Tarom…

Greu de inteles de ce nu se privatizeaza Tarom… Pe mine nu m-au convins argumentele prezentate in spatiul piblic.

In primul rand, compania asta de stat are pierderi, din ce am inteles eu, de vreo 8 ani cel putin. Nu acum s-au inregistrat pierderile cele mai mari. Iar o solutie viabila pentru compania asta nu s-a gasit. Evident, e vorba de managementul prost exercitat sau asigurat de stat. Numai vorbesc de faptul ca, din cate am inteles, e un rai al nepotismelor si al capitalismului de cumetrie p- acolo.

Erau in platoul de televiziune invitati care sustineau ca Tarom ar fi o problema de siguranta nationala. Atunci de ce statul roman nu si-a dat seama de asta si nu a pus pe picioare compania asta? Ba chiar si mai mult, nici nu i-a pasat!! Dl. Prof. Mircea Cosea a avansat ipoteza ca se urmareste vanzarea intrepronderii, nu privatizarea ei. Ar trebui sa facem precizarea ca Tarom nu e un caz izolat.

Totusi nimeni nu se intreaba asupra capacitatii statului roman de a avea astfel de intreprinderi si de a le gestiona. Pentru ca se presupune doar ca aceasta capacitate ar fi una mare, cand de fapt lucrurile s-ar putea sa stea cu totul altfel. Numai ganditi-va cum a cazut Guvernul Grindeanu, prin motiunea de cenzura initiata si votata de propriul partid. Un astfel de stat nu-mi da increderea ca ar avea o astfel de capcitate. Era o discutie ca de ce o companie de acelasi profil, privata, prospera in schimb Tarom merge in jos, ca sa zic asa. Mie mi se pare ca asta exemplifica sintagma ca „statul e un prost manager”. Doar ca in zilele noastre unii nu vor sa recunoasca lucrul asta.

Si atunci de ce nu s-ar face o privatizare reusita? Prin care s-ar putea salva si brandul si compania asta!!

Bineinteles, s-ar pune problema daca statul nostru are capacitatea de a face o privatizare reusita… Dar trebuie sa ne gandim ca au fost cazuri cand statul a putut sa faca si privatizari reusite!

In Guvernul actual, in coalitia PSD-ALDE nu putem avea incredere ca ar putea face un lucru bun. Insa totusi cineva ar trebui sa se gandeasca mai bine pentru ca sa poata asigura un viitor acestei intreprinderi. Ramanand in continuare de stat, problemele se vor acutiza. Asa cum s-a intamplat la Oltchim si la CFR Marfa. De ce in loc sa rezolvam elegant si profitabil, alegem solutia etatista, care se dovedeste paguboasa? E greu de inteles de ce unii refuza ab initio solutia privatizarii, unica viabila, si graviteaza in jurul unei sau unor solutii cel putin indoielnice sau evident proaste.

Eu nu spun s-o vindem. Eu spun s-o privatizam. Inteleg, cred, ce a vrut sa spuna Dl. Prof. Mircea Cosea: o simpla vanzare nu inseamna privatizare; privatizarea, in schimb, presupune si vanzarea. Se pot gasi solutii cu o preluare romaneasca sau cu firme straine din UE. Nu inteleg de ce, cand vine vorba de asa ceva, unii se gandesc la Est – Rusia, Turcia, Pen. Arabica…? Romania e tara membra a UE si NATO. Deci privatizarile trebuie sa se realizeze cu firme din UE sau NATO, pentru ca noi, cu totii, state membre ale respectivelor aliante, trebuie sa tindem catre o integrare cat mai eficace.

Solutii s-ar putea gasi.

Factorii de decizie ar trebui sa se gandeasca la faptul ca mentinerea continuitatii starii actuale, nu poate avea decat efecte deloc benefice, e un lucru nesustenabil, conduce in cele din urma spre distrugerea companiilor de stat, provocand Romaniei prejudicii foarte mari. In niciun caz nu e in intetesul strategic si de securitate nationala al Romaniei un asemenea deznodamant, dar cam asta se va intampla prelungindu-se continuu solutia etatista, in loc sa se caute o privatizare reusita si in interesul Romaniei.

Pe de alta parte nu se poate respinge ab initio solutia privatizarii, fara s-o analizezi macar… Respingerea pe baza starii situatiei internationale nu ma multumeste. Romania poate ramane cu aviatia militara daca ar fi nevoie de un anumit transport. In schimb agravarea situatiei acestor companii nu are cum sa fie benefica pentru stat. Dar a apara etatismul invocand „situatia internationala” mi se pare totalmente neonorabil. Si e un lucru prin care se rateaza dezvoltarea Romaniei. Se pare ca unii chiar asta vor.

Anulari de taxe marca PSD ;)

Parerea mea este ca anularea a peste 100 de taxe, prin de acum celebra Lege Dragnea, se inscrie in jocul de confruntare electorala dintre PSD si PNL. Cu alte cuvinte, PSD joaca la concurenta. Politica, desigur. Vrea sa arate ca nu doar liberalii sustin reduceri de taxe, PSD chiar pune in practica acest concept. Fara indoiala, atragerea electoratului cu valente liberale este miza, mai ales ca au fost criticati in trecut, pe vremea guvernarii Ponta, ca au marit taxele si impozitele.

Chestiunea principala este ca sunt reduceri/anulari de taxe si reduceri/anulari de taxe… Pe mine m-a frapat explicatia pe care a dat-o D-na. Ana Birchall, deputat PSD de Vaslui si absolventa, din cate inteleg, la Yale University: se anuleaza aceste taxe deoarece avem o crestere economica de 5% (nici eu n-am inteles de unde stie ca e 5%…). Cu alte cuvinte, se anuleaza peste 100 de taxe pe crestere economica – masura prociclica!! Care ar putea sa agraveze cealalta faza a ciclului economic, cea de recesiune. Insa, asa cum a observat prof. Mircea Cosea, taierile acestea de taxe, stimuleaza cresterea economica pe consum. Noi avem o crestere economica pe consum – prin definitie nesanatoasa pentru ca nu tine cont de productivitatea muncii – intr-un an electoral. Nu stiu cum se intampla, dar in anii electorali, in Romania avem mari cresteri economice! 🙂 . Dl. Cosea a aratat ca o astfel de crestere accentueaza dezechilibrarea contului curent.

Spuneam ca sunt reduceri/anulari de taxe si reduceri/anulari de taxe: una e cand se diminueaza sau se anuleaza anumite taxe datorita unor privatizari – spre exemplu, se privatizeaza TVR si Radioul Public, sau datorita diminuarii rolului statului in economie si altceva cand se anuleaza taxe dar statul ramane la fel de implicat in economie. In aceasta din urma situatie, indiferent daca iei banii, prin lege – adica dai o lege in acest sens, cum spunea D-na. Birchall – dintr-o alta parte, nu se realizeaza altceva decat o gaura la buget. Pentru ca luand dintr-alta parte, cum acoperi acolo?

Liberalismul, ca ideologie, este pentru diminuarea rolului statului in economie – lucrul asta e primordial, nu reducerea/anularea de taxe si impozite, care e vazuta ca o consecinta a primei, adica a diminuarii rolului statului in economie.

La PSD, nici vorba de reducerea rolului statului in economie. Si atunci se pune problema de unde ai sa iei bani ca sa acoperi gaura de la buget. Prin introducerea de noi taxe suplimentare? Prof. Mircea Cosea a atras atentia: de ce nu spune PSD si ce somaj va rezulta in urma unei astfel de masuri?

O alta problema care se pune, in legatura cu astfel de masuri, este independenta politica a TVR si a Radiolului Public. Cetatenii platesc o taxa – contribuie deci la aceste institutii publice de media. Ele, totusi, din cate inteleg, depind de Parlament. Parlamentul este o institutie politica intrucat avem acolo membri ai partidelor/aliantelor politice, alesi, e adevarat, de catre cetateni prin alegeri libere. In acest sens, aceste doua institutii nu sunt total independente politic. Dar, prin masura luata, exista riscul crearii unei dependente totale de politic a celor doua institutii media publice. Aici ar trebui spus ca acest cuvant – „public” – nu trebuie privit la noi in sens occidental sau in sensul atribuit in SUA: acolo public inseamna societate pe actiuni. Nu e cazul aici, referitor la cele doua institutii media de care vorbeam mai sus.

Chestiunea principala e ca imbunatatirea performantelor atat la TVR cat si la Radioul Public nu se poate face nici prin marirea Taxei Radio-TV si nici prin anularea acesteia. Ci doar prin privatizarea atat a TVR cat si a Radioului Public.

Viata a demonstrat, bazat pe experienta, ca atata vreme cat decizia in cadrul unei organizatii e in mana statului si, pe cale de consecinta, depinde de politic, performantele acelei organizatii scad si pot scadea dramatic. Ne putem uita, de exemplu, la toate societatile comerciale de stat, in care statul detine in mod absolut majoritar pachetul de actiuni. Evident ca TVR si Radioul Public nu fac exceptie. Dimpotriva!

Dar sa privim cu atentie chestiunea.

Totusi, Liviu Dragnea spune (spicuiesc din articolul Mediafax citat mai sus):

„Dragnea, despre directorul Radio: Cum şi-a permis să îl ameninţe pe liderul de grup PSD?

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, i-a cerut, marţi, în plenul Parlamentului, directorului Radioului Public, Ovidiu Miculescu, să spună cum „şi-a permis să îl ameninţe pe liderul de grup PSD” şi i-a cerut să spună dacă a fost numit politic sau nu.

„În ceea ce priveşte bugetul pentru TVR şi pentru Radio spun a zecea oară, a suta oară şi acum aceste două instituţii iau bani serioşi de la bugetul de stat şi asta nu le afectează independenţa. Îl întreb pe domnul Miculescu de la radio aici în faţa presei şi de la Tribuna Parlamentului, cum şi-a permis acum câteva minute să-l ameninţe pe liderul de grup de la PSD. Directorul postului de radio public al României: O să vedeţi voi ce o să păţiţi”, a declarat preşedintele PSD, Liviu Dragnea.

Liviu Dragnea i-a cerut lui Ovidiu Miculescu să spună dacă a fost sau nu numit public.

„Asta este atitudine de independenţă a acestui domn. Îl întreb public: a fost numit politic sau nu şi să răspundă”, a mai spus Dragnea.

Liviu Dragnea a afirmat, ulterior, la ieşirea din plen, că este „inadmisibil”, ca directorul Radio „să-l sune în timpul votului pe liderul de grup al PSD şi să-l ameninţe că: o să vedeţi voi ce o să păţiţi dacă votaţi această lege”.

”Este inadmisibil, din punctul meu de vedere, ca directorul radioului, domnul Miculescu dacă nu greşesc, să-l sune în timpul votului pe liderul de grup al PSD şi să-l ameninţe că: o să vedeţi voi ce o să păţiţi dacă votaţi această lege. Cum îşi permite aşa ceva? Îl rog pe acest domn să spună dacă a fost numit politic şi cine l-a numit, dacă cumva a dat concurs şi eu nu ştiu să ne explice lucrul ăsta şi ce concurs a dat”, a spus Dragnea.

Dragnea i-a cerut lui Miculescu să spună dacă i se pare normal ca milioane de români să plătească taxe, obligaţi, pe factura de energie electrică şi “din acest buget cu care se laudă să plătească bonusuri de 4000 de euro, de exemplu, pentru un director de sudio teritorial de ziua lui de naştere”.”

Legat de acest subiect, intreb daca exista proceduri care sa asigure, chiar si in absenta Taxei Radio-TV, indepedenta politica a Televiziunii si Radioului Public. Pe de alta parte, intreb cum e posibil sa se plateasca bonusuri de 4000 de euro intr-o institutie finantata din bani publici… De ce nu 10.000 de euro?

Pe de alta parte, sa vedeti cum informeaza un post privat. Spre exemplu cu concertul acela iredentist maghiar, care a avut loc recent la Cluj – Realitatea TV nu doar ca a informat despre asta, dar a informat si despre faptul ca reporterul TVR a fost dat afara pentru ca pus stirea pe postul national! De aceea spun ca ar trebui sa existe proceduri care sa asigure independenta TVR si a Radiolului Public, sa avem cu adevarat, spre exemplu, Televiziunea Romana Libera! Eu imi amintesc ca, pe vremea aceea, Mihai Tatulici, daca imi mai aduc bine aminte, ii aducea fata-n fata, la aceeasi masa, pe Moses Rosen si pe Corneliu Vadim Tudor!! 🙂

Dar sa lasam picanteriile de o parte si sa vedem ce spune Dl. Dragnea (citez din acelasi articol Mediafax):

„Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a criticat, în plen, modul în care TVR şi Radioul Public s-au raportat la propunerea de eliminare a taxei radio-TV, propunând începând de anul viitor o taxă de 21 de lei/cetăţean pentru Radio şi de 34 de lei/cetăţean pentru TVR plătite de la bugetul de stat.

„Acest odios Parlament care a votat CA de la TVR care a aprobat o sumă mare din bugetul public pentru bugetul TVR, în viziunea dumnealor este odios. Poate acestă imaginaţie care este folosită pentru manipularea opiniei publice şi nu numai ar fi putut fi folosită pentru a prezenta un plan de redresare a TVR şi pentru a mări interesul românilor pentru această televiziune”, a spus Liviu Dragnea, în dezbaterea proiectul de lege vizând eliminare a 102 taxe.

Liviu Dragnea a reamintit conduceriilor Radio şi TVR că nu şi-au obţinut postul prin concurs, afirmând că acest lucru se va schimba.

„(…) Nici conducerea de la Radio şi de la TVR nu au dat concurs, cum am propus şi cum cred că vom adopta. Radioul are venituri din care aproape jumătate sunt de la bugetul de stat, de aproximativ 95 de milioane de euro şi, într-adevăr, la un asemenea buget care face invidios orice post de radio privat nu are datorii.TVR depăşeşte 100 de milioane de euro şi are datorii de peste 150 de milioane de euro”, a afirmat Dragnea.

Liderul PSD a criticat propunerile venite din partea TVR privind creşterea taxei pentru remedierea situaţiei instituţiei.

„Soluţiile care veneau din partea TVR erau creşterea taxei TV, adică ni se propunea ca un management prost cu rezultate dezastruoase să fie suportat tot de către cei care primesc acasă factura electrică, care sunt obligaţi să plătească această nepefomanţă”, a declarat Dragnea.

Acesta a mai spus că nu angajaţii TVR sunt de vină pentru situaţia instituţiei, ci vina aparţine celor care nu au mai verificat dacă „cei care au primit votul de încredere în parlament chiar fac ce trebuie acolo”.

Liviu Dragnea a propus aprobarea a doua taxe pentru Radio şi TVR plătite din bugetul de stat, începând cu anul viitor.

„Acum se ia taxa din buzunarul stâng al românului şi din buzunarul drept al statului. Noi propunem ca finanţarea să fie una predictibilă. Atunci într-adevăr nu au teamă de control politic şi de influenţă politică. Începând cu anul viitor prin legea bugetului de stat să aprobăm un nivel de tarif de 21 de lei aferent fiecărui cetăţean român pentru radio, cea ce inseamnă un buget de 420 mil de lei, iar pentru televiziune alocarea este de 34 de milioane de lei în numele fiecărui cetăţean, un total de 680 de milioane de lei”, propus Liviu Dragnea.”

Liviu Dragnea are dreptate, doar ca…

Bun, deci conducerea TVR si cea a Radioului sa-si obtina posturile prin concurs. Asta e bine! Intr-adevar, este nevoie de competenta manageriala. De observat ca nu se are in vedere privatizarea acestor doua insitutitii. Dar nici o restructurare a lor… Liviu Dragnea a punctat corect: e aberant un „nivel de tarif de 21 de lei aferent fiecărui cetăţean român pentru radio, cea ce inseamnă un buget de 420 mil de lei, iar pentru televiziune alocarea este de 34 de milioane de lei în numele fiecărui cetăţean, un total de 680 de milioane de lei„. De acord! Dar un management competent si lasat sa-si faca treaba va avea in vedere restructurarea acestor doua institutii publice de media. Cu alte cuvinte, asta inseamna disponibilizari de personal. Si aducerea unor profesionisti care sa merite banii dati de catre stat. Fara indoiala, un management competent va pune problema procedurilor care sa asigure independenta politica a celor doua institutii, inclusiv a echipei manageriale. Spune, de asemenea:

„„Soluţiile care veneau din partea TVR erau creşterea taxei TV, adică ni se propunea ca un management prost cu rezultate dezastruoase să fie suportat tot de către cei care primesc acasă factura electrică, care sunt obligaţi să plătească această nepefomanţă”, a declarat Dragnea.

