Securismul…

„Cu cat mai putin oamenii pierduti se ingrijesc de propriile lor pacate, cu atat mai mult curiozitatea lor cauta pacatele celorlalti. Cauta nu sa indrepte, ci sa muste; si, in neputinta de a se justifica, ei sunt mereu gata sa acuze pe ceilalti. Nu acesta este modul care ne este aici propus pentru rugaciune si pocainta. „Caci imi cunosc nedreptatea si pacatul meu este pururi inaintea mea” este spus. Acest imparat, care se pocaieste nu se ingrijeste de pacatele altuia, s-a recules pentru a nu vedea superficial, ci pentru a se patrunde coborand inauntrul sau. Nu s-a crutat pe sine; si putea, fara indrazneala, sa ceara sa fie crutat.”

Fericitul Augustin – predica Despre Pocainta, rostita in basilica Restituta din Cartagina in anul 419; Fericitul Augustin, Predici, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu – 2010

Mediafax

DNA are tehnică nouă de interceptare: Contacte sau poze extrase din telefoane şi urmărire pe Facebook/ Softul poate recupera inclusiv datele şterse din mobile sau calculatoare

„DNA s-a dotat cu sisteme noi de ascultare şi urmărire, potrivit unei licitaţii publice. Începând de astăzi, Direcţia are softuri care pot sparge orice fel de telefon din care poate extrage contacte, poze, mesaje, inclusiv cele care au fost şterse. Valoarea investiţiei se ridică la 670.00 de euro.

La capitolul telefoane telefoane mobile, achiziţia DNA prevede softuri care să extragă date din telefoane, precum Apple, Alcatel, BlackBerry, Samsung, Sanyo, Sharp, Sony (SonyEricsson), însă lista este mult mai lungă. La acestea se adaugă şi replicile chinezeşti ale dispozitivelor mobile şi dispozitive de stocare de tip card de memorie.

DNA a cerut ca softul să suporte cel puţin 2400 modele de dispozitive mobile pentru deblocare parole/ecran pin şi funcţiile de ocolire a măsurilor de siguranţă. Potrivit caietului de sarcini, sistemul cumpărat de DNA va putea identifica locaţia unei persoane chiar dacă sistemul este în mod offline pentru GPS.

Nici ştergerea mesajelor sau a contactelor nu mai rămâne un secret. Softul achiziţionat de Direcţia Naţională Anticorupţie poate recupera inclusiv datele şterse din mobile sau calculatoare. Urmărirea se poate face şi pe reţelele publice: modulul de procesare şi analizare a artefactelor de tip Internet dispune şi de motor de căutare şi recuperare din spaţii nealocate (funcţii carver) pentru aplicaţii web, cum ar fi: Facebook, Google Drive, Google Chat, Skype, Dropbox, Torrent etc”, se arată în caietul de sarcini.

Softul poate să cloneze cartele, să decodeze agende de telefon, să acceseze notiţele sau aplicaţiile instalate în telefon.

Licitaţia a fost câştigată de cinci firme: TREND IMPORT EXPORT. Mida Soft Business S.R.L , WEBSPOT SRL, PRO SYS S.R.L, Q-EAST SOFTWARE S.R.L.

Din caietul de sarcini:
Extragere/achiziţie de date informatice existente pe următoarele dispozitive mobile: Acer, Alcatel, Amazon, Amoi, Apple, Archos, Asus, BLU, BlackBerry, Coolpad, Dell, Dopod, Doro, Fly, Garmin, GeeksPhone, GeneralMobile, Gigabyte, QTEK, T-Mobile, Haier, Huawei, K-Touch, Kyocera, Lanix, Lenovo, LG, Meizu ,Micromax, Motorola, MyPhone, Navitel, Nokia, Pantech, Philips, SFR, Sagem, Samsung, Sanyo, Sharp, Sony (SonyEricsson), TomTom, Toshiba, Turkcell, Vertu, ViewSonic, Vodafone, ZTE.

Potrivit aceleiaşi surse, dispozitivelor menţionate se adaugă şi replicile chinezeşti ale dispozitivelor mobile şi dispozitive de stocare de tip card de memorie;

Totodată, caietul prevede că aplicaţia ajută la identificarea dispozitivelor în funcţie de partea frontală, dimensiuni fizice, TAC, poziţionarea camerei şi a porturilor de conectivitate.

•Arată şi extrage informaţiile despre dispozitivul mobil, marca, model, IMEI.
•Efectuează copii în mai multe modalităţi: logic, fizic, sistem de fişiere, extragere de parole, captură de ecran prin intermediul cablurilor sau a unei camere video.
• Suportă efectuarea de copii pentru sistemele de operare pe dispozitive: iOS, Android, BlackBerry, Symbian, Windows Mobile şi Palm şi replicile chinezeşti

Software-ul urmează să suporte 8700 dispozitive mobile profilate pentru extracţie logica şi decodare şi decodează imagini JTAG pentru minimum 130 dispozitive specifice.

•Suportă decodare JTAG pentru următorii producători: HTC, Huawei, Casio, Kyocera, LG, Nokia, Pantech, Samsung, Sony, ZTE, Sanyo şi replicile chinezeşti.
•Suporta extracţia din dispozitive mobile cu chipset MediaTek, Infineon şi Spreadtrum.
•Suporta cel puţin 2400 modele de dispozitive mobile pentru deblocare parole/ecran pin şi/sau funcţiile de ocolire a măsurilor de siguranţă aplicate dispozitivelor mobile.
•Va avea abilitatea de a căuta telefoanele prin intermediul TAC/IMEI şi alegerea manuală a mărcii şi modelului de dispozitiv;
•Va avea abilitatea de a combina diferite extracţii de la acelaşi telefon cu evidenţierea diferenţelor şi posibilitatea dea fi incluse într-un singur raport;
•Va avea abilitatea de a crea imagini fizice împreuna cu bypass de parole pentru dispozitive mobile Samsung cu Android, incluzând următoarele modele: SM-N9009 Galaxy Note 3, SGH-T989 Gal
axy S II, SGH-T989D Galaxy S II, SGH-i727 Galaxy S II Skyrocket, SM-G710 Galaxy Grand 2, SM-G7102 Galaxy Grand 2, SM-
G7106 Galaxy Grand 2, GT-i9506 Galaxy S4, SM-N900V Galaxy Note 3, SM-P605V Galaxy Note 10.1, GT-i9506 Galaxy S4, SM-N900V Galaxy Note 3, SM-P605V Galaxy Note 10.1, SM-G870W Galaxy S5 Active, SM-G900P Galaxy S5, SM-G860P Galaxv S5 Sport, SM-N910V Galaxy Note 4, SM-N915P Galaxy Note Edge, SM-G901F Galaxy S5 Plus, GT-I5700 Galaxy Spica, SPH- M920 şi replicile chinezeşti;

DNA solicită ca softul să aibă abiltatea de a realiza achiziţii/copii fizice cu bypass (ocolire) de parola pentru Nokia Lumia Windows Phone 8 (Lumia 520, 820, 822, 920, 925, 1020, 1320). Totodată, va avea abilitatea de a extrage parolele din dispozitive Nokia BBS, incluzând RAPUv21 chipset de pe următoarele dispozitive: Asha 300 (RM-781), Asha 302 (RM-813), Asha 311 (RM-714), 700 Benji (RM-670), 603 (RM-779).

„Aplicaţia va permite realizare de clone pentru SIM/ MicroSIM/ NanoSIM şi va suporta abilitatea de a efectua capturi de ecran şi imagini a ecranului dispozitivului mobil printr-o camera video separata, dedicată soft-ului; Analizează datele extrase din dispozitive mobile şi exportul datelor informatice: Decodează/converteşte informaţiile despre geo-locaţie fiind posibilă accesarea pe harta din software direct. Va decoda şi analiza agendelor de telefon, lista de mesaje SMS, MMS, Jurnal de apeluri, Mai mult, sistemul va putea accesa calendarul, notiţele sau aplicaţiile instalate în telefon”, prevede caietul de sarcini.

Aplicaţia exportă datele extrase (agenda de telefon, lista de mesaje SMS, MMS, email, IM, calendar, jurnal de apeluri, date despre aplicaţii, fotografii, video, muzica, sunete, date acumulate în browser de internet şi a altor fişiere) în format proprietar, în format PDF, DOC/DOCX, XLS/XLSX şi XML cu posibilitatea de filtrare şi selecţie a acestora.

Cei vizaţi vor putea fi urmăriţi chiar dacă sistemul este offline pentru GPS, iar sistemul va recupera toate datele ascunse sau şterse, inclusiv mesaje, imagini sau contacte.

Pentru calculatoare, sistemul recunoaşte şi analizează sisteme de fişiere, cum ar fi:FAT12, FAT16, FAT32, exFAT, NTFS, ReFS (Windows 8 şi Server 2012), HFS, HFS+,Ext2FS, Ext3FS, Ext4FS, CDFS, ReiserFS 3, VxFS;
-Recunoaşte, analizează şi poate decripta discuri cu criptare totală (WDE), cum ar fi:
-AFF, PGP, Credant, SafeBoot, JFS, VMWare, UFS1, Ultimaco Safeguard, Guardian, EFS,LVM,LVM2, AppleFileVault 1 şi 2;
-Recunoaşte, analizează şi poate decripta fişiere criptate, cum ar fi:
– Bitlocker (Win Vista,7,8), Checkpoint/PointSec R73 7.4.5, Checkpoint 7.6.150, McAfee Endpoint Encryption 5.x şi 6.0, Safeguard Easy 4.40.9 şi Enterprise 5.40 şi 5.50 etc.;
-Indexează, procesează şi analizează multiple tipuri de fişiere cu structuri complexe, cum ar fi:
-containere de tip e-mail: PST, OST, NSF, MSG, P7M, ICS, VCF, MBOX, EML, EMLX, TNEF, DBX, Bloomberg XML;
-Fişiere tip arhivă: 7Z, ZIP, TAR, GZ, BZ2, RAR, Z, CAB, ALZIP;
-Fişiere tip office: DOCX, DOCM, DOTX, DOTM, DOC, DOT, RTF, ODT, WPD, WPS, XLSX, XLSM, XLSB, XLAM, XLTX, XLTM, XLS, XLT, XLA, XLM, XLW, ODC, ODS, UXDC, DBF, PPTX, PPTM, PPSX, PPSM, POTX, POTM, PPT, PPS, POT, ODP;
-Interfaţa aplicaţiei permite crearea şi aplicarea de filtre avansate clasificarea automată a datelor;
-Aplicaţia suportă nativ analizarea memoriei de lucru (RAM) ale sistemelor investigate la distanţă sau din imagini prelevate de la acestea;

Modulul de procesare şi analizare a artefactelor de tip Internet dispune şi de motor de căutare şi recuperare din spaţii nealocate (funcţii carver) pentru aplicaţii web, cum ar fi: Facebook, Google Drive, Google Chat, Skype, Dropbox, Torrent etc.;
–Aplicaţia dispune de un modul de generare şi ataşare la rapoarte de capturi de ecran din cadrul aplicaţiei;
-Modulul de generare rapoarte trebuie să fie capabil să exporte datele indicate şi să creeze legături încadrul raportului către acestea;

Valoarea achiziţiilor se ridică la peste 2,536 milioane de lei, adică 563.572 de euro. Firmele câştigătoare sunt: TREND IMPORT EXPORT. Mida Soft Business S.R.L , WEBSPOT SRL, PRO SYS S.R.L, Q-EAST SOFTWARE S.R.L.

În spaţiul public au apărut informaţii că firma Q-East Software SRL este deţinută de preşedintele şi vicepreşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie România – Republica Coreea. Şeful acestei organizaţii, Marius Sticlaru, este membru al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare şi un publicist la revista „Intelligence”, editată de SRI, scrie Jurnalul Naţional.

Firma Pro Sys SRL, fondată de Bărbieru Petrişor, fost candidat la Camera Deputaţilor din partea PDL, a vândut în 2007 licenţe Microsoft Primăriei Sectorului 3, condus de Liviu Negoiţă, la acel moment. Conform ziarului Ring, Pro Sys SRL a prins o mulţime de contracte cu statul, inclusiv cu instituţii constrolate de PDL, cum ar fi Ministerul Transporturilor, MDRT, MAE, SGG, Senatul, Institutul Pentru Tehnologii Avansate dar şi unor instituţii ca DNA, căruia i-a livrat echipamente de ascultare.

