Potrivit sursei citate, doar 6% din locuitorii Bucureştiului se declară foarte mulţumiţi de curăţenia din oraş, iar 31% sunt relativ satisfăcuţi – acestea fiind unele dintre cele mai mici cote înregistrate de capitalele europene.
La capitolul servicii medicale oferite de doctorii şi spitalele din oraş, 40% din locuitorii din Bucureşti se declară mulţumiţi. Locuitorii din Amsterdam (98%) sunt cei mai mulţumiţi de serviciile medicale.
În ceea ce priveşte şcolile din oraş, 48% din persoanele din Bucureşti sunt mulţumite. La nivelul Uniunii Europene, persoanele care trăiesc în Dublin (83%), Nicosia, Ljubljana şi Helsinki (79%) sunt cele mai satisfăcute de şcolile existente.
Potrivit raportului, 10% din locuitorii din Bucureşti se declară foarte satisfăcuţi de locurile publice din oraş precum pieţe, magazine sau zone pietonale, iar 46% sunt oarecum mulţumiţi. Mai mult, 83% din locuitorii Bucureştiului se declară mulţumiţi să trăiască în oraş. Primele poziţii în clasamentul european sunt ocupate de persoanele din Vilnius (98%), Copenhaga şi Stockholm (97%), Luxemburg şi Viena (96%).”
Parerea cetateanului
In articolul trecut vorbeam despre democratie. Sa vedem care e parerea cetateanului despre unele probleme importante. Iata cateva statistici:
Eurostat: Cât de mulțumiți sunt bucureștenii să trăiască în Capitala țării
„Peste 80% din locuitorii Bucureştiului se declară mulţumiţi să trăiască în oraş, însă doar 50% sunt mulţumiţi de serviciile medicale sau de şcolile din oraş, potrivit datelor din 2015, prezentate într-un raport al Eurostat, informează Mediafax.
Statul, cel mai prost administrator: Romanii spun ca mai mult incurca decat ajuta – studiu
„Aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator, majoritatea considerand ca autoritatile cheltuiesc prea putin cu sanatatea, sistemul de pensii, invatamantul si asigurarile pentru somaj, potrivit unui studiu.
Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii al Academiei Romane a realizat o ancheta sociologica avand drept tema perspectiva opiniei publice asupra politicilor sociale din Romania. Cercetarea s-a focalizat pe atitudinile si evaluarile populatiei privind rolul social al statului, suportul pentru cheltuielile publice sociale si optiunile privind organizarea sistemelor de asigurari sociale in sistem public sau privat.Principala concluzie a cercetarii este aceea ca exista un consens larg in privinta unui rol mai activ al statului in redistribuirea resurselor catre cei care au nevoi mai mari, in managementul riscurilor sociale si in sporirea incluziunii sociale.
Potrivit rezultatelor studiului, in opinia publica romaneasca exista o sustinere puternica (78-90% acord total sau acord) pentru politici sociale care sa asigure locuri de munca, un nivel de trai decent pentru someri si un venit minim garantat pentru cei nevoiasi, precum si reducerea inegalitatilor economice.
Mai putin ajutor de la stat
Daca in privinta rolului social al statului se observa consens social, opinia publica este divizata cu privire la cheltuielile cu ajutoarele sociale.
Putin mai mult de jumatate dintre romani (52,8% acord total si acord) cred ca statul ar trebui sa cheltuiasca mai putin cu ajutoarele sociale. Cetatenii au o viziune critica asupra capacitatii administrative a statului roman.
Cei mai multi respondenti cred ca statul „este cel mai prost administrator” (77,4% acord total si acord) si „creeaza mai multe probleme decat rezolva” (84,2% acord total si acord).
In contextul dezbaterilor privind reforma sistemelor de asigurari sociale, exista un curent majoritar in opinia publica favorabil mentinerii sistemelor de asigurari sociale in intregime in sistemul public: 62% in cazul asigurarilor pentru somaj, 57% pentru sistemul de pensii si 55% pentru sistemul de sanatate, au mai aratat autorii studiului.
Segmente minoritare semnificative ale populatiei sustin un sistem mixt de asigurari sociale, in principal public, secundar privat (intre 18-23%) sau in principal privat, secundar public (11-12%). Exista si un curent minoritar de opinie (8-9%) favorabil privatizarii integrale a sistemelor de asigurari sociale, se mai arata in studiu.
Totodata, conform concluziilor studiului, exista un consens social in evaluarea critica a cheltuielilor publice sociale (70-90%) in mai multe domenii.
Segmente largi ale opiniei publice considera ca statul cheltuieste prea putin cu sanatatea (89%), sistemul de pensii (83%), sistemul de invatamant (83%), constructia de locuinte (82,5%), asistenta sociala (75%) si asigurarile pentru somaj (69,5%).
Aproape 89% dintre romani cred ca statul cheltuieste prea putin pentru spitale, categorie urmata de programele de preventie a bolilor (87%), medicamentele compensate (87%) si de programele de vaccinare a populatiei (76%).
Pentru salariile medicilor si personalului medical, 72% dintre cetateni cred ca statul cheltuieste prea putin, 18% cam cat trebuie si 9,5% prea mult. In privinta medicilor de familie, 61% dintre romani cred ca statul cheltuieste prea putin, 25% cam cat trebuie si 13% prea mult.
Dintre componentele sistemului de invatamant, cei mai multi dintre romani cred ca statul cheltuieste prea putin cu cresele si gradinitele (77-78%), iar circa 20% considera ca se cheltuieste cat trebuie. In privinta scolilor generale si liceelor, 76,5% dintre cetateni cred ca statul cheltuieste prea putin, iar 21% cam cat trebuie.
Cei mai multi romani chestionati cred ca se dau prea putini bani pentru salariile profesorilor
Pentru salariile profesorilor, aproape 76% dintre romani cred ca se cheltuieste prea putin, aproximativ 18% cam cat trebuie si circa 7% prea mult.
In ce priveste suportul pentru cheltuielile aferente universitatilor si facultatilor de stat, 66% dintre cetateni cred ca se cheltuieste prea putin, 28% cam cat trebuie si 5,5% prea mult.
Dintre diferitele prestatii si servicii de asistenta sociala, romanii cred ca statul cheltuieste prea putin cu alocatiile pentru copii (90%), centrele pentru bolnavii neuropsihici (88%) si centrele de plasament pentru copii abandonati (87%).
La polul opus, doar 66% dintre cetateni cred ca statul cheltuieste prea putin cu ajutoarele sociale (venitul minim garantat).
Aprecierile practice asupra volumul de resurse alocate de stat politicilor sociale nu sunt percepute la fel de coerent. Astfel, 44% dintre cei care afirma ca statul cheltuieste prea putin cu ajutoarele sociale sunt de acord si cu ideea ca statul ar trebui sa cheltuiasca mai putin cu aceleasi ajutoare sociale.
Datele provin dintr-o ancheta sociologica pe baza de chestionar realizata de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Romane, pe un esantion probabilist, multi-stadial, stratificat, cu un volum de 1.227 de subiecti, reprezentativ pentru populatia adulta a Romaniei. Ca baza de esantionare au fost utilizate listele electorale permanente.”
Tinerii absolventi nu-si gasesc un job – Cifrele din Romania comparativ cu restul UE
Miercuri, 17 August 2016, ora 09:05
„Romania este unul dintre statele membre cu cele mai mici procente de absolventi recenti angajati.
In 2015, aveau un job 68,1% din tinerii care au absolvit in ultimii 3 ani (din 2012, inclusiv) o forma de invatamant.
Media eruopeana a acestui indicator a fost de 76,9, in acelasi an, potrivit unui studiu Eurostat.
Absolventii recenti sunt tinerii cu varste cuprinse intre 20 si 34 de ani care au terminat o forma de invatamant in urma cu 1 – 3 ani.
Tinerii din Romania se plang ca nu isi gasesc un loc de munca in tara, dupa terminarea studiilor, iar atunci cand au totusi o sansa, domeniul in care ajung sa munceasca nu are nicio legatura cu studiile absolvite.
Romanii sunt multumiti de locul de munca, desi sunt stresati si fac ore suplimentare – Studiu IRES
Tinta europeana este ca 82% dintre europenii cu varste intre 20 si 34 de ani care au terminat cel putin liceul sa-si gaseasca un loc de munca in cel mult 3 ani de la absolvirea ultimei forme de invatamant. Acest target a fost introdus in 2012 si e valabil pentru 2020.
Situatii mai grave decat cea din Romania se intalnesc doar in Croatia (ultima intrata in UE) si cele trei tari unde somajul si, in special, cel in randul tinerilor au atins cote record dupa criza financiara declansata in 2008: Italia, Spania si Grecia.
Doua dintre concluziile statisticii Eurostat sunt deja foarte cunoscute – rata de ocupare pentru absolventii de invatamant superior si de scoli profesionale este mai mare decat cea a absolventi de invatamant secundar (liceu) generalist.
Aceste doua forme de invatamant ofera mai multe oportunitati de angajare si, prin urmare, sanse mai mari de gasire imediata a primului job din cariera.
Romania, in pericol sa devina „Republica batranilor”
Diferenta este insa de remarcat: in 2015, rata de ocupare medie UE a celor care au absolvit in ultimii 3 ani o facultate a fost de 81,9%, cea a celor care au terminat o scoala profesionala – de 73%, iar in randul absolventilor de invatamant secundar generalist – de doar 61,2%.
Sansele absolventilor in celelalte state ale UE
Cehia este exceptia Europei: rata de ocupare din randul absolventilor de studii medii generaliste (85,2%) este mai mare decat cea a tinerilor care au terminat scoli profesionale (81,5%) si chiar decat a celor care au finalizat studii superioare (82,7 %).
In Luxemburg, ocuparea tinerilor care au absolvit scoli profesionale o depaseste pe cea a studentilor de studii superioare.
Citeste mai departe despre absolventii romani si sansa lor de angajare pe Curs de guvernare.”
Pe mine m-au pus pe ganduri aceste statistici… Uitati-va numai la cele pe Bucuresti. Invatamantul, Sanatatea in Romania sunt atribute ale statului. Este adevarat ca exista in aceste domenii si un sector privat, dar, cu toate acestea scolile si unitatile spitalicesti tin, in covarsitoarea lor majoritate, de stat. Tocmai asta e problema!! Observati ca in Bucuresti, in procente absolut majoritare (peste 50%!!), oamenii sunt nemultumiti de Invatamant si Sanatate. Te izbeste diferenta de procentaj fata de alte capitale europene: acolo oamenii sunt multumiti in proportii covarsitor majoritare!!!!!
De unde rezulta incapacitatea statului roman de a gasi solutii in privinta Invatamantului si Sanatatii – sa nu uitam ca avem doua ministere de profil – asa incat sa poata sa-i multumeasca pe cetateni!!
Doar „10% din locuitorii din Bucureşti se declară foarte satisfăcuţi de locurile publice din oraş precum pieţe, magazine sau zone pietonale”…?
Ca „83% din locuitorii Bucureştiului se declară mulţumiţi să trăiască în oraş” acuma ce sa-i faci? Asta e situatia!! Va dati seama cat de rau e in alta parte?
Sa ne uitam si la al doilea articol: „Aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator„… Acuma omul ce sa zica? El se exprima – poate ca asa au fost si intrebarile din sondaj – ca „statul cheltuieste prea putin”. Totusi oamenii constientizeaza in proportii covarsitor majoritare ca statul este cel mai prost administrator!!! De observat ca este atacat managementul pe care il face statul.
Dupa parerea mea, ne cam aflam intr-o situatie de criza… Care e consecinta lipsei reformelor. Dupa guvernarea Nastase nu s-au mai prea facut reforme in economie. A fost marit abnorm statul prin angajarea in perioada 2004-2009 a 500.000 de functionari de stat numarul lor sporind de la 900.000 cat a lasat guvernarea Nastase, la 1.400.000 fara sa se vada vreo imbunatatire…
Apoi avem un procent foarte mare de tineri care, dupa ce au absolvit o forma de invatamant, nu-si gasesc de lucru in Romania: peste 30%!!!
„Doua dintre concluziile statisticii Eurostat sunt deja foarte cunoscute – rata de ocupare pentru absolventii de invatamant superior si de scoli profesionale este mai mare decat cea a absolventi de invatamant secundar (liceu) generalist.” – de unde rezulta o problema destul de grava si anume ca absolvirea liceului, in Romania, nu constituie un avantaj in gasirea unui loc de munca…
De asemenea un alt aspect ingrijorator: „Tinerii din Romania se plang ca nu isi gasesc un loc de munca in tara, dupa terminarea studiilor, iar atunci cand au totusi o sansa, domeniul in care ajung sa munceasca nu are nicio legatura cu studiile absolvite.”… De unde rezulta o pierdere irecuperabila pentru stat si economia romaneasca. Se cheltuiesc bani de catre stat pentru pregatirea lor, dar rezultatul este ca acesti tineri nu ajung sa munceasca in domeniul in care s-au pregatit – cu alte cuvinte se cheltuieste mult dar fara rezultat… Toate aceste cheltuieli ori sporesc deficitul bugetar, ori mentin un nivel modest de dezvoltare pentru ca adauga o valoare redusa. Articolul din Curs de Guvernare mai arata ca:
„Trebuie menționat că ocuparea deosebit de mare din rândul absolvenților de studii superioare poate fi impulsionată și de faptul că, mai ales în perioade de criză, aceștia acceptă și locuri de muncă ce nu necesită o licență, pentru care ar putea fi supra-calificați.
Fenomenul poate arăta un dezechilibru de pe piața muncii, dar și o problemă a sistemului de învățământ (lipsa unei reglări în funcție de cererea de pe piața muncii).
De asemenea, determină apariția în statistici a unei situații care nu reflectă neapărat realitatea: o creștere a ocupării în rândul absolvenților de facultate și o scădere corespunzătoare a ocupării celor care au finalizat studii medii.
Diferențele nu pot fi surprinse decât în analize mai detaliate, care au în vedere primul job în domeniul de pregătire.”
Nu este usor de caracterizat aceasta situatie… Ai putea spune, de exemplu, ca Romania nu reuseste sa-si fructifice cat mai bine potentialul, inclusiv cel uman, iar statul, decidentii politici nu reusesc sa gaseasca solutii.
Insa eu stau si ma intreb, apropo de votul din 2016, cum e posibil ca in conditiile in care 85% dintre cetateni, care considera ca statul este cel mai prost manager, totusi PSD sa castige in proportii majoritare de necontestat alegerile… Cu atat mai mult cu cat si fosta guvernare, inainte de cea a tehnocratilor, a fost una social-democrata, cu Victor Ponta premier…
Si iarasi e greu de inteles de ce nu se incearca reforme pentru a atenua din nemultumiri. Daca majoritatea covarsitoare a cetatenilor considera ca statul e cel mai prost manager, alternativa ar fi sectorul privat. Interesant este ca, la noi, sectorul privat a fost deprimat economic, in principal din cauza marii crize din 2008-2009 cu efecte ce se resimt timp destul de indelungat. Florin Citu pomenea undeva de „repararea secotrului privat”. Multe firme au dat faliment, dar nu se vede o revigorare a sectorului privat capabil sa asigure locuri de munca, perfectionarea lui in vederea adaugarii de valoare tot mai mare. Inclusiv la actuala guvernare nu se vad politici in acest sens. Dar nici in trecutul recent nu s-au vazut strategii in acest sens. Dar ce interes ar avea clasa politica in a mentine o stare de nemultumire, absolut justificata din partea cetatenilor? Nu se fac investitii in economie, situatia economica tinde sa devina din ce in ce mai precara…
Trebuie, cred, precizat un lucru: nu e vorba neaparat de intelectuali sau de „muncitori si tarani” cum se exprima un comentator de blog, ci de 85% din populatia Romaniei – asta doreste sa spuna acel sondaj! Iar statul cu ce solutie vine? Sa forteze – intr-un dispret total la adresa Constitutiei – angajatorii privati sa creasca salariul brut?? Asta in conditiile in care 85% dintre romani nu doar ca nu au incredere in stat, dar considera ca acesta mai mult incurca decat descurca lucrurile?
Observati o contradictie uluitoare:
„Principala concluzie a cercetarii este aceea ca exista un consens larg in privinta unui rol mai activ al statului in redistribuirea resurselor catre cei care au nevoi mai mari, in managementul riscurilor sociale si in sporirea incluziunii sociale.„
dar:
„„Aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator, majoritatea considerand ca autoritatile cheltuiesc prea putin cu sanatatea, sistemul de pensii, invatamantul si asigurarile pentru somaj, potrivit unui studiu.”
Greu de explicat, de inteles pentru ce atunci oamenii nu acorda o mult mai mare incredere sectorului privat. Sau de ce decindentii politici nu cauta atenuarea acestor nemultumiri endemice prin stimularea sectorului privat.
De asemenea frapeaza caracterul neoliberal, as zice caracteristic nord-american (uluitor!!) al felului in care gandesc oamenii despre stat si felul in care merg lucrurile in Romania. De aceea consider ca este o eroare a considera ca realitatile de la noi se aseamana cu cele din Rusia, mergand pe ideea slav-ortodoxa, cum am auzit la o televiziune de stiri din partea unui prestigios analist… Va dati seama ce inseamna ca „aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator„? 🙂 Chiar daca omul simplu – depinde si de cum a fost pusa intrebarea – considera ca statul nu cheltuieste mai mult. Dar daca intrebarea a fost pusa in felul acesta: „Cheltuieste statul prea putin?”, atunci care ar putea fi raspunsul? El, cetateanul, a vrut sa spuna altceva: ca se cheltuieste prea putin. Pentru ca dezvoltarea economica nu se poate, totusi, realiza cheltuind sume infime de bani. Asta nu inseamna ca banii ar trebui cheltuiti aiurea, cum se spune in popor. Ar trebui cheltuiti mai multi, dar bine chivernisiti. Insa a nu avea incredere in stat in asemenea proportii inseamna ca nu ai incredere in faptul ca statul poate cheltui mai mult chivernisind, totusi, banii. Ci ca Guvernul ii arunca pe fereastra. Pentru voturi mai multe! Ii arunca pe fereastra, dar nu se vede nicio imbunatatire. Nici, de exemplu, in Invatamant, nici in Sanatate. Dimpotriva, se constata scaderi!!!
Eu stau si ma intreb daca mai exista o tara in regiune in care cetatenii sa gandeasca in stilul asta…
Si au votat PSD (sau nu s-au dus la vot nemultumiti de stat si de politicile aplicate de-a lungul anilor) dar, de fapt, PSD, luand in calcul prezenta la vot, a fost votat doar de vreo 18% din populatie, daca nu si mai putin… Va dati seama cum gandeste 80% din populatie? 🙂
Ia cineva in serios astfel de probleme?
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Anticoruptie, anticoruptie, dar nici chiar asa…
Va propun sa privim o cladire frumoasa:
Catedrala din Catania
M-am gandit la ceva care sa va incante privirea, Catedrala din Catania, in stilul barocului sicilian. Fatada, cu influente arhitecturale spaniole, e opera marelui arhitect Giovanni Battista Vaccarini. Sa ne gandim ce face frumoasa o asemenea cladire. Bineinteles ca raporturile dintre elementele sale constitutive, cu alte cuvinte proportiile. Sa ne gandim ce ar fi fost daca proportiile ar fi fost luate aiurea. Evident ar fi iesit ceva disproportionat, care n-ar fi putut sa provoace si acum, dupa mai bine de trei secole, admiratia celui care o priveste. Dar nu despre arhitectura doream sa va vorbesc…
Spuneam in postarea anterioara: „Mie mi se pare ca ne ocupam disproportionat de mult de coruptie si combaterea acesteia fata de cum sa procedam ca sa sporim eficienta acestor ministere.”. Trebuie, cred eu, vorbit putin, pentru ca avem de a face cu un lucru tulburator… Bun, eu inteleg combaterea coruptiei, dar v-ati intrebat vreodata cum de s-a ajuns ca Romaniei sa i se puna eticheta de tara corupta? Lucrul asta ma deranjeaza, cu atat mai mult cu cat altii s-au folosit de el pentru ca tara noastra sa nu intre in Spatiul Schengen, desi are acest drept. Iar daca stau si ma gandesc bine cine a realizat cu foarte mult sarg aceasta eticheta si a lipit-o de tara noastra, parca noi, chiar noi am fi aceia… In zelul nostru justitiar, demn de o cauza mai buna, desigur, am lipit de tara noastra eticheta de „tara corupta”, iar toata lumea a ajuns sa ne stie in felul asta. De la integrarea in UE, Romania nu a mai inregistrat vreun succes de politica externa. Ar fi trebuit sa fie Schengen, dar, cum usor se poate constata, nu e…
Tot in zelul nostru justitiar de mai bine – „drumul spre iad e pavat cu bune intentii”, spunea un clasic – s-a ajuns cu aceasta lupta impotriva coruptiei la un blocaj cvasitotal in institutiile statului. Nimeni nu mai semneaza nimic, nimeni nu mai vrea sa-si asume vreo raspundere, vreo initiativa. De eficienta nu se mai ocupa nimeni, totul fiind canalizat spre anticoruptie. Numai ca, in felul acesta, nu se vede niciun plus, nici de eficienta, nici de calitate. Nu se vad nici cresteri economice substantiale si durabile, capabile sa micsoreze decalajul dintre tara noastra si tarile dezvoltate. S-a ajuns la un scurtcircuit intre sectorul privat si stat. S-a ajuns, spre exemplu, sa nu se mai faca investitii publice si vad ca moda aceasta se perpetueaza in continuare. Si atunci stau si eu si ma intreb: noi ce cladim, ce construim de fapt? Cu atat mai mult cu cat in urma acestei lupte anticoruptie nu prea se vede ca s-ar fi imbunatatit Romania…
Realitatea a ajuns sa fie una urata. Institutiile de forta au ajuns sa creasca in Putere. Am ajuns sa ne invrajbim unii impotriva altora. Or, de aici se vede ca proportiile acestei constructii nu sunt cele potrivite. Nu avem, sa zic asa, prin simetrie o crestere a eficientei, a calitatii in ministere, in activitatea economica, o crestere a competitivitatii. In schimb s-a ajuns sa avem un DNA omniprezent, ce aminteste de fosta Securitate. In sectorul privat falimentele s-au tinut si se tin lant. Ca sectorul productiv sufera se vede si din faptul ca atingem posibilitatea depasirii tintei de 3% pentru deficitul bugetar. Si de aici se vede ca proportiile acestei constructii sociale, politice si economice a Romaniei de azi nu sunt prea fericit alese. Dimpotriva! Nici in invatamant, ca sa iau un alt domeniu de activitate, nu se vede vreun reviriment, elevii nu se mai simt, nu mai sunt stimulati sa invete… In politica externa s-a ajuns la niste disproportii izbitoare… Totusi, e umilitor ca un ambasador sa dea recomandari Romaniei sau cetateanului roman, cum sa voteze. Dar lucrurile acestea se petrec din vina noastra… E ca si cum am fi construit o cladire nu doar abnorma, dar si prost functionala.
Nu mai vorbesc de arestarile pe banda rulanta, cozile de la usa DNA – evident, te intrebi: ce facem noi aici? Ce anume construim, ce facem? Pentru ca se vede ca o astfel de constructie nu prea e in regula. Pe de alta parte, ce aud pe la televizor, o Romanie in care inca mai avem tortionari prin inchisori… Eu vreau sa cred ca Romania a evoluat catre tarile civilizate… In loc sa construim un sistem modern, in concordanta cu ceea ce au dorit oamenii la Revolutia din 1989 – iar oamenii au strigat din rasputeri: Libertate! Libertate! – noi parca dorim sa ne intoarcem la un sistem ce a colapsat intr-o mizerie materiala si morala ingrozitoare? Cu intreprinderi neperformante care s-au dovedit a fi adevarate bombe sociale? De vreo 12 ani nu s-au mai facut reforme, nu s-au mai luat masuri de eficientizare a economiei in sensul economiei de piata – lucru care a constituit in Decembrie ’89 un proiect de tara. Si ma intreb de ce oare? Nici in continuare nu prea se doreste continuarea reformelor, iar situatia economica si sociala se deterioreaza. Se deterioreaza pana si situatia in sport.
Vom ajunge in felul acesta nu doar o tara saraca, slab performanta, dar si mereu cu eticheta de tara corupta.
De care nu vom scapa.
Iar altii isi vor freca mainile de bucurie.
Un lucru pe care eu il inteleg mai greu… Un lucru trist…
Interesant este ca noi, romanii, indiferent din ce tabere politice provenim, din ce culturi organizationale provenim, din ce medii sociale provenim, convergem pana la urma spre cam aceleasi concluzii…
Mi s-au parut interesante si relevante in acest sens doua postari. Voi incepe cu cea a D-lui. Nastase:
Despre vize si tratamente asimetrice
„In urma cu ceva timp, Vasile Puscas a scris un comentariu interesant pentru Q Magazine. Era vorba despre vizele romanilor, despre posibilitatea de a calatori in Europa. Ceea ce s-a obtinut in cursul anului 2001. E adevarat, in tara partenerului strategic, SUA, dupa aproape 20 de ani de parteneriat, romanii inca nu pot calatori fara vize. Nici in Canada. Probabil ca, pe viitor, le vor trebui vize si pentru a calatori in Marea Britanie. Posibil ca, din nou, vom accepta tratamente „asimetrice”. La fel ca si in cazul accesului la Spatiul Shengen.
