerile asupra a ceea ce se cheama piata neagra sunt impartite. Insa nu trebuie sa privim neaparat piata neagra ca un fenomen negativ. Marele economist american si laureat al Premilui Nobel pentru Economie (1976), Milton Friedman, spunea:

The black market was a way of getting around government controls. It was a way of enabling the free market to work. It was a way of opening up, enabling people.

Incerc sa traduc:

Piata neagra a fost o cale de a scapa de controalele guvernamentale. A fost o cale de a permite pietei libere sa lucreze. A fost o cale de deschidere, de a da posibilitati oamenilor.”

Iar aici am gasit un studiu interesant despre piata neagra din Elvetia, semnat de prof. dr. Christoph Schaltegger, pornind de la acest citat al lui Friedman. Se poate observa intr-un grafic cresterea pietii negre in Germania, Austria si Elvetia in perioada 1975-2009. El arata ca piata neagra a crescut puternic in toate tarile OECD in ultimii 30 de ani, iar una din cauzele principale este extinderea influentei guvernamentale in economie, dar si, in acelasi timp, schimbarile de pe piata muncii. El spune ca masuri prin care se impun penalitati ridicate pot fi de succes daca sunt concepute corespunzator, dar sunt limitate in scop. Acestea pot conduce la efecte adverse fata de ceea ce se intentioneaza de fapt. Propune, in schimb, simplificarea cadrului de reglementare si participarea cetatenilor la deciziile guvernamentale. Arata ca ministrul Economiei din Elvetia, Doris Leuthard, a intensificat lupta sa impotriva pietei negre, cauza principala fiind protejarea angajatilor care lucreaza pe piata neagra si care beneficiaza de salarii reduse si de conditii mai proaste de munca, fiind expusi arbitrariului angajatorului. Ideea ideologica se vede destul de clar: protejarea oamenilor de abuzuri sau eventuale abuzuri.

Altfel stau lucrurile cu coruptia – aratam aici un caz. Coruptia afecteaza in mod real economia. Spre exemplu, daca cineva obtine un loc de munca pentru ca a dat bani cui trebuie, in felul asta poate sa ajunga intr-un post de conducere un ins care nu are pregatirea necesara pentru acel post. In felul asta, prin acest lant al slabiciunilor cum ar zice Caragiale, se poate promova pe scara larga incompetenta, inclusiv in posturi de conducere, unde pot ajunge persoane slab calificate sa ocupe acel post. Efectul este ca incepe o relativizare periculoasa a competentelor care afecteaza potentialul economic chiar al unei tari intregi. De asemenea, coruptia poate indeparta investitorii. Cine ar investi in mod serios intr-un oras cu o administratie corupta?

Chestiunea este alta – si de aici, probabil, confuziile care se fac adesea – si anume ca ambele fenomene au un acelasi numitor comun: un rol cat mai mare al statului in economie, o extindere a influentei guvernamentale in economie si, pe cale de consecinta, o extindere a influentei politicului in economie. Chestiunea periculoasa, economic vorbind, cu coruptia este ca aceasta poate provoca si chiar provoaca o distorsiune economica si anume ceea ce as numi polarizarea banilor in economia reala, caracterizata prin faptul ca foarte multi bani – sume de milioane si chiar mai mult de euro – sunt prezente in zona politicului, nu la intreprinzatorii privati, in zona business-ului. Avem, de pilda, primari foarte bogati despre care nimeni nu are cunostinta ca acestia ar avea si activitati economice din care sa rezulte bogatia. Si atunci de unde atatia bani? De unde o imbogatire spectaculoasa la anumiti oameni despre care nu stim ca ar efectua activitatile economice necesare din care sa rezulte venituri atat de mari. Nu imi fac iluzii ca acest fenomen – coruptia – ar disparea vreodata. Insa sa ne gandim ca o mita de 10.000 euro inseamna bani nemunciti, castigati fara munca. E adevarat, capitalul acesta financiar circula, insa nu produce valoare si nici nu adauga valoare unei activitati, dimpotriva. Daca cineva – cine trebuie, om cu influenta – ia o mita de 50.000 de euro pentru acordarea unui contract de lucrari de drumuri, care este valoarea pe care o produce si care este valoarea pe care o adauga? Nici una. Dimpotriva, se poate intampla ca, in felul acesta, sa castige o firma slab calificata care sa faca o treaba de mantuiala. Daca totul e politic, nimeni nu raspunde, desigur: totul se musamalizeaza. Si in felul acesta se creeaza nu valoare, ci paguba! Pe cand daca o parte din lucratori, care muncesc la  firma, sunt platiti la negru, nu inseamna ca fac o treaba de proasta calitate si nici ca sunt platiti prost – e treaba angajatorului cum ii plateste, dar el e responsabil de lucrarea respectiva. In felul asta se adauga valoare si nu numai: se si creeaza valoare.

Chestiunea ca „nu facem autostrazi ca ne ia, dom’ne, DNA-ul pe toti”, DNA fiind aici pe post de bau-bau care anihileaza orice initiativa, nu e justificata. Noi ar trebui sa urmarim crearea de valoare, ca asta e important. Sa incercam sa vedem coruptia ca pe un cost. Mie mi se pare ca exclusiv prin masuri de forta, cum sunt cele ale Binomului, coruptia nu va scadea cine stie ce si se va mai adauga un cost, cel al ineficientei. Ar trebui sa urmarim ca valoarea creata printr-o activitate economica sa fie mai mare decat costul. Nu se poate, totusi, sa tratam problema in acesti termeni, de exemplu: nu mai facem drumuri ca acolo e cea mai mare coruptie si evaziune si, pe deasupra, ma altoieste Lulutza. E o copilarie! Let’s talk like adults! Pana la urma, daca lucrurile sunt tratate asa vom plati inca un cost suplimentar: cel al ineficientei, care mi-e teama sa nu fie mai mare decat cel al coruptiei! Mie mi se pare ca de ceva vreme activitatea anticoruptie e mai mare, mai ampla decat activitatea economica. Noi ar trebui sa ne uitam la Vest si sa invatam de la ei cat de eficienti sunt. Or, la noi se constata ca a scazut capitalul romanesc. Si vrem sa cream locuri de munca? Uitati-va cata ineficienta e la noi! Ce facem? O dam din nou pe chestia aia cu „lupta antifascista si antiimperialista si inaintarea Romaniei spre comunism”? Adica ineficienta creste, statisticile oficiale arata, cum reamarca Dl. Mircea Cosea, ca Romania e in topul economiei mondiale, iar noi vrem sa luptam eficient inca impotriva coruptiei, ca sa atragem mai multi bani la buget. Prof. Mircea Cosea spunea, si pe buna dreptate, ca la noi fundamentul economic e subred: e de ajuns sa plece Dacia Renault ca suntem cam in aer.