Webspot SRL este patronată de soţii Liliana şi Mircea Mitroi Nastea.

Compania de distribuţie IT&C Mida Soft Business, care este activă şi pe segmentul furnizării de servicii de IT, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 51,2 mil. lei (11,5 mil. euro), în creştere cu 37% faţă de 2014, conform Ziarul Financiar. Compania este deţinută de antreprenorii Daniel Dumitru Moruz şi Florentina Moruz. Mida Soft Business are un pachet de 10% din acţiunile magazinului online evoMAG.ro.

Trend Import-Export este înfiinţată în 19991, dar din 2008 se ocupă de servicii sofware. Potrivit presei, Trend Import-Export lucrează în zona de distribuţie şi cea de servicii cu companii precum Cisco Systems, Linksys, Microsoft, Lenovo, Oracle, AVG şi Hitachi. Acţionarii firmei sunt Tudor Iliescu, Anghel Ilie şi Ionasek Alexandru.”

O asemenea stire nu a trecut neobservata. Iar gandul te duce, intr-adevar la hackeri, cum s-a si remarcat in dezbaterile publice. Pentru asemenea echipamente s-a chetuit o suma frumusica din banii nostri. Problema nu e doar ce doreste sa faca DNA cu asa ceva ci si daca e legal. Pentru ca astfel de activitati care violeaza brutal spatiul privat sunt ilegale in Romania. O asemenea patima securistica nu s-a vazut nici pe vremea lui Ceausescu!!! Dar pe vremea aceea era un regim dictatorial, nu unul bazat pe democratie si libertate, cum stipuleaza Constitutia actuala. Asta lasand la o parte faptul ca sistemul acesta bazat pe urmarirea cetatenilor s-a dovedit a fi unul falimentar: regimul comunist tot s-a prabusit, iar cu Ceausestii se stie ce s-a intamplat. Patima, patima securistica a ramas!! Nu mai vorbesc de faptul ca, asa cum arata articolul, e vorba si de niste firme care fac un profit frumusel din banii publici. O alta problema ar fi ca folosind astfel de sisteme se poate viola spatiul privat din alte tari. Cat o fi asta de legal…? Ca parca nu e…

Ma uitam ieri la ultima parte a unui talk-show la o televiziune de stiri in care subiectul era ceea ce se cheama acum fake news. Interesant este ca se vorbea foarte aprins despre subiect, dar fara a defini, de fapt, fenomenul: ce inseamna fake news? Pentru ca altminteri orice parere care nu convine poate fi catalogata drept fake news. Fobia aceasta fata de ceea ce se cheama fake news pare a fi, de fapt, frica de libertate si libera exprimare.

Iata ce am citit pe saitul unui think-tank din Romania – Centrul Roman de Politici Europene:

Companiile de stat – cum aplică guvernanța corporativă și cum pot bloca clientela politică

„Masă rotundă Companiile de stat –  cum aplică guvernanța corporativă și cum pot bloca clientela politică, 28 iunie 2017
Evaluarea guvernanței corporative a companiilor de stat – din perspectiva prevenirii corupției, a clientelismului și a capturii statului într-o zonă foarte vulnerabilă a economiei, cea a întreprinderilor publice, a fost tema pe care Centrul Român de Politici Europene, Expert Forum și Freedom House România au a pus-o ieri în dezbatere la Ministerul Justiției.

Primele concluzii ale cercetărilor pe tema prevenirii corupției și clientelismului în companiile de stat din România au fost testate cu reprezentanți ai întreprinderilor public, ai ministerelor, inclusiv coordonatori ai Strategiei Naționale Anticorupție și experților independenți.

Primele concluzii, după rezultatele unui chestionar de experți aplicat la nivel național, arată că aplicarea principalului instrument de guvernanță corporativă, Legea 111/2016 pentru aprobarea OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, are dificultăți la implementare iar recentele tentative politice riscă să compromită progrese extrem de greu obținute până acum.

Astfel, potrivit experților consultați:

• Nu există un mecanism clar de atribuire a responsabilităților și sarcinilor de monitorizare a performanței. Ministerul Finanțelor și autoritățile publice tutelare împart această responsabilitate, dar se confruntă cu limitări instituționale în aplicarea eficientă a unei monitorizări optime;
• Companiile de stat de la nivel local sunt într-o situație critică. Execuția bugetară a acestora este de cele mai multe ori netransparentă și există o incidență mare de politizare, nepotism;
• Instabilitatea instituțională a blocat dezvoltarea unor mecanisme proprii și asumate de monitorizare și evaluare la nivelul ministerelor/autorităților publice tutelare;
• Rețelele de captură a resurselor publice s-au consolidat, ceea ce face ca efortul de combatere a lor să necesite o abordare strategică, structurată – lupta anticorupție nu este urmată de măsuri de prevenire și combatere concrete, eficiente, vizibile;
• Situația financiară a multor companii de stat din România este extrem de sensibilă în momentul de față, având atât provocări din scăderea valorii și perioadei anticipate de investiții, cât și incertitudinii cu privire la viitorul lor (ex: insolvență, restructurare);
• Politizarea și incertitudinea exercită o presiune suplimentară pe deciziile economico-financiare pe care companiile de stat trebuie să și le asume, afectând astfel și mai mult potențialul de întrebuințare al finanțărilor de la bugetul de stat;

Guvernanța corporativă nu există doar pentru că ne cer alții,  ajută la performanța companiilor de stat

“Nu numai corupția este problema în companiile de stat, o problemă majoră este lipsa de competență și de înțelegere a guvernanței corporative. Avem o legislație foarte bună, dar o înțelegere și o aplicare greșite. De ce avem nevoie de guvernanță corporativă? Nu doar să bifăm ce am discutat cu UE, cu FMI sau OECD, ci pentru a valorifica potențialul companiilor de stat și a le îmbunătăți performanța”, Sorana Baciu, fost secretar de stat în Ministerul Economiei în guvernul tehnocrat.

Există sancțiuni, Ministerul Finanțelor Publice poate amenda ministerele

“Problema majoră nu este legislația, pe care o avem, ci implementarea ei. Nu trebuie să o reinventăm, s-au făcut progrese aici. Ceea eu cred că lipsește din Legea 111 sunt sancțiuni mai dure pentru cei ce nu aplică legea, avem acest instrument, dar nu îl folosim. Suntem în situația în care în multe companii avem consilii de administrație sau management interimar, au trecut termenele în care trebuia să organizeze și selecteze manageri pe patru ani, dar nu se întâmplă. Aici cred că Ministerul Finanțelor Publice trebuie să aplice amenzi dacă nu se implementează legea”, Adrian Cighi, reprezentant permanent Fondul Proprietatea.

„La începutul anului am solicitat tuturor autorităților tutelare un raport privind problemele cu care ei s-au confruntat pe guvernanță corporativă, ce propuneri de îmbunătățire au, în ideea de a incorpora și perspectiva lor în ghidul de guvernanță corporativă. Știți câte răspunsuri am primit? Cred că le pot număra pe degetele de la o mână și majoritatea răspunsurilor foarte vagi . E nevoie de mai multă implicare în această sferă”, Lucian Duca, Ministerul Finanțelor Publice.

Concluziile analizei prezentate de consorțiul amintit sunt rezultatul proiectului “Proiectul “State-Owned Companies – Preventing Corruption and State Capture” sprijinit prin programul Economic and Financial Crime, Corruption, Environmental Crime al DG Migration and Home Affairs al Comisiei Europene și co-finanțat de Open Society Foundation.

Detalii despre abordarea cu care acest proiect vine în România și la nivel regional se regăsesc în limba română pe www.statecapture.ro și în limba engleză pe www.statecapture.eu„

Foarte interesant si semnificativ este faptul ca nicaieri nu se vorbeste despre privatizare. Generatiile mai tinere de intelectuali parca nici nu mai stiu ce inseamna asta. Solutia lor este asa numita „guvernanta corporativa” la intreprinderile de stat… Nu privatizarea lor.

S-a vorbit si se vorbeste mult despre nostalgicii dupa vremurile revolute ale comunismului. E vorba, in general, despre oameni simpli, nu despre decidentii politici. Dar eu stau si ma intreb: de ce nu dorim, de la nivel de decizie politica, sa terminam cu sechelele comunismului? Vorbim de nostalgii dupa comunism si unii sunt siderati de asa ceva, dar reinviem practicile securismului. Manifestam o fobie fata de fake news-uri mai ceva ca un copil fata de bau-bau, in loc de privatizare preferam varianta „guvernantei corporative la intreprinderile de stat” si apoi ne scandalizam ca lucrurile nu merg deloc bine.

„“Nu numai corupția este problema în companiile de stat, o problemă majoră este lipsa de competență și de înțelegere a guvernanței corporative…” – dar cum poti sa intelegi corect lucrul asta, „guvernanta corporativa la intreprinderile de stat”, cand insusi termenul „corporatist” vine de la corporatie, care se refera eminamente la sectorul privat? Corporatismul de stat ma poate duce cu gandul la fascism, si daca citim cu atentie primul articol s-ar parea ca nu gresim prea mult… Dar economia Romaniei este o economie de piata iar Romania este o tara democratica, nu cu un regim dictatorial. Sau poate ca avem in vedere corporatismul de stat si atunci statul, nu-i asa, are voie sa se bage in contractele noastre, ceea e ilegal de fapt. Asa cum „cred că Ministerul Finanțelor Publice trebuie să aplice amenzi dacă nu se implementează legea”…

Doi academicieni au declarat ca „Romania nu a castigat nimic din aderarea la UE”, asta a declarat Dl. Iulian Fota ca ar fi vazut si auzit la o televiziune de stiri. Interpretarea a fost ca, de fapt, academicienii cu pricina au emis un fake news, nu ca si-au exprimat o simpla parere personala. Dl. Fota era siderat: cum e posibil asa ceva? Bun, si care e solutia? Introducerea cenzurii, interzisa prin Constitutie?

Interesant este cum noi avem talentul de a restrange democratia si inclusiv libertatea si libertatile cetatenilor. Sechelele comunismului inca mai bantuie, dar nu suntem decisi sa terminam odata cu ele. Interesant este cum Dl. Fota se raporta la jurnalismul din SUA, vazut ca un maximum de profesionalism si moralitate, uitand de faptul ca insusi Presedintele Donald Trump a criticat pe motiv de fake news respectivele posturi de televiziune, CNN, NBC si a si spus despre NBC ca are standarde mai joase decat CNN… Dar expozeul D-lui. Fota amintea de osanalele aduse odinioara Kremlinului, de unde, nu-i asa, venea lumina. Aia de la Rasarit… Este trist sa constati ca acest obicei sau, poate mai bine zis, acest reflex, de a aduce osanale intr-o idolatrie, nu-i asa, demna de o cauza mai buna, fara spirit critic, este acum intoarsa spre Vest fara nicio retinere. Mie mi se pare ca lucrul asta spune mult despre ce fel de societate suntem.

Numai sa ne uitam la ce tehnica de interceptare a achizitionat DNA si ne putem face o idee despre ce stat construim noi aici. Stat, nu gluma. Viziunea ramane in continuare una etatista. Era sa spun chiar ateista… Apetenta pentru o societate libera e in scadere. Contradictia consta in faptul ca sunt criticati nostalgicii comunismului, care nu-s putini niciunde in Est, dar cei care ii critica vor sa construiasca un stat cu veleitati totalitare mai dihai ca-n comunism!! Mai abitir ca pe vremea lui Ceausescu!! Achizitiile DNA-ului l-ar fi facut, de buna seama, invidios!! Pretenderisirea aceasta, chipurile democratica, ca statul sa fie mai puternic si mai abuziv decat pe vremea comunismului este cheia contradictiei moderne a epocii pe care o traim. Fara indoiala, din acest deal doar unii au de castigat. Dar a minti in felul acesta, prin astfel de pretexte si aparente, este realmente dezgustator, lasand la o parte faptul ca este inacceptabil.

Dar este, totusi, justificat?

