Parerea cetateanului

In articolul trecut vorbeam despre democratie. Sa vedem care e parerea cetateanului despre unele probleme importante. Iata cateva statistici:

Romania Libera

Eurostat: Cât de mulțumiți sunt bucureștenii să trăiască în Capitala țării

„Peste 80% din locuitorii Bucureştiului se declară mulţumiţi să trăiască în oraş, însă doar 50% sunt mulţumiţi de serviciile medicale sau de şcolile din oraş, potrivit datelor din 2015, prezentate într-un raport al Eurostat, informează Mediafax.

Potrivit sursei citate, doar 6% din locuitorii Bucureştiului se declară foarte mulţumiţi de curăţenia din oraş, iar 31% sunt relativ satisfăcuţi – acestea fiind unele dintre cele mai mici cote înregistrate de capitalele europene.

La capitolul servicii medicale oferite de doctorii şi spitalele din oraş, 40% din locuitorii din Bucureşti se declară mulţumiţi. Locuitorii din Amsterdam (98%) sunt cei mai mulţumiţi de serviciile medicale.

În ceea ce priveşte şcolile din oraş, 48% din persoanele din Bucureşti sunt mulţumite. La nivelul Uniunii Europene, persoanele care trăiesc în Dublin (83%), Nicosia, Ljubljana şi Helsinki (79%) sunt cele mai satisfăcute de şcolile existente.

Potrivit raportului, 10% din locuitorii din Bucureşti se declară foarte satisfăcuţi de locurile publice din oraş precum pieţe, magazine sau zone pietonale, iar 46% sunt oarecum mulţumiţi. Mai mult, 83% din locuitorii Bucureştiului se declară mulţumiţi să trăiască în oraş. Primele poziţii în clasamentul european sunt ocupate de persoanele din Vilnius (98%), Copenhaga şi Stockholm (97%), Luxemburg şi Viena (96%).”

Ziare.com

Statul, cel mai prost administrator: Romanii spun ca mai mult incurca decat ajuta – studiu

 Miercuri, 07 Mai 2014, ora 16:37

„Aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator, majoritatea considerand ca autoritatile cheltuiesc prea putin cu sanatatea, sistemul de pensii, invatamantul si asigurarile pentru somaj, potrivit unui studiu.

Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii al Academiei Romane a realizat o ancheta sociologica avand drept tema perspectiva opiniei publice asupra politicilor sociale din Romania. Cercetarea s-a focalizat pe atitudinile si evaluarile populatiei privind rolul social al statului, suportul pentru cheltuielile publice sociale si optiunile privind organizarea sistemelor de asigurari sociale in sistem public sau privat.

Principala concluzie a cercetarii este aceea ca exista un consens larg in privinta unui rol mai activ al statului in redistribuirea resurselor catre cei care au nevoi mai mari, in managementul riscurilor sociale si in sporirea incluziunii sociale.

Potrivit rezultatelor studiului, in opinia publica romaneasca exista o sustinere puternica (78-90% acord total sau acord) pentru politici sociale care sa asigure locuri de munca, un nivel de trai decent pentru someri si un venit minim garantat pentru cei nevoiasi, precum si reducerea inegalitatilor economice.

Mai putin ajutor de la stat

Daca in privinta rolului social al statului se observa consens social, opinia publica este divizata cu privire la cheltuielile cu ajutoarele sociale.

Putin mai mult de jumatate dintre romani (52,8% acord total si acord) cred ca statul ar trebui sa cheltuiasca mai putin cu ajutoarele sociale. Cetatenii au o viziune critica asupra capacitatii administrative a statului roman.

Cei mai multi respondenti cred ca statul „este cel mai prost administrator” (77,4% acord total si acord) si „creeaza mai multe probleme decat rezolva” (84,2% acord total si acord).

In contextul dezbaterilor privind reforma sistemelor de asigurari sociale, exista un curent majoritar in opinia publica favorabil mentinerii sistemelor de asigurari sociale in intregime in sistemul public: 62% in cazul asigurarilor pentru somaj, 57% pentru sistemul de pensii si 55% pentru sistemul de sanatate, au mai aratat autorii studiului.

Segmente minoritare semnificative ale populatiei sustin un sistem mixt de asigurari sociale, in principal public, secundar privat (intre 18-23%) sau in principal privat, secundar public (11-12%). Exista si un curent minoritar de opinie (8-9%) favorabil privatizarii integrale a sistemelor de asigurari sociale, se mai arata in studiu.

Totodata, conform concluziilor studiului, exista un consens social in evaluarea critica a cheltuielilor publice sociale (70-90%) in mai multe domenii.

Segmente largi ale opiniei publice considera ca statul cheltuieste prea putin cu sanatatea (89%), sistemul de pensii (83%), sistemul de invatamant (83%), constructia de locuinte (82,5%), asistenta sociala (75%) si asigurarile pentru somaj (69,5%).

Aproape 89% dintre romani cred ca statul cheltuieste prea putin pentru spitale, categorie urmata de programele de preventie a bolilor (87%), medicamentele compensate (87%) si de programele de vaccinare a populatiei (76%).

Pentru salariile medicilor si personalului medical, 72% dintre cetateni cred ca statul cheltuieste prea putin, 18% cam cat trebuie si 9,5% prea mult. In privinta medicilor de familie, 61% dintre romani cred ca statul cheltuieste prea putin, 25% cam cat trebuie si 13% prea mult.

Dintre componentele sistemului de invatamant, cei mai multi dintre romani cred ca statul cheltuieste prea putin cu cresele si gradinitele (77-78%), iar circa 20% considera ca se cheltuieste cat trebuie. In privinta scolilor generale si liceelor, 76,5% dintre cetateni cred ca statul cheltuieste prea putin, iar 21% cam cat trebuie.

Cei mai multi romani chestionati cred ca se dau prea putini bani pentru salariile profesorilor

Pentru salariile profesorilor, aproape 76% dintre romani cred ca se cheltuieste prea putin, aproximativ 18% cam cat trebuie si circa 7% prea mult.

In ce priveste suportul pentru cheltuielile aferente universitatilor si facultatilor de stat, 66% dintre cetateni cred ca se cheltuieste prea putin, 28% cam cat trebuie si 5,5% prea mult.

