Euro nu reflecta productivitatea de la noi din tara
Vad ca au inceput sa apara diversi avocati ce sustin aderarea Romaniei la Zona Euro. Ceea ce nu mi se pare mie moral in ce fac acesti oameni este ca ei prezinta doar avantajele sau potentialele avantaje, dar nu vorbesc nimic despre piedici si dezavantaje. Acest discurs care prezinta doar avantajele si care coloreaza paradisiac Zona Euro pare a uita de tari precum Spania sau Grecia unde somajul este de peste 25%, sau Italia si Franta unde avem un somaj de peste 10%, mult mai mare decat in Romania. Toate aceste tari au PIB-ul mai mare decat al Romaniei.
Insa atata vreme cat avem o clasa politica imorala, si formatorii ei de opinie sunt asisderea!!
Lucian Isar spune ca Zona Euro nu e optima. Nu e. Dar eu cred ca ar trebui inceput prin a pune, a ne pune unele intrebari:
– A facut Romania reformele necesare aderarii la Zona Euro?
– Productivitatea muncii din Romania ne permite aderarea cu succes la Zona Euro?
Pentru ca degeaba vrei tu in Zona Euro daca nu indeplinesti conditiile necesare. Insa aspectul aderarii la Zona Euro sustinut de unii are doar o componenta politica: sa nu fim in Europa de viteza a doua. Asa stau, de fapt, lucrurile. Nivelul de trai al romanilor NU conteaza deloc in aceasta ecuatie. Problema mare este ca nici in Europa de viteza intai lucrurile nu stau deloc bine, iar cei care cred ca aderarea la euro poate securiza economia Romaniei, ar trebui sa se gandeasca la faptul ca moneda unica euro a provocat in anii din urma o grava criza care s-a si numit Criza din Zona Euro. Aceasta Criza nu s-a incheiat. Evident, o astfel de criza nu se datoreaza Tarilor din Est care nu sunt membre ale Eurozonei. Insa ea nu s-a incheiat, aducand Europa in cea mai dificila pozitie, inclusiv din punct de vedere politic, de pana acum, punand serios sub semnul intrebarii viabilitatea Proiectului European. Pentru ca daca nu e viabil monetar si economic, s-ar putea sa nu fie viabil nici politic… Apropo de asta, ar fi chiar ciudat ca Romania sa adere la Zona Euro inainte de a adera la Spatiul Schengen.
Asa ca opinia mea nu s-a schimbat – va invit sa recititi articolele de mai jos:
Un punct de vedere cu care nu sunt de acord
Despre Polonia…
Despre euro si Zona Euro…
Si in final i-as da un indemn Andreei Paul spre a nu fi superficiala – v. articolul de aici. Ar trebui spus tot adevarul…
Un punct de vedere interesant il are Lucian Isar:
“Manole” Isarescu saboteaza aderarea la Euro a Romaniei
„Manole este numele sub care Mugur Isarescu semna note informative la Securitate, conform Romania Libera.
Isarescu nu este inca lustrat pentru ca a avut grija sa fie inserat un articol in lege care excepteaza pozitia de Guvernator de la reanalizarea dosarului chiar daca dosarul a fost primit ulterior.
“Manole” Isarescu se opune adoptarii Euro de catre Romania!
Ce il mana in lupta pe Manole nu putem decat sa banuim in actuala conjuctura geo-politica.
Discursul lui este duplicitar incercand sa manipuleze populatia prin pozitiile angajatilor BNR.
Adoptarea Euro este o decizie pur politica.
Zona Euro cu problemele ei nu este una optima si nu va fi.
In schimb, deciziile luate de Banca Centrala Europeana sunt menite sa sustina economia reala a Europei.
Deciziile lui “Manole” Isarescu au aruncat si mentinut Romania in Recesiune.
Un “Manole” la BNR in perioada deciziilor de adoptare a Euro nu este in interesul strategic al Romaniei de a fi membra a Zonei Euro”
Tocmai ca noi de aici ar trebui sa pornim in analiza:
„Adoptarea Euro este o decizie pur politica.
Zona Euro cu problemele ei nu este una optima si nu va fi.„,
chiar daca „deciziile luate de Banca Centrala Europeana sunt menite sa sustina economia reala a Europe„.
Daca intelegem lucrurile acestea, aparent simple, vom intelege cum sta problema cu aderarea la euro si Eurozona. Euro, aceasta moneda, NU reflecta productivitatea muncii din Romania, cu mult, foarte mult scazuta fata de tarile dezvoltate din Eurozona. Nu mai vorbesc de faptul ca la noi cand incepe sa fie o crestere economica mai puternica, se deterioreaza balanta de plati – asta ca sa intelegem si mai bine unde ne aflam din punct de vedere economic. Fara indoiala ca Romania nu face parte din prima viteza a Europei. Din pacate, asta e. Insa lucrul acesta e valabil pentru toate tarile foste comuniste din Europa de Est, poate mai putin Cehia, care, culmea, NU e in Zona Euro. Deci includ si Slovacia, desi are un PIB/loc. mai mare decat al Ungariei sau decat al Poloniei. Asta e realitatea. Ca sa dam doua exemple, PIB-ul pe loc. al Slovaciei (tara membra a Eurozonei) este de $16.412, al Sloveniei este de $23.276 si sa-l punem totusi si pe al Cehiei (despre care am zis ca nu e membra) si care este de $18.534. Sa vedem acum cat e PIB-ul pe loc. al Romaniei: $10.097. Deci Romania e cu mult sub tari socotite sarace in Zona Euro si stau si ma intreb daca le putem ajunge – ma refer, spre exemplu, doar la cele trei de mai sus: Slovacia, Slovenia si Cehia – in urmatorii 10 ani. Ar fi bine daca am putea, dar probabil ca NU. Asta e realitatea, din pacate. Si am facut o comparatie intre tara noastra si tari care NU sunt in prima viteza a Europei!! Or, noi vrem sa ne integram – auziti: sa ne integram, auziti cuvinte!! – in Zona Euro, cand NU avem cum sa ne integram! Nu mai vorbesc de faptul ca in privinta indexului perceptiei asupra coruptiei tarile de mai sus stau mult mai bine decat noi, adica sunt mai putin corupte. Apropo de asta, e uimitor daca privim clasamentul privind indexul perceptiei asupra coruptiei pe 2016 ca Polonia se afla pe locul 28, iar Romania pe locul 57!! Adica Polonia e mult mai putin corupta decat Romania, dar si decat Cehia, Slovacia sau Slovenia (locul 31) !!
Tin minte acest articol scris de Andreea Paul – Dau leul pe euro!. Da, dar cu ce pret? Ca din ce spune Andreea Paul rezulta ca ar fi gratis… Un simplu troc… Insa chiar si in cazul trocului e vorba de un pret…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Un punct de vedere cu care nu sunt de acord
Iata care e punctul de vedere cu care nu sunt de acord:
DAU LEUL PE EURO!
„De ani buni ni se tot explică de către băieții deștepți de sistem cu salarii de vreo 10 mii de euro pe lună de ce nu e bine ca România să intre în zona Euro, de ce trebuie permanentizată amânarea datei aderării. Ba chiar unii scriu vreo 240 de pagini de ce e bine așa.
Peste 3 milioane de români au ales să se integreze individual și activ în zona Euro. România i-a marginalizat și nu a știut să folosească munca și inteligența lor. Nici măcar semnalul lor nu ne trezește din inerția sistemului?! EI AU DAT LEUL PE EURO.
La dezbaterea generată de ziarul Bursa am spus clar: România în Euro este următorul obiectiv de țară și ar fi bine să-l onorăm urgent. Decalajele din interiorul României sunt mai mari decât cele din zona Euro. Nu reiau argumentele tehnice – ne sunt favorabile. Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro. Negocierea pentru intrarea României în zona euro abordată din perspectiva intereselor economice, sociale și politice ale românilor ar fi o nouă abordare. În paralel, centrarea dezbaterii publice și a deciziilor interne spre competitivitate ar fi a doua noutate absolută necesară. Renunțarea la consumul infinit pe datorie și la mecanismul de reechilibrare a soldurilor balanțelor prin cursul valutar și inflație (care sărăcește populația pe muțește) este necesar, sănătos și ne obligă să devenim mai competitivi. Pentru asta DAU LEUL PE EURO!”
Si acum ar trebui sa spun de ce nu sunt de acord. Dar as dori sa vedeti puncte de vedere cu care sunt de acord:
Aderarea la zona euro impinsa spre 2025 de lipsa reformelor
April 20, 2015
„Cele mai recente informatii de la guvern si banca nationala indica anul 2019 ca data la care Romania va adopta moneda euro. La acea data leul romenesc iese din circualtie si este inlocuit de euro ca moneda oficiala. Ati spune ca nu este mare diferenta fata de situatia de astazi. Dar este. In primul rand euro o sa fie moneda acceptata de statul roman atunci cand o sa va platiti taxele. Iar in al doiela rand, si mult mai important, o data cu sfarsitul leului romanesc se termina si rolul Bancii Nationale a Romaniei. Din acel moment politica monetara o sa fie implementata si pentru Romania de Banca Centrala Europeana. Altfel spus, inflatia si pretul banilor or sa fie controlate, atat cat pot sa fie controlate in realitate, de BCE. Dar pe langa acest aspect exista inca un cost pentru o societate ca a noastra, pierdem din flexibilitate in fata socurilor neprevazute iar reformele reale o sa fie suportate doar de factori interni precum somajul.
Sa explic mai pe larg.
Criza economică globală a scos la suprafaţă o mulţime de ineficienţe atât ale sistemelor monetare globale, cât şi ale sistemelor prin care politicile economice reacţionează în astfel de situaţii. Exemplul principal il reprezinta structura pe care s-a construit zona euro si care a fost cel mai grav afectată. În acest context tari precum Grecia, Portugalia, Irlanda şi Spania au ridicat foarte multe semne de întrebare în legătură cu beneficiile aderării la zona euro. De fapt, ministrul grec de finante Yanis Varoufakis a recunoscut ca Grecia nu trebuia sa intre in zona euro.
Aceste exemple alaturi de revenirea lenta a economiei zonei euro a facut ca o mare parte din ţările care erau pregătite să intre în zona euro sa decida să amâne adoptarea monedei unice. România a amanat deja de doua ori, in 2010 si in 2013, iar acum data oficiala, desi nu ferma, este 2019. Motivul principal prezentat de oficialităţi a fost criza economică. În realitate, desi in 2010 nu avea cum să îndeplinească condiţiile nominale impuse de Tratatul de la Maastricht, România ar fi putut sa atinga aceste tinte pentru adoptarea monedei euro in 2015. Ar fi fost 2015 prea devreme? Dar 2019?
România a intrat în UE în 2007, iar prin tratatul semnat se obligă să adopte moneda euro. Aşadar, pentru tara noastra nu exista opţiunea de a nu adopta euro ci doar posibilitatea de a amâna momentul. Din punctul de vedere al zonei euro condiţiile de aderare sunt foarte clare şi ele sunt stipulate în Tratatul de la Maastricht, criteriile de aderare fiind împărţite în criterii monetare şi criterii fiscale.
Criteriile de convergenţă de la Maastricht sunt criterii care în viziunea liderilor zonei euro caracterizează o economie „sănătoasă”: rată scăzută a inflaţiei, finanţe publice sănătoase şi o rată de schimb stabilă. Speranta este ca in cazul în care toate aceste criterii sunt îndeplinite, se poate presupune că o economie ar putea adopta moneda unică europeana. Conformitatea cu criteriile ar trebui să asigure, dar după cum acum vazut in cazul tarilor PIGS nu reprezintă o garanţie, faptul că economia va rămâne competitivă după aderarea la Uniunea Monetară, şi că nu va fi o povară pentru alte state membre.
Pentru a putea adera la zona euro România trebuie să îndeplinească aşa numitele criterii de convergenţă nominală stipulate în Tratatul de la Maastricht. Teoretic există şanse mari ca acestea să fie îndeplinite la sfârşitul lui 2016 pentru ca România să intre în sistemul ERM II la începutul lui 2017 şi să adopte moneda euro în 2019.
În acelaşi timp ramane o problema mult mai greu de inlaturat. Este imposibil pentru ţara noastră să reducă din decalajul faţă de statele din zona euro în ceea ce priveşte convergenta reala sau in termeni mai simpli competitivitatea. Adoptarea monedei euro în 2019 ar pune economia României în competiţie directa pentru resurse si captial cu celelalte ţări din zona euro. In plus Romania la nivelul la care se gaseste astazi porneste dintr-o poziţie mult mai dificilă decât cea în care au fost ţările PIIGS. În această situaţie România va fi forţată ori să se restructureze foarte rapid in primii ani dupa aderarea la zona euro, ceea ce va însemna şomaj şi creştere economică redusă, ori să amane aceste reforme si sa acumuleze dezechilibre de genul celor văzute la ţările PIIGS: creşterea deficitelor externe şi a datoriei publice. Dar chiar şi în cazul acumulării de deficite şi datorie publică, aşa cum am văzut în cazul PIIGS, la un moment dat tot este nevoie de o restructurare reală a economiei pentru a creşte competitivitatea. Nu exista niciun fel de scurtatura care sa elimine reforma reala a economiei noastre. Aderarea la zona euro nu este o solutie in acest sens, din contra.
Experienţa ţărilor PIIGS a arătat că restructurarea reală a economiei în interiorul zonei euro este bruscă şi cu costuri foarte mari – şomaj, scăderea producţiei. În acelaşi timp, tot experienţa acestora, dar mai ales a Greciei, arată că recuperarea după o asemenea restructurare este lentă, mult mai lentă decât dacă ţara ar fi parcurs această perioadă în afara zonei euro. Luand exemplul Greciei cele mai optimiste scenarii nu vad revenirea economiei la o crestere economica medie similara cu ceea din perioada 1980 -2007 mai devreme de 2025. Si chiar si aceste scenarii optimiste implica o reducere drastica, sau chiar iertare totala, a datoriei publice. Situatii similare intalnim in Portugalia, Spania, Italia si Iralanda. In toate cazurile dezechilibrele macroeconomice au fost exagerate in interiorul zonei euro. Reforma necesara pentru a le corecta s-a dovedit mult mai dureroasa deca daca aceste tari ar fi implementat aceste masuri beneficiind de o poltica monetara proprie.
România s-a angajat ferm ca la un moment dat să adopte moneda unică europeană. In această privinţă nu are de ales. Totusi, poate să aleagă momentul cel mai bun de aderare la zona euro. Aceasta sansa nu ar trebui irosita iar momentul aderarii trebuie ales in asa fel incat cea mai mare parte din reforma reala a economie sa fi fost facuta. Daca folosim parametrii nominali Romania o sa fie gata pentru aderarea la zona euro in 2019. Dar din punct de vedere al convergenţei reale şi al costului pe care aceasta îl presupune, o dată mai realistă ar fi mai aproape de 2025. În acest fel avem şansa să beneficiem din plin de următoarea perioadă de creştere economică în afara zonei euro. In acealsi timp clasa politica are sansa sa trasnforme aceasta economie, sa o reformeze, intr-o perioada de crestere economica si nu in criza. Aderarea la zona euro cu o economie nereformata creste riscul ca în perioada de boom să acumulăm aceleaşi dezechilbre pe care le-am văzut în cazul PIIGS şi în perioada de ajustare România să fie exact unde este astăzi Grecia.* articol aparut si pe cursdeguvernare.ro
** Referinte: Euro, mai devreme sau mai tarziu ? (Raport anual SAR, 2012)”
Tot despre aderarea la zona euro
May 4, 2012
„Exista un motiv care este mereu adus ca suport pentru adoptarea euro cat mai rapid: politicienii romani implemneteaza reforma doar daca sunt fortati. In sine aceasta afirmatie este adevarata dar nu numai pentru Romania dar si pentru alte tari emergente (zona economica de unde se pare ca nu vom scapa in timpul generatiei mele).
Cu toate ca este adevarata aceasta afirmatie ce incerc eu sa arat aici si aici este ca dupa intrarea in zona euro nu exista nicio motivatie pentru politicienii autohtoni sa implementeze reforme. Costul reformelor este imediat si vizibil iar benficiile pe termen lung si foarte greu de quatificat pe termen scurt. Cum clasa politica are ca obiectiv principal maximizarea numarului de ani la putere este foarte putin probabil sa vedem reforme care sa schimbe soarta economiei. Exemplul clar este dat de tarile PIIGS. Totusi, pentru a mima reformele clasa politica va adancii dezechilibrele macroeconomice prin imprumuturi si cheltuieli publice (vezi PIIGS). De fapt efectul pervers al aderarii la zona euro prea devreme este adancirea dezechillibrelor macrcoeconomice.
Asadar, satatul nu are o problema de optimizare de rezolvat in care sa maximizeze reformarea eonomiei. Constrangerile auto impuse din partea plitica fac ca aceasta problema sa nu aiba solutie. Mai mult in zona euro nu exista nicio modalitate prin care piata, ca un arbitru impartial , sa penalizeze derapajele macroecnomice.