La aceasta intrebare trebuie sa luam in considerare situatia geopolitica legata de regimul actual de la Kremlin. Insa, dupa parerea mea, chestiunea nu e clara. In primul rand nu e clar daca suntem in situatia unui nou Razboi Rece, care presupune delimitari ideologice limpezi. Comunismul s-a prabusit si in fostul spatiu sovietic si in Europa de Est. Pe vremea aceea erau delimitari ideologice cat se poate de clare. In vremurile din urma sunt delimitari ideologice, dar exista si cooperare spre exemplu intre SUA si China. Insa pe vremea Razboiului Rece drepturile si libertatile cetatenilor din Vest nu au fost afectate. Si pe vremea aceea erau actiuni de propaganda sovietica, mai ales ca tarile din blocul comunist sprijineau partidele comuniste din Vest. Sa nu uitam, spre exemplu, ca Partidul Comunist Italian era cel mai mare partid din Europa dupa numarul de membri, daca nu ma insel. Existau de asemenea organizatii de extrema-stanga ce s-au dedat la actiuni teroriste in Europa de Vest. Dar asta nu a insemnat ca Lumea Libera a abdicat de la principiile sale si, cu atat mai mult, nu a insemnat ca a invins comunismul, cel mai mare pericol care pandea Lumea Libera. Era un pericol mare in tari vestice considerate vulnerabile la comunism. Cei tineri poate nu stiu sau poate ca au auzit doar in treacat de celebra Operatiune Gladio. Era luat in considerare pericolul ca, spre exemplu in Italia dar nu numai, comunistii, sprijiniti de URSS si Pactul de la Varsovia, sa puna mana pe Putere! Si era o amenintare reala acest lucru. Insa sa nu uitam ca ideea unei asemenea operatiuni precum Gladio era cea de protejare a libertatii. Sa nu uitam si ce vremuri erau acelea: era vorba despre divizarea ideologica a Europei. Fara indoiala, acest razboi nevazut exista, chiar daca parea ca nu se intampla mare lucru. Numai ca pe vremea aceea Vestul nu si-a abandonat principiile – libertatile individuale si democratia – sub pretextul ca asa s-ar fi aparat mai bine de pericolul care venea din partea totalitara a Europei.

Nu putem sti cat va dura situatia actuala, cata vreme Rusia isi va pastra actuala linie politica. Dar asta nu inseamna sa abandonam principiile unei societati libere si democratice ca sa ne aparam, chipurile, de pericolul rusesc. Adica sa devenim si noi ca ei. Ar fi absurd si regretabil! Ceea ce starneste ingrijorare si confuzie ni se datoreaza pentru ca actiunile noastre nu sunt tocmai pe linia apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Iar achizitiile DNA-ului par a confirma aceasta teza. Europa Vestica si SUA au castigat Razboiul Rece tocmai pentru ca au ramas ferme in apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Or, daca acuma la noi s-ar produce abuzuri politice ca-n Federatia Rusa, cu ce suntem mai buni? Chestiunea principala este ca nu facem suficient pentru a apara libertatile individului si democratia. Or, lucrul asta poate fi mai rau decat actiunile Federatiei Ruse, spre exemplu fake news-urile venite de acolo. Daca vrem sa invingem, trebuie sa intelegem ca rusii trebuie sa vada la noi cu adevarat o Lume Libera. Inclusiv in tarile foste comuniste printre care se numara si tara noastra! A reinvia aici securismul este o calamitate atat politica dar si morala!! Si ar trebui sa ne gandim ca orice derapaj de la libertate si democratie va fi folosit de catre adversarii nostri impotriva noastra.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Suferinta morala

Am citit un articol foarte interesant in Convorbiri Literare:

Bogdan MANDACHE – Nihilismul și timpurile sale

Se arata ca:

„Nihilismul este specific modernităţii sau este o constantă a tuturor epocilor şi a perioadelor de răscruce? Decadenţa, individualismul, dezvrăjirea lumii, instrumentalizarea raţiunii, dispariţia idealurilor, prăbuşirea vechilor valori sînt doar ale epocii recente sau aparţin umanităţii dintotdeauna şi diferă doar intensitatea cu care se manifestă? Sînt doar două din întrebările cărora caută să le răspundă o carte semnată de Franco Volpi, recent tradusă în limba română: Nihilismul, Iaşi, Editura Institutul European, traducere de Teodora Pavel, 2014, 332 p. În forma sa teoretizată, nihilismul este un curent filosofic, şi nu numai, care cronologic aparţine modernităţii, dar consideraţii filosofice sau teologice despre nimic sau nonexistenţă întîlnim încă din antichitate. Sofistul-retor Gorgias a rămas celebru pentru discursurile şi scrierile sale strălucite, vădind o înclinaţie spre paradox, spre combaterea dogmei şi a rigidităţii rutinei; printre scrierile sale deseori este citat şi astăzi tratatul său Despre nonexistenţă în care susţine că nimic nu există, că dacă ar exista nu ar putea fi reprezentat, iar dacă acel ceva ar fi reprezentat nu ar putea fi comunicat nici explicat altora; urmează un joc al alternanţelor argumentelor despre existent şi nonexistent pe care o putea pune în operă doar un strălucit sofist cum era Gorgias. Franco Volpi invocă în preambulul cărţii sale şi cîţiva filosofi şi teologi care, paradoxal, au găsit punct de susţinere al argumentaţiei lor în nimic: Fridugisus din Tours, Ioan Scotus Eriugena, Ioan al Crucii, Meister Eckhart, Angelus Silesius, Charles de Bouvelles sau Leibniz.  Cum însă nu istoria problemei filosofice a nimicului este miza cercetării profesorului Franco Volpi, acesta aprofundează în cartea sa nihilismul în sens restrîns, adică acel curent filosofic afirmat în secolele al XIX-lea şi al XX-lea.

Deşi termenul nihilism este cunoscut de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, cel care a susţinut că a creat termenul „nihilist” este scriitorul rus Turgheniev, care îl foloseşte în romanul Părinţi şi copii pentru a defini modul de a gîndi al lui Bazarov, un „negator” al valorilor şi ordinii sociale existente; dacă atribuirea paternităţii este exagerată, trebuie recunoscut că scriitorul rus a popularizat în epocă termenul de nihilist. La mijlocul secolului al XIX-lea termenul de nihlism era folosit în culturile germană şi franceză; el fusese folosit izolat şi în teologia medievală, dar acolo nu era vorba despre o conceptualizare a termenului. Aceasta s-a produs, în opinia lui Franco Volpi, o data cu Pascal care dă măsura transformării pe care cosmologia a adus-o în raport cu poziţia metafizică a omului în univers: „ Totul e o sferă infinită al cărei centru se află pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri. Închipuirea noastră se pierde la acest gînd. (…) Să ne cunoaştem deci puterile; sîntem ceva şi nu sîntem nimic. Deşi sîntem ceva, nu vedem bine primele principii care se nasc din nimic; şi fiindcă nu sîntem nimic nu putem vedea nemărginirea”. Pe marginea acestei tulburătoare priviri asupra omului şi a lumii, Franco Volpi notează că în universul cosmologiei moderne, omul „nu mai poate locui şi nu se mai poate simţi acasă, aşa cum se simţea în cosmosul antic şi medieval. Universul este perceput ca fiind străin destinului său individual. În faţa tăcerii eterne a stelelor şi a spaţiilor infinite care îi rămîn indiferente, omul este singur cu el însuşi. Şi fără patrie”.

Şcoala idealistă foloseşte frecvent termenul de nihilism, după cum acelaşi termen este utilizat pentru critica tezelor idealismului, aşa cum o face Jacobi într-o scrisoare adresată lui Fichte; una dintre descrierile expresive ale experienţei asupra Nimicului îi aparţine lui Jean Paul: „Nu există nici Dumnezeu, nici timp. Eternitatea nu face decît să se macine pe sine şi să roadă haosul. Curcubeul irizat al fiinţelor se arcuieşte fără soare deasupra abisului şi se dizolvă picătură cu picătură – asistăm la îngroparea mută a naturii sinucigaşe şi sîntem îngropaţi în acelaşi timp cu ea. Cine-şi mai ridică privirea către ochiul divin al Naturii? Ea vă fixează cu nemărginita ei orbită şi neagră”. Dinspre romantism şi idealism, nihilismul capătă un sens social şi politic descriind starea unei societăţi care trebuie depăşită, cazul cel mai grăitor fiind cel al gîndirii ruse de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd termenul de nihilism a ajuns să desemneze o mişcare de rebeliune socială şi ideologică, o revoltă antiromantică şi antimetafizică, dar fără o construcţie înlocuitoare: „Mişcarea nihilistă rusă a fost adesea mai curînd dogmatică şi rebelă decît critică şi sceptică (…) renega aşadar trecutul, condamna prezentul, dar fără capacitatea de a se deschide unei configurări concrete şi pozitive a viitorului”, scrie Franco Volpi.

Intrarea triumfală a nihilismului în gîndirea europeană o datorăm lui Friedrich Nietzsche, un vestitor al timpurilor nihilismelor, filosoful care scria că nihilismul este în faţa uşii, dar nu era un oaspete care cerea ospitalitate, ci figura stranie care anunţa deja prezenţa nihilismelor în casele noastre. Nihilismul, scria filosoful german pe la 1885/6, era în faţa uşii, nu se ştia „de unde venea acest cel mai neliniştitor dintre toţi oaspeţii”, dar mai cu seamă nu se ştia cît va rămîne.  Cu Nietzsche, „analiza fenomenului atinge apogeul, ajungînd la o conştiinţă istorică deplină cu privire la rădăcinile sale cele mai îndepărtate, platonismul şi creştinismul, alimentînd în acelaşi timp exigenţa critică a unei depăşiri a relelor care derivă din acestea. Nu este aşadar o exagerare să-l considerăm pe Nietzsche drept cel mai mare profet şi teoretician al nihilismului”, consideră Franco Volpi. Discursul lui Nietzsche despre nihilism merge mînă în mînă cu cel despre decadenţă, aici întîlnindu-se cu ideile lui Paul Bourget, care analiza societatea sfîrşitului de secol XIX prin conceptele de decadenţă, pesimism, cosmopolitism, nihilism. Filosoful german duce mai departe analiza şi deschide un orizont mai vast al interpretării sale asupra nihilismului: „Nihilismul nu este o cauză, ci doar logica decadenţei”, pentru ca în Voinţa de putere să ducă gîndul mai departe: „De ce pînă la urmă venirea nihilismului este de acum necesară? Pentru că valorile noastre precedente sînt cele care poartă în ele concluzia ultimă; pentru că nihilismul este o logică gîndită pînă în străfundul marilor noastre valori şi idealuri – pentru că trebuie mai întîi să trăim nihilismul, pentru a înţelege care a fost propriu-zis valoarea acestor valori”.

În secolul al XX-lea gîndirea lui Nietzsche a suscitat controverse şi interogaţii, unul dintre cei mai temeinici cunoscători ai operei sale fiind tot un filosof german, Martin Heidegger, care avea să consacre la Universitatea din Freiburg, între anii 1936-1940, cursuri asupra gîndirii fundamentale a lui Nietzsche, într-un spirit al interogării lămuritoare, al „confruntării fructuoase”. Aceasta dovedeşte tenacitatea cu care Heidegger s-a aplecat asupra operei nietzsceene; în aceeaşi perioadă Heidegger frecventa Arhiva Nietzsche, şi pentru un timp a făcut parte din comitetul ştiinţific pentru editarea operelor lui Nietzsche. Este şi perioada în care Heidegger acordă atenţie nihilismului, negativităţii care devin categorii centrale pentru a înţelege metafizica şi istoria fiinţei înseşi. Heidegger a avut cu Nietzsche o confruntare filosofică pe două mari teme: voinţa de putere şi eterna reîntoarcere a aceluiaşi; dar despre nihilism va avea o confruntare memorabilă cu Ernst Junger, considerată de Franco Volpi „analiza contemporană cea mai pătrunzătoare a problemei nihilismului, un itinerarium mentis in nihilo pe măsura secolului XX”. Disputa este despre linia nihilismului, dacă trebuie trecută, cum îndemna Junger, sau dacă acest lucru este încă prematur, cum sugera Heidegger, cel care spunea că refuzînd apropierea nimicului rămîi „definitiv şi fără speranţă în afara filosofiei”. Junger scria în Jurnalul său că dezbaterea sa cu Heidegger a fost un „eveniment epocal”.