Acesta a mai spus că nu angajaţii TVR sunt de vină pentru situaţia instituţiei, ci vina aparţine celor care nu au mai verificat dacă „cei care au primit votul de încredere în parlament chiar fac ce trebuie acolo””

Este absolut corect, doar ca… cine trebuie sa verifice daca „cei care au primit votul de încredere în parlament chiar fac ce trebuie acolo”? Un manager, pentru ca sa fie performant, are nevoie de obiective clare din partea Consiliului de Administratie, cu care sa se incadreze in bugetul organizatiei. Fara fixarea unor obiective clare, si a limitelor bugetare, inclusiv a competentelor, nu poti sa fii performant. Este adevarat ca gaurile determinate de un management prost nu trebuie suportate de catre ceatetan. Nu pedepsesti cetateanul pentru prostiile pe care le face angajatul lui!! De acord cu Dl. Dragnea! Insa in cadrul propunerii domniei sale – anularea Taxei Radio-TV – trebuie sa fie stabilite standarde inalte de independenta politica si chiar manageriala (limitele acesteia), si standarde pentru evaluarea performantelor managementului. Iar pe de alta parte, cele doua institutii trebuie restructurate si adusi oameni care sa poata, intr-adevar, sa faca performanta.

Eu imi amintesc cum, cu mai multa vreme in urma – cei tineri probabil ca nu-si mai amintesc -, oameni de televiziune, capabili sa creasca performanta TVR au plecat din aceasta institutie spre cele private. S-a pus problema atunci a concurentei pe care mamutul de stat, TVR, l-ar face televiziunilor comerciale. Dupa parerea mea, scoaterea TVR-ului din circuitul concurential a facut rau acestei insttitutii media. Nu poti sa fii performant daca nu participi la concurenta!! Atunci s-a pus si problema reclamelor, unde TVR, din cate inteleg, este limitata si pe buna dreptate – pentru ca facea concurenta posturilor private, primind bani atat de la stat, cat si din Taxa. Insa scoaterea TVR din circuitul concurential cat si promovarea political corectness au prejudiciat in mod evident aceasta institutie. Aceeasi chestiune si in privinta societatilor comerciale de stat care au fost scoase din circuitul concurential. Si au falimentat. TVR trebuie sa fie un forum pe care sa se intalneasca cele mai diverse opinii, inclusiv politice, si in care libertatea de exprimare sa fie totala, dar in conformitate cu Constitutia.

Domnul Dragnea spune:

„„(…) Nici conducerea de la Radio şi de la TVR nu au dat concurs, cum am propus şi cum cred că vom adopta. Radioul are venituri din care aproape jumătate sunt de la bugetul de stat, de aproximativ 95 de milioane de euro şi, într-adevăr, la un asemenea buget care face invidios orice post de radio privat nu are datorii.TVR depăşeşte 100 de milioane de euro şi are datorii de peste 150 de milioane de euro”, a afirmat Dragnea.”

Atunci, daca lucrurile stau asa, nu bugetul e problema! Banii sunt suficienti, problema e cum sunt administrati. Chestiunea e ca ingerintele politice si nepotismele au fost prea mari, atat la Radio cat si la Televiziune, facandu-se un serios rabat de la calitate. Ar trebui, cred, realizat un audit serios, atat pe parte financiara, cat si pe parte de management, inclusiv al calitatii, pentru a vedea ce se intampla acolo si care sunt masurile care se impun pentru ca sa se imbunatateasca lucrurile.

Articolul Mediafax arata in final:

„Ce prevede legea

Propunerea legislativă iniţiată de mai mulţi parlamentari PSD, printre care şi Liviu Dragnea, care duce la anularea a 102 taxe nefiscale, a fost adoptată într-o procedură de urgenţă lunea trecută de Senat, cu 89 de voturi pentru, o abţinere şi 17 voturi împotrivă.

El a dat asigurări că, pentru toate aceste taxe care vor fi eliminate, bugetul de stat va asigura sumele neceare pentru instituţiile care primeau în bugetele proprii aceste taxe.

”Impactul fiscal este sub 0,1% din PIB. Este practic nesemnificativ”, a susţinut Dragnea.

Din rândul celor 102 taxe propuse pentru a fi eliminate fac parte timbrul de mediu pentru autovehicule, 33 de taxe consulare şi de cetăţenie, 20 de taxe de la Registrul Comerţului, taxele radio-TV, taxa suplimentară pentru eliminarea paşaportului, 22 de taxe pentru pierderea sau modificarea actelor, 13 taxe extrajudiciare de timbru şi taxele pentru permisele de pescuit recreativ/sportiv.”

Impactul fiscal e nesemnificativ, dar asta nu inseamna ca nu trebuie imbunatatite lucrurile. Spun asta pentru ca s-ar putea sa incepem a ne ascunde in spatele acestui „impact fiscal nesemnificativ” si atunci daca e nesemnificativ ca imbunatatim sau nu, pare a fi acelasi lucru. Nu e! Lucrurile trebuie imbunatatite! Spre exemplu la TVR si Radioul Public. In Romania sunt destui care se ascund sub acest „impact fiscal nesemnificativ” si-si asigura un loc caldut fara sa faca ceva, stau degeaba adica si mananca banii statului. Vreau sa cred ca Dl. Dragnea nu doreste asa ceva!

Totusi, sa vedem si o parte buna a lucrurilor: o aplecare catre liberalism a PSD-ului? O incercare de dialog cu liberalii…?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Apropo de privatizari…

Iata un interesant articol al Andreei Paul:

Câți bani a încasat statul român din privatizări?

„Am privatizat mult, dar am încasat puțin.

Ministerul Finanțelor Publice ne spune că au fost virate 21,6 miliarde de lei, în perioada 2000 – iulie 2016, în contul deschis la Trezoreria Statului pentru sumele rezultate din vânzarea pachetelor de acțiuni deținute de stat.

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, succesoarea din anul 2012 a fostei Autorități pentru Valorificarea Activelor Statului, ne-a transmis că a încasat 14,4 miliarde lei din contractele de privatizare pe care le-a derulat.

Departamentul pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (DPAPS), instituția succesoare din anul 2014 a Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, ne-a transmis în răspunsul său că statul român a încasat peste 4,7 miliarde lei din privatizări, din anul 2003 până în prezent, din contractele monitorizate de către acest Departament.

Aceste răspunsuri le-am primit la interpelarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, pe care am trimis-o în data de 23 august 2016, către principalele 5 entități ale statului care au competențe în domeniul privatizărilor. E vorba despre Ministerul Finanţelor Publice (MFP), Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) și Curtea de Conturi a României.

Având în vedere că situația încasărilor la bugetul de stat din privatizări în ultimul sfert de veac e departe de a fi clarificată, Curtea de Conturi mi-a răspuns că a demarat ieri un audit cu privire la managementul activelor statului și sumele încasate în urma privatizării lor (vezi răspunsul integral aici).

Să detaliem totuși răspunsurile primite:

• Cele mai mari încasări în contul Trezoreriei au fost înregistrate în anul 2006,urmat de anul 2004 și respectiv 2013, potrivit răspunsului furnizat de către Ministerul Finanțelor (vezi Tabelul nr.1). Cele mai mici venituri obținute și încasate efectiv din privatizări au fost înregistrate în perioada 2014-2015, când statul român a încasat efectiv 3 milioane de lei din privatizări, potrivit răspunsului MFP. (vezi răspunsul integral aici).
• Statul român a încasat peste 1 miliard de euro din privatizări, din anul 2003 până în prezent, din contractele monitorizate de către Departamentul pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului din cadrul Ministerului Economiei (vezi Tabelul nr. 2). Cea mai mare sumă încasată a fost obținută la vânzarea Petrom către OMV, din anul 2004, când România a obținut 707,87 milioane euro. Statul român a mai încasat, în anul 2004, peste 250 de milioane de euro prin privatizarea Distrigaz Sud și Distrigaz Nord (vezi răspunsul integral aici). De altfel, suma obținută din cele 3 privatizări reprezintă aproape 90% din totalul veniturilor încasate din privatizările Ministerului Economiei, potrivit răspunsului transmis de către DPAPS.
• Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a obținut, în anul 2006, 7,96 miliarde lei din privatizări, mai mult de jumătate din veniturile totale încasate în ultimii 25 de ani, de 14,42 miliarde lei (vezi Tabel nr. 3). AAAS a derulat în perioada 1992-2016, peste 11 mii de contracte, dintre care cele mai multe (75%) au fost semnate în perioada 1996-2000 (vezi răspunsul integral aici).

 

Tabel nr. 1. Sume virate în contul distinct deschis la Trezoreria Statului de către instituțiile publice implicate în privatizare

Anul	Lei(milioane)	Euro(milioane)	Dolari(milioane)	Total (milioane lei*)
2000	359	0	5	378.9
2001	280	1	52	491.2
2002	513	1	68	787.8
2003	346	2	34	490.1
2004	1 302	560	19	3 876.6
2005	168	300	8	1 538.6
2006	990	2 250	4	11 047
2007	147	0	3	159
2008	107	46	1	316.2
2009	8	0	0	8
2010	33	0	0	33
2011	9	0	0	9
2012	297	0	0	297
2013	1399	0	186	2 138.4
2014	2	0	0	2
2015	1	0	0	1
31.07.2016	0	0	0	0
Total	5960	3159	380	21 573,8

*Estimările iau în considerare cursul de schimb BNR din data de 6 octombrie 2016.

Sursa: Răspunsul Ministerului de Finanțe la întrebarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, din data de 23 august 2016

Tabel nr. 2. Lista activelor statului privatizate și a sumelor încasate din privatizare

Nr. Crt	Nr. Contract de vânzare cumpărare	Denumire societate vândută	Pachet de acțiuni vândut (%)	Suma încasată, inclusiv dobânzi și penalități, după caz	Cumpărătorul acțiunilor vândute
1.	1/2003	MFA Mizil S.A	100	1.262.699 lei	Asoc. Salariaților MFA Mizil S.A
2.	2/2003	ELPROF S.A	88,42	861.640 lei	Consortiul IAROM&AEROSTAR Bacău
3.	3/2003	Uzina Mecanică Râmnicu Vâlcea S.A	33,07	1.473.887 lei	INDUSTRIAL PRESTAGENT S.R.L
4.	1/2004	ROMPIRO S.A	100	560.219 lei	TIMCO S.A
5.	2/2004	Uzina Mecanică Mârșa S.A	100	410.825 lei	Asoc Salariaților UM Mârșa
6.	3/2004	Uzina Mecanică Băbeni S.A	100	479.377 lei	Asoc. Salariaților UM Băbeni
7.	4/2004	Uzina Mecanică Drăgășani S.A	100	1.373.368 lei	Asoc. Salariaților UM Drăgășani și George Becali
8.	5/2004	PETROM S.A	33,34	707.870.419 EURO	OMV
9.	6/2004	DISTRIGAZ SUD S.A	30	127.800.066 EURO	Gaz de France
10.	7/2004	DISTRIGAZ NORD S.A	30	124.772.726 EURO	E. ON Ruhrgas AG
11.	7bis/2004	Uzina Mecanică Poiana Ruscă S.A	100	343.393 lei (confirmarea încasării ultimei rate în valoare de 126.064 lei, cu scadență la 30.11.2017, se va face de către A.A.A.S)	Cristian Bitoană
12.	1/2006	Uzina Mecanică Filiași S.A	100	339.879 lei	RETROM S.A
Total 2003-2006		7.105.287 lei + 960.443.211 EURO
13.	85/2007	ICPE S.A	62,13	4.242.897 LEI (contractul a fost încheiat de AVAS, care a încasat avansul și primele două rate; suma preciazată este aferentă următoarelor patru rate încasate de OPSPI în perioada 2009-2011)	Asociația salariaților ICPE S.A
14.	Ofertă publică secundară derulată pe piața de capital	CNTCEE Transelectrica S.A	15	164.723.166 lei
15.	1/2012	ISCIR CERT S.A	100	2.634.074 lei	RINA SIMTEX ORGANISMUL DE CERTIFICARE S.R.L
16.	Ofertă publică secundară derulată pe piața de capital	SNTGN TRANSGAZ S.A	15	315.084.845 lei
Total 2009-până în prezent		486.684.982 lei
TOTAL GENERAL		493.790.269 lei + 960.443.211 EURO

Sursa: Răspunsul Departamentului pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, la întrebarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, din data de 23 august 2016

 

Tabel nr. 3. Numărul contractelor şi veniturile din privatizare în perioada 1992-2016 înregistrate de AAAS

An	Număr contracte	Venituri din privatizare(mii lei)
1992	1	49
1993	269	2.664
1994	627	21.361
1995	759	68.663
1996	1.641	146.619
1997	1.493	548.306
1998	1.694	772.973
1999	2.046	895.145
2000	1.491	546.960
2001	204	378.594
2002	295	410.590
2003	291	313.303
2004	121	1.212.420
2005	19	106.102
2006	84	7.965.364
2007	84	188.192
2008	29	486.112
2009	4	44.098
2010	6	40.119
2011	16	15.038
2012	4	239.100
2013	7	4.294
2014	8	8.146
2015	3	1.956
01.01. -31.07.2016	2	569
Total	11.198	14.416.688

Sursa: Răspunsul AAAS la întrebarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, din data de 23 august”

Sa comentam acest articol foarte interesant.

In primul rand, ar trebui sa ne punem problema daca e corect sa evaluam privatizarile dupa cati bani a incasat statul din ele.

Si da, si nu.

Inca din 1990, privatizarile au fost vazute drept un mijloc nu doar de trecere spre economia de piata libera, dar si de crestere a eficientei economiei romanesti. Cred ca trebuie spus ca beneficiul statului a fost mult mai mare intrucat a scapat, prin privatizari, de intreprinderi neperformante care inregistrau pierderi foarte mari, suportate cu greu de la bugetul de stat. Deci ar trebui sa ne intrebam daca ele au fost reusite. Dl. Nicolae Vacaroiu spunea ca „peste 80% din privatizari au fost ratate”. Depinde si ce inseamna „ratate” si de ce au fost „ratate”. Pentru ca de aici rezulta o incapacitate a statului in domeniu. Totusi, PIB-ul Romaniei a crescut simtitor cand s-au facut privatizari reusite si s-a atras capital strain serios. Reforma presupunea si desfiintarea intreprinderilor nerentabile care aduc pierderi mari economiei. Pe de alta parte, presupunea si restructurarea si retehnologizarea intreprinderilor si a ramurilor si subramurilor economiei nationale in vederea integrarii competitive a tarii noastre in structurile economiei UE. In acest sens investitiile de capital strain in economie jucau un rol esential.

Pe de alta parte, daca ne uitam la tabelul nr. 2, stau si ma intreb: „Asociatia Salariatilor” care a cumparat intreprinderea cat poate investi in acea intreprindere?

Ar trebui sa masuram privatizarile facute si prin eficacitatea lor, nu doar prin sumele incasate de stat in urma privatizarilor.

Din 2004 se observa o scadere a numarului contractelor de privatizare.

Totusi, n-ar trebui sa ne mire faptul ca s-a incasat putin de catre stat. Intreprinderile de stat supuse porcesului de privatizare datau din perioada comunista. Sa nu uitam ca cel putin 10 ani – ma refer la anii ’80 – statul roman, sub conducerea PCR de atunci, nu a mai facut investitii in economie decat foarte putin, ratand modernizarea acestor intreprinderi. Strategia a fost axata pe politici extrem de dure de austeritate si pe plata datoriei externe. In anii ’90, de asemenea, nu prea s-a investit. Nici bani nu erau. De asemenea, la sfarsitul regimului comunist, foarte multe, daca nu toate, din aceste intreprinderi erau falimentare. Poti sa vinzi in asemenea conditii la un pret ridicat? Nu cred… Pentru ca o parte insemnata a acestui capital, uzandu-se moral si fizic, s-a si depreciat in timp. De asemenea, sa nu uitam si managementul foarte slab, politizat 100%, al intreprinderilor de stat care nu avea cum sa adauge un plus de valoare intreprinderii respective.