„Q Magazine | Publicat la 11:51 | 23.05.2016 | 0 comentarii
EXCLUSIV. Despre vizele românilor. Atunci și acum
de Prof. Dr. Vasile Pușcaș
„Este incredibil că ați reușit!”
La sfârșitul anului 2000, românii au primit iarăși o veste proastă: nici de data aceasta nu s-a acceptat ca românii să circule fără viză în statele Uniunii Europene.Deja bulgarii se bucurau de acest drept,ca și cetățenii celorlalte state candidate.România primea încă o dată eticheta de „oaia neagră” a Europei! Despre acest fapt știam când desemnatul prim-ministru Adrian Năstase mi-a propus să fiu negociatorul-șef al României pentru aderarea la Uniunea Europeană.Ceea ce nu știusem,în acel moment,era ca șansa ca România să obțină o decizie pozitivă,la sfârșitul anului următor,depindea de conținutul unui chestionar care trebuia să ajungă la Comisia Europeană până în 15 ianuarie 2001.Despre astfel de cerință am aflat doar cu câteva zile înainte de Crăciunul anului 2000,când noul Guvern Năstase nici nu era aprobat oficial. Conștientizând faptul că se contura o situație de criză, l-am informat pe primul-ministru desemnat. Reacția acestuia a fost una rațională:„Domnule profesor, mă tem că va trebui să tot rezolvăm situații de criză.Te rog fă ceva, românii sunt deja frustrați de aceste refuzuri repetate de eliminare a vizelor, iar cetățeanul de rând va percepe Europa mai realist dacă va avea dreptul să circule neîngrădit în Uniunea Europeană”. Așa era. Și eu simțisem că românii erau de-a dreptul jigniți de un astfel de tratament „european”. Așadar am pornit să fac ce am crezut de cuviință.
În primul rând am căutat la Externe și la Interne respectivul chestionar pentru a vedea despre ce era vorba.La ambele ministere m-am izbit de răspunsul „nu știm” și „nu avem”. Repet, eu eram doar desemnat ca negociator șef al României, nu proveneam din sistemul administrației centrale și nici nu relaționasem cu fostul Executiv de la București. Deci,eram într-o postură dezavantajoasă și, probabil, nu puteam obține ușor încredere din partea unor oameni care aparțineau unei anumite culturi organizaționale, fără să spun că ar fi avut interese diferite. Am reușit să obțin respectivul document de la Bruxelles doar cu o zi înainte de formalizarea noului Guvern(28 dec.2000).Când am văzut chestionarul,un adevărat volum masiv, și am realizat ce trebuia făcut până în 15 ianuarie 2001,am văzut negru în fața ochilor. Dealtfel, mi s-a și spus că atunci când am depus jurământul ca ministru eram livid și cu gândurile în altă parte. Se prea poate, nu aveam în gând decât imensitatea muncii care trebuia depusă în plină perioadă de Sărbători cu niște instituții și oameni care nu se arătau deloc cooperanți, să nu spun solidari cu obiectivul meu-trimiterea chestionarului la Bruxelles până în 15 ianuarie 2001.
Hotărât să petrec Sărbătorile prin muncă (deh!proveneam din „lumea veche”) și având deja experiența din Washington, D.C. de a opera „cu marfa clientului”, deci cu resursele care-mi erau desemnate, am constituit rapid un grup de lucru interministerial și pe lângă coordonarea echipei m-am concentrat pe evaluarea „din mers” a răspunsurilor și documentelor argumentative, așa încât sa obtin un timp cât mai bun. Principala piedică cu care m-am întâlnit pe toată durata a fost atitudinea și mentalitatea celor cu care lucram. Le ceream rezultate de calitate într-un cadru temporal programat riguros. Pe lângă faptul că uneori răspunsurile erau pe lângă subiectul întrebării, cei mai mulți colaboratori ziceau că ei nu vor lucra decât în „programul oficial de birou”, că va fi bine dacă răspunsurile la respectivul chestionar vor ajunge la Comisia Europeană și după 15 ianuarie 2001,doar să ajungă!
Până la urmă am reușit să creem un spirit de echipă și s-a lucrat responsabil zi și noapte, documentul fiind finalizat, în varianta electronică,în 15 ianuarie 2001, doar cu două ore înainte de încheierea programului de activitate la Comisia Europeană. Am apăsat pe butonul „Enter” în jurul orei 16 și am repetat operațiunea după un sfert de ceas pentru a fi sigur că textul respectiv a fost transmis. Am sunat imediat și la șeful de unitate(Comisia Europeană) care era „destinatarul” documentului pentru a-l avertiza despre transmiterea documentului României.Nu mi-a răspuns decât după aproximativ o oră:„Am primit documentul, mi-a confirmat partenerul din Bruxelles. Este incredibil că ați reușit! Să vă spun drept, noi consideram deja că România nu va mai trimite răspunsurile.Dar, probabil, a continuat el, s-a schimbat cultura politică la București!”.
Eram mulțumit că documentul a fost înregistrat la timp de Comisia Europeană și nu am răspuns decât foarte scurt:„Da,sper să se schimbe cultura politică în București”.
Așa a început negocierea obiectivului de eliminare a vizelor de călătorie pentru cetățenii români în statele Uniunii Europene, care a avut o finalitate mult-așteptată:decizia Consiliului JAI, din 7 decembrie 2001, de eliminare a vizelor pentru români,începand din 1 ianuarie 2002. A fost doar una din secvențele tematice ale negocierii aderării României la Uniunea Europeană.
Congresul e cheia, nu Casa Albă
Rememorând acest episod nu pot omite să reamintesc faptul că și astăzi cetățenii României așteaptă o decizie favorabilă privind dreptul de a călători, fără viză, în SUA.Cum marea majoritate a cetățenilor statelor membre ale UE beneficiază deja de acest drept, este de ințeles frustrarea românilor, mai ales că zilnic oficialii din București remarcă relațiile politice excelente cu SUA și Parteneriatul strategic americano-român.Doar că decizia americană pentru acest deziderat al nostru nu depinde doar de Casa Albă, ci și de Congresul SUA.
Și nu e suficientă doar o negociere bilaterală, ci si una multilaterală(europeană). Degeaba ar face promisiuni demnitari ai Pentagonului sau Departamentului de Stat,dacă guvernanții României nu-și corelează bine argumentele cu stările rele din țară și mai ales nu conving aleșii din Capitol Hill că este și în interesul american ca românii să aibă dreptul să meargă fără viză în SUA. Abia în ultima periodă de timp am observat că Ambasada României în SUA face drumuri mai frecvente spre Congresul american, dar mai trebuie ca și Bucureștii să aducă un sprijin consistent,iar cetățenii români au nevoie de o explicare clară a ceea ce înseamnă drepturi și îndatoriri, atât în țarî cât și înafara ei.Iar liderii și diplomații români ar putea conștientiza și operaționaliza mai eficient statutul României de membru al UE, nu doar al NATO, în negocierile care urmăresc finalitatea eliminarii de către SUA a vizelor pentru cetățenii români care sunt și cetățeni europeni. Din păcate, până recent, percepția era că Bucureștii au frecventat insuficient calea europeană, după cum au fost evitate și alte resurse care ar fi putut crește capacitatea României de negociere,pentru atingerea obiectivului amintit. Așa că rămânem, pe mai departe, cu speranța că negociatorii români vor adopta o strategie și formulele care să ducă și la decizia eliminării vizelor pentru cetățenii europeni cu pașaport de România care intenționează să călătorească în SUA. Efortul negocierilor cu UE pentru eliminarea vizei pentru cetățenii români care călătoreau în statele europene,derulat în urma cu un deceniu și jumătate, demonstrează că s-ar putea obține un rezultat favorabil și la Washington,D.C.”” (subl. mea)
Vedeti, se tot vorbeste despre un proiect de tara. Inclusiv Presedintele vorbeste despre asta, ca si-ar dori un proiect de tara. Dar v-as ruga sa va opriti putin la fraza pe care am subliniat-o:
„În primul rând am căutat la Externe și la Interne respectivul chestionar pentru a vedea despre ce era vorba.La ambele ministere m-am izbit de răspunsul „nu știm” și „nu avem”.”
Mie, cel putin mie, imi e foarte greu sa inteleg cum e posibil sa lucrezi intr-un minister al patriei si sa dai astfel de raspunsuri… Cum sa nu stii? Si sa ne gandim cui anume i s-a raspuns in acest mod impertinent: „negociatorului-șef al României pentru aderarea la Uniunea Europeană”. Atunci, daca dai astfel de raspunsuri: „nu stim”, „nu avem”, eu stau si ma intreb ce faci la locul de munca? Lasand la o parte impertinenta cu care i s-a raspuns negociatorului-sef al Romaniei, raspunsurile acestea vadesc incompetenta! Exemplifica incompetenta prezenta din belsug in stufoasele noastre ministere! Lucru foarte trist! Cu alte cuvinte „nu s-a acceptat ca românii să circule fără viză în statele Uniunii Europene” din cauza incompetentei prezenta in ministerele noastre.
Iata si al doilea articol semnat de profesorul Cristian Preda, pentru Ziare.com:
Atacati in numele coruptiei
„In urma cu cateva zile, ministrul A. Curaj a fost intrebat daca-i va retrage titlul de doctor lui V. Ponta. Nu era prima data cand i se solicita asta. Acum, intrebarea a venit dupa ce o comisie cu nume imposibil de pronuntat (CNATDCU) decisese ca fostul premier si-a plagiat doctoratul, sub indrumarea altui prim-ministru, A. Nastase.
Citeste toate textele scrise de Cristian Preda pentru Ziare.com
Verdictul pica la patru ani dupa ce probele fusesera prezentate public. Orice elev de gimnaziu putea constata cum copiase dottore. Nu e nevoie sa fii savant ca sa recunosti identitatea unor pagini.In fine… Dupa o lunga perioada in care partidul lui V. Ponta a folosit zeci de tertipuri, ca sa faca din alb negru, o institutie recunoaste si ea evidenta. Ei bine, ce a raspuns ministrul Curaj la intrebarea care-i fusese adresata? Cititi, va rog, cu atentie: „La incheierea procedurii, ministrul are rol decorativ”.Multi vor fi tentati sa speculeze in privinta atitudinii titularului de la Educatie. Unii ar putea zice, de pilda, ca fiind el insusi un membru al unei Academii suspecte, A. Curaj nu vrea sa se puna rau cu reteaua impostorilor si se declara strivit de lege. E o chestiune secundara ce calcule face onor. dl. ministru.Sa-l lasam sa fie o bucata de decor. Mai important mi se pare ca el ne-a livrat, probabil fara sa vrea, o definitie a tehnocratului, larg acceptata: un ministru fara afiliere politica nu se angajeaza in vreun fel, el tace, fiindca legea dicteaza.Acesta e, intr-adevar, profilul mai multor componenti ai Cabinetului Ciolos. Tehnocratii, in majoritatea lor, vorbesc mai rar ca presedintele, care nu e nici el prea vorbaret.
Un secretar de stat la Munca, V. Nicolae, are o parere diferita. Pentru el, tehnocratii sunt cei „cativa care au curajul sau tacaneala de a expune un sistem care este disfunctional si care furnizeaza o finantare nesimtita si profund corupta unor smecheri care sunt un soi de dumnezei ai partidelor”. Recunosc ca prefer atitudinea vocala – ferma, dar destinsa – a unui V. Nicolae.
Mai ales ca, asa cum spune tot el, tehnocratul „e injurat de oricine are chef”. Si el, si C. Ghinea, ministrul Fondurilor Europene, nu s-au dat in laturi de la confruntari frontale cu adversari ai Guvernului din categoria Ghita-Birchall-Teodorovici-Ponta.
Toti acestia au contraatacat, in stilul cu care ne-au obisnuit si caruia i-as zice socialismul badaran. Dottore, de pilda, a anuntat ca vrea sa faca o teza despre „Fabuloasa Guvernare Tehnocrata si maretele sale realizari pentru poporul roman”. Asociatii sai au rostit, la randul lor, vorbe de ocara.
Dar culmea a fost atinsa odata cu intrarea in arena a senatorului Gabi Cretu. Cand era deputat european, s-a remarcat prin apologia facuta dictatorului venezuelean Chavez.
Revenita in Romania, G. Cretu s-a specializat in apararea coruptilor pentru care se cere ridicarea imunitatii. In vremurile din urma, pesedista s-a suparat pe tehnocrati, iar ca sa-i faca de rusine, s-a lansat in tirade in care ne spune ca „nu parlamentarii fura, ca nu au cum!” si ca, de fapt, „Executivul este in risc”. Aleasa neamului pare sa ignore faptul ca zeci de parlamentari au fost condamnati definitiv.
Mai mult, sarind – chipurile! – in apararea principiului reprezentativitatii, amenintat de numirea unui guvern tehnocrat, ea afirma pur si simplu ca „orice Executiv politic a fost mai bun, mai eficient si mai adaptat interesului public” decat echipa lui Ciolos. Daca nu vor sa aiba doar rol decorativ, tehnocratii sunt atacati in numele coruptiei…
Cam asa e construita dezbaterea publica in vremea din urma: unii slavesc democratia ca sa apere coruptia, iar altii, suporteri ai tehnocratiei, dispretuiesc angajarea publica. Impreuna, cele doua tabere fac o majoritate consistenta. Sunt, in schimb, foarte putini amicii democratiei care vor ca demnitatile publice sa fie ocupate de persoane cultivate, oneste si harnice.
Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).” (subl. mea)
In primul rand as dori sa-l felicit pentru titlu, care pare a fi al unui film de actiune de mare succes. Insa uitati-va la fraza de final pe care am subliniat-o, mai exact la:
„Sunt, in schimb, foarte putini amicii democratiei care vor ca demnitatile publice sa fie ocupate de persoane cultivate, oneste si harnice.”
Insa eu as fi adaugat, pe langa „cultivate, oneste si harnice”, „si competente”. Daca stau sa ma gandesc la ce am subliniat din primul articol si la ce am subliniat in al doilea, cam tot pe acolo ajungem.
Daca stam si meditam la sistemul din Romania, faptul ca „Sunt, in schimb, foarte putini amicii democratiei care vor ca demnitatile publice sa fie ocupate de persoane cultivate, oneste si harnice.”, genereaza oameni care ajung sa ocupe chiar functii importante prin ministerele noastre si care dau, atunci cand sunt intrebati, raspunsuri de genul asta: „nu stim”, nu avem”, de ajungi sa te intrebi: atunci ce fac acolo, ce muncesc oamenii aceia acolo?
Cred ca nimeni nu-i cere unui umil slujbas public sa rezolve el o problema importanta, de exemplu cum era cea legata de calatoria fara vize a cetatenilor romani in UE. Dar mi se pare inadmisibil sa nu stii care sunt formele care trebuie facute, ce formulare trebuie completate, unde se pot gasi aceste formulare, care e procedura s.a.m.d. Este inadmisibil sa dai niste raspunsuri impertinente si pline de incompetenta unei persoane cu asemenea raspundere precum negociatorul-sef al Romaniei pentru ca lucrul asta e congruent cu subminarea intereselor tarii.
Si atunci eu va intreb: cum se poate rezolva o astfel de problema daca nu printr-o restructurare drastica a aparatului de stat? O restructurare care se presupuna si o selectie pe baza de merite si competente a personalului. Or, in Romania ce s-a intamplat in trecutul recent? In perioada 2004-2009 s-a angajat masiv la stat 500.000 de oameni, numarul acestora crescand de la 900.000 de functionari publici (adica atat cat e sustenabil pentru Statul Roman) la 1.400.000 de functionari publici si asta sub guvernarea liberala a D-lui. Tariceanu. Adica sa fie multi… Si asta in scopuri electorale, desigur. Insa oamenii acestia vor si salarii mai mari, vor tot felul de facilitati, sporind considerabil cheltuielile pe care le face statul, care si asa nu prea are de unde… Nu mai vorbesc de tinerea in brate a companiilor de stat neperformante, cu pierderi uriase… Dar s-a ajuns ca acum sa avem, la stat, mai multi angajati decat in 1989. Citeam undeva ceva mai demult ca atunci erau 800.000 de functionari publici… Si atunci ma intreb si eu unde vrem sa ajungem…
Pentru ca un astfel de sistem genereaza si coruptie. Observati cum masurile anticoruptie conduc la un blocaj total sau aproape total la toate institutiile statului. Se vrea acum ca fiecare minister sa aiba un fel de directie, daca am inteles bine, care sa se ocupe de coruptia din ograda proprie. Mie mi se pare ca ne ocupam disproportionat de mult de coruptie si combaterea acesteia fata de cum sa procedam ca sa sporim eficienta acestor ministere. Pentru ca s-a vazut, spre exemplu, de-a lungul timpului, o foarte slaba eficienta in atragerea fondurilor europene si acest lucru se constata si in zilele noastre. Mie mi se pare – poate ca gresesc – o contradictie in text, cum se spune: adica vrei sa combati coruptia dar sistemul genereaza in continuare coruptie, in schimb nu te gandesti sa schimbi sistemul asta foarte mare si stufos ca sa poti intr-adevar sa imbunatatesti lucrurile. Pe de alta parte, asa cum stau lucrurile acum, nici n-ai cum sa le imbunatatesti. Nu doar ca nu poti mari salariile celor care intr-adevar merita, iar nivelul salariilor de la noi ramane in continuare, comparativ cu tarile din Vest, foarte scazut, dar mentinerea situatiei te conduce automat la taieri drastice de la investiile publice – lucru ce s-a constatat inclusiv pe vremea guvernarii Ponta. Si atunci se pune problema: fara investitii publice cum ai putea sa faci ca lucrurile sa mearga mai bine, cum ai putea sa deblochezi situatia? Pe de alta parte, se tot critica privatizarile care s-au facut in trecut. E foarte bine! Doar ca din 2004 incoace nu s-a mai facut niciuna, vaduvind tara de un important capital privat ce ar fi putut sa vina si sa lucreze in folosul economiei si al bunastarii cetatenilor!! Practic, la noi nu merg nici investitiile straine si nici cele publice. Deflatie avem in continuare, care loveste sectorul privat si-i franeaza dezvoltarea. De asemenea deficitul bugetar de 3% din PIB ajunge sa fie cu greu respectat…
Poate un astfel de sistem sa conduca spre dezvoltare, spre cresterea competitivitatii si performantei? Se vede destul de limpede de ceva vreme incoace ca nu prea…
Una din marile probleme ale sistemului nostru ministerial este ca acesta e clientelar in loc de a fi unul meritocratic, in care sa prevaleze competenta. Lucrul acesta conduce spre o scadere a calitatii actului ministerial si atunci sa nu ne miram daca nu se iau cele mai bune decizii, sa nu ne miram prea tare daca lucrurile merg prost. Si dupa cum putem cu usurinta constata, avem o problema in acest sens, nu neaparat la un minister anume, ci o problema care tinde sa se generalizeze periculos in tot sistemul ministerial de stat. Si nu e vorba doar de coruptie. Coruptia apare drept o consecinta a sistemului si a starii de fapt. Iar consensul partidelor pe anumite probleme suplineste doar in parte defectele sistemului. Asta inseamna ca pot exista mai multe consensuri, pe diverse probleme, dar lucrul asta nu va conduce neaparat la faptul ca treburile vor merge bine, la evolutii neaparat pozitive. Si in felul acesta vor fi intotdeauna oameni care vor specula tot felul de nemultumiri si frustrari ale populatiei, ar putea ajunge chiar la Putere, dar fara sa reuseasca sa schimbe ceva, sa schimbe in bine ceva, sistemul putandu-se perpetua, creand, pe masura ce se perpetueaza, vulnerabilitati noi Romaniei, sau sa le adanceasca pe cele vechi. Se vede, de pilda, cum coruptia, existenta in perioada fostei guvernari Nastase, s-a agravat dupa 2004, cu precadere dupa 2009 cand PDL a fost la guvernare. Or, toata aceasta coruptie a fost legata de stat. De asemenea observam ca nu prea se mai construiesc, nu prea se mai modernizeaza drumuri/autostrazi in Romania, o scadere evidenta in acest domeniu dupa 2009 si se mentine si acum. In general vorbind, constatam multe scaderi, comparativ cu perioada anterioara, situatie ce poate evolua in acest fel spre punctul sau critic, putand da nastere dezvoltarii unui populism periculos, mai ales in conditiile in care avem un stat mare, dar cu multe slabiciuni, inca puternic implicat in economie…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Declinul democratiei liberale si lupta anticoruptie
Iata un interesant articol pe care l-am citit pe saitul CEPA (Center for European Policy Analysis) semnat de Corina Rebegea:
Bad news for liberal democracy in CEE
„Freedom House’s Nations in Transit 2016 report highlights the decline of liberal democracy in both Central and Eastern Europe (CEE) and Eurasia. But the bad news is not necessarily in the numbers, although the report notes worrisome setbacks. Rather, it’s the gradual erosion of the structure of liberal democracy that has seemingly spread across the region. For CEE in particular, this erosion strikes at the core of the post-Cold War liberal democratic order. Historically, this region has been crucial for European security and stability—an area of geostrategic confrontation and a testing ground for state-building and political experimentation. The same is still true today.
The problem child remains Hungary, which has seen a spectacular decline since 2006. But this year, domestic governance in Poland is following suit. The rest of the region, to some degree, also fits this pattern: a sweeping majority brings a political force to power, which then proceeds to subvert fundamental institutions like the Constitutional Court (or the constitution itself), the national bank or the judiciary. The same goes for fundamental liberties—like freedom of expression—or electoral laws, through gerrymandering, co-opting or changing the rules to make it easier for the ruling party to win in subsequent elections.
Add into the mix corruption or rent-seeking, the decline of citizens’ trust in democratic institutions and the increasingly loud voices of populist parties and politicians, and the picture becomes rather grim. Still, the warning signs that CEE is backsliding on democracy are concealed in majorities legitimatized by popular vote. But mere selection procedures should not erase concern for constitutional liberalism defined as a preoccupation for the goals of the government, and thus a regime founded on the scope of governmental authority and the limitation of power through effective rule of law and functioning checks and balances.
Three factors make deciphering the elements of democratic deconsolidation in CEE a matter of urgency—not only for scholars, but also for policymakers in the transatlantic community.
First, liberal values have become a central part of the strategic competition between the West and Russia. Aside from hard-power projection, the two years of confrontation since Russia’s 2014 annexation of Crimea have been about two models of world dominance based on two very different models of domestic governance. Also, as the recent past demonstrates, the Kremlin has never hesitated to exploit weaknesses in the structure or processes of European democracies— from Greece to France, or from Hungary to Bulgaria.
Russia’s rise as a strong geopolitical contender creates a military as well as political burden for CEE states. From a security point of view, it amplifies the threat perception differential between CEE and Western Europe and pressures CEE to keep Europe’s fringes safe, peaceful and friendly, if not Europe-like. Beyond hard security, these nations also risk a spillover of political instability while having to exemplify the expansion of Western liberal democracy. CEE governments, now expected to export their democratization expertise beyond the EU, risk losing the moral authority to promote reforms in Ukraine, Moldova and the western Balkans, where people still view integration into the Euro-Atlantic community as the ultimate solution to their domestic governance and geopolitical challenges. The security crisis looming in their vicinity gives CEE states an opportunity to remove concerns about their domestic system of governance from political negotiations within the transatlantic community.
Second, since the Cold War’s end, CEE societies have adopted democratic procedures despite having no recent liberal traditions. During the 21 years between the two world wars (1918-39), most CEE countries engaged in nation-building; in fact, most of them had just recently become states within Europe’s present borders, struggling to create new liberal-democratic constitutions. The process came to a halt with the onset of World War II, and later with Soviet occupation and the rise of Soviet-style communist regimes. Studies show that transitioning to pure procedural democracy without a liberal tradition (which is the opposite of how Western nations developed) increases the likelihood of backsliding or deconsolidation. CEE democracies have had little time to become institutionalized and create fully functional, modern governments. This translates into bad governance with its corruption corollary, and, ultimately, a delegitimization of democracy.
Not least, the fading of the EU’s transformative power as the main incentive for CEE nations in the early 1990s, is becoming apparent. EU integration guaranteed that a breakdown would be prevented, and that democracy would follow a certain and predictable path. It also helped domestic agents of change to promote and carry out reforms that would not have gained political traction otherwise. But once these countries achieved full EU membership, Europeanization proved its limits and left a value gap that the EU’s influence can no longer properly fill. The eurozone crisis, followed by Russia’s aggression in Ukraine and the current influx of refugees overwhelming Europe, have exposed the EU even more to criticism and mistrust. Overall, a weaker, more disengaged EU, with no effective or credible mechanisms to bring deviant states back to the norm of democratic governance, is in no position to pressure CEE governments. At any rate, that pressure is more difficult to exercise, since these governments are democratically elected and—in theory, at least—represent legitimate expressions of the will of their people.
The resilience of liberal-democratic values is, therefore, a matter of survival for Europe and the transatlantic alliance. Defending liberal democracy and good governance, and even redefining them for disenchanted citizens, will have to be part of the Euro-Atlantic agenda even more than in 1989. Policymakers on both sides of the Atlantic should return to a shared democratic framework. And on a global scale, maintaining the success of transition in Central and Eastern Europe means maintaining the promise that liberal democracy can deliver peace and prosperity.
