Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Care e parerea Dvs.?

Romania Libera

Riposta lui Putin la exerciţiile militare din Occident

Se arata ca:

„Aproximativ 12.000 de militari ai armatei ruse şi 250 de avioane de vânătoare au iniţiat, luni, un vast exerciţiu, în vestul, centrul şi sudul ţării, a anunţat Ministerul rus al Apărării, potrivit Mediafax.

Exerciţiile se vor desfăşura în districtele militare din vestul, centrul şi sudul Rusiei, precum şi la poligoane militare din Siberia.

Cele 250 de avioane militare vor încerca să atace ţinte din Aşuluk şi Kapustin Iar, unde au fost montate dispozitive antiaeriene de ultimă generaţie.

Citeşte şi: Mii de militari occidentali efectuează exerciţii în zona arctică

Exerciţiile se desfăşoară în contextul tensiunilor dintre Rusia şi NATO din cauza crizei din Ucraina.

În paralel, aproximativ 4.000 de militari şi 100 de avioane de vânătoare din Statele Unite şi din opt ţări europene au iniţiat, luni, exerciţii în zona arctică. Manevrele militare se desfăşoară în nordul Norvegiei, în Suedia şi Finlanda.”

Vicepremierul Rusiei, glume pe seama sancţiunilor impuse de Occident: Tancurile ruse nu au nevoie de viză

Se arata ca:

„Vicepremierul Rusiei, Dmitri Rogozin, a glumit, luni, pe tema sancţiunilor impuse de Occident Rusiei, afirmând că „tancurile ruse nu au nevoie de viză”, potrivit Mediafax.

Pentru a atenua preocupările Occidentului cu privire la  intensificarea activităţilor militare ruse în regiunile arctică şi baltică, Rogozin a declarat că tancurile ruse nu au nevoie de vize.

„Eu am glumit mereu, spunând că, dacă nu ne dau vize, ne introduc pe liste de sancţiuni…, tancurile ruse nu au nevoie de vize”, a declarat Rogozin, citat de  Radio Free Europe.

Citeşte şi: Ce spune Vladimir Putin despre sancțiunile impuse Rusiei

Dmitri Rogozin este vizat de sancţiuni din partea Statelor Unite şi Uniunii Europene după ce Rusia a anexat regiunea ucraineană Crimeea, în martie 2014.

Ca reacţie la plasarea sa pe lista personalităţilor ruse care nu pot primi vize de călătorie în Occident, Rogozin afirma că „armata rusă are şi alte modalităţi de călătorie, în afara vizelor”.

Citeşte şi: Când ar putea scăpa Rusia de sancțiunile impuse de Occident

Un politician apropiat de Merkel a fost oprit să intre în Rusia. Cum a reacţionat Guvernul Germaniei

Se arata ca:

„Parlamentarul german Karl Georg Wellmann, un apropiat al cancelarului german Angela Merkel, a fost oprit să intre pe teritoriul Rusiei, ceea ce a atras protestele Guvernului de la Berlin, potrivit Mediafax.

Deputatul conservator Karl-Georg Wellmann a fost oprit duminică pe aeroportul din Moscova, fiind nevoit să revină luni în Germania.

Citeşte şi: Când ar putea scăpa Rusia de sancțiunile impuse de Occident

Wellmann, un apropiat al cancelarului Angela Merkel, este cunoscut pentru atitudinea critică faţă de acţiunile Rusiei în estul Ucrainei, relatează Associated Press.

„Este vorba de o decizie de neînţeles şi inacceptabilă”, a reacţionat Ministerul german de Externe, cerând Moscovei să anuleze interdicţia de călătorie care îl vizează pe Wellmann, membru al Uniunii Creştin-Democrate germane (CDU).”

De citit si aceasta analiza a lui George Friedman, de pe Stratfor, in care autorul ne vorbeste despre o destabilizare a situatiei pe plan mondial… Avem si o evaluare a situatiei din Europa, autorul vorbind de un continent divizat la ora actuala. Toate lucrurile acestea produc, desigur, o ingrijorare justificata… Te-ai putea intreba daca vor evolua spre un razboi. Mondial?!