Daca vom incerca sa cream valoare si sa vedem coruptia ca pe un cost, pana la urma va trebui sa incercam sa reducem costurile, care scad din valoarea produsa. Asa cum un intreprinzator cauta sa reduca niste costuri preferand evaziunea fiscala, de ce nu am cauta sa reducem costul coruptiei gandindu-ne cum sa producem valoare si punand in aplicare lucrul asta. Nu e mai bine oare ca valoarea produsa sa fie mai mare, decat costul? Iar daca tot trebuie sa platim un cost, nu e oare mai bine ca el sa fie unul mic, rezonabil? Ce ziceti? Dar sa ne gandim ce inseamna ca la acest cost – coruptia – sa se mai adauge inca unul: ineficienta! De aceea ar trebui sa ne gandim ca prea multe costuri diminueaza valoarea putand s-o anihileze si, pana la urma, totul se blocheaza.

Noi trebuie sa intelegem mai bine acest fenomen complex de la noi – coruptia – si care sunt costurile pe care le presupune. Iata un articol din Romania Libera:

Afacerea Schweighofer: Întâlniri subterane care pun în pericol pădurile ţării

Se arata ca:

„Patronul firmei austriece Holzindustrie Schweighofer ar fi venit în secret în România, în 2014, pentru a obţine schimbarea Codului Silvic în favoarea afacerilor sale. Gerald Schweighofer s-a întâlnit cu trei consilieri ai premierului.

Informaţiile Rl arată că magnatul austriac ar fi vrut schimbarea proiectului de Cod Silvic în așa fel încât societatea  acestuia să aibă drept de preemțiune la achiziționarea buștenilor, așa cum a avut din 2003 până în 2013, grație unui contract pe 10 ani încheiat cu reprezentanții Guvernului Năstase. În această perioadă, Schweighofer a avut profituri de sute de milioane de euro. Pentru a-și continua afacerea profitabilă, tot anul trecut, potrivit informațiilor noastre, magnatul s-ar fi întâlnit și cu ministrul de atunci al Apelor, Pădurilor și Pisciculturii, Doina Pană, asupra căreia ar fi avut putere de convingere, mai précis că i-ar fi dat bani, spun sursele României Libere. Fostul ministru a negat vehement acuzaţiile.

În acest timp, în mai multe localităţi din România se vor organiza în acest week-end proteste împotriva defrişărilor masive din pădurile ţării.

Potrivit unor surse guvernamentale care doresc să rămână anonime, omul de afaceri Gerald Schweighofer, patronul firmei Holzindustrie Schweighofer, a venit de două ori în România, în vara anului trecut, cu avionul său personal, pentru a se întâlni cu premierul Victor Ponta.

Până la închiderea ediției nu am obținut confirmări că Schweighofer ar fi reușit să se întâlnească cu premierul român, deși afaceristul austriac a făcut numeroase demersuri în acest sens, prin reprezentanții săi în România. Schweighofer a reușit să se vadă, potrivit surselor noastre, în cele două vizite pe care le-a făcut cu trei dintre consilierii premierului Ponta. Printre aceștia se numără și Dragoș Andrei, consilier de stat la Cancelaria primului ministru. Printre funcțiile deținute în trecut de Dragoș Andrei se numără și cea de “șef serviciu rezerve valutare externe”, în cadrul Băncii Naționale a României, între 1990 și 1992, prim-vicepreședinte al Bancorex, 1998-1999 și secretar de stat în Ministerul Administrației Publice.

Potrivit acelorași surse, scopul întâlnirilor solicitate și obținute de afaceristul austriac era să obțină schimbarea proiectului de Cod Silvic în așa fel încât societatea  acestuia să aibă drept de preemțiune la achiziționarea buștenilor, așa cum a avut din 2003 până în 2013, grație unui contract pe 10 ani încheiat cu reprezentanții Guvernului Năstase. În această perioadă, firma lui Schweighofer a avut profituri de sute de milioane de euro.

Pentru a-și continua afacerea profitabilă, magnatul s-ar fi întâlnit și cu ministrul de atunci al Apelor, Pădurilor și Pisciculturii, Doina Pană, cu care ar fi dezvoltat o relație foarte apropiată, spun sursele României Libere.

Doina Pană: „Informaţiile sunt absurde“

Contactată telefonic Doina Pană, acum deputat PSD, a negat vehement întâlnirea cu magnatul austriac şi faptul ar fi luat bani.  Fostul ministru a mai declarant că, dacă ar fi fost adevărat că ar fi avut loc o astfel de întâlnire și înțelegere cu afaceristul austriac “nu ar fi susţinut codul silvic, iar acesta nu ar fi trecut de Senat”.

“Nu numai că sunt nereale informațiile că m-am întâlnit cu conducerea firmei și că am luat bani de la ei, dar sunt și absurde informațiile pentru că eu susțin, prin Codul Silvic, măsuri împotriva a ceea ce dorește compania austriacă. Patronul Schweighofer ne-a bombardat cu presiuni. I-a scris și premierului,  cu care a vrut să se întâlnească, dar premierul mi-a trimis mie scrisoarea. Eu i-am răspuns să ia legătura cu directorul general al Romsilva, Crăciunescu (inculpat în dosarul retrocedărilor de păduri  de peste 330 de milioane de euro, in care au fost arestați inițial deptații PSD Ion Adam și Vioren Hrebenciuc –nn) sau cu adjunctul acestuia. I-am mai spus să ne trimită în scris ce amendamente vrea la Codul Silvic. El nu s-a dus nici la întâlnirea cu Crăciunescu, nici nu mi-a trimis amendamentele pe care le-ar fi dorit el. Oricum, eu nu le-aș fi acceptat pentru că nu e normal ca o firmă să aibă monopol asupra masei lemnoase, motiv pentru care multe firme mici au dat faliment și s-au pierdut zeci de mii de locuri de muncă.