Cartea lui Franco Volpi, amplu documentată, este o solidă mărturie „că nihilismul reprezintă ceva mai mult decît un simplu curent al gîndirii contemporane sau o sumbră aventură a avangardelor sale intelectuale”. Nihilismul este expresia unei stări a conştiinţei europene a ultimelor două secole, un indice al prăbuşirii unor viziuni, valori şi orientări tradiţionale, a unor iluzii, un semn al unei crize morale, sociale, intelectuale şi al uniformizării lumii, al pierderii unor repere, al lipsei răspunsurilor la căutările neîncetate într-un spaţiu care şi-a pierdut centrul, iar marginile sînt tot mai vagi şi îndepărtate. Din prag ne priveşte enigmaticul oaspete a cărui prezenţă ne-a vestit-o Nietzsche; pe uşa larg deschisă unii au pornit spre zările neantului, alţii către orizonturile sensului…”

Dar pentru a intelege exact lucrurile va propun sa cititi: Kondratiev wave cat si Nihilism.

Daca pana-n 1780 putem vorbi de o societate omeneasca in care era predominanta agricultura, dupa aceasta epoca a urmat ceea ce se cheama Revolutia industriala (1780-1880). Omul, pana pe la 1780, era diferit de omul de astazi. Inclusiv in plan moral. Intr-o societate bazata in exclusivitate pe agricultura se dezvolta o morala specifica. Asa cum intr-o societate bazata pe industrie, unde industria ia avant, incepe sa se construiasca o alta baza etica si morala decat in precedenta. Trecerea de la o societate bazata pe agricultura la una in care industria devine predominanta provoaca in individul acelei societati o suferinta morala. Valorile vechi pe care era bazata societatea incep sa paleasca, in locul lor aparand alte valori, dar si un alt mod de viata. Evident ca societatea pe aceasta perioada de 100 de ani (1780-1880) nu era intru totul industriala. Adica nu a aparut industria maine si a inflorit poimaine, pentru ca raspoimaine sa straluceasca. Ci a fost o trecere lenta spre industrializare, lucru ce nu a decurs in acelasi mod in toata Europa. Insa vechile valori, cu care multi oameni au fost obisnuiti in vechea societatea bazata doar pe agricultura (doar agricultura e una din ocupatiile stravechi ale omului) au inceput sa paleasca in fata valorilor impuse de un nou mod de viata si de alte relatii de productie. Nu intamplator Marx si-a scris teoria in sec. XIX. Si nu e doar o simpla intamplare Revolutia de la 1848. Aceste transformari au produs suferinte morale membrilor societatii, caci trecerea de la anumite valori pe care se intemeia societatea la altele noi produc aceasta suferinta. In felul acesta a aparut in sec. XIX nihilismul modern, ca sa-i zic asa. Poate pentru prima oara omul a simtit in forul sau interior un vid existential, nimicul. Revolutia industriala s-a accentuat si atunci se punea problema definirii clare a unor noi valori societale. A definirii, cum spunea Hannah Arendt, citata de Vladimir Tismaneanu, persoanei morale si a persoanei juridice a omului. Perioada fiind marcata de instabilitate, inclusiv politica, lucrurile nu erau foarte clare. Revolutia industriala s-a accentuat, industriile incepusera sa se dezvolte cu repeziciune. De aceea spre sfarsitul sec. al XIX-lea incepu sa se arate o noua era: cea a Revolutiei Tehnologice. Problema pe care ne-o punem este daca omul, si ma refer in special la cel european, era pregatit in plan moral pentru acest lucru. Negarea vechilor valori, ca o consecinta a aparitiei altora noi, dar neputina de a accepta usor noile valori impuse de dezvoltarea tehnologica rapida, a accentuat fenomenul nihilismului, al negarii aproape totale si vidul interior in individ, de care vorbeam mai sus. „Nihilismul nu este o cauză, ci doar logica decadenţei” – oamenii au vazut in aceasta trecere catre o societate pragmatica si capitalista o decadenta, inclusiv in plan moral si spiritual. Nu e vorba doar de prejudecati. E vorba, cred, de faptul ca omul trece cu greu de la valorile cu care el e obisnuit, la altele noi, impuse de realitatile cotidiene. Aceasta este, de fapt, o suferinta morala foarte profunda care se desfasoara necontenit in om, incapabil sa gaseasca o cale, incapabil sa se adapteze macar usor. Ajuns in acest punct, ma indrept catre excelentul articol scris de Andrei Plesu in Adevarul:

O dezbatere blocată

Se arata ca:

„Preşedintele ţării a promulgat, de curînd, o lege (217/2015), care incriminează cultul persoanelor vinovate de legionarism, fascism, rasism, xenofobie, precum şi promovarea unor simboluri, concepţii, doctrine, aparţinînd aceluiaşi spectru ideologic.

Legea a fost propusă de trei liberali şi a beneficiat, pentru redactare, de concursul Institutului ”Elie Wiesel”. În principiu, niciun om cu mintea întreagă nu poate contesta legitimitatea unui act normativ care condamnă manifestările de extremă, care amendează glorificarea unor fanatici şi care penalizează orice fel de propagandă pentru idei de natură să submineze statul de drept. Din păcate însă, la noi şi aiurea, dezbaterea publică privind cei doi demoni ai veacului trecut (cel brun şi cel roşu) este blocată. Orice ai spune ”la mijlocul terenului”, adică în teritoriul argumentelor, al faptelor, al judecăţii lucide, stîrneşte furie, obnubilare agresivă, stigmat.

Aşa se întîmplă şi cu dezbaterea stîrnită, în ambianţa autohtonă, de noua lege promulgată de Klaus Iohannis. Cei dintîi au reacţionat, cu parapon, cu obidă, cu vehemenţă ameninţătoare, simpatizanţii dreptei radicale, asumat (neo)legionari, (încă) admiratori ai Căpitanului. Ciudat este însă că şi nostalgicii (cripto)comunişti s-au simţit la fel de vizaţi (şi ofensaţi) de o lege în corpul căreia cuvîntul ”comunism” lipseşte cu desăvîrşire. De vină este, cred, un comentariu neinspirat al dlui Andrei Muraru, consilier prezidenţial, care s-a grăbit să evidenţieze, cu toată greutatea funcţiei sale, caracterul anti-ceauşist al legii (”deşi nu s-a observat acest lucru”). Cum era să se observe? Unde îşi are locul, în text, figura preşedintelui judecat în decembrie 1989? ”Păi Ceauşescu a fost încadrat (la fel ca, de pildă, unii membri ai guvenului Antonescu) la rubrica ”genocid”! Care va să zică e o ţintă proeminentă a legii!” (Să nu uităm că procesul lui Ceauşescu a fost calificat drept neîntemeiat juridic. Dar procesele orchestrate de ”tribunalele populare” din anii `40-50 erau?).

Pe scurt: dinspre dreapta, legea în discuţie e ”anti-legionară”, iar dinspre stînga e anti-comunistă! E interesant că şi unii şi ceilalţi o socotesc ne-patriotică…Am văzut un politician hiper-volubil, care apare (aproape simultan!) şi la România TV şi la B1 TV, deplîngînd, revoluţionar, orbirea legiuitorilor faţă de ”realizările” lui Ceauşescu şi faţă de cei 67% dintre români care încă tînjesc după frumoasele vremuri ale socialismului multilateral dezvoltat.Dincolo de abuzive (dar inevitabile) forme de partizanat (vitejesc sau lăcrămos), trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, sursa confuziilor se află în însuşi textul legii. E un text dezechilibrat, neatent la nuanţe, ambalat într-un limbaj neinspirat, astfel încît tonul şi stilul documentului nu evocă sunetul justiţiei, ci pe acela al unei ”înfierări” tovărăşeşti. În felul acesta şi ceea ce e sustenabil în desfăşurarea lui (incriminarea rasismului, a xenofobiei, a intoleranţei etc) îşi pierde rigoarea juridică, pentru a adopta tonul unui soi de ”declaraţie politică”.

Sunt întru totul de acord că fascismul, sub toate chipurile sale, a fost una din marile catastrofe ale secolului 20. N-am nici o simpatie pentru Mişcarea Legionară. Am mai spus-o: mi se pare scadentă exact la nivelul principiilor sale: e neromânească şi neortodoxă, printr-o supra-evaluare (mai curînd musulmană) a morţii (”Legionarul iubeşte moartea…”) şi printr-o primejdioasă inaptitudine de a doza, în plan lumesc, patosul absolutului. Într-o religie a Întrupării, Legiunea a adus duhul destrupării eroice, într-o religie a iubirii, a adus duhul pedepsei necruţătoare. ”Elanul” antisemit al Mişcării e, desigur, o evidenţă. Dar nici Nicolae Iorga, nici I.G.Duca, nici Virgil Madgearu, nici Armand Călinescu nu erau evrei. Şi nici ”comilitonul” Mihai Stelescu.

”Cum erau, Părinte, legionarii?” – mi-am permis să-l întreb, odată, pe extraordinarul Arsenie Papacioc (il en savait quelque chose!). ”Erau formidabili!” – mi-a răspunsul dînsul. ”Dar aveau o problemă: omorau oameni!”

Pe de altă parte, mă declar inapt să accept vinovăţii ”pauşale”. Nu cred că toţi aderenţii sau simpatizanţii legionari erau potenţial asasini şi nu cred într-un antisemitism ireductibil, dacă mă gîndesc la Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu etc. La fel, nu cred că toţi membri partidului comunist, sau toţi ”adepţii” filosofiei marxist-leniniste (dl. Radu Florian, de exemplu, sau dl. Ion Ianoşi, sau unii scriitori care au plătit, cu talentul lor, preţul ”literaturii” omagiale, sau mulţi, mulţi alţii, angrenaţi, de voie de nevoie, în ”sistem”…) sunt neapărat vinovaţi de abuzurile regimului totalitar. Şi, mai ales, nu vreau să mai trăiesc o dată sub flagelul interdicţiei culturale, sub care am crescut in anii regimului trecut. Nu vreau să fiu suspect nici dacă citesc Sartre, nici dacă citesc Ezra Pound, Céline, sau Heidegger, nici dacă admir talentul lui Cioran, mintea lui Noica, graţia atotştiutoare a lui Mircea Vulcănescu. Nu am nevoie să ader la biografia lor, la opţiunile discutabile ale vieţii lor publice, pentru a mă lăsa sedus de prestaţia lor intelectuală şi, da, pentru a-i omagia fără rezerve şi în orice fel, pentru rolul pe care l-au dobîndit, pe merit, în cultura ţării şi a veacului.

În fine, discuţia e lungă şi complicată. Parcă aud dojana unora (cum că sunt, de fapt, un apologet al Legiunii) şi a altora (cum că sunt un bolşevic nepatriot, dacă nu cumva vreo liftă subversivă). Un fapt e cert: dacă e nevoie de condamnarea fascismului, e inadmisibil să nu vorbim, în textul legii cu pricina, şi despre sîngeroasa catastrofă simetrică, aceea a comunismului. De altfel, cele două au colaborat, cum ştim, mai mult decît se crede. Reamintesc cazul celebrei Margarete Buber Neumann, soţie a unui comunist neamţ, refugiată în 1937, împreună cu soţul ei, în ”protectoarea” şi luminata URSS, dar arestată apoi de Stalin şi livrată Gestapo-ului în 1940, pe baza acordului sovieto-german… Condamnăm rasismul? Ia auziţi: ”Clasele şi rasele (subl. mea, A.P.) care sunt prea slabe pentru a face faţă noilor condiţii de existenţă vor fi înfrînte!”. A spus-o Karl Marx, cel care îl numea, în băşcălie, pe eminentul social-democrat german Lassalle, ”Baronul Iţic”. Să adăugăm că, pentru acelaşi Marx, popoarele slave sunt nişte ”gunoaie etnice”. Iată şi înţelepciunea lui Engels: ”Următorul război mondial va face să dispară de pe faţa pămîntului popoarele reacţionare. Iar aceasta va însemna un progres!”

