Un punct de vedere cu care nu sunt de acord

Iata care e punctul de vedere cu care nu sunt de acord:

Andreea Paul

DAU LEUL PE EURO!

„De ani buni ni se tot explică de către băieții deștepți de sistem cu salarii de vreo 10 mii de euro pe lună de ce nu e bine ca România să intre în zona Euro, de ce trebuie permanentizată amânarea datei aderării. Ba chiar unii scriu vreo 240 de pagini de ce e bine așa.

Peste 3 milioane de români au ales să se integreze individual și activ în zona Euro. România i-a marginalizat și nu a știut să folosească munca și inteligența lor. Nici măcar semnalul lor nu ne trezește din inerția sistemului?! EI AU DAT LEUL PE EURO.

La dezbaterea generată de ziarul Bursa am spus clar: România în Euro este următorul obiectiv de țară și ar fi bine să-l onorăm urgent. Decalajele din interiorul României sunt mai mari decât cele din zona Euro. Nu reiau argumentele tehnice – ne sunt favorabile. Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro. Negocierea pentru intrarea României în zona euro abordată din perspectiva intereselor economice, sociale și politice ale românilor ar fi o nouă abordare. În paralel, centrarea dezbaterii publice și a deciziilor interne spre competitivitate ar fi a doua noutate absolută necesară. Renunțarea la consumul infinit pe datorie și la mecanismul de reechilibrare a soldurilor balanțelor prin cursul valutar și inflație (care sărăcește populația pe muțește) este necesar, sănătos și ne obligă să devenim mai competitivi.  Pentru asta DAU LEUL PE EURO!”

Si acum ar trebui sa spun de ce nu sunt de acord. Dar as dori sa vedeti puncte de vedere cu care sunt de acord:

Florin Citu

Aderarea la zona euro impinsa spre 2025 de lipsa reformelor

April 20, 2015

„Cele mai recente informatii de la guvern si banca nationala indica anul 2019 ca data la care Romania va adopta moneda euro. La acea data leul romenesc iese din circualtie si este inlocuit de euro ca moneda oficiala. Ati spune ca nu este mare diferenta fata de situatia de astazi. Dar este. In primul rand euro o sa fie moneda acceptata de statul roman atunci cand o sa va platiti taxele. Iar in al doiela rand, si mult mai important, o data cu sfarsitul leului romanesc se termina si rolul Bancii Nationale a Romaniei. Din acel moment politica monetara o sa fie implementata si pentru Romania de Banca Centrala Europeana. Altfel spus, inflatia si pretul banilor or sa fie controlate, atat cat pot sa fie controlate in realitate, de BCE. Dar pe langa acest aspect exista inca un cost pentru o societate ca a noastra, pierdem din flexibilitate in fata socurilor neprevazute iar reformele reale o sa fie suportate doar de factori interni precum somajul.