Eu am propus în proiectul de Cod Silvic , la care autor e și premierul în calitate de deputat, ca o firmă să poată achiziționa doar 30%  dintr-o categorie de masă lemnoasă, pe specii și sortimente. Pe ei îi interesează rășinoasele, care cresc pe munți. Ei nu sunt de acord cu limitarea achizițiilor pentru că, susțin ei, s-ar încălca Legea concurenței, dar ei uită că există și o Lege a monopolului, care trebuie respectată.

De altfel, în Constituția României este prevăzut că statul trebuie să asigure exploatarea resurselor natural în concordanță cu interesul național”. Insistând asupra informațiilor privind întâlnirile de anul trecut, Doina Pană ne-a declarat: “ Nu numai că eu nu m-am întâlnit cu ei și nici cu patronul, dar nici fostul ministru Korodi nu s-a întâlnit. Singura care a recunoscut că s-a întâlnit cu ei a fost deputatul PNL Lucia Varga, care a fost ministru înaintea mea”.

Ce spune Lucia Varga

Deși ințial a evitat să ne spună dacă s-a întâlnit în particular cu patronal firmei austriece “Holzindustrie Schweighofer”, relatându-ne despre întâlniri cu toți agenții economici din domeniu la Brașov,  fostul ministru Lucia Varga  a admis și că s-a întâlnit în particular, dar la minister, cu omul de afaceri austriac Gerald Schweighofer.

“M-am întâlnit cu el și la Brașov, la întâlnirea cu toți agenții economici, dar a venit și la minister. Eu susțin dreptul de preemțiune asupra masei lemnoase doar pentru industria de mobilă, nu pentru prelucrători, cum este și Holzindustrie” a susținut Lucia Varga. I-am adus aminte deputatei Varga de faptul că la Sebeș firma austriacă are o fabrică pe care oricând o poate clasifica la capitolul “fabrică de mobilă”, așa că și-ar conserva dreptul de preemțiune căpătat în 2003, iar defrișările haotice, ilegale, ar continua pentru a aproviziona cu prioritate această fabrică.

De asemenea, i-am spus că din cauza dreptului de preemțiune acordat societății austriece, au dispărut păduri întregi de răsinoase și au dat faliment micile fabrici de mobile din țară pentru că tot lemnul de calitate a luat calea exportului prin firma Holzindustrie.

Doamna Varga a insistat, însă, pe faptul că amendamentele pe care ea le susține și pe care le propune și președintele României Klaus Iohannis  sunt corecte deoarece altfel s-ar încălca, între altele, Legea Concurenței.

“Și domnul președinte în motivele pentru care a retrimis la Parlament Codul Silvic, era amendarea articolului care limitează dreptul de achiziție la 30% dintr-o categorie lemnoasă, cu aceeași motivare, că se încalcă Legea concurenței. Pentru a face un text correct i-am invitat și pe specialiștii de la Consiliul Concurenței și ei ne vor găsi soluții și pentru respectarea legii monopolului” ne-a declarat Lucia Varga.

Ponta nu a răspuns la telefon

Premierul Victor Ponta nu a răspuns la telefon, ca de altfel nici consilierul său de anul trecut pe probleme economice, Dragoș Andrei pentru a comenta informațiile despre  întâlnirea cu omul de afaceri austriac Schweighofer.

Un alt personaj cheie pentru încercările firmei austriece de a determina mai mulți demnitari români să le susțină punctul de vedere este Karl Schmid, șef al departamentului de achiziții al “Holzindustrie Schweighofer”. Schmid s-a întâlnit la rândul său cu numeroase persoane cu funcții înalte în statul român pentru a-i intermedia patronului său intrări și influență asupra procesului legislativ și decizional. Contactat telefonic pentru a lămuri anumite acuzații de trafic de influență care I se aduc, Schmid a refuzat să ne răspundă, replicând sec “sunt în străinătate, nu vreau să vorbesc.” Unele din întrebările pe care doream să i le adresăm vizau și activitatea sa dinainte de 1990, când ar fi făcut afaceri cu Combinatul Siderurgic Galați ca reprezentant al unei alte firme austriece.

Fotografie aeriană a fabricii Schweighofer din Rădăuți, în anul 2012

În acest sfârșit de săptămână în 14 localități din România și câteva din diaspora se va ieși în stradă pentru proteste împotriva defrișărilor masive din pădurile României. Scânteia care a mobilizat populația o reprezintă dovezile potrivit cărora compania austriacă Schweighofer Holzindustrie – care are cinci fabrici operaționale – prelucrează lemn tăiat ilegal din pădurile României.

Este primul protest de acest gen iar mobilizarea s-a făcut pe Facebook unde au confirmat participarea la proteste câteva mii de oameni.

Deși de-a lungul anilor s-a scris de nenumărate ori, s-au făcut investigații și s-au rostit nume în legătură cu tăierile ilegale de păduri, de data aceasta compania care a mobilizat oamenii să iasă în stradă poartă numele de Schweighofer Holzindustrie. Compania austriacă deține în România cinci locații de prelucrare a lemnului la Sebeș, Rădăuți, Siret, Comănești și Reci. Pe propriul lor site compania scrie că are 2.500 de angajați și este liderul de piață în domeniul prelucrării lemnului din România. Compania activează în România din 2003 când – în timpul mandatului premierului Năstase – s-a decis concesionarea pădurilor pentru o perioadă de zece ani. În urma acestui demers legislativ, companiile austriece Egger, Kronospan si Schweighofer au acaparat rapid piața.

Investiții uriașe, profit pe măsură

Cifrele obținute de la Ministerul de Finanțe sunt absolut uriașe și arată că Schweighofer domină piața lemnului din România. Astfel, în 2010 a înregistrat o cifră de afaceri de aproape 300 milioane de euro și un profit de 70 milioane de euro, în 2011 o cifră de afaceri de 400 milioane de euro și profit de 75 de milioane de euro; în 2012, 430 milioane de euro și un profit de aproape 80 milioane euro.