Iata insa ce spunea cu multa vreme in urma Napoleon Bonaparte:

„War is becoming an anachronism; if we have battled in every part of the continent it was because two opposing social orders were facing each other, the one which dates from 1789, and the old regime. They could not exist together; the younger devoured the other. I know very well, that, in the final reckoning, it was war that overthrew me, me the representative of the French Revolution, and the instrument of its principles. But no matter! The battle was lost for civilization, and civilization will inevitably take its revenge. There are two systems, the past and the future. The present is only a painful transition. Which must triumph? The future, will it not? Yes indeed, the future! That is, intelligence, industry, and peace. The past was brute force, privilege, and ignorance. Each of our victories was a triumph for the ideas of the Revolution. Victories will be won, one of these days, without cannon, and without bayonets.” (subl. mea – sursa: aici)

Incerc sa traduc:

„Razboiul incepe sa devina un anacronism; daca avem batalii in fiecare parte a continentului se datoreaza pentru ca se infrunta doua ordini sociale opuse, una care dateaza din 1789, cealalta e vechiul regim. Acestea nu pot exista impreuna. Cea tanara o devoreaza pe cealalta. Stiu foarte bine ca, intr-un final calculat, razboiul ma va rasturna pe mine, pe mine reprezentantul Revolutiei Franceze si instrumentul principiilor sale. Dar nu conteaza! Batalia a fost pierduta pentru civilizatie si civilizatia, in mod inevitabil, isi va lua revansa. Sunt doua sisteme, trecutul si viitorul. Prezentul nu e decat o tranzitie dureroasa. Care din ele va triumfa? Nu va triumfa viitorul? Da, intr-adevar viitorul! Acesta este inteligenta, industria si pacea. Trecutul a fost forta bruta, privilegiul si ignoranta. Fiecare victorie a noastra a fost un triumf pentru ideile Revolutiei. Victoriile vor fi castigate, intr-una din aceste zile, fara tunuri si fara baionete.” (subl. mea)

Napoleon Bonaparte, Imparatul

 

In 1989 am fost martorii unei noi Revolutii. Pe plan mondial. O Revolutie a Libertatii prin care fostele regimuri comuniste, dictatoriale, din Uniunea Sovietica si Estul Europei au fost inlaturate. Nu se poate vorbi, oare, si acum de doua sisteme: trecutul si viitorul? Si nu va castiga oare viitorul? Cred ca putem spune, ca si odinioara Napoleon, ca intr-adevar va castiga viitorul! Si atunci nu e oare razboiul un anacronism si acum, in zilele noastre? Nu trecem oare si acum, in zilele noastre, printr-o tranzitie dureroasa? Faptul ca, actualmente, in lume, se produc transformari dureroase, razboaie chiar, reprezinta o stare de tranzitie. Regimul lui Putin pune, iata, fata in fata, cele doua sisteme: trecutul, pe care Putin doreste sa-l aduca in actualitate, si viitorul care nu poate coexista cu trecutul. De aici si ceea ce observa George Friedman, ca institutiile de pe vremea razboiului rece isi pierd eficacitatea, viabilitatea. Ele apartin trecutului, unui sistem vechi care nu mai e compatibil cu realitatea prezenta si cu viitorul. Sensul evenimentelor nu poate fi altul decat Libertatea. Mergem spre o mai mare si mai extinsa liberalizare. Lucrul acesta se va vedea atat in China cat si in Lumea Araba, care, e lesne de observat, trece prin niste convulsii infricosatoare, care genereaza terorism. Pana la urma, nici Lumea Araba nu va putea pastra Vechiul Regim. Nici China nu va putea pastra comunismul. Libertatea a atins China si China nu va dormi. „Trecutul a fost forta bruta, privilegiul si ignoranta” – uitati-va cat de bine se potriveste daca ne gandim la comunsim, fascism, nazism, dictaturile militare din America de Sud, regimurile dictatoriale din Lumea Araba, in general vorbind totalitarismul care a dominat o mare parte din Planeta noastra in sec. XX si la razboaiele catastrofale ale acestui secol.