Dintre diferitele prestatii si servicii de asistenta sociala, romanii cred ca statul cheltuieste prea putin cu alocatiile pentru copii (90%), centrele pentru bolnavii neuropsihici (88%) si centrele de plasament pentru copii abandonati (87%).

La polul opus, doar 66% dintre cetateni cred ca statul cheltuieste prea putin cu ajutoarele sociale (venitul minim garantat).

Aprecierile practice asupra volumul de resurse alocate de stat politicilor sociale nu sunt percepute la fel de coerent. Astfel, 44% dintre cei care afirma ca statul cheltuieste prea putin cu ajutoarele sociale sunt de acord si cu ideea ca statul ar trebui sa cheltuiasca mai putin cu aceleasi ajutoare sociale.

Datele provin dintr-o ancheta sociologica pe baza de chestionar realizata de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Romane, pe un esantion probabilist, multi-stadial, stratificat, cu un volum de 1.227 de subiecti, reprezentativ pentru populatia adulta a Romaniei. Ca baza de esantionare au fost utilizate listele electorale permanente.”

Tinerii absolventi nu-si gasesc un job – Cifrele din Romania comparativ cu restul UE

Miercuri, 17 August 2016, ora 09:05

„Romania este unul dintre statele membre cu cele mai mici procente de absolventi recenti angajati.

In 2015, aveau un job 68,1% din tinerii care au absolvit in ultimii 3 ani (din 2012, inclusiv) o forma de invatamant.

Media eruopeana a acestui indicator a fost de 76,9, in acelasi an, potrivit unui studiu Eurostat.

Absolventii recenti sunt tinerii cu varste cuprinse intre 20 si 34 de ani care au terminat o forma de invatamant in urma cu 1 – 3 ani.

Tinerii din Romania se plang ca nu isi gasesc un loc de munca in tara, dupa terminarea studiilor, iar atunci cand au totusi o sansa, domeniul in care ajung sa munceasca nu are nicio legatura cu studiile absolvite.

Romanii sunt multumiti de locul de munca, desi sunt stresati si fac ore suplimentare – Studiu IRES

Tinta europeana este ca 82% dintre europenii cu varste intre 20 si 34 de ani care au terminat cel putin liceul sa-si gaseasca un loc de munca in cel mult 3 ani de la absolvirea ultimei forme de invatamant. Acest target a fost introdus in 2012 si e valabil pentru 2020.

Situatii mai grave decat cea din Romania se intalnesc doar in Croatia (ultima intrata in UE) si cele trei tari unde somajul si, in special, cel in randul tinerilor au atins cote record dupa criza financiara declansata in 2008: Italia, Spania si Grecia.

Doua dintre concluziile statisticii Eurostat sunt deja foarte cunoscute – rata de ocupare pentru absolventii de invatamant superior si de scoli profesionale este mai mare decat cea a absolventi de invatamant secundar (liceu) generalist.

Aceste doua forme de invatamant ofera mai multe oportunitati de angajare si, prin urmare, sanse mai mari de gasire imediata a primului job din cariera.

Romania, in pericol sa devina „Republica batranilor”

Diferenta este insa de remarcat: in 2015, rata de ocupare medie UE a celor care au absolvit in ultimii 3 ani o facultate a fost de 81,9%, cea a celor care au terminat o scoala profesionala – de 73%, iar in randul absolventilor de invatamant secundar generalist – de doar 61,2%.

Sansele absolventilor in celelalte state ale UE

Cehia este exceptia Europei: rata de ocupare din randul absolventilor de studii medii generaliste (85,2%) este mai mare decat cea a tinerilor care au terminat scoli profesionale (81,5%) si chiar decat a celor care au finalizat studii superioare (82,7 %).

In Luxemburg, ocuparea tinerilor care au absolvit scoli profesionale o depaseste pe cea a studentilor de studii superioare.

Citeste mai departe despre absolventii romani si sansa lor de angajare pe Curs de guvernare.”

Pe mine m-au pus pe ganduri aceste statistici… Uitati-va numai la cele pe Bucuresti. Invatamantul, Sanatatea in Romania sunt atribute ale statului. Este adevarat ca exista in aceste domenii si un sector privat, dar, cu toate acestea scolile si unitatile spitalicesti tin, in covarsitoarea lor majoritate, de stat. Tocmai asta e problema!! Observati ca in Bucuresti, in procente absolut majoritare (peste 50%!!), oamenii sunt nemultumiti de Invatamant si Sanatate. Te izbeste diferenta de procentaj fata de alte capitale europene: acolo oamenii sunt multumiti in proportii covarsitor majoritare!!!!!

De unde rezulta incapacitatea statului roman de a gasi solutii in privinta Invatamantului si Sanatatii – sa nu uitam ca avem doua ministere de profil – asa incat sa poata sa-i multumeasca pe cetateni!!

Doar „10% din locuitorii din Bucureşti se declară foarte satisfăcuţi de locurile publice din oraş precum pieţe, magazine sau zone pietonale”…?

Ca „83% din locuitorii Bucureştiului se declară mulţumiţi să trăiască în oraş” acuma ce sa-i faci? Asta e situatia!! Va dati seama cat de rau e in alta parte?

Sa ne uitam si la al doilea articol: „Aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator„… Acuma omul ce sa zica? El se exprima – poate ca asa au fost si intrebarile din sondaj – ca „statul cheltuieste prea putin”. Totusi oamenii constientizeaza in proportii covarsitor majoritare ca statul este cel mai prost administrator!!! De observat ca este atacat managementul pe care il face statul.

Dupa parerea mea, ne cam aflam intr-o situatie de criza… Care e consecinta lipsei reformelor. Dupa guvernarea Nastase nu s-au mai prea facut reforme in economie. A fost marit abnorm statul prin angajarea in perioada 2004-2009 a 500.000 de functionari de stat numarul lor sporind de la 900.000 cat a lasat guvernarea Nastase, la 1.400.000 fara sa se vada vreo imbunatatire…

Apoi avem un procent foarte mare de tineri care, dupa ce au absolvit o forma de invatamant, nu-si gasesc de lucru in Romania: peste 30%!!!