Sa explic mai pe larg.
Criza economică globală a scos la suprafaţă o mulţime de ineficienţe atât ale sistemelor monetare globale, cât şi ale sistemelor prin care politicile economice reacţionează în astfel de situaţii. Exemplul principal il reprezinta structura pe care s-a construit zona euro si care a fost cel mai grav afectată. În acest context tari precum Grecia, Portugalia, Irlanda şi Spania au ridicat foarte multe semne de întrebare în legătură cu beneficiile aderării la zona euro. De fapt, ministrul grec de finante Yanis Varoufakis a recunoscut ca Grecia nu trebuia sa intre in zona euro.
Aceste exemple alaturi de revenirea lenta a economiei zonei euro a facut ca o mare parte din ţările care erau pregătite să intre în zona euro sa decida să amâne adoptarea monedei unice. România a amanat deja de doua ori, in 2010 si in 2013, iar acum data oficiala, desi nu ferma, este 2019. Motivul principal prezentat de oficialităţi a fost criza economică. În realitate, desi in 2010 nu avea cum să îndeplinească condiţiile nominale impuse de Tratatul de la Maastricht, România ar fi putut sa atinga aceste tinte pentru adoptarea monedei euro in 2015. Ar fi fost 2015 prea devreme? Dar 2019?
România a intrat în UE în 2007, iar prin tratatul semnat se obligă să adopte moneda euro. Aşadar, pentru tara noastra nu exista opţiunea de a nu adopta euro ci doar posibilitatea de a amâna momentul. Din punctul de vedere al zonei euro condiţiile de aderare sunt foarte clare şi ele sunt stipulate în Tratatul de la Maastricht, criteriile de aderare fiind împărţite în criterii monetare şi criterii fiscale.
Criteriile de convergenţă de la Maastricht sunt criterii care în viziunea liderilor zonei euro caracterizează o economie „sănătoasă”: rată scăzută a inflaţiei, finanţe publice sănătoase şi o rată de schimb stabilă. Speranta este ca in cazul în care toate aceste criterii sunt îndeplinite, se poate presupune că o economie ar putea adopta moneda unică europeana. Conformitatea cu criteriile ar trebui să asigure, dar după cum acum vazut in cazul tarilor PIGS nu reprezintă o garanţie, faptul că economia va rămâne competitivă după aderarea la Uniunea Monetară, şi că nu va fi o povară pentru alte state membre.
Pentru a putea adera la zona euro România trebuie să îndeplinească aşa numitele criterii de convergenţă nominală stipulate în Tratatul de la Maastricht. Teoretic există şanse mari ca acestea să fie îndeplinite la sfârşitul lui 2016 pentru ca România să intre în sistemul ERM II la începutul lui 2017 şi să adopte moneda euro în 2019.
În acelaşi timp ramane o problema mult mai greu de inlaturat. Este imposibil pentru ţara noastră să reducă din decalajul faţă de statele din zona euro în ceea ce priveşte convergenta reala sau in termeni mai simpli competitivitatea. Adoptarea monedei euro în 2019 ar pune economia României în competiţie directa pentru resurse si captial cu celelalte ţări din zona euro. In plus Romania la nivelul la care se gaseste astazi porneste dintr-o poziţie mult mai dificilă decât cea în care au fost ţările PIIGS. În această situaţie România va fi forţată ori să se restructureze foarte rapid in primii ani dupa aderarea la zona euro, ceea ce va însemna şomaj şi creştere economică redusă, ori să amane aceste reforme si sa acumuleze dezechilibre de genul celor văzute la ţările PIIGS: creşterea deficitelor externe şi a datoriei publice. Dar chiar şi în cazul acumulării de deficite şi datorie publică, aşa cum am văzut în cazul PIIGS, la un moment dat tot este nevoie de o restructurare reală a economiei pentru a creşte competitivitatea. Nu exista niciun fel de scurtatura care sa elimine reforma reala a economiei noastre. Aderarea la zona euro nu este o solutie in acest sens, din contra.
Experienţa ţărilor PIIGS a arătat că restructurarea reală a economiei în interiorul zonei euro este bruscă şi cu costuri foarte mari – şomaj, scăderea producţiei. În acelaşi timp, tot experienţa acestora, dar mai ales a Greciei, arată că recuperarea după o asemenea restructurare este lentă, mult mai lentă decât dacă ţara ar fi parcurs această perioadă în afara zonei euro. Luand exemplul Greciei cele mai optimiste scenarii nu vad revenirea economiei la o crestere economica medie similara cu ceea din perioada 1980 -2007 mai devreme de 2025. Si chiar si aceste scenarii optimiste implica o reducere drastica, sau chiar iertare totala, a datoriei publice. Situatii similare intalnim in Portugalia, Spania, Italia si Iralanda. In toate cazurile dezechilibrele macroeconomice au fost exagerate in interiorul zonei euro. Reforma necesara pentru a le corecta s-a dovedit mult mai dureroasa deca daca aceste tari ar fi implementat aceste masuri beneficiind de o poltica monetara proprie.
România s-a angajat ferm ca la un moment dat să adopte moneda unică europeană. In această privinţă nu are de ales. Totusi, poate să aleagă momentul cel mai bun de aderare la zona euro. Aceasta sansa nu ar trebui irosita iar momentul aderarii trebuie ales in asa fel incat cea mai mare parte din reforma reala a economie sa fi fost facuta. Daca folosim parametrii nominali Romania o sa fie gata pentru aderarea la zona euro in 2019. Dar din punct de vedere al convergenţei reale şi al costului pe care aceasta îl presupune, o dată mai realistă ar fi mai aproape de 2025. În acest fel avem şansa să beneficiem din plin de următoarea perioadă de creştere economică în afara zonei euro. In acealsi timp clasa politica are sansa sa trasnforme aceasta economie, sa o reformeze, intr-o perioada de crestere economica si nu in criza. Aderarea la zona euro cu o economie nereformata creste riscul ca în perioada de boom să acumulăm aceleaşi dezechilbre pe care le-am văzut în cazul PIIGS şi în perioada de ajustare România să fie exact unde este astăzi Grecia.