În 2013 cifra de afaceri a fost de 450 milioane de euro, iar profitul net de 96 milioane. Trebuie spus că în toți acești ani compania s-a dezvoltat continuu, investind masiv în noi capacități de producție. Astfel că în luna iunie 2013 anunța că va construi o uzină de prelucrare a lemnului cu o capacitate anuală de 800.000 de metri cubi, în localitatea covăsneană Reci care va fi dată în folosință în anul acesta. Această cantitate reprezintă 5% din cantitatea de lemn exploatată anual din toată ţara. O astfel de uzină consumatoare de lemne în Secuime ar pune o presiune enormă pe exploatările de pădure din întreaga regiune şi ar încuraja defrişările ilegale, spun ONG-urile de mediu, care se împotrivesc investiţiei, arăta la acea vreme portalul bacau.net. Nu e de mirare că austriecii au pus ochii pe pădurile Covasnei, acesta fiind unul dintre cele mai împădurite judeţe ale României, cu aproape 45% din suprafaţă acoperită de „aur verde”.

Fabrica din Sebeș procesează în fiecare zi peste 3.300 de metri cubi de lemn, o cantitate uriașă. Iar fabrica din Rădăuți a Schweighofer prelucrează pe an în total 2.300.000 de metri cubi de lemn.

Lemnul ilegal se plătește cu sânge

Ceea ce nu spun reprezentanții Schweighofer Holzindustrie este modul în care își procură lemnul din pădurile României. În cursul acestei săptămâni influenta publicație germană Der Spiegel a scris pe larg despre “Mafia Schweighofer Holzindustrie și defrișarea pădurilor virgine din România”. Jurnaliștii au plecat de la cazul concret al unui activist român care a filmat modul în care firma austriacă Schweighofer a achiziționat spre procesare lemne tăiate ilegal din pădurile României. “Gabriel Păun, activist al organizației românești Agent Green a urmărit camionul până la fabrică. Avea o bănuială și nu era nevoie decât de un telefon pentru confirmare. În România exista un Hotline pentru a verifica originea lemnului.

Cunoscând numărul de înmatriculare al camionului, se poate urmări fiecare încărcătură de lemne. Păun a sunat la 112 și i-a răspuns o lucrătoare a Ministerului Mediului Înconjurător, responsabilă cu sistemul Wood-Tracker. Răspunsul a venit clar: lemnul era tăiat ilegal.

Păun a urmărit camionul până la poarta gaterului, care aparținea firmei austriece Schweighofer-Gruppe și i-a informat pe oamenii de pază (că lemnul a fost tăiat fără a avea acte – n.r.).

Aceștia însă, în loc să scoată lemnul din circulație, l-au atacat pe Păun. L-au bătut, i-au dat cu spray de piper, până când acesta a căzut la pământ”, se arată în articolul care a fost tradus în limba română pe portalul http://www.neuerweg.ro.

5 miliarde pagubă

Defrișările ilegale reprezintă 400.000 de hectare, cam 6% din pădurile țării, conform Curții de Conturi. Paguba estimată este de peste 5 miliarde euro. Tăierea pădurilor s-a accelerat dramatic după anul 2000, adică în perioada în care firmele austriece Egger, Kronospan și Schweighofer s-au instalat în România și în scurt timp au ocupat piața. Micii producători autohtoni care activau pe piața lemnului au dat faliment. Guvernul apreciază că pădurarii fură cam 4 milioane de metri cubi de lemn pe an: o dată și jumătate cât piramida lui Keops. Cel mai adesea, au dezvăluit investigații jurnalistice, pădurarii sunt înțeleși cu firmele de relucrare a lemnului care sunt de acord să le ia lemnul, deși acesta este tăiat ilegal. Bogdan Tudor, avocet și președintele organizației ecologice Nostra Silva, arată că în anturajul firmei Schweig­hofer „s-a format o mlaștină a ilegalității, de care se pare că doar Schweighofer nu-și dă seama“. Nistor – citat de Der Spiegel – dă exemplul unei păduri care urma să fie achizționată de către o filială autohtonă a companiei austriece pe baza unor documente care erau falsificate în cel mai amatoricesc mod.

Presiune la politicieni

Atitudinea celor care conduc afacerea Schweighofer arată că sunt siguri pe pârghiile pe care le dețin. Într-un film realizat cu o cameră ascunsă de către reprezentanții unui ONG american se vede cum șeful departamentului de achiziții a fabricii de la Sebeș, Karl Schmidt, negociază bonificații pentu livrarea unor cantități mai mari de lemn decât cele specificate în contractele pe care le avea cu asociația de proprietari ce deținea suprafața de pădure exploatată. În film, Schmid spune că în țară se taie cam 7 milioane de metri cubi de conifere pe an, iar dacă ei ar lucra la capacitatea maximă ar trebui să prelucreze mai mult de jumătate din această cantitate adică 4,5 milioane.

Președintele concernului, Gerald Schweighofer, a amenințat Guvernul cu procese și cu concedieri în masă. În cazul în care ar fi trecut o lege propusă anul trecut de ministrul Doina Pană și care le afecta afacerile. Documentul prevedea faptul că un concern nu are voie să prelucreze mai mult de 30% dintr-o specie de lemn. La toate aceste acuzații apărute de-a lungul vremii, austriecii au precizat că respectă legile și reglementările în vigoare atunci când cumpără lemn. Urmare a exploatării sălbatice a lemnului, doar 28% din țară mai este acoperită de păduri în timp ce media europeană este de 35%. În Austria, de exemplu, 47% din suprafața țării este acoperită de păduri.

Austriecii, sub control guvernamental

Ministerul Mediului a declanşat un control la Holzindustrie Schweighofer privind legalitatea achiziţionării de către companie a materialului lemnos tăiat din păduri, a declarat ministrul de resort Graţiela Gavrilescu. Pe de altă parte, Garda de Mediu a început să facă săptămâna aceasta un control al calităţii aerului la o fabrică de la Rădăuţi, care produce PAL folosind formaldehidă.

Defrișările ilegale din ultimii 25 de ani reprezintă 400.000 de hectare, cam 6% din pădurile țării. Paguba estimată este de peste 5 miliarde euro. Tăierea pădurilor s-a accelerat dramatic după anul 2000, adică în perioada în care fir­mele austriece Egger, Kronospan și Schwei­g­hofer s-au instalat în România și în scurt timp au ocupat piața.”