Iarasi e foarte interesant, zic eu, ce spunea Napoleon despre bancheri, finantisti:

„When a government is dependent upon bankers for money, they and not the leaders of the government control the situation, since the hand that gives is above the hand that takes. Money has no motherland; financiers are without patriotism and without decency; their sole object is gain.” (subl. mea – sursa: aici)

Incerc sa traduc:

„Cand guvernul este dependent de bancheri pentru bani, ei si nu liderii de guvernamant controleaza situatia, de vreme ce mana care da este deasupra celei care cere. Banii nu au patrie; finantistii sunt fara patriotism si fara decenta; singurul lor obiect este castigul.” (subl. mea)

Si aceasta maxima pare a se potrivi foarte bine zilelor noastre…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

mai 27, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

Revolutia informationala…

Ideile imi sunt inspirate de cartea profesorului Ghita Ionescu – „Investigarea comparativa a politicii comuniste”, din care voi cita.

Ghita Ionescu este un faimos politolog britanic de origine romana, profesor la Universitatea din Manchester. Profesorul Ionescu a publicat, in 1968, impreuna cu Isabel de Madariaga, cartea intitulata Opposition, in care studiaza opozitia ca institutie caracteristica unei democratii constitutionale. In 1965 a intemeiat revista de studii politice Government and Opposition, creindu-se o adevarata scoala de gandire politologica, axata pe ideea ca trasatura distinctiva dintre regimurile politice constitutional-pluraliste si cele autoritar-dictatoriale este furnizata de prezenta si rolul opozitiei politice. Este autorul a numeroase analize consacrate fenomenului comunismului: Communism in Romania (Londra, Oxford University Press 1964), care prezinta istoria miscarii comuniste in Romania. O lucrare foarte importanta prin viziunea ei si prin sesizarea corecta a destinului final al statelor coumniste din Europa de Est este The Politics of the European Communist States (Londra, Weidenfeld&Nicolson, 1967). Cartea la care am facut eu referire in paragraful de inceput a fost publicata in tarile occidentale (inclusiv Japonia) incepand din 1972. La noi a aparut la Humanitas in 1992 cu o prefata a autorului pentru editia in limba romana si tine seama de schimbarile survenite in lume.