„Doua dintre concluziile statisticii Eurostat sunt deja foarte cunoscute – rata de ocupare pentru absolventii de invatamant superior si de scoli profesionale este mai mare decat cea a absolventi de invatamant secundar (liceu) generalist.” – de unde rezulta o problema destul de grava si anume ca absolvirea liceului, in Romania, nu constituie un avantaj in gasirea unui loc de munca…

De asemenea un alt aspect ingrijorator: „Tinerii din Romania se plang ca nu isi gasesc un loc de munca in tara, dupa terminarea studiilor, iar atunci cand au totusi o sansa, domeniul in care ajung sa munceasca nu are nicio legatura cu studiile absolvite.”… De unde rezulta o pierdere irecuperabila pentru stat si economia romaneasca. Se cheltuiesc bani de catre stat pentru pregatirea lor, dar rezultatul este ca acesti tineri nu ajung sa munceasca in domeniul in care s-au pregatit – cu alte cuvinte se cheltuieste mult dar fara rezultat… Toate aceste cheltuieli ori sporesc deficitul bugetar, ori mentin un nivel modest de dezvoltare pentru ca adauga o valoare redusa. Articolul din Curs de Guvernare mai arata ca:

„Trebuie menționat că ocuparea deosebit de mare din rândul absolvenților de studii superioare poate fi impulsionată și de faptul că, mai ales în perioade de criză, aceștia acceptă și locuri de muncă ce nu necesită o licență, pentru care ar putea fi supra-calificați.

Fenomenul poate arăta un dezechilibru de pe piața muncii, dar și o problemă a sistemului de învățământ (lipsa unei reglări în funcție de cererea de pe piața muncii).

De asemenea, determină apariția în statistici a unei situații care nu reflectă neapărat realitatea: o creștere a ocupării în rândul absolvenților de facultate și o scădere corespunzătoare a ocupării celor care au finalizat studii medii.

Diferențele nu pot fi surprinse decât în analize mai detaliate, care au în vedere primul job în domeniul de pregătire.”

Nu este usor de caracterizat aceasta situatie… Ai putea spune, de exemplu, ca Romania nu reuseste sa-si fructifice cat mai bine potentialul, inclusiv cel uman, iar statul, decidentii politici nu reusesc sa gaseasca solutii.

Insa eu stau si ma intreb, apropo de votul din 2016, cum e posibil ca in conditiile in care 85% dintre cetateni, care considera ca statul este cel mai prost manager, totusi PSD sa castige in proportii majoritare de necontestat alegerile… Cu atat mai mult cu cat si fosta guvernare, inainte de cea a tehnocratilor, a fost una social-democrata, cu Victor Ponta premier…

Si iarasi e greu de inteles de ce nu se incearca reforme pentru a atenua din nemultumiri. Daca majoritatea covarsitoare a cetatenilor considera ca statul e cel mai prost manager, alternativa ar fi sectorul privat. Interesant este ca, la noi, sectorul privat a fost deprimat economic, in principal din cauza marii crize din 2008-2009 cu efecte ce se resimt timp destul de indelungat. Florin Citu pomenea undeva de „repararea secotrului privat”. Multe firme au dat faliment, dar nu se vede o revigorare a sectorului privat capabil sa asigure locuri de munca, perfectionarea lui in vederea adaugarii de valoare tot mai mare. Inclusiv la actuala guvernare nu se vad politici in acest sens. Dar nici in trecutul recent nu s-au vazut strategii in acest sens. Dar ce interes ar avea clasa politica in a mentine o stare de nemultumire, absolut justificata din partea cetatenilor? Nu se fac investitii in economie, situatia economica tinde sa devina din ce in ce mai precara…

Trebuie, cred, precizat un lucru: nu e vorba neaparat de intelectuali sau de „muncitori si tarani” cum se exprima un comentator de blog, ci de 85% din populatia Romaniei – asta doreste sa spuna acel sondaj! Iar statul cu ce solutie vine? Sa forteze – intr-un dispret total la adresa Constitutiei – angajatorii privati sa creasca salariul brut?? Asta in conditiile in care 85% dintre romani nu doar ca nu au incredere in stat, dar considera ca acesta mai mult incurca decat descurca lucrurile?

Observati o contradictie uluitoare:

„Principala concluzie a cercetarii este aceea ca exista un consens larg in privinta unui rol mai activ al statului in redistribuirea resurselor catre cei care au nevoi mai mari, in managementul riscurilor sociale si in sporirea incluziunii sociale.„

dar:

„„Aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator, majoritatea considerand ca autoritatile cheltuiesc prea putin cu sanatatea, sistemul de pensii, invatamantul si asigurarile pentru somaj, potrivit unui studiu.”

Greu de explicat, de inteles pentru ce atunci oamenii nu acorda o mult mai mare incredere sectorului privat. Sau de ce decindentii politici nu cauta atenuarea acestor nemultumiri endemice prin stimularea sectorului privat.

De asemenea frapeaza caracterul neoliberal, as zice caracteristic nord-american (uluitor!!) al felului in care gandesc oamenii despre stat si felul in care merg lucrurile in Romania. De aceea consider ca este o eroare a considera ca realitatile de la noi se aseamana cu cele din Rusia, mergand pe ideea slav-ortodoxa, cum am auzit la o televiziune de stiri din partea unui prestigios analist… Va dati seama ce inseamna ca „aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator„? 🙂 Chiar daca omul simplu – depinde si de cum a fost pusa intrebarea – considera ca statul nu cheltuieste mai mult. Dar daca intrebarea a fost pusa in felul acesta: „Cheltuieste statul prea putin?”, atunci care ar putea fi raspunsul? El, cetateanul, a vrut sa spuna altceva: ca se cheltuieste prea putin. Pentru ca dezvoltarea economica nu se poate, totusi, realiza cheltuind sume infime de bani. Asta nu inseamna ca banii ar trebui cheltuiti aiurea, cum se spune in popor. Ar trebui cheltuiti mai multi, dar bine chivernisiti. Insa a nu avea incredere in stat in asemenea proportii inseamna ca nu ai incredere in faptul ca statul poate cheltui mai mult chivernisind, totusi, banii. Ci ca Guvernul ii arunca pe fereastra. Pentru voturi mai multe! Ii arunca pe fereastra, dar nu se vede nicio imbunatatire. Nici, de exemplu, in Invatamant, nici in Sanatate. Dimpotriva, se constata scaderi!!!

