Despre Polonia…

… intr-un incendiar editorial semnat Paul Krugman pe blogul sau din The New York Times:

Poland Is Not Yet Lost

Fac precizarea de la bun inceput ca acest editorial trebuie citit integral si in original!

Iata ce se arata printre altele:

„But its leaders remain determined to give disaster a chance.

Poland is one of Europe’s relative success stories. It avoided the severe slump that afflicted much of the European periphery, then had a fairly strong recovery:

As you can see, growth has faltered more recently, largely due to fiscal austerity plus the puzzling decision to emulate the ECB and raise interest rates in 2011. Still, by European standards there’s a refreshing absence of sheer economic horror.

And a lot of that relative success clearly had to do with the fact that Poland not only kept its own currency, but allowed the zloty to float. As a result, during the years of big capital flows to the European periphery, Poland saw a currency appreciation rather than differential inflation, and it was able to correct that real exchange rate quickly when crisis struck:

So what does Poland’s leadership want to do? Why, join the euro, of course.

It really does make you want to bang your head against a wall. Think of Spain, Ireland, now Cyprus. How much more evidence do we need that the euro is a trap, which can all too easily leave countries with no good options in the face of crisis? Even if you’ve bought into the legend of Latvia, which you shouldn’t, you should be willing to acknowledge that euro membership is at best a gamble, with a potentially terrible downside.

But no; they still believe that one more cavalry charge will drive those tanks away.

Update: Aha. So those cavalry charges didn’t happen. In fact, I’m slowly reading Anthony Beevor on all this, and he tells me that the biggest problem the Poles had was lack of radios, leaving them unable to coordinate their actions.” (subl. mea)

O sa incerc sa traduc o parte. La inceput, dupa cum spune si titlul, zice ca Polonia nu e inca pierduta. Apoi adauga: ” Dar liderii ei raman determinati sa dea dezastrului o sansa„. Ce am subliniat cu rosu si mai jos:

„Deci ce vor liderii polonezi sa faca? Sa adere la euro, desigur.

Pur si simplu iti vine sa te dai cu capul de pereti. Ganditi-va la Spania, Irlanda, acum Cipru. De cate evidente mai avem nevoie ca sa intelegem ca euro este o capcana, care poate lasa foarte usor tarile fara optiuni bune in fata crizei. Chiar daca credeti in legenda Letoniei, ceea ce nu trebuie, ar trebui sa stiti ca a fi membru al Eurozonei este cel mai bun joc (de noroc), cu un teribil potential opus.

Dar nu, ei cred ca inca o sarja de cavalerie vor intoarce inapoi tancurile.

Update. Aha, deci sarja de cavalerie nu s-a intamplat. De fapt il citesc incetisor pe Anthony Beevor, despre toate acestea, si care ne spune ca cea mai mare problema pe care a avut-o Polonia a fost lipsa radiourilor (comunicatiilor prin radio), lasandu-i in situatia de a nu putea sa-si coordoneze actiunile.„(subl. mea)

Sarja de cavalerie… te duce cu gandul la evenimentele din septembrie 1939…

Este unul din cele mai grave editoriale semnate de laureatul Premiului Nobel pentru Economie, poate chiar cel mai grav dintre toate… Daca lucrurile stau asa, inseamna ca euro e un esec si, drept consecinta, Zona Euro e intr-un pericol iminent de intrare intr-o noua recesiune, cu consecinte politice care s-ar putea sa fie, la randul lor, dintre cele mai primejdioase. Trebuie sa spunem ca si Romania are ca obiectiv, intr-un viitor nu prea indepartat, aderarea la Zona Euro. Si noi la ce ne-am putea astepta? Tot la un dezastru…? Trebuie sa va spun ca citirea acestui editorial mi-a creat o stare foarte proasta… M-a intors pe dos, cum se spune. Pentru ca daca e asa cum spune Dl. Krugman atunci e ceva necinstit din partea liderilor care sutin aderarea la Zona Euro si care ne infatiseaza lucrul acesta ca pe cel mai bun care se poate intampla in Europa de Est, care a fost atatia ani sub comunism. De aceea eu intreb si as dori sa stiu: cum vad problema liderii nostri politici? Spre ce ne indreptam de fapt? Spre ce se indreapta Europa? Este clar ca in acest editorial nu e vorba numai despre Polonia. E vorba despre Europa in ansamblul ei. E vorba de cei peste 500 de milioane de oameni care traiesc pe acest continent! Este inadmisibil ca Uniunea Europeana, euro, care trebuiau sa insemne ceva bun, ceva mai bun pentru noi toti sa se transforme intr-un cosmar ingrozitor.