Cartea este de dimensiuni reduse dar contine o imensa bogatie de idei. Este interesanta, pentru ca multi discuta despre prabusirea comunismului doar sub aspectul a „ceea ce au facut Bush si Gorbaciov”, adica sub aspectul relatiei dintre cele 2 superputeri mondiale SUA si URSS, reprezentate prin liderii lor de atunci. Insa putina lume se gandeste la cauzele profunde care au dus la prabusirea comunismului. Adevarul este ca viata merge inainte, cum se spune, si societatea evolueaza in felul ei propriu. Este clar ca inceputul revolutiei industriale  a marcat o era noua in istoria omenirii, producand schimbari in ceea ce priveste gandirea oamenilor. Profesorul Ionescu remarca in lucrarea sa cele 4 faze ale revolutiei industriale. Prima faza: „cea a carbunelui, a otelului si a cailor ferate (cand s-a deschis era transporturilor si comunicatiilor); cea de a doua faza, cea a petrolului si electricitatii (care a facut posibila patrunderea in era microelectronicii); cea a aviatiei, materiilor plastice si a energiei nucleare (care a deschis era nucleara); si cea de a patra, faza revolutiei informationale”. Ilustreaza apoi felul in care s-a schimbat conceptia si gandirea oamenilor, bineinteles si din punct de vedere idelogic, deoarece „capitalismul, ca sistem de productie, n-a luat startul decat o data cu industrializarea, in cadrul careia capitalul era legat intr-o conexiune dialectica indisolubila cu munca – parghia ideologica a marxismului. Capitalul a evoluat si el, fructificand mijloacele date la iveala de industrializare, de la capital national la capital international, si, o data cu interdependenta globala generata de revolutia informationala (sublinierea imi apartine), la capitalul transnational, care pluteste pe deasupra tuturor granitelor si restrictiilor oficiale nationale”. Interesant este ceea ce spune mai incolo despre revolutia informationala, si anume: „Revolutia informatioanala este in curs de desfasurare si are un ritm atat de accelerat („accelerarea istoriei” de care vorbea Daniel Halevy), incat nu se poate ghici ce noi consecinte va avea (sublinierea mea). Ea se deosebeste de celelalte trei faze ale revolutiei industriale prin trasaturi de ordin stiintific, geopolitic, consecinte in plan politic si aparaitia unor noi viziuni filozofice.” Sublinirea imi apartine pentru ca am gasit foarte interesanat ideea. Sigur trebuie sa fie o diferenta intre „societatea motorului cu aburi” si „societatea chip-ului (circuit integrat miniaturizat)”.  Vreau sa spun ca aceste schimbari au avut consecinte foarte clare in ceea ce priveste viata oamenilor, deci si in ceea ce priveste gandirea lor si conceptiile lor, aspiratiile lor. Sa ne gandim numai la urmatorul lucru: cine, in Romania, acum 30 de ani, avea calculator si blog personal?. Profesorul Ionescu spune ca descoperirea chip-ului ( deci in plan stiintific) ” a introdus o mare discrepanta fata de trecut si a inaugurat o noua faza a industrializarii, invaluind nu numai globul pamantesc dar si distantele cosmice. Deci chip-ul a facut posibila trasatura cea mai importanta din punct de vedere geopolitic, si anume: „globalizarea interdependentelor aparute intre „toate statele”, de la mari „puteri”, ca Statele Unite, la state mici la Luxemburg, Albania sau Nicaragua.”. „Din punct de vedere al politicii ca atare, globalizarea interdependentelor a dat nastere unor fenomene purtatoare de noi intelesuri, precum „subsidiaritatea” si „regionalizarea”. Regionalizarea este gruparea statelor vecine si cu o cultura asemanatoare. Asa sunt gruparile realizate in cadrul Comunitatii Europene sau, mai mult sau mai putin formal, Asia de Sud-Est sau „America” sau asocierea Canadei si Mexicului cu Statele Unite. Aceste „regiuni” se organizeaza nu atat pentru a rivaliza cu celelalte regiuni – cum se proceda inainte – , cat pentru a putea „colabora” mai bine. Rezultatul geopolitic, politic si idelogic cel mai evident al interdependentei il constituie capitularea fortata a bastionului ideologic al „blocului sovietic”, a statului sovietic insusi.” Mi se pare foarte importanta aceasta precizare pe care am subliniat-o deoarece reflecta imposibilitatea sistemului comunist de a se adapta si participa la aceasta revolutie informationala. Autorul spune: ” Societatea „globala” accepta participarea tuturora – pana si a fostei Rusii comuniste care pana acum denunta piata mondiala drept o unealta a capitalismului”. ” Din punct de vedere filozofic consecinta principala a revolutiei informationale este prioritatea evidenta pe care ea o confera cunoasterii (sublinierea autorului!). Un om modern trebuie sa posede „cunoastere” in doua sensuri. Este vorba, pe de o parte, de cunosterea specializata, proprie meseriei sale, de medic, de pilot, de economist, de electrician sau de inginer. Omul modern trebuie sa fie la curent mult mai profund, mai analitic si fara intarziere cu ceea ce se impune in virtutea stiintei in practica (sublinierea autorului!) meseriei sale. In al doilea sens, omul modern