* articol aparut si pe cursdeguvernare.ro
** Referinte: Euro, mai devreme sau mai tarziu ? (Raport anual SAR, 2012)”

Tot despre aderarea la zona euro

May 4, 2012

„Exista un motiv care este mereu adus ca suport pentru adoptarea euro cat mai rapid: politicienii romani implemneteaza reforma doar daca sunt fortati. In sine aceasta afirmatie este adevarata dar nu numai pentru Romania dar si pentru alte tari emergente (zona economica de unde se pare ca nu vom scapa in timpul generatiei mele).

Cu toate ca este adevarata aceasta afirmatie ce incerc eu sa arat aici si aici este ca dupa intrarea in zona euro nu exista nicio motivatie pentru politicienii autohtoni sa implementeze reforme. Costul reformelor este imediat si vizibil iar benficiile pe termen lung si foarte greu de quatificat pe termen scurt. Cum clasa politica are ca obiectiv principal maximizarea numarului de ani la putere este foarte putin probabil sa vedem reforme care sa schimbe soarta economiei. Exemplul clar este dat de tarile PIIGS. Totusi, pentru a mima reformele clasa politica va adancii dezechilibrele macroeconomice prin imprumuturi si cheltuieli publice (vezi PIIGS). De fapt efectul pervers al aderarii la zona euro prea devreme este adancirea dezechillibrelor macrcoeconomice.

Asadar, satatul nu are o problema de optimizare de rezolvat in care sa maximizeze reformarea eonomiei. Constrangerile auto impuse din partea plitica fac ca aceasta problema sa nu aiba solutie. Mai mult in zona euro nu exista nicio modalitate prin care piata, ca un arbitru impartial , sa penalizeze derapajele macroecnomice.

Din punctul meu de vedere statul trebuie sa rezolve urmatoarea probelma de optimizare: minimizarea deficitelor si a dezechilibrelor macroeconomice. Iar din punctul meu de vedere o astfel de problema are o solutie superioara daca se incearca rezolvarea ei in afara zonei euro deoarece exista o constrangere impusa de piata care pe termen lung va mentine dezechilibrele macroeconomice mai mici decat in absenta acestei coanstrangeri.

Ceea ce mi se pare interesant este ca nimeni nu vorbeste de motivul cel mai bun pentru aderearea la zona euro a Romaniei: economia este euroizata. Am discutat despre asta aici. si aici„

Cititi, va rog si aceasta postare, daca tot e dezbatere publica:

EURO in 2015, prea devreme pentru o economie “mult prea stabila”

May 3, 2012

„Cea mai recenta versiune a programului de convergenta mentine tinta de aderare la zona euro in 2015. Daca prin aceasta se intelege 1 ianuarie 2015, atunci Romania trebuie sa intre in ERM (Exchange Rate Mechanism) la 1 Ianuarie 2013. De ce atata graba?
articol aparut in Finantistii.

Dintre tarile din Est, numai Romania este cea care vrea neaparat sa intre in zona euro cat mai curand. Polonia, Ungaria sau Bulgaria nu iutesc pasul, ba chiar dau ca tinta orizonturi de timp cat mai indepartate. Si niciuna nu sta mai rau din punct de vedere economic: ori la fel, ori mai bine, dar nu mai rau.