Din punctul meu de vedere statul trebuie sa rezolve urmatoarea probelma de optimizare: minimizarea deficitelor si a dezechilibrelor macroeconomice. Iar din punctul meu de vedere o astfel de problema are o solutie superioara daca se incearca rezolvarea ei in afara zonei euro deoarece exista o constrangere impusa de piata care pe termen lung va mentine dezechilibrele macroeconomice mai mici decat in absenta acestei coanstrangeri.
Ceea ce mi se pare interesant este ca nimeni nu vorbeste de motivul cel mai bun pentru aderearea la zona euro a Romaniei: economia este euroizata. Am discutat despre asta aici. si aici„
Cititi, va rog si aceasta postare, daca tot e dezbatere publica:
EURO in 2015, prea devreme pentru o economie “mult prea stabila”
May 3, 2012
„Cea mai recenta versiune a programului de convergenta mentine tinta de aderare la zona euro in 2015. Daca prin aceasta se intelege 1 ianuarie 2015, atunci Romania trebuie sa intre in ERM (Exchange Rate Mechanism) la 1 Ianuarie 2013. De ce atata graba?
articol aparut in Finantistii.Dintre tarile din Est, numai Romania este cea care vrea neaparat sa intre in zona euro cat mai curand. Polonia, Ungaria sau Bulgaria nu iutesc pasul, ba chiar dau ca tinta orizonturi de timp cat mai indepartate. Si niciuna nu sta mai rau din punct de vedere economic: ori la fel, ori mai bine, dar nu mai rau.
Se prea poate ca cei care decid acest lucru in Romania sa vada ceva ce nu vad ceilalti cu pozitii similare in celelalte trei tari. Un beneficiu care sa faca sa merite costul aderarii.
Poate e ceva in conditiile de aderare. Aderarea la zona euro implica atingerea unor tinte nominale: o anumita rata de inflatie, un anumit deficit bugetar, un anumit nivel al datoriei publice, o curba a randamentelor pe piata locala functionala – unde se fac tranzactii nu doar se afiseaza preturi – si mentinerea volatilitatii cursului intr-o banda de +/- 15% timp de doi ani inainte de aderare. Cu alte cuvinte, aceste tinte nominale ar trebui sa arate o economie stabila, o economie de piata functionala ce nu este foarte indatorata.
Inainte de a merge mai departe, merita pusa intrebarea: Credeti ca asemenea tinte pot fi atinse mai usor de o economie emergenta atunci cand este in plina expansiune sau cand cresterea economica e aproape nula? Pentru ca vorbim de tinte nominale, e mult mai usor sa fie atinse atunci cand economia stagneaza.
Si de aici si un motiv clar pentru de a grabi intrarea in zona euro: tintele sunt acum in “raza de actiune” a Romaniei. Decidentii stiu foarte bine ca practicarea unor politici discretionare va duce la “overshooting” imediat ce economia va incepe din nou sa creasca. Pentru ca la un moment dat va creste, nu foarte rapid, dar va creste. In acel moment statul va dori sa “ajute” aceasta crestere si vor aparea iarasi dezechilibre.
Si, din pacate, mai este o problema care trebuie rezolvata si e imposibil de solutionat pana in 2015: convergenta reala la conditiile de competitie din zona euro.Se pare ca ne incapatanam sa nu invatam din istorie. Exista chiar in aceste momente un grup de tari in zona euro care se lupta sa scape de faliment. Pentru unele a fost inevitabil, dar altele mai spera. Aceste state – PIIGS – au atins la randul lor tintele nominale impuse de tratatul de la Maastricht. Dar, precum Romania, indicatorii care masurau convergenta reala aratau niste economii care erau mult in urma in ceea ce priveste competitivitatea in interiorul zonei euro.
Si totusi au intrat pentru ca sperau sa inchida diferentialul de productivitate in interior cu costuri mai mici. Astazi stim ca lucrurile nu au stat cum si-au propus si ca de fapt decalajul s-a adancit, iar aceste tari sunt intr-o situatie disperata.
Cei care decid pentru noi, fara sa ne intrebe printr-un referendum, de exemplu, se pare ca vor sa ignore ce s-a intamplat cu Grecia, Spania si Portugalia. Intr-un fel ne spun ca “this time is different”. Imi pare rau sa fiu eu acela care sa-i aduca cu picioarele pe pamant, dar o intrare prematura in zona euro poate sa ne trimita inapoi cateva generatii.
Poate ca socul cu lipsa de respect pentru proprietate poate fi inghitit de economie, dar un al doilea – “jucat” pe mana unei aderari premature – ar fi prea mult pentru potentialul de dezvoltare care si asa se zbate putin peste zero.”
De fapt, ce doreste sa spuna simpatica Andreea Paul se rezuma la aceasta fraza: „Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro.”. Sau, si mai pe scurt, trebuie sa intram grabnic in Zona Euro ca sa fim la „masa cea mai imporanta a deciziilor”. De asemenea, punctul de vedere potrivit caruia: „Peste 3 milioane de români au ales să se integreze individual și activ în zona Euro. România i-a marginalizat și nu a știut să folosească munca și inteligența lor. Nici măcar semnalul lor nu ne trezește din inerția sistemului?! EI AU DAT LEUL PE EURO.” nu arata in mod suficient de ce Romania ar trebui sa se integreze in Zona Euro. Pentru ca nu vorbeste deloc despre reformele ce trebuie facute in economia romaneasca, lucru la care Dl. Citu se refera pe larg si explica ce ar insemna sa aderam la euro fara sa fi facut reformele necesare, inclusiv la nivelul BNR as aduga eu pentru ca acolo cred ca nu s-au facut chiar deloc reformele necesare aderarii tarii noastre la euro. Iar Dl. Citu arata si pericolele unei integrari premature in Eurozona: adancirea dezechilibrelor economice.
Or, reforme in economia romaneasca nu s-au mai prea facut din 2004. Dimpotriva, s-a angajat si se angajeaza masiv la stat, se maresc salariile in sectorul de stat (dublandu-se, nu-i asa, triplandu-se, desigur, intr-un timp extrem de scurt, chiar si imediat daca se poate), nu se respecta tintele de deficit bugetar asumate de Romania prin criteriile de convergenta. Vrem sa ne integram cu companii de stat neperformante, care au o mare multime de angajati. Noi asa vedem integrarea in Eurozona. Pentru ca din 2004 incoace n-am vazut vreun poltician sa vorbeasca despre restructurari in sectorul de stat, despre privatizari nici vorba, tacere totala!
Se observa, de asemenea, la Andreea Paul tentatia femeii frumoase, talentate si de succes care doreste sa provoace: „DAU LEUL PE EURO!”, titlul scris cu litere mari – observati cat de provocator apare si suna!! In schimb nu ne spune nimic despre riscuri, spre exemplu despre PIIGS… Nu pomeneste nimic despre convergenta reala, despre care Dl. Citu ne vorbeste:
„Se pare ca ne incapatanam sa nu invatam din istorie. Exista chiar in aceste momente un grup de tari in zona euro care se lupta sa scape de faliment. Pentru unele a fost inevitabil, dar altele mai spera. Aceste state – PIIGS – au atins la randul lor tintele nominale impuse de tratatul de la Maastricht. Dar, precum Romania, indicatorii care masurau convergenta reala aratau niste economii care erau mult in urma in ceea ce priveste competitivitatea in interiorul zonei euro.” (subl. mea)
si:
„Cei care decid pentru noi, fara sa ne intrebe printr-un referendum, de exemplu, se pare ca vor sa ignore ce s-a intamplat cu Grecia, Spania si Portugalia. Intr-un fel ne spun ca “this time is different”. Imi pare rau sa fiu eu acela care sa-i aduca cu picioarele pe pamant, dar o intrare prematura in zona euro poate sa ne trimita inapoi cateva generatii.„
Iar cel care spune aceste lucruri, Dl. Citu, e un liberal – in sensul dat de Milton Friedman cuvantului liberal – convins!! Iar din 2012 si pana acum nu s-au schimbat prea multe in economia Romaniei, nici nu s-au facut reforme ca sa zici ca s-a schimbat ceva fundamental sau ca am fi crescut decisiv in competitivitate economica, lucrul pe care il arata si Andreea Paul. Adevarul este ca „dorinta” aceasta de aderare la Eurozona este dictata de motive politice, „sa fim la „masa cea mai imporanta a deciziilor”, ignorandu-se cu totul aspectul si problemele economice reale ale Romaniei!! Trebuie spus si aratat lucrul asta, cu atat mai mult cu cat apetenta pentru reforme, mai ales acum, este extrem de scazuta la politicienii si decidentii nostri. Dimpotriva, inclinatia lor este sa tina, in continuare, in brate un sector de stat mare, neperformant si corupt, pentru a beneficia de voturi. Or, reforma presupune altceva… Ar mai trebui aratat ca nu doar tarile PIIGS au avut probleme serioase cu euro, dar si tari precum Franta, Italia, economii mari, tari dezvoltate, care au inregistrat in ultimii ani un somaj record pe care nu-l vedeai in Germania sau Austria. De aceea chestiunea aderarii tarii noastre la Eurozona cred ca trebuie privita sub aspect economic si la modul realist. In niciun caz basist: „Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro.”, fraza care imi aminteste de Basescu ce spunea ca „Romania nu e o tara neputincioasa!”. Eu cred ca mai bine e sa fim realisti decat populisti. Cu atat mai mult cu cat n-am prea vazut reforme economice nici pe vremea lui Basescu!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Cred ca va castiga Macron…
Cred ca s-a putut constata destul de usor pentru cine a urmarit cu buna-credinta dezbaterea finala intre cei doi candidati la presedintia Frantei – Emmanuel Macron si Marine Le Pen – ca Macron a reusit sa puncteze si, deci, sa castige puncte in fata candidatei Frontului National.
Macron s-a dovedit a fi nu doar mai bine pregatit, dar si mai lucid decat adversara sa.
Spre exemplu, in domeniul politicilor sociale, el a atras atentia ca cele ale lui Marine Le Pen si ale Frontului National pot sa acutizeze situatia din Franta, nicidecum sa dea o rezolvare a acestora. El a pledat pentru o Franta deschisa si pot sa spun ca mi se pare si mie ca o Franta inchisa si inchistata, cum ar fi fost Franta Marinei Le Pen, nu e in spiritul acestei tari. Intr-adevar, si mie mi se pare ca proiectul Marinei Le Pen este al unei Frante invinse. Si e trist si, desigur, neeficace.
A fost comic atunci cand Marine Le Pen si-a prezentat varianta sa de politica monetara: Franta sa aiba doua monezi – euro si francul. Euro, moneda folosita de banci si in relatiile dintre state iar francul, moneda poporului 🙂 . Insa marele merit al lui Macron a fost faptul ca a aparat Uniunea Europeana: o Franta in Uniunea Europeana, nu in afara ei: trebuie sa ne gasim protectia si bunastarea in Uniunea Europeana. Si, ajuns in acest punct, el a aratat ca pentru ca Franta sa redevina competitiva trebuie efectuate REFORME!! Cel putin din acest punct de vedere mi s-a parut ca asist la o dezbatere in si cu privire la Romania. Si la noi se pune problema acuta a reformelor structurale pe care clasa politica nu prea vad ca e dispusa sa le efectueze. Intr-un fel m-a uimit ca si in Franta e cam aceeasi situatie, camuflata sub guvernarile anterioare, cam cum s-a intamplat si in Romania. Si chiar, nu stiu de ce…, mi se pare ca in Franta situatia e cam aceeasi ca-n Romania, cu deosebirea ca Franta a ascuns-o cu grija, incercand sa pastreze aparentele, pana nu s-a mai putut face lucrul asta. Si eu aveam impresia ca Franta e cam deosebita fata de Romania. Dar iata ca lucrurile s-ar putea sa nu stea chiar asa…
Insa ceea ce trebuie sa invatam e urmatorul lucru: daca Macron va efectua reformele structurale, Franta va creste in competitivitate si va progresa. Noi, daca batem pasul pe loc, nu doar ca ramanem pe loc, ramanem in urma. Mai trebuie spus un lucru: o victorie a lui Macron ar putea sa schimbe in bine mersul treburilor in Uniunea Europeana, lucru care s-ar putea sa ne avantajeze si pe noi.
In privinta Rusiei, Macron a punctat foarte bine: nu avem aceleasi valori cu Rusia. Iar Franta va accentua faptul ca Rusia trebuie sa respecte tratatele internationale si obligatiile ce-i revin. Le Pen a scaldat-o cu faptul ca Rusia nu e o amenintare pentru Franta, ca relatiile sunt bune, fara sa dea un raspuns transant.
Spre final, Le Pen a vrut sa dea discursului sau o nota plina de umanism si sa mearga la inimile francezilor: Macron ar vedea Franta ca pe o piata (daca am inteles eu bine), ea se refera la francezi si la vasta cultura franceza, granitele individualizand acest important aspect. Aici mi s-a parut o schimbare in discursul ei care, dintr-o data, a fost mai degraba unul conservator decat de extrema-dreapta. Cu toate acestea, ce spunea ea nu reprezantau, desigur, solutii si Macron a punctat din nou.
Emmanuel Macron
N-am urmarit toata dezbaterea, dar e de inteles ca s-a discutat mai mult despre Franta, atingandu-se mai putin aspectele legate de functionarea Zonei Euro. Exemplul dat de Marine Le Pen – Marea Britanie – care si-a pastrat moneda proprie nu e unul edificator deoarece, cum promt a aratat Macron, Marea Britanie nu a fost niciodata in Zona Euro. Marin Le Pen ar fi trebuit sa-l intrebe pe Macron ca sa explice mai pe larg cum vede el functionarea Zonei Euro. Nu a facut-o, din ce am inteles eu. Era interesant de vazut ce ar fi spus Macron despre Tratatul de Guvernanta Fiscala, mai exact despre faptul ca permite excedente bugetare mari si daca are in vedere limitarea acestora. Insa Marine Le Pen nu a intrat pe o discutie economica prea ampla si profunda cu Macron care a detinut functia de ministru al Economiei. Nici Macron nu mi s-a parut ca a explicat foarte pe larg ce reforme are in vedere. Insa mi s-a parut un om destul de decis, daca se poate spune asa, sa le si puna in practica.
In domeniul combaterii terorismului, Macron, daca am inteles bine, se referea la oameni care au probleme serioase la mansarda. Posibil sa fie asa. Evident, politia, jandarmeria – mai active si descoperirea celor ce au astfel de intentii, eventual sanctionarea lor. O Franta inchisa nu e solutia, dupa parerea lui. Insa in Franta problema aceasta e dublata de un somaj la cote ridicate. In domeniul invatamantului el punea accentul pe ucenicie si scoli de ucenici, daca am reusit sa inteleg cum trebuie, dat fiind faptul ca nu toti vor urma scoli superioare. Marine era pentru intarirea disciplinei, un maître (sper sa fi inteles bine) care s-o asigure. Stau si ma intreb ce inseamna asta…? 🙂 Uniforma si nuiaua? 🙂 Dar ea s-a referit si la problema parcursului profesional al elevului. Din ce am urmarit eu, a fost o discutie nu prea aprofundata legata de acest aspect.
Marine Le Pen
Ar trebui sa vedem in aceste alegeri o schimbare importanta pe scena politica franceza. Avem un candidat de centru, Dl. Macron, cu un partid social-liberal si pro european, En Marche!. Pe de alta parte, contracandidata Marine Le Pen apartine unei extreme-drepte, cu radacini in Regimul de la Vichy. O drepta traditionalista, solid ancorata in aristocratie si printre catolici, care n-au acceptat niciodata traditiile republicane ale Revolutiei Franceze. „Cereau o intoarcere la linii traditionale ale culturii si religiei, imbratisand autoritarismul si respingand democratia” (Wikipedia). Regimul acesta era intens anticomunist, pro german, dar si anglofob… Intoarcerea la indentitatea adevarata a francezilor din „Franta profunda”, din discursul Maresalului Petain, par a fi si ideile calauzitoare ale Marinei Le Pen. „Antisemitismul era o tema constanta” (Robert Paxton). Acum, din cate am inteles, discursul Marinei Le Pen e axat pe antiislam, daca inteleg bine, opunand cumva in antiteza pe evrei cu islamici. Marine Le Pen nu cred ca va castiga alegerile, dar Frontul National nu trebuie subestimat, chiar daca ea va pierde. Este interesanta aceasta crestere a curentului conservator in Europa, Marine Le Pen, de exemplu, si al ei Front National, apartinand, de pilda, dupa opinia lui Vladmir Socor, conservatorismului.
Interesant este ca Macron rescrie moda politica a momentului: nu mai e nici Dreapta si nici Stanga. Moda e una de Centru, deci centrista, cu un Presedinte tanar decis sa faca reformele necesare si sa intareasca democratia liberala, ceea ce e de bun augur pentru Uniunea Europeana. Trebuie spus ca atat Stanga cat si Dreapta franceza au inregistrat infrangeri destul de severe in aceste alegeri.