este, fie ca vrea fie ca nu vrea, informat la zi cu tot ce se petrece in lume. Mijloacele de transmisie imediata a informatiei, radioul, televiziunea ( si intr-un mod mai personalizat, telefonul si faxul) il intampina cu imaginile si vocile lor acasa, pe strada si la locul de munca. In acest fel cunoasterea moderna inunda viata zilnica a cetatenilor lumii  si ii face sa participe (sublinirea autorului!) personal la evolutia evenimentelor mondiale. Benjamin Barber, un politolog modern american, vorbeste in cartea sa Strong Democracy despre teledemocratie – ca o noua forma de participare, cu conditia desigur ca televiziunea si mediile de informare in general sa nu fie controlate de catre stat. „Glasnost”, eliberarea mediilor de informare, a dus, in cateva saptamani, la prabusirea imperiului sovetic”. Este foarte intersant ce intelege autorul prin societate civila informatizata. Acesta spune: ” As folosi insa o expresie foarte condensata, „societatea civila informatizata”, pentru a denumi societatea care nu poate fi controlata de catre stat. Expresia aceasta condensata rezuma, de fapt, urmatoarea idee: societatea civila informatizata este societatea industriala avansata care a trecut prin cele patru faze ale revolutiei industriale, ultima fiind cea a revolutiei informationale (de aici derivand si numele de societate „informatizata”)”. Profesorul Ionescu spune ca ratiunea umana a traversat criza cea mai grava  in suta de ani cuprinsa intre 1880 si 1980, interval in care doua determinisme, cel marxist si ce freudist, i-au negat independenta si puritatea. Mentionand irationalismul  nietzscheean care, pe de alta parte, si-a relevat consecintele in cel de-al doilea razboi mondial – domnia sa spune: ” Sa nu uitam ca acest razboi fusese precedat de ascensiunea statelor totalitare bolsevic si nazist si fusese pricinuit de catre acestea. Pactul sovieto-nazist confirmase identitatile dintre aceste state si a fost cauza ultima a declansarii razboiului”, ajunge la existentialism si conceptul propus de acesta: „absurd” care „exprima cele doua sentimente majore ale noii generatii: unul era starnit de privirea aruncata asupra trecutului recent si intruchipa revolta impotriva absurditatii razboiului si a continuarii lui „la rece”; iar celalalt sentiment era provocat de examinarea prezentului si viitorului, de incapacitatea de a „intelege” deodata toata transformarea cunoasterii prin noua revolutie stiintifica. Noile instrumente de cunoastere mecanica (subl. autorului), cunostere mai puternica decat cea umana, agravau dintr-o data vechiul sentiment uman ca toata existenta este absurda. Revolutia studentilor americani, francezi si, mai apoi, a colegilor lor din toata lumea libera a fost o manifestare zguduitoare a acestui sentiment al absurdului. Nu trebuie sa uitam ca in multe universitati studentii spargeau calculatoarele si le aruncau pe fereastra”. Se refera apoi al Foucault si Derrida, apoi la Sartre. ” O generatie intreaga de intelectuali, in lumea occidentala, pasea tot mai mult in fundatura constituita de o viziune din ce in ce mai negativa, hedonista si regresiva – in directia potrivnica progresului. Evazionismul in viciu, droguri si revolta era noua atitudine adoptata. Este adevarat, totusi, ca, intre timp, stiinta, indeosebi noua fizica si biologie, desi conducea cunoasterea spre noi culmi tehnice, prometeice, isi recunostea neputina ultima de a explica misterul nasterii si al mortii omului. De aici si reintoarcerea la credinta (sublinierea autorului!), chiar daca nu intotdeauna la religia adevarata. Noua cunoastere stiintifica s-a resemnat si a acceptat ca nu poate descoperi misterul creatiei singurei lumi din univers in care exista viata (intre timp explorarile pe alte planete aratasera ca sunt toate moarte, precum prevazuse Eminescu: „regina noptii moarta”). Cunoasterea stiintifica se indreapta spre pragmatism (subl. autorului) (pragmatismul fiind prin natura lui potrivnic gandirii ideologice) si spre obiectivitate (subl. autorului) stiintifica (opusa subiectivismului individual). La randul lui, pragmatismul care caracterizeaza gandirea politica moderna a adus in viata politica o potolire a „pasiunilor” (cum ar spune Albert Hirschman) si a ambitiilor asa-zis „revolutionare”. Combinat cu colaborarea impusa de relatiile de interdependenta efectul este unul de impaciuire sociala si nationala”. Interesant este faptul ca autorul releva ca: ” Societatea isi afirma astfel suprematia asupra statelor si Statului in general, reducand-ul la ceea ce se numeste in noul vocabular politic subsidiaritate. Statele constitutional-pluraliste, menite prin chiar propria lor definitie sa ajute la flexibilitatea si expansiunea societatii in plan national si transnational, se adapteaza la noul val de „subsidiaritate” cu evidenta disciplina si succes. Cu mult mai grea, cu adevarat improbabila (subl. mea), era adaptarea la cerintele neinduplecate ale revolutiei informationale a fostelor fortarete statale marxist-leninist-staliniste”.