Se prea poate ca cei care decid acest lucru in Romania sa vada ceva ce nu vad ceilalti cu pozitii similare in celelalte trei tari. Un beneficiu care sa faca sa merite costul aderarii.

Poate e ceva in conditiile de aderare. Aderarea la zona euro implica atingerea unor tinte nominale: o anumita rata de inflatie, un anumit deficit bugetar, un anumit nivel al datoriei publice, o curba a randamentelor pe piata locala functionala – unde se fac tranzactii nu doar se afiseaza preturi – si mentinerea volatilitatii cursului intr-o banda de +/- 15% timp de doi ani inainte de aderare. Cu alte cuvinte, aceste tinte nominale ar trebui sa arate o economie stabila, o economie de piata functionala ce nu este foarte indatorata.

Inainte de a merge mai departe, merita pusa intrebarea: Credeti ca asemenea tinte pot fi atinse mai usor de o economie emergenta atunci cand este in plina expansiune sau cand cresterea economica e aproape nula? Pentru ca vorbim de tinte nominale, e mult mai usor sa fie atinse atunci cand economia stagneaza.

Si de aici si un motiv clar pentru de a grabi intrarea in zona euro: tintele sunt acum in “raza de actiune” a Romaniei. Decidentii stiu foarte bine ca practicarea unor politici discretionare va duce la “overshooting” imediat ce economia va incepe din nou sa creasca. Pentru ca la un moment dat va creste, nu foarte rapid, dar va creste. In acel moment statul va dori sa “ajute” aceasta crestere si vor aparea iarasi dezechilibre.
Si, din pacate, mai este o problema care trebuie rezolvata si e imposibil de solutionat pana in 2015: convergenta reala la conditiile de competitie din zona euro.

Se pare ca ne incapatanam sa nu invatam din istorie. Exista chiar in aceste momente un grup de tari in zona euro care se lupta sa scape de faliment. Pentru unele a fost inevitabil, dar altele mai spera. Aceste state – PIIGS – au atins la randul lor tintele nominale impuse de tratatul de la Maastricht. Dar, precum Romania, indicatorii care masurau convergenta reala aratau niste economii care erau mult in urma in ceea ce priveste competitivitatea in interiorul zonei euro.

Si totusi au intrat pentru ca sperau sa inchida diferentialul de productivitate in interior cu costuri mai mici. Astazi stim ca lucrurile nu au stat cum si-au propus si ca de fapt decalajul s-a adancit, iar aceste tari sunt intr-o situatie disperata.

Cei care decid pentru noi, fara sa ne intrebe printr-un referendum, de exemplu, se pare ca vor sa ignore ce s-a intamplat cu Grecia, Spania si Portugalia. Intr-un fel ne spun ca “this time is different”. Imi pare rau sa fiu eu acela care sa-i aduca cu picioarele pe pamant, dar o intrare prematura in zona euro poate sa ne trimita inapoi cateva generatii.

Poate ca socul cu lipsa de respect pentru proprietate poate fi inghitit de economie, dar un al doilea – “jucat” pe mana unei aderari premature – ar fi prea mult pentru potentialul de dezvoltare care si asa se zbate putin peste zero.”

De fapt, ce doreste sa spuna simpatica Andreea Paul se rezuma la aceasta fraza: „Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro.”. Sau, si mai pe scurt, trebuie sa intram grabnic in Zona Euro ca sa fim la „masa cea mai imporanta a deciziilor”. De asemenea, punctul de vedere potrivit caruia: „Peste 3 milioane de români au ales să se integreze individual și activ în zona Euro. România i-a marginalizat și nu a știut să folosească munca și inteligența lor. Nici măcar semnalul lor nu ne trezește din inerția sistemului?! EI AU DAT LEUL PE EURO.” nu arata in mod suficient de ce Romania ar trebui sa se integreze in Zona Euro. Pentru ca nu vorbeste deloc despre reformele ce trebuie facute in economia romaneasca, lucru la care Dl. Citu se refera pe larg si explica ce ar insemna sa aderam la euro fara sa fi facut reformele necesare, inclusiv la nivelul BNR as aduga eu pentru ca acolo cred ca nu s-au facut chiar deloc reformele necesare aderarii tarii noastre la euro. Iar Dl. Citu arata si pericolele unei integrari premature in Eurozona: adancirea dezechilibrelor economice.