Europe’s Edge is an online journal covering crucial topics in the transatlantic policy debate. All opinions are those of the author and do not necessarily represent the position or views of the Center for European Policy Analysis.”
As dori sa fac mai intai o remarca cu privire la Romania. Ceea ce se observa cu ochiul liber este ca institutiile de forta ale Statului au intaietate la noi, in special instantele judiciare si mai ales DNA, pana nu demult in colaborare cu SRI. In asemenea conditii nu vad cum ar putea sa se intareasca democratia liberala. Insa cred ca trebuie precizat ca situatia aceasta e o consecinta a stoparii reformelor liberale (in sensul liberalismului clasic), spre exemplu statul ramanand in continuare puternic implicat in economie iar in ultima perioada s-a implicat mai mult in viata sociala, in detrimentul a tot ceea ce inseamna privat si liberal. Asa stand lucrurile, lupta anticoruptie a ajuns sa fie interminabila fara sa rezolve prea mare lucru, ba chiar intensificand fenomenul coruptiei (asemanator Legii actiunii si reactiunii din mecanica clasica newtoniana). Si s-a vazut ce s-a intamplat la recentele alegeri locale, cu toata propaganda anticoruptie purtata in mass-media.
De aici rezulta un alt aspect foarte important: nu s-a dat o rezolvare politica problemei.
De ce ar fi important acest lucru?
Coruptia si lupta anticoruptie este o problema care priveste Romania – cred ca trebuie sa ne fie clar lucrul acesta. Nu e problema SUA sau a Frantei etc. Ci a noastra. Asa cum stau lucrurile acum, coruptia nemultumeste profund societatea – asta e REALITATEA!! Chiar daca s-ar desfiinta DNA, lucrurile nu se vor rezolva ci se vor agrava. Fenomenul coruptiei e legat de stat, de un stat abnorm cu functii abnorme in societate. Un astfel de stat, cum este si al nostru, privilegiaza pe unii in detrimentul altora. Si, in general vorbind, cei privilegiati sunt putini in comparatie cu cei are au de suferit, pentru ca pretul unei astfel de politici il platesc cei care au de suferit. Or, la noi, cred eu, oamenii sunt revoltati impotriva celor privilegiati, pentru ca nu putem sa fim cu totii privilegiati fie chiar si de catre stat.
Pe de alta parte, intr-un astfel de stat implicat in multe lucruri, in special in sfera economica si sociala, lupta anticoruptie poate capata un dublu aspect pervers: se poate transforma in lupta politica si, pe cale de consecinta, DNA se poate transforma in ceea ce s-ar putea numi politie politica si, in acelasi timp, institutii precum serviciile secrete, care ar trebui sa se supuna regulilor democratiei liberale, incep sa dobandeasca putere din ce in ce mai mare, atat pentru ca sunt antrenate de un asemenea sistem, dar si pentru ca unii de acolo ar putea dori acest lucru. Iar ceea ce se intampla in Europa Centrala si de Est, inclusiv in Rusia e tocmai asta: serviciile secrete incep sa fie prea puternice, amestecandu-se inadmisibil de mult in viata economica si sociala a tarilor. In Rusia au dat un Presedinte puternic ce pune acum probleme grele Vestului, e vorba, desigur, de Dl. Putin. Si in Rusia s-au stopat de ceva vreme reformele liberale. In Ungaria totul e axat in jurul statului, aproape ca pe vremea comunismului, in Polonia lucrurile incep sa stea la fel, exceptie facand puternicul sentiment antirusesc, din cate inteleg. Sa ne gandim si la Romania, la guvernul Tariceanu care in perioada 2004-2009 a angajat 500.000 de functionari publici la stat, numarul acestora crescand de la 900.000, cat a lasat guvernarea Nastase, la 1.400.000, iar lucrul asta s-a intamplat, paradoxal, sub o asa-zisa guvernare liberala.
Se vorbeste in articol de UE si de emigrantii ce au patruns aici, situatie ce a generat critici la adresa Uniunii Europene si neincredere. Insa nu prea se vorbeste de scopul acestor emigranti, spre exemplu de ce prefera ei anumite tari precum Germania, Suedia. Pentru ca scopul lor nu e altul decat acela de a beneficia de o consistenta protectie sociala oferita de statul german sau suedez. Si mai clar: acesti imigranti, multi veniti din Orientul Mijlociu, in special din Siria distrusa de razboi civil, urmaresc sa primeasca bani gratis de la stat, locuinta gratis, nu sa munceasca in tarile in care au venit. Grecia, de exemplu, nu are asemenea posibilitati financare precum Germania. Pe cale de consecinta, pentru multi dintre acesti imigranti in Grecia nu e deloc bine! Pentru ca Grecia nu poate sa le ofere o asemenea protectie sociala. Grecia n-ar putea sa le dea pe gratis 1500 de euro, cum am auzit ca se intampla in Germania, fara ca acesti imigranti sa depuna o munca pentru suma primita. In asemenea conditii e clar ca democratia liberala este in scadere. Iar cosmopolitismul asta prin care statul devine panaceul ce poate sa ofere gratis bani unor anumite categorii de oameni e clar ca nu poate fi compatibil cu liberalismul, mai degraba cu comunismul sau, mai bine zis, neocomunismul. Observati cum in Germania acesti imigranti, care nu provin din vreo tara membra UE, primesc totul gratis, inclusiv mii de euro gratis de persoana – si cum ceilalti cetateni europeni sunt in mod clar discriminati in fata noilor privilegiati, care pe langa faptul ca primesc aceste lucruri gratuit, se dedau la acte de huliganism in tarile care i-au primit. Iar acestor tari, inclusiv populatiei bastinase de acolo, li se contesta dreptul de a protesta impotriva unor asemenea acte de huliganism, in caz contrar acuzatiile de rasism putand fi rostite cu mare lejeritate, stigmatizand astfel popoare intregi, cei vinovati fiind trecuti sub tacere!!
In privinta tarilor din Europa Centrala si de Est, se poate spune, intr-adevar, ca nu au o traditie liberala recenta (termenul liberal trebuind a fi luat in sensul liberalismului clasic). Criticabil e insa faptul ca incepand din anii 2000 tendinta a fost de renuntare la reformele liberale – lucru care s-a intamplat in Romania imediat dupa guvernarea Nastase – intarindu-se, in schimb, foarte puternic rolul statului in economie si societate, cu alte cuvinte etatismul a fost directia principala care a determinat parcursul acestor tari, nu liberalismul. Iar ceea ce vedem, spre exemplu, in Romania, sa luam, de pilda PNL, care ar trebui sa fie un partid liberal, dar, de fapt, cel putin da impresia ca ar fi unul etatist, un fel de partid de stanga.
Cred ca s-ar mai putea spune un lucru: criza economica a deprimat, ca sa zic asa, liberalismul. Si o mare Putere precum SUA determina curentul politic principal. Or, SUA are un Presedinte, Dl. Barack Obama, care inclina spre o orientare politica de stanga, socialista. Ce fel de curent politic ar fi putut sa genereze acest lucru? Unul liberal, in sensul liberalismului clasic? Bineinteles ca nu. De aici si scaderea democratiei liberale in Europa. S-ar putea pune intrebarea ce s-ar intampla daca Dl. Trump ar castiga alegerile prezidentiale din SUA. Dar ideea principala care se poate desprinde, cel putin pana acum, din discursul D-lui. Trump e cea a protectionismului. Cum ar putea ajuta acest lucru la dezvoltarea democratiilor liberale din Europa Centrala si de Est? Nu prea ajuta…
O gandire bolnava
Lipsa de reforme determina sau poate determina perceptii eronate, fenomen ce poate fi periculos, cum e dat un exemplu intr-unul din recentele editoriale ale maestrului Cristoiu:
Cum a administrat Codruța Kovesi o strașnică lovitură Luptei împotriva corupției prin tîrîrea DNA în lupta electorală
„Se știu deja rezultatele votului din 5 iunie 2016. Ele, rezultatele, stîrnesc în personalitatea fizică și chiar intelectuală a părerologilor care sunt jurnaliștii români reacții diferite.
Scriu despre alegerile locale din 19 februarie 1992, altfel spus, după primul tur de scrutin al primelor alegeri locale libere, democratice, din istoria postbelică a României. De atunci, în fiecare an electoral cînd PSD a cîștigat alegerile locale, o minoritate gălăgioasă din presă, în mandatul lui Traian Băsescu, preluată, susținută și chiar finanțată, prin firme fantomă, de Binomul SRI- DNA, s-a năpustit asupra poporului român, pentru că acesta, vezi Doamne! n-a votat așa cum i-au poruncit sergenții majori mesianici. Anul acesta, după încheierea alegerilor locale, motivul de terfelire a poporului român l-a constituit nu numai victoriile, dar și scorurile spectaculoase obținute de primarii acuzați de corupție de către DNA.
În numeroase rînduri, am atras atenția, pornind de la teoriile aberante ale ambasadorului american la București de excludere a prezumției de nevinovăție, valabilă în America, dar scoasă din discuție în România considerată de el babuinizată, că a fi acuzat de DNA nu înseamnă în chip automat a fi corupt, penal, borfaș, fie și din simplul motiv că peste tot în lume, nu numai în România Poliției politice atotputernice, procurorii pot greși sau pot comite abuzuri, oameni ca noi toți de altfel.
Plecînd de aici nu pot să nu remarc ticăloșia de a acuza poporul român c-a votat corupția. În paralel cu această insultare nedemnă a poporului român, cealaltă parte a presei, dușmană a adevăratei lupte împotriva corupției, s-a grăbit să vadă în alegerea primarilor acuzați de DNA drept un vot de blam dat luptei împotriva corupției.
Joi, 2 iunie 2016, am acordat site-ului PSnews un interviu despre alegerile locale anunțate pentru 5 iunie 2016. Interviul a fost publicat pe site vineri, 3 iunie 2016. Poate că unii dintre cititorii cristoiublog.ro l-au parcurs după ce l-am semnalat. Acum însă, cînd știm rezultatele alegerilor din 5 iunie 2016 și cînd se discută pe toate canalele tv și la toate bodegile despre votul primit de primarii acuzați de DNA, simt nevoia să reiau ce spuneam joi, 2 iunie 2016, cînd mai erau două trei zile pînă la scrutin:„Dan Bucura: (…)Oameni pe care DNA-ul i-a ostracizat în ultima perioadă și nu neapărat recentă, ci de mult timp, și care dacă ar fi candidat (unii chiar candidează) astăzi, spun casele de sondare, ar fi cîștigat aproape cu siguranță primăriile unde au candidat? Ion Cristoiu: Sînt mai multe cauze. Principala este un lucru pe care am mai spus-o noi, jurnaliștii, adică noi reducem România, după cum spunea Zaharia Stancu, uităm țara de dincolo de Chitila. Adică noi reducem România la Palatul Prezidențial, Palatul Victoria, Casa Presei Libere și Parlamentul. Și considerăm că tot ce se întîmplă aici… ați văzut – pe site-urile noastre, agențiile noastre de știri, la televiziunile noastre – au un ecou extraordinar în țară. Or, judecata omului simplu al celui care votează, care iese la vot, se bazează în primul rînd pe partea de viață cotidiană economică. Deci, foarte mulți primari, mai ales în materie de primari, sînt judecați după ce au făcut. Am avut… am stat de vorbă în ultimul timp cu tineri care spuneau că nu votează și i-am întrebat și ei au zis că ar fi votat cu Onțanu. Păi de ce? Pentru că a făcut ceva. Cu Piedone… a făcut ceva. Deci, vedeți? La un moment dat la nivel local oamenii vor un primar care să facă ceva pentru ei. Nu-l vor nici cinstit și, repet, după părerea mea, în perioada asta DNA-ul putea să facă o pauză… nu-l costa nimic. Adică au și venit… la un moment dat am avut impresia că la Olguța Vasilescu au făcut dinadins.Dan Bucura: Să-i mai dea zece procente… Ion Cristoiu: Da! Ori vii și are ceva… arăți că are castel pentru că asta contează, ori dacă nu o lași în pace.Dan Bucura: Să știți că foarte multă lume a spus că acest caz al Olguței Vasilescu a fost un moment de turnură față de acțiunile DNA-ului și că aici probabil au greșit-o. Acum, sigur, rămîne să vedem. Ion Cristoiu: Eu am mai spus – dacă eu eram în calitatea mea de comunist, făceam mai rău decît ea. Teoretic a fost… sigur, din punct de vedere al statului de drept, luat la nivel, la virgulă… , încălca legea, dar din punct de vedere al cetățeanului, ea teoretic a pus niște gheorțani care aveau bani și au zis… .Dan Bucura: Să plătească un lucru pentru comunitate. Ion Cristoiu:Și eu aș fi făcut, adică… mă rog…Dan Bucura: Iar momentul în care au luat-o iarăși a fost unul destul de controversat. Și după 6 iunie, aceeași faptă. Ion Cristoiu: Da… eu cred că trebuie să tragem niște concluzii: lupta împotriva corupției trebuie să țină cont de ce-i urăsc românii pe corupți. Or, românii îi urăsc pe corupți nu pentru că au încălcat legea, pentru că nu îi interesează. Îi urăsc pe corupți pentru că văd în unii dintre ei ghiorțanii care se afișează. Normal era ca DNA-ul să se concentreze pe ăia care își afișează bogăția.Dan Bucura: Îmbuibați. Ion Cristoiu: Îmbuibați. Adică, în momentul în care vii la Corlățean, am auzit și eu oameni chiar și care nu erau pesediști și spuneau: domnule, de fapt ce a făcut? Păi stați un pic că a fraudat voturi. Păi bun, și care-i…? Doi, era foarte important să le iei banii. Faptul că ei au ieșit în continuare… spuneți-mi și mie unul care face pușcărie sau a făcut și a rămas sărac. Nu sărac! Mai puțin bogat! Și atunci, oamenii… Sigur, nici măcar în Finlanda marea masă nu ajunge la subtilități – adică a încălcat legea cu virgula cutare. Cred că de asta a fost o… Dar vom vedea după alegeri… nu putem vorbi.”
Ce se înțelege din aceste răspunsuri? Că eu consideram, înainte de a se ști votul primit de primarii acuzați de corupție, că alegerile locale vor avea drept criteriu principal felul în care un primar a administrat localitatea pe care a condus-o în mandatul trecut și nu dacă e acuzat sau nu de corupție de către DNA. Desigur, dacă respectivul a fost catastrofal, pentru alegători a intrat în funcțiune criteriul corupției. Dar nu în sensul că respectivul a fost sau nu acuzat de DNA drept corupt, ci în sensul a ceea ce alegătorii au considerat că e corupție: Bogăția nemăsurată și mai ales afișată ghiorțănește, automat văzută ca ilegală, cîtă vreme primarul e unul dintre cetățenii localității și orice concetățean știe cam de unde a pornit în decembrie 1990 și cum s-a îmbogățit.
Acum, după ce se știu rezultatele, continui să resping teza potrivit căreia românii au votat în polemică cu DNA. Nu, românii au votat fără a fi interesați în principal de atitudinea DNA față de candidat. Și totuși, imaginea publică a unui vot contra DNA există și se adîncește pe zi ce trece. E un fenomen de o rară gravitate, care riscă să pună la îndoială Lupta împotriva corupției în România. Și responsabilitatea principală pentru identificare periculoasă a rezultatele votului cu un vot de blam dat DNA o are Codruța Kovesi.
Pe parcursul campaniei pentru europarlamentarele din 2014, DNA a anunțat că face o pauză în activitatea sa pentru a nu se spune că se implică în campania electorală. La alegerile din 5 iunie 2016, mult mai importante pentru români decît alegerile europarlamentare, nu numai că DNA n-a făcut o pauză, ba mai mult s-a năpustit chiar asupra primarilor în funcție. Această năpustire a mirosit rău din start. Și din trei motive:
Victimele acestei năpustiri au fost cu precădere primarii PSD din marile orașe.
Faptele pentru care erau acuzați nu se petrecuseră în aceste zile, cum s-a întîmplat cu Ludovic Orban, ci cu ani în urmă. Orice om căruia nu i-au spălat creierul ofițerii acoperiți din presă s-a întrebat de ce nu putea fi înhățat respectivul după scrutin sau și mai bine cu mult înainte de campania electorală, cît mai aproape de timpul în care comisese fapta.
Acuzațiile nu vizau afaceri în urma cărora se îmbogățiseră nemăsurat respectivii, ci, ca în cazul Olguței Vasilescu, foloasele electorale. De fapt declicul l-a constituit încătușarea Olguței Vasilescu. Orice cetățean al unei mari localități știe cît de greu se găsesc bani pentru manifestări culturale. Olguța Vasilescu fusese încătușată, pentru că obligase niște îmbogățiți să sponsorizeze unul dintre cele mai mari festivaluri de teatru din Europa, Festivalul Shakespeare de la Craiova. Vezi doamne, Olguța Vasilescu făcuse un abuz în serviciu pentru a obține capital electoral, considerat de DNA drept folos necuvenit.
Astfel de tembelisme ale DNA au făcut să apară și să se dezvolte imaginea de implicare a DNA în campania electorală. Și dacă DNA a participat la campania electorală încercînd să înlocuiască buletinul de vot cu cătușele, era de așteptat ca alegerea cu scoruri uriașe a primarilor înhățați de DNA să treacă drept o lovitură primită de Lupta împotriva corupției. Deși, repet, între acuzațiile DNA și vot n-a fost nici o legătură.
Întrebarea întrebărilor: Cine răspunde pentru grava compromitere a luptei împotriva corupției prin implicarea anticonstituțională a DNA în campania electorală? Nu cumva Codruța Kovesi?!”
Cu alte cuvinte, ce ar rezulta? Ca oamenilor nu prea le pasa daca primarul e cinstit sau nu, in schimb sunt interesati ca primarul sa faca ceva pentru ei. Dar intrebarea care se pune este: cum ar putea un primar care e necinstit si corupt sa faca ceva pentru cetateni? Si cum oare cetatenii nu se intreaba lucrul asta? Sa ne uitam numai putin aici:
„Dan Bucura: Să știți că foarte multă lume a spus că acest caz al Olguței Vasilescu a fost un moment de turnură față de acțiunile DNA-ului și că aici probabil au greșit-o. Acum, sigur, rămîne să vedem.
Ion Cristoiu: Eu am mai spus – dacă eu eram în calitatea mea de comunist, făceam mai rău decît ea. Teoretic a fost… sigur, din punct de vedere al statului de drept, luat la nivel, la virgulă… , încălca legea, dar din punct de vedere al cetățeanului, ea teoretic a pus niște gheorțani care aveau bani și au zis… .Dan Bucura: Să plătească un lucru pentru comunitate.
Ion Cristoiu:Și eu aș fi făcut, adică… mă rog…
Dan Bucura: Iar momentul în care au luat-o iarăși a fost unul destul de controversat. Și după 6 iunie, aceeași faptă.
Ion Cristoiu: Da… eu cred că trebuie să tragem niște concluzii: lupta împotriva corupției trebuie să țină cont de ce-i urăsc românii pe corupți. Or, românii îi urăsc pe corupți nu pentru că au încălcat legea, pentru că nu îi interesează. Îi urăsc pe corupți pentru că văd în unii dintre ei ghiorțanii care se afișează. Normal era ca DNA-ul să se concentreze pe ăia care își afișează bogăția.
Dan Bucura: Îmbuibați.
Ion Cristoiu: Îmbuibați. Adică, în momentul în care vii la Corlățean, am auzit și eu oameni chiar și care nu erau pesediști și spuneau: domnule, de fapt ce a făcut? Păi stați un pic că a fraudat voturi. Păi bun, și care-i…? Doi, era foarte important să le iei banii. Faptul că ei au ieșit în continuare… spuneți-mi și mie unul care face pușcărie sau a făcut și a rămas sărac. Nu sărac! Mai puțin bogat! Și atunci, oamenii… Sigur, nici măcar în Finlanda marea masă nu ajunge la subtilități – adică a încălcat legea cu virgula cutare. Cred că de asta a fost o… Dar vom vedea după alegeri… nu putem vorbi.”” (subl. mea)
Intalnim in aceasta conversatie idei interesante dar, din pacate si o spun cu regret, bolnavicioase. Deci „lupta împotriva corupției trebuie să țină cont de ce-i urăsc românii pe corupți.” si nu de ceea ce spune Legea. Auziti aici: „Teoretic a fost… sigur, din punct de vedere al statului de drept, luat la nivel, la virgulă… , încălca legea, dar din punct de vedere al cetățeanului, ea teoretic a pus niște gheorțani care aveau bani și au zis…” – deci Olguta Vasilescu, cel putin pentru cetateanul obisnuit, a incalcat doar teoretic legea, ca practic a facut un abuz in serviciu care nu se pune, nu? Cu alte cuvinte, in mod practic, desigur, a facut bine ca a incalcat legea! Insa nu orice „ghiortan”, cum spune Dl. Cristoiu, e si corupt. Iar incalcarea legii se pedepseste, nu afisarea bogatiei! „Eu am mai spus – dacă eu eram în calitatea mea de comunist, făceam mai rău decît ea. ” – adica ar fi incalcat si mai rau Legea!
” Olguța Vasilescu fusese încătușată, pentru că obligase niște îmbogățiți să sponsorizeze unul dintre cele mai mari festivaluri de teatru din Europa, Festivalul Shakespeare de la Craiova. Vezi doamne, Olguța Vasilescu făcuse un abuz în serviciu pentru a obține capital electoral, considerat de DNA drept folos necuvenit.” – a fi bogat nu e o infractiune atata vreme cat nu e dovedit legal lucrul asta. Ceea ce a facut Olguta Vasilescu este, in schimb, infractiune pentru ca nu avea niciun drept sa oblige pe cineva sa sponsorizeze ceva. Si mai mult decat atat: fapta unui primar care obliga pe cineva sa sponsorizeze ceva e o incalcare grava a dreptului de proprietate si o incalcare a Constitutiei. O autoritate a statului nu are niciun drept sa oblige pe cineva la ceva in afara cadrului legal, indiferent daca acel cineva e bogat sau sarac. Atat bogatul cat si saracul sunt egali ca cetateni. Acesta e un principiu de baza al unei constitutii republicane (v. Immanuel Kant – Spre pacea eterna) iar Romania este o republica. Statul roman, autoritatile sale, nu reprezinta o monarhie absolutista care sa-l oblige pe cetatean, indiferent de starea sa sociala si averea sa, in mod arbitrar, dupa cum doreste Statul sau o oarecare autoritate a Statului, sau dupa bunul plac al unuia. Or, lipsa de reforme de care vorbeam mai sus conduce, din pacate, spre asa ceva: spre incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor.
Or, noi ce fel de Stat dorim sa avem? Daca oamenii doresc unul aberant, oamenii ar trebui sa stie ca un astfel de Stat nu numai ca nu face ceva pentru cetateni, dar ii mai si oprima! Iar declinul democratiei liberale asta si inseamna: oprimarea cetateanului, invrajbirea intentionata a unor categorii de cetateni pe temeiul celebrului adagiu: divide et impera.
Auziti aici: „Îmbuibați. Adică, în momentul în care vii la Corlățean, am auzit și eu oameni chiar și care nu erau pesediști și spuneau: domnule, de fapt ce a făcut? Păi stați un pic că a fraudat voturi. Păi bun, și care-i…? Doi, era foarte important să le iei banii.” – deci a frauda voturi nu e nimic, ba e chiar foarte bine, in schimb „era foarte important să le iei banii„!! Daca asa vor cetatenii, ca Statul sau autoritatile sale sa le poata lua oricand banii si sa poata frauda oricand voturi, m-am lamurit ce fel de Stat si ce fel de cetateni avem. Dar cetatenii ar trebui sa stie ca un astfel de Stat poate face oricand abuzuri la adresa lor!! Nu sa faca ceva bun pentru ei, ci sa faca abuzuri la adresa lor!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Amalgam
Pe teme economice
Avem o economie cu o competitivitate foarte scazuta, cresterile economice, desi exista in ultima vreme, sunt mici… Ma gandeam la ce spunea Milton Friedman despre profit, vazand in obtinerea profitului lucrul cel mai important. Voi pune aici un articol (pentru ca vreau sa-l am pe blog!) din 1970 – v. aici:
„The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits
The New York Times Magazine, September 13, 1970. Copyright @ 1970 by The New York Times Company.
When I hear businessmen speak eloquently about the „social responsibilities of business in a free-enterprise system,” I am reminded of the wonderful line about the Frenchman who discovered at the age of 70 that he had been speaking prose all his life. The businessmen believe that they are defending free enterprise when they declaim that business is not concerned „merely” with profit but also with promoting desirable „social” ends; that business has a „social conscience” and takes seriously its responsibilities for providing employment, eliminating discrimination, avoiding pollution and whatever else may be the catchwords of the contemporary crop of reformers. In fact they are–or would be if they or anyone else took them seriously–preaching pure and unadulterated socialism. Businessmen who talk this way are unwitting puppets of the intellectual forces that have been undermining the basis of a free society these past decades.
The discussions of the „social responsibilities of business” are notable for their analytical looseness and lack of rigor. What does it mean to say that „business” has responsibilities? Only people can have responsibilities. A corporation is an artificial person and in this sense may have artificial responsibilities, but „business” as a whole cannot be said to have responsibilities, even in this vague sense. The first step toward clarity in examining the doctrine of the social responsibility of business is to ask precisely what it implies for whom.