De vazut cum vor evolua lucrurile. Speram ca spre bine. Macron e un politician din generatia tanara, trebuie spus si asta. Din cate putem vedea, un om combativ. Probabil cu o mentalitate noua. Banuiesc faptul ca se va implica mult mai mult in chestiunile Uniunii Europene si ale Zonei Euro decat a facut-o Francois Hollande, venind, probabil, cu o viziune noua. Spun asta pentru ca trebuie gasite solutii la prioblemele cu care se confrunta UE azi, nu doar Franta. Banuiesc faptul ca are in vedere cresterea rolului Frantei in Uniunea Europeana.
Un lucru imbucurator e faptul ca fortele extremiste, desi nu trebuie subestimate, pierd teren in Occident, lucru care arata soliditatea Proiectului European in ciuda Brexitului, care apare tot mai mult ca un caz izolat. Vom avea alegeri si in Marea Britanie si cred ca acolo lucrurile nu sunt clarificate inca.
Asteptam cu maxim interes alegerile in Franta!
Contradictii, contraste…
Traim intr-o lume in care, cel putin actualmente, astfel de lucruri – contradictiile si contrastele – apar si se manifesta cu pregnanta.
*
In UE – contradictia: national – european. Este un lucru ce nu a putut fi solutionat inca si constituie una din marile contradictii ale Uniunii Europene. Pentru ca inclusiv armonizarea legislatiei, a standardelor, a politicilor, a intereselor tarilor membre sunt marcate de aceasta contradictie. Care creeaza un conflict evident in Europa de azi. Este adevarat ca acest conflict nu se manifesta, totusi, printr-un razboi. Dar sa ne gandim la Brexit, sa ne gandim la fortele politice populiste si eurosceptice din UE, care dau atata bataie de cap azi celor moderati si care sustin Proiectul European. Conflict nu inseamna neaparat razboi. Nu avem un razboi in Europa, asta nu inseamna ca nu avem un conflict, o situatie conflictuala – de exemplu putem sa ne uitam la pozitia tarilor din Grupul de la Visegrad.
Conflictul asta incepe sa devina evident.
Moneda unica, euro, s-a dorit a fi un fel de guma sau burete cu care sa se poata sterge nu doar aceasta contradictie, dar si diferentele dintre state, pentru ca Europa este eterogena. Iata ca s-a ajuns la un impas, spun unii. Sigur, situatia era anticipata de mai demult – am scris si pe blog despre ce spunea marele economist american Milton Friedman inca din 2003 despre euro, dar si punctul de vedere al altui mare economist american, Paul Krugman. Iar in legatura cu criza datoriilor statelor membre ale UE, v-as recomanda sa (re)cititi acest articol mai vechi. Iar aceasta situatie in care s-a ajuns ma duce cu gandul ca si din acest punct de vedere – al Uniunii Monetare Europene – avem de fapt un conflict in Europa, intre tarile membre UE, desi toata lumea, nu-i asa, declara contrariu.
*
Unde am putea incadra UE, proiectul european? E un proiect de Stanga sau unul ce ar apartine Dreptei? Interesant este ca Stanga a imbratisat acest proiect si cred ca mai mult decat Dreapta europeana… Cel putin asa mi se pare, dar evenimentele recente par a-mi da dreptate…
*
Se putea citi zilele trecute pe burtiera unei televiziuni de stiri ca Donald Trump e bucuros pentru faptul ca UK iese din Uniunea Europeana. Sincer, ca le place unora sau nu, n-am vazut o asemenea atitudine la Vladimir Putin. Jean-Claude Juncker i-a raspuns lui Trump ca vom sustine si noi independenta unor state din SUA… Texas, Ohio…
*
Totusi, SUA a cerut aliatilor ca sa aduca bugetul pentru Aparare al fiecarui stat membru la 2% din PIB. Jens Stoltenberg a pledat pentru acelasi lucru. Cand sefii unei asemenea organizatii cer un astfel de lucru, inseamna, cred, ca ei stiu ceva. De fapt, majorarea bugetului pentru Aparare al statelor membre s-a discutat de mai multa vreme, inclusiv pe vremea Presedintelui Obama, dar, daca nu ma insel, si in cadrul celor mai recente Summituri NATO.
Numai Germania are ceva de comentat. Ba, ca 2% din PIB e nerealist, ba ca ei si-au propus, de fapt, sa ajunga la 2% din PIB, dar asta pana in 2024. Este uluitor cum aceasta tara, care a fost apararata decenii de-a randul de catre SUA si care, in prezent, la cererea justificata a americanilor nu aloca nici macar 2% din PIB pentru Aparare, face niste ifose si nazuri demne de o cauza mai buna. Pana la urma te intrebi ce urmareste aceasta tara, Germania…
*
Contradictia dintre protectionism si economia de piata…
*
Sunt si alte contradictii… Spre exemplu, se manifesta la noi (si nu numai!!) inca si acum, la 27 de ani de la caderea comunismului, contradictia stat-privat.
A iesit fermecatoarea doamna Andreea Paul in apararea societatii Oltchim Rm. Valcea. Pe scurt, nu era de acord cu privatizarea acesteia, desi, trebuie sa recunosc, n-am inteles prea bine: nu e de acord cu privatizarea sau nu e de acord cu modul in care actuala Putere doreste s-o privatizeze. Interesant este ca D-na. Andreea Paul nu a vorbit deloc despre pierderile si datoriile inregistrate de respectiva companie unde, din cate inteleg, statul mai este inca actionar majoritar – v. aici si aici. Interesant este ca, in loc sa-si puna problema unei privatizari reusite, ea era total impotriva privatizarii, sugerand ca ar fi trebuit sa platim noi, din taxe si impozite, sustinerea financiara a respectivei intreprinderi.
De ce? Pentru salvarea brandului. Si a dat exemplu ca in Vest, in tari in care statul are un pachet minoritar de actiuni la o intreprindere, statul s-a implicat activ in salvarea acesteia – exemplul pe care l-a dat a fost Volkswagen, salvandu-se astfel celebrul brand german. D-na. Andreea Paul spunea ca, altminteri, vom ajunge sa nu mai avem niciun brand romanesc, o societate precum Farmec ar fi nevoita sa cumpere materie prima din exterior si ca privatizarea ar insemna somaj.
Cu alte cuvinte, salvarea brandului si somajul rezultat in urma privatizarii, fac inorportuna privatizarea respectivei societati comerciale.
Iar in felul acesta, banuiesc, gandesc destui dintre economistii nostri, fara sa-si puna problema ca, in felul acesta actionand, nu maresti nici competitivitatea, nici performantele intreprinderii, iar pierderile uriase pe care astfel de societati le produc le suportam tot noi, fara niciun folos pentru societate. Folos ar aduce doar o privatizare reusita, chiar daca, in urma acesteia, ar rezulta somaj, dar ar putea relansa respectiva intreprindere.
*
La noi, contradictia stat-privat are numeroase forme de manifestare si mai toate in favoarea statului si in defavoarea sectorului privat. Spre exemplu, cum altfel s-ar putea explica angajarea, in perioada 2004-2009, a unui numar de 500.000 de functionari publici la stat, sporind numarul lor de la 900.000 – numarul maxim sustenabil de catre statul roman, cat a lasat Guvernul Nastase – la 1.400.000, avand in prezent inca in jur de 1.200.000 de angajati la stat.
Ceea ce avem acum, din punct de vedere politic: PSD-ALDE e la Putere. Te astepti ca un partid social-democrat sa fie mai etatist. Ei vor infiintarea a 19 firme de stat in subordinea Primariei Bucuresti… In campania electorala s-au promis cresteri fabuloase de salarii, la stat, desigur. Spitale, de stat, desigur, intinse pe 80 de hectare, mariri ametitoare de salarii in Sanatate. Acum nu mai sunt bani si se maresc intr-un mod amenintator si ingrijorator deficitele (al balantei comerciale, bugetar).
*
Si interesant e ca cel mai mult se fura de la stat… De fapt DE ACOLO se si fura!!!!
*
Octav Bjoza – ca de ce tot copiii lor prin functii gras platite la stat, in conducere. Cred ca s-ar putea face o legatura cu ce spuneam mai sus, cu faptul ca, in aceasta contradictie evidenta stat-privat, de la noi, predomina inca statul, nu privatul. Adica aceasta contradictie e rezolvata in favoarea statului – nu spun si a cetateanului – nu in favoarea privatului.
*
Nu s-a explicat niciodata la modul extrem de clar opiniei publice din Romania doua lucruri:
1). De ce la 10 ani de la aderare, avem zero absorbtie la fondurile europene. Corina Cretu aproape ca plangea la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan.
2). De ce nu se mai fac drumuri in Romania? Ma uitam la pozele date la televizor de la accidentul suferit de Dl. Lucian Isar (ii doresc multa sanatate si insanatosire grabnica!!): un drum sinuos, dar numai cu doua benzi pe care trec atat turisme, dar si camioane de gabarit mare.
La aceste doua intrebari, un raspuns clar n-am auzit. Spre exemplu, la prima intrebare D-na Cretu ar fi trebuit sa recunoasca in mod deschis ca PSD a dat-o-n bara. In campanie, Ana Birchall il critica de zor pe Ghinea. Si acum se vede ca ei nu sunt in stare nici macae de cat a facut Ghinea. Si, desigur, motivari de genul ca nu stiu ce instutuie nu e acreditata, ca nu stiu ce e legat de IT si tot felul de explicatii de genul asta, nu mai conving pe nimeni.
Problema este urmatoarea: de ce la 10 ani de la aderarea in UE, Romania nu are puse bine la punct mecanismele necesare pentru aabsorbtia in proportie de 100% a fondurilor europene?
*
Elena Udrea a fost condamnata la 6 ani inchisoare in Dosarul „Gala Bute” – v. aici, Elena Udrea a spus de la bun inceput ca sentinta e un abuz, dar si aici cine ii ia apararea Elenei Udrea!!! 😉
Gandindu-ma si la Sebi Ghita, eu cred, mi se pare, ca avem o contradictie in interiorul Sistemului de la noi.
Caci, stau si ma intreb, cum a putut ajunge Elena Udrea ce a ajuns? Si nu ma refer doar la functia de ministru pe care a detinut-o, intr-un minister precum Dezvoltarea Regionala unde se invart multi bani, dar si la faptul ca ea era reprezentanta lui Traian Basescu in politica romaneasca – omul care-i furniza Presedintelui tarii informatii la cald din lumea politica de la noi si despre oamenii politici. Elena Udrea ii cunoastea, cunoastea si ce se intampla la varful SRI. Greu de spus cat anume cunostea…?
Dar nu pentru faptul ca stia prea multe a fost condamnata?
Ea a negat cu vehementa ca ar fi fost vinovata, Basescu i-a sarit in aparare cum era de asteptat. Din cate am inteles eu de la Basescu, sub ea era o coruptie foarte mare, la nivel national, in ministerul pe care il conducea, lucru sesizat de SRI. Si ca ea a luat masuri – dari afara, sanctiuni – dar nu ar fi fost obligatia ei sa anunte DNA – trebuia s-o faca SRI.
Cat stia Elena Udrea si, mai ales, ce anume?
Din cate stiu, informatiile clasificate, unele dintre ele, se tin la secret timp de 30 de ani. Initial, se vorbea, pe surse, desigur, dar si speculatii, ca o paste o pedeapsa de 21 de ani. A luat doar 6 ani, o cincime din 30…
Ar rezulta, dupa acest rationament, ca:
O cincime din cat stie Elena Udrea sunt informatii clasificate strict secret…
*
Insa ar mai fi un lucru de evidentiat: Elena Udrea a ajuns unde a ajuns, promovata fiind de Sistem. In Romania nu prea ai cum sa ajungi intr-o functie in stat altfel, fara sa treci prin furciile caudine ale verificarii Serviciilor si fara sa fii, in consecinta, acceptat de Sistem.
Elena Udrea a fost acceptata de Sistem. A fost acceptata ca sa fie in anturajul Presedintelui, avand acces la informatii valoroase din zona Puterii, inclusiv informatii externe.
Si iata ca, intr-u final, nu-i asa, apoteotic, tot Sistemul a infundat-o!!
Si asta in conditiile in care Sistemul ar fi putut s-o lase in pace, sa-i ofere o portita de scapare. Dar e vorba de prima instanta, asa ca sa vedem ce se va mai intampla…
*
Colaboratorii au primit cu suspendare, numai ea si Obreja cu executare…
*
Fara indoiala ca acolo unde nu avem contradictii si constraste sau nu trebuie sa avem asa ceva, avem in schimb, controverse. Ultima de acest gen a fost: trebuie sau nu revocati din functie procurorul general, Augustin Lazar, si sefa DNA, Laura Codruta Kovesi?
Despre acest subiect puteti citi mai multe aici.
Poate singura problema care ar fi e ca raspunsul la intrebarea de mai sus nu putea fi decat unul singur: NU trebuie sa fie revocati din functie.
De pilda, atata vreme cat Laura Codruta Kovesi are un sprijin direct din partea SUA, a Departamentului de Stat, a domnului ambasador Hans Klemm, e extrem de clar ca ea nu trebuie sa fie revocata din functie. Chiar daca i se face amenintator cu degetul:
„Rezultatele negative pe linia acestei raportari pot repune in discutie in viitor, in raport de faptele constatate, oportunitatea revocarii conducatorilor institutiilor vizate ori a altor masuri institutionale, in conformitate cu Constitutia si legea” (sursa HotNews, evidentiata mai sus).
Insa e foarte clar ca nu doar factorul extern conteaza, iar Laura Codruta Kovesi e doar o parte a Sistemului aflat in contradictie cu sine insusi. Pentru ca in Sistem sunt lupte intestine pe tema asta si nu tot Sistemul e de partea Lulutzei. Cel putin asa am impresia…
Totusi, remarcam aceasta contradictie, cred, evidenta dintre PSD-ALDE pe de o parte si DNA, dar am putea sa luam si o sfera mai ampla – de pilda Justitia, pe de alta parte. Pe terenul atat de favorizator pentru coruptie al Statului.
Poza Saptamanii!!
Donald Trump and Mike Flynn
Fara indoiala ca una din cele mai mari contradictii ale lumii postbelice a fost si ramane cea dintre SUA si Rusia, mostenitoarea fostei URSS.
Legaturile obscure ale Gen. Flynn cu Rusia pareau ca sunt in concordanta cu declaratiile D-lui. Trump si anume ca „e un lucru bun sa ai relatii bune cu Rusia”. Dl. Flynn fusese ales de catre Presedintele Trump in functia de Consilier pe Chestiuni de Securitate Nationala. Dupa care, nu dupa multa vreme, a iesit Sean Spicer, Secretarul de Presa al Casei Albe, sa anunte ca „[…] a level of trust between the President and General Flynn had eroded to the point where he felt he had to make a change […]” – „nivelul de incredere intre Presedinte si Generalul Flynn s-a erodat pana la punctul in care el a simtit nevoia sa faca o schimbare”.
Interesant este ca toate punctele tari si ascutite din campania electorala, incep sa se domoleasca. Pana la urma, SUA s-a inteles si cu Coreea de Sud si Japonia in privinta apararii comune in fata Coreei de Nord. Chestiunea cu „taxa de protectie” a fost lasata mai moale iar NATO nu mai e deloc o organizatie „obsoleta”. Pana la urma, in urma vizitei D-lui. Rex Tillerson la Pekin, descoperim ca relatiile dintre SUA si China sunt cat se poate de bune si ca in ciuda clamarii unui conservatorism inflexibil, ajungem pana la urma la o concluzie mult mai mladioasa: ca SUA si UE au, de fapt, acelasi set de valori, comun – iata doua articole revelatoare in acest sens: aici si aici.
Face impresia ca Trump, cel pe care il stiam in campania electorala, nu mai are nimic comun cu institutia pe care acum o reprezinta – Casa Alba – deci cu Trump, cel de azi, de la Casa Alba.
Iar in ceea ce priveste relatiile bune cu Rusia, D-na. Merkel spune ca „nu va ceda in lupta pentru o relatie buna cu Moscova”. Ce se poate intelege dintr-o asemenea sintagma? Ca, de fapt, nimeni „nu va ceda”, nu-i asa, pentru o relatie buna cu Moscova. Evident, fiecare poate intelege ceea ce doreste…
Despre noul Cod Fiscal…
Din dezbaterile pe care le-am urmarit la televizor eu trag concluzia ca acest nou Cod Fiscal are in sine unele contradictii deloc benefice.
Prima contradictie consta in faptul ca relaxarea fiscala este de fapt o mutare a poverii fiscale de la firme spre cetateni. Eu asa am inteles: firmele vor plati mai putin, dar, in schimb, cetatenii vor plati mai mult statului. Lucrul asta nu inseamna relaxare fiscala.