Una peste alta, e mai uşor să scrii legi, decît să le aplici. Dar chiar şi cînd le scrii, e bine să te gîndeşti şi la libertăţile pe care le ai de menajat. Şi să-ţi aminteşti că ne-a priit la fel de puţin răul fascist, de care am scăpat acum 70 de ani ca şi cel comunist, de care ne-am eliberat, cu vărsare de sînge, abia acum 25…„

Sunt de acord cu ceea ce a scris Andrei Plesu. Dar eu stau si ma intreb daca  la noi sunt intelese fenomenele. Fenomenul acesta numit nihilism, de care vorbeam mai sus, s-a desfasurat pe cale naturala. Iar aceasta „decadenta” trebuia cumva indreptata. Suferinta morala a omului atinge apogeul spre sfarsitul sec. al XIX-lea. Sinteza acesteia o vom vedea in prima jumatate a sec. XX. Spre exemplu esecul politic, economic si social al mariilor imperii, cum au fost Imperiul Austro-Ungar si cel Tarist, lucru ce a condus la Primul Razboi Mondial. Si pe acest fond politic instabil, aparitia ideologiilor totalitare: fascismul si nazismul pe de o parte, comunismul pe de alta parte. Acestea au fost consecinte ale trecerii de la Revolutia Industriala la Revolutia Tehnica. Aceasta trecere a bulversat umanitatea, inca obisnuita cu o societate mai mult agrara, cu valorile acestui tip de societate. Fascismul si nazismul au fost rapid anihilate. Comunismul s-a intins in toata Europa de Est pana in 1989 si inca mai exista in lume. Aceasta bulversare a insemnat milioane de morti. In razboaie, in lagere de concentrare sau in Gulagul comunist. Este de remarcat aici o consecinta importanta, manifestata dupa razboi: lumea bipolara, razboiul rece.

Aici mai trebuie sa spunem, apropo si de un comentariu recent de pe blog, ca mai cu seama ideologia comunista a facut victime. Ideologia comunista era una exterminatorie, iar persoanele care au imbratisat aceasta ideologie au pus-o in aplicare. Nihilismul, de care vorbeam mai sus, nihilismul acelor vremuri, deci unul cu determinari istorice, a condus spre asa ceva. In plan moral, comunismul este expresia unei suferinte morale si citez din primul articol:

„Cu Nietzsche, „analiza fenomenului atinge apogeul, ajungînd la o conştiinţă istorică deplină cu privire la rădăcinile sale cele mai îndepărtate, platonismul şi creştinismul, alimentînd în acelaşi timp exigenţa critică a unei depăşiri a relelor care derivă din acestea. Nu este aşadar o exagerare să-l considerăm pe Nietzsche drept cel mai mare profet şi teoretician al nihilismului”, consideră Franco Volpi. […]

Filosoful german duce mai departe analiza şi deschide un orizont mai vast al interpretării sale asupra nihilismului: „Nihilismul nu este o cauză, ci doar logica decadenţei”, pentru ca în Voinţa de putere să ducă gîndul mai departe: „De ce pînă la urmă venirea nihilismului este de acum necesară? Pentru că valorile noastre precedente sînt cele care poartă în ele concluzia ultimă; pentru că nihilismul este o logică gîndită pînă în străfundul marilor noastre valori şi idealuri – pentru că trebuie mai întîi să trăim nihilismul, pentru a înţelege care a fost propriu-zis valoarea acestor valori”.

Este limpede ca nihilismul a fost o criza a valorilor la trecerea de la unele valori la alte valori. De aici suferinta in plan moral. Negarea valorilor crestinismului, pe care era si este bazata Europa, a determinat crima, omorul. Spun negarea valorilor crestinismului – observati ca nu spun nimic despre Biserica (fie ea catolica sau ortodoxa!!). Iar ambele curente – fascismul si comunismul – s-au dorit a fi revolutionare. Ceea ce se traduce: impotriva lui Hristos. Asta era, de fapt, marea revolutie. Fascismul romanesc, adica legionarismul, a imbracat haina religioasa ca sa castige adepti. Intr-o societate agrara, de regula, valorile religioase predomina. Comunismul a dorit sa le indeparteze cu totul din lumea rurala dar si din societate, in general vorbind.

Nihilismul azi

Traim o forma de nihilism si astazi? Este si astazi prezent nihilismul. Eu cred ca da. Trecerea de la Revolutia Tehnico-Stiintifica la Revolutia Informationala si a Telecomunicatiilor, de la valorile Revolutiei Tehnico-Stiintifice la valorile Revolutiei Informationale si a Telecomunicatilor este imposibil sa nu provoace o noua suferinta in plan moral individului modern. Legalizarea casatoriilor intre homosexuali in SUA sau violurile care se produc – v. aici un articol din Evenimentul Zilei – inclusiv cazuri de atacuri armate in scoli realizate de copii, cum s-au intamplat in SUA, sunt consecintele acestei suferinte morale a individului. Este o negare evidenta a unor norme morale, pana acum unanim acceptate in societate. Trebuie spus ca societatea de azi nu mai este una capitalista in sensul clasic al cuvantului pentru ca valorile acesteia sunt diferite de cele ale unei societati capitaliste, cum era bunaoara, de exemplu, la sfarsitul sec. al XIX-lea. Inclusiv criza economica, climatul international incarcat de astazi sunt tot o consecinta a acestei treceri catre o alta faza de dezvoltare in Istoria umanitatii.

Revenind la realitatile romanesti, eu cred ca legionarismul s-a inscris intr-un cerc mai vast, cel al aparitiei fascismului in Europa. Romania este, fara indoiala, o tara europeana. Legionarii, intr-adevar, aveau o problema: omorau oameni. Insa legionarismul, cu tot aspectul sau antisemit evident prin fapte, cu toate ca omorau oameni, a izvorat din necesitatea obiectiva de a gasi o cale de progres unei societati agrare, cum era societatea romaneasca. La mijlocul celei de a doua jumatati a sec. XX nu se intrezarea o cale de progres a tarii noastre. Progres din toate punctele de vedere: social, economic, cultural si chiar politic. De aceea si mari intelectuali au aderat la acest curent de extrema dreapta, dar poate si din teama. Legionarismul s-a inscris intr-un curent european, foarte la moda in acei ani. Comunismul a fost impus de tancurile sovietice. Comunismul nu era conceput, nici macar ideologic, sa fie implementat in societati agrare. El a fost un curent care a aparut in Occident si era destinat Occidentului. Insa el s-a salasluit in societatile agrare din Estul Europei, fortand trecerea acestora catre societatea industriala si, prin dezvoltarea tehnologiei, catre societatea tehnologica. A fost din acest punct de vedere un accelerator de proces, ca sa zic asa. Dar care nu a tinut cont nici de persoana morala si nici de persoana juridica. La fel au facut si fascismul, si nazismul. Cel de-al Doilea Razboi Mondial, provocat de aceste totalitarisme, a fost un soi de revolutie, daca se poate spune asa, ce a avut drept scop distrugerea societatii interbelice si pregatirea umanitatii spre Revolutia Tehnico-Stiintifica. Duritatea cu care s-a actionat, reprobabila in plan moral, a fost si o expresie a unei mari suferinte morale pe care individul a trebuit s-o suporte, datorita trecerii cu repeziciune a unor etape de dezvoltare importante. S-a dorit distrugerea vechilor valori, inclusiv prin asasinarea oamenilor in razboi, in lagare, caci oamenii sunt purtatori de valori, pentru ca sa-si poata face loc o noua societate, bazata pe alte valori, caracteristice Revolutiei Tehnico-Stiintifice.

Trecerea de la Revolutia Tehnico-Stiintifica la Revolutia Informationala si a Telecomunicatiilor s-a produs mai lin. A insemnat sfarsitul comunismului, deoarece comunismul nu mai putea sa corespunda acestei noi etape, bazata pe informatie si telecomunicatie. In China comunismul s-a reformat, in sensul economiei de piata, ca o solutie pentru mentinerea lui. O solutie temporara. In Rusia s-a incercat o reforma prin peretroika si glasnost, dar a esuat, lasand Rusia intr-o mare problema de adaptabilitate la noile conditii. Observati ca incep sa se dezvolte curente care dau putere serviciilor secrete: controlul comunicatiilor, al internetului – tot o consecinta a trecerii, pentru ca politicul nu mai poate controla fenomenele societale. Observati si fenomenul terorist, framantarile din lumea musulmana. Putem sa punem la capitolul consecinte si razboiul din fosta Iugoslavie, razboiul din Irak, conflictele inghetate din spatiul ex-sovietic au inceput sa se desfasoare – cine si-ar fi imaginat asta in urma cu 50 de ani? Observati ca multi oameni au probleme de adaptabilitate si spune si Andrei Plesu: „67% dintre români care încă tînjesc după frumoasele vremuri ale socialismului multilateral dezvoltat”, cred ca nu putini considera bun comunismul, rai oamenii care au condus s.a. de genul acesta.

Fenomenul e in plina desfasurare.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Care e parerea Dvs.?

Romania Libera

Riposta lui Putin la exerciţiile militare din Occident

Se arata ca:

„Aproximativ 12.000 de militari ai armatei ruse şi 250 de avioane de vânătoare au iniţiat, luni, un vast exerciţiu, în vestul, centrul şi sudul ţării, a anunţat Ministerul rus al Apărării, potrivit Mediafax.

Exerciţiile se vor desfăşura în districtele militare din vestul, centrul şi sudul Rusiei, precum şi la poligoane militare din Siberia.

Cele 250 de avioane militare vor încerca să atace ţinte din Aşuluk şi Kapustin Iar, unde au fost montate dispozitive antiaeriene de ultimă generaţie.

Citeşte şi: Mii de militari occidentali efectuează exerciţii în zona arctică

Exerciţiile se desfăşoară în contextul tensiunilor dintre Rusia şi NATO din cauza crizei din Ucraina.

În paralel, aproximativ 4.000 de militari şi 100 de avioane de vânătoare din Statele Unite şi din opt ţări europene au iniţiat, luni, exerciţii în zona arctică. Manevrele militare se desfăşoară în nordul Norvegiei, în Suedia şi Finlanda.”

Vicepremierul Rusiei, glume pe seama sancţiunilor impuse de Occident: Tancurile ruse nu au nevoie de viză

Se arata ca:

„Vicepremierul Rusiei, Dmitri Rogozin, a glumit, luni, pe tema sancţiunilor impuse de Occident Rusiei, afirmând că „tancurile ruse nu au nevoie de viză”, potrivit Mediafax.

Pentru a atenua preocupările Occidentului cu privire la  intensificarea activităţilor militare ruse în regiunile arctică şi baltică, Rogozin a declarat că tancurile ruse nu au nevoie de vize.

„Eu am glumit mereu, spunând că, dacă nu ne dau vize, ne introduc pe liste de sancţiuni…, tancurile ruse nu au nevoie de vize”, a declarat Rogozin, citat de  Radio Free Europe.

Citeşte şi: Ce spune Vladimir Putin despre sancțiunile impuse Rusiei

Dmitri Rogozin este vizat de sancţiuni din partea Statelor Unite şi Uniunii Europene după ce Rusia a anexat regiunea ucraineană Crimeea, în martie 2014.

Ca reacţie la plasarea sa pe lista personalităţilor ruse care nu pot primi vize de călătorie în Occident, Rogozin afirma că „armata rusă are şi alte modalităţi de călătorie, în afara vizelor”.

Citeşte şi: Când ar putea scăpa Rusia de sancțiunile impuse de Occident„

Un politician apropiat de Merkel a fost oprit să intre în Rusia. Cum a reacţionat Guvernul Germaniei

Se arata ca:

„Parlamentarul german Karl Georg Wellmann, un apropiat al cancelarului german Angela Merkel, a fost oprit să intre pe teritoriul Rusiei, ceea ce a atras protestele Guvernului de la Berlin, potrivit Mediafax.

Deputatul conservator Karl-Georg Wellmann a fost oprit duminică pe aeroportul din Moscova, fiind nevoit să revină luni în Germania.

Citeşte şi: Când ar putea scăpa Rusia de sancțiunile impuse de Occident

Wellmann, un apropiat al cancelarului Angela Merkel, este cunoscut pentru atitudinea critică faţă de acţiunile Rusiei în estul Ucrainei, relatează Associated Press.