Eu stau si ma intreb daca mai exista o tara in regiune in care cetatenii sa gandeasca in stilul asta…

Si au votat PSD (sau nu s-au dus la vot nemultumiti de stat si de politicile aplicate de-a lungul anilor) dar, de fapt, PSD, luand in calcul prezenta la vot, a fost votat doar de vreo 18% din populatie, daca nu si mai putin… Va dati seama cum gandeste 80% din populatie? 🙂

Ia cineva in serios astfel de probleme?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Recensamantul. Rezultate partiale

Mediafax

RECENSĂMÂNT 2011, rezultate provizorii: Populaţia a scăzut cu peste 2,6 milioane. Câţi locuitori au mai rămas în fiecare judeţ – FOTO

Se arata, printre altele, ca:

„Populaţia României a scăzut cu peste 2,6 milioane, de la 21.680.974 la 19.042.936 de persoane, potrivit rezultatelor provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011, anunţate joi de Institutul Naţional de Statistică.

Conform datelor recensământului din 2002, populaţia României era de 21.680.974 de locuitori.

Populaţia din statisticile curente la 1 iulie 2011 este de 21.354.396, a precizat INS.

Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din 20 octombrie 2011, populaţia stabilă a României a fost de 19.043.000 de persoane, din care 18.384.000 au fost prezente, iar 659.000 temporar absente.

Din totalul populaţiei stabile a României, 10.054.000 persoane aveau domiciliul sau reşedinţa în municipii şi oraşe (52,8%), iar 8.989.000 persoane locuiau în comune (47,2%). […]

Potrivit Comisiei Centrale pentru Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2011, rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor prezintă o primă estimare privind numărul populaţiei, al gospodăriilor populaţiei şi al fondului de locuinţe.

Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România din anul 2011 s-a realizat în conformitate cu recomandările Conferinţei Statisticienilor Europeni pentru runda 2010 a recensămintelor populaţiei şi locuinţelor şi ale Regulamentulului (CE) nr. 763/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind recensământul populaţiei şi locuinţelor .

Conform acestor recomandări, populaţia stabilă a României include: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România care, la momentul recensământului, se aflau pe teritoriul ţării (persoane prezente) sau erau temporar absenţi, fiind plecaţi în străinătate pentru o perioadă mai mică de 12 luni; cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie veniţi pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne o perioadă de cel puţin 12 luni (la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc.) care aveau doar reşedinţa în România; cetăţenii români plecaţi în străinătate în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale româneşti din străinătate.

Conform definiţiei internaţionale, nu au fost cuprinşi în populaţia stabilă a ţării: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România plecaţi în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne în străinătate o perioadă de cel puţin 12 luni : la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc. (persoane plecate pe perioadă îndelungată); cetăţenii străini sau fără cetăţenie veniţi în România pentru o perioadă mai mică de 12 luni (persoane temporar prezente).

În conformitate cu recomandările internaţionale, nu au făcut obiectul recensământului şi nu au fost înregistrate la recensământ următoarele categorii de populaţie: cetăţenii străini prezenţi în România în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale străine în România; cetăţenii străini prezenţi ocazional în România la momentul critic al recensământului, pentru diverse scopuri: afaceri, turism etc., veniţi pentru o perioadă mai mică de 12 luni, care nu aveau domiciliul sau reşedinţa în România.

Au făcut obiectul recensământului, dar nu au putut fi înregistrate în formularele individuale şi nici în centralizatoare următoarele categorii de persoane: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România, care la momentul critic al recensământului erau plecaţi cu întreaga familie în străinătate şi pentru care nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare existenţa lor; persoane care au refuzat explicit sau tacit recenzarea, prin evitarea vizitelor personalului de recensământ (populaţie necontactată).

Prelucrarea, verificarea şi validarea datelor din tabelele centralizatoare completate de recenzori va continua şi în etapa următoare, pentru estimarea unui număr mai mare de indicatori care vor fi prezentaţi ca rezultate preliminare ale recensământului. Rezultatele preliminare ale recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 2011 urmează, conform Programului de desfăşurare a activităţilor RPL 2011, să fie prezentate de Comisia Centrală a RPL 2011, la sfârşitul lunii mai.

Rezultatele definitive ale RPL 2011 se vor obţine în urma prelucrării informaţiilor individuale din formularele de înregistrare ale recensământului. Diseminarea acestor rezultate, în România şi către organismele internaţionale, va fi realizată, conform programului anunţat, începând cu semestrul al II-lea 2013.”

Scăderea populaţiei va afecta numărul europarlamentarilor, voturile în UE şi alocările financiare

Se arata, printre altele, ca:

„Numărul de eurodeputaţi români dar şi numărul de voturi alocate României în Consiliu vor scădea în urma diminuării numărului de cetăţeni, conform recensământului, însă potrivit unor surse europene, aceste efecte vor fi simţite abia după 2014 sau 2020.

Motivul este legat de perioada de referinţă la care se raportează instituţiile europene atunci când fac aceste calcule şi care va rămâne acelaşi dinaintea publicării datelor recensământului.

Numărul de europarlamentari pentru fiecare stat este calculat potrivit unui sistem de „proporţionalitate degresivă” – aşadar ţine cont de numărul populaţiei, iar numărul de mandate alocat în acest exerciţiu legislativ fiecărui stat este prevăzut în concluziile Consiliului european din 18 octombrie 2007, adoptate la nivel de şefi de stat şi de Guvern

Conform celor stabilite, România are în prezent 33 de europarlamentari, însă ar putea pierde, potrivit surselor citate, circa 3-4 dintre aceştia. Însă modificarea numărului de eurodeputaţi nu are legătură numai cu rezultatele recensământului. În realitate, numărul de europarlamentari aferent fiecărui stat membru va fi modificat cel mai probabil cu începere de la următoarele alegeri, din 2014, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Lisabona, dar şi ca urmare a aderării Croaţiei la UE. În paralel, o reformă a Parlamentului European, care prevede printre altele şi o schimbare a numărului de eurodeputaţi şi a sistemului de alegere a acestora este în dezbatere în PE.