Legat de aceste aspecte, stau si ma intreb daca statul – caci vorbim despre intreprinderi de stat supuse procesului de privatizare – a luat in considerare si alte aspecte, de pilda: daca au incercat sa stabileasca profilul de risc al investitorului sau stilul sau investitional!  🙂

Iata un articol foarte interesant care l-am citit pe saitul TradeVille:

Cum afectează managementul companiei preţul acţiunilor

Data: 12/05/2014

„Diferența majoră dintre companiile românești și companiile multinaționale listate pe piețele de capital ale țărilor lor de origine este interacțiunea total diferită dintre investitori și managementul companiilor respective. Modul în care această relaţie se reflectă în preţ a fost evidenţiată recent de evoluţia acţiunilor Microsoft şi Twitter în 2014.

Satya Nadella a fost investit ca CEO al Microsoft în data de 4 februarie 2014. La momentul respectiv, acțiunea Microsoft se tranzacționa la un preț de 36$/acțiune. Ca reper, Microsoft a avut prețul de 36$/acțiune în numai două momente ale istoriei sale de tranzacționare pe bursă: în vârful bulei dot-com în 2001 și în vârful bulei imobiliare din 2007. În ambele situaţii, momentul a fost scurt și cotaţia s-a întors repede spre nivelul prețului median ale perioadei, sub 30$/acțiune. Prețul Microsoft a stat sub 30$/acțiune 90% din perioada de după 2000. La zece luni după investirea noului CEO, Microsoft se tranzacționează la un preț de 48$/acțiune, cu peste 30% mai mult.

Microsoft are in acționariat numeroși investitori instituționali. În general, nu doar în cazul Microsoft, aceștia îşi desemnează reprezentanți în consiliul de administrație pentru a veghea non-stop statusul investiției efectuate. Investitorii aceştia aleg drept CEO al companiei pe cel care își va vinde cel mai bine proiectul de creștere a valorii societăţii, lider cu experiență suficientă și cu viziunea necesară de a conduce.

Reprezentanţii investitorilor instituţionali vor veghea lună de lună, trimestru de trimestru, an de an la îndeplinirea indicatorilor de performanţă (Key Performance Indicators – KPIs) propuși, enumerați și explicați de către CEO. Abaterea de la plan va fi sancționată prin sistarea investițiilor, urmată de scăderea prețului acțiunii în piață. Iar scăderea prețului acțiunii este lucrul cel mai important pentru un CEO pentru că îl lovește direct. Partea covârșitoare a renumerației CEO-ului este legată de performanța acțiunii în piață. În practică, reacția managementului la scăderile de preț ale acțiunii sunt prompte.

De exemplu, când reţeaua de socializare Twitter a raportat rezultatele financiare trimestriale, în data de 28 octombrie 2014, a dezamăgit, publicând KPIs cu abatere de la plan. Reacția prețului a fost aproape instantanee, în scădere. La doua săptămâni și o zi, pe 12 noiembrie, managementul Twitter a susținut un eveniment dedicat investitorilor în care toți membrii de conducere excutivi si-au prezentat viziunea pentru următorul an și au răspuns direct la întrebările puse de public. De la acel moment, acțiunile Twitter au un parcurs orizontal. Acest fapt nu înseamnă că rezultatele vor fi pozitive, dar, ca investitor, în acest moment, poţi avea o idee extrem de clară a potențialului Twitter și a riscului investiției în această companie.

Înțelegerea modului în care investitorii instituționali pun presiune asupra managementului si, implicit asupra companiei, pentru a obține rezultate pozitive poate constitui un criteriu pentru alegerea unei investiţii în acţiunile unei companii globale.”

Iar noi ne punem intrebarea de ce companii de stat, falimentare sau aproape, cu un management slab (poate mai bine zis invechit incompatibil cu vremurile moderne, comunist poate si mai bine zis) nu le-am putut vinde cu un pret mai mare. Observati din articol ce presiune pun investitorii insitutionali pe managementul companiei si reiau din articol:

„Reprezentanţii investitorilor instituţionali vor veghea lună de lună, trimestru de trimestru, an de an la îndeplinirea indicatorilor de performanţă (Key Performance Indicators – KPIs) propuși, enumerați și explicați de către CEO. Abaterea de la plan va fi sancționată prin sistarea investițiilor, urmată de scăderea prețului acțiunii în piață. Iar scăderea prețului acțiunii este lucrul cel mai important pentru un CEO pentru că îl lovește direct. Partea covârșitoare a renumerației CEO-ului este legată de performanța acțiunii în piață. În practică, reacția managementului la scăderile de preț ale acțiunii sunt prompte.”

Stau si ma intreb daca la intreprinderile pe care le-am privatizat sau, in general vorbind, la intreprinderile private de la noi – mai exact la cate dintre ele – lucrurile se desfasoara in acest mod, prin stabilirea unor indicatori de performanta care trebuie respectati. De observat ca daca nu sunt atinsi, piata reactioneaza imediat. De asemenea, de observat ca „partea covârșitoare a renumerației CEO-ului este legată de performanța acțiunii în piață”!!! De aceea: „În practică, reacția managementului la scăderile de preț ale acțiunii sunt prompte”!!

Romania, in marea majoritate a cazurilor, nu a experimentat privatizarea unor companii de stat performante pentru ca astfel sa le adauge un plus si mai mare de performanta. Partea proasta a fost ca, in 1990, companiile romanesti numite impropriu intreprinderi, erau toate de stat. Investitiile nu vin oricum. Foarte interesant urmatorul articol de pe TradeVille:

Cum selectam o actiune pe piata de capital romaneasca?

„Inainte de investirea intr-o societate este necesara informarea cu privire la domeniul in care activeaza, luand in calcul factorii care tin de sectorul respectiv si de cadrul macroeconomic. In continuare prezentam cateva criterii de selectie pentru actiuni, ponderea acordata fiecarui criteriu apartinand in cele din urma investitorului, in functie obiectivele sale si de orizontul de timp pe care se face investitia:

1. Domeniul

Trebuie avute in vedere 5 aspecte referitoare la modul in care societatea analizata se plaseaza in sectorul respectiv:

• competitia: cota de piata detinuta, gradul de concentrare al pietei, perspectivele de crestere ale industriei; compania analizata detine sau nu un avantaj competitiv care sa-i permita marje superioare celorlalti concurenti;
• forta furnizorilor in negocierea cu societatea vizata: concentrarea furnizorilor pe piata situata in amonte, gradul de dependenta al societatii de un singur furnizor, perspectiva cumpararii de catre furnizori a unui competitor al societatii in scopul integrarii in lantul de productie si desfacere;
• forta clientilor in raport cu societatea: gradul de concentrare al pietei situate in aval, dependenta societatii analizate de un singur client, perspectiva cumpararii de catre un client a unei societati concurente, in scopul integrarii productiei;
• amenintarea bunurilor produse de catre societate de catre alte bunuri substituibile;
• existenta unor bariere la intrarea pe piata sau pe segmentul de piata in care activeaza societatea, acestea permitand mentinerea avantajelor fata de concurenti pe o perioada mai lunga de timp.

(referinte bibliografice: Michael E.Porter – „Competitive Strategy”)

2. Structura actionariatului

Sunt de preferat societatile cu un actionariat dispersat, cu un procent semnificativ din actiuni tranzactionate la bursa (free-float); trebuie identificata preocuparea managementului pentru investitii in interesul societatii si pentru transparenta.

3. Performantele financiare

Se recomanda urmarirea indicatorilor de crestere a activitatii si de eficienta pe un interval istoric relevant (3-5 ani), atat ai societatii respective, cat si ai concurentilor. De asemenea, prezinta importanta ratele de lichiditate, de rotatie a diferitelor elemente de activ si pasiv, situatia fluxurilor de lichiditati, gradul de indatorare, acestia dand unele indicii privind riscul activitatii respective.

• se construiesc pe cat posibil scenarii privind perspectiva societatii pe 1-2 ani inainte, pornind de la informatii comunicate de management (BVC anual, cote de piata tinta pe termen mediu etc) si de la analiza sectorului in ansamblul sau ; este esential sa se determine cu o acuratete cat mai buna rata de crestere pe termen mediu (2-5 ani) a afacerii/profiturilor/activelor.

4. Cum evalueaza piata societatea respectiva

Pentru a concluziona cu privire la modul in care o societate este evaluata de catre piata se utilizeaza in principal urmatorii indicatori:

• raportul pret/castig net pe actiune (PER)Mod de calcul : PER = pret/castig net pe actiune sau Capitalizare totala/ Profit net contabil

  are ca interpretare teoretica numarul de ani in care pretul platit este recuperat pe seama profiturilor nete. Procentul obtinut prin inversarea PER capata semnificatia randamentului obtinut in primul an prin profitul net pe actiune obtinut de societate. Desigur, de acel profit net nu beneficiaza imediat si in totalitate un investitor care, spre exemplu, detine actiunea doar in scopul dividendului din anul urmator, dar raportul pret/castig isi pastreaza totusi relevanta, in comparatii cu alte societati din sector, cu alte sectoare, sau cu media pietei.

  La BVB, media indicatorului PER a fost in anii 2006-2007 in general in intervalul 17 – 20.

  Pentru fiecare emitent insa, raportul PER trebuie corelat cu perspectiva de crestere a profiturilor (earnings per share sau EPS growth); in masura in care exista estimari privind rata medie de crestere estimate pe urmatorii cativa ani, este utila compararea cifrei PER cu acea rata de crestere. Astfel, se ajunge la indicatorul PEG (Price vs. Earnings Growth);

  Mod de calcul : PEG = PER/rata de crestere

  la numitor se foloseste rata de crestere exprimata neprocentual (ex. pt o rata de crestere de 15%, la numitor apare doar 15) ; Orientativ, se considera ca un indicator PEG < 0,8 ar sugera o posibila subevaluare, in timp ce un indicator >1,2 arata semne de supraevaluare. Altfel spus, pentru o companie cu un PER de 30, ar trebui ca profiturile sa aiba un potential de a creste cu circa 30% anual pe termen mediu, astfel incat societatea sa nu fie considerata scumpa.

• Pret/Valoare contabila (Price/Book Value)Mod de calcul: P/B = Capitalizare de piata/Capitaluri proprii,

  arata care este multiplul fata de valoarea patrimoniului net pe care investitorii sunt dispusi sa-l plateasca. Acest raport depinde in general de eficienta companiei respective (de regula societatile cu o eficienta ridicata sunt cotate la un P/BV superior), de domeniul in care activeaza si in unele cazuri de orizontul investitional al majoritatii participantilor. Asadar simpla comparare a pretului cu valoarea contabila nu este suficienta pentru a stabili modul in care este evaluata o societate de catre piata. Indicatorul P/BV este foarte eterogen la BVB, de la <1 la >5, asa incat nu se poate stabili un reper general valabil.

  Media indicatorul P/B la Bursa de la Bucuresti a fost in anii 2006 – 2007 cuprinsa in intervalul 2,5 – 3.

• Randamentul dividendului (Dividend yield )valabil in cazul societatilor care distribuie actionarilor o parte din profit. Considerand dividendul asteptat, se poate determina un prag sub care pretul de pe piata nu ar fi rational sa scada, motiv pentru care astfel de societati care distribuie dividende raman ca variante de plasament si in perioade de declin prelungit al unei piete bursiere.

  Toti acesti indicatori pot fi utilizati si in comparatii cu societati similare cotate pe alte piete, tinandu-se cont insa de diferentele intre variabilele macroeconomice care caracterizeaza respectivele piete (diferentialul de dobanzi, de inflatie, perspectivele de crestere economica sau de recesiune).

  De asemenea, informatiile contabile pot sa exprime mai mult sau mai putin fidel situatia reala a companiei, motiv pentru care se pot folosi si alti indicatori considerati mai relevanti (ex. Pret/Rezultat de exploatare pe actiune, Pret/Cifra de afaceri pe actiune)

5. Alte criterii

• existenta unor active nereevaluate, care ar duce la un anumit moment la majorarea capitalurilor proprii. O astfel de situatie afecteaza relevanta raportului Pret/Valoare Contabila;

• existenta unor rezerve din profituri anterioare, a unor prime de capital, care pot fi inglobate in capitalul social; pe piata romaneasca, in astfel de cazuri, distribuirea de actiuni cu titlu gratuit a dus la cresterea nejustificata a capitalizarii;

• perspective de schimbare a structurii actionariatului;

• modificari legislative”

Practic, noi am pornit in 1990 cu un handicap major, BVB (v. si aici) a fost redeschisa de abia in 1995. Conditii in care nu se putea realiza in mod profesionist si performant atragerea de investitii. Insa sa citim bine paragraful „1. Domeniul” si vom observa cativa parametri precum: competitia, forta furnizorilor in negocierea cu societatea vizata,  forta clientilor in raport cu societatea, amenintarea bunurilor produse de catre societate de catre alte bunuri substituibile, existenta unor bariere la intrarea pe piata sau pe segmentul de piata in care activeaza societatea, acestea permitand mentinerea avantajelor fata de concurenti pe o perioada mai lunga de timp. Cu alte cuvinte, investitiile serioase sunt atrase in companii serioase, competitive, care inregistreaza profituri substantiale. Observati ca e importanta si structura actionariatului cat si „situatia reala a companiei”. Nimeni nu investeste oricum, adica pentru ca sa piarda bani. Ci pentru ca sa castige bani! Tot ceea ce spune acest articol poate parea foarte complicat multora. De aici rezulta cat de complicata e decizia de a investi intr-o companie. Si poate mai ales cat sa investesti. De asemenea, legat de management iata ce spune: „trebuie identificata preocuparea managementului pentru investitii in interesul societatii si pentru transparenta” – ceea ce nu a fost cazul la intreprinderile de stat de la noi in anii ’90…

Andreea Paul spune ca statul a incasat putin din privatizari. Dar de ce nu ne punem problema ca am incercat sa vindem prea scump? Iata ce spune: „Altfel spus, pentru o companie cu un PER de 30, ar trebui ca profiturile sa aiba un potential de a creste cu circa 30% anual pe termen mediu, astfel incat societatea sa nu fie considerata scumpa„. Iar noi vorbim de intreprinderi de stat cu pierderi uriase!! Iata ce spune: „este esential sa se determine cu o acuratete cat mai buna rata de crestere pe termen mediu (2-5 ani) a afacerii/profiturilor/activelor„. Din pacate, anul 1990 a insemnat o prabusire a PIB-ului Romaniei, situatia extrem de dificila, inclusiv datorita turbulentelor de ordin politic, continuand in anii urmatori. Nu doar Mineriadele, dar starea de instabilitate din anii 1990-1991, lipsa de vointa politica (cred ca tineti minte: „Nu ne vindem tara!” si „IMGB face ordine!”) a influentat negativ peisajul economic de la noi din tara, inclusiv investitiile straine cel putin pe termen mediu. Evident, in asemenea conditii capitalul acesta s-a depreciat. Masuri ar fi trebuit luate imediat, n-a fost sa fie asa…

Era loc si de mai bine.

Ar fi trebuit mult mai multa vointa politica si concentrarea pe o politica activa de atragere de investitii, un marketing profesionist si chiar agresiv, realizat cu mult mai multa mobilitate, pe care Guvernul ar fi trebuit sa-l aiba in vedere concomitent cu diminuarea semnficativa a fenomenului coruptiei, pentru ca sa poti sa atragi investitii straine de buna calitate. Orientarea politica pro Vest ar fi trebuit sa fie extrem de clara pentru a racorda imediat economia Romaniei la economia Vestica. Pentru ca economia noastra avea totusi potential de crestere. Noi n-am stiut sa promovam prea bine economia noastra si sa-i aratam potentialul de crestere si de aici avantajele unor investitii solide, avantaje de ambele parti – atat de partea investitorilor cat si de partea tarii noastre. Din pacate, inflatia si somajul ridicat, multi romani plecand in strainatate pentru a putea avea o viata mai buna, au diminuat destul de mult acest potential in timp. Totusi, el exista si astazi si ar trebui sa-l valorificam asa cum trebuie invatand din lectiile trecutului.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre TVR…

Trebuie doar sa cauti pe Google „datoriile TVR” ca sa te lamuresti. Ceea ce trebuie spus este ca situatia asta dureaza de ani de zile. L-am auzit pe Liviu Dragnea spunand ceva despre TVR, cum ca actuala conducere nu a putut sa redreseze aceasta institutie, ca oamenii care lucreaza acolo n-au nicio vina si invita Opozitia la consultari in comisiile din Parlament in vederea gasirii unei solutii si ca cei doua mii de angajati sa-si pastreze locurile de munca.