Or, reforme in economia romaneasca nu s-au mai prea facut din 2004. Dimpotriva, s-a angajat si se angajeaza masiv la stat, se maresc salariile in sectorul de stat (dublandu-se, nu-i asa, triplandu-se, desigur, intr-un timp extrem de scurt, chiar si imediat daca se poate), nu se respecta tintele de deficit bugetar asumate de Romania prin criteriile de convergenta. Vrem sa ne integram cu companii de stat neperformante, care au o mare multime de angajati. Noi asa vedem integrarea in Eurozona. Pentru ca din 2004 incoace n-am vazut vreun poltician sa vorbeasca despre restructurari in sectorul de stat, despre privatizari nici vorba, tacere totala!

Se observa, de asemenea, la Andreea Paul tentatia femeii frumoase, talentate si de succes care doreste sa provoace: „DAU LEUL PE EURO!”, titlul scris cu litere mari – observati cat de provocator apare si suna!! In schimb nu ne spune nimic despre riscuri, spre exemplu despre PIIGS… Nu pomeneste nimic despre convergenta reala, despre care Dl. Citu ne vorbeste:

„Se pare ca ne incapatanam sa nu invatam din istorie. Exista chiar in aceste momente un grup de tari in zona euro care se lupta sa scape de faliment. Pentru unele a fost inevitabil, dar altele mai spera. Aceste state – PIIGS – au atins la randul lor tintele nominale impuse de tratatul de la Maastricht. Dar, precum Romania, indicatorii care masurau convergenta reala aratau niste economii care erau mult in urma in ceea ce priveste competitivitatea in interiorul zonei euro.” (subl. mea)

si:

„Cei care decid pentru noi, fara sa ne intrebe printr-un referendum, de exemplu, se pare ca vor sa ignore ce s-a intamplat cu Grecia, Spania si Portugalia. Intr-un fel ne spun ca “this time is different”. Imi pare rau sa fiu eu acela care sa-i aduca cu picioarele pe pamant, dar o intrare prematura in zona euro poate sa ne trimita inapoi cateva generatii.„

Iar cel care spune aceste lucruri, Dl. Citu, e un liberal – in sensul dat de Milton Friedman cuvantului liberal – convins!! Iar din 2012 si pana acum nu s-au schimbat prea multe in economia Romaniei, nici nu s-au facut reforme ca sa zici ca s-a schimbat ceva fundamental sau ca am fi crescut decisiv in competitivitate economica, lucrul pe care il arata si Andreea Paul. Adevarul este ca „dorinta” aceasta de aderare la Eurozona este dictata de motive politice, „sa fim la „masa cea mai imporanta a deciziilor”, ignorandu-se cu totul aspectul si problemele economice reale ale Romaniei!! Trebuie spus si aratat lucrul asta, cu atat mai mult cu cat apetenta pentru reforme, mai ales acum, este extrem de scazuta la politicienii si decidentii nostri. Dimpotriva, inclinatia lor este sa tina, in continuare, in brate un sector de stat mare, neperformant si corupt, pentru a beneficia de voturi. Or, reforma presupune altceva… Ar mai trebui aratat ca nu doar tarile PIIGS au avut probleme serioase cu euro, dar si tari precum Franta, Italia, economii mari, tari dezvoltate, care au inregistrat in ultimii ani un somaj record pe care nu-l vedeai in Germania sau Austria. De aceea chestiunea aderarii tarii noastre la Eurozona cred ca trebuie privita sub aspect economic si la modul realist. In niciun caz basist: „Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro.”, fraza care imi aminteste de Basescu ce spunea ca „Romania nu e o tara neputincioasa!”. Eu cred ca mai bine e sa fim realisti decat populisti. Cu atat mai mult cu cat n-am prea vazut reforme economice nici pe vremea lui Basescu!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.