Trebuie sa intelegem ca in acest caz nu vorbim de beneficiile pietei libere, ci de costurile coruptiei. Pentru ca aceste defrisari ilegale, care au adus o paguba de 5 miliarde de euro, n-ar fi fost posibile fara concursul Statului. Nu se poate spune ca Statul nu stia. E o naivitate, mai pe sleau spus o prostie sa crezi asa ceva! Eu chiar indraznesc sa spun ca in orice afacere ilegala in care e implicat un concern strain sau autohton, politicul e prezent si el. Lucrurile acestea reprezinta costuri, nu adaugare de valoare. Toate aceste costuri uriase le platim, pana la urma, noi, cetatenii. Ceea ce e culpabil din partea Statului este ca intretine acest fenomen in loc sa reduca aceste costuri. E foarte bine spus: „defrisarile ilegale din ultimii 25 de ani”. Pentru ca Statul a intretinut si a incurajat astfel de fenomene care au viciat climatul economic de la noi. Despre ce competitie mai poate fi vorba cand:

„Tăierea pădurilor s-a accelerat dramatic după anul 2000, adică în perioada în care firmele austriece Egger, Kronospan și Schweighofer s-au instalat în România și în scurt timp au ocupat piața. Micii producători autohtoni care activau pe piața lemnului au dat faliment. Guvernul apreciază că pădurarii fură cam 4 milioane de metri cubi de lemn pe an: o dată și jumătate cât piramida lui Keops. Cel mai adesea, au dezvăluit investigații jurnalistice, pădurarii sunt înțeleși cu firmele de prelucrare a lemnului care sunt de acord să le ia lemnul, deși acesta este tăiat ilegal”

adica cand la 3 firme puternice li s-a dat un acces practic nelimitat pe piata si s-au tolerat de catre Stat tot felul de ilegalitati? Statul a viciat ca nimeni altul climatul economic de la noi din tara, fara sa tina cont de interesele oamenilor, de faptul ca prin votul oamenilor au ajuns demnitari. Si chiar indraznesc sa spun ca a prejudiciat economia tarii mai tare decat orice evazionist sau corupt abil.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

mai 8, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Un caz…

It has been my experience that folks who have no vices have very few virtues.
Abraham Lincoln

Read more at http://izquotes.com/author/abraham-lincoln/10

„Am constatat din experienta ca oamenii care nu au vicii au foarte putine virtuti”

Abraham Lincoln
Romania Libera

DNA a reținut-o pe Gabriela Ciuburciu, o influentă femeie de afaceri din Vaslui, pentru fraude cu fonduri europene

Se arata ca:

„O influentă femeie de afaceri din Vaslui a fost reținută de procurorii DNA pentru luare de mită, înşelăciune, spălare de bani şi fals şi uz de fals. Magistrații urmează să se pronunțe cu privire la arestarea preventivă în cazul ei.

Potrivit DNA, acuzațiile care i se aduc Gabrielei Ciuburciu, directorul general, dar şi acţionarul majoritar al SC Vascar SA Vaslui, sunt:

-folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecinţe deosebit de grave, in formă continuată, 

fals in înscrisuri sub semnătura privată, in formă continuată;

– folosire cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului societății, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, in forma continuată;

– spălare de bani;

– folosire cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului societăţii, în formă continuată;

– efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoana, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, in formă continuată;

În același dosar cu femeia de afaceri mai este cercetat de procurori, Iuliu Cepoi, fost director comercial si director economic al SC Vascar SA și acționar al acestei societăți, sub aspectul săvârşirii infracțiunilor concurente de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecinţe deosebit de grave, spălare de bani, în formă continuată și complicitate la folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului societății, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, in forma continuată. 

Contabila firmei, Florina Șușu, este și ea cercetată pentru complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecinţe deosebit de grave, complicitate la folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului societății, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, spălare de bani, în formă continuată, complicitate la folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului societăţii, in legătură directă cu o infracţiune asimilată celor de corupţie, în formă continuată și complicitate la efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoana, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, in formă continuată;

Din ordonanțele de reținere întocmite de procurori a rezultat că, în cauză, există date şi probe din care a reiese suspiciunea rezonabilă potrivit căreia, în perioada 2008-2010, SC Vascar SA a derulat un proiect finanțat din fonduri comunitare “ pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional pentru dezvoltare rurală”, perioada de implementare fiind de 24 de luni.

Valoarea eligibilă totală a proiectului a fost de 14.705.128 lei, echivalentul a 3.980.814 euro, din care, autoritatea contractantă a decontat cheltuieli în valoare totală de 5.839.677,81 lei.

Unele persoane din conducerea SC Vascar SA, sub comanda inculpatei Ciuburciu Gabriela, ajutată de inculpata Şuşu Florina, contabil sef al societății comerciale, au planificat si au executat în detaliu fraudarea proiectului finanțat prin programul FEADR, prin simularea legalității procedurilor de achiziții, obținând astfel, atât din bugetul comunitar, sume foarte mari de bani, pe care și le-a însușit, prin simularea unor operațiuni comerciale licite.

Astfel, 9 contracte de achiziții de utilaje au fost atribuite unei firme (al cărei unic asociat si administrator era inculpatul Cepoi Iuliu, director si acționar și in cadrul SC Vascar SA), in urma unor proceduri de selecție simulate, la preturi mult supraevaluate, o parte a banilor fiind ulterior returnați inculpatei Ciuburciu Gabriela, prin intermediul firmelor controlate in mod absolut de către aceasta și familia sa.

Astfel, această societate comercială a fost interpusă in cadrul procedurilor de achizitii, aceasta societate comerciala achiziționând utilaje si echipamente de la furnizori și vânzându-le apoi SC Vascar SA la un preț total cu 2.959.692,42 lei mai mare decât valoarea lor de piață.

Pentru a simula respectarea prevederilor privind procedurile de achiziţii aplicabile și pentru a ascunde conflictul de interese ce rezulta din legăturile dintre structurile acţionariatului SC Vascar SA și al firmei câștigătoare a licitației, inculpata Ciuburciu Gabriela a întocmit și semnat mai multe documente în cuprinsul cărora a menţionat, în mod nereal, faptul că nu există nici un interes care să afecteze imparţialitatea pe parcursul procesului de verificare/evaluare a ofertelor.