Pe langa faptul ca ceateanul care poseda un radio si un televizor plateste taxa radio-tv la stat, in conditiile in care s-ar putea sa nu se uite neaparat la TVR intrucat avem pe piata media multe posturi de radio si televiziune, cu toate ca TVR mai castiga si din publicitate, dar inteleg ca la capitolul asta e limitata fata de televiziunile private, cu toate ca primeste si bani de la buget, datoriile totale ale TVR la sfarsitul lui 2014 se cifrau la suma de 700 de milioane de lei, din care 440 de milioane de lei la bugetul de stat. De observat presiunea insemnata pe bugetul de stat! O suma colosala si mai trebuie remarcat ca e vorba si de datoriile istorice foarte greu de platit, mai degraba spus imposibil.

E vorba de o televiziune publica, care apartine de stat (parlament, guvern, ceva halucinant!!). In aceste conditii, iata cum e, de ani de zile, administrata aceasta institutie. La modul cel mai neprofesionist cu putinta! De ani si ani de zile! Nici nu se poate spune ca si-a imbunatatit performantele, nici ca ar fi astfel de perspective in viitor.

Ca sa faci sa functioneze o astfel de televiziune controlata eminamente de politicul romanesc, din care cauza nici nu se poate vorbi de meritocratie sau de aducerea unor oameni competenti, pe care chiar daca i-ai aduce, tot de politic ar atarna, deci ca sa faci sa functioneze si sa performeze o astfel de televiziune, in asemenea conditii, mi se pare ceva imposibil. Pe Dl. Liviu Dragnea parea sa-l intereseze doar ca angajatii TVR, sa-si poata pastra locurile de munca. Dar ce faci cu TVR? Totusi, nimic despre performanta? Nimic despre cresterea competitivitatii? Din toate acestea rezulta un adevar: in forma sa actuala de organizare si functionare TVR nu poate performa, decat doar prin acumularea de noi si noi datorii. Indiferent cine ar fi pus seful acestei insitutii. Am mai scris si-n 2012 despre TVR – aceeasi situatie, aceleasi probleme ca si acum. S-a incercat o restructurare, dar de slaba intensitate, cu ceva vreme in urma. De atunci nimic. Mie mi se pare ca sistemul acesta de organizare si functionare al TVR nu poate decat sa amplifice pe viitor pierderile, care vor fi din ce in ce mai mari. Un alt adevar reiese de aici: TVR nu este intr-adevar o televiziune libera. Scriam si-n 2012:

„Dupa Revolutie era Televiziunea Romana Libera. Doream sa vedem cu totii o televiziune moderna, de buna calitate. Ca sa ajungem sa vedem o televiziune publica inglodata pana peste cap in datorii imense! Adevarul e ca pe piata au aparut multe televiziuni private, iar un management bun laTVR ar trebui sa tina seama de aspectul asta. La TVR intotdeauna managementul a fost pus acolo pe criterii politice si nu de competenta. TVR, dupa parerea mea, nu trebuie sa fie o televiziune politica! Nu are niciun sens! Politizarea accentuata a facut mai mult rau TVR-ului decat bine. Mai toate regimurile au folosit-o pentru manipularea maselor. O astfel de stare de lucruri ar trebui sa inceteze iar in televiziunea publica ar trebui sa-si faca loc profesionistii. Care sa ridice aceasta televiziune din marasmul in care se afla. Adica oameni care sa stie sa faca programe interesante, emisiuni interesante, sa stie sa combata risipa, sa elimine haosul, sa promoveze competenta si eficienta, sa stie sa satisfaca cerintele publicului. Adevarul e ca se cheltuiesc sume enorme de bani si nu se vede un plus de calitate. Este adevarat, s-a mai facut cate ceva. Dar prea putin pentru cati bani se cheltuiesc. In ce consta plusul de calitate (in raport cu sumele cheltuite), doar in transmiterea de evenimente sportive si seriale? Ca zeci de milioane de dolari si de euro pe asa ceva se duc, din cate am inteles.”

Iar corolarul imediat care se desprinde este ca: TVR nici nu poate fi libera atata vreme cat tine de politicul romanesc si este supusa acestuia. Spuneam: „Mai toate regimurile au folosit-o pentru manipularea maselor.”. Manipularea prin TVR s-a facut inclusiv la Revolutie. Dar dupa aceea aveam speranta libertatii, nu a jocurilor politice ascunse si oneroase. Este interesant de constatat ca aceasta dependenta directa de stat a Televiziunii publice i-a afectat functionarea in cel mai inalt grad, nu numai pe partea economica, dar si ca performanta in media romaneasca. Spuneam: „in televiziunea publica ar trebui sa-si faca loc profesionistii.” – dar acest lucru este imposibil atata vreme cat criteriile care primeaza sunt: nepolitsmul si politica. Politica de partid, desigur. Si mai exact spus: clientelismul politic. De aceea TVR are nevoie de investitori privati seriosi! Iar de lucrul asta nu se prea vorbeste. In conditiile actuale de organizare si functionare, chiar daca ar primi mai multi bani, probabilitatea de a face mai mari datorii si sa performeze si mai putin in media este foarte mare. In felul acesta TVR nu poate performa sub niciun aspect, se blocheaza pana la urma. Nu poate deveni nici atractiva pentru public.

Eu cred ca lucrurile ar trebui gandite si in perspectiva: pentru publicul din viitor, ca sa zic asa. Asta daca vrei sa dai o sansa acestei televiziuni. Trebuie modernizare. In felul in care stau lucrurile acum, nu mi se pare posibil. Disocierea TVR de mediul politic, mai ales de unul corupt cum e, din pacate, la noi, e absolut necesara. Dupa parerea mea, privatizarea facuta cum trebuie, corect, cinstit, favorabil pentru aceasta institutie media si pentru tara noastra, e o solutie! In asemenea conditii investitiile private pot avea un efect binefacator si pot face TVR competitiva si performanta, putandu-se pastra foarte bine acest brand si chiar promova brandul si peste hotare. Putandu-se, in felul acesta, salva si locuri de munca, atrage si specialisti in domeniu capabili sa faca de asa maniera incat TVR sa straluceasca din nou.

Doua articole la o diferenta in timp de patru ani…

… perioada in care nu s-au mai facut deloc privatizari, ci au fost doar trei tentative ratate: Oltchim, CFR Marfa si Posta Romana (in conditiile in care, in Romania, exista servicii private bune de curierat rapid!).

Andreea Paul

ÎNTREBAREA CHEIE: Ce s-a întâmplat cu cele 15 miliarde euro cu care Ponta a crescut datoria guvernamentală în timpul mandatului său?

Se arata ca:

„ÎNTREBAREA CHEIE: Ce s-a întâmplat cu cele 15 miliarde euro cu care Ponta a crescut datoria guvernamentală în timpul mandatului său? Acesta reprezintă plusul de datorii de 790 de euro pe locuitor, angajate de actuala guvernare PSD. E mult, mult, mult peste plusul minor obținut de pensionari și bugetari la salarii în aceeași perioadă. 

Ați obținut vreunul această creștere a veniturilor de 790 de euro în buzunar? NU.

Aceștia sunt bani pe care toți românii îi vor plăti în anii care vin din taxele lor pentru rambursarea datoriilor angajate de către guvernul Ponta. Concret, datoria guvernamentală în anul 2014 a crescut la 59 mld euro, față de anul 2011 cu 44 mld euro, conform datelor oficiale publicate de Eurostat. În același timp investițiile publice sunt blocate și grav tăiate.

‘Reparațiile’ sociale cu care se laudă PSD înseamnă un plus de datorie de 790 de euro pentru fiecare român, fără să includ aici cele 40 de taxe noi și impozite majorate de către același guvern PSD, vărsați an de an de către români la vistieria Guvernului.”

si articolul din 2011…

Gandul

WHO’S WHO. LISTA COMPLETĂ a averilor directorilor de la companiile de stat despre care BĂSESCU spune că sunt BOIERII ECONOMIEI. Ei „gestionează” o gaură de 12,75 miliarde de euro. EXCLUSIV

Se arata, printre altele, ca:

„Cele 119 societăţi subordonate ministerelor Economiei şi Transporturilor (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) au produs o gaură în economia României de 12,75 miliarde de euro. Calculul gândul a rezultat prin scăderea creanţelor (sume de recuperat) din totalul datoriilor istorice, ambii indicatori reprezentând date oficiale. Această sumă creşte, anual, cu circa 500 de milioane de euro, sumă obţinută prin scăderea profiturilor obţinute de unele dintre companii din pierderile suferite de celelalte.

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic. Majoritatea „managerilor” sunt membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc aceste societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

Şeful statului despre marii „boieri” ai economiei româneşti

Preşedintele Traian Băsescu i-a nominalizat, la finalul săptămânii trecute, pe marii „boieri” ai economiei româneşti, în persoana directorilor celor mai mari companii energetice locale, controlate de Ministerul Economiei, unde ministru este democrat- liberalul Ion Ariton. „Le menţionez public pentru că pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi politic şi blagosloviţi politic, nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legată de stocuri, nici legată de creşteri de personal, de fonduri de salarii. Ei sunt marii boieri ai economiei româneşti. Baronii economiei româneşti îi găsim, în primul rând, la regiile de stat”, a spus Băsescu. Conform ZF, complexurile energetice Turceni şi Rovinari nu au avut pierderi anul trecut, dar marjele lor de profit sunt extrem de scăzute, chiar mai mici de 1%.

Companiile subordonate Ministerului Transporturilor au pierderi mai mari decât cele subordonate Ministerului Economiei

Şeful statului nu a dat niciun exemplu dintre companiile administrate de Ministerul Transporturilor, condus de Anca Boagiu.

Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

• Totalul datoriilor cumulate la cele 119 instituţii este (era, la 1 ianuarie 2010) de aproape 17 miliarde de euro (16,99747 mai exact). Pe ministere, situaţia se prezintă în următorul mod: 8.469,47 milioane de euro la MEC, respectiv 8.528 milioane de euro la Transporturi. Aşadar, cele 23 de instituţii de la Transporturi cumulează mai multe datorii decât cele 96 de la MEC.

• Totalul creanţelor este de 4.240,73 milioane euro. Instituţiile subordonate MEC au de adunat 2.391,33 milioane, cele de la Transporturi 1.849,4. Dacă scădem creanţele din cifra datoriilor, rămâne o GAURĂ de peste 12,75 miliarde de euro.

• Pierderile cumulate din 2009 sunt de 1,083 miliarde de euro: 490,52 milioane de euro la MEC, 592,52 milioane euro la MT. Totalul profiturilor din 2009 este de 0,64 miliarde de euro – 595,77 milioane la MEC, 44,7 milioane la MT. Aşadar, instituţiile subordonate MEC sunt mult mai profitabile decât cele subordonate MT. Dacă scădem profiturile din pierderi, rămâne o GAURĂ (anuală) de 443 milioane de euro, care se adaugă arieratelor.

Doar institutele de cercetare nu produc pierderi

Vestea bună este că majoritatea Institutelor de cercetare nu produc pierderi, iar pierderile sunt mici în cazul celor care produc pierderi.

Numărul de angajaţi din cele 119 instituţii este de 187.876: 106.411 la MEC, 81.465 la Transporturi.

• Cea mai problematică instituţie rămâne CFR SA, cu datorii de 4,5 miliarde de euro, pierderi anuale de 231 milioane de euro şi cu 26.830 de angajaţi (în pofida restructurărilor, pierderile s-au cifrat la 250 de milioane de euro în 2010, iar datoriile societăţii au crescut cu 33%, ajungând la 6 miliarde de euro).

Cum arată averile „boierilor” economiei româneşti

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic – marea majoritate fiind membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

De pildă, Florin Mârza, PDL, care l-a schimbat din funcţie, în luna martie, pe Constantin Ioaniţescu (numit cu doi ani în urmă, de Adriean Videanui) la conducerea Termoelectrica. Fost consilier local la Petroşani, fost consilier al lui Adriean Videanu în mandatul acestuia de ministru al Economiei, Mârza are 3 terenuri cu suprafaţă de 6.400 mp în intravilan (Petroşani), 2 apartamente, 2 case, o casă de vacanţă, bijuterii de 750.000 euro, 54.000 de euro în conturi, credite de 130.000 euro.

Dar averea lui Florin Mârza păleşte prin comparaţie cu a directorului Hidroelectrica. Constantin Trihenea, PDL, fost prefect de Sibiu. Acesta are terenuri de 3,83 hectare (2,83 în intravilan) la Sibiu, un apartament, două case şi patru spaţii comerciale, bijuterii de 10.000 de euro, 350.000 de euro în conturi, portofoliul BVB de 38.000 de euro, acţiuni la trei societăţi comerciale evaluate (acţiunile) la 230.000 de euro, împrumuturi acordate de 400.000 de euro, dividende încasate de 100.000 de euro, contract cu Primăria Poplaca prin firma sa Conelt, în 2007 (când era prefect), de peste un milion de euro, contract cu Primăria Şeica Mare, tot prin firma sa Conelt, tot în 2007, în sumă de 400.000 de euro, alte contracte, încheiate cu autorităţi locale, cu Electrica Serv, Transelectrica, Spitalul Judeţean Sibiu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, în sumă de 350.000 de euro, în anii 2009-2010.

Privatizarea managementului în companiile de stat

Traian Băsescu a precizat că îmbunătăţirea managementului în regiile şi în societăţile de stat este prioritatea zero a anului 2011 şi că în cel mai scurt timp acestea vor fi trecute din punctul de vedere al raportării bilanţului la Ministerul de Finanţe. Dar privatizarea managementului în companiile de stat este o idee reluată de mulţi politicieni, de-a lungul timpului, fără a se fi concretizat.
Chiar Ministerul Economiei a anunţat că va demara în aprilie procedurile pentru privatizarea managementului la circa un sfert din societăţile la care deţine pachete majoritare de acţiuni. Nu doar că procedurile nu au demarat la termenul anunţat, dar biroul de presă al MEC nu a putut da niciun răspuns la solicitarea gândul de a fi măcar nominalizate societăţile la care managementul ar urma să fie privatizat.

În tabelele de mai jos este prezentată situaţia economică a societăţilor despre care am vorbit mai sus, precum şi date relevante despre directorii acestora.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Daca facem o simpla operatie de scadere: 15-12,75=2,25 miliarde euro: deci cam atat ar fi „reparatiile sociale”. Mi se pare plauzibil sa presupunem ca restul pana la 15 miliarde trebuie sa finanteze deficitul creat de neperformanta intreprinderilor de stat… Acestea sunt costurile lipsei de reforma. Si ceea ce e trist de remarcat este ca acesti bani acopera, de fapt, de ani de zile niste pierderi, in loc sa fie investiti de catre stat. De aceea, asa cum spune Andreea Paul: „În același timp investițiile publice sunt blocate și grav tăiate”. Statul roman pierde enorm, nu atat din cauza „reparatiilor sociale”, cat din finantarea acestor gauri realizate de intreprinderile de stat cu pierderi. Ciudat este ca, in aceasta situatie, solutia privatizarii lor pare a fi abandonata. Din ratiuni de protectie sociala mascata? Dar poate ca in felul asta, prin privatizare, unele intreprideri s-ar putea redresa… Si ar veni si mai multi bani la buget, pe langa economiile pe care le-ar face statul. Eu stau si ma intreb cum e posibil ca de ani de zile Romania sa duca o politica paguboasa, caci e clar ca asemenea pierderi uriase, cum sunt cele calculate de Gandul, sunt anterioare lui 2011. Caci pagubitii sunt in primul rand cetatenii, sectorul privat. Este uluitor cum statul a permis cu buna stiinta, de ani de zile, o asemenea ineficienta crasa la aceste 119 intreprinderi de stat, si o mai permite in continuare, din care:

„Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.„

As dori sa va solutii la aceste probleme din partea decidentilor nostri politici!

Complexurile energetice Rovinari si Turceni…

Care e pozitia PNL cu privire la privatizari?