„Este vorba de o decizie de neînţeles şi inacceptabilă”, a reacţionat Ministerul german de Externe, cerând Moscovei să anuleze interdicţia de călătorie care îl vizează pe Wellmann, membru al Uniunii Creştin-Democrate germane (CDU).”

De citit si aceasta analiza a lui George Friedman, de pe Stratfor, in care autorul ne vorbeste despre o destabilizare a situatiei pe plan mondial… Avem si o evaluare a situatiei din Europa, autorul vorbind de un continent divizat la ora actuala. Toate lucrurile acestea produc, desigur, o ingrijorare justificata… Te-ai putea intreba daca vor evolua spre un razboi. Mondial?!

Iata insa ce spunea cu multa vreme in urma Napoleon Bonaparte:

„War is becoming an anachronism; if we have battled in every part of the continent it was because two opposing social orders were facing each other, the one which dates from 1789, and the old regime. They could not exist together; the younger devoured the other. I know very well, that, in the final reckoning, it was war that overthrew me, me the representative of the French Revolution, and the instrument of its principles. But no matter! The battle was lost for civilization, and civilization will inevitably take its revenge. There are two systems, the past and the future. The present is only a painful transition. Which must triumph? The future, will it not? Yes indeed, the future! That is, intelligence, industry, and peace. The past was brute force, privilege, and ignorance. Each of our victories was a triumph for the ideas of the Revolution. Victories will be won, one of these days, without cannon, and without bayonets.” (subl. mea – sursa: aici)

Incerc sa traduc:

„Razboiul incepe sa devina un anacronism; daca avem batalii in fiecare parte a continentului se datoreaza pentru ca se infrunta doua ordini sociale opuse, una care dateaza din 1789, cealalta e vechiul regim. Acestea nu pot exista impreuna. Cea tanara o devoreaza pe cealalta. Stiu foarte bine ca, intr-un final calculat, razboiul ma va rasturna pe mine, pe mine reprezentantul Revolutiei Franceze si instrumentul principiilor sale. Dar nu conteaza! Batalia a fost pierduta pentru civilizatie si civilizatia, in mod inevitabil, isi va lua revansa. Sunt doua sisteme, trecutul si viitorul. Prezentul nu e decat o tranzitie dureroasa. Care din ele va triumfa? Nu va triumfa viitorul? Da, intr-adevar viitorul! Acesta este inteligenta, industria si pacea. Trecutul a fost forta bruta, privilegiul si ignoranta. Fiecare victorie a noastra a fost un triumf pentru ideile Revolutiei. Victoriile vor fi castigate, intr-una din aceste zile, fara tunuri si fara baionete.” (subl. mea)

Napoleon Bonaparte, Imparatul

 

In 1989 am fost martorii unei noi Revolutii. Pe plan mondial. O Revolutie a Libertatii prin care fostele regimuri comuniste, dictatoriale, din Uniunea Sovietica si Estul Europei au fost inlaturate. Nu se poate vorbi, oare, si acum de doua sisteme: trecutul si viitorul? Si nu va castiga oare viitorul? Cred ca putem spune, ca si odinioara Napoleon, ca intr-adevar va castiga viitorul! Si atunci nu e oare razboiul un anacronism si acum, in zilele noastre? Nu trecem oare si acum, in zilele noastre, printr-o tranzitie dureroasa? Faptul ca, actualmente, in lume, se produc transformari dureroase, razboaie chiar, reprezinta o stare de tranzitie. Regimul lui Putin pune, iata, fata in fata, cele doua sisteme: trecutul, pe care Putin doreste sa-l aduca in actualitate, si viitorul care nu poate coexista cu trecutul. De aici si ceea ce observa George Friedman, ca institutiile de pe vremea razboiului rece isi pierd eficacitatea, viabilitatea. Ele apartin trecutului, unui sistem vechi care nu mai e compatibil cu realitatea prezenta si cu viitorul. Sensul evenimentelor nu poate fi altul decat Libertatea. Mergem spre o mai mare si mai extinsa liberalizare. Lucrul acesta se va vedea atat in China cat si in Lumea Araba, care, e lesne de observat, trece prin niste convulsii infricosatoare, care genereaza terorism. Pana la urma, nici Lumea Araba nu va putea pastra Vechiul Regim. Nici China nu va putea pastra comunismul. Libertatea a atins China si China nu va dormi. „Trecutul a fost forta bruta, privilegiul si ignoranta” – uitati-va cat de bine se potriveste daca ne gandim la comunsim, fascism, nazism, dictaturile militare din America de Sud, regimurile dictatoriale din Lumea Araba, in general vorbind totalitarismul care a dominat o mare parte din Planeta noastra in sec. XX si la razboaiele catastrofale ale acestui secol.

Iarasi e foarte interesant, zic eu, ce spunea Napoleon despre bancheri, finantisti:

„When a government is dependent upon bankers for money, they and not the leaders of the government control the situation, since the hand that gives is above the hand that takes. Money has no motherland; financiers are without patriotism and without decency; their sole object is gain.” (subl. mea – sursa: aici)

Incerc sa traduc:

„Cand guvernul este dependent de bancheri pentru bani, ei si nu liderii de guvernamant controleaza situatia, de vreme ce mana care da este deasupra celei care cere. Banii nu au patrie; finantistii sunt fara patriotism si fara decenta; singurul lor obiect este castigul.” (subl. mea)

Si aceasta maxima pare a se potrivi foarte bine zilelor noastre…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

„Calul Traian”

Nu l-am crezut capabil pe reprezentatul special al Rusiei pe langa NATO de figuri de stil jurnalistice – „Calul Traian”, dar, dupa cat se vede, are talent! 🙂

Problema insa nu e asta, desigur. Ci daca Rusia, prin pozitia afisata fata de scutul antiracheta de la Deveselu, are si dreptate. Iata un editorial al Sabinei Fati in Romania Libera:

Rusia şi „calul Traian” al scutului american

Si eu cred ca acest scut nu este indreptat impotriva Rusiei. Insa atitudinea Rusiei este oarecum justificata prin faptul ca aceasta tara nu face parte in prezent din niciun sistem de securitate. Scutul are atributii defensive si asigura securitatea tarilor membre NATO si SUA.  Evident, acest scut antiracheta este chemat sa raspunda unor amenintari. Iata ce spune printre altele un articol din Gandul:

România va găzdui rachete de interceptatre SM-3, tip Block 1B, ce devin operaţionale din 2015

„Potrivit unui document transmis parlamentarilor din comisiile de specialitate şi care prezintă date sintetice privind Participarea României la sistemul american de apărare antirachetă în Europa, prima etapă de implementare este în desfăşurare şi presupune protejarea unor porţiuni ale Europei de Sud-Est, prin desfăşurarea de sisteme radar şi interceptori SM-3 amplasaţi pe nave, însoţită de amplasarea unui sistem radar înaintat, care va detecta lansarea rachetelor încă din faza ascendentă a traiectoriei. Prima etapă a demarat la 7 martie 2011, prin trimiterea în Marea Mediterană a navei „USS Monterey”, echipată cu sistemul Aegis.

Cea de-a doua etapă, unde România este inclusă şi are ca orizont de timp anul 2015, prevede extinderea protecţiei aliaţilor NATO prin operaţionalizarea unei noi generaţii de interceptori SM-3 care să permită lansarea de la sol precum şi a noi baze radar care vor fi amplasate în baze terestre din Europa de Sud-Est.În etapa a treia, cu un orizont de timp 2018, urmează să fie extinsă acoperirea sistemului la toate statele membre NATO din Europa, prin amplasarea unei noi baze terestre în nordul Europei (în Polonia), precum şi prin continuarea procesului de dezvoltare a unor noi rachete SM-3, amplasate pe mare şi pe uscat, iar cea de patra etapă, cu un orizont de timp 2020, prevede asigurarea unei protecţii crescute a teritoriului SUA împotriva unor atacuri cu rachete intercontinentale, inclusiv prin dezvoltarea în continuare a rachetelor SM-3 şi a sistemelor radar.

Implicarea României în cea de-a doua etapă a programului american presupune găzduirea de interceptori tereştri, rachete de interceptare SM-3, Standard Missile 3, tip Block 1B, aceasta urmând să devină operaţională începând din anul 2015.”

De unde se vede ca acest sistem defensiv este foarte complex. Atunci intrebarea care se pune ar fi: de ce aceste amenintari (carora scutul le e destinat sa le faca fata) nu ar viza si Rusia? Sa nu uitam ca aceasta tara a fost tinta unor atentate teroriste cumplite, si inca destul de recent! Rusia nu face parte din NATO dar are un Parteneriat cu NATO, asta e adevarat. Insa la Kremlin idei din vremea razboiului rece persista. Sabina Fati a remarcat:

„Rusia nu poate intra însă în parteneriat cu Occidentul, câtă vreme prin doctrina de apărare declară că NATO este o ameninţare la adresa siguranţei sale naţionale. Ambasadorul rus pe lângă Alianţa Nord-Atlantică, Dimitri Rogozin, a avertizat, de altfel, din momentul în care Bucureştiul a acceptat amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul României, că americanii şi aliaţii lor n-ar trebui să „încolţească ursul rus”, fiindcă va ieşi din bârlog şi „le va da un şut în fund acestor vânători mizerabili”.”

Referitor insa la paragraful urmator, tot de Sabina Fati:

„Moscova nu se teme de expansiunea americană facilitată de România, ci se simte umilită, pusă la colţ şi marginalizată. Scutul, acest „cal Traian” pe care Statele Unite îl aduc lângă Rusia, este doar un nou episod al înfrângerilor suferite în ultimii 20 de ani de Moscova, care vrea să-şi reia rolul de mare putere europeană.”

Eu as pune urmatoarea intrebare: dar NATO si SUA de ce anume se tem, din moment ce vor sa instaleze un asemenea sistem defensiv, atat de complex, cum este acest scut antiracheta? Sa nu uitam ce ne spune articolul din Gandul: „cu un orizont de timp 2020, prevede asigurarea unei protecţii crescute a teritoriului SUA împotriva unor atacuri cu rachete intercontinentale, inclusiv prin dezvoltarea în continuare a rachetelor SM-3 şi a sistemelor radar”. Deci scutul este destinat, in final, si protectiei teritoriului SUA. Sa ne gandim ca daca NATO a luat in calcul desfasurarea unui asemenea sistem de protectie, atat de complex si bine pus la punct, atunci si pericolul este pe masura. Altminteri nu s-ar justifica un asemenea sistem defensiv, la o scara atat de mare. Or, daca un asemenea pericol exista, atunci de ce nu ar viza si Rusia?

Dupa caderea Cortinei de Fier nu cred ca se poate spune ca Rusia si-a aratat intentii agresive in Europa. N-a atacat vreun stat european. Au fost, e adevarat, conflicte militare in spatiul ex-sovietic, determinate de prabusirea URSS. Dar pentru Europa, Rusia nu se poate spune ca a fost o amenintare. Nici nu a incercat, spre exemplu, sa participe cu forta armata in conflictul iugoslav. Parteneriatul cu NATO este un alt exemplu pentru care Rusia nu poate fi considerata o amenintare. Mai ales ca Rusia a subscris, alaturi de SUA la reducerea arsenalului sau nuclear. Si atunci pentru ce acest scut sa fie indreptat impotriva Rusiei? Dar daca sunt amenintari globale, pe care NATO le ia in considerare, si bine face, atunci de ce nu le-ar lua si Rusia in considerare? Rusia, o tara, repet, care nu este integrata in niciun sistem de securitate, cum ar fi, spre exemplu, NATO.

Sa vedem care este pozitia Romaniei:

Ministrul Baconschi: România nu se teme de posibilele reacţii ale Rusiei faţă de participarea ţării noastre la proiectul american antirachetă

Iata ce spune:

„România nu se teme de posibilele reacţii ale Rusiei faţă de participarea ţării noastre la proiectul american antirachetă, a declarat ministrul român de Externe, Teodor Baconschi, într-un interviu publicat de agenţia de presă italiană APcom.