A doua contradictie consta in marirea salariilor bugetarilor. Adica marirea salariilor intr-un sector neproductiv, neperformant si care ar trebui restructurat din temelii, si nu cred ca e o exagerare daca spun asa. Lucru care va conduce la cresterea nejustificata a costurilor. Pentru ca in sectorul privat – care economiseste – salariile sunt mai mici decat in cel bugetar, care stie numai sa cheltuiasca ineficient, rareori altfel…
Legat de contradictia doi, vine cea de a treia. L-am asculat cu stupoare pe Dl. Lucian Isar (de vazut doua articole ale sale – aici si aici), in convorbirea de la Realitatea TV cu Dl. Valentin Ionescu, ca Romania ar trebui sa ruleze deficite mari si sa se dezvolte astfel, fiind o tara emergenta. Va rog sa-mi spuneti ca am pareri, ca gresesc, ca nu am auzit si nu am vazut bine, ca mi s-a parut ca a zis asa!! Orice deficit inseamna cheltuieli mai mari decat venituri. Iar un deficit nu se poate finanta decat prin imprumuturi. Ce facem? Indatoram nechibzuit tara? Am vazut ca si Consiliul Fiscal a atras atentia asupra acestui lucru: rularea de deficite mari – de vazut Raportul aici. E vorba, din cate inteleg, de datoria in moneda straina, US$ sau euro. As fi de acord daca statul ar putea sa cheltuiasca eficient. Lucru pe care nu-l dovedeste! Insa trebuie sa spunem ca, in acest caz, datoria o vom plati cu totii si stau si ma intreb din ce anume! Ca daca am avea, inca as mai zice… Dar nu prea avem… Bani, desigur! Asta nu prea avem! Am inteles pozitia Consiliului Fiscal, si anume ca daca gradul de indatorare creste spre 60% se ingheata salariile… Evident, nu trebuie sa ajungem acolo.
Sunt intrebat de ce Traian Basescu a indatorat tara! Din acelasi motiv pentru care actuala guvernare o indatoreaza! Nu vor sa faca reforme! Asta e motivul! Iar motivul motivului este reprezentat de populismul electoral, de demagogia electorala!! Ca sa atraga voturi! Si ca le e frica sa nu iasa oamenii astia afara, in strada, sa faca a doua revolutie.
Ce nou Cod sa faci? In mod normal, e bun si asta, numai ca trebuie sa tai pomelnicul de taxe si impozite introduse de Guvernul Ponta si sa mai scazi din impozitele ramase. In Romania trebuie sa se plateasca pensiile, acesta e un drept constitutional al cetateanului, iar daca ai respect fata de Justitie, pensiile trebuie platite! Nu asta e problema, cum poate ar crede unii! Problema este ca avem un sector de stat prea OBEZ!! Numarul functionarilor la stat a crescut, datorita unei guvernari iresposanbile, de la 900.000 cat a lasat Guvernul Nastase in 2004 la 1.400.000 in 2009!! In mai 2015 sunt 1.189.000 in sectorul bugetar, conform Raportului Consiliului Fiscal. Este clar ca trebuie sa ajungem la numarul de functionari sustenabil de catre economia romaneasca care este de 800-900.000 de oameni. Este clar ca sunt necesare masive disponibilizari de personal!
De asemenea, trebuie, asa cum aratam si in articolul anterior, privatizate intreprinderile de stat pentru ca acest sector de stat este ineficient si provoaca pierderi economice. Statul nu a dovedit ca poate sa-l gestioneze eficient si nici ca are oameni capabili pentru asta. De aceea solutia privatizarii se impune. Statul ar trebui sa procedeze asa: a privatizat si din secunda doi nu mai plateste salariile lucratorilor de acolo, consumurile de acolo, costurile de acolo etc si sa vedeti cat de mult bani vor ramane la buget!!! Dand si posibilitatea intreprinderii sa se redreseze! Romania trebuie sa faca reforma in continuare si Guvernul trebuie sa aiba un program clar si bine pus la punct de investitii publice, singura modalitate de a cheltui eficient. Mai ales in drumuri unde situatia devine critica!!!
Eu cred ca noi trebuie sa intelegem necesitatea de a creste eficienta, randamentul factorilor de productie=valoarea productiei/consumul de factori. La noi se pot gasi o sumedenie de factori obiectivi si subiectivi care micsoreaza acest randament. Iar ceea ce i s-a intamplat Greciei este un facut cu degetul si Romaniei: „baieti, nimeni, dar nimeni din UE, nu va va ajuta daca veti intra in buclucuri!!”. Asta trebuie in primul rand inteles din lectia Greciei!! Ca UE NU TE AJUTA!!! Si ar trebui sa fim constienti ca nu ne va ajuta cineva. Poate unii isi inchipuie ca Rusia ne va ajuta… Hai sa fim seriosi!
In Romania ar fi suficienti bani daca randamentul de care vorbeam mai sus ar creste, ar putea creste. Cheltuielile trebuie eficentizate daca nu dorim sa suportam in viitor povara grea a unor datorii grele. De aceea trebuie sa avem mare grija in special cu deficitul structural si cu politica monetara pe care o ducem – un articol foarte interesant in acest sens al D-lui. Florin Citu – aici, in care se arata, printre altele (doresc sa va incit sa-l cititi pe tot!):
„Iar decizia asupra cheltuielilor publice este intotdeauna una politica. Un politician va incerca mereu sa folosesca cheltuielile publice pentru a-si asigura continutatea la guvern sau parlament. Decizia acestora nu depinde de nivelul taxelor. Din contra, am putea spune ca un nivel mai mare al taxelor ofera, cel putin teoretic, sume mai mari care sa fie distribuite discretionar. „
Acest nou Cod Fiscal, a carui filozofie merge mana in mana cu lupta anticoruptie, este, in fapt, o mascare a reformei ce trebuie facuta in economie. Ideea este: nu se face reforma, in schimb ii arestam pe hotii astia care ne fura economic tara. Adica tara de asta nu merge bine, din cauza hotilor, nu ca nu se fac reforme: restructurari drastice in sectorul de stat, privatizarea intreprinderilor de stat. Nu, aceste reforme, in filozofia actuala, nici nu trebuie sa se faca vreodata, dar trebuie, de exemplu, ca ANPC sa-i bombardeze cu controale si amenzi atat pe producatori cat si pe retaileri, daca indraznesc sa ridice cumva pretul cand a scazut TVA-ul la alimente si sa-l ofenseze astfel pe Maria Sa Consumatorul Roman! Reforma? Reforma nu se mai face din 2004, de la mult hulita Guvernare Nastase! Asa e si reforma: mult hulita! Dar necesara!!!! Ca altfel mergem pe tobogan in jos!! IN JOS!!
Imprumuturile in franci elvetieni…
„Situaţia împrumutaţilor în franci elveţieni este mai gravă la noi decât în Ungaria”
Se arata ca:
„Situaţia persoanelor care s-au împrumutat în franci elveţieni este mai gravă în România decât în Ungaria, este de părere avocatul Gheorghe Piperea, doctor în drept.
Domnia sa ne-a explicat: „În timp ce la unguri debitorii îşi plătesc ratele în forinţi, la cursul franc elveţian-forint pe care îl practică banca respectivă, la noi, cei care au de plătit împrumuri contractate în franci elveţieni, fie cumpără această monedă exotică de pe piaţă, la preţuri foarte mari, în cazul în care găsesc să cumpere franci, fie achită în lei la bancă, la cursul zilei, instituţia financiară făcând întâi conversia din lei în euro şi apoi din euro în franci, fiecare dintre cele două operaţiuni presupunând comisioane de 2%”.
În aceste condiţii, există toate motivele pentru ca recenta decizie a Curţii Europene de Justiţie (CJUE) se fie aplicată şi în ţara noastră, după cum ne-a declarat domnul Piperea.
Potrivit acestei hotărâri, dacă până acum unii judecători erau de părere că dosarele care au ca obiect diferenţa de curs valutar din cadrul creditelor în valută nu fac obiectul justiţiei întrucât această diferenţă ar reprezenta parte din preţul creditului, pe viitor instanţele se vor putea pronunţa pe astfel de cazuri, stabilind dacă respectivele clauze contractuale sunt sau nu abuzive.
Referitor la decizia CJUE, Răzvan Horaţiu Radu, agent guvernamental (avocat) al României la Curtea Europeană de Justiţie, ne-a declarat: „Decizia vine în sensul unei jurisprudenţe mai vechi a Curţii de Justiţie a UE care are tendinţa de a asigura un echilibru între consumatori şi bănci. Deşi hotărârea pronunţată priveşte o cauză care se află pe rolul unei instanţe din Ungaria, principiile ce rezultă din ea sunt aplicabile tuturor statelor membre UE. Este de remarcat că CJUE acordă un rol important instanţelor naţionale, în a analiza relaţia dintre consumatori şi bănci acolo unde se ridică probleme privind clauzele abuzive”.
Decizia luată CJUE în cazul Kasler contra OTP Ungaria a stârnit controverse puternice pe piaţa noastră, bancherii şi juriştii interpretând în mod diferit hotărârea Instanţei europene. Chiar şi avocaţii au fost împărţiţi în două tabere de rezoluţia CJUE, unii reprezentându-i pe clienţii bancari, iar alţii fiind apărători ai instituţiilor financiare.
Viceguvernatorul BNR Cristian Popa susţine: „Este greu de imaginat că o monedă exotică aşa cum este francul elveţian ar putea fi 30 de ani atât de ieftină cum era înaintea crizei. Cred că întrebarea fundamentală o punem din punct de vedere al costurilor acoperite şi anume, pe lângă această măsură proactivă de educare a publicului, că trebuie să aibă în vedere în mod distinct riscul valutar al unui împrumut, mai ales într-o monedă ca francul elveţian. Putem discuta acum despre eventuala diferenţă de curs de-a lungul timpului, de cine urmează să fie acoperită. Şi aici trebuie să recunosc că trebuie să mai studiem lucrurile pentru că nu îmi este foarte clar”.
Întrebat de Ziarul BURSA asupra faptului că dobânda variabilă transferă riscurile inflaţioniste la întreprinzător, asigurând profiturile sistemului bancar şi, practic, deturnând misiunea băncii centrale, în cadrul unui interviu pe care l-a acordat în anul 2008, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a răspuns: „Tocmai de aceea trebuie să ţinem inflaţia jos, asigurând stabilitatea preţurilor şi încrederea că ea se va menţine. Pentru că atunci când inflaţia va fi jos, băncile îşi vor schimba comportamentul. Altminteri, noi, dacă le-am impune acest lucru, am putea chiar să le determinăm pierderi. Băncile, la rândul lor, depind de inflaţie. De aceea, o bancă centrală trebuie să se bată «cu săbii de oţel» pentru o inflaţie scăzută, pentru stabilitatea preţurilor pe termen lung”.
Expunerea în franci elveţieni în totalul creditelor acordate sectorului neguvernamental este de 4,1%, potrivit viceguvernatorului Popa, care spune că rata este mult mai mică în comparaţie cu alte ţări, întrucât o mare parte a împrumuturilor a fost refinanţată în perioada 2009-2010.
Potrivit lui Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, împrumuturile date în controversata monedă exotică totalizează peste un miliard de lei.
„În aceste condiţii, suma de bani care ar urma să nu mai fie încasată de bănci dacă s-ar stabili că diferenţa de curs valutar plătită în cazul creditelor în franci elveţieni este abuzivă s-ar ridica la maxim câteva sute de milioane de lei, ceea ce, pentru 40 de bănci, câte avem în România, nu este un pericol. Nici pentru cele care au acordat astfel de credite nu reprezintă un pericol”.
Avocatul Piperea consideră că îngheţarea cursului de schimb pentru acest tip de credite la valoarea la care ele au fost acordate nu reprezintă o pierdere pentru instituţiile bancare, „ci o corecţie a modelului de business”: „În primul rând, dacă se va continua în acest mod, din 30% credite neperformante câte sunt acum, probabil se va ajunge la o proporţie de 60%. Nici dacă s-ar solicita restituirea unor sume nu vorbim despre un prejudiciu adus băncilor, pentru că este vorba despre o plată nedatorată”.
Mai mulţi clienţi bancari s-au adresat atât instanţei, cât şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), reclamând, în primul rând, scăderea veniturilor financiare şi creşterea ratelor lunare pentru creditele acordate de bănci, aceasta fiind datorată atât majorărilor de dobândă, cât mai ales creşterilor cursului de schimb valutar, după cum ne-a declarat Marius Dunca, preşedintele ANPC. „
Francul elveţian redeschide o rană veche: Ce facem cu creditele în „monede exotice”?
Este un articol datat „vineri, 16 ianuarie 2015”.
Se arata ca:
„Decizia Băncii Naţionale a Elveţiei de a elimina pragul de apreciere pentru moneda naţională, de 1,2 franci/euro, a produs panică pe pieţele financiare internaţionale dar şi pe piaţa valutară din România şi a readus în discuţie problema celor care au credite în moneda elveţiană şi s-au confruntat, în anii de după criză, cu o apreciere puternică a francului în raport cu moneda naţională, în care majoritatea obţin veniturile.
Pe plan extern, francul s-a apreciat cu 30% faţă de euro, imediat după anunţul băncii centrale a Elveţiei iar cursul a coborât sub nivelul de 0,85 franci/euro. În România, Banca Naţională a calculat, joi, un curs de schimb de la 4,3287, în creştere cu aproape 16% faţă de şedinţa anterioară. La băncile comerciale însă, în special acelea care au încă în portofolii credite în franci elveţieni, cotaţiile au depăşit 5 lei pentru un franc.
Majoritatea analiştilor, inclusiv reprezentanţii Băncii Naţionale a României, consideră că aprecierea bruscă a francului a avut la bază reacţia emoţională a investitorilor, care au fost luaţi prin surprindere de decizia Băncii Elveţiei. Dovadă şi faptul că vineri, pe pieţele financiare internaţionale, francul a mai pierdut din aprecierea de joi, oscilând în jurul parităţii cu euro. Pe piaţa din România, însă, francul a continuat să se aprecieze, iar BNR a calculat un curs de 4,4228 lei/franc, în creştere cu aproape 10 bani faţă de joi.
Analiştii susţin că situaţia se va normaliza după ce pieţele financiare vor asimila decizia Băncii Naţionale a Elveţiei. Cu toate acestea, însă, evenimentele din ultimele două zile readuc în discuţie, în România, problema celor care deţin credite în valută, în general, şi în franci elveţieni, în special, şi care s-au trezit cu o rată mult mai mare peste noapte.
Opinia publică este, şi de această dată, împărţită în două tabere! Pe de o parte sunt clienţii păgubiţi, asociaţiile şi avocaţii care îi reprezintă, iar de cealaltă parte băncile care au în portofolii astfel de credite. În context, Banca Naţională a României încearcă să obţină o mediere între cele două părţi.
Clienţii reclamă faptul că, în momentul în care au contractat creditul, respectiv în perioada 2006 – 2008, băncile au profitat de poziţia dominantă şi le-au vândut credite ale căror riscuri nu erau clar explicate. Aceştia acuză şi Banca Naţională a României, pe de o parte pentru că nu a avertizat la timp asupra pericolului pe care îl reprezentau aceste credite, şi, pe de altă parte, pentru că de la momentul izbucnirii crizei nu a forţat băncile să convertească împrumuturile din franci în moneda naţională.
Ce spune BNR
Pe de altă parte, reprezentanţii BNR au reacţionat rapid afirmând că aprecierea francului faţă de leu a fost determinată, exclusiv, de decizia Băncii Naţionale a Elveţiei, şi nu de acţiuni ale BNR. Oficialii băncii centrale susţin că, de-a lungul timpului, instituţia a transmis în piaţă mesaje de avertizare asupra riscurilor pe care le prezentau credite în aşa numitele ‘valute exotice’, respectiv franci elveţieni şi yeni japonezi. În plus, reprezentanţii BNR arată că, la nivelul sistemului bancar, aprecierea francului nu reprezintă un pericol, având în vedere că numai 4,5% din creditele acordate sunt în franci elveţieni, şi doar 3,8% sunt contractate de persoane fizice.
În context, reapare în discuţie subiectul conversiei creditelor din valută în lei, iar Banca Naţională susţine, o dată în plus, că o astfel de măsură ar trebui să survină ca urmare a unor negocieri între clienţi şi bancă şi nu impusă print-un act normativ. Recent, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, declara că este momentul reluării discuţiilor dintre bănci şi clienţi pe marginea creditelor care ‘gâfâie’, dar fără încărcătura emoţionalo-electorală. „Cred că trebuie să ieşim din anumite emoţii care ne-au stăpânit în anul precedent şi să rediscutăm cu băncile, fără încărcătură emoţionalo-electorală, facilităţi de uşurare, cu plata clarificată, nu uşurări din acelea de nu ştim cine plăteşte diferenţa, ci uşurări de tipul reeşalonări, întinderi de scadenţă, regândiri la noile rate de dobândă”, a explicat guvernatorul BNR.
Declaraţia şefului băncii centrale a avut în vedere contextul în care, în 2014, a fost adoptat un act normativ care permitea clienţilor cu venituri reduse să solicite băncilor prelungirea perioadei de creditare cu doi ani, şi, în schimb, să beneficieze din partea statului de o deducere din impozitul pe venit.