Am recitit acest articol, am vazut ca a fost recitit si de unii din cititorii blogului… Eu cred ca intrebarea de mai sus e una atat fireasca dar si normala, logica. In Romania de foarte mult vreme nu s-au mai facut privatizari… Din acest punct de vedere, liberalismul a scazut in tara noastra si, drept consecinta, a scazut si ceea ce numim democratia liberala. Sub Traian Basescu nu s-au facut privatizari. In schimb s-au ratat in timpul Guvernarii Ponta. Acum vorbim de Noul PNL, adica fuziunea: PNL+PDL = LOVE! 😉 .  Mai si glumim, de ce nu, dar ne si intrebam serios: care este viziunea PNL asupra privatizarilor, asupra diminuarii rolului statului in economie? Cum vede PNL aceste lucruri? Tot ca PDL-ul de pe vremea lui Boc si Basescu…?

Ar mai trebui facute schimbari si pe la PSD, nu credeti?

Iata ce spune Cristian Preda:

„”De banii ăştia, copiii se fac golani acasă, iar nevasta – curvă”, a spus ministrul Rus despre banii câștigați de românii din străinătate. Îi solicit lui Rus să le ceară imediat scuze tuturor românilor care au muncit vreodată în străinătate și lui Ponta – să-l demită pe Rus în următoarele 24 de ore.”

Andreea Paul:

PSD s-a degradat iremediabil

Se arata ca:

„Nu trece nicio zi fără o golăneala politică de proporţii, fără jigniri grele la adresa românilor. Azi a venit rândul ministrului Ioan Rus să lovească direct în plex românii din străinătate: “Copiii se fac golani acasă şi nevasta curvă”.

PSD se opune nedemocratic dreptului la votul prin corespondenţă pentru românii plecaţi la muncă în străinătate, dar atacă fără discernământ copiii şi soțiile lor.

PSD este incapabil să înceapă şi să termine o autostradă.

PSD pierde miliarde din bani europeni, în timp ce românii din străinătate au trimis acasă mult peste 10 miliarde euro în ultimii ani!

DEMISIA sau DEMITEREA RUŞINOASĂ, Ionică!”

Ma alatur punctelor de vedere exprimate de Andreea Paul si Cristian Preda! De asemenea ma alatur si punctului de vedere exprimat de Alina Gorghiu:

„Afirmațiile ministrului Ioan Rus reflectă ostilitatea și disprețul pesedist față de românii din diaspora, aceleași resorturi care au determinat PSD să le anuleze dreptul la vot al cetățenilor noștri care trăiesc și muncesc în afara granițelor. Din acest punct de vedere, declarațiile domnului Iona Rus se încadrează în standardele de bun pesedist. #demisia„

„[…] declarațiile domnului Ioan Rus se încadrează în standardele de bun pesedist” – poate unora li se va parea pripita o astfel de afirmatie, insa e clar, dupa parerea mea, ca PSD ar trebui sa aiba in vedere niste standarde mai inalte… Adevarul e, mi se pare, ca Ioan Rus s-a exprimat asa cum se exprima alegatorul pesedist mediu, ala care e mai golan si cu putine clase… D-le. Rus, nu stiu daca si Dvs. sunteti la nivelul asta, dar daca veti cobori partidul la nivelul unor astfel de oameni, eu cred ca veti scadea, din punct de vedere electoral, atat pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung. Daca lucrurile stau asa, pana la urma, D-le. Rus, care mai e diferenta dintre Dvs. si Cap de Cochon?

Update

Romania Libera

Ministrul Ioan Rus și-a dat demisia, după declarațiile JIGNITOARE la adresa românilor din diaspora

Se arata ca:

„Ministrul Ioan Rus și-a dat demisia după declarațiile jignitoare privind românii care lucrează în străinătate, a anunțat Victor Ponta.

Premierul îl chemase pe Rus la Palatul Victoria pentru discuții.

”Regret situatia generată de declarațiile domnului Ioan Rus! Acesta și-a asumat răspunderea și mi-a prezentat demisia din funcția de ministru! Am acceptat demisia și săptămâna viitoare vom discuta despre înlocuitorul la acest portofoliu!”, a scris premierul pe Facebook.

Rus a declarat că românii pleacă în străinătate pentru câteva sute de euro în plus pe lună, iar “de banii ăștia copiii se fac golani acasă şi nevastă-sa curvă”.

”România are 3 milioane de oameni să zicem, din forţa activă, în acest moment în Occident. Dintre care vreun milion sunt fierari betonişti, fierari şi aşa mai departe. Lucrează în construcţii, autostrăzi prin Europa. Au poate 1500 de euro salariu. O spun foarte direct. De banii ăştia copiii se fac golani acasă şi nevastă-sa curvă. De 700 de Euro vin acasă jumătate”, a declarat Ioan Rus.

Citește și: Ministrul Ioan Rus îi JIGNEȘTE pe românii din diaspora

Ulterior, ministrul și-a cerut scuze pentru afirmațiile lui, declarând că intenția lui nu era de a jigni ci de a convinge românii să se întoarcă în țară.

Declarațiile lui Ioan Rus au fost făcute cu două zile înainte de moțiunea de cenzură a PNL la adresa Guvernului Ponta, care are în centru votul prin corespondență pentru românii din Diaspora. Moţiunea de cenzură inititulată “Victor Ponta – demis pentru exces de putere prin blocarea alegerilor. Dreptul la vot nu e o lozincă!”este semnată de 183 de parlamentari, dintre care 12 de la PSRO şi doi de la grupul democrat-popular, restul fiind deputaţi şi senatori ai PNL.

De asemenea, Federaţia asociaţiilor de români din Europa (FADERE) a cerut demisia ministrului Transporturilor, Ioan Rus, pentru jignirea iresponsabilă a românilor din diaspora, considerând că declaraţiile acestuia continuă linia pe care Guvernul Ponta a avut-o faţă de românii din străinătate.

FADERE consideră că declaraţiile lui Ioan Rus sunt discriminatorii şi jignesc milioanele de români care, din cauza proastei administrări a ţării, au ales să lucreze pentru un timp în străinătate.

„Este clar că domnul ministru nu cunoaşte situaţia românilor din afară graniţelor şi nici nu se simte responsabil pentru plecarea lor. Considerăm că declaraţiile ministrului sunt iresponsabile şi continuă linia pe care Guvernul Ponta a avut-o faţă de românii din diapora: a împiedicat votul în noiembrie 2014 şi în cei trei ani de guvernare nu a făcut nimic pentru românii din diaspora. Probabil că ministrul Rus a tras aceste concluzii greşite dat fiind faptul că şeful lui pe linie de partid şi guvernamentală a lucrat el însuşi în străinătate”, a explicat FADERE.

Citește și: PNL cere demisia lui Ioan Rus, după declarațiile jignitoare la adresa românilor din diaspora

Totodată, PNL a cerut oficial demisia lui Ioan Rus după afirmațiile pe care le-a făcut. „

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Motanul Incaltat

… apartin de Complexul Energetic Oltenia SA, despre care cine vrea sa stie mai multe n-are decat sa acceseze link-ul, noi vom spune doar ca aceasta societate este una cu capital majoritar de stat. In continuare va propun sa vedem ce a rezultat din interactiunea, concretizata prin contracte, dintre aceasta societate de stat si o firma privata a unui influent om politic… 🙂

Gandul

Dan Şova, urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu: „Victor Ponta nu m-a ajutat să iau acele contracte cu Turceni şi Rovinari”

Se arata, printre altele, ca:

„Fostul ministrul Dan Şova este urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu şi a fost audiat astăzi la DNA. Şova a condus Ministerul Transporturilor până în urmă cu două luni. Procurorii DNA spun că el a beneficiat de contracte acordate ilegal în valoare totală de 800.000 euro. Concret, Dan Şova este suspectat că a insistat…

Vezi articolul original 2.546 de cuvinte mai mult

Despre capitalismul creat de Ion Iliescu…

Iata ca Dl. Iliescu incepe sa fie activ pe blogul domniei sale. E foarte bine. Ceea ce e mai putin bine este ca nu isi propune sa scrie pamflete care sa faca concurenta altora! Dar sa vedem postarea:

Eu, “bolsevicul” !

Se arata ca:

„Acesta nu este un pamflet! Nu mi-am propus să fac concurență nimănui. Este însă monoton, și până la urmă plictisitor ca, de fiecare dată când cuiva nu-i plac ochii mei, să aud aceeași placă: ”Ion Iliescu, bolșevicul!” De ce doar ”bolșevicul”? De ce nu și ”comunistul”? Sună mai fioros bolșevismul? E doar un cuvânt, și nici măcar de rău nu e! Cuvântul rusesc (больше) înseamnă “mai mult”, “mai mare”. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp “bolșevic” a fost tradus ca “maximalist”. Adică radical. Ceea ce, trebuie să recunosc, nu mi se potrivește! Nu sunt un radical. Dimpotrivă. Mereu mi s-a reproșat că gândesc prea mult, că sunt prea moale, că nu iau lucrurile în mână, că nu tai în carne vie! Mulțumesc! ”Chirurgia” asta nu este de mine! Eu cred în democrație, care e operă colectivă. Cu autori anonimi!

        Și cu toate astea pentru unii sunt un bolșevic! Fie! Dar sunt ”bolșevic” pe banii mei, câtă vreme și din taxele plătite de mine sunt înjurat cu sârg, pe acest motiv, la televiziunea publică, de tot felul de indivizi, care fac apologia capitalismului pur și dur, în timp ce trăiesc din bani publici. Și trăiesc foarte bine, să nu le fie de deochi! Dacă și cei de la televiziunile private, care mă înjură tot pe motiv de ”bolșevism”, și-ar plăti datoriile către stat, din care s-ar putea finanța programele sociale, m-aș fi împăcat cu soarta: o fac pentru o cauză nobilă, servesc interesul public. Dar cum n-o fac, pot să mă gândesc că altele sunt motivele ”radicalismului” lor. Și sunt oricum, numai nobile, nu.

        Un discurs aproape fascist ocupă spațiul dezbaterii publice. Discurs care este produsul unei ignoranțe de nimic scuzabilă. Nu ne place felul în care arată societatea noastră astăzi? Atunci s-o schimbăm! Dar nu lipind etichete unora sau altora o vom face. Etichetele nu explică nimic, nu rezolvă nimic.

        Când am arătat pericolele lui ”restitutio in integrum”, un cor de proteste s-a auzit până la cer: ”Bolșevicul Iliescu nu vrea să dea înapoi casele furate de ai lui!” Culmea e că mă înjurau și aceia dați afară din casele revendicate de mafia imobiliară, pe umărul căreia plângeau! Acum vedem că totul a fost premeditat, că jurnaliști și formatori de opinie, intelectuali publici, oameni puși să apere legea, au fost plătiți de mafie, pentru a-și atinge obiectivele, și pentru a fura cu acte în regulă sume uriașe din bani publici. În schimb eu eram ”bolșevic”, pentru că mă opuneam jafului premeditat!

        Același cor de bocitoare plătite mă înjura și când atrăgeam atenția asupra pericolului reprezentat de destructurarea sistemului de administrare a fondului forestier. ”Bolșevicul de Iliescu nu vrea să ne dea pădurile înapoi!” Acum plângem după păduri, și admirăm munții cheliți de vegetație!

        Să amintesc și de pledoaria mea pentru păstrarea unui sector public semnificativ în economie, mai ales în sectorul bancar, în energie și în alte zone, monopol natural. ”Bolșevicul de Iliescu, nu vrea capitalism!” Acum avem capitalism. Și nu ne place? Parcă ieri a fost ieri momentul în care eram apostrofat chiar și de muncitori și de sindicate, care vroiau musai privatizarea fabricii lor, spre pildă. Fabrică luată de un capitalist de bine, rasă de pe fața pământului, și transformată, ca multe altele, în afacere imobiliară. Dar nimeni nu-i vinovat, în afară de ”bolșevicul” de Iliescu! Care nu vrea privatizare!

        Ca și democrația, și ceea ce este România azi e operă colectivă. Regret s-o spun: țapii ispășitori nu țin de foame! Deciziile nu le-am luat eu singur. Am avut și avem un Parlament, am avut și avem partide, avem societate civilă, suntem liberi să ne informăm. Deciziile au fost luate în comun. În democrație majoritatea decide. Și își asumă consecințele deciziilor. Democrația nu există fără responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Eu, ”bolșevicul”, așa văd lucrurile. Dar poate greșesc. Poate democrația este despre altceva. Poate este despre cei puțini care profită, și foarte mulți care plătesc pentru a le face profitul mare. Dar, cum spuneam, eu nu așa văd lucrurile. Și nici nu le pot accepta așa, oricum aș fi etichetat. „

In primul rand, Dl. Iliescu nu prea e la curent, i se mai spune si „papasha” (cu „sh”, desigur) 🙂 . Insa alta e problema. Domnia sa vorbeste despre capitalism… Legat de aceasta problema este emblematic ce spunea chiar primul sau ministru, Dl. Nicolae Vacaroiu, si anume ca 80% din privatizari au fost ratate in Romania, v. si aici. Si apoi cum a fost posibil sa vina niste samsari care in dispretul legii si al bunului simt defriseaza cat poftesc din padurile tarii, de ani de zile, fara ca organele statului sa-i atinga cu ceva, sa le puna nici cea mai mica intrebare…?  Iata ce spune Ion Iliescu:

„Dacă și cei de la televiziunile private, care mă înjură tot pe motiv de ”bolșevism”, și-ar plăti datoriile către stat, din care s-ar putea finanța programele sociale, m-aș fi împăcat cu soarta: o fac pentru o cauză nobilă, servesc interesul public. Dar cum n-o fac, pot să mă gândesc că altele sunt motivele ”radicalismului” lor. Și sunt oricum, numai nobile, nu.„

Domnule Iliescu, capitalismul nu inseamna ca societatile private sa plateasca taxele ruinatoare pe care le impune guvernul, in cazul nostru Guvernul Ponta, pentru a finanta programe sociale care nu rezolva niciun fel de problema ci, pe termen lung, adancesc saracia! As dori sa va uitati in judetele din Moldova, care preponderent voteaza cu PSD, si veti observa ca saracia s-a accentuat in cei 25 de ani scursi de la Revolutie, fara ca PSD sa poata, in mod real, sa rezolve problema! Demagogia, intr-adevar, nu inseamna capitalism! Dvs. vorbiti de „televiziunile private”, dar uitati-va la toti cei care platesc taxe si impozite – Dl. Ponta se si lauda ca are excedent bugetar – si vom observa ca saracia e cea mai mare, de regula cea mai mare, in fiefurile PSD!!!

Dvs. spuneti ca ati tot atras atentia, dar chiar nu v-a luat nimeni in seama, ca doar erati Presedintele tarii? Vedeti, asa s-a nascut un Traian Basescu… Va rog sa ma scuzati, dar dumneavoastra erati Presedinte, si sub dumneavoastra a inflorit baronismul local al PSD si colcaiau afacerile de coruptie si chiar transpartinice, desigur. Inteleg ca Dvs. vedeti in felul asta capitalismul… Dupa parerea mea si, cred, a multora lucrurile nu stau chiar asa… Oamenii si-au pus sperante in Dvs., iar Dvs. nu ati prea facut mare lucru, doar ati atras atentia.

„Acum avem capitalism. Și nu ne place? Parcă ieri a fost ieri momentul în care eram apostrofat chiar și de muncitori și de sindicate, care vroiau musai privatizarea fabricii lor, spre pildă. Fabrică luată de un capitalist de bine, rasă de pe fața pământului, și transformată, ca multe altele, în afacere imobiliară. Dar nimeni nu-i vinovat, în afară de ”bolșevicul” de Iliescu! Care nu vrea privatizare!„

Tocmai, acum avem un capitalism in decreptitudine – asta s-a intamplat sub Dvs. „Fabrică luată de un capitalist de bine, rasă de pe fața pământului” – dar organele statului ce pazeau? Adica fabrica poate fi data oricui, chiar si unui escroc?? SRI, SIE ar fi trebuit sa informeze guvernul asupra intentilor unor „capitalisti de bine”, care poate doreau chiar esecul privatizarilor in Romania, mai stii? Atunci va intreb si eu, nu de alta dar m-a afectat, ne-a afectat esecul de care vorbea Dl. Vacaroiu, ce au pazit organele statului? I-a lasat pe hoti sa hoteasca statul? Trebuia muncit ca sa fie adusi aici investitori seriosi, firme vestice performante, trebuia ca sa fie create conditii ca astfel de investitii sa vina in Romania. Sa ne uitam la alte tari din forstul lagar socialist, de exemplu Polonia, Cehia, Slovacia – tari care s-au descurcat mult mai bine decat Romania.