Pe de altă parte, scăderea cu peste două milioane a numărului de locuitori din România va avea efecte şi asupra numărului de voturi de care dispune România în Consiliul UE dar şi asupra diferitelor alocărilor bugetare.

Însă, potrivit surselor citate, rezultatele referendumului nu vor afecta alocările pentru perspectiva financiară 2014 – 2020, aflate în prezent în curs de negociere.

În prezent, România este al şaptelea stat membru UE ca număr de voturi în Consiliu, având aproximativ 4,5% din populaţia UE.”

RECENSĂMÂNT 2011: 39% dintre români cred a fost prost organizat, jumătate nu ştiu de către cine

Se arata, printre altele, ca:

„Aproximativ 40% dintre români consideră că recensământul a fost prost organizat, iar jumătate nu ştiu care este instituţia responsabilă cu organizarea lui, relevă un studiu al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES).

Potrivit unui studiului IRES privind atitudinile şi percepţiile populaţiei faţă de recensământ, ale cărui concluzii au fost remise, vineri, MEDIAFAX, 15,5 la sută dintre români au declarat că Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor a fost foarte prost organizat, iar 24,1 la sută destul de prost organizat.

Cu toate acestea, 57 la sută dintre români nu au ştiut să răspundă la întrebarea referitoare la instituţia care este responsabilă cu organizarea Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor 2011, 15 la sută spunând că Primăria este responsabilă, iar opt la sută că Guvernul are acest lucru în sarcina sa. Astfel, potrivit documentului citat, doar 15 la sută au răspuns corect la această întrebare, spunând că Institutul Naţional de Statistică este responsabil cu organizarea recensământului.

Cu privire la utilitatea Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor, românii consideră că acesta este destul de util şi foarte util în proporţie de 38, respectiv 30 la sută, comparativ cu cei 26 la sută care au considerat că acesta este destul puţin util, respectiv inutil.

Conform studiului IRES, 5 la sută din ei nu au fost vizitaţi de recenzor, iar 4 la sută nu au fost acasă în momentul vizitei recenzorului, astfel încât 90 la sută din populaţia României a fost recenzată.

Potrivit documentului citat, 86 la sută dintre români şi-au completat singuri chestionarele, pentru 12 la sută dintre ei completând alt membru al familiei. Doi la sută din cei întrebaţi au răspuns că nu au răspuns personal la întrebările recensământului.

Studiul a fost realizat prin intermediul telefonului de către IRES, în perioada 31 octombrie – 1 noiembrie, pe un eşantion de 1.468 de indivizi cu vârste de peste 18 ani şi are o marjă de eroare de plus-minus 2,6 la sută.”

Gandul

Iata Chestia Zilei in viziunea lui Cristian Tudor Popescu:

CHESTIA ZILEI: Invizibilul Popescu

Dar iata ce ne mai spune Gandul:

RECENSĂMÂNTUL POPULAŢIEI, PRIMELE REZULTATE. Câţi români sunt, câţi etnici maghiari şi cât de mare este minoritatea romă

Se arata, printre altele, ca:

„Populaţia înregistrată la Recensământul Populaţiei a fost de 20.254.866, cu aproape un milion mai puţin faţă de datele din statisticile din luna iulie a anului 2011 – 21.354.396. Populaţia stabilă este de 19.042.936 în timp ce persoanele plecate pe perioadă îndelungată sunt în număr de 910.264.

Procentajul locuinţelor în care nu s-a putut realiza recenzarea reprezintă 2,8% din totalul locuinţelor, adică circa 1 million de persoane (cuprinzând populaţia plecată în străinătate – întreaga familie – pentru care nu a avut cine să îi declare în ţară; populaţia necontactată). Ponderi mai ridicate s-au înregistrat la nivelul oraşelor mari: Bucureşti (6,0%), Timişoara (5,8%), Iaşi (3,0%), Constanţa (2,9%) etc. În ceea ce priveşte productivitatea la nivel naţional, raportată ca PIB/locuitor, aceasta a crescut cu doar 2% prin schimbarea datelor privind populaţia, conform analizei gândul privind efectele modificării statisticii privind populaţia asupra indicatorilor economici precum datoria publică pe cap de locuitor şi PIB/locuitor.

Conform programului de desfăşurare al RPL 2011, Secretariatul Tehnic al Comisiei Centrale a RPL a centralizat la nivel naţional informaţiile generale referitoare la numărul populaţiei stabile şi fondul de locuinţe. Rezultatele provizorii obţinute se prezintă astfel:

Populaţia stabilă: 19,0 milioane (19.042.936) persoane
Gospodării: 7,1 milioane (7.086.717) gospodării
Locuinţe (inclusiv alte unităţi de locuit): 8,5 milioane locuinţe (din care: 8.450.607 locuinţe convenţionale şi 8.149 alte unităţi de locuit)
Clădiri: 5,1 milioane clădiri (5.117.940 clădiri din care: 5.103.013 clădiri cu locuinţe şi 14.927 clădiri cu spaţii colective de locuit)

Câţi români, maghiari şi romi sunt

Rezultatele provizorii ale recensământului populaţiei relevă faptul că, din totalul populaţiei stabile, 16.870 mii persoane (88,6%) s-au declarat români. Populaţia de etnie maghiară a fost la recensământ de 1.238 mii persoane, reprezentând 6,5% din populaţia stabilă a ţării, iar numărul celor care s-au declarat romi a fost de 619 mii persoane (3,2%). Între alte etnii care au înregistrat un număr de persoane de peste 20 mii se situează următoarele grupuri etnice: ucraineni (51,7 mii persoane), germani (36,9 mii), turci (28,2 mii), ruşi – lipoveni (23,9 mii) şi tătari (20,5 mii persoane).

Numărul persoanelor pentru care nu a fost înregistrată etnia (nu au dorit să o declare sau nu erau prezente) a fost de 59,2 mii persoane, reprezentând 0,3% din populaţia stabilă a ţării.

În profil teritorial, distribuţia populaţiei după etnie arată că ponderea populaţiei de etnie română este majoritară în Municipiul Bucureşti (96,6%) şi în 39 de judeţe (cu o pondere variind între 98,5% la Botoşani şi 52,6,% la Mureş), iar în 26 dintre acestea ponderea românilor este de peste 90%.