Asociaţia Debitorilor cere intervenţia Guvernului
În plus, anul trecut au fost iniţiate o serie de acte normative care promiteau clienţilor conversia creditelor în valută la cursul din momentul încheierii contractului, însă, după alegerile prezidenţiale aceste iniţiative par a fi abandonate.
În aceste condiţii, Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF) solicită Guvernului adoptarea unei Ordonanţe de Urgenţă care să oblige instituţiile de credit să dea posibilitatea clienţilor să opteze pentru conversia creditelor din valută în moneda naţională, la un curs care nu poate depăşi cu mai mult de 20% cursul din momentul contractării creditului şi fără costuri suplimentare pentru client.
Propunerile AURSF se inspiră atât din Directiva UE 17/2014, cât şi dintr-o recentă decizie definitivă şi irevocabilă a Tribunalului Galaţi în cazul unui credit acordat în CHF. Reprezentanţii Asociaţiei susţin faptul că înainte de izbucnirea crizei, inclusiv pe fondul unei lipse de reglementare la nivel naţional, consumatorii au fost victimele unor practici de creditare iresponsabile şi netransparente. ‘Consumatorilor le-a fost impusă achiziţia de credite în valută în perioada 2006-2008, în condiţiile în care creditele în moneda naţională aveau costuri de până la 2,5- 3 ori mai mari. Până la OUG 174/decembrie 2008, consumatorii nu intrau în posesia contractului de credit decât în momentul semnării acestuia. Consumatorii au fost de multe ori atraşi de bănci prin oferte de credite cu o dobândă fixă relativ redusă pe perioadă limitată (3, 6 sau 12 luni), urmând ca după expirarea acestui termen costurile creditelor să se majoreze semnificativ’, se mai arată în comunicatul citat.
Rate mai mari
În plus, în condiţiile crizei financiare, consumatorii au plătit rate mult mai mari la credite, cauzate de deprecierea accentuată a leului faţă de francul elveţian: iulie 2007 – curs mediu BNR CHF/leu – 1,8915, iulie 2014 – curs mediu BNR CHF/leu – 3,6294, 16 ianuarie 2015 – curs BNR CHF/leu – 4,4228.
Banca Naţională a Elveţiei a decis, joi, să renunţe la plafonul cursului de schimb de minimum 1,2 franci pe euro, măsură pe care instituţia a adoptat-o în septembrie 2011, pentru a proteja economia elveţiană de criza datoriilor suverane din zona euro. Presiunea pentru renunţarea la plafonul de schimb valutar a crescut în ultimele luni, în condiţiile în care speculaţiile potrivit cărora Banca Centrală Europeană va începe un program de achiziţii de obligaţiuni a dus la deprecierea monedei euro faţă de dolar. În acest condiţii, Banca Elveţiei ar fi trebuit să cumpere agresiv euro pentru a putea menţine minimul cursului de schimb EUR/CHF de 1,20, cumpărări care ar fi produs pierderi instituţiei.
Tot joi, banca centrală a Elveţiei a scăzut rata dobânzii la depozitele la vedere de la -0,25% la -0,75%.”
Conversia creditelor in franci elvetieni, masura care a salvat Ungaria
Se arata ca:
„Premierul Viktor Orban a spus vineri ca guvernul sau ar fi cazut daca Ungaria nu ar fi convertit in forinti credite ipotecare in franci elvetieni de mai multe miliarde inainte de cresterea masiva din ianuarie a monedei elvetiene.
Executivul de la Budapesta a ordonat la sfarsitul anul trecut bancilor ungare, dintre care circa jumatate sunt cu capital strain, sa converteasca creditele la cursul de atunci.
Daca nu am fi procedat astfel, saltul brusc al francului, venit dupa decizia-soc a Bancii Nationale a Elvetiei de a elimina plafonarea acestuia in raport cu euro ar fi fost catastrofal pentru Ungaria, a declarat vineri intr-un discurs Ludovic Orban.
“Ratele lunare ale celor cu credite ar fi crescut in medie cu 70%. Cred ca guvernatorul bancii centrale, Gyorgy Matolcsy, are dreptate cand spune ca tara nu ar fi fost capabila sa faca fata la asa ceva”, a adaugat premierul ungar.
“Familii s-ar fi destramat si … chiar daca avem o parere buna despre puterea guvernului, acesta probabil ca nu ar fi fost capabil sa sa stapaneasca asa ceva iar tara ar fi cedat haosului”, spune Orban.
In general, aprecierea francului dupa criza financiara a pus deja multi imprumutati in pozitia de a se zbate pentru a-si plati ratele si a incarcat balantele bancilor cu credite neperformante.
Viktor Orban a spus ca a riscat cand l-a numit pe Matolcsy, fostul sau ministru al economiei si “cel mai creativ economist” al tarii, la conducerea bancii centrale in 2013, dar decizia pare acum ca a dat rezultate.
Banca centrala a usurat procesul de conversie furnizand euro din rezerva sa pentru a ajuta institutiile financiare.
Conversia creditelor ipotecare a fost vazuta la acel moment ca inca una dintre politicile neortodoxe ce si-au primit porecla de “Orbanomics”, dar alte tari din regiune unde gospodariile au probleme cu creditele in franci elvetieni se gandesc acum la masuri similare.
Guvernul Romaniei a discutat, la mijlocul lunii martie, in prima lectura, un proiect de lege privind conversia in lei a creditelor in valute care s-au apreciat cu peste 50% fata de leu raportat la momentul contractarii creditului.
Dupa conversia in lei, bancile vor acorda un discount de 15% din valoarea rezultata iar statul va asigura garantii pentru 50% din suma.”
Veste bună pentru unii dintre românii cu credite în franci elveţieni
Se arata ca:
„Clienţii care şi-au plătit ratele la Volksbank înainte ca banca să decidă îngheţarea cursului leu/franc, măsură menită să-i sprijine pe datornicii afectaţi de aprecierea puternică a acestei monede la începutul anului, au primit înapoi diferenţa de curs.
Astfel, cei care şi-au achitat datoria la bancă după aprecierea francului, dar înainte de data de 20 ianuarie, când banca a decis îngheţarea cursului la referinţa BNR de la finele anului trecut, au primit înapoi diferenţa dintre cursul la care au schimbat francii şi cel de pe 31 decembrie 2014, a precizat Bogdan Neacşu, vicepreşedinte Volksbank, la o conferinţă de specialitate organizată de Finmedia.
Neacşu spune că la banca pe care o reprezintă nu s-au înregistrat probleme cu returnarea creditelor în franci elveţieni după noul val de apreciere a monedei, generat de decizia băncii centrale din Elveţia de a ridica plafonul mnim de 1,2 franci/euro.
„Deocamdată nu am cazuri de genul acesta. Pentru ei situaţia este oarecum neschimbată faţă de 31 decembrie”, a precizaz el, adăugând că „ne-a interesat să vedem cum s-a calmat piaţa. Nu mai văd deviaţii de curs cu două cifre, dar văd fluctuaţii de curs destul de mari”.
Pe 19 ianuarie, Volksbank a decis să îngheţe cursul leu/franc pentru o perioadă de trei luni, până pe 17 aprilie. Banca a ales referinţa din 31 decembrie 2014, respectiv 3,8035 lei/franc. Măsura a fost destinată în mod exclusiv plăţii a trei rate lunare şi a oricăror sume restante.
Referinţa oficială anunţată în acea zi de BNR pentru francul eleveţian a fost cu 19,5% peste valoarea înregistrată cu o zi înaninte ca banca centrală a Elveţiei să renunţe la la plafonul minim de 1,2 franci/euro, decizie care a provocat imediat aprecierea puternică a monedei elveţiene.
Volksbank a vândut în 2014 credite neperformante în valoarea de 490 de milioane de echivalent euro, fiind vorba în mare parte de credite în franci elveţieni. Rata de neperformante a scăzut astfel de la 24% la 7-8%, a mai precizat Neacşu.
Volksbank România va fi preluată de Banca Transilvania, cele două instituţii de credit urmând să acţioneze ca entităţi separate până la finalizarea tranzacţiei.”
Veste bună pentru românii care au credite în FRANCI elveţieni: TB decide ca o româncă să-şi plătească creditul în CHF la cursul de la semnarea contractului
Se arata ca:
„Tribunalul Bucureşti a decis ca o româncă să îşi plătească creditul în franci elveţieni la cursul de schimb de la momentul semnării contractului, respectiv 1,8894 lei/CHF, decizia nefiind definitivă.
Instanţa a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele stipulate în convenţia de credit bancar şi a dispus „îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului sus menţionat, la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 1,8894 lei/CHF”.
Conform deciziei luate pe 1 iulie, care nu este definitivă, banca în cauză – OTP Bank – este obligată să procedeze la calcularea ratelor aferente contractului de credit în funcţie de valoarea leu/CHF de la momentul semnării contractului, aceste rate urmând să fie recalculate de la data semnării contractului şi până la sfârşitul perioadei de contractare, respectiv, 01.07.2037.
Reclamanta, Maria Apostol, ar urma să achite ratele aferente creditului contractat la valoarea de 1,8894 lei/CHF.
Mai mult, instanţa obligă banca să plătească reclamantei sumele achitate în plus în temeiul contractului de credit, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractului, sume la care urmează să se calculeze si dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de bancă.
TB a mai constatat şi caracterul abuziv al unei clauze privind comisionul de acordare a creditului şi a decis ca banca să îi plătească reclamantei suma de 6.359 CHF în echivalent lei la cursul BNR din data efectuării plăţii, sumă la care urmează să se calculeze şi dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării acestei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acesteia de către pârâte.
Pe de altă parte, instanţa a respins cererea reclamantei privind restituirea creditului în lei.
Banca este obligată să plătească reclamantei suma de 11.160 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizia poate fi contestată în 30 de zile de la comunicarea motivării.
Francul elveţian s-a apreciat puternic de pe 15 ianuarie, când banca centrală a Elveţiei (SNB) a decis să renunţe la un curs minim de schimb de 1,2 franci/euro, introdus în septembrie 2011, la momentul la care francul era aproape la paritate faţă de euro. Numai în prima zi după decizia SNB, francul s-a apreciat cu 22,4% faţă de leu, de la 3,7415 lei/CHF la 4,3287 lei/CHF, şi a continuat să crească, atingând un maxim de 4,5817 pe 23 ianuarie.
Până în prezent, cursul a oscilat între 4,1 – 4,3 lei/CHF.
Clienţii cu credite în franci elveţieni au protestat în iunie la Guvern şi, în lunile ianuarie-februarie, în faţa Parlamentului, cerând autorităţilor rezolvarea crizei CHF prin adoptarea unei legi de conversie în lei, la un curs istoric plus un maxim de 20%.
Propunerea a fost dezbătută în Comisia Buget-Finanţe din Camera Deputaţilor, unde s-a încercat pentru o vreme găsirea unei soluţii. Reprezentanţii băncilor şi ai BNR au susţinut însă că o asemenea rezolvare legislativă nu ar fi consituţională, afectând funcţionarea unei pieţe libere, şi au convins parlamentarii în final, prin vocea guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, că soluţiile trebuie găsite de fiecare bancă în parte împreună cu clienţii, pe calea negocierii, pentru a se ajunge la împărţirea poverii.
Debitorii au reclamat individual, în repetate rânduri, că negocierile au loc doar la nivel declarativ, însă în realitate instituţiile de credit nu negociază soluţiile cu clienţii, iar variantele pe care le înaintează debitorilor sunt în dezavantajul acestora din urmă, având costuri suplimentare pentru întreg serviciul datoriei.
Grupul clienţilor cu credite în franci a demarat în martie, împreună cu Asociaţia Unilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), un proces de negociere cu şapte bănci (Raiffeisen, Volksbank, Bancpost, Piraeus Bank, Banca Românească, OTP şi Credit Europe Bank) pentru 1.500 de persoane, în baza unei împuterniciri notariale.
Dintre acestea, doar Volksbank, în urma preluării de către Banca Transilvania, a înaintat clienţilor o ofertă concretă, prin care banca preia o parte din povara creditului.
Potrivit ultimelor date ale BNR, în bilanţurile băncilor româneşti figurau la 1 ianuarie 65.495 de credite în franci elveţieni, faţă de 75.000, cât comunicase la momentul apariţiei crizei, pentru finalul lunii noiembrie.
Din totalul acestora, clienţii au solicitat băncilor soluţii de conversie sau restructurare pentru 36.546 de împrumuturi, încluzând şi creditele de la Volksbank, preluată de Banca Transilvania, singura care a avut o ofertă publică de conversie cu reducere substanţială.
Din cele peste 36.000 de cereri, instituţiile de credit au soluţionat până la începutul lunii iunie 15.954, din care circa 40% au reprezentat conversii, iar restul restructurări (inclusiv clienţii Volksbank). Restul de 20.000 de cereri se află în lucru, fără a se garanta vreo soluţionare.
În realitate, având în vedere că multe instituţii bancare şi-au externalizat creditele în CHF către băncile-mamă sau vehicule din alte ţări (Olanda, spre exemplu), totalul împrumuturilor în franci elveţieni ajung la circa 100.000-120.000.”
Dar ce ar trebui sa stie oamenii? Mie nu mi se pare justificat ca banca sa expuna riscurile unor astfel de imprumuturi, deoarece banca nu poate face un curs de monetarism clientilor sai, desi poate ar trebui… 🙂 . Insa oamenii trebuie sa stie ca imprumuturile in moneda straina comporta riscuri incepand cu secunda in care ai semnat contractul de imprumut. In lumea noastra ratele de schimb ale diferitelor monezi sunt flexibile si nici nu se poate altfel intr-o economie de piata libera. Variatiile pot si mai mari sau mai mici. Dupa parerea mea, nu se poate anticipa care va fi curusul pe termen lung. Spre exemplu nu pot sa stiu care va fi cursul euro-dolar american pe termen lung, cat va fi peste 7-8 ani acest curs. Or, din cate am inteles, aceste credite au fost contractate in perioada 2006-2008 si, probabil, acum au ajuns la maturitate. Oamenii ar trebui sa stie ca imprumuturile in moneda straina pe termen lung comporta riscuri foarte mari. Tocmai pentru ca nu poti sa evaluezi evolutia cursului pe termen lung. Daca e termen scurt comporta riscuri, pe termen lung aceste riscuri sporesc!
Oamenii ar mai trebui sa stie ca a te imprumuta in moneda straina inseamna a fi conectat, in acest fel, la realitatile din tara respectiva, care emite, in mod suveran, moneda. De pilda, daca te imprumuti in euro, esti conectat la realitatile din Zona Euro, daca te imprumuti in US$ esti conecatat la realitatile din SUA. Aceste realitati sunt foarte complexe, sunt de natura politica, economica, sociala, monetara etc si de aceea e foarte greu sa ai informatii exacte despre toate acestea. Lipsa de informatii trebuie sa conduca la prudenta celui care se imprumuta.
Putem insa sa avem unele indicii asupra evolutiei cursului. Dupa parerea mea, nu ar trebui sa ne mire ca francul elvetian sau dolarul american s-au apreciat in ultima vreme in raport cu euro. Sa luam US$. Economia americana merge mult mai bine decat cea europeana, s-a pus ordine in cheltuieli, somajul e mult mai redus decat in Eurozona. Toate acestea fac sa creasca increderea in dolarul american si sa scada increderea in euro – mai ales cu crizele cu care se confrunta Zona Euro: Grecia, datorii mari ale statelor, nu se respcta Tratatele constitutive ale Uniunii, nu cred ca gresim daca punem la socoteala si situatia din Ucraina si perspectiva unui potential razboi cu Rusia: toate acestea se repercuteaza asupra monedei unice si o fac sa slabeasca. De asemenea nu trebuie sa ne mire decizia Bancii Nationale a Elvetiei: este absolut normal ceea ce a facut!! Daca ar fi fost dupa mine, as fi facut-o mai repede. De ce este normal? Pentru ca Uniunea Europeana si Zona Euro in special nu si-au rezolvat crizele. Elvetia nu e o tara din Uniunea Europeana si nici din Zona Euro. Crizele Europei macina increderea in euro si atunci unii se gandesc la alternative. Din aceasta cauza a crescut si francul elvetian in valoare pe piata. In cazul Americii, Fed poate oricand si foarte usor sa scada valoarea US$ pe piata, daca ar dori lucrul asta. Insa dolarul creste automat, independent de Fed, datorita situatiei actuale din Zona Euro si a crizei din Ucraina. Fed insa poate incetini sau chiar opri aceasta evolutie, daca doreste. A se consulta cursul – aici si aici. De asemenea cresterea economica a tarii noastre a avut un efect asupra leului: s-a valorizat leul, crescand increderea in moneda noastra.
De aici rezulta ca, in moneda straina, e bine sa te imprumuti pe termen scurt si cu sume mici. Dar in moneda proprie? Dupa parerea mea, e mult mai avantajos sa te imprumuti in moneda proprie pentru ca te imprumuti, de pilda, in lei si trebuie sa restitui tot lei, la dobanda calculata de banca, dar nu mai exista diferenta de curs intre cel de la data efectuarii imprumutului si cel de la data scadentei – lucru care te poate afecta destul de mult la buzunar!!