În perioada 2009-2010, prin intermediul unor operațiuni comerciale fictive, denumite “punere la dispoziţie de personal”, inculpatii Ciuburciu Gabriela, Cepoi Iuliu si Șușu Florina au transferat în conturile SC Vascar SA și ale altor două firme, controlate in mod absout de Ciuburciu Gabriela, din contul firmei al cărei unic asociat si administrator era inculpatul Cepoi Iuliu, suma totală de 510.079,70 lei, pentru a disimula originea ilicită a acesteia.

De asemenea, alte 16 contracte au fost încheiate de către SC Vascar SA, reprezentată de Ciuburciu Gabriela, cu diverse societăţi comerciale din Romania și din străinătate, cu sprijinul unor persoane care au emis si trimis oferte pur formale in numele altor firme.

Scopul acestor acțiuni a fost acela de a simula legalitatea procedurilor de atribuire și al creării aparenţei eligibilității cheltuielilor efectuate de SC Vascar SA cu respectivele achiziţii.

Faptele au avut ca rezultat obținerea fără drept de către SC Vascar SA a sumei totale de 5.277.354,56 lei, din finanțarea nerambursabila acordata de Agenția de Plăti pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, in cadrul proiectului.

De asemenea, distinct de faptele legate de obţinerea fara drept a finanţării nerambursabile in cadrul proiectului, inculpata Ciuburciu Gabriela, beneficiind si de sprijinul inculpatei Şuşu Florina, a transferat, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, prin intermediul mai multor operaţiuni comerciale nejustificate, vădit defavorabile SC Vascar SA, pe care inculpata, in calitate de director general al companiei, potrivit prevederilor Legii 31/1990, era incompatibila sa le deruleze, suma totala de 4.981.852,81 lei, în conturile a trei societăți comerciale care aparţineau inculpatei si familiei acesteia.

”Inculpaților ŞUŞU FLORINA, CEPOI IULIU și CIUBURCIU GABRIELA li s-a adus la cunoştinţă calitatea procesuală în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedură penală, urmând a fi prezentați, în data de 02 iulie 2014, Tribunalului Vaslui cu propunere de arestare preventivă.

Precizam ca in cauza se efectuează cercetări și fată de alte persoane fizice si juridice”, arată DNA.”

Cazul in sine s-ar putea sa para, la o prima vedere, neinteresant…  Intr-un fel asa si e, dar problema pe care el o ridica este, cred eu, intr-adevar interesanta!! Nu ne referim „la ce si cum a facut si la ce si cum a dres” ci la cauzele unor astfel de fenomene. Despre ce sa fie vorba: imoralitate, nestiinta…? Ce anume nu merge in mediul nostru de afaceri ca se intampla astfel de lucruri? Eu unul nu sunt dumirit pe deplin. Si, iarasi foarte interesant, nimeni sau aproape nimeni nu discuta serios despre cauzele unor astfel de fenomene…

Pe de alta parte, s-ar putea vorbi de lacomie, de sete de putere si de bani, de faptul ca sunt oameni de afaceri verosi si ca, in general, nu prea au ceva comun cu ceea ce se numeste virtute. In schimb exista oameni cinstiti, oameni fara vicii (sau cu foarte putine vicii), care-si vad de treaba lor dar care niciodata sau aproape niciodata nu se vor angaja intr-o afacere pe cont propriu. Niciodata sau aproape niciodata nu vor avea apetitul riscului, necesar inr-o lansare in afaceri. Si atunci acesti oameni ce asteapta oare? Nu cumva ajutor de la Stat, nu cumva ca Statul sa le asigure locuri de munca? As dori sa stiu si eu cati din cetatenii obisnuiti de la noi ar avea curajul sa se implice intr-o afacere asa cum a facut-o aceasta doamna. Vasluiul este un fief al PSD de multa vreme. Este un judet sarac de multa vreme. Si atunci stau si eu si ma intreb ce doresc, ce spera cetatenii de acolo… Pomeni de la Stat, n-asa? Sa vina Statul sa le creeze locuri de munca, nu? As dori sa stiu si eu cati dintre vasluieni ar avea forta si curajul sa lase ajutoarele de la stat si sa se implice serios intr-o libera intreprindere, sa aiba macar curajul D-nei. Ciuburciu, deoarece pentru „luare de mită, înşelăciune, spălare de bani şi fals şi uz de fals” iti mai trebuie si curaj, si dorinta nestapanita de a risca!! Altminteri cum va ramane in continuare Vasluiul? Un judet socialist, cu oameni avand conceptii socialiste. Cam asa va ramane in continuare si Romania… Eu sunt convins ca multor barbati le-ar tremura nadragii de frica, in schimb priviti-o pe aceasta femeie care nu a pregetat sa dea mita, sa insele, sa spele bani, sa faca uz de fals pentru afacerea ei!  Observati cat de percutanta e aceasta doamna, fata de multi barbati care nici vorba sa miste un deget: crasma din sat, Statul sa vina sa le dea… A, ca sunt multi buni doar de gura? Da, desigur.

UPDATE. Bihor: Trei persoane, reţinute în cazul de evaziune cu prejudiciu de peste 6 milioane de lei şi 600.000 euro

Se arata ca:

„UPDATE. În urma percheziţiilor, poliţiştii au ridicat în vederea continuări cercetărilor 4 sisteme de calcul, 2 laptopuri, 3 carduri bancare, 3 token – uri, ștampile aparținând unor societăți comerciale din Ungaria, Slovacia și Italia și documente financiar contabile.

–-

Procurorii Parchetului Bihor au reţinut, marţi seară, trei dintre persoanele bănuite de prejudicierea statului cu peste şase milioane lei şi 600.000 de euro, după ce poliţiştii Serviciului de Investigare a Fraudelor din Poliţia Bihor percheziţionaseră sediile unor firme şi locuinţe, transmite Mediafax.

Potrivit unui comunicat al Parchetului Bihor, omul de afaceri Dan Fechete, fostul consilier local PDL Cosmin Bonica, în prezent membru PNL şi administrator al unei societăţi comerciale, şi administratorul altor societăţi, Ioan Cozac, au fost reţinuţi pentru 24 de ore.

Cosmin Bonica, fost consilier local PDL în comuna Sânmartin, este de şase ani membru al PNL şi administrator al unei societăţi, el câştigând în ultimii ani numeroase contracte pentru reabilitări de drumuri, de cămine culturale şi pentru introducerea sau extinderea unor reţele de apă şi canalizare.