Domnule Iliescu, nu inteleg de ce nu doriti sa spuneti adevarul. Nu spun ca mintiti, ci afirm ca nu spuneti adevarul. De ce nu spuneti ca noi si bulgarii nu eram „premiantii”, ci eram vazuti precum sunt vazute acuma Belarus, Azerbaidjan si Armenia, in cadrul Parteneriatului Estic, ceva mai pro rusi decat ceilalti trei… Dvs. ar fi trebuit sa faceti totul ca sa putem iesi din starea asta si sa putem sa dezvoltam aici un capitalism performant, nu unul precar, a carui precaritate ne urmareste si astazi.

Dvs. vorbiti astazi asa… Stiti cati oameni si-au pus speranta in Dvs. la primele alegeri libere, cele din 20 mai 1990…? Dvs. vorbiti ca si cum nu si-ar fi pus nimeni speranta in Dvs. Spuneti ca nu ati fost singur. Da, nu ati fost singur. Dar Dvs. nu vreti sa va asumati esecurile: „Fie! Dar sunt ”bolșevic” pe banii mei„. Aici nu e vorba de gasirea de tapi ispasitori. Ci e vorba de un regim in care romanii si-au pus mari sperante.

25 de ani de la Revolutie

Cand fostul Presedinte, Dl. Iliescu, a spus ca Revolutia a fost facuta de comunisti, multi s-au grabit sa-l critice. Din motive mai mult sau mai putin ideologice, desigur. Iata ca acum, Dl. Basescu se afla la sfarsit de mandat. Ultimul. A fost Revolutia infaptuita de comunisti?

Multa lume isi pune, si pe buna dreptate, problema a ceea ce s-a intamplat la Revolutie. Mai putini mediteaza asupra a ceea ce a urmat. Este adevarat, Romania a ajuns sa faca parte atat din NATO cat si din UE. Cu toate aceste rezultate remarcabile, nu s-a produs pe deplin o transformare capitalista a Romaniei. Tranzitia, cum i s-a spus – corect, as zice eu – inca mai dureaza la noi. Si e una din cauzele stagnarii Romaniei. Nu e vorba numai de vechile mentalitati care inca mai persista in societatea noastra. De securism, care inca mai are radacini adanci in mentalul colectiv. Este vorba de faptul ca, desi s-au facut pasi importanti si s-au incercat reforme, s-a facut prea putin. Dl. Vacaroiu spunea ca 80% din privatizari au esuat. Din 2004 si pana acum, sub guvernari de dreapta, nu s-a realizat nicio privatizare. Avem inca un sector de stat slab performant, care produce pierderi foarte mari. Avem inca foarte multi angajati la stat. Criza economica a lovit, e adevarat, foarte dur Romania. Sectorul privat a fost lovit naprasnic, multe firme intrand in faliment. Evident, toate aceste lucruri nu sunt de natura sa conduca la un nivel de trai mai bun pentru populatie, multi dintre compatriotii nostri alegand emigratia. Constatam acum, din pacate, mai mult nivelul ridicat al coruptiei decat performantele economice. Constatam cum isi fac aparitia nostalgiile, nu o vointa hotarata de a merge inainte, de a ne gandi la viitor. Termenul de 20 de ani, dat de Brucan, a trecut. Constatarile de care vorbeam sunt triste. Si ele ne conduc la concluzia ca, de fapt, comunismul inca mai persista in Romania, chiar daca sub o forma destul de diluata, in mentalitati, intr-un fel de a gandi care ne tin intr-o stagnare prelungita. Nu ne gandim, nu filozofam indeajuns la libertate, ci la DNA, la lupta impotriva coruptiei, chiar daca acest lucru are justificarile sale. Imi pare ca am ajuns, nu numai noi, ci tot Occidentul, sa ne gandim cum sa ne aparam de atacuri cibernetice si mai putin la cum sa construim o Lume Libera. Or, tocmai acest lucru – o Lume Libera – a fost dorit de toata Europa de Est, fosta comunista, inainte de 1989. Si nu de a sta sub auspiciile unui dictator sau a unui Big Brother. Presedintele Obama a avut dreptate cand a spus: „Un dictator nu poate impune cenzura Statelor Unite”. Si e foarte bine ca a reamintit lucrul acesta intr-un context international dificil, cand Estul – Rusia, China, Coreea de Nord – mult mai putin reformat doreste intoarcerea la vremuri revolute. Insa spre deosebire de SUA, noi, traitori pe aceste meleaguri ale Europei de Est am cunoscut ce inseamna dictatura. Impusa de tancurile sovietice. Am cunoscut ce inseamna sa ni se impuna cenzura. Rusia e un caz semnificativ care ne arata ca dupa un inceput extraordinar, marcat de reformele profunde initiate de Mihail Gorbaciov, dictatura isi mai poate arata coltii. Ar trebui sa luam aminte la Rusia de azi: inca se mai poate naste un dictator. De aceea daca noi trebuie sa aparam acum ceva, acest ceva e Libertatea, care garanteaza valorile occidentale, dupa care am tanjit aproape 50 de ani. Lectia care ne invata Rusia este ca, din pacate, reformele, chiar si profunde, s-ar putea sa nu dea rezultate ireversibile. De aceea noi trebuie sa fim atenti mai ales la un asemenea aspect care poate pune in pericol Lumea Libera.

Eu cred ca trebuie aratat ca paternalismul manifestat de regimurile politice din Europa de Vest nu este pe masura Libertatii. Prea mult paternalism si prea multa uniformizare ideologica. Si, dupa cum se vede actualmente, ceea ce numim integrarea economica europeana, adica a tarilor membre UE, se desfasoara greoi – problema careia nu i s-a dat pana acum un raspuns satisfacator. Ba mai mult chiar: putem sa ne dam seama de o dezintegrare economica a Uniunii Europene bazata in principal pe diferentele istorice – cred ca nu gresesc daca ma exprim astfel – de competitivitate intre Sudul Europei si Nordul Europei care face ca moneda unica, Uniunea Monetara Europeana in ansamblul ei, sa nu functioneze foarte bine. Consecinta este o inrautatire a conditiilor de viata ale populatiei si, desigur, proteste sociale masive in Occident. Prea mult paternalism si prea putine masuri economice concrete care sa poata conduce spre progres. Sau prea putina fericire…?

Legat de acest aspect, al fericirii, ar trebui sa ne gandim ca sub comunism oamenii nu au fost fericiti. Ca o conducere dictatoriala, de orice natura ar fi aceasta, nu poate sa conduca la fericire, cu atat mai putin la prosperitate. Daca nostalgiile sunt intotdeauna justificate, nu trebuie sa ne lasam amagiti de jocul lor inselator. Asta ar fi poate cel mai mare pericol. Pentru ca ar insemna sa ne inselam pe noi insine. Revolutia romana nu a fost una „care nu este„, desi il inteleg pe Cristian Tudor Popescu. Ceea ce scoate in evidenta domnia sa:

„Privind procentele, mi-au venit în minte toate poreclele date în batjocură acelor zile şi nopţi: loviluţie, aglomeraţia din decembrie, deranjul, evenimentele, lăsata secului, a Securităţii adică.”

nu arata altceva decat cat de marcati am fost noi, ca popor, de un regim dictatorial brutal si de principala sa institutie de forta: Securitatea. Tocmai asta si arata iluzoria, falsa fericire data de comunism. „Noi, românii, nu avem în mintea şi în sufletul nostru o Revoluţie, aşa cum francezii au Revoluţia franceză.” – in schimb inca mai avem in suflete teama de fosta Securitate, teama de abuzuri din partea institutiilor de forta ale statului, chiar si acum dupa un sfert de veac de la prabusirea comunismului. Tocmai asta este lucrul trist si tragic care se intampla. Tocmai lucrul asta arata justetea afirmatiei ca Revolutia a fost facuta de comunisti. Pentru ca ceea ce a urmat a fost realizat tot de catre comunisti, mai mult sau mai putini deghizati in oameni de afaceri, in politicieni democrati etc. Insa marele merit este ca, totusi, am reusit sa facem acest pas spre o Lume Libera.

Si nu e putin lucru!

Ce i-a scapat din vedere lui Albert Camus… ;)

Marele scriitor francez a scris o povestioara, Mitul lui Sisif. Acest Sisif a fost sortit ca in intreaga sa existenta sa se chiunuiasca ridicand un bolovan pe un munte, pana in varf. Toata aceasta lupta a lui este incununata de o victorie, victoria lui, cand ajunge in sfarsit cu bolovanul pe varful muntelui. O victorie absurda. Dupa care bolovanul cade si se duce la vale de unde a fost initial, iar Sisif incepe aceeasi munca, o ia de la capat…

Lui Camus i-a scapat insa din vedere ceva… Ceva mult mai absurd, o munca si mai absurda, despre care e greu sa spui ca va fi incununata vreodata cu vreo victorie… Si anume: cum sa urci bolovanul la deal, impingandu-l la vale!! 🙂 O astfel de munca cred ca l-ar fi facut pe Sisif invidios! 😉

Capital

DEZASTRU BUGETAR: Guvernul taie investiţiile şi pierde fondurile UE

Iata ce se arata:

„Nerealizarea investiţiilor şi, paradoxal, absorbţia slabă a fondurilor europene au ţinut bugetul pe linia de plutire, în prima jumătate a anului. În ciuda creşterilor de taxe, încasările au fost sub program.

Taxele şi impozitele nu au fost colectate aşa cum cerea programul stabilit la începutul anului. Cu excepţia impozitului pe profit, se constată nerealizări pe toată linia. Cel mai puţin, faţă de nivelul programat, a adus la buget TVA, cu 1,5 miliarde.

EXCLUSIV: Supraaciza la benzină are efect de bumerang. Şoferii au alimentat mai puţin, ca urmare încasările Finanţelor au scăzut din aprilie

Iar absorbţia fondurilor europene poate fi numită, fără ezitări, un de­zastru. România ar fi trebuit să atragă 7,86 miliarde euro din fondurile UE, în prima jumătate a anului 2014. Însă, încasările au fost de numai 3,58 miliarde euro. În aceste condiţii, atât veniturile, cât şi cheltuielile bugetului au fost afectate. „Cererile de rambursare aferente proiectelor finanțate cu fonduri UE post-aderare au fost mai mici cu 2,8 miliarde de lei, comparativ cu sumele programate, nerealizarea acestor proiecte antrenând, de asemenea, economii de cheltuieli comparativ cu nivelul programat de circa 4,4 miliarde de lei“, arată Consiliul Fiscal.

Cele două cauze: necolectarea TVA şi lipsa de absorbţie a fondurilor UE au dus la venituri mai mici cu 4,6 miliarde lei.

Încasările s-au prăbuşit în prima jumătate a anului: Pierderi de 1 miliard lei la impozitul pe venit şi de 1,5 miliarde lei la TVA

Contraperformanţa fondurilor UE

Contraperformanţa fondurilor UE se transformă într-un avantaj pentru atingerea deficitului bugetar. „Nerealizarea unui proiect de investiţii atrage economii de cheltuieli mai mari decât pierderea de venituri din sumele rambursate de UE“, explică, într-un raport, Consiliul Fiscal. „Aşadar, impactul asupra deficitului bugetar este în sensul diminuării, întrucât costul obiectivului de investiţii include atât cofinanţarea suportată de stat, cât şi cheltuielile neeligibile pentru ramursarea din partea UE“, continuă documentul citat.

Capitolul de cheltuieli reflectă aceeaşi abordare. Deşi, cu excepţia salariilor, celelalte tipuri de cheltuieli au fost mai mici decât în program, nu există o altă scădere atât de dramatică precum în cazul investiţiilor. Guvernul a tăiat, în primul semestru, 30% din programul de investiţii pentru a  acoperi slaba colectare a impozitelor. Suma destinată investiţiilor a fost 9,6 miliarde lei.

Consiliul Fiscal observă că lipsa investiţiilor are efect de bumerang pentru buget şi estimează că circa 1,2 miliarde lei din TVA s-au pierdut din acest motiv. Veniturile bugetului au fost de 100,4 miliarde lei, în primele şase luni, însemnând 95,7% din program. La rândul lor, cheltuielile au fost de 103,9 miliarde lei.

Proiectul de rectificare bugetară încearcă să regleze rateurile din prima jumătate a anului. Anunţul premierului Victor Ponta privind o rectificare pozitivă este contrazis de cifre atâta timp cât încasările nu au fost realizate cu 4,5 miliarde lei.

Misterul banilor din CAS

Comparativ cu bugetul inițial, rectificarea majorează veniturile cu 1,54 miliarde de lei, iar cheltuielile cu 1,81 miliarde de lei, deficitul fiind revizuit în sus cu 270 milioane de lei. Sume de ordinul sutelor de milioane lei sunt acordate Transporturilor, Educaţiei, Sănătăţii sau autorităţilor locale. Pe capitole de cheltuieli, apar suplimentări la salarii cu 289 milioane lei, fără să fie date explicaţii. Majorarea acestor cheltuieli este contrară acordului cu Fondul Monetar Internaţional care pretinde ca orice modificări să fie în plafonul decis prin legea bugetului. Cresc cheltuielile cu bunurile şi serviciile cu 830 milioane lei şi cele cu subvenţiile cu 250 milioane lei.

Continuând în aceeaşi manieră, ca în primul semestru, rectificarea mai taie 1,15 miliarde lei de la investiţii. Atât execuţia bugetară, cât şi rectificarea reflectă aceeaşi viziune: pe de o parte, cheltuielile sunt ţinute strâns, mai puţin cele de personal, unde s-au acordat sporuri pentru angajaţii Internelor sau plata cu ora a cadrelor didactice. Pe de altă parte, sunt tăiate masiv investiţiile. Cheltuielile autorităţilor locale sunt  excesive, iar colectarea slabă a taxelor, în ciuda majorărilor succesive, grevează bugetul. Un exemplu îl reprezintă accizele, care au adus mai puţin cu 387 milioane lei, în al doilea trimestru faţă de primele trei luni, deşi la 1 aprilie a fost aplicată supraaciza de 7 eurocenţi.  O altă practică a Finanţelor, care afectează programul iniţial, este estimarea eronată a veniturilor şi cheltuielilor.  Rectificarea nu include reducerea CAS cu 5% de la 1 octombrie. Pierderea prognozată, anterior, de Finanţe este de 1,1 miliarde lei, în 2014. De vreme ce nu a fost depistată nicio sursă de compensare, se pune întrebarea dacă micşorarea CAS, deşi dezirabilă pentru economie, este posibilă.

270 milioane lei este suma de majorare a deficitului bugetar, în urma rectificării, însă ca pondere în PIB rămâne nemodificat, datorită creşterii economice prognozate la 2,8%

Click pentru mărire

” (subl. mea)

Fraza care m-a frapat cel mai mult (frapat e putin zis, mai bine spus m-a naucit) a fost urmatoarea:

„Contraperformanţa fondurilor UE se transformă într-un avantaj pentru atingerea deficitului bugetar. „Nerealizarea unui proiect de investiţii atrage economii de cheltuieli mai mari decât pierderea de venituri din sumele rambursate de UE“, explică, într-un raport, Consiliul Fiscal. „Aşadar, impactul asupra deficitului bugetar este în sensul diminuării, întrucât costul obiectivului de investiţii include atât cofinanţarea suportată de stat, cât şi cheltuielile neeligibile pentru ramursarea din partea UE“, continuă documentul citat.”

Deci neperformanta in atragerea fondurilor europene are ca efect reducerea deficitului bugetar prin reducerea cheltuielilor cu cofinantarea, suportata de stat, a proiectelor din bani europeni… Pe cale de consecinta:

„Capitolul de cheltuieli reflectă aceeaşi abordare. Deşi, cu excepţia salariilor, celelalte tipuri de cheltuieli au fost mai mici decât în program, nu există o altă scădere atât de dramatică precum în cazul investiţiilor. Guvernul a tăiat, în primul semestru, 30% din programul de investiţii pentru a  acoperi slaba colectare a impozitelor. Suma destinată investiţiilor a fost 9,6 miliarde lei.”