Populaţia de etnie maghiară deţine majoritatea în judeţele Harghita (84,8%) şi Covasna (73,6%); de asemenea ponderi ridicate se înregistrează şi în judeţele: Mureş (37,8%), Satu Mare (34,5%), Bihor (25,2%) şi Sălaj (23,2%). În Bucureşti de entie romă s-au declarat 21.394 de persoane.

Persoanele de etnie romă reprezintă 3,2% din totalul populaţiei stabile, fiind repartizaţi relativ uniform în teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,8% în judeţul Mureş. Romii se întâlnesc într-o proporţie relativ mai mare, de peste 6,0% din populaţia stabilă şi în judeţele Călăraşi (8,1%), Sălaj (6,9%) şi Bihor (6,1%).”

ANALIZĂ GÂNDUL: Cu cât a crescut, „din pix”, productivitatea din România, conform datelor provizorii ale recensământului din 2011

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Off Topic – Editorialul D-lui Cristoiu

Chiar as dori sa stiu parerea unui europarlamentar din USL, dar si de la PDL, despre ceea ce a scris Dl. Ion Cristoiu in Evenimentul Zilei:

Cristoiu contra Cristoiu. Şatra moldo-valahă şi-a mutat cortul în Parlamentul European

Spicuim:

„Clădirea Parlamentului European de la Bruxelles adăposteşte uneori câte o tărăşenie menită să aducă o adiere de pitoresc într-un loc al plicticoşeniei absolute tipice unei instituţii birocratice. S-au putut vedea, astfel, în distinsa hardughie, degustări de vinuri, obiceiuri exotice în plin spectacol, expoziţii culinare.[…]

Din când în când, dau buzna în binecunoscutul edificiu reprezentanţi ai Opoziţiei din fostele republici sovietice: Belarus, Kazahstan, Kirgistan. Într-o engleză vorbită de un rus, ei se plâng – şi pe drept cuvânt – că democraţia din ţara lor e una de paradă, un soi de dictatură bolşevică, în care locul tunicii şi al izmenelor l-au luat fusta scurtă şi chiloţii şnur.

Marţi, 31 ianuarie 2012, Parlamentul European, sau, mă rog, clădirea care adăposteşte faimoasa Instituţie, a fost scena unui spectacol care le-a întrecut pe toate în pitoresc: Opoziţia dintr-o ţară membră a Uniunii Europene a venit să se plângă că e hăituită de cumplita dictatură din ţara respectivă.

Cine a avut curiozitatea să urmărească spectacolul a rămas niţel perplex, vorba lui Gelu Voican Voiculescu de odinioară: 1) Condiţia de esenţă a aderării unei ţări la Uniune o constituie îndeplinirea până la virgulă a standardelor europene în materie de democraţie.

În ianuarie 2007, România sărbătorea cu şampanie şi ţipurituri admiterea în Uniunea Europeană. După cinci ani de activitate în Uniune, încununată de numirea unui român într-unul din cele mai importante posturi de Comisar, România nu numai că nu înaintase pe calea democraţiei, cum ar fi fost de aşteptat, dar, mai mult, dăduse înapoi, ca un rac cu viteză viteză de TGV, ajungând în dictatura de tip Ceauşescu.

Dacă aşa stau lucrurile – îşi vor fi spus cei ce urmăriseră spectacolul moldovalah – membrii Consiliului, ai Comisiei, ba chiar şi ai Parlamentului European, ar trebui să-şi facă harakiri. Asta deoarece numai un astfel de gest suprem ar putea spăla ruşinea de a fi asistat nepăsători revenirea unei ţări membre a UE la neagra dictatură ceauşistă.

2) Cuvântările liderilor Opoziţiei sugerau condiţia unor inşi abia scăpaţi din închisorile româneşti graţie intervenţiei lui Amnisty International şi al ameninţării cu o Rezoluţie a Consiliului de Securitate votată şi de Rusia, ajunşi la Bruxelles pitiţi în TIR-uri frigorifice, printre hartane de viţel congelate.

Priviţi mai atent, oratorii nu prezentau nici un semn menit a trăda hăituirea: Bine hrăniţi şi bine înţoliţi la buticuri de lux pariziene, proaspăt bărbieriţi şi proaspăt parfumaţi, respirând prin toţi porii fericirea burgheză a omului care a călătorit la clasa întâi. Pentru ca bizareria să fie şi mai dihai, spectacolul era transmis în direct în România supusă dictaturii, şi alături de liderii hăituiţi se găseau liderii Puterii care-i hăituiau.

Descumpănirea străinilor, în trecere pe acolo spre bufet, a luat sfârşit, ca prin farmec, când şi-au dat seama ce limbă se vorbea la întâmplarea din clădirea Parlamentului: Era româna!

Auziseră limba asta seară de seară la televizor, când se difuzau secvenţe din Bruxelles cu ţigani ciorovăindu-se pentru o ciordeală, scuipându-se reciproc şi arătându- şi unul altuia bucile răpănoase. Concluzia a căzut imediat: Şatra moldo-valahă şi-a mutat cortul în Parlamentul European!

Politicieni şi jurnalişti ai Puterii au făcut mare caz de iarmarocul românesc din clădirea Parlamentului European. S-a vorbit de Opoziţia care a mers să se plângă pe la Înaltele Porţi, ba chiar şi de fulgerele care ar putea să cadă asupra bietei noastre ţărişoare din cerul de la Bruxelles.

Cum se întâmplă de obicei în ultimul timp, reacţia Puterii n-a făcut altceva decât să dea o mână de ajutor Opoziţiei. Cine ştie cât de cât realităţile din Parlamentul European îşi dă seama că pitorescul spectacol moldo-valah de marţi, 31 ianuarie, un soi de Căluşarii fără falus, n-a avut în Instituţia cu pricina nici măcar ecoul apei trase la WC de secretara unui europarlamentar occidental.

N-au ştiut liderii USL că manifestarea va fi perfect inutilă în planul Parlamentului European?

