Despre cresterea salariului minim…

Mi-e teama ca de multe ori discursul public asupra cresterii salariului minim in Romania este mai degraba unul populist decat realist, fara a se tine cont de datele reale ale problemei si de ce spune, in aceasta privinta, stiinta economica. In general, cei care sustin cu tarie marirea salariului minim aduc drept argument faptul ca „romanii traiesc greu” sau ca „salariile, in Romania, sunt foarte mici, printre cele mai mici din UE”. Modul asta de a privi problema poate ca da bine la o anumita parte a populatiei, dar in niciun caz nu reprezinta o explicatie cat de cat fundamentata stiintific care sa sustina marirea salariului minim in Romania.

Eu cred ca ar trebui spus un lucru: marirea salariului minim trebuie sa tina cont de creterea productivitatii muncii – asta o intalniti in orice manual serios de economie pentru cursul liceal. O marire a salariului minim se justifica daca, pe o peroada de timp, se constata ca avem in tara curba productivitatii muncii deasupra curbei salariului minim. Tin minte ca marele economist american, Paul Krugman, a prezentat, referitor la SUA, un astfel de desfasurator pe o perioada ce mergea, daca mai tin bine minte, din 1960 si pana in zilele noastre. De atunci si pana acum curba valorilor productivitatii erau deasupra curbei valorilor salariului minim, panta curbei productivitatii fiind mai mare decat cea a salariului minim. De aici reiesea ca, strict macroeconomic vorbind – deci fara a perturba din punct de vedere macroeconomic economia SUA -, salariul minim putea creste destul de mult, ceea ce sub fosta Administratie de la Casa Alba s-a si intamplat.

Din pacate, in Romania, lucrurile stau pe dos, cel putin deca ne uitam la evolutiile productivitatii si ale salariului minim de la Revolutie incoace: cresterea salariilor sunt peste cele ale productivitatii muncii. Sigur, situatia Romaniei era si este una mai speciala, ca tara in tranzitie. Numai ca ceea ce s-a petrecut in februarie are un caracter mult mai nociv si voi incerca sa explic de ce.

Inainte de toate va propun sa ne uitam peste:

– Evolutia anuala a salariului minim pe economie;

– Productivitatea nominala a muncii per persoana angajata – Index (EU28 = 100) (Eurostat);

– Productivitatea reala a muncii per persoana angajata – Index, 2010= 100 (Eurostat)

Sa privim cum a crescut incepand din 2015 salariul minim pe economie:

1 ianuarie 2015………..975 RON

1 iulie 2015………………1050 RON

1 mai 2016………………1250 RON

1 februarie 2017……… 1450 RON

Asta inseamna ca intr-o perioada de numai 2 ani de zile (2015-2017) salariul a crescut de la 975 RON la 1450 RON, adica s-a inregistrat o crestere de 48,72%!!!

Cum nu avem date pe 2016 privind productivitatea nominala a muncii, sa vedem cum a crescut productivitatea reala (referentialul fiind anul 2010 = 100) in perioada 2015-2017:

2015……….120,7%

2016………. 127,7%

Asta inseamna o crestere de numai 5,8%!!

Ca sa ne facem o idee asupra acestor cresteri sa comparam cu perioada 2009-2015:

Salariul minim:

1 ianuarie 2009……….600 RON

1 ianuarie 2015……….975 RON,

crestere de 62,5%.

Productivitatea nominala:

2009……….. 49,9

2015……….. 59,4,

crestere de 19,04%.

Productiviatea reala:

2009…………100,5

2015…………120,7

crestere de 20,10%.

Bineinteles putem calcula si pentru alte perioade. Ce arata toate acestea, pe langa faptul ca avem cresteri de salarii mai mari decat cele de productivitate?

Ne arata faptul ca aceasta crestere de salariu minim din perioada ultimilor 2 ani, pe langa faptul ca e foarte mare in comparatie cu cea a productivitatii muncii, e una extrem de brusca.

Din aceasta cauza, cresterea asta de salariu minim e foarte greu de suportat de catre agentii economici privati, dar si de catre stat, pentru sectorul bugetar (unde Guvernul anunta salarii record)!!! Pentru firmele private efortul e foarte mare si le poate scadea competitivitatea. Pentru sectorul bugetar e greu de inteles de unde va face statul rost de bani, in conditiile in care veniturile ANAF pe primul trimestru sunt mai mici decat cele din perioada precedenta a anului trecut, iar investitiile s-au prabusit.

Omoram operatorii economici?

Pe de alta parte, sunt greu de inteles unele propuneri legislative…

Urmaream pe teletextul Antenei 3 urmatoarea stire: „Pana la 25.000 de lei AMENDA pentru operatorii economici care nu marcheaza pe pungile de plastic continutul de biomaterial. Mai multi deputati de la PSD, USR si Minoritati au depus la Senat aceasta propunere legislativa. Amenzi intre 15.000-25.000 lei”.

Ce facem? Omoram operatorii economici? Impresia care se creeaza este ca cel care doreste sa munceasca, sa faca ceva in tara asta e pur si simplu pedepsit – il pandeste niste amenzi crunte care inhiba toata bunavointa, tot elanul si care, pana la urma, deprima economia, cu consecinte imprevizibile dar cu totul nefaste.

Noi, in loc sa incercam sa dam economiei un avant salvator, o deprimam si mai mult. Este noaptea mintii!!

Se creeaza impresia unui abuz de reglementare care complica totul si franeaza dezvoltarea. Asa ca este justificat sa te intrebi daca nu cumva e mai buna deregularizarea!!!

Deficitul bugetar…

In legatura cu deficitul bugetar, ar trebui spuse unele lucruri. Daca PSD-ALDE au in vedere cresterea deficitului bugetar peste 3% din PIB, ar trebui sa ne explice ce strategie au: e vorba de o crestere (cat anume?) pe termen scurt (ce poate fi stimulativa) sau una pe termen lung (ce poate genera probleme serioase cu datoria publica)? Daca se procedeaza haotic, mi-e teama ca rezultatele nu vor fi deloc bune.

Deficitul bugetar trebuie acoperit, iar lucrul asta se poate face prin:

– emisiune de moneda (lucru restrictionat si chiar interzis in unele tari) – eu atrageam atentia in aceasta postare asupra inflatiei de aproape 300% de la inceputul anilor ’90. Pentru ca metoda asta conduce la inflatie;

– imprumuturi – conduc la cresterea datoriei publice si aici am dori sa vedem daca Guvernul si-a stabilit o tinta – la ce valoare, ce procent din PIB, ar dori sa duca datoria publica?

– marirea fiscalitatii, dar am inteles ca PSD-ALDE nu doreste marirea fiscalitatii, ci, dimpotriva, sa se reduca taxele si impozitele.

Dl. Dragnea trebuie sa inteleaga ca criticile dure care i se aduc sunt intemeiate pentru ca nu vedem din partea PSD-ALDE nicio strategie in acest sens, lucru ce induce incertitudini si neincredere in Stat.

Deocamdata nu stim decat ca Programul PSD are „termene precise”. „Ca pe vremea comunismului”, cum se exprima un comentator pe blog. Iar un distins oaspete, la o televiziune de stiri, se exprima in sensul „daca putem fi criticati ca nu am respectat termenele precise din Program”. Insa nu am vazut raspunsuri din partea PSD-ALDE care sa dea expresia unui joc de conceptie economica bine elaborat, care sa conduca pe termen scurt la consecinte economice benefice. Dublari sau triplari de salarii in sectorul bugetar, facute la „termene precise” si toate cam pe termen scurt, nu inseamna asa ceva.