Pe cale de consecinta, se taie puternic de la investitii pentru ca sa se poata realiza tinta pentru deficitul bugetar (adica un deficit cat mai mic)… Si atunci daca reduci atat de mult investitiile cum mai poti sa pornesti economia? Cum mai poti sa ai cresteri economice mari, pentru ca Romania ar trebui sa aiba cresteri de peste 4% din PIB in mod continuu, ani la rand, ca sa poata ajunge in Zona Euro in conditiile in care riscurile sa fie drastic diminuate. Deci cum poti sa urci bolovanul la deal, impingandu-l la vale? Asta este intrebarea!!

Mie imi face impresia ca tara asta bate pasul pe loc nu pentru ca, de pilda, s-a „distrus invatamantul”, cum nu putini afirma… Ci din cauza unor imposibilitati de ordin logic. Ca sa poti sa cresti economia, nu se poate fara investitii. Prin investitii se creaza locuri de munca, deci se reduce somajul, se stimuleaza activitatea economica si, datorita efectului lor multiplicativ, cresc veniturile. Pe cand la noi nu se investeste dintr-un sigur motiv: sa se reduca deficitul bugetar (la sub 3% din PIB si cel structural la sub 0,5% din PIB), conditie impusa de Tratatul de Guvernanta Fiscala, adoptat si de Romania, desi tara noastra nu e in Zona Euro si are o datorie publica mult mai mica decat tarile din mai sus amintita Zona. Decizia de a reduce deficitul bugetar este corecta (insa ar trebui sa vedem daca lucrul asta este un scop sau este un mijloc), cum semnala D-na. Aura Socol in articolul sau de pe Contributors, pe care l-am evidentiat intr-o postare anterioara:

„In concluzie, limitarea deficitului structural la 0,5% are calitatea de a face curatenie in finantele publice romanesti. Impunerea unei limite pe deficitul bugetar structural poate inlatura multe din derapajele create in economia romaneasca. Cu atat mai mult cu cat acesta a reprezentat o sursă a multor dezechilibre macroeconomice majore în România. De altfel, capacitatea de reducere a deficitului structural a fost calificata in repetate randuri de FMI si BNR drept adevarata masura a sanatatii unei economii. Personal, sustin de multa vreme folosirea indicatorului sold structural in procesul de evaluare a eficientei politicii fiscale, pe care de altfel l-am si estimat pentru Romania inca din 2007.

In Romania, „curatenia” finantelor publice romanesti este absolut necesara. Cu cat vom intelege cu totii mai repede asta, cu atat va fi mai bine. Din pacate in Romania marja de manevra a politicii fiscale a fost sever limitata de perpetuarea deficitelor bugetare din trecut. In conditiile in care in perioada de expansiune economica, Romania a acumulat deficite bugetare uriase, am ajuns sa fim printre putinii din UE permanent „prociclici”. Si in expansiune, cand ar fi trebuit sa acumulam si n-am facut-o, si in recesiune, cand ar fi trebuit sa crestem cheltuielile, dar noi am fost nevoiti sa le taiem. In timp ce alte tari isi permit sa acorde stimuli fiscali pentru ca au plecat de la deficite anterioare mici, noi suntem obligati sa facem o ajustare fiscala larga.”

Deci ar fi vorba de un guvern econom care isi reduce cheltuielile inutile (adica acelea de care se poate dispensa) fara sa puna o povara fiscala prea mare pe populatie si pe firme. In felul acesta reducerea deficitului bugetar este un mijloc de a face ca treburile sa mearga mai bine. Grav este cand reducerea deficitului bugetar incepe sa fie un scop in sine. La fel si cum privatizarea, pe vremea CDR, a fost un scop in sine, cand a inceput sa se privatizeze la norma, ca sa avem cat mai multe firme private si nu pentru ca in felul acesta sa imbunatatim si sa eficientizam activitatea economica a intreprinderilor. Din aceasta cauza si marea majoritate a privatizarilor au fost ratate, cum si afirma fostul premier, Dl. Nicolae Vacaroiu. Si atunci ce facem? Dintr-o masura buna ajungem la un dezastru…? E greu de inteles cum reusim noi sa atingem astfel de „performante”, cu ghilimelele de rigoare, fireste… Chestia cu „luminita de la capatul tunelului”, celebra luminita, e mai rea decat soarta lui Sisif. Acela a inregistra totusi victorii. Absurde, dar victorii. Pe cand noi ne tot chinuim sa ridicam bolovanul fara sa avem vreodata certitudinea unei mici , macar mici, victorii, dimpotriva as zice eu. Din antichitate si pana astazi nu s-a inventat o metoda ca urcarea unui corp pe un plan inclinat sa se realizeze impingand corpul la vale.

Si atunci cum vrei sa obtii macar o mica victorie, fie ea si absurda?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ponta: „Acum lucrurile stau altfel”

Romania Libera

Interviu cu preşedintele României, Traian Băsescu: În afacerea Hayssam, Ponta are nişte schelete în dulap

Se arata, printre altele, ca:

„Preşedintele României spune că aducerea lui Hayssam în ţară ar fi „un catalizator“ pentru o nouă suspendare, fiindcă „sunt prea mulţi cei îngrijoraţi“, inclusiv Victor Ponta. „Şi el are nişte schelete în dulap“, avertizează Traian Băsescu, „fiindcă, pe vremea în care prospera Omar Hayssam, el era şeful Corpului de Control al premierului Năstase.

Avea în atribuţii inclusiv verificarea privatizărilor“. Preşedintele o laudă din nou pe Elena Udrea, dar crede că mai pregătită pentru o eventuală cursă prezidenţială ar fi Monica Macovei, adăugându-i, însă, imediat şi pe Emil Boc şi succesorul acestuia la guvernare, Mihai Răzvan Ungureanu. Pe de altă parte, Traian Băsescu îl îndeamnă pe Victor Ponta la „precauţie“ în privatizarea CFR Marfă, precizând că ar exista „nişte interese“ ca firma lui Gruia Stoica să preia această companie strategică. La solicitarea premierului de a trece contractul de privatizare al CFR Marfă prin CSAT, Traian Băsescu răspunde întrebând „de ce tandemul Fenechiu-Ponta are nevoie de o acoperire?“ şi de ce cei doi „acceptă să acopere prin hotărâre de guvern responsabilitatea comisiei de licitaţie a privatizării CFR Marfă“.
– Victor Ponta a declarat că doar după ce se va pronunţa CSAT se va definitiva contractul de privatizare al CFR Marfă. Există motive ca premierului să-i fie frică să gireze acest contract?

T.B.: De ce să-i fie frică? Am văzut că a lăudat foarte mult atât activitatea fostului ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, cât şi modul în care a decurs privatizarea, deci premierul ştie foarte bine că este vorba despre o privatizare de succes. Eu cred însă că lucrurile trebuie privite cu prudenţă: nu doar în ceea ce priveşte încheierea formalităţilor pentru semnarea contractului, cât mai ales în ceea ce priveşte viitorul CFR Marfă. Sunt două lucruri esenţiale: în primul rând, să se găsească cele 202 milioane de euro pentru plata celor 51 la sută din acţiunile companiei şi, în al doilea rând, dezvoltarea şi modernizarea companiei. Cum şi cine poate duce la bun sfârşit acest proiect? În aprobarea dată de CSAT se vorbeşte despre un investitor strategic.

– Gruia Stoica, prin companiile lui, nu este un investitor strategic?

T.B.: Aş defini investitorul strategic ca fiind cel care poate să cumpere, chiar cu bani împrumutaţi, fiindcă nu spune nimeni că trebuie să aibă banii la saltea, şi care apoi poate moderniza compania: achiziţii de locomotive noi, de vagoane noi, într-un cuvânt capacitatea de a aduce tehnologii noi.

– De unde vine suspiciunea dvs. în ceea ce-l priveşte pe Gruia Stoica, fiindcă aţi spus deja că vă îndoiţi că poate veni cu banii pentru care a licitat?

T.B.: Are, în momentul de faţă, probleme în piaţă; poate că le rezolvă, poate că nu. Eu doar am atras atenţia, nu este aşa cum a spus Victor Ponta, că ar fi vorba despre ceva ce doar eu ştiu, iar ceilalţi nu: ştim amândoi aceleaşi lucruri, dle prim-ministru. Poate că eu, fiind mai experimentat, îmi dau seama de anumite evoluţii. Dacă va avea timp, voi putea discuta cu dumnealui, în special chestiunea modernizării companiei.

– Aţi primit avertismente sau aveţi indicii legate de incapacitatea companiilor deţinute de Gruia Stoica de a moderniza CFR Marfă?

T.B.: Ştiu şi eu exact ce ştie toată lumea din ziare, dar pot vedea dincolo de ceea ce se scrie şi încerc să fiu prudent.

– Prim-ministrul a declarat, după ce Guvernul a adoptat hotărârea de privatizare a CFR Marfă, că nu intră în atribuţiile preşedintelui „să controleze ce fac firmele din România“ şi v-a acuzat că „v-aţi băgat nasul în conturile lui Gruia Stoica“. E adevărat?

T.B.: Habar nu am care sunt conturile lui Gruia Stoica şi nici nu mă interesează. Dată fiind importanţa CFR Marfă, pe mine mă interesează ca acest om să plătească 51 la sută din acţiuni şi să aibă suficienţi bani pentru dezvoltarea şi modernizarea companiei.

– Preşedinţia a declarat că nu poate aviza o hotărâre de guvern. De ce nu?

T.B.: CSAT a avizat privatizarea, ceea ce înseamnă că şi eu, şi întreg CSAT suntem de acord cu privatizarea CFR Marfă cu un investitor strategic. Şi eu, şi CSAT am solicitat asumarea, după privatizare, a obiectivelor strategice pe care le are compania: transporturi militare, transporturi în situaţii de urgenţă sau de necesitate, transporturi în situaţii de calamităţi, în caz de război sau în funcţie de nevoile NATO. Aceste lucruri nu sunt scrise în legea CSAT, ci în cea a CFR Marfă. Rolul CSAT este să ceară companiei să asigure componenta strategică, indiferent cine este acţionarul majoritar, în rest este problema Guvernului. Niciodată până acum CSAT nu a aprobat un contract comercial sau câştigătorul unei licitaţii. Din momentul în care CSAT a dat aviz, este treaba Guvernului şi a comisiei de privatizare să urmărească dacă exigenţele CSAT sunt respectate. Cel mult, ministrul Transporturilor poate fi chemat la şedinţa CSAT din septembrie pentru a face o informare în legătură cu felul în care au fost respectate componentele de siguranţă naţională în desfăşurarea privatizării.

– Se poate ajunge la un blocaj în cazul acestei privatizări, de vreme ce Victor Ponta a spus că nu va semna contractul de privatizare fără avizul CSAT, iar dvs. declaraţi că CSAT nu va aproba un contract comercial cum este şi cel privind CFR Marfă?

T.B.: Nu poţi să ceri CSAT să facă ceva ilegal. Victor Ponta pare a fi un premier fără respect pentru lege. El pur şi simplu vrea ceva ilegal. Este ilegal ca CSAT să valideze contracte de privatizare sau să aprobe câştigători de licitaţii. Nici măcar nu există un precedent în acest sens.

– Dar nu este stipulată în lege această interdicţie.

T.B.: Nu, dar este clar definit de lege ceea ce poate face CSAT. Pentru validarea proceselor de licitaţie sunt precizări clare în legea privatizării, iar pentru dl Victor Ponta ar putea fi utilă şi citirea art. 1 al. 2 şi al. 5 litera c chiar din Legea nr. 90/2001, privind organizarea şi funcţionarea Guvernului. Trebuie înţeles că nici un acord de cooperare preşedinte-premier nu poate funcţiona în afara Constituţiei şi a legilor ţării.

– Americanii de la Omnitrax au cerut anularea licitaţiei. Sunt semne că au existat nereguli în administrarea acestei licitaţii?

T.B.: Greu de spus. Nu ştiu, nu am urmărit procesul, dar dacă există anumite suspiciuni, ele sunt legate de relaxarea procesului de privatizare. La al doilea tur al licitaţiei, în care nu-mi dau seama ce competiţie a fost, fiindcă GFR a rămas singurul ofertant şi, pe de altă parte, tocmai atunci Guvernul a transformat datoriile în acţiuni ale statului. Acest lucru trebuia făcut înainte de începerea licitaţiei. Pe mine m-a surprins şi timpul scurt în care s-a desfăşurat privatizarea. Din mai anul trecut şi până acum, Victor Ponta ar fi avut timp să facă o documentaţie despre companie şi apoi să fi pus pe picioare un tur de prezentare a CFR Marfă în marile capitale europene şi chiar dincolo de ocean. Dacă anunţi privatizarea de pe o zi pe alta şi dai termen 30 de zile, e foarte greu să presupui că vei avea un investitor strategic.

– Această grabă este urmarea nepriceperii sau a unor interese de grup?

T.B.: Nepriceperea a jucat şi ea un rol, dar par să existe şi nişte interese ca GFR să preia compania.

– Aveţi informaţii în acest sens?

T.B.: Nu, dar asta nu înseamnă că m-am născut ieri şi nu înţeleg ce se poate întâmpla.

– Vă aşteptaţi la un blocaj?

T.B.: De la Victor Ponta te poţi aştepta oricând la lucruri ilegale sau la situaţii în care nu are curajul asumării responsabilităţii funcţiei. Oriunde în această lume, inclusiv în România, un prim-ministru nu se poate limita doar la rolul de starletă de televiziune. Uneori trebuie să ia şi decizii importante. Dacă eram în locul domniei sale sau dacă CSAT ar fi avut atribuţiuni legale în materie, acceleram procesele şi spuneam de mult „da“ sau „nu“ acestei privatizări. Tergiversarea deciziei nu este decât în detrimentul companiei, al salariaţilor şi al credibilităţii statului român.

– Dacă Victor Ponta anulează licitaţia, veţi plăti şi dvs. pentru acest eşec, pe care într-un fel sau altul va trebui să-l asumaţi.

T.B.: Pe mine nu mă poate învinui nimeni pentru nerespectarea legii sau a Constituţiei. Sigur că propagandistic este posibil orice. Premierul a acoperit ţara cu minciuni, începând cu cele 10 miliarde euro care pretinde că vor fi investite anul acesta, până la povestea cu kazahii de la Rompetrol, pe care spune că a rezolvat-o, dar România a pierdut 400 milioane de dolari, sau chestiunea plagiatului soluţionat atât de penibil prin intermediul fostului ministru al Educaţiei.

– Vă asumaţi un blocaj?

T.B.: Legal vorbind, eu nu am cum să blochez o privatizare. Ce ar trebui să fac? Să încalc legea pentru a-i face pe plac premierului? Să-mi pun semnătura pe câştigătorul pe care-l vrea tandemul Fenechiu-Ponta? Or avea ei 70% în Parlament, dar nici cu 120% – ca la referendum – n-ar putea obţine de la mine o semnătură ilegală.

– Victor Ponta spunea recent că aţi încălcat pactul de coabitare.

T.B.: Dacă Victor Ponta şi USL cred că preşedintele asistă tăcut şi semnează tot ce primeşte de la Guvern sau de la majoritatea parlamentară, de dragul coabitării, se înşală. Eu le-a trimis înapoi legea prin care pur şi simplu Guvernul văduveşte statul român de 400 milioane de dolari din privatizarea Rompetrol şi le-am trimis înapoi ordonanţe de urgenţă pe care ar fi trebuit să le atace Avocatul Poporului. A devenit clar că Avocatul Poporului este doar un observator: din 92 de ordonanţe de urgenţă emise de Guvernul Ponta, dintre care foarte multe abuzive, nu a atacat nici una la Curtea Constituţională, deşi este singurul care poate face acest demers. Nu poate miza nimeni că acordul de coabitare m-ar face să nu respect art. 80 din Constituţie, care spune că preşedintele veghează la buna funcţionare a instituţiilor statului. Instituţii printre care se numără şi Guvernul.” (subl. mea)

Interviul este citat si de catre Evenimentul Zilei:

Traian Băsescu pentru „România liberă”: Nu mai pot tolera felul în care guvernează Victor Ponta

Dar iata ce aflam tot din Evenimentul Zilei:

Ponta: Am reparat pagubele suspendării. Rănile s-au vindecat, cicatricile au rămas

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat, la Romnia TV, că guvernarea sa a „reparat pagubele suspendării” lui Traian Băsescu care au fost receptate la nivel extern şi că preşedintele PNL, Crin Antonescu nu îl va mai ataca pe şeful statului. Premierul consideră că toate temele lansate de preşedinte au în substrat de fapt intenţia lui de a face campanie electorală pentru Elena Udrea.