Dupa parerea mea, gandind la nivelul UE, daca e vorba de o problema monetara lucrurile trebuie sa se rezolve pozitiv si cred ca e posibil acest lucru. Mai mult, cred ca e posibil sa se rezolve repede problema. Sa nu ni se mai vanda gogosi privind „marea problema” a deficitului bugetar… Sa fim seriosi! Despre astfel de fleacuri discutam?? Criza asta ar fi trebuit sa te termine, aici in Europa, in maximum doi ani! Si doi ani e mult! Or, ceea ce constatam este ca in mod voit aceasta criza se prelungeste intr-un mod care nu poate fi primit, creandu-se tot felul de diversiuni, cum ar fi, spre exemplu, chestiunea emigratiei romilor. Pe mine ma deranjeaza ca aceasta elita politica si financiara de la carma UE ne iau pe noi, cei obisnuiti, drept tampiti. Modul necinstit, nedrept in care aceasta elita actioneaza trebuie taxat!

Se incearca o spargere a Uniunii Europene? Ea a fost cladita pe baze economice iar daca acestea se arata subrede e clar ca subzistenta UE este pusa in pericol. Este firesc sa te intrebi: care este scopul unor politici proaste – cele de austeritate? Uitati-va cum ni se servesc pe tava tot felul de asa zise „probleme” privind emigratia masiva a romanilor si bulgarilor in Anglia, cand, in fapt, nu prea se intampla un astfel de lucru. In schimb adevaratele probleme, grave, care macina UE, sunt trecute sub tacere. Si e cu atat mai nelinistitor cu cat aceste adevarate probleme par a fi agravate in mod voit, fara ca cineva sa recunoasca acest lucru. Adevarul este trecut sub tacere cu o buna idemanare si acoperit cu false probleme.

Mie mi se pare ca este vorba de dorinta de hegemonie a Germaniei in Europa, lucru ce a determinat reactia Angliei – organizarea unui referendum in vederea iesirii din UE. Chestiunea este ca Germaniei i se permite aceasta hegemonie pe taram economic, spre a nu recurge la o incercare de hegemonie militara. E vorba de o concesie pe care ceilalti lideri ai UE o fac Germaniei. Pe de alta parte, Germania face un joc destul de perfid, parand ca nu e atat de interesata de Europa. Insa ceea ce trebuie spus, cred eu, este ca Germania a incalcat „regulile jocului”, cum se spune, iar felul in care actioneaza, sustinand sus si tare politici de austeritate pe continent, este impotriva spiritului european. Insa Germania poate juca in felul acesta pana la un anumit punct: pana va fi confruntata cu o deflatie puternica. Ea joaca asa pentru ca inca isi mai permite: anul trecut Germania a inregistrat o mica rata de crestere economica, 0,4%, dupa alte estimari recente ea se situeaza la o,7% si chiar 0.9%, care, la nivelul sau economic, inseamna ceva. Germania merge pe ideea celebra: too big to fail. Dupa parerea mea, acest too big to fail este o idee falsa pentru ca nu conditia de a fi mare determina ca entitatea respectiva nu se va prabusi. Minime cunostiinte de statica si rezistenta materialelor ne vor dovedi ca ideea este falsa. De fapt si din punct de vedere economic s-a dovedit ca ideea e falsa. E falsa din punct de vedere conceptual. De aceea Germania merge pe o idee falsa iar riscul, ce se anunta dezastruos, este caderea brusca a Germaniei, cat ar fi ea de mare si puternica din punct de vedere economic. Daca va continua cu aceste politici Germania poate cadea brusc fara posibilitati de a se salva, desi lucrul acesta pare incredibil!! De ce spun cadere brusca? Deoarece caracterul unei asemenea prabusiri nu e cu avertizare si nu poti sa stii exact cand se va intampla (poti insa estima…). Adica e ca si cum lucrurile par a merge bine si dintr-o data sa se intample catastrofa. Din pacate, oamenii politici germani nu iau in considerare o astfel de posibilitate pentru a incerca din timp s-o evite, spre binele Germaniei si al UE. Este cu totul de neinteles aceasta miopie a liderilor germani si aceasta „veselie” de a continua politici economice gresite, care se pot arata pana la urma ca fiind in detrimentul Germaniei. Cucerirea de „noi fronturi”, economice, desigur, in Asia nu cred ca poate compensa efectul devastator al unei posibile deflatii pe plan intern. Lucrul asta nu e luat in considerare de liderii politici germani. Faptul ca aceasta criza din Zona Euro a inabusit cresterea economica a Germaniei e scos in evidenta in acest articol din The Wall Street Journal, pe care il recomand de asemenea a fi citit integral si in original:

Euro Crisis Damps German Growth

Articolul arata ca in 2012 Germania a inregistrat o crestere de 0,7%, dar asta dupa ce doi ani consecutivi a avut o crestere de 3% si de peste 3%! Aceasta incetinire arata ca performantele la export (din cauza cererii ridicate din China) ale Germaniei nu pot compensa o posibila deflatie puternica in interior si in Zona Euro. Articolul arata printre altele:

„Even if Germany begins to recover soon, last quarter’s GDP contraction sets 2013 off on weak footing. The government is cutting its 2013 economic growth forecast to 0.4% from 1% previously, a German economics ministry official told The Wall Street Journal on Tuesday. For 2014, the government is projecting GDP growth of 1.6%, the ministry official said.

Germany’s contraction suggests euro-zone GDP declined for a third straight quarter at the end of last year, and failed to expand for a fifth straight period as fiscal-austerity programs and rising unemployment likely spurred additional output declines in Spain and Italy. A report Tuesday from the European Union’s statistics office showed a euro-zone trade surplus of €11 billion ($14.7 billion) in November, which should limit the expected decline in GDP.”

Or, dupa cum bine se arata in articolul de mai sus (si aici e cercul vicios): contractia economica a Germaniei inseamna declinul PIB-ului pentru intreaga Zona Euro!! Iar programele de austeritate contribuie la lucrul asta. Asta e pericolul cel mai mare. Este ca si cum Titanicul s-a izbit de un iceberg! Consecinta a fost ca acea nava mare si frumoasa, Titanicul, s-a scufundat fara posibilitatea de a se mai putea salva. De asemenea iata ce mai spune articolul:

„”There were mixed signals from the domestic side,” Destatis President Roderich Egeler said. Household consumption increased 0.8% in 2012, while government consumption rose 1%.

But investment in 2012 contracted as companies held back spending in light of Europe’s debt crisis and an uncertain global economic outlook. „For the first time since the economic crisis of 2009, investment did not contribute to GDP growth,” Mr. Egeler said.

Investment in machinery and equipment in Germany was down 4.4% in 2012, while construction investment fell 1.1%, the data showed. In total, investment shaved 0.9 percentage point off annual growth in 2012.” (subl. mea)

Este pentru prima data de cand a inceput criza in 2009 cand investitiile nu au contribuit la cresterea PIB-ului, afirma Dl. Roderich Egeler, Presedintele Destatis. Observati consumul guvernamental care se ridica la 1% si care arata minciuna lansata de unii cum ca programele sociale sustinute cu bani de la guvern ar fi cauza problemelor.

Este ingrijorator ce se intampla si este ingrijoratoare lipsa de perspectiva in judecarea chestiunilor economice si a consecintelor acestora de care dau dovada unii lideri politici de pe continentul nostru. Spre exemplu, cei germani.