Acesta a subliniat că „scutul nu reprezintă nicio ameninţare pentru nimeni” şi că „participarea la sistem este deschisă şi Rusiei, dacă doreşte”, fiind vorba de un domeniu de interes reciproc, aşa cum a subliniat recent şi secretarul de Stat american Hillary Clinton.

Decizia României de a participa la proiect se bazează pe principiul „indivizibilităţii siguranţei Alianţei şi solidarităţii în cadrul NATO”, potrivit ministrului de externe al României care a amintit că proiectul se bucură de consensul clasei politice din România tocmai datorită caracterului puternic defensiv.”Analize recente arată că Europa de Sud-Est este din ce în ce mai vulnerabilă la ameninţarea rachetelor cu raze scurte şi medii de acţiune. Pentru noi, este foarte important ca, pe baza noii abordări, să fie protejat întregul teritoriu naţional, spre deosebire de fostul plan al precedentei administraţii americane, care prevedea doar acoperirea zonei de nord-est a României”, a explicat Baconschi, citat de Mediafax.

În martie, preşedintele Traian Băsescu a atenţionat Ministerul Apărării în legătură cu importanţa calităţii negocierilor cu partenerii americani privind scutul antirachetă, precizând că pe teritoriul României vor fi amplasate trei baterii a câte opt rachete.”

Deci ” „participarea la sistem este deschisă şi Rusiei, dacă doreşte”, fiind vorba de un domeniu de interes reciproc, aşa cum a subliniat recent şi secretarul de Stat american Hillary Clinton.”. Datele problemei se schimba! Deci si Rusia poate participa la scut. Cu toate acestea Sabina Fati a remarcat urmatoarele:

„Rusia a încercat să negocieze cu Statele Unite şi cu NATO un sistem antirachetă comun pentru Europa, pornind de la premisa că doar astfel s-ar putea pune punct războiului rece. Liderii occidentali le-au propus ruşilor o variantă mai simplă, cel puţin pentru început: „două sisteme – unul al NATO şi unul al Rusiei – care vor coopera şi vor schimba informaţii pentru a ne spori siguranţa”, după cum a declarat secretarul general al Alianţei. Mai mulţi politicieni americani s-au opus ideii ruseşti, explicând că Statele Unite nu-şi pot încredinţa securitatea unui fost adversar şi n-ar trebui să furnizeze Moscovei informaţii despre interceptoarele de rachete şi datele preluate de sateliţi.”

De unde rezulta ca ar exista contradictii intre Statele Unite si pozitia Rusiei. Defapt pozitia Rusiei este neclara: daca ne luam dupa ce a afirmat Teodor Baconschi, participarea la sistem este deschisa Rusiei, daca aceasta doreste. Atunci de ce nu si-ar dori? Pentru ca toata aceasta tevatura, pe care Moscova o intretine, ar putea conduce la ideea ca amenintarile pe care NATO si SUA le au in vedere n-ar fi aceleasi si pentru Rusia. Cu alte cuvinte Rusia nu este amenintata de ce ce ar putea ameninta NATO si SUA. Pe de alta parte rusii nu au definit foarte clar de ce, spre exemplu, NATO ar reprezenta o amenintare pentru ei. Rusii tot vorbesc de lucrul asta, in ciuda asigurarilor, la cel mai inalt nivel, care tot li se tot dau, si anume ca nu reprezinta nicio amenintare. Este adevarat ca Rusia a fost un adversar al NATO si SUA. A fost. Dar asa se poate spune si despre Romania, Polonia si toate tarile foste comuniste membre al Tratatului de la Varsovia. Practic vorbind, ceea ce a fost atunci nu mai este acum, cand vorbim de o alta realitate geopolitica. Pe atunci URSS impreuna cu celelalte state comuniste reprezentau un pericol nu numai pentru SUA, dar pentru toata Lumea Libera, prin faptul ca se dorea instalarea comunismului pe plan mondial si datorita razboiului rece. Acum nu mai exista comunism nici in Europa si nici in Rusia. Este adevarat ca in spatiul ex-sovietic au ramas reminiscente prin regimurile de factura dictatoriala din unele tari. Dar acest lucru nu cred ca poate constitui o realitate care sa aminteasca macar de perioada de dinainte de 1989.  Si atunci de ce NATO ar (mai) fi o amenintare la adresa securitatii Rusiei? De ce acest scut antiracheta ar fi o amenintare pentru Rusia? Eu observ ca, atat in ceea ce ii priveste pe liderii americani si vest-europeni, dar si pe cei rusi, de dupa 1989 si pana in prezent, acestia gandesc tot in termenii razboiului rece. Ar trebui sa tipam in gura mare ca razboiul rece a trecut! Dar felul de a gandi e cam tot cel de atunci, cel putin urme ale acelui mod de a gandi se resimt pana in prezent. Eu stau si ma intreb cand vom scapa de aceste umbre ale trecutului… Cand logica razboiului rece nu va mai produce efecte… Tocmai pentru faptul ca realitatea actuala e cu totul alta. Nu vreau sa insist pe aceasta tema, poate o voi face intr-o postare viitoare. Insa ceea ce e acum este total diferit de ceea ce era in trecut. Din aceasta cauza si spun ca Rusia nu a definit si nu a explicat rational si logic de ce NATO ar mai reprezenta un pericol pentru ea, de ce acest scut antiracheta ar mai reprezenta un pericol pentru ea… Eu nu cred ca putem lua in serios ceea ce apare in presa rusa. Tot respectul pentru jurnalistii rusi, dar, cu toate scuzele de rigoare daca jignesc pe cineva, dar e ridicol:

Presa rusă: Traian Băsescu nici nu încearcă să ascundă ameninţarea din spatele acordului cu SUA

„”Conducerea României a încercat în mod deschis să anexeze Moldova. Una este să iei în considerare în mod deschis o intervenţie în afacerile unui stat suveran vecin, şi alta este când ai rachete americane în spate”, comentează Rossiiskaya Gazeta.

„În acest context, rachetele nu sunt principala îngrijorare, ci ameninţarea unui conflict real între SUA şi Rusia, adusă de acţiunile provocatoare ale părţilor terţe. Georgia se află peste Marea Neagră. În 2008, liderii săi au încercat să se joace de-a geopolitica pentru a rezolva dispute teritoriale. Carnagiul care a urmat nu a fost oare de ajuns?”, conchide cotidianul rusesc.”

„…si alta este cand ai rachete americane in spate” 🙂 . Sa fim seriosi! Deci in opinia celor de la Rossiiskaya Gazeta de aia ar dori Romania scutul antiracheta, pentru ca sa aiba spatele asigurat de rachetele americane si, in acest mod, sa intervina militar in Republica Moldova pentru ca s-o anexeze! Eu cred ca oricui i se intampla sa aiba halucinatii la un moment dat, chiar si mie, dar nici chiar asa! 😆

Este atat de absurda aceasta concluzie incat…ce sa mai comentezi la ea…? Romania nu face altceva decat sa-si respecte obligatiile ca tara membra NATO si UE . Si nimic mai mult. Toate aceste ipoteze, cu „incoltirea ursului rus” sunt de un absurd… cumplit, daca ma pot exprima astfel. Si este foarte trist ca vin de la oficiali rusi de rang inalt. Ei isi exprima niste temeri pentru care nu au nicio explicatie logica. Daca vorbim, spre exemplu, de Georgia, pai vorbim de Georgia, nu de Federatia Rusa. Rusia nu intelege un lucru: una e Federatia Rusa si alta e Georgia sau Republica Moldova!. Tocmai ca Georgia, ca sa reiau acest exemplu, vrea sa fie un stat independent, chiar daca mic, dar nu supus Federatiei Ruse. Este dreptul Georgiei! Asa cum, spre exemplu este dreptul Luxemburgului sau Elvetiei de a fi state independente, chiar daca sunt mici, si nu supuse unor state mai mari. Este dreptul lor. De ce nu s-a petrecut un conflict asemanator cu cel din Georgia intr-unul din statele europene? Pentru ca exista o alta viziune in Europa, o cu totul alta mentalitate, pe care, din pacate, rusii nu vor s-o inteleaga. Si, evident, o cu totul alta realitate decat cea din spatiul ex-sovietic.

S-ar putea ca americanii sa aiba in vedere posibilitatea ca intr-un viitor nu prea indepartat sa se instaureze un regim comunist in Rusia. Sau, daca nu comunist, unul de factura dictatoriala, nedemocratica. In acest caz Rusia ar putea reprezenta o amenintare la adresa NATO , SUA si UE. Spun ca ar putea, pentru ca nici atunci nu e sigur. Pentru ca, dupa parerea mea, americanii nu au de ce sa atace Rusia. Pentru ca s-o cucereasca? Si la ce le-ar servi asta? Pe de alta parte, un razboi cu Rusia, pe langa faptul ca ar fi unul distrugator, ar costa imens. Cheltuielile militare ale SUA in Irak si Afganistan sunt si asa enorm de mari. Pe de alta parte Rusia ramane o mare putere, fara indoiala. Chiar daca, sa presupunem prin reducere la absurd, NATO s-ar extinde in spatiul ex-sovietic prin, sa zicem, Ucraina, in niciun caz nu cred ca ar viza un eventual atac la adresa Rusiei. Dar in acest caz, e adevarat, Rusia s-ar putea arata nelinistita pentru ca si-ar pierde influenta in Ucraina. Atunci, intr-adevar, as intelege reactia vehementa a Rusiei, asa cum a fost la Summit-ul NATO de la Bucuresti. Dar cand e vorba de tari mici, precum Georgia sau Republica Moldova, nu o mai inteleg deloc.

Este absolut ridicola si aceasta temere referitoare la „Calul Traian”. Adica Basescu e problema nr.1 a Rusiei?? Dar obiective similare vor fi prezente si in Bulgaria, Ungaria, Grecia, Polonia.

Sa vedem care sunt

Avantaje ale sistemului antirachetă – apărare integrală a teritoriului, fără efecte negative

Dar este de citit si:

Aurescu: Nu s-a pus problema să facem un târg cu SUA „noi vă dăm locaţia pentru scut, voi daţi vize”

S-a vazut foarte clar ca atunci cand Rusia a fost atacata de teroristi toata lumea a fost alaturi de ea. SUA nu are motive de conflict cu Rusia, cel putin pana in prezent, dar cred ca nici pe viitor nu va avea. Poate vor fi mici frictiuni, lucrul asta este posibil. Insa nu mai are ce a se transa printr-un conflict militar deschis intre SUA si Rusia. Daca razboiul rece nu s-a transat printr-un conflict militar intre cele doua blocuri militare de atunci, iar comunismul s-a prabusit fara razboi, atunci ce s-ar mai putea transa militar in prezent? Care ar mai fi miza? In niciun caz Federatia Rusa nu e in pericol, asa cum vor sa acrediteze liderii de la Kremlin, din partea NATO si SUA. Insa ar putea exista alte pericole. Comune. Iar acest scut  antiracheta vine in confirmarea acestei idei…

Inchei aici, fara sa am pretentia de a fi incheiat acest subiect intr-un mod exhaustiv. Intrebarile raman… Pentru ca ar fi de luat in considerare daca Rusia ar putea reprezenta, in viitor, un pericol pentru UE si NATO sau SUA si care ar fi acela…

„Calmul” englezesc

Englezii au reputatia de a fi niste oameni cu un calm proverbial. Si cu toate acestea un articol din Gandul ne spune ca….:

LUPTE DE STRADĂ LA LONDRA. Anarhiştii se bat cu poliţiştii. În capitala Angliei are loc un protest la care participă 400.000 de oamenii

In finalul articolului iata ce se arata:

„”Sunt aici pentru că Guvernul ne face să plătim pentru a repara ce au făcut bancherii„, a declarat Gillian Siddons, un pensionar în vârstă de 60 de ani.

„Vrem să arătăm Guvernului ce credem despre politica sa”, a afirmat la rândul său Jim Waters, în vârstă de 62 de ani.

Guvernul a decis să impună o cură de rigoare fără precedent în Marea Britanie, cu reduceri bugetare de peste 90 de miliarde de euro până în 2015.” (subl.mea)

Trebuie citit tot articolul pentru a ne da seama ce proportii uriase a avut mitingul de la Londra si de violentele care s-au intamplat in cadrul acestuia. Deci las articolul sa vorbeasca.