„Anumite lucruri pe care le-am făcut în 2012 le-aş face probabil astăzi”, a spus Victor Ponta.

„Cel care a căutat conflictul a fost Traian Băsescu, cei care au greşit şi n-au înţeles – domnul Antonescu şi cu mine, noi suntem cei doi vinovaţi că n-am înţeles că nu e suficient votul oamenilor. Noi trăiam într-o perioadă romantică, în care credeam că democraţie înseamnă votul oamenilor. Am crezut că dacă câştigi la un vot democratic cu 90%, se întâmplă. Nu s-a întâmplat”, a afirmat Victor Ponta, la România TV, întrebat cine a greşit în criza politică din vara trecută.

El a spus că „nu a căutat suspendarea”, dar Traian Băsescu l-a convins să recurgă la această măsură „prin ceea ce a făcut”.

„A fost problema cu reprezentarea la Consiliul European, au fost atacurile la CCR împotriva tuturor măsurilor Guvernului, au fost o serie de acţiuni din care ne-a fost foarte clar că Traian Băsescu va face tot ce poate ca să împiedice activitatea noastră până în decembrie. Gândirea domniei sale era legată de alegeri. Faptul că a fost pus la punct nu de mine şi de Crin Antonescu, ci de 7,4 milioane de români este cea mai clară înfrângere a lui Traian Băsescu şi este înfrângerea decisivă. De atunci, din punctul meu de vedere, s-a încheiat povestea omului politic Traian Băsescu”, a afirmat Ponta.

Rănile s-au vindecat, cicatricile au rămas

El a mărturisit că a rămas cu anumite „cicatrici”, chiar dacă „rănile s-au vindecat”, după disputele politice cu Traian Băsescu.

În privinţa susţinerii candidaturii lui Crin Antonescu, Victor Ponta a spus că

„Eu personal ăl voi vota”, a punctat premierul.

Băsescu nu respectă nimic din acord

„Nimic nu întăreşte mai mult USL, decât reapariţia duşmanului comun”, a explicat Ponta referindu-se la divergenţele apărute în alianţă. El a adăugat că „Băsescu nu respectă nimic” din acordul de coabitate pe care l-au semnat.

Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR

În legătură cu asumarea eşecului sau succesului privatiţării CFR Marfă, premierul a adăugat că privatizarea CFR Marfă a fost discutată de trei ori în CSAT. Prima dată pe vremea guvernului Ungureanu, a doua oară în octombrie, la alegeri şi acum.

„Acum lucrurile stau altfel”, a tinut să adauge Ponta.

El a atras atenţia că şi el a primit informaţii de serviciile secrete şi că nu s-au găsit probleme în cazul privatizării CFR Marfă.

„Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR”, a spus Ponta.

Am vorbit cu Băsescu despre aducerea lui Hayssam

Premierul a ţinut să atragă atenţia că „exprimarea nefericită” a preşedintelui în legătură cu operaţiunea „neautorizată” de aducere în ţară a lui Omar Hayssam, „poate ar fi trebuit să explice” a adăugat el, a creat impresia că a fost vorba despre o acţiune ilegală, dar nu a fost vorba de aşa ceva.

„Tot ce pot spune spune este că toţi cei care au acţionat, au făcut-o pe baza unor acţini autorizate”, a mai spus Ponta.

„Am vorbit cu Traian Băsescu despre aducerea lui Hayssam”, a punctat Ponta.

Cred că preşedintele, în 2005 ne-a minţit”, a zis premierul.

„A deturnat toată povestea cu ziariştii răpiţi în scop electoral”, a mai zis Ponta, care a afirmat că poate acum se vor da nişte răspunsuri legate de condiţiile în care au fost răpiţi.

Despre liderii Mişcării Populare: Nişte looseri de profesie, o oaste de strânsură

„N-am văzut vreun om nou acolo. Am văzut foştii ţuţeri care se închină de nouă ani la icoana preşedintelui, nişte looseri de profesie care au fost şi pe la noi, şi pe la PNL. O oaste de strânsură”, a declarat Victor Ponta.

El consideră Partidul Mişcarea Populară drept „partidul doamnei Udrea”. „Ea a anunţat formarea partidului. Eu n-aş anunţa formarea unui partid care nu-i al meu”, a comentat Ponta.

Acesta a apreciat că recentele atacuri ale preşedintelui la adresa Guvernului sunt motivate tocmai de constituirea Partidului Mişcării Populare şi de obţinerea de capital politic pentru acesta.

„Pagubele pe care le produce Traian Băsescu a legătură cu noul său partid”, a spus Ponta.

Nu agreauă o nouă suspendare a preşedintelui 

Ponta a dăugat că nu poate fi de acord cu cei care ar dori o nouă suspendare a preşedintelui, preferând să aştepte ca mandatul de preşedinte al lui Traian Băsescu să se încheie peste un an.

„Probabil că sunt destui alţii care gândesc ca Sorin Frunzăverde, dar o să spun şi o să le explic, ca prim-ministru şi preşedinte al PSD, că avem nevoie în această perioadă de concentrare pe ceea ce înseamnă guvernare (…) Sigur, trebuie ripostat câmnd este vorba de minciuni evidente. Eu o să mă extrag, pe cât pot, din logica de luptă politică”, a mai spus Ponta.

Despre criticile legate de fondurile UE

Victor Ponta a precizat că nu ştie din ce raport a citat preşedintele când a emis critici la adresa guvernării sale legate de fondurile europene, deoarece nimeni de la Bruxelles nu a emis oficial un astfel de raport şi că există posibilitatea ca şeful statului să fi citat dintr-un raport al unui funcţionar european care se afla în dialog cu un funcţionar de la noi.

„Preşedintele vorbeşte de ceva ce n-a fost asumat de nimeni, ce se află în negociere”, a spus Ponta, iar „acest lucru este în defavoarea României, a punctat el”.

„În februarie a făcut un deal (nr. afacere) prost pentru noi, iar acum, când vrem să negociem să obţinem cât mai mulţi bani, vine şi ne sabotează”, a explicat şeful Executivului.” (subl. mea)

Stimati cititori, care e parerea Dvs.? 🙂 Ca sa fixam ideile reiau aici ce a spus Traian Basescu in interviu si ce a declarat Victor Ponta:

„T.B.:CSAT a avizat privatizarea, ceea ce înseamnă că şi eu, şi întreg CSAT suntem de acord cu privatizarea CFR Marfă cu un investitor strategic. Şi eu, şi CSAT am solicitat asumarea, după privatizare, a obiectivelor strategice pe care le are compania: transporturi militare, transporturi în situaţii de urgenţă sau de necesitate, transporturi în situaţii de calamităţi, în caz de război sau în funcţie de nevoile NATO. Aceste lucruri nu sunt scrise în legea CSAT, ci în cea a CFR Marfă. Rolul CSAT este să ceară companiei să asigure componenta strategică, indiferent cine este acţionarul majoritar, în rest este problema Guvernului. Niciodată până acum CSAT nu a aprobat un contract comercial sau câştigătorul unei licitaţii. Din momentul în care CSAT a dat aviz, este treaba Guvernului şi a comisiei de privatizare să urmărească dacă exigenţele CSAT sunt respectate. Cel mult, ministrul Transporturilor poate fi chemat la şedinţa CSAT din septembrie pentru a face o informare în legătură cu felul în care au fost respectate componentele de siguranţă naţională în desfăşurarea privatizării.[…]

T.B.: De la Victor Ponta te poţi aştepta oricând la lucruri ilegale sau la situaţii în care nu are curajul asumării responsabilităţii funcţiei. Oriunde în această lume, inclusiv în România, un prim-ministru nu se poate limita doar la rolul de starletă de televiziune. Uneori trebuie să ia şi decizii importante. Dacă eram în locul domniei sale sau dacă CSAT ar fi avut atribuţiuni legale în materie, acceleram procesele şi spuneam de mult „da“ sau „nu“ acestei privatizări. Tergiversarea deciziei nu este decât în detrimentul companiei, al salariaţilor şi al credibilităţii statului român.

si acum Victor Ponta:

„În legătură cu asumarea eşecului sau succesului privatiţării CFR Marfă, premierul a adăugat că privatizarea CFR Marfă a fost discutată de trei ori în CSAT. Prima dată pe vremea guvernului Ungureanu, a doua oară în octombrie, la alegeri şi acum.

„Acum lucrurile stau altfel”, a tinut să adauge Ponta.

El a atras atenţia că şi el a primit informaţii de serviciile secrete şi că nu s-au găsit probleme în cazul privatizării CFR Marfă.

„Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR”, a spus Ponta.”

Deci…

Pozitia Guvernului

Mediafax

Guvern: Neformularea unei poziţii a CSAT va bloca privatizarea CFR Marfă

Se arata ca:

„Neformularea unei poziţii a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în cazul contractului de privatizare a CFR Marfă se va finaliza prin blocarea privatizării, instituirea unui management privat şi restructurarea companiei, anunţă Guvernul.

Prin intermediul unui comunicat, purtătorul de cuvânt al Guvernului, Andrei Zaharescu, arată totodată că, până în prezent, CSAT a avizat de trei ori privatizarea CFR Marfă.

„Cu sau fără competenţe, CSAT a avizat de trei ori până acum privatizarea CFR Marfă. In 2011, 2012 si 2013 s-au dat avize ale CSAT în legatură cu această privatizare. Guvernul aşteaptă în continuare convocarea CSAT de către preşedintele României şi formularea unei poziţii cu privire la finalizarea negocierilor pentru privatizarea CFR Marfă”, afirmă purtătorul de cuvânt.

Guvernul mai transmite că nu poate considera că această poziţie a fost exprimată vineri, prin intermediul comunicatului transmis de Administraţia Prezidenţială, sub semnătura lui Bogdan Oprea  şi reia recomandarea ca purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale să nu comunice în numele CSAT, precum şi de a trata „cu seriozitate şi responsabilitate” acest subiect, care trebuie abordat în interes public.

Premierul Victor Ponta a declarat, joi, la Sibiu, că „dacă CSAT nu avizează privatizarea CFR Marfă” aceasta nu va fi făcută, afirmând însă, că anterior, CSAT a avizat trei privatizări, ceea ce înseamnă că a „acţionat ilegal”.

Şeful Guvernului a mai spus că preşedintele Băsescu, dacă nu are vreo atribuţie în acest domeniu, ar trebui „să tacă din gură”.

CSAT nu a avizat niciodată un contract de privatizare după încheierea licitaţiei, precizează purtătorul de cuvânt al şefului statului, anunţând că preşedintele Băsescu îl invită pe Victor Ponta să nominalizeze cele 3 contracte de privatizare care, potrivit premierului, au primit avizul Consiliului.

Potrivit acestuia, Băsescu îl roagă pe Ponta „să depună toate eforturile necesare pentru ca această privatizare să nu se tranforme într-un nou eşec de tip «Oltchim» care ar afecta grav şi salariaţii şi compania Oltchim şi economia naţională”.

„De asemenea, ministrul interimar al Transporturilor şi prim-ministru al Guvernului României, domnul Victor-Viorel Ponta, este invitat să-şi asume responsabilitatea care decurge din funcţiile pe care le îndeplineşte în derularea privatizării companiei CFR Marfă SA. Având în vedere că domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta consideră că procesul de privatizare a CFR Marfă SA desfăşurat până în prezent este un succes, domnul preşedinte Traian Băsescu îl roagă pe domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta să depună toate eforturile necesare pentru ca această privatizare să nu se tranforme într-un nou eşec de tip «Oltchim» care ar afecta grav şi salariaţii şi compania Oltchim şi economia naţională”, precizează Oprea.” (subl. mea)

DE citit si…

Romania Libera

Victor Ponta: ” Poate prin aducerea lui Hayssam vom afla şi cum au fost răpiţi jurnaliştii. Băsescu a minţit”

Se arata, printre altele, ca:

„Aducerea în ţară a lui Omar Hayssam ar putea clarifica inclusiv modul în care cei trei jurnalişti români au fost răpiţi în 2005, deoarece preşedintele Traian Băsescu a minţit în legătură cu toată afacerea, a afirmat premierul Victor Ponta, potrivit Mediafax.

„Poate vom afla cum a plecat în 2006, în vremea preşedintelui Băsescu, poate aflăm şi cum au fost răpiţi jurnaliştii în 2005. Atunci, sigur, dincolo de marele câştig politic pentru preşedinte, nu am aflat nimic altceva, cum au fost aduşi, cine i-a eliberat, cine i-a răpit de fapt”, a spus Ponta la RTV.

El a adăugat că prin această afirmaţie sugerează că preşedintele Băsescu a minţit.

„Sugerez că atunci domnul preşedinte Băsescu ne-a minţit în legătură cu toată afacerea, şi cu plecarea lui Hayssam. Ştie multe alte lucruri, şi domnia sa, şi alţii”, a adăugat premierul.” (subl. mea)

Traian Băsescu: Eu nu văd incompatibilităţi fundamentale între PDL şi Mişcarea Populară

Se arata, printre altele, ca:

„– Eugen Tomac, şeful interimar al noului partid Mişcarea Populară, vorbea despre o filială a formaţiunii în Republica Moldova. Vedeţi posibile, în viitor, alianţe ale dreptei în jurul acestui partid şi dincolo de Prut?

T.B.: Având în vedere numărul mare de cetăţeni români din Republica Moldova, văd posibilă o filială acolo, mai ales că Eugen Tomac este foarte credibil pe această abordare. Deocamdată, simbolistica mi se pare foarte importantă.

– O dată cu lansarea partidului Mişcarea Populară, dreapta românească arată şi mai fărâmiţată. Cum sau cine ar putea comasa partidele din această zonă?

T.B.: Nevoia. Vă asigur că după europarlamentarele de anul viitor veţi vedea cum se vor strânge ca ghioceii într-un buchet, fiindcă ghiocel cu ghiocel s-ar putea să nu meargă.

– Deci PDL şi Mişcarea Populară se vor întâlni din nou?

T.B.: Eu nu văd incompatibilităţi fundamentale între PDL şi Mişcarea Populară. Avem acum o fundaţie civică şi un partid, important este ce fel de politicieni intră aici.

– Par să intre tot cei de la PDL.

T.B.: Poate vor intra şi de la PDL, poate vor intra şi din altă parte… Eu nu am stimulat nici un PDL-ist să vină spre Mişcarea Populară.

– E posibil să apară o tendinţă de aspiraţie a filialelor PDL de către Mişcarea Populară?

T.B.: E posibilă, dar nu trebuie încurajată această mişcare. Pe de altă parte, afirmarea partidului Mişcarea Populară, ca formaţiune care continuă ideile lansate în timpul mandatului meu, s-ar putea să-l facă atractiv pentru unele filiale PDL, pentru unii parlamentari PDL şi în egală măsură să facă din Mişcarea Populară un adversar al PDL. Chiar votul din ultima Convenţie a PDL a fost semnalul respingerii de către aproape 50% din PDL a modului în care au fost tratate criza economică, dar şi independenţa justiţiei. Mi-aş dori ca PMP să fie un partid foarte modern şi să funcţioneze intern altfel decât actualul PDL, care tinde să se clasicizeze în peisajul politic în loc să-şi păstreze prospeţimea şi dinamismul care l-au consacrat.

– Ce şanse are Mişcarea Populară fără filialele teritoriale ale PDL?

T.B.: Să muncească să şi le constituie. E o chestiune de timp. Lucrurile se mişcă oricum foarte repede, fiindcă eu am gândit Fundaţia Mişcarea Populară în perspectiva alegerilor generale din 2016, nu pentru prezidenţialele de anul viitor. Nu aştept performanţe de la Partidul Mişcarea Populară acum, deşi e posibil să avem surprize la europarlamentare.

– E un partid în care veţi intra după ce veţi termina mandatul?

T.B.: Greu de spus, dar cu certitudine voi lucra la Fundaţie.

– Sunt oameni în PDL de care aţi fost apropiat şi după care vă pare rău că v-au abandonat?

T.B.: De toţi am fost apropiat. Mie acest partid mi-a dat tot ce am aşteptat de la el până la ultimul congres; la rându-mi, i-am dat tot ce am putut, tot până atunci.”

Traian Basescu pare dispus sa polarizeze din nou scena politica: USL pe de o parte, Partidul Miscarea Populara si PDL (eventual o coalitie!?) de cealalta parte.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.