Presumably, the individuals who are to be responsible are businessmen, which means individual proprietors or corporate executives. Most of the discussion of social responsibility is directed at corporations, so in what follows I shall mostly neglect the individual proprietors and speak of corporate executives.
In a free-enterprise, private-property system, a corporate executive is an employee of the owners of the business. He has direct responsibility to his employers. That responsibility is to conduct the business in accordance with their desires, which generally will be to make as much money as possible while conforming to the basic rules of the society, both those embodied in law and those embodied in ethical custom. Of course, in some cases his employers may have a different objective. A group of persons might establish a corporation for an eleemosynary purpose–for example, a hospital or a school. The manager of such a corporation will not have money profit as his objective but the rendering of certain services.
In either case, the key point is that, in his capacity as a corporate executive, the manager is the agent of the individuals who own the corporation or establish the eleemosynary institution, and his primary responsibility is to them.
Needless to say, this does not mean that it is easy to judge how well he is performing his task. But at least the criterion of performance is straightforward, and the persons among whom a voluntary contractual arrangement exists are clearly defined.
Of course, the corporate executive is also a person in his own right. As a person, he may have many other responsibilities that he recognizes or assumes voluntarily–to his family, his conscience, his feelings of charity, his church, his clubs, his city, his country. He ma}. feel impelled by these responsibilities to devote part of his income to causes he regards as worthy, to refuse to work for particular corporations, even to leave his job, for example, to join his country’s armed forces. Ifwe wish, we may refer to some of these responsibilities as „social responsibilities.” But in these respects he is acting as a principal, not an agent; he is spending his own money or time or energy, not the money of his employers or the time or energy he has contracted to devote to their purposes. If these are „social responsibilities,” they are the social responsibilities of individuals, not of business.
What does it mean to say that the corporate executive has a „social responsibility” in his capacity as businessman? If this statement is not pure rhetoric, it must mean that he is to act in some way that is not in the interest of his employers. For example, that he is to refrain from increasing the price of the product in order to contribute to the social objective of preventing inflation, even though a price in crease would be in the best interests of the corporation. Or that he is to make expenditures on reducing pollution beyond the amount that is in the best interests of the corporation or that is required by law in order to contribute to the social objective of improving the environment. Or that, at the expense of corporate profits, he is to hire „hardcore” unemployed instead of better qualified available workmen to contribute to the social objective of reducing poverty.
In each of these cases, the corporate executive would be spending someone else’s money for a general social interest. Insofar as his actions in accord with his „social responsibility” reduce returns to stockholders, he is spending their money. Insofar as his actions raise the price to customers, he is spending the customers’ money. Insofar as his actions lower the wages of some employees, he is spending their money.
The stockholders or the customers or the employees could separately spend their own money on the particular action if they wished to do so. The executive is exercising a distinct „social responsibility,” rather than serving as an agent of the stockholders or the customers or the employees, only if he spends the money in a different way than they would have spent it.
But if he does this, he is in effect imposing taxes, on the one hand, and deciding how the tax proceeds shall be spent, on the other.
This process raises political questions on two levels: principle and consequences. On the level of political principle, the imposition of taxes and the expenditure of tax proceeds are governmental functions. We have established elaborate constitutional, parliamentary and judicial provisions to control these functions, to assure that taxes are imposed so far as possible in accordance with the preferences and desires of the public–after all, „taxation without representation” was one of the battle cries of the American Revolution. We have a system of checks and balances to separate the legislative function of imposing taxes and enacting expenditures from the executive function of collecting taxes and administering expenditure programs and from the judicial function of mediating disputes and interpreting the law.
Here the businessman–self-selected or appointed directly or indirectly by stockholders–is to be simultaneously legislator, executive and, jurist. He is to decide whom to tax by how much and for what purpose, and he is to spend the proceeds–all this guided only by general exhortations from on high to restrain inflation, improve the environment, fight poverty and so on and on.
The whole justification for permitting the corporate executive to be selected by the stockholders is that the executive is an agent serving the interests of his principal. This justification disappears when the corporate executive imposes taxes and spends the proceeds for „social” purposes. He becomes in effect a public employee, a civil servant, even though he remains in name an employee of a private enterprise. On grounds of political principle, it is intolerable that such civil servants–insofar as their actions in the name of social responsibility are real and not just window-dressing–should be selected as they are now. If they are to be civil servants, then they must be elected through a political process. If they are to impose taxes and make expenditures to foster „social” objectives, then political machinery must be set up to make the assessment of taxes and to determine through a political process the objectives to be served.
This is the basic reason why the doctrine of „social responsibility” involves the acceptance of the socialist view that political mechanisms, not market mechanisms, are the appropriate way to determine the allocation of scarce resources to alternative uses.
On the grounds of consequences, can the corporate executive in fact discharge his alleged „social responsibilities?” On the other hand, suppose he could get away with spending the stockholders’ or customers’ or employees’ money. How is he to know how to spend it? He is told that he must contribute to fighting inflation. How is he to know what action of his will contribute to that end? He is presumably an expert in running his company–in producing a product or selling it or financing it. But nothing about his selection makes him an expert on inflation. Will his hold ing down the price of his product reduce inflationary pressure? Or, by leaving more spending power in the hands of his customers, simply divert it elsewhere? Or, by forcing him to produce less because of the lower price, will it simply contribute to shortages? Even if he could answer these questions, how much cost is he justified in imposing on his stockholders, customers and employees for this social purpose? What is his appropriate share and what is the appropriate share of others?
And, whether he wants to or not, can he get away with spending his stockholders’, customers’ or employees’ money? Will not the stockholders fire him? (Either the present ones or those who take over when his actions in the name of social responsibility have reduced the corporation’s profits and the price of its stock.) His customers and his employees can desert him for other producers and employers less scrupulous in exercising their social responsibilities.
This facet of „social responsibility” doc trine is brought into sharp relief when the doctrine is used to justify wage restraint by trade unions. The conflict of interest is naked and clear when union officials are asked to subordinate the interest of their members to some more general purpose. If the union officials try to enforce wage restraint, the consequence is likely to be wildcat strikes, rank-and-file revolts and the emergence of strong competitors for their jobs. We thus have the ironic phenomenon that union leaders–at least in the U.S.–have objected to Government interference with the market far more consistently and courageously than have business leaders.
The difficulty of exercising „social responsibility” illustrates, of course, the great virtue of private competitive enterprise–it forces people to be responsible for their own actions and makes it difficult for them to „exploit” other people for either selfish or unselfish purposes. They can do good–but only at their own expense.
Many a reader who has followed the argument this far may be tempted to remonstrate that it is all well and good to speak of Government’s having the responsibility to impose taxes and determine expenditures for such „social” purposes as controlling pollution or training the hard-core unemployed, but that the problems are too urgent to wait on the slow course of political processes, that the exercise of social responsibility by businessmen is a quicker and surer way to solve pressing current problems.
Aside from the question of fact–I share Adam Smith’s skepticism about the benefits that can be expected from „those who affected to trade for the public good”–this argument must be rejected on grounds of principle. What it amounts to is an assertion that those who favor the taxes and expenditures in question have failed to persuade a majority of their fellow citizens to be of like mind and that they are seeking to attain by undemocratic procedures what they cannot attain by democratic procedures. In a free society, it is hard for „evil” people to do „evil,” especially since one man’s good is another’s evil.
I have, for simplicity, concentrated on the special case of the corporate executive, except only for the brief digression on trade unions. But precisely the same argument applies to the newer phenomenon of calling upon stockholders to require corporations to exercise social responsibility (the recent G.M crusade for example). In most of these cases, what is in effect involved is some stockholders trying to get other stockholders (or customers or employees) to contribute against their will to „social” causes favored by the activists. Insofar as they succeed, they are again imposing taxes and spending the proceeds.
The situation of the individual proprietor is somewhat different. If he acts to reduce the returns of his enterprise in order to exercise his „social responsibility,” he is spending his own money, not someone else’s. If he wishes to spend his money on such purposes, that is his right, and I cannot see that there is any objection to his doing so. In the process, he, too, may impose costs on employees and customers. However, because he is far less likely than a large corporation or union to have monopolistic power, any such side effects will tend to be minor.
Of course, in practice the doctrine of social responsibility is frequently a cloak for actions that are justified on other grounds rather than a reason for those actions.
To illustrate, it may well be in the long run interest of a corporation that is a major employer in a small community to devote resources to providing amenities to that community or to improving its government. That may make it easier to attract desirable employees, it may reduce the wage bill or lessen losses from pilferage and sabotage or have other worthwhile effects. Or it may be that, given the laws about the deductibility of corporate charitable contributions, the stockholders can contribute more to charities they favor by having the corporation make the gift than by doing it themselves, since they can in that way contribute an amount that would otherwise have been paid as corporate taxes.
In each of these–and many similar–cases, there is a strong temptation to rationalize these actions as an exercise of „social responsibility.” In the present climate of opinion, with its wide spread aversion to „capitalism,” „profits,” the „soulless corporation” and so on, this is one way for a corporation to generate goodwill as a by-product of expenditures that are entirely justified in its own self-interest.
It would be inconsistent of me to call on corporate executives to refrain from this hypocritical window-dressing because it harms the foundations of a free society. That would be to call on them to exercise a „social responsibility”! If our institutions, and the attitudes of the public make it in their self-interest to cloak their actions in this way, I cannot summon much indignation to denounce them. At the same time, I can express admiration for those individual proprietors or owners of closely held corporations or stockholders of more broadly held corporations who disdain such tactics as approaching fraud.
Whether blameworthy or not, the use of the cloak of social responsibility, and the nonsense spoken in its name by influential and prestigious businessmen, does clearly harm the foundations of a free society. I have been impressed time and again by the schizophrenic character of many businessmen. They are capable of being extremely farsighted and clearheaded in matters that are internal to their businesses. They are incredibly shortsighted and muddleheaded in matters that are outside their businesses but affect the possible survival of business in general. This shortsightedness is strikingly exemplified in the calls from many businessmen for wage and price guidelines or controls or income policies. There is nothing that could do more in a brief period to destroy a market system and replace it by a centrally controlled system than effective governmental control of prices and wages.
The shortsightedness is also exemplified in speeches by businessmen on social responsibility. This may gain them kudos in the short run. But it helps to strengthen the already too prevalent view that the pursuit of profits is wicked and immoral and must be curbed and controlled by external forces. Once this view is adopted, the external forces that curb the market will not be the social consciences, however highly developed, of the pontificating executives; it will be the iron fist of Government bureaucrats. Here, as with price and wage controls, businessmen seem to me to reveal a suicidal impulse.
The political principle that underlies the market mechanism is unanimity. In an ideal free market resting on private property, no individual can coerce any other, all cooperation is voluntary, all parties to such cooperation benefit or they need not participate. There are no values, no „social” responsibilities in any sense other than the shared values and responsibilities of individuals. Society is a collection of individuals and of the various groups they voluntarily form.
The political principle that underlies the political mechanism is conformity. The individual must serve a more general social interest–whether that be determined by a church or a dictator or a majority. The individual may have a vote and say in what is to be done, but if he is overruled, he must conform. It is appropriate for some to require others to contribute to a general social purpose whether they wish to or not.
Unfortunately, unanimity is not always feasible. There are some respects in which conformity appears unavoidable, so I do not see how one can avoid the use of the political mechanism altogether.
But the doctrine of „social responsibility” taken seriously would extend the scope of the political mechanism to every human activity. It does not differ in philosophy from the most explicitly collectivist doctrine. It differs only by professing to believe that collectivist ends can be attained without collectivist means. That is why, in my book Capitalism and Freedom, I have called it a „fundamentally subversive doctrine” in a free society, and have said that in such a society, „there is one and only one social responsibility of business–to use it resources and engage in activities designed to increase its profits so long as it stays within the rules of the game, which is to say, engages in open and free competition without deception or fraud.””
Insa pentru asta – obtinerea profitului si maximizarea lui – trebuie cel putin doua lucruri:
- sa ai posibilitatea sa realizezi asta si
- sa ai competenta s-o faci
Intr-o intreprindere de stat n-ai posibilitatea…
Cazul Bodnariu
Patriarhia Română, preocupată de cazul Bodnariu
Se arata ca:
„Patriarhia Română susţine că, în cazul Bodnariu, rolul familiei trebuie să rămână prioritar în creşterea copiilor şi consideră că o analiză obiectivă a autorităţilor din Norvegia ar putea duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut.
„Patriarhia Română a luat act cu îngrijorare de situaţia critică în care se află familia Bodnariu din Norvegia din cauza separării forțate a celor cinci copii de părinții lor, în urma deciziei autorităților locale norvegiene. Considerăm că, independent de motivele legale invocate de autorităţi, rolul părinţilor, respectiv al familiei, trebuie să rămână prioritar în creşterea şi educarea copiilor, fapt care nu exclude cooperarea cu statul”, se arată într-un comunicat de presă citat de Mediafax.
Potrivit sursei citate, o analiză obiectivă a cazului familiei Bodnariu de către factorii responsabili din Norvegia ar puta duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut. „Biserica susţine permanent familia ca fiind cadrul natural pentru nașterea, creșterea şi educarea copiilor în spiritul valorilor fundamentale pentru cultura şi civilizaţia europeană de sorginte creştină”, a precizat Patriarhia Română.
Copiii familiei românului Marius Bodnariu, inginer IT, şi soţiei sale norvegiene Ruth, asistentă medicală, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie, după ce cele două fete, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi. De asemenea, părinţii ar fi suspectaţi de îndoctrinarea religioasă a copiilor. Cei cinci copii au fost plasaţi în trei familii-surogat, iar de curând a fost deschisă procedura adopţiei internaţionale pentru ei, potrivit reprezentanţilor familiei.
La solicitarea MAE, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a dispus efectuarea unei anchete sociale în urma căreia a decis să propună părţii norvegiene integrarea copiilor în familia biologică extinsă a tatălui, în România. Întreaga documentaţie pusă la dispoziţie de ANPDCA a fost transmisă, în regim de urgenţă, prin intermediul Ambasadei României la Oslo, tuturor autorităţilor norvegiene relevante (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale, Serviciul local de Protecţie a Copilului), precum şi avocatului care reprezintă familia, pentru a fi utilizată în cadrul procedurii judiciare aflate pe rolul instanţelor locale.
O delegaţie parlamentară formată din membri ai Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării intenționează să facă o vizită în Norvegia în perioada 18-22 ianuarie pentru a discuta cazul familiei Bodnariu.”
În Norvegia, copii din 11 familii de români au fost preluați de Barnevernet, afirmă Mircea Dolha
Se arata ca:
„Deputatul Mircea Dolha ( PNL), vicepreședinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor, a declarat, sâmbătă că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii au fost preluați de către Barnevernet, însă doar șapte au fost de acord să discute cu membrii delegației parlamentare care urmează să se deplaseze la Oslo săptămâna viitoare.
„Știm că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii ar fi fost preluați de Barnevernet, iar dintre acestea doar șapte familii se vor întâlni cu noi, printre care se află și familiile Nan și Bodnariu. Nu știm încă motivul refuzului celorlalte patru familii care nu doresc să se întâlnească cu delegația din România”, a spus Mircea Dohla, potrivit Agerpres.
Deputatul liberal a susținut că, în cazul care Barnevernet va dovedi că familiile n-au respectat legislația norvegiană, vinovații trebuie să răspundă.
„Dacă se constată că au fost făcute greșeli, atunci să se aplice legile regatului norvegian și cei vinovați să fie trași la răspundere, dar drepturile copiilor să fie respectate. Să rămână împreună, nu despărțiți, să nu fie trimiși în locuri necunoscute. Pot fi încredințați unor aparținători ai familiei sau chiar repatriați, să poată să-și vadă periodic părinții biologici”, a precizat Mircea Dolha.
El a subliniat că delegația parlamentară așteaptă dovezi convingătoare privind situația copiilor preluați de autoritățile norvegiene.
„Avem nevoie de explicații cât mai convingătoare asupra celor două cazuri cunoscute. Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut. Și este și meritul acestei comisii parlamentare. Barnevernet a făcut foarte bine că începe să dea aceste lămuriri și era și mai bine dacă o făcea mai demult pentru a nu se ajunge în situația de a lăsa să planeze diverse suspiciuni asupra procedurilor sale și să nu mai fie necesară deplasarea unei delegații parlamentare a Comisiei pentru comunitățile de români aflate în afara granițelor României din Camera Deputaților în Norvegia”, a punctat Mircea Dolha.”
Voi ce parere aveti de chestiunea asta?
Norvegia nu e o tara membra UE. Intr-un fel ii inteleg: ei n-au vrut sa faca parte din Uniunea Europeana. Ca n-au nevoie de asa ceva. E vorba de o tara dezvoltata, PIB-ul/loc. e foarte ridicat. De asemenea n-am auzit ca vreun norvegian sa cauzeze sau sa faca vreo problema in Romania. Eu cel putin inteleg ca nordicii sunt mai aparte decat altii. Inteleg si faptul ca un om care se duce intr-o tara straina trebuie sa respecte legislatia din acea tara. Insa iata ce se intampla: astia iti fura copilul. Din punctul lor de vedere e ok. Nu e vorba doar de cazul Bodnariu – observati ca sunt 11 familii puse in aceeasi situatie! Ce a facut pana acum Statul Roman, Ministerul de Externe? Bine ca macar acum s-au gandit sa faca ceva.
Mie mi se pare ca Ministerul de Externe ar trebui sa faca pe saitul sau atentionari de calatorie sau sedere cu privire la anumite tari si sa recomande cetatenilor romani sa le ocoleasca pe cat posibil. Printre aceste tari s-ar putea afla foarte bine si Norvegia! Eu am impresia ca oamenii acestia, romani ce traiesc acolo, habar nu au avut de incalcarile grave ale drepturilor omului – practica curenta in Norvegia. Auziti:
„Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut.”
Pe de alta parte, daca asa sunt nordicii, n-are atunci dreptate Angela Merkel ca a permis sa intre in Germania atat de multi imigranti din Orientul Mijlociu si Africa? D-na. Merkel a si spus ca daca Germania nu-i primeste atunci nu e tara dansei. Aluzia la crimele nazismului e destul de limpede. Si cum poti sa le scoti rasismul si nazismul din cap? Ganditi-va cat de inedit este ca o germanca sa fie violata de un sirian! Nu e violata de un finlandez, ci de un sirian sau libanez! 😉 De Anul Nou, la Koln, baietii astia imigranti se uitau dupa fete. Le-au mai acostat pe cate unele, le-au pipait pe fund, pe picioare… 😉
Imigrantii acestia au sosit si in Suedia. Adevarul e ca traim vremuri interesante si… cel putin ciudate…
Politiei suedeze i s-a interzis sa ofere descrierea infractorilor, ca sa nu fie acuzata de rasism
Se arata ca:
„Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste.
Politistii din Stockholm au primit un mail intern, in care sunt instruiti sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate, anunta The Independent, care citeaza site-ul de stiri Speisa.Jurnalistii de la Svenska Dagbadet au vazut acest email, iar in acesta se mentioneaza ca referirile la nicio persoana – indiferent ca a fost implicata intr-un accident in trafic sau ca e acuzata de crime – nu ar trebui sa mai contina informatiile mentionate mai sus.
Interdictia, datata cu 15 septembrie, este deja aplicata.
Informatiile apar in contextul in care a iesit la iveala faptul ca politia suedeza nu a facut publice multe cazuri de agresiuni sexuale care au avut loc la doua festivaluri de muzica din Stockholm, in august 2014 si 2015, acestea avand ca autori in majoritate tineri refugiati veniti in Suedia fara parinti.
Politia a demarat deja o ancheta interna, iar zilele trecute s-a facut si o prima aestare legata de agresiunile sexuale – un minor in varsta de 15 ani. Nu s-a specificat insa daca acesta este sau nu refugiat si nici tara de origine.”
Adica de ce „sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate”? Adica sa-i acopere pe infractori? De ce acesti imigranti trebuie derobati astfel de responsabilitate?
De observat ca romanii nu fac nimic in comparatie cu acesti imigranti. Romania e o tara membra a UE, insa romanii ce au mers la munca in interiorul UE au fost prezentati in repetate randuri aproape in exclusivitate la modul negativ! O campanie orchestrata excelent ca sa faca o propaganda cat mai negativa romanilor si Romaniei. Uitati-va la acesti imigranti care nu sunt din spatiul UE: primiti masiv, uitati-va ce fac. Concluzia: „Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste„, iar Romania nu e primita in Spatiul Schengen!
Interesant este ca trebuie si noi sa-i primim pe acesti imigranti.
DE notat acest apel din partea PNL
Iata ce scrie Andreea Paul:
Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin
Se arata ca:
„Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin. E nevoie de legitimitate și reprezentativitate politică la următoarele alegeri locale.
Alegerea primarilor dintr-un singur tur înseamnă favorizarea partidelor mari. Or competiția și competența trebuie stimulată la nivelul administrației publice locale. Consider că această solicitare făcută pe ultima suta de metri trebuie asumată și decisă rapid de către actualul Guvern. Dacă în 3-4 săptămâni nu se corectează actuala legislație pentru alegerile locale, va rămâne în vigoare prevederea alegerilor dintr-un singur tur.
Ar fi fost bine să reușim în Parlament această corecție, dar PNL care a depus deja un proiect de lege pentru alegerile locale din două tururi este minoritar în prezent, iar PSD majoritar.”
Update
Referitor la ultimul punct al Amalgamului trebuie sa vedem un punct de vedere critic. Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu:
PNL îi cere lui Dacian Cioloș să se sinucidă de trei ori!
Se arata ca:
„Conducerea PNL, reunită luni, 18 ianuarie 2016, după viscolul în timpul căruia Guvernul lui Dacian Cioloş a fost plecat din ţară, nu înainte de a o închide cu cheia, a decis să înainteze Guvernului tehnocrat propunerea de a modifica, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, Legea alegerilor locale, astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin şi nu în unul.
Reamintim pentru cei pe cale de a fi traşi din nou pe sfoară de Partidul Meu al lui Klaus Iohannis.
Legea a fost votată la Senat şi la Camera Deputaţilor de o majoritate din care a făcut parte şi PNL.
Pe 20 iulie 2015, Legea a fost promulgată de Klaus Iohannis.
Graba în votare şi promulgare şi-a avut temeiul în decizia CCR ca orice lege electorală să fie promulgată cu un an înainte de scrutin.Alegerile locale din 2016 n-aveau cum fi împinse pînă-n toamnă.
Prin urmare, potrivit Constituției, dar și Comisiei de la Veneția, finele lui iulie 2015 era ultimul termen pînă la care Legea alegerilor locale putea fi promulgată.
La vremea respectivă, am fost un critic al negustoriei dintre PSD şi PNL prin care Parlamentul a votat alegerea primarilor într-un singur tur.PNL a cerut ca preşedinţii Consiliilor judeţene să fie aleşi de Consiliu şi nu direct, ca pînă acum.
PSD a acceptat asta (cu greu, deoarece baronii PSD îşi bazau puterea pe votul popular) impunînd alegerea primarilor dintr-un singur tur.
Eu am considerat că alegerea în două tururi are patru mari avantaje:
- Dă o şansă partidelor mici, care pot negocia voturile între cele două tururi și prin asta pot dovedi electoratului lor că și ele contează.
- Prin implicarea în rezultatele turului doi a partidelor mici, o parte a electoratului realiza că votul său n-a fost zadarnic.
- Pune capăt uneia dintre realitățile postdecembriste care au dus la osificarea vieții politice, la corupție și la apariția baronilor locale: Mandatele nesfîrşite ale unor primari.
- Grație negocierilor dintre cele două tururi se crea posibilitatea ca în fruntea unor primării să vină oameni tineri.
PNL avea interesul unui singur tur de scrutin, luînd în calcul capitalul electoral al primarilor PDL în funcţie.
PNL a votat Legea.
PNL n-a contestat-o la CCR.
PNL nu i-a cerut lui Klaus Iohannis s-o retrimită Parlamentului spre reexaminare.
Din 20 iulie 2015 nu numai partidele, dar şi instituţiile de forţă ale României au activat pe baza acestei legi.
Deoarece pentru PNL cel mai mare pericol îl constituiau primarii de forţă ai PSD, Binomul SRI-DNA, pus în slujba Partidului Meu al Jupînului de la Cotroceni a declanşat Operațiunea de Poliție politică: Scoaterea din joc a primarilor PSD cu mari șanse de a fi realeși din primul tur pentru a face cale liberă unor pițifelnici din PNL.A anunţat Sorin Oprescu că va candida pentru al treilea mandat? De îndată Binomul l-a înhăţat. Numai prin scoaterea din joc a lui Sorin Oprescu avea cît de cît șanse bila de popice Cristian Bușoi. Acum, cînd e sigur că Sorin Oprescu nu va mai candida, se constată pe neaşteptate că dosarul făcut de DNA are vicii de procedură.
Măi să fie!
Exact slăbiciunile pentru care automat orice judecător din lume îţi respinge Dosarul.
Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.Proaspăt întoarsă din vacanță, Alina Gorghiu apelează, cum o face și Protectorul ei de la Cotroceni, la Mișcarea de stradă din 3 noiembrie 2015, acest 23 August 1944 al Regimului Iohannis.
Distinsa susține că protestatarii au cerut și scrutin în două tururi.