Am fost intrebat cum consider: pretul la automobile trebuie sau nu trecut in lei? Am raspuns ca trebuie trecut in lei. Si sustin ca e bine sa folosim moneda nationala pentru tranzactii. De exemplu, daca cineva doreste sa-si cumpere un apartament, ar trebui sa stie cati lei costa apartamentul respectiv, nu cati euro sau franci elvetieni.
De ce s-a ajuns aici? De la Revoltutie si cam pana prin anii 2000, economia noastra a trecut printr-o perioada de acuta instabilitate, lucru ce a avut consecinte si asupra monedei nationale. Leul, bunaoara, ajunsese o moneda instabila in sensul ca ajunsese in cadere libera pe masura distrugerilor operate mai mult sau mai putin intentionat in economia romaneasca (si pentru care nu a platit pana acum cineva). In felul acesta, multi ani, leul se devaloriza continuu fata de euro sau dolar. Inflatia ajunsese in anii ’90 la cote ametitoare si a trebuit cativa ani sa se ajunga la o stare de stabilitate si lucrurile sa se linisteasca. Acum avem un curs cat de cat stabil, o inflatie mica, avem si crestere economica, crestere care ar trebui mentinuta si, daca se poate, marita, indiferent de ce culoare politica are guvernul care vine la Putere in Romania. De aceea trebuie folosit mai mult leul in tranzactii, pentru ca increderea in leu a crescut mult fata de situatia din anii ’90. Nu ar trebui sa fie probleme ca pretul unui automobil, indiferent daca e produs in tara sau in strainatate, sa fie in lei, cum e normal, si nu in euro. Nu mai exista motive pentru care sa se procedeze altfel, contrariu.
Chestia asta cu Asociatia pentru Protectia Consumatorilor care efectueaza controale la bancile ce au acordat credite in franci elvetieni – deci numai la acelea (v. si aici) – nu reprezinta altceva decat un populism de stanga demn de o cauza mai buna, dar care nu rezolva absolut nimic. Pentru PSD, cei care nu mai pot plati aceste credite nu reprezinta nimic altceva decat un bazin electoral si, bineinteles, PSD doreste sa arate ca face, ca partid de Stanga, ceva pentru oamenii necajiti. Lucrurile nu se pot rezolva decat prin negociere cu banca, in instanta sau printr-o lege. Intrebarea ar fi de ce la noi nu s-a procedat ca in Ungaria? BNR ar fi trebuit sa procedeze la fel. De ce trebuia procedat asa? Decizia Bancii Nationale a Elvetiei a fost o decizie administrativa. De aceea nu ar fi trebuit sa existe probleme daca s-ar fi raspuns simetric: tot cu o decizie administrativa, cum a facut Banca Centrala a Ungariei. Din pacate, la noi lucrurile s-au agravat in special pentru populatie, de unde se vede ca la BNR e ceva in neregula pentru ca promoveaza politici ce intra in contradictie cu Constitutia tarii… De aceea poate n-ar strica o schimbare la varful BNR, o alta echipa, mai tanara, mult mai competenta la conducerea acestei importante institutii. In definitiv si la urma urmei vorbim de o alta generatie…
Intr-o cu totul alta ordine de idei…
Mult succes cuplului Jean-Julien Rojer/ Horia Tecau in finala de la Wimbledon, la dublu masculin! Trebuie sa spunem ca am avut o semifinala romaneasca:
Rohan Bopanna/ Florin Mergea –Jean-Julien Rojer/ Horia Tecau (6-4; 2-6; 3-6; 6-4; 11-13), dupa ce perechea Bopanna/Mergea a eliminat in sferturi perechea americana Bob Bryan/Mark Bryan (nr. 1 mondial!!) cu 5-7; 6-4; 7-6; 7-6!! Un sincer bravo pentru baietii nostri!
Iata ce titreaza si Adevarul:
Lumea tenisului îl vede pe Tecău campion la Wimbledon: când vor intra pe teren românul şi partenerul său olandez
Se arata ca:
„Cuplul Horia Tecău / Jean-Julien Rojer va înfrunta perechea Jamie Murray / John Peers (Anglia / Australia), sâmbătă, în ultimul act de dublu. După trei finale pierdute de Tecău la All-England Club, constănţeanul e condamnat să câştige acum.
Horia Tecău a reuşit o performanţă colosală şi urmează să joace a patra finală de dublu la Wimbledon, după cum „Adevărul“ a explicat aici.
După maratonul de peste trei ore cu cuplul Mergea – Bopanna, perechea româno-olandeză porneşte cu prima şansă în finala de sâmbătă.
„Tecău şi Rojer joacă grozav“
Dintre cele trei finale pierdute de Tecău la Wimbledon, de fiecare dată în echipă cu suedezul Lindstedt, una, cea din 2011, a fost în faţa fraţilor Mike şi Bob Bryan, cei mai buni jucători de dublu din lume şi în acest moment.
Acum însă, Mike Bryan e convins că românul poate triumfa, în premieră, la All-England Club.
„Sper că va pune capăt seriei. Să pierzi patru finale n-ar fi deloc plăcut şi cred că e momentul ideal pentru el. Tecău şi Rojer joacă grozav, au câştigat câteva meciuri care s-au întins în cinci seturi. Cred că e şansa lui Tecău acum şi că va fi un român câştigător la Wimbledon“, a declarat americanul pentru Digi Sport, postul care transmite Wimbledon în România.
„Horia o să câştige“
Şi învinşii cuplului Tecău – Rojer din semifinale merg pe mâna celor doi în ultimul act.
„Părerea mea e că Horia o să câştige indiferent de adversar, adevărata finală ar fi fost între noi şi ei, aşa am zis de la început“, a afirmat Florin Mergea.
„Nu văd de ce ei n-ar putea câştiga titlul, am un sentiment că acum, a patra oară, într-o finală, vor câştiga“, a completat indianul Rohan Bopanna.
Tecău a primit încurajări şi din partea jucătorului cu care a pierdut trei finale de dublu la Wimbledon şi care, joi seara, l-a învins, în sferturi, la dublu-mixt.
„Sunt foarte fericit pentru că Tecău a ajuns în a patra finală la Wimbledon. Sunt impresionat de performanţele pe care le-a avut alături de Rojer. Sâmbătă, Horia nu trebuie să mai joace alături de mine în finală, aşa că are o şansă să o şi câştige. Măcar l-am bătut pe « nenorocit» la mixt“, a declarat Lindstedt cu zâmbetul pe buze.
Începe după ora 18.00
Potrivit organizatorilor, finala de dublu masculin se va disputa, sâmbătă, pe terenul central şi va fi al doilea meci.
În prima confruntare, de la ora 16.00 (Digi Sport), Serena Williams (SUA, 1 WTA) şi Gabrine Muguruza (Spania, 20 WTA) se vor duela în finala feminină.
Apoi, probabil după ora 18.00, va începe confruntarea Tecău / Rojer – Murray / Peers.
Adevarul.ro le va oferi iubitorilor tenisului un livetext cu desfăşurarea meciului minut cu minut!”
De consultat si aici.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
O situatie incurcata…
Nu atat problema Greciei ar trebui sa fie punctul central al dezbaterilor, cat situatia generala din Uniunea Europeana care ramane in continuare incurcata. Nu se poate spune ca masurile de austeritate, Tratatul de Guvernanta Fiscala au imbunatatit ceva. Daca e vorba de scaderea datoriilor publice, acestea, dimpotriva, au crescut, in ciuda masurilor dure de austeritate. Ma refeream, in comentariile la postarea precedenta, la aspectul acesta, dar si la un altul care, dupa parerea mea, ar trebui sa ne ingrijoreze… E vorba de faptul ca inca in multe tari din Europa avem rate mari ale somajului, inclusiv cel in randul tinerilor. Problema, repet, nu e numai a Greciei. Grecia, daca doriti, ne reaminteste din cand in cand ca lucrurile nu evolueaza spre bine. Tocmai asta e ingrijorator… Exista tari cu o datorie publica foarte mare, dar cu un somaj redus, spre exemplu Japonia. Dupa Eurostat, in Japonia anului 2014 somajul a fost de doar 3,6%!! De asemenea SUA s-a descurcat foarte bine, avand un somaj de doar 6,2% in 2014. In Zona Euro, in acelasi an, somajul a fost de 11,6%, dar sa comparam cifrele de mai sus, referitoare la SUA si Japonia, cu rata somajului din Spania care s-a situat in 2014 la 24,5%!!
Indiferent de cum vor vota grecii la referendumul de astazi (v. si aici), situatia in UE ramane incurcata. Din pacate, ea este favorabila dezvoltarii extremelor politice si euroscepticismului. De asemenea, aceasta situatie intretine si perpetueaza o grava criza de incredere atat in moneda unica, euro, cat si in Uniunea Europeana in ansamblul sau. O iesire a Greciei din Zona Euro ar accentua un astfel de fenomen, de altfel nedorit.
Trebuie sa aducem o critica Tratatului de Guvernanta Fiscala. Ce se intampla? Uniunea Europeana, ca si constructie politica, reprezinta o realitate complet noua. Cu riscul de a ma repeta, trebuie sa spunem ca lucrul acesta inseamna, cu alte cuvinte, ca Europa nu a mai cunoscut asa ceva in trecut, o asemenea realitate complexa: politica (daca ne referim la institutii precum Parlamentul European sau Comisia Europeana, ca sa dau doar doua exemple), sociala (daca ne referim la multiculturalism) si economica (daca ne referim la moneda unica). Asa stand lucrurile, pe undeva e si logic ceea ce se intampla. Spre exemplu, in 1966 cu siguranta lucrurile nu au stat asa ca acum in Europa: era o alta realitate pe atunci. Sunt studii care arata un lucru: diferentele mari de productivitate dintre Nordul si Sudul Uniunii Europene. Chestiunea Greciei e o parte, ca sa zic asa, a problemei si poate nici cea mai importanta. Uniunea Europeana trebuie privita ca un ansamblu. E adevarat, un ansamblu eterogen. Problema este ca aceasta remarcabila diferenta de productivitate de care aminteam mai sus nu se poate echilibra decat prin masive investitii de capital in Sudul Europei, pentru a micsora decalajul fata de Nordul Europei. Euro reprezinta capitalul banesc si financiar. De aceea austeritatea nu poate da roade bune, pentru ca impune Sudului o micsorare nesustenabila a cheltuielilor – de aceea si datoria publica creste. Numai printr-un singur factor de productie – Munca – Sudul nu va rezolva niciodata (adica nu se stie cand) problema. De observat, de pilda, ce se intampla in Romania: somajul este redus fata de media Uniunii Europene, cu toate acestea cresterile sunt modeste si nu ne pot satisface. In schimb s-au inregistrat cresteri economice notabile cand somajul a fost mai ridicat. Cum se explica lucrul acesta care pare a contrazice un cliseu economic deja clasic: cand somajul este ridicat te astepti la scaderi de PIB, cand e scazut te astepti la cresteri semnificative ale PIB-ului. Aici trebuie, dupa parerea mea, sa te gandesti care e factorul de productie, sa-i zic dominant, care determina cresterea: Munca sau Capitalul? De unde se poate observa ca cel din urma – Capitalul – provoaca, determina cresterea economica intr-o masura mai mare decat Munca. La nivelul UE, fluxurile de capital din centrul Uniunii spre periferie au determinat cresterea economica in zonele periferice ale Uniunii. Ca aceasta crestere s-a datorat consumului mai mult decat productiei, determinand tot felul de bubble-uri, cum ar fi, de pilda, cel imobiliar, e doar o problema de cum e folosit acest capital banesc si financiar. Trebuie sa remarcam ca e vorba in special de capitalul banesc si financiar, deci de o astfel de natura a capitalului. De ce e vorba preponderent de un astfel de capital? Pentru ca in UE s-au neglijat investitiile (acele investitii ale entitatilor non-financiare) care ar fi putut aduce spre periferia Uniunii, pe langa capitalul financiar, capital tehnic, de exemplu: masini, utilaje, tehnica electronica etc, capital care ar fi contribuit la cresterea productivitatii si ar fi creat locuri de munca productive. FMI a criticat Grecia, mai exact Guvernul Tsipras, ca a incetinit privatizarea companiilor de stat, proces prin care s-ar fi atras fonduri la buget. FMI teoretic s-ar putea sa aiba dreptate. Dar sa nu uitam ca Angela Merkel a spus nu demult ca Germania nu e interesata de Grecia. Daca apetitul pentru investii e scazut din varii motive apelul la efectuarea privatizarilor, desi corect, s-ar putea sa nu aiba ecou. Este exact fenomenul de care vorbeam mai sus: neglijarea investitiilor.
Chestiunea principala este ca trebuie un capital de valoare baneasca (in euro) foarte mare introdus in Sudul Europei. Masurile fiscale de austeritate nu sunt si nu vor fi suficiente ca sa rezolve problema acestui decalaj. Deoarece vorbim de un ansamblu, Uniunea Europeana va trebui sa-si asume lucrul asta. Defectul principal a Tratatului de Guvernanta Fiscala este ca nu se pot rezolva probleme de productivitate doar prin masuri fiscale de austeritate.
Sa luam un exemplu simplu care sa explice de ce este necesar un capital de valoare mare pentru cresterea productivitatii. Dar inainte trebuie spus ca, in general, cuvantul „productivitate” te duce cu gandul la „productivitatea muncii”. Abordarea aceasta e una populara pentru ca multi considera asa. Dar productivitatea inseamna eficienta sau randamentul cu care sunt combinati si utilizati factorii de productie. Trecem acum la exemplul de care vorbeam: sa presupunem ca avem o statie de producere a cimentului sau o statie de betoane care e veche, uzata moral. Utilizand astfel de utilaje, oricat ai muncii, nu poti sa obtii o productivitate ridicata in comparatie cu o statie noua, moderna, de ultima generatie si mult mai performanta, care pe langa o productie mai mare iti da si o calitate mai buna a produsului. Iata de ce aportul de capital este important si determina cresterea productivitatii. Daca am utilaje vechi si chiar putine in comparatie cu ce productie si venituri vreau sa obtin, si lucrez cu trei sau patru muncitori, si la un moment dat constat ca, pentru a face fata unei cresteri a productiei am nevoie de 10 muncitori, de ce sa nu lucreze 10 muncitori pe mai multe utilaje noi, performante, determinand astfel o crestere mult mai mare de productivitate si conditii de lucru mai bune? Este clar ca aceasta crestere de productivitate determina si salarii mai mari, si o putere de cumparare mai mare.
Indiferent cum am privi problema – dezvoltare pe partea de oferta sau pe cea de cerere – chestiunea capitalului ramane de baza. Ca sa cresc oferta de bunuri si servicii, trebuie sa cresc productivitatea, si atunci cresterea capitalului e esentiala. Daca privim pe partea de cerere, Sudul avand o productivitate mai slaba fata de Nordul Uniunii, atunci se constituie intr-o piata de desfacere, lucru care obliga la sporirea capitalului banesc si financiar in partea sudica a Uniunii pentru a se putea cumpara produsele cu valoare adugata mare confectionate in Nord. Daca decalajele de productivitate dintre Nord si Sud se mentin si chiar se accentueaza, atunci e foarte dificil, daca nu imposibil, sa se poata crea o piata concurentiala libera in Uniunea Europeana.
Altminteri sa nu ne miram ca vom avea tot felul de bubble-uri, care se reduc, pana la urma, la o chestiune de exces de cash. Acest exces de cash, adica de bani lichizi in piata, poate fi oricand si usor provocat. Dar el mai arata ceva, si anume ca bani exista, sunt destui. Deci exista capital banesc mai mult decat suficient, de aceea premisele unui bubble exista oricand. Trebuie spus ca astfel de lucruri nu se pot, daca s-ar dori, combate prin masuri fiscale, ele fiind de alta natura: de natura monetara. Sa presupunem ca actioneaza Statul printr-o crestere puternica a impozitelor – pentru ca asta e parghia pe care Statul o are la dispozitie – atunci, pe langa distorsiunile pe care le provoaca jucand in piata, nu creeaza altceva decat o crestere a inflatiei (care e tot un fenomen prin excelenta monetar), dar nu dintr-o cauza monetara, ci prin cresterea costurilor. Ce se intampla? Ideea unui deficit bugetar cat mai strans, prezenta in Tratatul de Guvernanta Fiscala, care, de fapt, e ideea deficitului bugetar zero, nu e sustenabila in Uniunea Europeana privita in ansamblul sau, din moment ce exista deja un exces de lichiditate pe piata care se cere cheltuit. Daca nu ar fi fost acest exces de lichiditate nu s-ar fi ajuns la situatia ca majoritatea tarilor vestice sa nu respecte Tratatul de la Maastricht: nu ar fi putut sa se indatoreze mai mult decat limita de 60% din PIB, inscrisa in Tratat, daca nu ar fi fost bani suficienti. De asemenea nu ar fi crescut datoria publica in conditiile unor drastice masuri de austeritate. Singura explicatie este ca inca mai exista, chiar din belsug, acest exces de lichiditati care permite, in ciuda tuturor masurilor de austeritate, indatorari masive ale statelor. De asemenea trebuie mentionat ca inflatia este scazuta in UE, ceea ce arata ca acest exces de lichiditate nu determina o inflatie puternica (v. aici si aici). Lucrul asta arata ca acest surplus foarte consistent are legatura cu cerintele economiei reale si ale circulatiei marfurilor, in ciuda crizei din Grecia. De ce aceste datorii mari acumulate de statele Uniunii, mai ales de cele Vestice, nu determina o inflatie puternica in interiorul Zonei Euro? Nici macar datoria imensa a Greciei nu determina o inflatie puternica. Si atunci e clar ca e vorba de cerintele economiei reale ale Uniunii. Or, nu se poate mentine prea mult aceasta contradictie: sa nu cheltuiesti mult cand, de fapt, trebuie s-o faci. Si nu ar trebui sa ne mire lucrul acesta in stadiul actual in care se gaseste Uniunea Europeana, o Uniune cu peste 500 de milioane de locuitori.