Fireşte că au ştiut. Cum de altfel au ştiut şi ştiu că tema dictaturii din România intră în conflict cu adevărul trăit zi de zi de alegătorul băştinaş. Stă în gena politicianului român să supraliciteze demagogic realitatea. Falnic urmaş al lui Caţavencu, politicianul român e capabil să zbiere că e sărăcie strigătoare la cer în supermarketul aglomerat şi că toate româncele sunt fecioare, în plin bordel.[…]

Şi orice om normal poate vedea că în România nu e dictatură, ba mai mult, judecând după dispreţul faţă de legi, darea cu tifla la autorităţi, e o imensă brambureală. Derapajele de la standardele europene nu sunt expresia unei voinţe, ci expresia instituţiilor noastre de parodie – de la Preşedinţie până la Judecătoria de Ocol – care n-au devenit autentic democratice, ci imitatoare balcanice ale acestor instituţii.

Liderii USL au pus la cale reality-show-ul de la Bruxelles nu pentru spectatorii străini din Parlamentul European, ci pentru telespectatorii români de acasă. Fleacul de la Bruxelles a devenit rapid pe televiziunile Coaliţiei politico-mediatice „Jos Băsescu!” un moment de rezonanţă planetară: Parlamentul european a luat în dezbatere dictatura din România!

Pentru această dramatizare a fleacului s-au folosit din plin obişnuitele trucuri ale presei de tip Trompetă: titluri de un partizanat orb, relatări cu sufletul la gură, comentarii isterice.

Totul făcut în aşa fel încât populimea din România să fie convinsă o dată în plus că regimul Băsescu e pe ducă şi pe plan extern. Întâlnim în tărăşenia de la Bruxelles un truc electoral folosit deja şi în cazul protestelor cu iz de montaj literar-artistic şi în cazul grevei parlamentare.

Am intrat într-un an electoral. USL şi-a dezvăluit deja, prin acţiunile puse la cale în ianuarie 2012, unul dintre instrumentele la care va apela din plin în acest an de bătălie. Rămâne de văzut dacă PDL şi-a dat seama de această nouă şi ingenioasă şmecherie electorală.

Judecând după felul haotic în care a reacţionat până acum, tare mă tem că PDL nu-şi dă seama nici pe lume ce trăieşte! Cum să-şi mai dea seama, în aceste condiţii, de ceea ce face Opoziţia?!”(subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial scris de Ion Cristoiu.

L-am auzit de multe ori pe Ion Cristoiu spunand ca e comunist, fara sa spuna in gluma lucrul asta (sau poate nu am sesizat eu). Ce parere aveti…?

Despre salarii

Iata un articol foarte interesant din Gandul:

Cui i-a crescut salariul cu peste 30% în ultimii trei ani de criză. Cine ar putea primi mai mulţi bani în 2012

Se arata, printre altele, ca:

„În ultimii trei ani, respectiv de la începutul crizei economice şi până la finele anului trecut, salariul mediu net la nivelul întregii economii româneşti a crescut cu 9,5%, de la 1.361 de lei în noiembrie 2008, la 1.491 de lei în noiembrie 2011, relevă datele Institutului Naţional de Statistică (INS).

Cele mai consistente măriri salariale, de peste 30% faţă de nivelul din noiembrie 2008 când în România au început să se resimtă efectele crizei financiare, s-au înregistrat în industria extractivă, în domeniul asigurărilor private, al energiei electrice şi al intermedierilor financiare. La polul opus s-au aflat angajaţii din sectorul public, unde câştigul mediu net lunar este cu circa 20% mai scăzut decât nivelul de la sfârşitul lui 2008.”

SONDAJ IRES: 41% dintre români cred că un salariu decent este de minim 2.000 de lei

In ultimul articol se arata ca:

„SONDAJ IRES: 63% dintre români nu au un loc de muncă, 41% cred că un salariu decent este de minim 2.000 de lei” (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Apropo de Sanatate…

… sa vedem ce se intampla si la altii. Iata un articol din Evenimentul Zilei, ce contine si o statistica interesanta, despre situatia din SUA:

AFLĂ ce-i omoară pe americani

Se arata, printre altele, ca:

„Din 2006, numărul crimelor a început să scadă, iar în 2010 a ieşit din Top 15 al celor mai frecvente cauze ale morţii. Locul lor a fost luat de bolile căilor respiratorii şi plamânilor (penumopatii), în special în rândul persoanelor de peste 75 de ani.

Motivele de îngrijorare vin şi din partea bolnavilor cu Alzheimer, unde decesele în rândul acestora a crescut. Alzheimer-ul este, în 2010, pe locul 6 în topul celor mai frecvente cauze ale decesului. Au crescut valorile şi pentru bolile rinichilor (locul 8), bolile cronice ale ficatului şi cirozele (locul 12), pentru Parkinson (locul 14), în timp ce pneumopatiile au detronat crimele şi s-au instalat pe locul 15.”

Recomand citirea intregului articol in original! Foarte interesant!

Cateva articole citite…

 

… si, dupa parerea mea, interesante. Primul articol este din Mediafax si prezinta o statistica de pe urma unui sondaj:

Proprietar sau chiriaş? Află care sunt preferinţele românilor în materie de locuinţe

Se precizeaza ca:

„Aproximativ 70% din români îşi doresc să cumpere o locuinţă decât să închirieze una, preferinţele îndreptându-se în special către apartamente cu trei camere, însă aproape jumătate dintre respondenţi dispun de un avans mai mic de 10.000 de euro, potrivit unui sondaj realizat de portalul imobiliare.ro”

Iata ce se mai spune in articol:

„Dintre cei care vor să achiziţioneze o locuinţă, 72% sunt interesaţi de un apartament şi numai 28% de o casă, răspunsul putând fi influenţat, potrivit imobiliare.ro, de puterea de cumpărare.

Pentru 60% dintre respondenţi, nu este deloc important ca locuinţa să fie nouă.

„Deşi preţul este un factor important, cei mai mulţi ar dori să achiziţioneze un apartament cu trei camere (40%), preferinţă urmată de apartamentele cu două camere (24%), cele cu patru camere (22%) şi garsoniere (16%)„, potrivit imobiliare.ro, care arată că 23% dintre respondenţi preferă locuinţele cu suprafeţe de 60-80 metri pătraţi, 22% pe cele de 80-100 metri pătraţi şi 17% pe cele de peste 100 metri pătraţi.