Mai întîi că protestarii cu pricina erau agitatorii MP și ai Partidului Metrou al Monicăi Macovei, cei mai activi de altfel.
Apoi, dacă asta a susținut Strada, ar fi fost normal ca PNL să se pună în mișcare pentru a modifica Legea încă din 4 noiembrie 2015 și nu să aștepte pînă în 18 ianuarie 2016, cînd sondajele dau un eșec binemeritat pentru PNL.Între timp însă a apărut şi s-a afirmat Mişcarea Populară a lui Traian Băsescu.
Alături de ALDE, MP se anunţă drept formaţiunea care va muşca din electoratul de Dreapta în primul tur.
Prin urmare, acum, la un an de la publicarea Legii în Monitorul Oficial, Scrutinul cu două tururi nu mai convine PNL.
Şi atunci PNL a socotit să ceară lui Dacian Cioloş modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă.Triplă sinucidere pentru Dacian Cioloş:
1) Desemnat premier al unui Guvern însărcinat cu asigurarea unor alegeri corecte, Dacian Cioloş, dacă dă Ordonanţa, devine principalul acuzat de crearea climatului pentru alegeri incorecte. Ce alegeri corecte sînt acelea în care unul dintre competitori schimbă după un an regulile jocului pentru că altfel nu cîştigă scrutinul?
2) Acceptînd propunerea PNL, Dacian Cioloş devine brusc din şeful Guvernului tehnocrat şeful Guvernului PNL. Comedia cu fustiţa tehnocrată ia sfîrşit. Guvernul se demască drept ceea ce e: Un Guvern PNL sub acoperire.
3) Guvernul Dacian Cioloş sfidează sloganul Un alt fel de politică.Şmecherii cu alegerile astfel organizate încît să convină doar unui partid se întîlnesc cu duiumul în postdecembrism.
Prin Un alt fel de politică s-a înţeles curmarea acestor şmecherii.
Iată-le asumate de către Dacian Cioloş!Marele, adevăratul şah e dat însă lui Liviu Dragnea.
Dacă se dă Ordonanţa de urgenţă, PSD e obligat să depună Moţiune de cenzură.
A nu face asta înseamnă pentru PSD sinucidere electorală curată.
Dacă PSD depune Moţiune de cenzură, Liviu Dragnea încalcă înţelegerea în schimbul căreia Procesul de la ICCJ i se amînă la infinit.
Prin urmare, Liviu Dragnea are de ales între propria sinucidere şi sinuciderea PSD.N.B. Nu exclud posibilitatea ca Legea să fie modificată prin Ordonanță de Urgență.
Asta numai și numai dacă e de acord și PSD.
Dacă PSD refuză, a da o Ordonanță de urgență la somarea de către Partidul Meu al lui Klaus Iohannis nu înseamnă altceva decît încălcare grosolană a condiției de alegeri libere și corecte!”
Mie mi se pare o imoralitate sau, daca doriti, o lipsa de elementara etica din partea PNL ce nu face bine societatii romanesti: dupa ce ai votat si tu, impreuna cu adversarii tai politici, legea alegerii primarilor intr-un singur tur de scrutin, sa vii acum, dupa doar cateva luni, si sa ceri, cu lacrimi in ochi, desigur, premierului sa dea o ordonanta de urgenta s-o schimbe: primarii sa fie votati in doua tururi de scrutin…
Dar de asta ce parere aveti:
„Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.”?
Asta apropo de ce fel de stat avem…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Un fenomen interesant…
Dupa parerea mea, cel putin din ce vad eu, nu numai in Romania are loc un fenomen care merita remarcat: cresterea puterii serviciilor secrete. Pretexte pentru ca sa aiba loc, sa se produca fenomenul, pot fi mai multe. De pilda: coruptia (desi reala, poate fi si un pretext), securitatea cibernetica etc. Acest fenomen il remarc nu numai in Romania, dar si in Rusia unde Presedintele, Dl. Putin, este un kaghebist notoriu si unde remarcam, actualmente, o dictatura fesebista. La noi e celebrul Binom SRI-DNA, criticat acum atat de D-na. Elena Udrea, fosta colaboratoare deosebit de apropiata a Presedintelui Basescu, cat si de Dl. Basescu insusi. Care sa fie explicatia unui astfel de fenomen pe care cred ca l-am putea intalni si prin alte parti, nu numai in Romania sau in Rusia…?
Totusi, pentru Romania, cat si pentru Rusia, e un motiv comun care nu se poate sa nu te intrige… Si anume faptul ca de destula vreme au fost stopate reformele. Drumul nostru, vorbesc acum de Romania, dar e valabil si pentru Rusia, era spre economie de piata si libertate – si rog a parcurge Cap. XV Piata din Actiunea umana. Un tratat de teorie economica de Ludwig von Mises, ca sa intelegem mult mai clar despre ce e vorba cand vorbim de reforme in sensul economiei de piata si care e legatura acestora cu libertatea. Or, ce s-a intamplat? Sa luam Romania, condusa de Traian Basescu. A fost o conducere autoritara, un autoritarism care s-a vazut si in salariile si pensiile taiate. Basescu s-a comportat si ca Presedinte si ca premier. S-a folosit de Binom ca sa loveasca in adversarii politici. A fost o conducere autoritara care mai degraba „a inghetat” totul in loc sa faca reforme. Am mai scris despre astfel de lucruri, de exemplu nu s-a facut nicio privatizare. In general vorbind, reforme nu s-au prea facut. Scandal, da. Scandaluri au fost cu duiumul. Conducerea asta autoritara a lui Basescu s-a (auto)intitulat de dreapta, dar mie mi se pare ca a fost mai degraba una de stanga. Nici pe vremea lui Basescu nu s-au facut cine stie ce investitii insa este adevarat ca inainte de criza lucrurile au mers ceva mai bine, insa cu deficite, inclusiv structurale, mari… In orice caz, reforme foarte putine, mai ales daca ma gandesc la performanta lui Tariceanu de a angaja, in intervalul de timp 2004-2009, 500.000 de oameni la stat… In Romania a inceput sa se blocheze reforma din 2004, iar acum suntem in plina desfasurare a acestui proces nociv si se vede ca dam inapoi, ca regresam.
In Rusia, avem de multisor tot o conducere autoritara in persoana lui Vladmir Putin. Trebuie spus ca si in Rusia se faceau reforme, aceleasi reforme descrise de von Mises in cartea de mai sus. Spre economia de piata. Bineinteles, in Rusia reformele au mers mult mai greu si necesita mult mai mult timp decat in Romania sau oricare alta tara din Europa. Dar se faceau. Pana cand Eltin l-a lasat pe Putin mostenitorul tronului, ca sa zic asa. Vedeti, am fost intrebat cum se nasc dictatorii, de ce lumea ii voteaza… Trebuie spus de asemenea ca Dl. Putin a fost directorul FSB, deci e clar… Nu numai ca el controleaza si acum FSB, dar FSB a ajuns sa aiba un om in postura de Presedinte al Rusiei. Lucrul asta ar fi, poate, neesential daca Putin ar fi continuat reformele si ar fi imbunatatit situatia respectarii Drepturilor Fundamentale ale Omului. Insa conducerea lui Vladimir Putin e una tot autoritara, dictatoriala chiar si nu a facut altceva decat sa blocheze reformele, reusind sa-si duca tara intr-o grea situatie economica din cauza sanctiunilor aplicate Rusiei, de catre Vest, pentru agresiunea la adresa Ucrainei. E un om care considera ca „prabusirea comunismului e cea mai mare catastrofa geopolitica a sec. XX”, care regreta Uniunea Sovietica si disparitia acesteia. Cu Putin reformele au inceput sa stagneze inca din 1999, de cand a ajuns premier prima oara. Lucrul asta nu s-a simtit la inceput in Europa, dar iata ca acum incepe sa se simta unde duce gandirea lui Putin intreaga Federatie Rusa. La noi deja am auzit zvonuri ca Laura Codruta Kovesi ar dori sa candideze la Presedintie… Sunt similitudini… Inca de pe vremea cand Basescu era Presedinte se facea in presa internationala o comparatie intre el si Putin, in ideea ca cele doua regimuri sunt, de fapt si de drept, comparabile… Pe undeva cam asa e, pentru ca stagnarea si chiar regresul reformelor s-a facut vizibil si in Romania, si in Rusia. Rezultatul este ca lucrurile nu merg azi bine nici in Romania si nici in Rusia.
Deci cauza cresterii Puterii serviciilor secrete este stagnarea, stoparea mai bine zis, si chiar regresul reformelor liberale, singurele ce pot duce catre libertate si democratie. Simptomul acesta al stoparii reformelor il observam si in Romania, si in Rusia. In Rusia insa situatia este mult mai grava iar Vestul trebuie sa depuna eforturi de a inlatura o asemenea stare maligna din Federatia Rusa. In Romania situatia nu e totusi atat de grava si pentru ca romanii l-au votat pe Dl. Iohannis la alegerile prezdentiale, lucru foarte important, dar s-ar putea agrava daca PNL nu va afirma valorile liberale si nu va continua sa faca reformele de care vorbeam mai sus si de care aminteam si aici.
De ce e nociv sa creasca Puterea serviciilor secrete? In primul rand trebuie sa spunem ca in Rusia a crescut Puterea lor pe termen lung – lucru foarte ingrijorator. Este nociv pentru ca serviciile secrete nu pot substitui politicul. Si ajunge un om, ca Putin, la Putere si vedem cu totii ce idei are, cum iubeste comunismul si regreta URSS… Traian Basescu spuneam ca nu prea a facut reforme, nu a reformat nici aceste servicii. Iar societatea, in felul acesta, incepe sa nu prea mai arate a libera si democratica. Rusia lui Putin arata a libera si democratica? Asa s-ar putea intampla si cu Romania daca nu se iau masuri, adica daca nu se fac reforme si daca liberalismul nu e exprimat in societate.
Despre cat de „rau” sta PSD in sondaje…
Iată de ce vor liberalii anticipate: SONDAJELE „doar pentru uz intern” arată un Ponta în picaj şi o diferenţă mare de scor PNL-PSD. Surpriza Iohannis
Se arata ca:
„La patru luni de la alegerile prezidenţiale şi de la instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni, liderii PNL deja au expus în spaţiul public ideea alegerilor anticipate pentru parlamentare. Pe fondul ultimelor controverse legate de votul senatorilor în cazul reţinerii şi arestării preventive a lui Dan Şova, dar bazându-se şi pe sondajele „de uz intern” ale PNL, liberalii prind curaj şi vor să marşeze pe ideea alegerii senatorilor şi deputaţilor cu mai bine de un an înainte. În sondajele PNL, se observă cum încrederea în premierul Victor Ponta scade drastic de la o lună la alta, în timp ce avansul PNL faţă de alianţa PSD-PC-UNPR rămâne unul consistent.
Votul în cazul lui Dan Şova, pe numele căruia procurorii DNA au cerut reţinerea şi arestarea preventivă, dar pe care senatorii au respins-o, i-a făcut pe liberali să avanseze în spaţiul public ideea alegerilor anticipate în cazul parlamentarelor.
Cu o serie de sondaje „de uz intern” şi cu valurile de proteste din Bucureşti şi din ţară anunţate din cauza votului din Senat în cazul lui Şova, PNL încearcă să profite la maximum de momentul prost pentru partidul lui Victor Ponta.
Concret, vorbim despre două sondaje realizate de CSOP, „doar pentru uz intern”, care le dau speranţe liberalilor. Primul a fost realizat în ianuarie-februarie, pe un eşantion de 1.036 de persoane, în timp ce al doilea studiu a fost realizat în martie, pe un eşantion de 1.007 persoane.
La diferenţă de doar o lună între cele două, concluziile sunt evidente. Încrederea în Guvern a scăzut, la fel şi încrederea în premierul Victor Ponta.
Dacă la sfârşitul lui ianuarie, românii susţineau că au 22% încredere oarecum bună şi foarte bună în Guvern, în martie cota a scăzut până la 18%. Nici prim-ministrul nu trece printr-o perioadă prosperă, asta pentru că cele două sondaje arată că, în interval de o lună, încrederea în Victor Ponta a scăzut dramatic, de la 31% în februarie la 23% în martie.
În acelaşi timp, dacă Vasile Blaga rămâne constant, cota de încredere de care beneficiază Alina Gorghiu a crescut timid, într-o lună, de la 14% la 16%.
La polul opus, surpriza vine însă de la Klaus Iohannis. Deşi în nume personal rămâne constant în sondaje, instituţia Preşedinţiei a scăzut în topul încrederii de la 54%, în februarie, la 48%, în martie.
Încrederea în Parlament în acest moment a ajuns la cote dramatice. Potrivit aceloraşi sondaje, încrederea în puterea legislativă a scăzut de la 13% la 11%.
Un alt argument care îi face pe liberali să continue cu ideea alegerilor anticipate este şi diferenţa de intenţie de vot în rândul românilor.
Cele două sondaje, realizate în ianuarie-februarie şi în martie, arată că liberalii se menţin în topul intenţiei de vot, la o distanţă considerabilă de alianţa PSD-PC-UNPR. Astfel, dintre cei 41% dintre românii care au probabilitate mare de a veni la vot, 49% ar vota cu PNL. Dacă liberalii au rămas constanţi în opţiunea românilor, alianţa PSD-PC-UNPR a scăzut cu 1%, ajungând astfel, în martie, la 31%. Ceea ce înseamnă că între cele două formaţiuni politice era, înaintea scandalului declanşat de cazul lui Dan Şova, de 18 procente.
Precizăm că primul sondaj a fost realizat în perioada 27 ianuarie-4 februarie, iar cel de-al doilea în perioada 3-10 martie.
După ce Dan Şova a fost ”salvat” de colegii din Parlament, care au respins prin vot cererea DNA de arestare a senatorului pentru că nu s-a întrunit numărul necesar de voturi (85), aşa cum cere Regulamentul Senatului, contrar prevederilor din Constituţie, PNL a cerut alegeri anticipate şi un ”nou Parlament”.
Liberalii promovează ideea alegerilor anticipate pe reţelele de socializare, dar şi în declaraţiile publice.”
Daca cineva isi inchipuie ca Alianta PSD-UNPR-PC sta rau in acest sondaj, eu cred ca se insala. Victor Ponta e premier din 2012. Cu toate acestea, la capitolul „intentii de vot”, Alianta are 31-32% din preferintele electoratului. De asemenea oamenii au o parere buna despre Victor Ponta. Interesant este ca atat Victor Ponta cat si PSD s-au erodat putin, desi sunt la guvernare de aproape 3 ani… Procentul de 49% inregistrat de PNL e oarecum normal, se explica prin victoria lui Klaus Iohannis la alegerile prezidentiale. Insa PNL n-ar trebui sa se culce pe o ureche, cum se spune. Pana la alegerile legislative din 2016 mai e ceva vreme si PSD poate recupera printr-o mutare inteligenta in toamna. Insa procentul pesedistilor (in alianta cu UNPR si PC) este uluitor chiar. Au si o majoritate confortabila in Parlament, stau bine si in sondaje! Interesant este ca nici unul din politicienii din Opozitie, nominalizati in acest sondaj nu-l depaseste pe Ponta la capitolul „parere oarecum buna/foarte buna” (Opinia despre personalitati politice/Martie 2015). Exceptia este, desigur, Klaus Iohannis, dar domnia sa este Presedintele tarii…
Este adevarat ca celelate partide sunt mici si atunci raman doua mari partide principale, ca sa zic asa. Dar acest sondaj arata ceva semnificativ: o anumita constanta pe termen lung a electoratului, situata la un nivel ridicat, in preferinta sa pentru PSD, indiferent de scandalurile de coruptie prin care a trecut acest partid. PSD nu este un partid impetuos, prin contrast cu PNL, care, iata, se afla, prin frumoasa victorie a D-lui. Iohannis in alegerile prezidentiale, pe cai mari. Este, in schimb, un partid mare, stabil, capabil sa creasca si mai mult in preferintele electoratului, lucru ce ar putea fi un pericol pentru PNL la viitoarele alegeri. PNL ar trebui sa nu-si subestimeze adversarul politic si sa-si pregateasca inca de pe acum strategia pentru alegerile din 2016. De asemenea ar mai trebui, dupa parerea mea, sa tina cont ca strategia luptei anticoruptie, care vizeaza adversarul politic, nu a vatamat prea mult PSD din punct de vedere electoral si nici pe Victor Ponta, nu a stirbit reputatia si credibilitatea PSD in ochii electoratului. Tinand cont de acest procent de 31-32% pentru un partid care de trei ani este la guvernare, ajuns acum spre sfarsitul ciclului electoral, si de faptul ca PNL are 49% datorita, cum spuneam, victoriei D-lui. Iohannis, PSD este un partid credibil, care nu si-a pierdut prea mult credibilitatea in fata electoratului.
Acest avantaj al PNL, de a fi in Opozitie, este unul foarte mare, dar nu decisiv. PNL trebuie sa se mentina activ si sa-si faca un program de guvernare solid, bine conceput. Ar trebui sa fie mai activ pe chestiuni de ordin economic nu numai juridic, atat in Parlament, prin depunerea mai multor motiuni de cenzura, cat si pe canalele media. Ar trebui sa arate spirit constructiv si sa expuna convingator ceea ce trebuie facut pentru obtinerea unei cresteri economice mai mari, imbunatatirea nivelului de trai, pe probleme de reforma si sprijinire, dezvoltare a sectorului privat. Ar trebui sa experimenteze critica constructiva, ca oamenii sa vada o atitudine pozitiva.
Noi am avut de ceva vreme si pana acum de ales intre o Stanga aroganta si o Dreapta slab performanta. Nu ne dam probabil seama, dar intreaga lume trece prin transformari profunde de ordin cultural, social, economic si politic. Bineinteles, aceste transformari ating si societatea noastra. Si societatea noastra se schimba. Putem noi, oare, sa le facem cu succes fata? Dincolo de orice calcule electorale (procente, cu cat poate sa creasca unul sau altul in sondaje) asta mi se pare chestiunea esentiala. Sondajul acesta ne arata unde suntem: PSD s-a erodat putin. Asa se intampla cand tai salarii si pensii, lucru care a lucrat si inca mai lucreaza in favoarea PSD. Problema, la noi, este Dreapta, sau mai exact spus Centru-Dreapta. Care nu a convins si e a doua oara cand se intampla acest lucru. Prima data a fost CDR care, la sfarsit de ciclul electoral, s-a prabusit. A doua oara este perioada cu Alianta DA si apoi cu PDL la guvernare. Si Alianta DA, si PDL de asemenea s-au prabusit. CDR a mai incercat totusi sa faca reforme si, de bine, de rau, a mai facut cate ceva. N-au fost nici atunci vremuri usoare. Cu toate acestea nu se poate spune ca guvernarile CDR au fost performante, ca au fost ceea ce ar fi trebuit sa fie… Ar fi trebuit, de pilda, sa avem mai multe privatizari reusite, sa se simta in mod real dezvoltarea sectorului privat, sa vedem cresteri consistente de PIB sub guvernarile de Centru-Dreapta. Nu prea s-a vazut asa ceva, cam deloc. Perioada de 10 ani cu Basescu nu a stralucit deloc prin reforme. Anticoruptia a prins avant in a doua jumatate a celui de-al doilea mandat al Presedintelui Basescu. Totusi, n-am vazut privatizari, n-am vazut investitii solide in infrastructura, n-am vazut o dezvoltare a sectorului privat. Si pe vremea guvernarii Tariceanu, foarte multi au fost angajati la stat. Sigur, a fost si Criza economica – n-au fost nici acum vremuri usoare insa mai depinde si de noi sa le facem usoare. Insa tocmai Centru-Dreapta ar trebui sa fie forta motrice care sa realizeze cu adevarat reforme in societate spre a ne putea adapta cu succes unui context nou, diferit fata de ceea ce am avut in trecut. Pe mine ma ingrijoreaza ca nu prea vad asa ceva la PNL… Ar fi bine sa ma insel eu… Eu cred ca trebuie sa intelegem ceea ce e ingrijorator: Romania anului 2015 nu difera prea mult (in sensul bun al cuvantului „difera”) de Romania de acum 15 si chiar 20 de ani… Este adevarat ca s-a dezvoltat sectorul bancar fata de ce aveam cum 20 de ani, ceea ce e un lucru bun. Cu toate acestea – si acesta e lucrul care produce neliniste – Romania de acum nu e prea diferita fata de trecutul recent. Este adevarat ca actualmente are loc aceasta lupta anticoruptie. Lucrul asta este, intr-adevar, ceva oarecum diferit de trecut. Dar sa facem abstractie de acest lucru: difera Romania actuala foarte mult de Romania anilor 2000? Sau e cam tot la fel? Chiar si aceasta lupta anticoruptie nu-mi garanteaza ca va schimba prea multe in tara noastra…
Probabil ca multi imi vor reprosa ca propun revolutii, dar ca sa poti schimba cu adevarat ceva trebuie sa existe o alta abordare, fata de cea de pana acum, a problematicilor economice si sociale. De pilda, va propun sa ne uitam la politicienii nostri. Sa zicem: Elena Udrea, Darius Valcov, Marian Vanghelie. Comportamentul lor nu e adecvat functiei ocupate. Oamenii acestia, bogati, cu o avere dobandita intr-un mod cat se poate de neclar, trebuie s-o spunem, se comporta de parca ar fi niste mari industriasi, nu primar de sector sau de oras de provincie, nu parlamentar. In fotografiile de la Paris, Elena Udrea, Alina Bica nu pareau niste functionari ai statului, ci fetele sau sotiile unor industriasi bogati care s-au dus la Paris intr-o scurta vacanta, au tras la un hotel de lux, pe masura bogatiei lor, si au iesit – ca prietenele – prin oras, la cumparaturi. Ce inseamna oare toate acestea? Nu inseamna oare ca nu am reusit sa dezvoltam un sector privat care sa produca bogatie, ca sa zic asa? Apoi aroganta afisata de oamenii politici nu este oare expresia unui stat putred? La noi se castiga mai bine la stat decat la privat. Nu cumva avem, oare, un stat prea mare si ineficient, cu o birocratie de proasta calitate? Nu cumva ar fi mai bine un stat mai suplu si mai putin stufos, cu o birocratie inalt performanta care sa administreze excelent treburile statului?
La noi se discuta prea putin despre aceste lucruri. De fapt, ideea luptei anticoruptie, la noi, e cea pe care parintii, exasperati de prostiile pe care le fac odraslele lor, pun mana pe nuia sau curea si incepe un altoit, in buna traditie romaneasca, de se aud plansetele si urletele pana-n capul ulitei! Ca sa nu mai faca! Cu alte cuvinte, sa le mai domoleasca apetitul de a face prostii, de a se mai lasa corupti, in cazul nostru. Dar cu toate acestea, cum bine remarca Cristi Danilet, numarul de infractiuni in Romania e foarte mare, problema este cand va scadea.
Sa luam un alt exemplu, pe scurt ca sa nu plictisesc prin multa vorbarie: tineretul. Problematica legata de tineretul de la noi e una extrem de complexa si complicata. Pun o intrebare: s-a gandit cineva la dezvoltarea invatamantului privat liceal? Daca cineva spune ca n-o sa mearga, ce argumente aduce? Ce sansa da Romania tinerilor sai? Ii pregateste, chiar bine, in scoli de stat ca apoi acestia sa emigreze sau sa stea in tara dar sa nu lucreze in domeniul in care s-au pregatit? Se tot vorbeste de dezinteresul tineretului pentru elevatie, pentru invatatura? De ce oare? Eu stau si ma intreb cati dintre tinerii nostri elevi de liceu stiu pentru ce se pregatesc? Daca nu cumva merg la scoala doar pentru ca ii mana acolo parintii…
Sa luam bugetul nostru. Observam ca cel mai mult este alocat Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, peste 30 miliarde de lei. Tinand cont ca avem o guvernare social-democrata, e logic. Insa trebuie sa tinem cont de faptul ca grosul sumelor de bani merg pe protectie sociala. Este adevarat ca in Romania exista, din pacate, zone defavorizate, multa lume care are nevoie de acesti bani din protectie sociala. Dar ce oportunitati dezvoltam noi pentru acesti oameni? Creare de locuri de munca. Perspective de dezvoltare economica. Altminteri intotdeauna vom cheltui foarte mult pe protectie sociala, dar de saracie nu vom scapa! Cu toate acestea, acest buget tine PSD la o cota de incredere ridicata in randul populatiei. Populatia varstnica este protejata mai mult, un segment foarte important din electoratul PSD. Sigur, populatia varstnica trebuie protejata, nu zic nu. Dar a directiona cele mai mari sume de bani catre Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice fara sa creezi si sa dezvolti oportunitati de dezvoltare e o strategie de stagnare economica si chiar de dare inapoi, ca sa zic asa.
Iata un editorial critic din Gandul la adresa guvernarii Ponta:
Cifrele nu mint: cum arată România după trei ani de guvernare PSD
Se arata ca:
„Capodopera guvernării actualului premier al României, proiectul de modificare a Codului Fiscal (la care, în mod ironic, a contribuit ineditul colecţionar de artă Darius Vâlcov), se situează undeva între beletristică şi SF.