Update – Ultimile stiri privind referendumul din Grecia
Referendumul din Grecia s-a încheiat: TV Grecia: 52 % au votat ”NU”, 48 % au votat ”DA”
Se arata ca:
„UPDATE 19.25: Purtătorul de cuvânt al Guvernului grec, Nikos Filis, a declarat pentru televiziunea greacă că rezultatul referendumului este un impuls pentru Guvern de ”a merge înainte și de a încerca să normalizeze sistemul bancar”, potrivit The Guardian.
UPDATE 19.19: Prezenţa la urne în referendumul organizat în Grecia pe tema măsurilor economice a depăşit nivelul de 40 la sută, astfel că plebiscitul va fi validat, a anunţat Ministerul de Interne de la Atena, potrivit Mediafax.
UPDATE 19.11: Televiziunea publică din Grecia a transmis că 52 % dintre greci au votat ”NU”, în timp ce 48 % au votat ”DA”. Rezultatele sunt strânse potrivit sondajului TV Grecia, însă acesta nu este un exit poll.
De asemenea, The Guardian notează că toate cele șase posturi de televiziune majore din Grecia transmit că măsurile de austeritate au fost respinse de populația greacă.
UPDATE 19.00: Referendumul la greci s-a încheiat.
Potrivit unui sondaj făcut prin telefon arată că 53 % dintre greci au votat ”Nu” la referendumul privind măsurile de austeritate. Sondajul nu este un exit poll, dar a fost citat de publicații din Grecia și de Le Monde.
UPDATE 16.15: Liderii partidelor moderate din Grecia: Pasok, Noua Democraţie şi To Potami (aflate în opoziţie) – au îndemnat cetăţenii Greciei să voteze în favoarea condiţiilor propuse de Grupul Bruxelles, potrivit Mediafax.
„Avem o responsabilitate. Grecii trebuie să fie uniţi şi să voteze în favoarea speranţei şi demnităţii. Vrem un acord sustenabil cu creditorii. Trebuie să opunem rezistenţă forţelor extremiste din Europa şi să răspundem afirmativ poziţiei Greciei în Europa”, a declarat Foti Yenimat, liderul Partidului Socialist (Pasok, centru-stânga).
UPDATE 15.00: Până la această ora prezența la vot este de 35 %, potrivit Digi 24.
UPDATE 12.57: Ministrul de Finanţe al Greciei, Yanis Varoufakis, a votat, duminică, la periferia Atenei. El a vorbit despre ”eşecurile enorme ale Eurogrupului au generat ultimatumuri la care poporul grec nu a putut răspunde”.
Citește și: Yanis Varoufakis a votat la Atena, denunţând „eşecurile” provocate de Eurogrup
UPDATE 12.00: Premierul de extremă-stânga al Greciei, Alexis Tsipras, a votat, duminică dimineaţă, și i-a îndemnat pe greci să îşi ia „destinul” în propriile mâini, informează site-ul cotidianului Ekathimerini, citat de Mediafax.
„Nimeni nu poate ignora mesajul de hotărâre al unui popor care îşi ia destinul în propriile mâini”, a declarat Tsipras, după ce a votat la o secţie din Atena.
Potrivit unor surse citate de BBC News online, Tsipras a intrat în secţia de votare pe o uşă secundară, separat de oamenii de rând.
––
Secţiile de votare s-au deschis, duminică dimineaţă, în Grecia, în cadrul referendumului care ar putea fi esenţial pentru rămânerea ţării în zona euro, potrivit Mediafax.
Peste opt milioane de greci sunt chemaţi la urne pentru a se pronunţa clar în favoarea sau împotriva condiţiilor propuse de creditorii internaţionali pentru continuarea programului de asistenţă financiară.
Citește și: Surse: UE ar fi încercat să blocheze raportul FMI. Care ar fi fost motivul
Plebiscitul a început la ora 7.00 (7.00, ora României) şi va se încheia la ora 19.00 (19.00, ora României), primele rezultate fiind aşteptate după ora 21.00.
Ultimele sondaje de opinie, realizate vineri, arată că 44,8 la sută dintre greci sunt favorabili continuării măsurilor de austeritate, în timp ce 43,4 se pronunţă împotrivă. Alţi 11,8 la sută dintre alăgători sunt nehotărâţi.
Citește și: Analiză AFP: Care sunt opţiunile Greciei după referendum
Premierul de extremă-stânga al Greciei, Alexis Tsipras, a decis organizarea unui referendum prin care grecii să decidă dacă acceptă măsurile de austeritate propuse de creditorii țării. Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional nu vor lua nicio decizie privind situaţia din Grecia înainte de referendumul programat duminică. Programul de asistenţă financiară în valoare de 240 de miliarde de euro, din care Grecia mai are de primit 7,2 miliarde de euro, s-a încheiat marţi, aceeaşi zi în care statul elen trebuia să facă plata către FMI.
Citește și: Yanis Varoufakis acuză creditorii Greciei de ”terorism”
Ministrul elen al Finanţelor, Yannis Varoufakis, a pledat pentru respingerea condiţiilor creditorilor, acuzând de „terorism” Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
Grecia are o datorie totală de peste 320 de miliarde de euro, dintre care 65% către ţări din zona euro şi către FMI, iar 8,7% către Banca Centrală Europeană (BCE).
Începând de la 1 iulie Grecia este, tehnic, în incapacitate de plăţi. Actuala situaţie nu este o premieră pentru Grecia, dar ar putea fi cea mai gravă din istoria ţării. În 2012, economia Greciei a fost în incapacitate de plăţi tehnică, restructurând o datorie suverană de 124 de miliarde de euro. La acea vreme, Grecia a fost salvată de creditorii europeni. Acum, Grecia riscă să nu poată plăti deloc datoria de 323 de miliarde de euro, iar şansele unei intervenţii europene sunt minime. Deocamdată, Grecia nu va intra oficial în incapacitate de plăţi doar pentru că Fondul Monetar Internaţional oferă unei ţări aflate în default tehnic o lună până la constatarea oficială a situaţiei. Practic însă, pieţele financiare vor considera Grecia ca fiind o economie insolventă. Grecia deţine recordul privind amploarea unei incapacităţi de plată a datoriei suverane, iar banca Lehman Brothers, la capitolul insolvenţei unei companii (600 miliarde dolari/538 miliarde euro) în anul 2008.”
Bineinteles, trebuie sa vedem rezultatele finale – acesta fiind doar un exit poll – si reactiile care vor veni in urma acestui referendum.
Update – Referendumul din Grecia. Rezultate partiale. Prime reactii
Victorie categorică a lui Tsipras în Grecia. Peste 60 % din greci au votat ÎMPOTRIVA măsurilor de austeritate
Se arata, printre altele, ca:
„UPDATE 22.49: Ministrul de Finanțe grec, Yanis Varoufakis, a ddeclarat pentru presa greacă că rezultatul votului de astăzi este un mare ”da” pentru democrația Europeană, arată The Guardian.
Varoufakis a subliniat că grecii au transmis un mesaj clar: gata cu tăierile bugetare și ”da” reformelor adevărate. Ministrul a declarat că îndepând de mâine vor contacta partenerii europeni pentru a se ajunge la un acord.
Citește și: Sărbătoare în Atena pe melodia ”Comandante Che Guevara”: Nu suntem sclavi
UPDATE 22.30: Cetăţenii greci au votat în proporţie de 61,01% împotriva măsurilor propuse de creditorii internaţionali, 38,99% pronunţându-se în favoarea acestora, conform rezultatelor oficiale parţiale, potrivit Mediafax.
UPDATE 20.28: Cetăţenii greci au votat în proporţie de 59,8% împotriva măsurilor propuse de creditorii internaţionali, 40,2 pronunţându-se în favoarea acestora, conform rezultatelor oficiale parţiale, scrie Mediafax.
Summit de urgență al Eurogrupului, după referendumul din Grecia
Se arata ca:
„Cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Francois Hollande au solicitat duminică seară, în urma unei discuții telefonice, convocarea unui summit al zonei euro, după ce populația Greciei a respins prin referendum ultimele propuneri ale creditorilor internaționali privind un nou acord de asistență financiară, relatează Agerpres.
De asemenea, cei doi lideri ”sunt de acord că votul cetățenilor greci trebuie respectat”, se arată într-un comunicat al Palatului Elysee. Potrivit unei surse din cadrul președinției franceze, summitul ar putea să se desfășoare marți, iar cererea a fost deja transmisă oficial președintelui Consiliului European, Donald Tusk.
Citește și: Prima reacție a lui Tsipras, după rezultatul referendumului
Conform unei alte surse, din cadrul guvernului de la Atena, premierul Alexis Tsipras a avut și el o convorbire telefonică cu Francois Hollande, discuție axată pe modalitățile ”de a tonifica negocierile” dintre Grecia și creditorii ei internaționali, UE și FMI, după ce ultimele propuneri ale acestora au fost respinse la referendumul de duminică.
După numărarea a trei sferturi din buletinele de vot, peste 61% dintre participanții la scrutin au votat ‘Nu’, împotriva acestor propuneri, care, potrivit lui Tsipras, ar fi implicat noi măsuri de austeritate.
Preziceri sumbre privind un nou acord pentru Grecia. Ce a declarat ministrul german al economiei
Se arata ca:
„Ministrul german al economiei, Sigmar Gabriel, consideră că orice noi negocieri cu Grecia privind un nou acord de asistență financiară sunt ”greu de imaginat”, după ce grecii au respins duminică prin referendum ultimele propuneri ale creditorilor internaționali, relatează Agerpres.
Premierul grec Alexis Tsipras a ”tăiat ultimele punți” între țara sa și Europa, a declarat vice-cancelarul german într-un interviu ce va fi publicat luni de cotidianul Tagesspiegel. ”După respingerea regulilor de joc ale zonei euro (…), negocieri asupra unor programe de asistență în valoare de miliarde (de euro) sunt greu de imaginat”, a subliniat Sigmar Gabriel.
Reacția sa survine după ce mai mulți oficiali greci, inclusiv ministrul de finanțe Yanis Varoufakis, au declarat că guvernul de la Atena dorește să reia imediat negocierile cu creditorii internaționali (UE și FMI) și să ajungă cât mai repede la un acord cu aceștia pentru un nou program de finanțare.”
Reacția Rusiei după referendumul din Grecia
Se arata ca:
„Grecia, care a votat masiv împotriva măsurilor de austeritate la referendumul de duminică, a făcut un pas către ieșirea din zona euro, dar își menține stabilitatea politică, ceea ce ar putea face țara mai atractivă pentru investitori, a declarat adjunctul ministrului rus al economiei, Aleksei Lihacev, citat de agenția TASS.
„Dacă Grecia va decide să se retragă din zona euro și să introducă moneda națională, va fi obligată să-și caute parteneri în afara Uniunii Europene”, a arătat viceministrul rus al economiei. În plus, exemplul ei ar putea fi urmat și de alte țări, ceea ce ar avea consecințe ireparabile pentru UE și pentru euro, potrivit Digi 24.
„Nu putem să ne facem că nu înțelegem că este vorba de un pas către ieșirea din zona euro. O eventuală ieșire a Greciei din zona euro ar fi o terapie de șoc pentru Uniunea Europeană”, a declarat oficialul rus, deși s-a ferit să prognozeze dacă Grecia va merge până la capăt în această direcție.
El a spus că se așteaptă ca euro să se devalorizeze față de dolar, dar nu într-o manieră catastrofală. „Dacă UE trage concluziile potrivite, se va ajunge la o anumită asanare bugetară în zona euro, iar moneda europeană va crește din nou”, a afirmat Lihacev.
Aceste prime rezultate ale referendumului arată o „puternică încredere” a poporului grec în guvernul lui Tsipras și aduce o consolidare considerabilă a poziției Greciei în negocierile cu UE, a apreciat, la rândul său, Konstantin Kosacev, președintele Comisiei pentru politică externă din Consiliul Federației, camera superioră a parlamentului rus.
„Este foarte probabil ca situația să ducă la un haos incontrolabil, de care nimeni nu are nevoie, dar Tsipras se va simți mai sigur pe el în negocierile cu europenii”, a mai spus parlamentarul rus, citat de RIA Novosti. „
Adevarul este ca nu e bine ce se intampla. Germania, datorita pozitiei sale extrem de rigide, impunand masuri de austeritate greu de acceptat, care nu rezolva problemele, dimpotriva, le agraveaza, a impins Grecia in aceasta situatie in care este condusa de un partid de extrema stanga, Syriza. Problema mare care se pune este ca daca Grecia va iesi din Zona Euro, foarte probabil se va alia cu Rusia. Mie mi se pare ca au dorit sa dea la schimb ceva Rusiei pentru Ucraina, spre a mai domoli putin Rusia din furia de care e cuprinsa datorita frustrarilor mari pe care le are… Dar iata ce scrie si George Friedman in analiza sa de pe Stratfor:
Beyond the Greek Impasse
Se arata ca:
„The Greek situation — having perhaps outlived the term „crisis,” now that it has taken so long to unfold — appears to have finally reached its terminal point. This is, of course, an illusion: It has been at its terminal point for a long time.
The terminal point is the juncture where neither the Greeks nor the Germans can make any more concessions. In Greece itself, the terminal point is long past. Unemployment is at 26 percent, and more than 50 percent of youths under 25 are unemployed. Slashed wages, particularly in the state sector, affecting professions including physicians and engineers, have led to massive underemployment. Meanwhile, most new economic activity is occurring in the untaxable illegal markets. The Greeks owe money to EU institutions and the International Monetary Fund, all of which acquired bad Greek debts from banks that initially lent funds to Greece in order to stabilize its banking sector. No one ever really thought the Greeks could pay back these loans.
The European creditors — specifically, the Germans, who have really been the ones controlling European negotiations with the Greeks — reached their own terminal point more recently. The Germans are powerful but fragile. They export about a quarter of their gross domestic product to the European free trade zone, and anything that threatens this trade threatens Germany’s economy and social stability. Their goal has been to keep intact not only the euro, but also the free trade zone and Brussels’ power over the European economy.
Germany has so far avoided an extreme crisis point by coming to an endless series of agreements with Greece that the Greeks couldn’t keep and that no one expected them to keep, but which allowed Berlin to claim that the Greeks were capitulating to German demands for austerity. This alleged capitulation helped Germany keep other indebted European countries in line, as financially vulnerable nations witnessed the apparent folly of contemplating default, demanding debt restructuring and confronting rather than accommodating the European Union.
Greece and the Cypriot Situation
For the Germans, Greece represented a dam. What was behind the dam was unknown, and the Germans couldn’t tolerate the risk of it breaking. A Greek default would come with capital controls such as those seen in Cyprus, probably trade barriers designed to protect the Greek economy, and a radical reorientation of Greece in a new strategic direction. If that didn’t lead to economic and social catastrophe, then other European countries might also choose to exercise the Greek option. Germany’s first choice to avoid the default was to create the illusion of Greek compliance. Its second option was to demonstrate the painful consequences of Greece’s refusal to keep playing the first game.
This was the point of the Cyprus affair. Cyprus had reached the point that it simply could not live up to the terms of its debt repayment agreements. The pro-EU government agreed under pressure to seize money in bank accounts holding more than 100,000 euros (around $112,000) and use that money to make good on at least some of the payments due. But assigning a minimum account balance hardly served to lessen the blow or insulate ordinary Cypriots. A retiree, after all, may easily have more than 100,000 euros in savings. And hotels or energy service companies (which are critical to the Cypriot economy) certainly have that much in their accounts. The Germans may have claimed the Cypriot banking system contained primarily Russian money, but — although it undoubtedly contained plenty of Russian funds — most of the money in the system actually represented wealth saved and used by Cypriots in the course of their lives and business. The result of raiding those accounts was chaos. Cypriot companies couldn’t pay wages or rent, and the economy basically froze until the regulations were eventually eased — though they have never been fully repealed.