Interesant este ca cele doua puncte de vedere, pe care le-am evidentiat mai sus, apartin unor pensionari!! Oameni in jur de 60 de ani.

„”Nu distrugeţi Marea Britanie!„, „Să ne apărăm serviciile publice!”, proclamau pancartele manifestanţilor. Mulţi au venit în familie, cu cărucioare de copii şi vuvuzele.” (subl.mea)

Calm englezesc, calm englezesc… dar si cand explodeaza!! Pur si simplu sunt uimit si, de ce sa nu recunosc, fascinat de o asemenea explozie sociala in Marea Britanie. In articol se spune ca:

„Deşi organizatorii aşteptau în jur de 100.000 de participanţi, numărul acestora a trecut de 400.000, aceasta reprezentând cea mai mare manifestaţie din 2003, când peste un milion de oameni au ieşit pe străzi pentru a protesta împotriva războiului din Irak.” (subl. mea)

Ma uluieste un lucru: nu neg ca la noi n-ar fi o nemultumire mare, dar ce nemultumire mare e acolo, in Marea Britanie, o tara cu mult mai dezvoltata decat Romania!! Foarte mare!! Sa ne gandim numai la faptul ca la miting au participat de 4 ori mai multi oameni decat se estimase. Nu mai vorbesc de pensionari, lucru extrem de important! De unde se vede ca problema crizei economice e cu mult mai complexa decat s-ar crede la prima vedere, deoarece a generat o nemultumire de proportii uriase in toata Europa. Nemultumirile au rabufnit, iata, din nou, in Marea Britanie, daca stau sa ma gandesc si la mitingul studentilor. Si sa ne gandim ca, la ora actuala, nu se mai poate vorbi de comunism in Europa, care sa influenteze opinia publica din Vest si sa genereze astfel de proteste. Important de subliniat este faptul ca articolul precizeaza ca in 2003 au fost 1 milion de oameni care au protestat impotriva razboiului din Irak. De unde se vede ca decizia politica a invadarii Irak-ului a fost contestata vehement. Starea de nemultumire crescanda mi se pare ca dateaza de atunci. Si este o nemultumire impotriva actualei ordini politice si economice din lume. Se vede foarte clar ca aceasta ordine actuala, marcata de ideologia neoliberala, de la Reagan si Thatcher citire, este potrivnica intereselor cetatenilor. Al celor care merg la vot! Iar cetatenii reactioneaza cu vehementa, cum era si de asteptat. Cred ca la niciun miting de pana acum, din calma Anglie, nu s-a strigat: „Nu distrugeti Marea Britanie!”. De unde rezulta cu claritate ca perceptia populatiei asta este: ca se distruge Marea Britanie, tara lor. Cred ca este cel mai grav avertisment pe care l-am auzit pana acum, scandat cu voce tare de sute de mii de manifestanti pe strazile londoneze. Aproape nu mi-a venit sa cred cand am citit aceasta clamare: „Nu distrugeti Marea Britanie!!”.  Iar din ceea ce au spus cei doi pensionari rezulta ca Marea Britanie ar ajunge sa fie distrusa de guvernul actual si de bancheri, care strica, iar populatia trebuie sa plateasca cu varf si indesat ce strica ei. Dar exprima si faptul, dupa parerea mea, ca actiunea aceasta de distrugere a tarii ar fi premeditata, facuta cu o anumita intentie ascunsa. Iar acest lucru a inflamat foarte tare spiritele. Adica, spus cu alte cuvinte, la mijloc este o ticalosie. Si inca una la nivel inalt, pe spinarea poporului, care trebuie s-o suporte. Acest miting s-ar putea sa fie inceputul unui val de proteste care sa se intinda in toata Europa. Pentru ca Uniunea Europeana nu a putut gasi o cale de iesire din criza, sau o cale care sa afecteze cat mai putin viata oamenilor. In Portugalia premierul Socrates a demisionat. Si tot datorita politicilor de austeritate, Parlamentul portughez respingand planul de austeritate propus de guvern. De unde se intrezareste esecul politicilor de austeritate, din ce in ce mai insuportabile pentru cetateni. Asemenea politici sunt respinse de intreaga societate si pot genera turbulente sociale majore in Europa. Carora niciun guvern nu le poate face fata. Insa mie mi se pare ca renuntarea la neoliberalism ar avea, in plan politic, o consecinta cu adevarat istorica si uluitoare: decuplarea politica a Europei de SUA. Practic, criza actuala, care e consecinta acestui ultra-liberalism, a provenit din SUA. Dar aceasta criza, dupa cum se vede, se pare ca nu a atins deloc China, tara ce devine pe zi ce trece mai puternica din punct de vedere economic si nu numai, cu excedent bugetar. A atins, in schimb, foarte puternic si grav, Europa. Sa nu uitam ca si Marea Depresiune din ’29-’33 tot din SUA a venit, si, la fel ca acum, a izbit Europa foarte puternic, si cu consecinte politice dintre cele mai nefaste. Debuseul crizelor economice si financiare americane este, dupa cum se vede, Europa. O decuplare politica a Europei, prin Uniunea Europeana, de SUA, ca o consecinta istorica a sfarsitului razboiului rece si caderii Cortinei de Fier in Europa, ar insemna izolarea Statelor Unite. Recentul refuz al Germaniei de a participa (chiar si in cadrul NATO!!) la operatiunile din Libia parca vor sa spuna acest lucru. Iar Germania, lucru stiut, este cea mai mare si mai puternica economie din UE. Acest semnal dat de Germania partenerilor de peste Ocean cred ca trebuie luat serios in considerare. Cu alte cuvinte, Germania nu mai este dispusa sa se alinieze politicilor americane, ceea ce arata ca este suficient de puternica pentru ca sa faca treaba asta. Iar daca se aliniaza, totusi nu in orice conditii. Sau, altfel spus, Germania nu mai doreste sa fie debuseul erorilor facute peste Ocean. Cum si obisnuieste sa se exprime deseori D-na Cancelar Merkel, in diverse circumstante si ocazii, Germania nu are nevoie de asa ceva. Este primul semnal, care te duce cu gandul la o ruptura. Nu grava, deocamdata.  Iar decuplarea de care vorbeam ar insemna nu atat o politica contrara Statelor Unite, cat una diferita. Ar exista, deci, in acest caz, diferente de optica si de abordare a problemelor intre UE si SUA. Lucru ce nu ar trebui sa ne mire prea mult.

Europa vestica a fost legata de SUA, pe vremea razboiului rece, printr-un pericol comun, care le ameninta pe amandoua: comunismul, extins de Uniunea Sovietica, dupa razboi, in toata Europa de Est. Lucrul acesta e adeverit si de cele doua pacte militare: NATO si Tratatul de la Varsovia. Or, acum, acest pericol nu mai exista. Pe vreme aceea insa, Statele Unite jucau un rol de lider pentru tot Occidentul European, neunit ca astazi in Uniunea Europeana. Starea aceasta s-a perpetuat si dupa caderea comunismului.  Pentru ca Uniunea Europeana nu finalizase procesul de extindere spre Est, in fostul spatiu comunist, dar poate ca si dintr-o oarecare comoditate, adica in virtutea inertiei. Pe de alta parte, o alta cauza ar fi faptul ca SUA ramasese singura superputere mondiala. Insa la 21 de ani de la evenimente, Uniunea Europeana, care a adoptat intre timp si o moneda unica, prinde un contur din ce in ce mai clar. In contextul actual, diferit de cel din trecut, nu mai merg vechile abordari si politici. Uniunea Europeana definindu-se din ce in ce mai bine, ar trebui sa inceapa sa-si contureze o politica si o viziune proprie. Deja se vorbeste de instituirea Mecanismului European de Stabilitate, cu incepere de la 1 ianuarie 2013, tocmai pentru prevenirea crizelor economice care ar putea sa apara in Europa. Despre acest subiect foarte important – aici si aici. Care va fi impactul unor asemenea masuri, luate de Europa, asupra relatiilor cu SUA? Pana acum nu s-a vorbit despre un astfel de Mecanism European de Stabilitate. Totusi, aceasta criza a facut ca sa se puna serios problema. Iar acest lucru nu cred ca va ramane fara consecinte asupra abordarilor politice si economice in relatiile dintre UE si SUA. Odata ce UE incepe sa se contureze din ce in ce mai clar, dupa cum spuneam si mai sus, ca o putere economica si militara, rolul SUA ca lider al Occidentului s-ar putea sa fie pus sub semnul indoielii. Tocmai pentru ca acest rol de lider a fost ca urmare a unei situatii istorice date, in trecut, de consecintele celui de-al doilea razboi mondial, cand Europa nu era unita, ci divizata politic – Estul comunist si Vestul democratic. Insist asupra acestui lucru, pentru ca din moment ce a disparut aceasta situatie, si s-a creat o situatie cu totul noua, abordarile politice si economice trebuie sa se innoiasca, la randul lor, si ele. Altminteri ar exista si ar persista o contradictie intre o situatie geopolitica noua si abordari politice si economice vechi pe continentul european.  Iar astfel de contradictii nu pot conduce, in plan social, decat la ceea ce s-a petrecut la Londra, pe strada Oxford… De remarcat este si faptul ca in anii ’30, cand au avut loc acele consecinte politice grave in Europa, de care am amintit mai sus, starea Europei nu era de unitate. Europa nu era, pe vremea aceea, o Europa unita. Unita intr-un cadru democratic, evident, comun. Liga Natiunilor nu a putut, dupa parerea mea, sa compenseze acest lucru si nu a putut impiedica venirea extremei drepte la putere, adica a fascismului si a nazismului. Pentru ca nu erau mecanisme democratice care sa se aplice intr-o Europa comunitara, unita. Nu era nici moneda unica europeana la acea vreme. Deci contextul actual este cu totul diferit fata de ceea ce a existat in trecut in Europa, cu totul nou. Dupa parerea mea, o Europa unita nu poate fi pe placul nici al Rusiei si nici al SUA. Aparitia unei astfel de structuri, statale pana la urma – o uniune de state, puternica din punct de vedere economic si militar, care ar putea sa izoleze SUA, nu cred ca poate fi pe placul SUA. Insa realitatea este ca Uniunea Europeana rezista, ca sa zic asa. Mai sunt inca multe de facut, este adevarat, dar UE prinde din ce in ce mai clar contur, si nu ma refer numai la aspectul geografic, dar si la cel politic si economic. Spun din ce in ce mai clar, pentru ca inca nu e foarte clar, dupa parerea mea. Adica ce nu mi se pare clar? Nu mi se pare clara capacitatea Europei de a ramane in unitate, desi vointa exista pentru acest lucru. Unitatea nu poate fi legata numai de interese, ci si de solidaritate. De asemenea ar trebui sa dispara ambitiile, orgoliile legate de suprematie si putere intre puterile europene. Pentru ca asemenea lucruri genereaza, in mod firesc, disensiuni si resentimente. Dar, de asemenea, dupa parerea mea, UE ar trebui sa-si contureze o ideologie care sa nu permita derapaje de la democratie, deci de ordin politic, dar nici derapaje de ordin economic si social, cum e aceasta criza economica grava, care afecteaza grav viata oamenilor si impinge state mai putin dezvoltate spre subdezvoltare si le condamna la saracie cronica. Este deosebit de important, pe plan european, sa stim ce fel de societate dorim. Or, cred ca e de bun simt ca nu dorim o societate marcata de grave inegalitati (cred ca sunt in asentimentul tuturor daca spun ca este inadmisibil ca, spre exemplu, intr-un mare oras sa existe o viata sociala buna si prospera in zonele centrale si mizerie, si violenta in suburbii)  si crize de tot felul: sociale, economice, politice, etc, care sa genereze explozii sociale in strada, cum a fost cea din Londra. Din aceasta cauza trebuie cautata, dupa parerea mea, o ideologie optima, daca ma pot exprima astfel. Care sa fie in folosul cetatenilor. Si care sa conduca spre pace si prosperitate in toate tarile Europei Unite, pentru toti cetatenii ei, si care sa garanteze aceste lucruri, adica cu adevarat o stare de normalitate pentru toata lumea. E posibil, oare, acest lucru…?