E drept, încă nu este pe raftul cu foste promisiuni sau reuşite anunţate, actuale minciuni, alături de teza de doctorat, de crearea unui milion de noi locuri de muncă (între iunie 2012 şi ianuarie 2015 numărul salariaţilor a crescut cu 154.000, până la 4,46 milioane), de salvarea Oltchim, privatizarea CFR Marfă, introducerea managementului privat în companiile de stat, salvarea (mai nou) a SNLO, construcţia autostrăzii Comarnic-Braşov, construcţia „autostrăzii Dacia-Renault”, de cei 1.800 – 2.000 de kilometri de autostradă (nici nu se mai ştie până la cât a urcat licitaţia electorală), de revizuirea Constituţiei şi reformarea PSD, printre altele. Dar tot acolo, pe acelaşi raft, va ajunge.
Când Consiliul Fiscal spune că nu poţi reduce atât de multe taxe cu atât de mult într-o economie fragilă, cu un grad mic de încasare a taxelor şi impozitelor în vigoare, i se răspunde că este “martorul” lui FMI, împotriva Guvernului, a relansării economice, că este duşmanul prietenului poporului.
Majoritatea prevederilor din proiectul de Cod Fiscal promovat de actualul guvern sunt aplicabile din 2017 sau mai târziu, cu mici excepţii (reducerea cotei TVA de la 24% la 20%, de exemplu). Mai simplu spus, majoritatea prevederilor sunt programate după alegerile parlamentare din 2016. Unele chiar şi după cele din 2020. Valoarea lor actuală este zero. E drept, se adaugă şi impozitarea duşumelei pe ambele părţi, anularea anumitor deduceri fiscale, alături de renunţarea la taxa de stâlp (introdusă pentru a fi anulată) şi de micşorarea accizelor crescute artificial de acelaşi guvern, prin calcularea lor la un curs fictiv.
În acelaşi timp însă, bugetul pensiilor de stat este în moarte clinică. În primele două luni ale acestui an, statul a încasat în contul asigurărilor sociale 5,5 miliarde de lei şi a cheltuit 9,1 miliarde de lei. În acest ritm, la finalul anului, „gaura” va fi de 11,6 miliarde de lei. Pensiile vor fi plătite, binenţeles, dar cu bani care aveau o altă destinaţie. Se pare că majorarea salariului minim pe economie pentru circa 1,5 milioane de angajaţi, dintre care aproximativ 900.000 din mediul privat, nu a fost de ajuns pentru a compensa reducerea CAS, aşa cum au atras atenţia mai toţi economiştii, experţii, FMI-iştii şi membrii Consiliului Fiscal. Iar când în aproape trei ani numărul locurilor de muncă a crescut cu doar 3,7% (de la 4,3 la 4,46 milioane de salariaţi) este normal să crească şi gaura.
În acelaşi timp însă, anul trecut statul a cheltuit pe investiţii doar 17,1 miliarde de lei, respectiv 2,5% din PIB (fără a lua în calcul fondurile europene). În prima lună a acestui an a cheltuit 265,7 milioane de lei, iar în primele două luni 777 de milioane de lei, cu aproape 39% mai puţin decât în perioada similară a anului precedent. Desigur, scuze şi explicaţii sunt multe, de la frica de justiţie a funcţionarilor când vine vorba să îşi facă treaba pentru care sunt plătiţi mai bine, în medie, decât colegii din sistemul sanitar sau a celor din învăţământ, până la frica primarilor de DNA, nu de alegători, când vine vorba despre oportunitatea proiectelor. Pe scurt: dacă nu se poate fura, nu se face.
În tot acest timp Fiscul pare să fi prins, în sfârşit, curaj. Şi asta este foarte bine. Dacă scopul este însă închiderea afacerii, lupta antievaziune, pe cât de bine ar fi dată, nu va ajuta bugetul, ba din contra.
În acelaşi timp în care actualul premier promite taxe mai mici dacă va fi votat în 2016, Metrorex a scumpit călătoriile cu până la 33% pentru că statul nu-i dă subvenţia necesară pentru a menţine tarifele actuale.
n acelaşi timp în care actualul premier promite taxe mai mici peste câţiva ani, supraacciza la carburanţi alimentează în continuare bugetul de stat.
În acelaşi timp în care actualul premier promite redresarea companiilor deţinute de stat, la Oltchim şi la SNLO mii de oameni protestează că guvernul nu face nimic pentru ei şi pentru companie.
Proiectul de Cod Fiscal, ale cărui prevederi vor intra în vigoare, dacă va fi cazul, peste doi-cinci ani, nu înlocuieşte eşecul guvernării de până acum. Nu acoperă faptul că, în mare, actualul guvern a preluat un buget sigur într-o economie nesigură şi pare să ajungă la un buget nesigur într-o economie blocată.
Proiectul noului Cod Fiscal nu are, în acest moment, nicio relevanţă. Marele pariu de imagine al actualului guvern este pierdut.
După aproape trei ani de mandat în fruntea guvernului actualul premier a făcut un singur lucru bun: a pierdut alegerile prezidenţiale.Poate că, în final, se va dovedi a fi suficient.”
Cu toate acestea, PSD are 31% in intentiile de vot la alegerile parlamentare – martie 2015… Legat de Noul Cod Fiscal recomand si acest articol foarte interesant semnat Florin Citu:
Guvern, Consiliul Fiscal si evazivul multiplicator fiscal
Se arata ca:
„In acest moment exista o disputa intre Consiliul Fiscal si Guvern in ceea ce priveste efectele deciziilor incluse in noul cod fiscal pentru economie. Pe de-o parte Guvernul sustine ca impactul acestor decizii o sa fie pozitiv pentru cresterea economica si nu o sa destabilizeze finantele publice. Pe de alta parte CF prezinta un scenariu in care efectele pozitive nu sunt asa de mari si finantele publice sunt afectate. Si mai simplu CF estimeaza venituri la buget mai mici si un impact redus pentru cresterea economica.
Cum apar aceste diferente? Foarte simplu. Fiecare foloseste propria estimare pentru multiplicatorul fiscal. Aici trebuie sa spun ca ideea de multplicator fiscal este la fel de periculoasa ca aceea de PIB potential. Aceste variabile nu se pot masura si astfel depind foarte mult de metoda de estimare, de numarul de observatii folosite, de variabilele folosite si mai ales de manipularea statistica a datelor.
Presupunand ca acest exista un multiplicator fiscal, acesta masoara impactul asupra dinamicii PIB dintr-o schimbare de cheltuieli publice sau taxe. (delta PIB/delta G sau delta T). Si bineinteles exista mai multe tipuri de multplicator fiscal: multiplicatorul impact, multiplicatorul maxim sau multiplicatorul cumulat. Toate dau rezultate diferite.
Cel mai bun studiu despre multiplicatorul fiscal in Romania pe care l-am citit eu este scris de Anca Stoian si se numeste “The Macroeconomic Effects of Fiscal Policy in Romania”(2012). Studiul este foarte bun in sensul ca arata cat de mult depind diferitele tipuri de multiplicator fiscal de metoda de estimare. In tabel BP-ML, BP-IV sau Sign restrictions sunt metode de estimare. De exemplu, o reducere de taxe are un multiplicator fiscal cumulat pozitiv daca este estimat cu primele doua metode si negativ daca se foloseste metoda 3. Din pacate studiul face aceeasi greseala pe care o fac foarte multe analize de acest gen. Ignora aceste diferente de estimari si propune solutii de politica economica.
Revenind la discutia noastra diferentele dintre CF si Guvern rezulta din estimarea unui multplicator fiscal diferit. CF foloseste un multiplicator fiscal cu o valoare de 0.4 aproximativ iar Guvernul un multiplicator fiscal de aproximativ 1. In cazul CF 1 leu cheltuit de guvern aduce in economie 40 de bani, de exemplu. Avand in vedere aceasta diferenta este normal sa existe diferenta de opinie. Si este bine ca exista diferente de opinie. Dar, si aici este un mare DAR, avand in vedere sursa acestor diferene de opinie discutia tehnica nu trebuie adusa in spatiul public. Multplicatorul fiscal ar trebui folosit in discutiile de politica economica doar ca un ghid cu foarte multe asterixuri. Aducand discutia pe taramul tehnic, modelul meu este mai bun ca modelul tau, uitam un lucru foarte important, rolul codului fiscal in economie.
Codul fiscal si mai ales o relaxare fiscala care implica reduceri de taxe nu trebuie interpretata contabil si evaluata relativ la finantele publice. Reducerea de taxe, privatizarile, dereglementarile, competitia, curs liber, piata fortei de munca libera, dreptul la proprietate sunt toate bucati importante in procesul de constructie al unei economii puternice. Discutia dintre CF si Guvern is are rosutl ei dar nu este o discutie in care sa fie atrase forte politice sau partizanii acestora din sectorul privat. Pentru restul economiei conteaza daca noul cod fiscal se potriveste in puzzel-ul pe care tot incercam (sau cel putin eu sper ca incercam) sa il tot construim de 25 de ani. Iar din punctul meu de vedere 80% din noul cod fiscal este perfect match cu obiectivul nostru pe termen lung.” (subl. mea)
Ceea ce am subliniat cu rosu e centrul de greutate al punctului de vedere al autorului, care constituie de fapt o propunere de reforma. Guvernarea Ponta nu a fost una performanta, cum si arata articolul din Gandul, insa este semnificativ sa subliniem: atat Ponta cat si PSD se mentin la cote ridicate ale increderii populatiei datorita bugetului social, datorita faptului ca cea mai mare parte din buget e alocata Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice. Uitati-va numai ce diferenta fata de ceea ce propune Florin Citu – ceea ce am subliniat cu rosu! Cu toate acestea politicile economice apreciate de populatie sunt cele pe care le-a practicat un guvern de tip Guvernul Ponta, chiar daca guvernarea nu a fost performanta sau prea performanta. Deci poate sa fie si o guvernare mai putin performanta, politicile de tip PSD prind insa foarte bine! Poate fi chiar si o guvernare corupta, n-are importanta, politicile de tip PSD au „carlig la mase”, ca sa folosesc o expresie a lui Mircea Dinescu. Si lucrurile acestea le spun eu, care sunt pentru protectia persoanelor varstnice si nu am fost de acord si nici nu sunt de acord cu taieri de salarii si pensii, ca sa fie clar. Deci spun ca trebuie gasite altfel de solutii, nu solutiile experimentate de guvernarea Basescu/Boc, care sunt autoritariste din start. Taierile de salarii si pensii, adica flexibilitatea lor, conduc la ideea autoritarismului. Eu spun ca o guvernare de Centru-Dreapta trebuie sa faca bine populatiei, nu rau populatiei, pe o cale de reforma a economiei noastre si nu numai a economiei. Romania bate pasul pe loc, in ciuda luptei anticoruptie, care incepe sa aiba o conotatie, la noi, mai degraba stangista decat capitalista. Batem pasul pe loc in vreme ce altii ne-o iau inainte! Trebuie sa spunem ca noi am ratat anii ’90, cand ar fi trebuit sa reformam puternic economia, spre a o putea duce la performanta si suntem pe cale sa ratam si perioada actuala daca nu incepem sa facem ceea ce trebuie.
Exista riscul ca Romania sa nu poata face fata cu succes transformarilor actuale, care se produc in toata lumea, care sunt obiective si ineluctabile, daca nu cumva Dumnezeu va binevoi altfel. Capacitatea noastra de a ne adapta e foarte redusa in paradigma actuala. Aceste transformari sunt dictate in principal de progresul stiintific care se dezvolta cu o iuteala foarte mare si care transforma intreaga societate omeneasca. Insa unii se adapteaza mai bine, altii mai putin bine… Transformarea aceasta este in esenta una liberala. Vom avea oameni mult mai independenti. Observati tineretul actual: foarte independent, cu totul altfel fata de tineretul de acum 20, 30, 40 de ani… Or, lucrul asta reclama si o independenta de ordin material. Inseamna sa faci tu ceva si sa castigi tu bani, fara ajutorul statului, nu neaparat „sa ai un loc de munca”, ci sa faci tu ceva si sa castigi tu bani. S-ar putea sa asistam la lucruri ce par ciudate: conceptul de „a avea un loc de munca” sa ajunga sa fie unul depasit… Liberalismul, impetuos cum il stim, a avut intotdeauna o vocatie revolutionara. Priviti la ce s-a intamplat in Nordul Africii… ISIS e o consecinta negativa, dar e o consecinta a acestor transformari pe plan mondial. Este expresia unor transformari profunde in Lumea Islamica, inclusiv de ordin cultural, intr-o lume care va adopta in cele din urma stilul de viata, sa-i spun asa, nord-atlantic. Uitati-va la ce se intampla in Rusia, la razboiul ce a avut loc in Ucraina si la fragila pace pe care o avem acum. Este tot o consecinta a schimbarii: in Rusia se schimba lucrurile, in ciuda lui Putin, iar acest razboi este tot o consecinta negativa, dar o consecinta a schimbarilor ce au loc in lume.
Or, staganarea asta din Romania nu e de natura de a ne face sa ne adaptam mai usor si mai repede unor schimbari ce ne ating si pe noi. Nu gasim o formula de succes, din pacate. Daca e vorba de frica de schimbare, in toata lumea e prezenta, nu numai la noi. Ca sa faci fata cu succes acestei transformari uriase, care inspaimanta si case mai mari, trebuie sa actionezi in sensul ei. Dupa parerea mea, este o transformare care pune accent pe performanta si competitivitate, pe performanta factorilor de productie: Capitalul, Munca, Natura, dar nu numai. Ci si pe performanta si calitatea birocratiei, care desi redusa, nu inseamna sa nu fie performanta. Este cam ce spune Florin Citu, numai ca trebuie gandit cum se pot realiza aceste lucruri intr-o tara ca Romania, cu un astfel de background cultural, cu un mediu rural voluminos…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Trei greseli
Dupa parerea mea, Romania a facut trei greseli majore in perioada scursa de la Revolutie si pana acum. Voi incerca sa le expun cat pot de concis:
1. Prima greseala pe care am facut-o a fost ca noi am considerat ca daca distrugem (capusari, falimentari fortate, privatizari ratate etc) intreprinderile de stat, CAP-uri, IAS-uri, construite pe vremea comunismului, automat se va dezvolta sectorul privat. Fostul premier, Dl. Nicolae Vacaroiu, spunea ca 80% din privatizari au fost ratate (v. si aici).
2. A doua greseala a fost ca am considerat ca daca in efortul de a construi o economie de piata functionala, in vederea integrarii in UE, a trebuit sa se distruga intreprinderile de stat, CAP-uri, IAS-uri, construite pe vremea comunismului, toate fiind de stat, ajungand membri ai Uniunii Europene, automat aceasta ne va da banii necesari (fondurile europene), miliardele de euro, sa reconstruim economia nationala.
3. A treia greseala pe care am facut-o este ca noi consideram ca lupta anticoruptie va conduce automat la investitii straine foarte mari in Romania, de miliarde de euro, investitorii straini capatand astfel o incredere foarte mare in tara noastra. Ca in mod automat, eliminata fiind coruptia din societatea romaneasca, va incepe sa curga lapte si miere si pe la noi.
Referitor la punctul 3., as remarca faptul ca Programul D-nei. Macovei nu elucideaza problemele economice cu care se confrunta tara noastra. Voi detalia. Spre exemplu iata ce spune domnia sa despre Invatamant si Sanatate:
Despre Invatamant:
„SOLIDARITATE:
Niciun copil nu trebuie să fie lăsat în urmă sau pe margine. Filozofia libertății nu implică lipsa de solidaritate. Un stat minimal, care nu va mai trebui să se ocupe de toate, se va concentra pe zonele și cazurile cu reale dificultăți, și va susține fiecare copil să meargă la școală. O educație gratuită nu înseamnă o educație inegală: copiii din mediul rural au același drept la o educație de calitate precum cei din mediul urban. Statul trebuie să se îngrijească de educație mai ales în zonele defavorizare economic.
FINANȚARE:
Educația e prioritate națională și trebuie să i se aloce 6% din PIB în mod real, nu doar pe hârtie. Media europeană este de 5%, dar noi stăm mai prost la educație și trebuie să alocăm mai mult. Avem nevoie și de o politică severă și coerentă de contracare a abandonului școlar. În România există aproape un sfert de milion de copii analfabeți. Copiii trebuie să meargă la școală, nu la munci nepotrivite vârstei lor sau la cerșit. Monopolul statului în educație trebuie să înceteze: părinții și copiii trebuie să-și poată alege furnizorul de educație, așa cum își aleg orice furnizor de servicii. Aceasta nu înseamnă că toate școlile de stat vor fi privatizate, ci că finanțarea va urma elevul, monopolul Ministerului va înceta, iar piața de educație va fi liberalizată. Școlile trebuie să fie reevaluate periodic de comisii internaționale pentru a asigura păstrarea unei educații de calitate.
UNIVERSITATE:
România nu-și poate permite 80 de universități de stat doar pentru a satisface interesele baronilor locali. Universitatea trebuie să reprezinte excelența națiunii, nu să mascheze șomajul și să genereze impostură și nonvalori. Piața trebuie să decidă care universități sunt viabile. Statul poate completa finanțarea universităților performante, pentru a le spori competitivitatea și prestigiul internațional. Concursurile didactice trebuie să fie internaționale și, măcar în domenii prioritare, salariile trebuie să fie competitive pentru a atrage specialiști de vârf din țară și din străinătate. Clasificarea universităților cu ajutorul comisiilor de experţi internaţionali este o urgență în restabilirea valorii acestora.”
Sa ne intelegem, ca nu prea se intelege… Deci statul ar trebui sa aloce „in mod real, nu doar pe hartie” 6% din PIB pentru Invatamant, dar „monopolul statului statului în educație trebuie să înceteze: părinții și copiii trebuie să-și poată alege furnizorul de educație, așa cum își aleg orice furnizor de servicii.” ?!! Piata de educatie va fi liberalizata – Piața trebuie să decidă care universități sunt viabile” -, dar statul sa aloce mai mult, „in mod real, nu doar pe hartie”, decat media europeana??!!
Va rog sa ma scuzati, dar asta nu e o viziune despre Invatamant, nici macar din punct de vedere economic, ci e o contradictie in termeni!!
Daca ne uitam pe saitul Guvernului la cum este alocat Bugetul – v. aici si aici – facand un calcul (sper ca n-am gresit) vom observa ca D-na. Macovei doreste o alocare mult mai mare pentru Invatamant decat cea prezenta, dar vorbeste de liberalizarea Invatamantului…
Despre Sanatate:
„FINANȚAREA SĂNĂTĂȚII:
Voi cere alinierea bugetului pentru sănătate la media europeană de 6%. Nu mai vreau ca România să fie țara cu cei mai prost plătiți medici și cu cele mai slab dotate spitale publice din Europa, de unde personalul medical emigrează pe capete.
PRIVATIZARE:
Sănătatea e un serviciu și are un cost. Medicii au investit enorm în înalta lor calificare, au o meserie grea și merită salarii pe măsură. Precaritatea e determinată de controlul statului, care confiscă banii publici, îi risipește, creează nedreptăți, generează corupție, perpetuează feudalismul. Astfel, pacienții plătesc de două ori: prin asigurări de sănătate și direct către medici. Soluția e finanţarea corectă, standarde de cost şi separarea asistenţei medicale de asistenţa socială.”
La fel si aici, D-na. Macovei doreste alocarea unui procent mult mai mare din PIB decat cel prezent pentru Sanatate, dar vorbeste de privatizare si de faptul ca prin controlul statului se „confisca banii publici”. Din nou aceeasi contradictie in termeni!
„Sa-ti inmultesti banii si creatia
PREDICTIBILITATE:
E preferabil ca un leu să rămână la cine îl produce decât să ajungă la Stat. Predictibilitatea este premiza de bază pentru ca întreprinzătorii să-și poată face planuri de afaceri multianuale sigure. Nici un investitor serios nu își va muta afacerile în Romania dacă nu este sigur că legea va fi aceeași și a doua zi după ce își începe activitatea. Orice modificare de cod fiscal în situații de excepție (criză internațională, modificări majore ale indicatorilor macroeconomici) se va face numai dupa consultări cu mediul de afaceri – multinaționale și antreprenori români.
FĂRĂ ABUZURI:
Ministerul de Finanțe și ANAF trebuie să înceteze să mai piardă vremea tracasând orbește pe toată lumea. În schimb, trebuie să facă analize de risc și să se concentreze pe zonele unde se face evaziune pe scară mare: sectoarele accizate; averile afișate, dar nejustificabile ale persoanelor fizice; operațiunile de import-export (cum ar fi cele din portul Constanța); compensările și rambursările de TVA (care în alte state UE se fac automat și transparent). Blocarea conturilor IMM-urilor trebuie să se poate face numai prin decizie judecătorească.
TAXARE ȘI MUNCĂ:
Cota unică trebuie păstrată la 16%, pentru că este singurul impozit echitabil: cine câștigă 1.000 de lei plătește 160, cine câștigă 10.000 plătește oricum de zece ori mai mult (1.600). Nu putem prospera decât în libertate. Firmele trebuie să fie lăsate să funcționeze fără a fi sufocate de raportări, controale, birocrație, impozite. Dacă lor le merge bine, tuturor ne merge bine. Fiindcă munca e împovărată de contribuții excesive, privatul nu angajează, iar șomajul și munca la negru cresc. După unele estimări, economia subterană reprezintă până la 30-35% din PIB, ceea ce la un PIB de circa 150 de miliarde de euro (conform Băncii Mondiale) reprezintă aproape 50 miliarde euro pe an. Dacă această evaziune fiscală ar fi redusă măcar cu 50%, am câștiga 25 miliarde de euro în plus la PIB, din care 8 miliarde de euro la buget, adică echivalentul a 800 km de autostradă în fiecare an. Pentru a reuși acest lucru, ANAF trebuie sa treacă prin reforme radicale.” (subl. mea)
Iarasi nu se intelege deslusit… Vorbesti de faptul „ca un leu să rămână la cine îl produce decât să ajungă la Stat”, de faptul ca „Firmele trebuie să fie lăsate să funcționeze fără a fi sufocate de raportări, controale, birocrație, impozite.”, dar dupa toate acestea estimezi economia subterana (la nivelul actual de impozitare) si spui cati bani ar ajunge la buget, adica la stat, daca s-ar reduce evaziunea fiscala macar cu 50%??!!
Stimata doamna, statului minimal, pe care dumneavoastra il aparati cu osardie din cate inteleg, ii sade bine cu taxarea si impozitarea minimala! Tocmai asta si inseamna ca „ca un leu să rămână la cine îl produce decât să ajungă la Stat”. Or, dumneavoastra, dimpotriva, vreti sa combateti evaziunea si banii sa ajunga, cat mai multi posibil, la stat!!! Va recomand sa cititi mai mult din Milton Friedman si cu mai multa atentie si profunzime decat ati facut-o pana acum! Ar trebui sa stiti, stimata doamna, ca, privind lucrurile intr-o cheie neoliberala, statul nu este producator de bunuri si servicii!!!
Scrisoarea catre Iohannis…
Scrisoarea Monicăi Macovei către Iohannis: 10 cerințe îndeplinite și-i dă votul
Se arata, printre altele, ca:
„Fostul candidat independent la alegerile prezidențiale, Monica Macovei, a declarat, miercuri, că îi va transmite candidatului ACL Klaus Iohannis o scrisoare cu „10 cerinţe minimale” privind „chestiuni de principii”, de la justiţie şi anticorupţie la economie, aşteptând din partea acestuia un răspuns semnat pentru a-l vota.
Macovei îi cere să nu promulge legea graţierii şi amnistiei, să nu efectueze graţieri individuale „decât pentru oameni aflaţi în nevoie”, să organizeze, dacă va ajunge preşedinte, un referendum naţional în 2015 pentru eliminarea imunităţii parlamentarilor, miniştrilor şi a preşedintelui, să garanteze, în privinţa politicii externe, păstrarea direcţiei României către vest, continuarea procesului de integrare în UE prin aderarea României la spaţiul Schengen, să respecte independenţa justiţiei.
”Domnule Klaus Iohannis,
…
În numele oamenilor care m-au susținut prin votul lor și al celor care au lucrat pro-bono în această campanie electorală, vă transmit în continuare cerințele esențiale pentru a salva democrația și statul de drept în România.În cazul în care acceptați aceste minime cerințe, vă rog să semnați acest Acord, cu mențiunea că vă angajați să îl respectați în totalitate, atât în calitatea dumneavoastră de președinte PNL și co-președinte ACL, cât și în cea de viitor Președinte al României.
Cerințele minime sunt următoarele:
1. Să garantați și să acționați ferm pentru continuarea și aprofundarea Parteneriatului Strategic în vigoare, semnat de România cu SUA și pentru menținerea angajamentelor României față de NATO ca fundament și prioritate a politicii noastre externe.
2. Să garantați și să acționați ferm pentru continuarea procesului de integrare în Uniunea Europeană, prin aderarea României la spațiul Schengen și adoptarea monedei euro.
3. Să nu promulgați legea grațierii și amnistiei, și să nu efectuați grațieri individuale decât pentru oameni aflați în nevoie (bătrâni, bolnavi și alte situații excepționale).
4. Să organizați în 2015 un referendum național pentru eliminarea imunității parlamentarilor, miniștrilor și a președintelui, iar partidele care vă susțin să acționeze pentru ca voința exprimată a cetățenilor să fie transpusă în legislație și în noua Constituție.