Urmeaza o viziune interesanta asupra a ceea ce autorul numeste „statul marxist-leninist-stalinist” pus fata in fata cu revolutia informationala. Aceasta revolutie informationala – cauzata de progresul societatii – a fost cea mai mare provocare pentru statul de tip comunist, caruia acesta nu a putut sa-i faca fata. Iata ce spune profesorul Ionescu: ” Cititorul va gasi in analiza facuta in carte defectelor originare, congenitale ale statului marxist-leninist- stalinist explicatia diagnosticului final al cartii. Statul marxist-leninist- stalinist trebuia sa se prabuseasca; el s-a prabusit sub presiunea revolutiei informationale. Acest stat se baza de la inceput pe atatea contradictii intre anormalitatea (subl. autorului) pretentiilor sale programatice, pe de o parte, si normalitatea (subl. autorului) politica necesara in functionarea unui stat, incat un asemenea stat anormal (subl. autorului), nefiresc in structura sa, in orice caz nu ar fi putut dura. Revolutia informationala, accelerand istoria, a grabit sfasierea generata de contradictiile structurale. Principalele contradictii erau:

  • contradictia dintre realitatea statului celui mai centralizat din istoria lumii si pretentia de a fi un stat de republici „autonome”, din punct de vedere federal. Din punct de vedere constitutional si administrativ, statul insusi ar fi trebuit sa fie intemeiat pe comune (soviete): statul sovietic;
  • contradictia dintre functionarea normala si deci cu totul libera a societatii si pretentia statului de a forma, manipula si controla total (subl. autorului) acea societate;
  • contradictia dintre un stat-aparat (adica un stat dominat de unul din aparatele oricarui stat: partid, armata, politie, etc) si administratia complexa a unui stat modern in care in mod firesc aceste aparate sunt numai organe executive sau organizatii secundare politice ale societatii in functiune;
  • contradictia dintre conceptul de partid (ca parte, dupa cum ne-o dovedeste si etimologia acestui cuvant: partid vine de la „pars”) si un partid unic (subl. autorului), cu adevarat monolitic. O „parte” nu este parte decat daca exista si alte parti. Logica partidelor politice cere existenta unei pluralitati: mai multe partide care isi disputa favoarea alegatorilor;
  • contradictia dintre „comunism” si capitalismul de stat;
  • contradictia dintre o societate civila libera si un stat „fara opozitie”.

Punctele de vedere sunt, fara indoiala, deosebit de interesante, dar eu stau si ma intreb cum se vor adapta (cum se vor conecta) la revolutia informationala statele care au iesit din comunism. Pentru ca post-comunismul este, trebuie s-o recunostem, o problema destul de mare, as zice eu. Pe de alta parte este clar ca trebuie cumva sa ne adaptam la aceasta revolutie industriala in desfasurare, care se desfasoara foarte rapid. Eu am vazut o imagine, la televizor, socanta: la tara, la noi, se ara cu plugul!! Tranzitia nu este numai o contradictie, dar si o perioada in care contrastele sunt deosebit de accentuate. Pe de o parte beneficiem de televiziune digitala, pe de alta parte se ara cu plugul. Asa cum releva autorul, revolutia informationala a fost cauza de progesul tehnic in principal. De asemenea a fost o evolutie a revolutiei industriale, care a ajuns la faza de revolutie informationala. Pe cand la noi se remarca un regres industrial evident, lucru care ingreuneaza adaptarea la revolutia informationala pentru ca a te adapta la aceasta nu inseamna numai sa fi beneficiarul unor descoperiri stiintifice facute de altii. Iar „colaborarea” de care pomenea profesorul Ionescu se poate oare face intre tari care manifesta regres din punct de vedere economic (si industrial) si tari dezvoltate care, dimpotriva, manifesta un progres evident? Nu ma refer la criza economica actuala, deoarece un astfel de fenomen a fost si in trecut si, totusi, nu a blocat dezvoltarea Vestului. Este adevarat, se resimt efectele grele ale crizei, dar, cu toate acestea, nu se poate spune, spre exemplu, ca Marea Depresiune din 1929-1933 a blocat dezvoltarea SUA. Si acum SUA ramane o tara dezvoltata economic, in ciuda crizei economice. Pe cand regresul economic al Romaniei s-a desfasurat in toti acesti 20 de ani de post-comunism, destul de accelerat. De aceea problema conectarii Romaniei la revolutia informationala, care are loc si acum, pe timp de criza, mi se pare destul de dificila, date fiind realitatile de aici, situatia noastra economica. Si totusi este important sa fim conectati la aceasta revolutie informationala care, dupa cat se pare, este unica noastra sansa de dezvoltare.

aprilie 16, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , | 4 comentarii