Potrivit datelor portalului imobiliar, peste jumătate dintre respondenţi ar fi de acord să achite pentru o locuinţă între 35.000 şi 80.000 de euro, în timp ce 16% dintre cei chestionaţi au declarat că ar plăti între 80.000 şi 100.000 de euro, iat un procent similar ar plăti o sumă mai mică de 35.000 de euro. Doar 8% dintre respondenţi ar plăti între 100.000 şi 150.000 de euro, iar procentul celor care ar plăti între 150.000 şi 200.000 de euro este de 3%.”

Celalalt articol este din Romania Libera:

Statele arabe cer României o prezenţă mai mare în regiune

de LUCA NEGREANU

Se arata ca:

„Tunisia şi Egiptul solicită României sprijin pentru construcţie instituţională şi funcţionarea statului de drept, a declarat senatorul Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, adăugând că o solicitare în acest sens a fost formulată de ambasadorii celor două ţări, relatează Mediafax.

„S-a solicitat autorităţilor de la Bucureşti, chiar dincolo de întărirea raporturilor de cooperare bilaterală şi continuarea tendinţei politice pe care am avut-o cu lumea arabă de foarte mult timp, şi un sprijin practic”, a spus Cristian Diaconescu.”

si:

„”Se aşteaptă ca România să aibă o abordare strategică în spiritul relaţiilor parteneriale dinăuntrul UE şi NATO. Am discutat aspecte legate de procesul evolutiv care se produce astăzi în lume arabă. Este un proces încă în desfăşurare deci nu putem avea în vedere concluzii finale”, a spus Diaconescu.

El a subliniat că din discuţii a reieşit faptul că se aşteaptă ca interesul României să fie concretizat printr-o prezenţă la nivel înalt în aceste state.

„Ambasadoarea statului tunisian chiar s-a întrebat de ce România, deosebindu-se de alte state europene nu este mai prezentă având în vedere fundalul extrem de bun al dialogului bilateral”, a mai spus Diaconescu.”

Dar iata si un foarte interesant articol pe care l-am gasit pe site-ul Foreign Policy si in care este vorba nu atat despre petrol… cat despre gazele naturale!

The Pipeline Paradox

Why is the United States helping Iran sell natural gas?

BY GAL LUFT

Este vorba despre Iran cunoscut mai degraba datorita petrolului si pe buna dreptate: Iranul este al patrulea mare producator mondial de petrol. Articolul ne vorbeste insa si despre o alta resursa economica a Iranului si anume zacamintele foarte mari de gaze naturale, lucru ce face ca Iranul sa joace un rol geopolitic major. Acest lucru priveste, fara indoiala, si Europa, in incercarea de a nu mai depinde de gazele naturale rusesti si, in consecinta, de a gasi alternative. Se vorbeste in articol si de proiectul Nabucco. Dar, pentru a intelege problema, trebuie sa avem in vedere faptul ca infrastructura necesara pentru livrarea gazelor naturale e foarte scumpa si consecintele care deriva de aici, si anume un mare avantaj pentru asa numitii exportatori nepopulari:

„The international natural gas trade is different from those in oil and coal in that natural gas is for the most part delivered by an expensive pipeline infrastructure, rather than by more malleable sea routes or rail lines. This means that once an importer enters a long-term contract with an exporter, the relationship becomes all but unbreakable – if Western Europe gets sick of dealing with Russia, for instance, it can’t just pick up its pipeline and drag it over to North Africa. This is a big advantage for politically unpopular exporters, which explains why in recent months Iran inked gas deals with all of its seven neighbors, except Afghanistan. In doing so, it hopes not only to become a critical transit country for Central Asia’s energy, but also to ensure that Europe and South Asia are beholden to its gas for many years to come.”

In privinta Europei, articolul arata ca:

„No less important for Iran is the European market. Here, Iran is trying to position itself as an alternative to Russia – which supplies a quarter of Europe’s natural gas – as a major exporter to the European Union. Europeans have been acutely aware of their vulnerability: Five years ago, a spat between Russia and Ukraine – through which 80 percent of Russia’s natural gas exports to Europe travel – disrupted supplies to Hungary and Poland. Ever since, they have tried to establish a range of Plan Bs for gas delivery. Chief among them is Nabucco, a pipeline that aims to bring gas from the Caspian Sea to the heart of Europe by way of Turkey, Bulgaria, Romania, and Hungary. Iran wants to ensure that no matter which new corridor to Europe is chosen, its gas will be fed into it. For this, Iran needs to be fully integrated into the gas pipelines of its relevant neighbors: Azerbaijan, Syria, Turkey, and Turkmenistan.

This is exactly what Tehran is doing. In January, Iran and Syria signed an agreement to build the so-called Islamic pipeline, which would carry gas from Iran to Europe via Iraq, Syria, Lebanon, and the Mediterranean basin. That same month, Iran signed a long-term contract with Azerbaijan to import Azerbaijani gas to Iran in exchange for exporting Iranian gas to the Nakhchivan Autonomous Republic, the Azerbaijani exclave between Iran and Armenia. Iran has also built a pipeline to Armenia itself, which opened in 2008. In February, Iran and Turkey announced that they are planning to increase the amount of gas flowing through the Tabriz-Ankara pipeline from 18 million to 23 million cubic meters per day. Last November, Iran inaugurated a new pipeline with Turkmenistan, the world’s fourth-largest gas reserve.”

Iata si concluzia articolului:

„Instead, by supporting Nabucco and by giving a nod to Turkmenistan to divert its gas to Europe, the United States is not only facilitating the creation of two new economic lifelines for Iran, but also compromising its relations with Russia – outcomes that run contrary to Washington’s declared positions toward both Tehran and Moscow. Alternatively, by joining forces with Russia, which has expressed interest in financing TAPI, the United States can help shape the geopolitics of energy in South and Central Asia in a way that helps the economic development of its allies in the region while undermining Iran. Washington’s current course, however, will only make Tehran richer and more geopolitically indispensable.” (subl.mea)

Evident, recomand citirea integrala a tuturor articolelor.