5. Să garantați promovarea de către partidele care vă susțin a:
a. unei legi privind votul electronic și prin corespondență pentru ca toți românii din țara și străinătate să poată vota, în așa fel încât noul sistem de vot să funcționeze începând cu alegerile locale din 2016.
b. unei legi privind modificarea legii partidelor politice, astfel încât să se permită înființarea unui partid cu minimum 3 membri, așa cum este în majoritatea țărilor europene.
6. Să susțineți alocarea a 6% din PIB pentru educație și 6% din PIB pentru sănătate.
7. Să cereți și să militați pentru depolitizarea și reformarea ANAF astfel încât:
a. IMM-urile să nu mai fi hărțuite de autoritățile de control. Hărțuirea trebuie să înceteze pentru a proteja oamenii liberi cu inițiativă și afacerile lor;
b. în 2015 ANAF să recupereze cel puțin 50% din prejudiciile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și să-și stabilească o prioritate din recuperarea banilor din evaziunea de mari dimensiuni.
8. Să garantați împreună cu partidele care vă susțin că exploatarea cu cianuri de la Roșia Montană nu va deveni realitate și va rămâne doar un episod rușinos.
9. Să garantați că:
a. nu veți schimba conducerea DNA la nivel de procuror șef, procuror șef adjunct, adjunct sau șef secție, că nu veți accepta niciun fel de schimbare care să afecteze în vreun fel activitatea DNA.
b. nu veți promulga nicio modificare a legii actuale privind Direcția Națională Anticorupție (DNA), care ar reduce sau slăbi competențele și instrumentele de anchetă ale DNA, inclusiv pe cele privind investigațiile din etapele premergătoare formulării unei acuzații.
c. nu veți solicita sau promulga vreo lege de comasare a DNA cu nici o alta structură din Parchet, că nu veți accepta schimbarea denumirii DNA.
d. nu veți cere sau promulga vreo normă legală care să schimbe procedura de numire și revocare a persoanelor cu funcții de conducere din parchete (DNA inclusiv), menținând actuala procedură în care ministrul justiției propune pe bază de competiție și selecție un candidat pentru oricare dintre aceste funcții, propunere urmată de audiere publică în CSM, și de decizia președintelui României.
10. Să garantați că:
a. veți aproba de îndată orice solicitare de urmărire penală care vă este adresata dumneavoastră de procurori pentru miniștri care nu sunt membri ai Parlamentului României, având în vedere că această atribuție este și în competența președintelui, conform articolului 109 alineatul 2 din Constituția României; partidele care vă susțin vor vota fără nicio excepție, prin vot la vedere și fără amânări, pentru ridicarea imunității și pentru aprobarea cererilor de urmărire penală adresate de procurori Parlamentului.
b. nu veți face înțelegeri politice la momentul numirilor în funcțiile de conducere a parchetelor și că veți numi în funcție numai magistrați care au dovedit deja capacitatea de a lucra în dosare complexe, profesionalism, integritate, independență și curaj, selectați de către ministrul Justiției pe baza acestor criterii și prin proceduri competitive și transparente. Să garantați că veți refuza propunerile de revocare din funcțiile de conducere a parchetelor venite de la ministrul Justiției dacă acestea privesc procurori care îndeplinesc aceste criterii.
c. nu veți accepta modificarea/slăbirea legilor anticorupție – Legea 78/2000, OUG 43/2002, Codul penal în secțiunile relevante, Legea 176/2010, Legea 115/1996 și Legea 161/2003.
d. nu veți accepta modificarea/slăbirea cadrului legislativ și instituțional privind controlul averilor, al conflictelor de interese si al incompatibilităților, al declarațiilor publice de avere și interese.
e. vă veți consulta cu ONG-urile de profil, Comisia Europeană și partenerii externi în privința politicilor publice în justiție și anticorupție pe care dumneavoastră, Guvernul sau Parlamentul le veți promova public.
Cum toate cererile din prezentul pact sunt fundamentale pentru România, iar oamenii care m-au votat au votat, de fapt, pentru aceste principii și proiecte, am certitudinea că nu veți ezita să întăriți prin semnătură aceste cereri ale angajatorului dumneavoastră, poporul român.
Monica Macovei””
Interesant este ca in aceasta scrisoare, „cerintele minimale” nu prea sunt legate de Programul D-nei. Macovei de candidat la presedintie si nici de aspectele economice, decat foarte putin. Contine mult mai mult cerinte de ordin juridic. Spre exemplu, nu ne spune nimic despre ce efecte va avea adoptarea monedei euro in Romania. Ne spune doar ca trebuie adoptata. Apoi ce fel de stat minimal ar fi acela care controleaza averile? Statul sa controleze averile? Adica cum? Atunci de ce sa nu le si redistribuie? Interesant este ca D-na. Macovei vorbeste de libertate dar nu vede aceasta libertate prin restrangerea rolului statului in economie pentru ca in felul acesta sa se reduca coruptia, evaziunea fiscala. Domnia sa doreste intarirea rolului statului in economie prin functia de control al statului asupra economiei. Si inca un control strasnic, nu oarecare! Monica Macovei sustine lucruri contradictorii, care se faulteaza unul pe altul. Mai mult, mi se pare ca sugereaza tratamente diferentiate intre IMM-uri si marii actori economici, intre mica si marea evaziune fiscala… Si chiar mai mult, ii cere lui Iohannis, la punctul 8., „Să garantați împreună cu partidele care vă susțin că exploatarea cu cianuri de la Roșia Montană nu va deveni realitate și va rămâne doar un episod rușinos”. Intrebarea care se pune este daca Presedintele Romaniei, in mod constitutional, poate garanta asa ceva. Ceea ce spune Monica Macovei la punctul 8 inseamna nu numai un amestec al statului in chestiunile economice, dar chiar un amestec al Presedintelui in astfel de chestiuni, ceea ce este intru totul neconstituional. Presedintele Romaniei nu poate garanta asa ceva, ci doar „exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate” (Constitutia Romaniei, art. 80, al. 2).
Raspunsul D-lui. Iohannis
Klaus Iohannis: Sunt bucuros să REAFIRM că toate lucrurile din SCRISOAREA lui Macovei sunt în programul meu
Se arata, printre altele, ca:
„Klaus Iohannis, candidatul Alianţei Creştin-Liberale la funcţia supremă în stat, a declarat că punctele cuprinse în scrisoarea pe care i-a adresat-o Monica Macovei în schimbul susţinerii sale pentru turul doi se regăsesc în programul său prezidenţial şi că nu are nicio problemă să treacă acest lucru într-un document scris.
„Am luat act, cu bucurie, de afirmaţiile Monicăi Macovei, care spune că doreşte să mă sprijine în situaţia în care îmi asum o serie de puncte. Foarte bine, sunt bucuros să reafirm că toate aceste lucruri se regăsesc în programul meu prezidenţial şi unele au fost reafirmate chiar azi, independenţa justiţiei, statul de drept, faptul că nu voi graţia corupţi, că doresc împiedicarea adoptării legii amnistierii şi graţierii. Cred că am dat un răspuns rezonabil Monicăi Macovei şi nu am niciun fel de problemă, pot să reconfirm cu mare plăcere aceste lucruri şi într-un document scris. Deci da, sunt aceleaşi lucruri pe care mi le doresc şi eu pentru România, pentru o societate dreaptă„, a spus Iohannis.
Klaus Iohannis a participat, joi, la Cluj-Napoca, la o întâlnire cu toţi co-preşedinţii ACL din Transilvania şi Banat, pentru a analiza rezultatele din primul tur de scrutin şi pentru a pune la punct strategia de campanie pentru cel de-al doilea tur.
Monica Macovei, fost candidat la prezidenţiale, declara, miercuri, că îi va transmite candidatului ACL Klaus Iohannis o scrisoare cu „10 cerinţe minimale” privind „chestiuni de principii”, de la justiţie şi anticorupţie la economie, aşteptând din partea acestuia un răspuns semnat pentru a-l vota. Ea a mai spus că se aşteaptă un răspuns sub forma unei scrisori sau într-o altă variantă, semnat de Klaus Iohannis şi în cazul în care acesta va veni ea îi va acorda votul. Referitor la alegătorii săi, ea a menţionat că aceştia vor decide dacă vor fi satisfăcuţi de acest demers al său şi de eventuala promisiune a lui Iohannis şi atunci vor merge la vot.
În scrisoarea adresată lui Klaus Iohannis, Macovei îi cerea acestuia, între altele, să nu promulge legea graţierii şi amnistiei, să nu efectueze graţieri individuale „decât pentru oameni aflaţi în nevoie”, să organizeze, dacă va ajunge preşedinte, un referendum naţional în 2015 pentru eliminarea imunităţii parlamentarilor, miniştrilor şi a preşedintelui, să garanteze, în privinţa politicii externe, păstrarea direcţiei României către vest, continuarea procesului de integrare în UE prin aderarea României la spaţiul Schengen, să respecte independenţa justiţiei.
Macovei spunea că nu este vorba de o negociere şi că nu vrea nimic în loc, arătând că sunt „cerinţe minimale” din partea celor care au votat-o privind „chestiuni de principii”.”
Este evident ca raspunsul D-lui. Iohannis este unul diplomatic, domnia sa avand nevoie de toate voturile pentru a ajunge Presedinte. Insa, dupa parerea mea, n-ar trebui sa elogiem punctele din Scrisoarea D-nei. Macovei si din Programul dansei si nici sa ne grabim sa dam in scris ca suntem de acord cu acestea. Si asta pentru faptul ca ele contin prea multe contradictii in termeni, sunt prea pline de contradictii. Or, in acest fel, bazandu-te pe ele, nicidecum nu se poate construi o „societatea dreapta” si nici nu se pot constitui in directii coerente de guvernare.
Ce raspunde Monica Macovei…
FOTO. Macovei: Îl VOI VOTA pe Iohannis. MARELE PERICOL pentru România în acest moment este Ponta
Se arata, printre altele, ca:
„Monica Macovei a anunțat, joi, pe Facebook, că îl va vota pe Klaus Iohannis în turul doi al prezidențialelor. „Mă bucur că domnul Iohannis a declarat că acceptă Acordul pentru salvarea statului de drept și a democrației în România pe care i l-am propus ieri. Aștept cu interes și semnătura domnului Iohannis pe cele 10 principii și proiecte pe care oamenii, prin votul lor, mi le-au cerut să le promovez și să le susțin”, a scris Macovei pe pagina oficială de Facebook.
Ea a continuat: „Eu îl voi vota pe domnul Iohannis. Marele pericol pentru România, în acest moment, este Victor Ponta”.
Monica Macovei, fost candidat la prezidenţiale, declara, miercuri, că îi transmite candidatului ACL Klaus Iohannis o scrisoare cu „10 cerinţe minimale” privind „chestiuni de principii”, de la justiţie şi anticorupţie la economie, aşteptând din partea acestuia un răspuns semnat pentru a-l vota.
Macovei îi cerea lui Iohannis, între altele, să nu promulge legea graţierii şi amnistiei, să nu efectueze graţieri individuale „decât pentru oameni aflaţi în nevoie”, să organizeze, dacă va ajunge preşedinte, un referendum naţional în 2015 pentru eliminarea imunităţii parlamentarilor, miniştrilor şi a preşedintelui, să garanteze, în privinţa politicii externe, păstrarea direcţiei României către vest, continuarea procesului de integrare în UE prin aderarea României la spaţiul Schengen, să respecte independenţa justiţiei.
Răspunsul lui Klaus Iohannis a venit joi, candidatul ACL la preşedinţie afirmând, la Cluj, că punctele cuprinse în scrisoarea pe care i-a adresat-o Monica Macovei în schimbul susţinerii sale pentru turul doi se regăsesc în programul său prezidenţial şi că nu are nicio problemă să treacă acest lucru într-un document scris.”
Eu i-as recomanda D-lui. Iohannis sa se uite mai bine la ce procent a obtinut Monica Macovei in turul I al acestor alegeri. Cei care au mers spre o optiune de Centru-Dreapta s-au indreptat intr-un procent covarsitor spre ACL si Iohannis, spre Programul D-lui. Iohannis si nu spre Monica Macovei si spre Programul dansei. Totusi, Monica Macovei forteaza niste lucruri, forteaza sa impuna propriul sau program si propria sa conceptie, fie ele si contradictorii, candidatului ACL, asta dupa ce a candidat independent, cautand sa sparga PDL-ul si, implicit, ACL-ul prin candidatura sa. Atitudinea D-nei. Macovei nu mi se pare una onesta, iar Programul dansei si Scrisoarea nu mi se par a fi de o onestitate intelectuala deosebita. Cum as putea cataloga altfel faptul de a incerca sa impui Presedintelui sa faca lucruri ce nu intra in atributiile sale constitutionale? Eu cred ca D-na Macovei trebuie sa constientizeze un lucru important: domnia sa a pierdut. Pe partea dreapta a esicherului politic ACL si Iohannis au castigat! Iohannis chiar a declarat de nenumarate ori ca doreste „fara Basescu” si probabil ca multi l-au votat din aceasta cauza, ceea ce nu inseamna deloc ca doreste „cu Monica Macovei”, pe care au votat-o un numar infim de oameni. Nu de alta, dar apropierea de Monica Macovei, care a fost respinsa masiv de electorat, ar putea sa-i afecteze foarte puternic sansele D-lui. Iohannis in cel de-al doilea tur de scrutin al acestor alegeri prezidentiale. Nu de alta, dar ne putem trezi intr-un mod cu totul nesperat cu Victor Ponta Presedinte…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Tariceanu e pe locul trei!!
In acest prim tur al alegerilor prezidentiale Victor Ponta nu a obtinut o mare victorie, „meciul” nu este jucat, dar ceea ce trebuie aratat, cred eu, este modul dezamagitor in care au votat romanii, mare parte din ei…
REZULTATE PARŢIALE la prezidenţiale, ora 11.00. BEC: Victor Ponta 40,33%, Klaus Iohannis 30,44%, după centralizarea a 98,30% din secţiile de votare. PREZENŢA la vot – 53,16%
Se arata, printre altele, ca:
„UPDATE 11.00 – BEC, noi REZULTATE PARŢIALE la prezidenţiale: Victor Ponta – 40,33 %, Klaus Iohannis – 30,44 %
Victor Ponta, candidatul PSD-UNPR-PC, a obţinut 40,33% din voturi la prezidenţiale, fiind urmat de Klaus Iohannis – ACL, cu 30,44%, şi de independentul Călin Popescu Tăriceanu, cu 5,40%, conform rezultatelor parţiale anunţate, luni, de BEC, la ora 11.00, după centralizarea a 98,30% din procesele verbale.
Victor Ponta a obţinut voturile a 3.771.422 dintre alegători, în timp ce Klaus Iohannis a fost votat de 2.846.227 de persoane care au mers la urne.
Călin Popescu Tăriceanu a obţinut 504.880 (5,40%) din voturi, Elena Udrea – 484.397 de voturi (5,18%), Monica Macovei – 417.865 (4,46%), Dan Diaconescu – 373.944 (3,99%), Kelemen Hunor – 327.918 (3,50%) şi Corneliu Vadim Tudor – 343.016 de voturi (3,66%).
Aceştia sunt urmaţi de Teodor Meleşcanu, care a primit voturile a 102.936 (1,10%) dintre alegături, de Szilagyi Zsolt, care a fost votat de 52.809 de alegători (0,56%), Gheorghe Funar – 44.932 (0,48%), William Brânză – 42.640 (0,45%), Constantin Rotaru – 28.414 (0,30 %) şi Mirel Mircea Amariţei – 7.794 (0,08%).
Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a precizat că au mai rămas de centralizat procese verbale cu voturi din judeţele Bacău, Bihor, Constanţa, Olt, Tulcea şi Vrancea.
Din cele 48 de Birouri Electorale, au fost centralizate în totalitate voturile de la 42, inclusiv cele de la Birourile electorale de la cele şase sectoare din Capitală şi Biroul electoral pentru secţiile din străinătate.
Potrivit BEC, prezenţa la vot a fost de 53,16%.
Numărul celor care au votat în altă secţie de votare decât cea în care au fost arondaţi a fost de 1.113.143, alţi 74.860 fiind alegători care au votat cu urna mobilă.
Din cele 9.583.580 de voturi, 9.349.194 (97,55%) au fost valabil exprimate, iar 234.257 (2,44%) au fost nule.
Următoarea raportare a BEC va fi, cel mai probabil, în cursul zilei de marţi.
UPDATE 09.00 – BEC, noi rezultate parţiale la prezidenţiale: Victor Ponta – 40,01 %, Klaus Iohannis – 30,54 %
Victor Ponta a obţinut voturile a 3.500.261 dintre alegători, în timp ce Klaus Iohannis a fost votat de 2.672.221 de persoane care au mers la urne.
Călin Popescu Tăriceanu a obţinut 478.113 (5,46%) din voturi, Elena Udrea – 452.259 de voturi (5,17%), Monica Macovei – 395.280(4,51%), Dan Diaconescu – 345.101 (3,94%), Kelemen Hunor – 320.446 (3,66%) şi Corneliu Vadim Tudor – 319.343 de voturi (3,65%).
Aceştia sunt urmaţi de Teodor Meleşcanu , care a primit voturile a 97.271 (1,11%) dintre alegături, de Szilagyi Zsolt, care a fost votat de 51.358 de alegători (0,58%), Gheorghe Funar – 42.486 (0,48%), William Brânză – 39.904 (0,45%), Constantin Rotaru – 26.293 (0,30 %) şi Mirel Mircea Amariţei – 7.252 (0,08%).
Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a precizat că au fost centralizate, până la ora 07.00, procesele verbale din 17.213 (91,33%) secţii de vot, din totalul de 18.847.
Din cele 48 de Birouri Electorale Judeţene, au fost centralizate în totalitate voturile din 23 de judeţe, respectiv Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Brăila, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Ialomiţa, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Sălaj, Teleorman, Vaslui şi Bucureşti – sectoarele 2, 3 şi 6.
Potrivit BEC, prezenţa la vot a fost de 53,10%.
Numărul celor care au votat în altă secţie de votare decât cea în care au fost arondaţi a fost de 1.036.831, alţi 68.282 fiind alegători care au votat cu urna mobilă.
Din cele 8.965.866 de voturi, 8.747.588 (97,56%) au fost valabil exprimate, iar 218.176 (2,43%) au fost nule.
Următoarea raportare va fi făcută la ora 11.00.
UPDATE 05.00 BEC, noi rezultate parţiale la prezidenţiale: Victor Ponta – 39,57 %, Klaus Iohannis – 30,19 %
Victor Ponta a obţinut 2.142.957 voturile a dintre alegători, în timp ce Klaus Iohannis a obţinut voturile a 1.634.985 dintre alegători.
Călin Popescu Tăriceanu a obţinut 5,83 % din voturi, Elena Udrea – 5,17 %, Monica Macovei – 4,65 %, Kelemen Hunor – 3,87%, Dan Diaconescu – 3,84 %, Corneliu Vadim Tudor – 3,71 %, Teodor Meleşcanu – 1,17%, Silagy Zsolt – 0,63 %, Gheorghe Funar – 0,48 %, William Brânză – 0,45 %, Constantin Rotaru – 0,29 %, Mircea Amariţei – 0,08 %.
Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a precizat că au fost centralizate, până la ora 03.00, procesele verbale din 10.594 de secţii din totalul de 18.847. Din cele 48 de Birouri Electorale Judeţene, au fost centralizate în totalitate voturile din Bistriţa-Năsăud şi Dâmboviţa.
Potrivit BEC, prezenţa a fost de 52,56 %.
Numărul celor care au votat în altă secţie de votare decât cea în care au fost arondaţi a fost, potrivit celei de a doua raportări, de 578.963, alţi 41.551 fiind alegătorii care au votat cu urna mobilă.
Voturile valabil exprimate au fost de 97,6%, restul fiind voturi nule.
Următoarea raportare va fi făcută la ora 09.00.
UPDATE 02.00 BEC, rezultate parţiale la prezidenţiale: Victor Ponta – 37,53 %, Klaus Iohannis – 30,29 %
Victor Ponta, candidatul PSD-UNPR-PC, a obţinut 37,53 % din voturi la prezidenţiale, fiind urmat de Klaus Iohannis – ACL, cu 30,29 %, şi de independentul Călin Popescu Tăriceanu, cu 6,41 %, conform rezultatelor parţiale anunţate, luni, de BEC, după centralizarea a 17,13 % din procesele verbale.
Victor Ponta a obţinut voturile a 583.642 dintre alegători, în timp ce Klaus Iohannis a obţinut voturile a 471.052 dintre alegători.
Călin Popescu Tăriceanu a obţinut 6,41% din voturi, Elena Udrea – 5,29%, Kelemen Hunor – 4,89, Monica Macovei – 4,76, Corneliu Vadim Tudor – 3,74%, Dan Diaconescu – 3,59%, Teodor Meleşcanu – 1,26%, Silagy Zsolt – 0,83%, Gheorghe Funar – 0,51%, William Brânză 0,47%, Constantin Rotaru 0, 28%, Mircea Amariţei – 0,08%.
Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a precizat că au fost centralizate, până la ora 02.00, procesele verbale din 3.230 de secţii din totalul de 18.847.
Potrivit BEC, prezenţa a fost de 50,9%.
Numărul celor care au votat în altă secţie de votare decât cea în care au fost arondaţi a fost, potrivit primei raportări, de 147.183, alţi 9.977 fiind alegătorii care au votat cu urna mobilă.
Voturile valabil exprimate au fost de 97,64%, restul fiind voturi nule.
Următoarea raportare va fi făcută la ora 05.00.”
REZULTATE FINALE alegeri prezidenţiale – HARTA VOTULUI. Unde a câştigat Ponta şi unde a câştigat Iohannis – LIVE TEXT
Se arata ca:
„Mediafax.ro prezintă, în timp real, rezultatele finale pe judeţe, pe măsură ce sunt comunicate de Birourile Electorale Judeţene. Rezultatele parţiale la nivel naţional anunţate luni de BEC arată că Victor Ponta şi Klaus Iohannis au intrat în turul al doilea al prezidenţialelor, candidatul PSD-UNPR-PC obţinând 40,33% din voturi, în timp ce candidatul ACL a obţinut 30,44%, după centralizarea a 98,30% din procesele verbale.
REZULTATE FINALE alegeri prezidenţiale – HARTA VOTULUI. Unde a câştigat Ponta şi unde a câştigat Iohannis – LIVE TEXT
Astfel, potrivit celor mai recente rezultate BEC, obţinute după centralizarea a 98,30% din voturi, statistica în cazul primilor doi candidaţi este după cum urmează:
- Victor Ponta, PSD-UNPR-PC – 40,33%
- Klaus Iohannis, ACL – 30,44%
Comparaţia cu alegerile prezidenţiale din 2009 arată şi că prezenţa la vot în primul tur este mai redusă în acest an – 53,16%, faţă de 54,37% în 2009.
Un număr total de 9.946.748 de români s-au prezentat la vot în primul tur al scrutinului prezidenţial din 2009. În acest an, potrivit rezultatelor comunicate după centralizarea a 98,30% din procesele verbale, au fost 9.583.580 de voturi.
La alegerile prezidenţiale din 2009, ceilalţi candidaţi au obţinut următoarele procente:
Crin Antonescu – 20,02%, Corneliu Vadim Tudor – 5,56%, Kelemen Hunor – 3,83%, Sorin Oprescu – 3,18%, George Becali – 1,91%, Remus Cernea – 0,62 %, Constantin Rotaru – 0,44 %, Eduard Manole – 0,35%, Ovidiu Iane – 0,23%, Constantin Potârcă – 0,21%.