Dan Fechete, care deţine împreună cu un asociat o firmă de construcţii, a contractat, la mijlocul anilor 2000, construirea Orăşelului Copiilor, acoperirea Bazinului Olimpic şi apoi modernizarea şi extinderea Grădinii Zoologice din Oradea, dar şi numeroase lucrări de apă, canalizare, construire de poduri şi consolidări de baraje.

Conform cercetărilor efectuate până în prezent, în perioada 2011 – decembrie 2013, firma lui Bonica ar fi înregistrat în evidenţele contabile facturi fictive provenind de la alte două societăţi, ambele fără activitate, administrate de orădeanul Ioan Cozac. Iniţial, facturile au fost emise către firma lui Bonica, iar ulterior, din 2012, au fost „plimbate” întâi printr-o societate intermediară, administrată tot de Cosmin Bonica, potrivit comunicatului citat.

Aceeaşi sursă arată că circuitul facturilor avea un dublu rol, fiind folosite de Bonica pentru a-şi diminua TVA şi impozitul pe profit datorat statului, dar şi pentru a majora devizele unor lucrări publice pe care le avea de executat, mai scrie sursa citată.

Anchetatorii au găsit mai multe facturi emise de o firmă către societatea deţinută de Bonica, inserate în situaţiile de lucrări prezentate spre decontare primăriilor comunelor bihorene Holod, Lăzăreni şi Avram Iancu, cu care cea de-a doua firmă a lui Bonica avea contracte pentru execuţia infrastructurii de apă şi apă uzată. Concret, contractele fictive între cele două societăţi au fost încheiate pentru închirierea de echipamente (buldoexcavatoare, excavatoare, cilindru compactor, autogreder şi autobasculante), deşi una dintre firme nu a deţinut niciodată asemenea utilaje, dar pentru care administraţiile locale au decontat chirii în valoare de peste 1,9 milioane lei.

La fel ar fi procedat şi administratorul Dan Fechete în cazul lucrărilor de amenajare a Grădinii Zoologice din Oradea şi la extinderea Cimitirului Municipal din Oradea, incluzând în devize facturi în valoare de 744.000 lei şi 618.388 euro, provenind de la aceeaşi firmă de la care veneau facturile pentru societatea lui Bonica, pentru prestări de servicii care, în realitate, nu au fost executate.

În total, potrivit calculelor făcute de anchetatori, cei doi oameni de afaceri au provocat un prejudiciu de 6,1 milioane de lei şi 600.000 de euro bugetului de stat şi celor ale administraţiilor locale pe care le-au înşelat.

Marţi dimineaţă, peste 30 de poliţişti bihoreni au făcut percheziţii în municipiul Oradea şi în localităţile Haieu şi Sântandrei, la sediile a şase firme şi la locuinţele a şapte persoane suspectate de evaziune fiscală.”

Mie tare mi-e teama ca in urma acestei „curatenii generale” vor ramane in Romania doar oamenii cinstiti, fara vicii, va ramane acea Romanie linistita pe care o stim cu totii, cu oameni care sa astepte cresterea nivelului de trai de la Stat, locuri de munca de la Stat, ajutoare sociale de la Stat, pomeni de la Stat si, in general vorbind, totul de la Stat. Vor ramane oamenii care-si stiu lungul nasului, oamenii care „isi stiu locul lor”, dar care nu vor mai misca un deget sa faca ei ceva in locul Statului, ci Statul sa faca pentru ei. Cam asa va arata ceea ce generic se numeste „Romania curata”. Fara afaceri, fara riscuri, fara libere intreprinderi. Si atunci eu stau si va intreb: mergem inainte? Mergem, oare, inainte? Omul va ajunge ca un copil, cu o inocenta deplina si dezbracat de orice responsabilitate, iar Statul, ca o mama iubitoare, il va lua in brate si-l va hrani la pieptul sau generos! Ca doar suntem cu totii fii ai tarisoarei noastre dragi!!

In aceeasi ordine de idei sa aruncam o privire la cum arata Romania:

O femeie din Pitești, anchetată în scandalul doctorițelor șpăgare, s-a sinucis de frica DNA

Se arata ca:

„O pensionară în vârstă de 57 de ani, anchetată de D.N.A Piteşti în scandalul doctoriţelor şpăgare, s-a sinucis luni după-amiază, în Pitești. Femeia a lăsat o scrisoare de două pagini în care spunea că se teme că va ajunge la închisoare şi că va sta acolo şase ani.

Ea a fost audiată la D.N.A Piteşti, alături de alţi pensionari, aceştia fiind suspectaţi că au primit concedii de boală mituind medicii din comisia de evaluare. Deşi a fost reprezentată de un avocat, femeia s-a speriat foarte tare când a aflat că este acuzată de dare de mită şi că, dacă nu recunoaşte fapta, poate primi o pedeapsă de şase ani de închisoare, conform Adevărul.ro.

Ancheta de la Piteşti vizează 800 de persoane pensionate pe caz de boală. Femeia era pensionată medical din 2001, având o pensie de 400 de lei. În fiecare an, ea trebuia să se prezinte în faţa comisiei medicale de stabilire a capacităţii de muncă. Aşa se explică şi faptul că procurorii au chemat-o la audieri pentru lămuriri suplimentare, alături de alte 800 de persoane. Scandalul şpăgii pentru doctori a izbucnit în data de 12 iunie când două dintre doctoriţe, Maria Iulia Mihai şi Camelia Săndulescu, au fost reţinute şi ulterior arestate pentru 29 de zile.”

Auziti, femeia aceasta avea pensie de 400 de lei si a fost acuzata de dare de mita! S-a sinucis din cauza ca i-a fost frica de  DNA!! Victima „colaterala” sau cum…? Este o alegorie care ne arata spre ce se indreapta lucrurile: o mare frica de DNA! Asta se traduce in felul urmator: Statul sa-ti dea de mancare, Statul sa te imbrace, Statul sa te calce, sa te spele, in general Statul sa fie in tot si in toate. In rest frica – sa nu cumva sa calci pe bec, ca tot Statul, la o adica, te ia la „trei-pazeste”! O sa avem numai oameni cinstiti, numai oameni la locul lor. Nu vor mai fi oameni care sa aiba curajul de a sfida Statul, care sa faca ceva pe cont propriu, fara Stat si ajutorul sau. Cine va mai avea curajul sa desfida DNA? Bine, poate nu multi se vor sinucide, dar vor tremura chilotetii ca si cand ar fi un vant puternic care sufla din toate directiile. Vor mai exista oameni cu forta percutanta pe care o are Gabriela Ciuburciu? Oameni care sa aiba forta morala de a renunta la binefacerile statului si de a se apuca ei insisi de ceva, sa faca ceva pentru ei, sa castige bani pentru ei? Nu, munca va fi pentru Stat, pentru propasirea Statului, nu a individului. Vom avea un Stat cu institutii puternice, un Stat mare si puternic iar omul se va pune in genunchi si se va ruga, in lacrimi, acestui Idol ca sa-l ierte numai daca i s-ar parea ca a gresit cu ceva!