REZULTATE FINALE ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014, turul I – Situaţia pe JUDEŢE
REZULTATE FINALE Bistriţa-Năsăud: Klaus Iohannis – 44,68%, Victor Ponta – 36,28%, Elena Udrea – 3,60%
REZULTATE FINALE Gorj: Ponta – 50,25%, Iohannis – 24,38%, Udrea – 5,84%
REZULTATE FINALE Arad: Iohannis – 44,55 %, Ponta – 29,48%, Udrea – 4,92 %
REZULTATE FINALE Sibiu: Iohannis – 69,87%, Ponta – 19,35%, Tăriceanu – 2,30 %
REZULTATE FINALE Mureş: Iohannis – 32,02%, Ponta – 26,49%, Hunor – 22,96%
REZULTATE FINALE Vaslui: Ponta – 54,03%, Iohannis – 21,55%, Udrea – 5,56%
REZULTATE FINALE Timiş: Iohannis – 42,03%, Ponta – 29,66 %, Macovei – 6,19%
REZULTATE FINALE Braşov: Iohannis – 39%, Ponta – 30,75%, Tăriceanu – 7,04%
REZULTATE FINALE Galaţi: Ponta – 48,11%, Iohannis – 24,97%, Tăriceanu – 5,97%
REZULTATE FINALE Suceava: Ponta – 43,84%, Iohannis – 32,63%, Udrea – 5,70
REZULTATE FINALE Constanţa: Ponta – 37,36%, Iohannis – 29,41%, Udrea – 8,07%
REZULTATE FINALE Harghita: Primul tur, câştigat detaşat de Hunor – 62,97%. Zsolt – 10,9%, Iohannis – 10,76%
REZULTATE FINALE Cluj: Iohannis – 42,53%, Ponta – 23,79%, Macovei – 7,74%
REZULTATE FINALE Buzău: Ponta – 54,21%, Iohannis – 19,9%, Udrea – 6,06%
REZULTATE FINALE Alba: Iohannis – 52,57%, Ponta – 27,43%, Udrea – 3,91%
REZULTATE FINALE Hunedoara: Ponta – 43,59%, Iohannis – 31,64%, Tăriceanu – 5,52%
REZULTATE FINALE Mehedinţi: Ponta – 57,4%, Iohannis – 21,1%, Tăriceanu – 5,3%
REZULTATE FINALE Covasna: Hunor – 50,41%, Iohannis – 14,96%, Ponta – 13,69%
REZULTATE FINALE Iaşi: Ponta – 43,46%, Iohannis – 29,73%. Macovei – 6,05%
REZULTATE FINALE Prahova: Ponta – 39,41%, Iohannis – 27,71%, Tăriceanu – 8,40%
REZULTATE PARŢIALE Bacău: Ponta – 48,64%, Iohannis – 26,23%, Tăriceanu – 4,82%
REZULTATE FINALE Argeş: Ponta – 49,7% din voturi, Iohannis – 20,9%, Tăriceanu – 8,04%
REZULTATE FINALE Dolj: Ponta – 56,03%, Iohannis – 23,64%, Tăriceanu – 4,93%
REZULTATE FINALE Dâmboviţa: Ponta – 52,54%, Iohannis -23,78%, Udrea – 5,42%
REZULTATE FINALE Bihor: Iohannis – 37,31%, Ponta – 32,24%, Hunor – 11,8%
REZULTATE FINALE Vrancea: Ponta – 49,95%, Iohannis – 26,82%, Udrea – 5,71%
REZULTATE FINALE Călăraşi: Ponta – 49,76%, Iohannis – 27,36%, Diaconescu – 5,53%
REZULTATE FINALE Caraş-Severin: Ponta – 43,03%, Iohannis – 34,48%, Diaconescu – 5,41%
REZULTATE FINALE Satu Mare: Iohannis – 32,37%, Ponta – 31,63%, Hunor – 18,69%
REZULTATE FINALE Tulcea: Ponta – 42,76%, Iohannis – 26,25%, Udrea – 9,29%
REZULTATE FINALE Vâlcea: Ponta – 44,32%, Iohannis – 34,42%, Tăriceanu – 5,82%
REZULTATE FINALE Brăila: Ponta – 51,54%, Iohannis – 20,09%, Tăriceanu – 6,03%
REZULTATE FINALE Neamţ: Ponta – 49,42%, Iohannis – 22,65%, Udrea – 7,26%
REZULTATE FINALE Maramureş: Iohannis – 36,55%, Ponta – 36,46%, Udrea – 6,28%
REZULTATE FINALE Teleorman: Ponta – 57,92%, Iohannis – 23,24%, Diaconescu – 4,83%
REZULTATE FINALE Ialomiţa: Ponta – 53,61%, Iohannis – 18,99%, Diaconescu – 5,98%
REZULTATE FINALE Sălaj: Iohannis – 34,53%, Ponta – 32,15%, Kelemen Hunor – 16,77%
REZULTATE FINALE alegeri prezidenţiale – HARTA VOTULUI. Unde a câştigat Ponta şi unde a câştigat Iohannis. BEC anunţă rezultatele finale la ora 14.00
UPDATE: Rezultatele finale din primul tur al prezidenţialelor: Ponta – 40,44%, Iohannis – 30,37%Victor Ponta a obţinut voturile a 3.836.093 dintre alegători, în timp ce Klaus Iohannis a fost votat de 2.881.406 persoane care au mers la urne, iar Călin Popescu Tăriceanu 508.572 voturi.
Elena Udrea a primit 493.376 voturi (5,20%), Monica Macovei – 421.648 voturi (4,44%), Dan Diaconescu – 382.526 (4,03%), Kelemen Hunor – 329.727 (3,47%), Corneliu Vadim Tudor – 349.416 de voturi (3,68%), Teodor Meleşcanu – 104.131 (1,09%) Szilagyi Zsolt – 53.146 (0,56%), Gheorghe Funar – 45.405 (0,47%), William Brânză – 43.194 (0,45%), Constantin Rotaru – 28.805 (0,30 %) şi Mirel Mircea Amariţei – 7.895 (0,08%).
REZULTATE FINALE Olt: Ponta – 59,99%, Iohannis – 18,94%, Dan Diaconescu – 6,96%
REZULTATE FINALE Giurgiu: Ponta – 61,32%, Iohannis – 15,40%, Udrea – 5,45%
REZULTATE FINALE Botoşani: Ponta – 55,59%, Iohannis – 22,09%, Diaconescu -4,85%
REZULTATE PARŢIALE Bucureşti: Ponta – 31,74%, Iohannis – 27,24%, Macovei – 12%”
De ce dezamagitor? In primul rand Victor Ponta a avut un avantaj pe care nici unul din ceilalti candidati nu a putut sa-l aiba: acela de a fi premierul Romaniei de mai bine de doi ani si jumatate. El a avut posibilitatea in tot acest timp sa arate ceva concret, fata de ceilalti candidati care nu puteau decat sa-si expuna programul. Felul in care a folosit avantaj Victor Ponta a fost mai degraba unul catastrofal. Pentru ca Victor Ponta impreuna cu guvernul sau, impreuna cu USL si mai apoi in alianta cu UNPR si PC, nu a reusit sa arate ceva pozitiv. Dimpotriva! Este inadmisibil sa nu sanctionezi prin vot o guvernare si un premier care au reusit „performanta” sa aduca Romania in stare de recesiune economica si sa minta ca, de fapt, nu e vorba, dom’le, de nicio recesiune. Nu numai ca nu s-au creat locuri de munca, s-au mai si diminuat. Nu mai vorbesc de multitudinea de taxe si impozite fanariote cu care ne-a obisnuit Guvernul Ponta si ministrul sau de Finante. Nu mai vorbesc de faptul ca Dl. Ponta in calitate de premier sustine una si in cea de deputat altceva – oferindu-ne un caz tipic dostoiveskian de dedublare a personalitatii in aceeasi persoana. Nu mai vorbesc de defilarea de ministri corupti din guvernele pe care le-a pastorit. Pe plan extern nu se vede niciun succes remarcabil ci o politica externa mai degraba dezlanata. Dupa cum observa Dl. Liiceanu, nu se poate spune, nu avem niciun reper pentru a spune spre ce ar indrepta Romania Dl. Victor Ponta daca va ajunge Presedintele Romaniei. Spre China, Rusia, America, UE?? A facut o vizita in China, fara sare si piper, cum se spune in popor, din care nimeni nu a inteles mare lucru. Or, in asemenea conditii logic si rational este sa nu votezi cu Victor Ponta!!
Cu toate acestea peste 40% din cei care au votat l-au ales pe Ponta… Moldova, Tara Romaneasca si Dobrogea sunt fruntea, nu v-ati prins? E greu de inteles ce i-a determinat pe acesti oameni sa-l voteze… Ce au vazut atat de bun in Ponta si guvernarea sa? Pentru ca, repet, fata de ceilalti candidati Ponta a avut ce sa arate la modul cat se poate de concret.
Diaspora
Un alt lucru care da masura Guvernului Ponta si care, desigur, nu-i asa, il „recomnada” , cu ghilimelele de rigoare, fireste, pe Dl. Ponta sa fie Presedintele Romaniei, este modul in care Guvernul domniei sale a organizat alegerile in strainatate pentru romanii din diaspora. CATASROFAL!! Asta e cuvantul potrivit!! E ceva halucinant sa vezi cozi imense la sectiile de votare cu oameni care au stat 4 ore, 6 ore sa voteze si nu au mai apucat unii dintre ei sa voteze. A iesit, din cate am inteles, cu imbranceli si inghionteli la Paris, Viena, Londra. Si uite asa Guvernul ne-a facut din nou de ras in fata intregii Europe!!! Pai, va dati seama ce va fi daca Ponta va fi Presedinte! Este la mintea unui copil de 4 ani, vorba Fratilor Marx, ca atunci cand ajungi sa ai milioane, repet, milioane, de romani in afara granitelor, la munca, si numarul de sectii de votare trebuie sa fie corespunzator, pentru ca votul sa se poata desfasura in cele mai bune conditiuni. Lucrul asta este de o artimetica elementara pe care numai domnii Titus Corlatean si Bogdan Stanoevici nu o stapanesc! Repet, si un copil de patru ani are notiunea clara despre ce e mare si ce e mic si poate raporta dimensiunile, spre exemplu A este mai mare decat B.
Daca ceea ce s-a petrecut la votul romanilor din diaspora este o razbunare a PSD pentru ca majoritatea dintr ei au votat la alegerile trecute cu Traian Basescu si acum, tot majoritar, nu ar fi votat cu Ponta, este de asemenea inadmisibil si e un atac foarte grav din partea PSD la democratie si libertate! Eu cred ca romanii trebuie sa inteleaga foarte clar lucrul asta, foarte grav. In momentul in care esti impiedicat sa-ti exprimi votul in mod liber si cand si libertatea de exprimare si de a discuta despre orice este impiedicata, dictatura este aproape! PSD nu s-a dezbarat de naravurile comuniste! Ceea ce iarasi, dat fiind faptul ca vorbim despre cel mai mare partid din Romania, este foarte grav! A generat mitinguri de protest in fata MAE si la Cluj. Domnul Ponta ar trebui sa tina seama ca daca se va intampla asa ceva si-n turul doi, si va ajunge Presedinte avand majoritatea voturilor, s-ar putea sa se trezeasca a doua zi cu peste 200.000 de oameni in Piata Universitatii!! Linistea in tara nu poate fi cumparata cu pretul comunismului!
Ce putem spune despre Opozitie?
Trebuie spus, cred eu, ca prestatia Opozitiei, si ma refer in principal si direct la ACL, a fost de asemenea dezamagitoare. Ei au facut o campanie electorala foarte slaba, si nu cred ca gresesc daca afirm acest lucru. In primul rand nu s-a prea vazut prezenta lor la televiziunile de stiri – Realitatea TV si B1. PSD a avut o prezenta constanta, direct sau vorbindu-se indirect, la Antena 3 si Romania TV. Lucrul asta, dupa cum se vede, a contat in optiunile de vot ale romanilor. Opozitia trebuia sa prezinte la cele doua televiziuni de stiri, Realitatea si B1, Programul D-lui. Iohannis si trebuia sa-l explice astfel incat sa-l inteleaga si nea’ Ion, si țața Floarea. Trebuia sa arate si sa explice oamenilor deficientele guvernarii Ponta si sa arate de ce Ponta nu e bun de Presedinte. De asemenea Dl. Iohannis ar fi trebuit sa fie mai prezent, daca pot sa ma exprim astfel, in aceasta campanie electorala. Trebuia sa vina la televizor si sa vorbeasca mai mult romanilor despre programul sau, criticand actuala guvernare. Doamnelor si domnilor din ACL ati facut o campanie foarte slaba, intelegeti? Se aude Dl. Blaga? Era evident ca trebuia marita expunerea in media a lui Iohannis si a ACL-ului. Pentru ca oamenii nu inteleg ce vrea acest Iohannis, nu inteleg bine ce vrea ACL-ul. Ei il confunda cu Basescu si cu fosta guvernare Boc.
Ce putem spune despre turul II?
Este limpede ca „meciul” se joaca in continuare. Ponta a castigat cu greu, trecand greu de tot de 40%. Iohannis a obtinut un scor bun, care ar fi putut fi si mai bun, trecand de 30%. Diferenta de 10% va trebui sa fie acoperita in turul II in favoarea lui Iohannis. E greu de inteles atitudinea D-nei. Udrea (citeste: Traian Basescu) care, din cate inteleg, a declarat ca PMP nu va sprijini in turul II pe niciunul, nici pe Ponta si nici pe Iohannis. Faptul ca Tariceanu este pe locul trei arata trend-ul catre Victor Ponta. Dupa parerea mea, candidatura D-nei. Udrea, sustinuta de Dl. Basescu, a fost o greseala si s-a vazut in rezultate, situandu-se sub Tariceanu. Slab jucat! De asemenea candidatura Monicai Macovei a contribuit si mai mult la faramitarea Dreptei, cele 10 procente, cat au impreuna Udrea si Macovei, putand merge spre Iohannis, care ar fi putut sa-l depaseasca pe Ponta inca din primul tur. Nu-i timpul pierdut, e adevarat. Insa nu se vad mesaje din partea celor doua pentru sustinerea candidatului ACL. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi: ele ce vor? Sa castige Ponta? Pentru ca Ponta ar putea obtine de la ceilalti candidati – Tariceanu, Vadim, Dan Diaconescu, Melescanu, Funar si Rotaru – , facand un calcul brut, cam 15,8% si sa castige turul II. De aceea Dreapta trebuie sa se mobilizeze si sa atraga cat mai multi din electoratul nehotarat ca sa voteze de partea sa. Or, nu se vede aceasta mobilizare a Dreptei. ACL ar putea beneficia, dupa cum pare a se intelege, de voturile lui Kelemen Hunor si Silagy Zsolt, si, de ce nu, ale lui William Branza, care, impreuna cu procentele lui Udrea si Macovei, ar putea face tot in jur de 15,8% – 16%. Lupta in turul II se anunta deosebit de stransa si disputata. Totusi, ACL are o mare problema: cum va acoperi diferenta de 10% dintre Iohannis si Ponta, diferenta ce este in favoarea lui Ponta? Si asta in conditiile in care prezenta la vot, in turul I, a fost mai mica decat cea din 2009.
Sa ne gandim daca e bine asa…
Ar mai trebui spus ceva si voi porni de la un editorial foarte interesant scris de maestrul Ion Cristoiu pe blogul sau:
Gîndul de duminică
Ne avertizează Traian Băsescu asupra unei uriașe noi puteri a SRI?
Se arata ca:
„La Jocuri de putere de la Realitatea Tv, de vineri, 31 octombrie 2014, Traian Băsescu a reluat multe dintre ideile expuse cu o seară înainte la B1 Tv.
Din acest punct de vedere, domnul președinte la final de mandat sau cum spun francezii, domnul président sortant, a fost nițel incorect față de Rareș Bogdan. E drept și Rareș Bogdan trebuia să fie mai ferm și să-i pună în vedere, cînd au stabilit interviul, să nu meargă într-altă parte înainte de această emisiune.Cu toate acestea, interviul, consacrat Relației dintre Servicii și societatea românească, a avut multe momente interesante, avertizîndu-ne de forța pe care o avea Traian Băsescu în postura de politician de Opoziție după încheierea mandatului. Mie mi-a atras atenția acest moment din intervențiile lui Traian Băsescu:
„Dar sunt oameni de afaceri care fac ilegalităţi, sunt oameni politici care fac ilegalităţi. Acele dosare se află şi la servicii înainte de a ajunge la parchete. Deci, tocmai importanţei pe care o au în viaţa socială, în securitatea naţională. Trebuie crescută puţin transparentizarea. Pentru că vă dau un exemplu. Dacă aţi observat la toate marile acţiuni ale DNA apare dedesubt: cu sprijinul SRI. Acest lucru a avut un impact uriaş asupra mediului de afaceri. Sunt convins că toţi se gândesc: stai frate, la SRI trebuie să fiu atent, nu, înainte de a fi atent la ce mi se întâmplă la parchet. Vă dau un exemplu. Datorită acestui lucru comunicarea serviciilor trebuie să fie mult mai bună.”Într-adevăr, așa cum sună și Comunicatele DNA, cele mai multe dosare de Corupție au ca punct de plecare sesizările SRI sau mai precis dosarele făcute de SRI. Acest adevăr e deja cunoscut de către politicieni și oameni de afaceri și el explică într-un fel campaniile furibunde ale Antenei 3 împotriva SRI. La o primă vedere, Traian Băsescu a avertizat că acest adevăr impune o mai mare transparență din partea SRI. Una e ca SRI să fie știut doar ca supraveghetor al siguranței naționale și alta e ca el să fie știut și ca luptător împotriva corupției.
Eu însă, care încerc să citesc declarațiile politicienilor și printre rînduri, merg mai departe și-mi pun întrebarea:
Nu cumva Traian Băsescu a avertizat că benefica implicare a SRI în alcătuirea dosarelor pentru DNA dă Serviciului o putere uriașă pe plan intern, putere care poate fi folosită la un moment dat și pentru implicarea în jocurile politice?Dvs ce credeți:
La ce s-a referit Traian Băsescu?”
Ce trebuie spus? In primul rand si in primul rand ca „o putere uriasa pe plan intern” a unui serviciu secret, in cazul nostru SRI, inseamna o putere corupta!!!!! Romania nu are nevoie ca SRI sa aiba o putere uriasa pe plan intern! Romania este un stat liber si democratic iar o astfel de putere a SRI ar fi una neconstitutionala si ilegala. Maestrul Ion Cristoiu vorbeste de „campaniile furibunde ale Antenei 3 împotriva SRI”. Insa ceea ce nu se spune este ca daca Victor Ponta, din partea PSD, va ajunge Presedinte, el va beneficia de aceasta Putere a SRI, construita in doua mandate de catre Traian Basescu, in mod direct. Va mosteni de la Traian Basescu inclusiv influenta mare asupra Justitiei si a DNA. Daca Basescu a dat dovada de carente deosebit de grave in intelegerea democratiei si libertatii, inclusiv a liberalismului, desigur, si si-a construit sistemul de Putere cu ajutorul SRI, trebuie, cred eu, sa retinem ca nici Ponta nu-i mai breaz. Ba mai mult, ar putea fi si mai abuziv decat Traian Basescu! Sa ne gandim ca Victor Ponta a semnat Pactul de Coabitare cu Traian Basescu, ceea ce e totuna cu a spune ca a fost de acord cu Traian Basescu, ca-i impartaseste convingerile, ba chiar mai mult decat atat. Lucrul asta ar insemna o putere uriasa a Famigliei. Si nu se vede deloc o aplecare a lui Ponta spre Democratie si Libertate, cum poate ar crede unii ca o are. Puterea aceasta uriasa a serviciilor secrete ma duce cu gandul la Coreea de Nord si nu la un stat ce are la baza valorile Libertatii si ale Democratiei. Mai trebuie spus, as zice eu, ca aceasta „uriasa putere a serviciilor” nu are nicio legatura cu ceea ce intelegem prin „grija fata de om”, ci cu o arhitectura de putere dictatoriala. Spun asta pentru ca cei care au votat Victor Ponta au facut-o in ideea ca un Presedinte de Stanga ar avea mai multa grija fata de om decat unul de Dreapta. Dar realitatea ar putea sa fie alta: grija fata de cum sa-si construiasca o putere absoluta, asemanatoare celei lui Viktor Orban in Ungaria, intr-o tara pe care o va saraci si mai mult!
E bine asa…?
Epilog
Tariceanu e pe locul trei! E „perfect”! E „foarte bine”!
DE citit si…
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Singurul sector din Bucureşti unde Iohannis l-a bătut pe Ponta
Se arata ca:
„REZULTATE FINALE ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014 BUCUREŞTI. Victor Ponta a câştigat 31,77% din voturi în Bucureşti în turul 1, Klaus Iohannis a primit 27,88% din voturi, Monica Macovei – 11,98%, Călin Popescu Tăriceanu – 10,43%, Elena Udrea – 6,24%, CV Tudor – 4,53%, Dan Diaconescu – 3,11% şi Teodor Meleşcanu – 2,47%, potrivit datelor finale ale BEC.
REZULTATE FINALE ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014 BUCUREŞTI. În primul tur al prezidenţialelor s-au prezentat la urne în Bucureşti 970.932 de cetăţeni din 1.788.228 (54,29%), numărul total al voturilor valabil exprimate fiind 946.231. Dintre aceştia, 111.627 de persoane au votat în altă secţie de votare decât cea în care au fost arondaţi şi 5.302 de persoane au votat cu urna mobilă, în timp ce 24.678 de voturi au fost declarate nule (2,54%).
Potrivit rezultatelor, 300.673 de persoane l-au votat pe Victor Ponta (31,77%), în timp ce 263.806 de voturi s-au dus la Klaus Iohannis (27,88%). Pe locul trei s-a clasat Monica Macovei, care a primit 113.422 de voturi (11,98%), în timp ce Călin Popescu Tăriceanu a primit 98.702 de voturi (10,43%).
Elena Udrea a fost votată de 59.063 de persoane (6,24%), Corneliu Vadim Tudor – 42.921 (4,53%), Dan Diaconescu – de 29.520 (3,11%), Teodor Meleşcanu – 23.409 (2,47%).
Sectorul 1 al Capitalei este singurul în care Klaus Iohannis a primit mai multe voturi decât cu Victor Ponta (39.781 la 34.081 de voturi), în celelalte sectoare premierul aflându-se pe primul loc în opţiunile alegătorilor.”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
-
Recent
- In interesul superior al copilului!!
- Cand incepem sa intelegem cat de mult valoreaza Constitutia si cat de mult valoreaza libertatea!!
- S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!
- 112 nu inseamna Big Brother!
- Precizie de cativa metri…
- Halucinant…
- Va fi razboi?
- „Noi suntem social-democrati”…
- „In Romania, limba oficiala este limba romana” – Art. 13 din Constitutia Romaniei
- Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale
- Un banc!!
- Simbolistica totalitarismului
-
Legături
- WordPress.com
- WordPress.org
- Voxpublica
- Riddickro
- Cristian Patrasconiu
- Geopolitikon – Adrian Cioroianu
- Lumiss22
- Adrian Nastase
- Cristian Preda
- Desculta prin Timisoara
- Mazilu Raluca
- Theodora – Hai ca se poate!!
- Vladimir Tismaneanu
- Adriana Dutulescu
- Brussels Blog
- Corina Cretu
- Alina Gorghiu
- Bibliotecarul
- Ana Birchall
- Miron Mitrea
- Maria Grapini
- Ion Iliescu
- Vasile Dancu
- Stirea press
- Agentia de rating politic
- Gabriela Savitsky
- Keops – mister, perfectiune, frumusete
- Sever Voinescu
- Mihai Gotiu
- Elena Udrea
- Dreapta.net
- Satmareanca
- Traian Razvan Ungureanu – TRU
- Daniel Funeriu
- Lavinia Stan
- Blogosfera Portocalie
- Adrian Paunescu
- Dilema Veche
- Revista 22
- Calin Popescu Tariceanu
- Traian Basescu
- Motanul_Filozof
- Codrin Scutaru
- The Beginning Of The End
- Civitas'99
- Hanul Povestilor
- Maria Diminet
- Victor Ponta
- Anca Bundaru
- Sonya
- Lilick
- Loredana
- Gabriela Elena
- Club 2020
- Roxana Iordache
- Andreea Paul
- Cristina
- Trading Economics
- Adevarul nostru
- Desculta prin Timisoara – WordPress
- Florin Citu
- Lucian Isar
- Gabriela Elena (II)
- Moshe Mordechai
- goodreads
- Opinii BNR
Stiri Romania Libera- VIDEO. Joe Biden s-a prăbușit pe scenă în timpul unei ceremonii militare
- Şcoală de vară, în Sectorul 5, în iulie şi august. Câte locuri sunt disponibile
- A început „curățenia” de vară la Sepsi OSK. Câștigătoarea Cupei s-a despărțit de trei fotbaliști
- Rezultatele Loto 6/49, Joker şi Loto 5/40 din 1 iunie 2023. Numerele câștigătoare și premiile puse în joc
- Emmanuel Macron, despre aderarea Republicii Moldova la UE: „Un fapt care urmează să fie împlinit”
- Explorarea fenomenului modern al comunităților online cu aceleași hobby-uri
- Dan Petrescu recunoaște că a greșit: „Mi-am cerut scuze faţă de Hagi”
- Cod galben de inundații pe râuri din 14 județe
- Ungaria nu vrea ca aderarea Ucrainei la NATO să fie pe agenda summitului de la Vilnius
- Maia Sandu, după summitul găzduit de Republica Moldova: „Ne-am arătat puterea şi unitatea într-un moment în care stabilitatea continentului nostru este în pericol”
- Stiri Mediafax
- Prognoza vremii pe următoarele 4 săptămâni: prima lună de vară începe cu temperaturi mai mici decât normal
- Europarlamentar român, solicitare către Parlamentul European să intervină în procesul pentru Schengen
- Austria produce încă un mare scandal la graniţele Europei, blocând circulaţia camioanelor pe continent. România a intrat în alianţa anti-Viena
- Maria Dorobanţu, membru corespondent al Academiei Române, aleasă membru al Academiei Europaea
- Cum cresc salariile din din sistemul de învăţământ - explicaţiile Guvernului
- Japonia, lovită de ploi torenţiale, în timp ce se apropie taifunul
- Canada trimite militari pentru a ajuta la combaterea incendiilor din provincia Nova Scoţia
- Congresul SUA a aprobat suspendarea limitei de îndatorare, evitând intrarea în incapacitate de plată
- Regele Charles al III-lea, vizită în România. Primirea la Cotroceni, la ora 15.30
- Războiul din Ucraina, ziua 99, anul 2. Zelenski vizitează Republica Moldova / Şeful Ucraina a cerut ca refugiile pentru oameni să fie tot timpul deschise / Discuţii despre livrarea de avioane occidentale Ucrainei
- Stiri Evz
- A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
Motanul Incaltat 