In conditiile in care capitalul ajunge sa se acumuleze pentru Stat, nu pentru individ, despre ce capitalism mai poate fi vorba? Eu stau si ma intreb: noi, de fapt, ce construim aici…? Milton Friedman spunea:

The black market was a way of getting around government controls. It was a way of enabling the free market to work. It was a way of opening up, enabling people.

Incerc sa traduc:

„Piata neagra a fost o cale de a scapa de controalele guvernamentale. A fost o cale de a restabili piata libera si de a o pune la lucru. A fost o cale de deschidere, imputernicind oamenii”

Or, noi ce facem? Imputernicim Statul… Imputernicim Guvernul! Imputernicim noi oamenii, cetatenii? Uitati-va la biata femeie care s-a sinucis. De frica. Va intreb: ce fel de societate libera mai e asta?

Interesant este ca Statul nostru, care e un monument de coruptie, a esuat in tot ce inseamna bun din economia de piata libera – a esuat in privinta privatizarilor, a facut contracte prin care s-a pagubit el insusi, a pus in fruntea intreprinderilor si institutilor sale clientela de partid, pe salarii grase, si oameni corupti, n-a atras si nici nu face investititii decat la modul insuficient -, vrea acum sa restabileasca, daca se poate spune asa, „ordinea” intr-un exces de zel care distruge capitalismul si economia de piata!! Acest Stat, mai bine zis aceasta povara pe care cetatenii trebuie s-o suporte, nu urmareste altceva decat un control politic total sau aproape total, prin inlocuirea unei mafii cu alta mafie!! Iar acum i se dau puteri aproape nelimitate!! Pentru ca ceea ce se urmareste este un control subtil al Justitiei. Iar cine are controlul Justitiei, are Puterea! Voi incerca sa ma explic mai bine…

La noi, dupa Revolutie, s-a urmarit obtinerea Puterii. Nu e vorba numai de Puterea dobandita prin alegeri libere. Distrugerile de intreprinderi – in locul unor privatizari sanatoase – au urmarit obtinerea Puterii pe cale economica, prin controlul capitalului economic si financiar acumulat. Era si o vorba: „Dai in mine, dai in tine,/ Dai in fabrici si uzine”. Acum se incearca o noua metoda de acaparare a Puterii, prin controlul Justitiei cu ajutorul organului represiv al acesteia – DNA. Daca aceasta cale e mai eficienta decat prima, ramane, totusi, de vazut. Cert este ca ambele cai n-au insemnat, nu inseamna pentru tara aceasta decat o stagnare prelungita in mizerie. Nu s-au vazut nici cresteri economice notabile, serioase (chiar de loc!) si nici imbunatatirea nivelului de trai al populatiei. Este demn de remarcat faptul ca liberalizarea de la inceputul anilor 2000 a marcat o perioada de vreo 8 ani de crestere, perioada in care, totusi, s-au facut si greseli grave. Deoarece chiar si in aceasta perioada s-a urmarit marirea Statului prin angajarea a 500.000 de functionari publici, in loc sa se adopte politici de sustinere, promovare si dezvoltare a sectorului privat. Nenorocirea consta in faptul ca astfel de politici nu sunt dorite in Romania. Dezvoltarea sectorului privat in tara noastra ar darama aceasta monstruozitate corupta numita Stat. Tocmai asta nu se vrea, iar sectorul privat e mai mereu prezentat pe post de Bau-Bau cetatenilor care trebuie sa ramana creduli ca niste copii prosti. Sau e prezentat ca ceva dubuios, veros, indoielnic pentru ca oamenii sa aiba increderea cea mai mare in Stat. Si nu se vrea pentru ca altminteri n-ai mai putea obtine Puterea, care, repet, nu se rezuma doar la cea castigata prin alegeri libere. In aceasta lupta politica, in aceasta ecuatie politica interesul cetatenului e o cantitate care poate fi neglijata. E un infinit mic, la care se renunta. Toate aceste modele au ca scop acapararea unei Puteri cat mai mari si, pe cale de consecinta, o coruptie cat mai mare. Puterea si mentinerea ei nu poate fi disociata de coruptie, cu tot DNA-ul si cu toate bunele intentii (daca exista asa ceva).  Daca se dizolva coruptia atunci Puterea se dizolva pe ea insasi deoarece se dizolva firele prin care aceasta actioneaza. De asemenea aceasta Putere, obtinerea si mentinerea ei, urmareste in mod necesar ca Statul sa fie bogat, nu cetateanul sa fie bogat!! Astfel de oameni, ca acea femeie cu pensia de doar 400 de lei pe luna, sunt doriti, nu cetateni bogati, liberi. Ci oameni saraci care mai asteapta cate ceva de la Stat, care se bucura, precum niste copii cand primesc din cand in cand niste bomboane, de faptul ca „se da ceva” in ajunul unei campanii electorale, ca Statul mai mareste, precar, salariile, dar si cu frica de acest Stat care-i poate altoi oricand. Numai asa Puterea poate fi deplina! Poate fi exercitata in mod sigur, fara riscul ca oamenii ar putea sa incerce ceva, sa se elibereze din aceasta situatie. Oameni liberi si bogati nu sunt doriti in tara noastra. Ei reprezinta exceptiile. Iar cei care emigreaza, duca-se! Asa se prezinta tabloul social, politic si economic de la noi din tara. Ceea ce se doreste este o masa manipulabila si credula, si infricosata, fara abilitati de a incepe ceva pe cont propriu si a reusi intr-o intreprindere libera.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 2, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 36 comentarii