The Germans were walking a fine line in advocating this solution. Rather than play the pretend game they had played in Greece, they chose to show a European audience the consequences of genuine default. But those consequences rested on a dubious political foundation. Obviously the Cypriot public was devastated and appalled by their political leaders’ decision to comply with Germany’s demands. But even more significant, the message received by the rest of Europe was that the consequences of resistance would be catastrophic only if a country’s political leadership capitulated to EU demands. Seizing a large portion of Cypriot private assets to pay public debts set an example, but not the example the Germans wanted. It showed that compliance with debt repayments could be disastrous in the short run, but only if the indebted country’s politicians let it happen. And with that came another, unambiguous lesson: The punishment for non-compliance, however painful, was also survivable — and far preferable to the alternatives.
The Rise of Syriza
Enter the Coalition of the Radical Left party, known as Syriza, one of the numerous Euroskeptic parties that have emerged in recent years. Many forces combined to drive pro-EU factions out of power, but certainly one of them was the memory of the behavior of pro-EU politicians in Cyprus. The Greek public was well aware Athens would not be able to repay outstanding debt on anything even vaguely resembling the terms set by the pro-EU politicians. Cognizant of the Cypriot example, they voted their own EU-friendly leaders out, making room for a Euroskeptic administration.
Syriza ran on a platform basically committing to ease austerity in Greece, maintain critical social programs, and radically restructure the country’s debt obligations, insisting that creditors share more of the debt burden. EU-friendly parties and individuals — and the Germans in particular — tended to dismiss Syriza. They were used to dealing with pro-EU parties in debtor countries that would adopt a resistant posture for their public audience while still accepting the basic premise put forth by Germany and the European Union — that in the end, the responsibility to repay debts was the borrower’s. Regardless of their public platform, these parties therefore accepted austerity and the associated social costs.
Syriza, however, did not. A moral argument was underway, and the Germans were tone deaf to it. The German position on debt was that the borrower was morally responsible for it. Syriza countered that, in effect, the lender and the borrower actually shared moral responsibility. The borrower may be obligated to avoid incurring debts that he could not repay, but the lender, they argued, was also obligated to practice due diligence in not lending money to those who were unable to repay. Therefore, though the Greeks had been irresponsible for carelessly borrowing money, the European banks that originally funded Greece’s borrowing spree had also been irresponsible in allowing their greed to overwhelm their due diligence. And if, as the Germans have quietly claimed, Greek borrowers misled them, the Germans still deserved what happened to them, because they did not practice more rigorous oversight — they saw only euro signs, just as the bankers did when they signed off on loans to Greece rather than restraining themselves.
The story of Greece is a tale of irresponsible borrowing and irresponsible lending. Bankruptcy law in European and American culture is a system of dualities, where expectations for prudent behavior are placed on both the debtor and creditor. The debtor is expected to pay everything he can under the law, and when that is ability is expended, the creditor is effectively held morally responsible for his decision to lend. In other words, when the debtor goes bankrupt, the creditor loses his bet on the debtor, and the loan is extinguished.
But there are no bankruptcy laws for nation-states, because there is no sovereign power to administer them. Thus, there is no disinterested third party to adjudicate national bankruptcy. There are no sovereign laws dictating the point where a nation is unable to repay its debt, no overarching power that can grant them the freedom to restructure debts according to law. Nor are there any circumstances where the creditor is simply deemed out of luck.
Without these factors, something like the Greek situation emerges. The creditors ruthlessly pursue the debtor, demanding repayment as a first priority. Any restructuring of the debt is at the agreement of creditor and debtor. In the case of Cyprus, the government was prepared to protect the creditors’ interests. But in Greece’s case, Syriza is not prepared to do so. Nor is it prepared, if we believe what the party says, to simply continue crafting interim lies with the country’s creditors. Greece needs to move on from this situation, and another meaningless postponement only postpones the day of reckoning — and postpones recovery.
The Logic and Repercussions of a Grexit
A Greek withdrawal from the eurozone would make sense. It would create havoc in Greece for a while, but it would allow the Greeks to negotiate with Europe on equal terms. They would pay Europe back in drachmas priced at what the Greek Central Bank determines, and they could unilaterally determine the payments. The financial markets would be closed to them, but the Greeks would have the power to enact currency controls as well as trade regulations, turning their attention from selling to Europe, for example, to buying from and selling to Russia or the Middle East. This is not a promising future, but neither is the one Greece is heading toward now.
Many have made a claim that a Greek exit could lead the euro to collapse. This claim seems baffling at first. After all, Greece is a small country, and there is no reason why its actions would have such far-reaching effects on the shared currency. But then we remember Germany’s primordial fear: that Greece could set a precedent for the rest of Europe. This would be impossible if the rest of Europe was doing well, but it is not. Spain, for example, has unemployment figures almost as terrible as Greece’s. Some have pointed out that Spain is now one of the fastest-growing countries in Europe, which would be impressive if growth rates in the rest of Europe weren’t paralyzed. Similarly, Spain’s unemployment rate has fallen — to a mere 23 percent. Those who are still enthused about the European Union take such trivial improvements as proof of a radical shift. I see them as background noise in an ongoing train wreck.
The pain of a Greek default and a withdrawal from the eurozone would be severe. But if others see Greece as a forerunner of events, rather than an exception, they may calculate that the pain of unilateral debt restructuring makes sense and gives Greeks a currency that they can at last manage themselves. The fear is that Greece may depart from the euro, not because of any institutional collapse, but because of a keen awareness that sovereign currencies can benefit nations in pain — which many of Europe’s countries are.
I do appreciate that the European Union was meant to be more than an arena for debtors and creditors. It was to be a moral arena in which the historical agony of European warfare was abolished. But while the idea that European peace depends on prosperity may be true, that prosperity has been lost. Economies rise and fall, and Europe’s have done neither in tandem. Some are big winners, like Germany, and many are losers, to a greater or lesser degree. If the creation of a peaceful European civilization rests on prosperity, as the founding EU document claims, Europe is in trouble.
The problem is simple. The core institutions of the European Union have functioned not as adjudicators but as collection agents, and the Greeks have learned how ruthless those agents can be when aided by collaborative governments like Cyprus. The rest of the Europeans have also realized as much, which is why Euroskeptic parties are on the rise across the union. Germany, the country most threatened by growing anti-EU sentiment, wants to make clear that debtors face a high price for defiance. And if resistance is confined to Greece, the Germans will have succeeded. But if, as I think it will, resistance spreads to other countries, the revolt of the debtor states against the union will cause major problems for Germany, threatening the economic powerhouse’s relationship with the rest of Europe.”
„Beyond the Greek Impasse is republished with permission of Stratfor.”
El arata in final doua lucruri:
– „If the creation of a peaceful European civilization rests on prosperity, as the founding EU document claims, Europe is in trouble.” , incerc sa traduc: „Daca creatia unei civilizatii europene pasnice rezida in prosperitate, asa cum arata documentele fondatoare ale UE, atunci Europa e in bucluc”
– El spune ca Uniunea Europeana nu functioneaza ca un organism care sa studieze si sa aplaneze, sa calmeze un conflict, ci ca un agent de colectare si inca unul foarte dur. Dar arata ca restul europenilor realizeaza de ce se ridica partidele eurosceptice pe tot teritoriul Uniunii. Spune in continuare ca Germania e tara cea mai amenintata de cresterea sentimentului anti-UE, dar care vrea sa faca clar debitorilor ca vor plati un pret ridicat pentru nesupunere. Da exemplul Greciei, dar arata ca daca aceasta rezistenta se va raspandi si la alte tari din UE, revolta statelor debitoare impotriva Uniunii va cauza probleme majore Germaniei, amenintandu-i relatiile de mare putere economica cu restul Europei.
Update – Criza din Grecia
Un articol foarte bun, dupa parerea mea, din Gandul:
CRIZA DIN GRECIA. Înţelegere între Tsipras şi Merkel, după ce au vorbit la telefon. Grecii au termen până joi să găsească o soluţie. REACŢIA FMI. Tsakalotos, noul ministru de Finanţe
Se arata ca:
„La scurt timp după publicarea rezultatelor oficiale de la referendumul istoric din Grecia, la care elenii au spus, în număr covârşitor, un „NU” pachetului de reforme propus de UE, premierul Alexis Tsipras a făcut primii paşi pentru noi negocieri. A vorbit atât cu liderii partidelor din Grecia, cât şi cu cancelarul german, Angela Merkel, dar şi cu preşedintele rus, Vladimir Putin. Liderii europeni i-au dat termen să vină cu noi propuneri de reforme până joi, când este programat summitul extraordinar al liderilor din zona euro. Situaţia este din ce în ce mai complicată pentru Grecia, avertizează liderii europeni, care exclud însă o ieşire din zona euro. Un argument pentru acest lucru o reprezintă şi demisia ministrului grec al Finanţelor, Yanis Varoufakis, nu tocmai plăcut de creditori, mai ales după ce acesta a zis despre liderii europeni că sunt „terorişti”. Astfel, în locul lui Varoufakis, a venit unul dintre negociatorii Greciei, Euclid Tsakalotos. Potrivit rezultatelor oficiale, 61.3% dintre greci au ales „NU”, iar 38.7% „DA”. Premierul Alexis Tsipras le-a mulţumit grecilor pentru „alegerea curajoasă”. „Voi pune în aplicare acest mandat fără ezitare, care nu este un mandat de ieşire din Europa, ci un mandat pentru întărirea poziţiei Greciei în negocierile cu UE”, a spus el. Gândul transmite LIVE TEXT principalele evenimente.
Referendum istoric duminică în Grecia. Chemaţi să voteze planul de austeritate al creditorilor internaţionali, grecii au spus „NU” într-o proporţie covârşitoare. Potrivit rezultatelor oficiale, 61.3% dintre greci au ales „NU”, iar 38.7% „DA”. Premierul Alexis Tsipras le-a mulţumit grecilor pentru „alegerea curajoasă”. „Voi pune în aplicare acest mandat fără ezitare, care nu este un mandat de ieşire din Europa, ci un mandat pentru întărirea poziţiei Greciei în negocierile cu UE”, a spus el.
După primele rezultate oficiale, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi preşedintele Franţei, Francois Hollande, au avut o discuţie telefonică în care au căzut de acord că un summit al liderilor din zona euro ar trebui să aibă loc marţi. Luni seară este programată o întâlnire a celor doi.
UPDATE 19:33 Euclide Tsakalotos a fost numit în funcţia de ministru de Finanţe al Greciei, înlocuindu-l pe Yanis Varoufakis, care a demisionat, informează presa elenă. Până acum acesta a fost secretar de stat în Ministerul de Externe. Ceremonia pentru depunerea jurământului este programată luni seară.
UPDATE 19:10 Tsipras are susţinerea a cinci partide din Grecia. Ministrul grec al Apărării Panos Kammenos a anunţat luni că trei partide de opoziţie au semnat o declaraţie de susţinere a premierului Alexis Tsipras în vederea negocierii unui nou plan de salvare cu creditorii, relatează The Associated Press în pagina electronică.
Astfel, cinci partide se reunesc, în total, în spatele premierului, care avea deja susţinerea formaţiunii sale, Syriza (extremă stânga), şi a Partidului Grecilor Independenţi (naţionalişti) care face parte din coaliţie.
În opinia lui Kammenos, această susţinere anunţă o „nouă eră” în politica greacă şi sporeşte şansele Atenei de a ajunge la un acord cu creditorii săi europeni şi internaţionali. Detalii, AICI.
UPDATE 19:05 Băncile din Grecia rămân închise, informează presa internaţională. Grecii pot scoate de la bancomate tot maximum 60 de euro.
UPDATE 18:49 Marine Le Pen, liderul partidului francez Frontul Naţional, îndeamnă ţările din Uniunea Europeană să constate „eşecul” monedei euro şi să revină la monedele naţionale, după ce duminică poporul grec a respins măsurile de austeritate propuse de creditori, relatează publicaţia franceză Atlantico.
Discutând rezultalele referendumului de duminică din Grecia, Marine Le Pen, preşedinta partidului de extremă-dreapta Frontul Naţional, a declarat, în cadrul unui interviu acordat postului francez BFM TV, că „BCE trebuie să înceteze imediat să mai facă abuz de putere şi să nu mai priveze Grecia de lichidităţi”.
„Sunt de părere că trebuie să constatăm eşecul monedei euro şi să ne concentrăm pe organizarea unui proces de revenire la monedele naţionale”, a adăugat Marine Le Pen.
UPDATE 17:42 Noul ministru de Finanţe al Greciei este Euclid Tsakalotos, unul dintre negociatorii Greciei.
UPDATE 17:45 FMI este pregătit să asiste Grecia, a transmis directorul Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde. „FMI ia act de referendumul din Grecia. Monitorizăm situaţia cu atenţie şi suntem pregătiţi să ajutăm Grecia dacă ne va cere asta”, a zis Lagarde, potrivit The Guardian.
UPDATE 17:30 Eurogrup aşteaptă noi propuneri din partea Greciei, dar rezultatul referendumului va îngreuna negocierile, afirmă preşedintele instituţiei, Jeroen Dijsselbloem, subliniind că menţinerea statului elen în zona euro va necesita „reforme dificile”.
„Rezultatul referendumului este foarte neplăcut pentru viitorul Greciei”, a declarat Jeroen Dijsselbloem, citat de cotidianul italian Il Sole 24 Ore.
UPDATE 16:25 Premierul Alexis Tsipras a vorbit cu cancelarul Angela Merkel la telefon şi au convenit ca autorităţile de la Atena să-şi prezinte programul de reforme joi, la summitul extraordinar al statelor din zona euro, anunţă BBC, citând presa din Grecia. Detalii, AICI.
UPDATE 16:23 Amintim faptul că Grecia a rămas fără ministru de Finanţe, după ce Yanis Varoufakis şi-a dat demisia în această dimineaţă. Potrivit presei internaţioanle, este foarte probabil ca înlocuitorul lui Varoufakis să fie chiar unul din echipa de negociatori, Euclid Tsakalotos. Potrivit Reuters, citat de BBC, Varoufakis le-a zis jurnaliştilor de la Atena că deşi el pleacă, se vor vedea cu Tsakalotos.
UPDATE 16:00 Ministrul german al Economiei, Sigmar Gabriel, a declarat că referendumul din Grecia reprezintă o respingere a regulilor din zona euro. „Dacă Grecia vrea să rămână în zona euro, trebuie să propună reforme mai mari decât cele prezentate până acum. Nu putem abandona Grecia, dar toate statele UE trebuie să se pregătească acum să ofere un ajutor umanitar. Grecia este ameninţată de insolvenţă”, a spus Sigmar Gabriel, potrivit Reuters.
UPDATE 15:48 Premierul Alexis Tsipras a avut o convorbire telefonică cu preşedintele rus, Vladimir Putin. Potrivit BBC, subiectul discuţiei a fost datoria Greciei şi, potrivit unui comunicat de presă al Kremlinului, Putin „şi-a exprimat susţinerea faţă de poporul grec în dificultăţile cu care se confruntă”. Mai mult, acelaşi comunicat arată şi faptul că Tsipras şi Putin au discutat despre „dezvoltarea cooperării dintre Rusia şi Grecia”.
UPDATE 15:08 Ministrul de Finanţe al Germaniei susţine că datoria Greciei nu poate fi redusă, iar subiectul nu este pe agenda guvernului german. Purtătorul de cuvânt al ministerului, Martin Jaeger, a precizat că nu există fundament pentru o astfel de măsură, mai ales că autorităţile elene încă nu au făcut noi propuneri pentru un alt plan de salvare.
UPDATE 14:33 În aceste momente, se desfăşoară o întâlnire între liderii partidelor din Grecia, pentru a discuta punctele de pornire în următoarele negocieri. La întâlnire participă şi Alexis Tsipras, care, potrivit The Guardian, urmează să aibă o discuţie şi cu preşedintele rus, Vladimir Putin, şi cu cancelarul german, Angela Merkel.
UPDATE 14:31 Conducerea BCE urmează să aibă o discuţie, luni seara, despre un fond de urgenţă pentru Grecia, au declarat surse oficiale pentru Reuters.
UPDATE 13:54 Grecia ar trebui să beneficieze de un nou plan de salvare şi ar trebui să rămână în zona euro, a declarat ministrul spaniol al Economiei, Luis de Guindos, potrivit BBC. Spania este deschisă noilor negocieri cu guvernul de la Atena.
UPDATE 13:40 Comisia Europeană nu va începe negocierile fără un mandat din partea miniştrilor de Finanţe din zona euro, a anunţat vicepreşedintele CE, responsabil cu euro şi dialog social, Valdis Dombrovskis. „Eurogroup are toate instrumentele să menţină stabilitatea economică a zonei euro. Un răspuns NU complică grupurile, s-a creat o distanţă foarte mare între Grecia şi Zona euro. Comisia Europeană este, în continuare, dornică să găsească o soluţie, dar pentru noi negocieri avem nevoie de mandat de la Eurogroup”, a anunţat Dombrovskis, de la Bruxelles.
În plus, vicepreşedintele CE a precizat că reformele din Grecia au fost implementate doar parţial şi că Guvernul Tsipras este vinovat pentru eşecul înregistrat în ce priveşte creşterea economică.
UPDATE 13:11 Negocierile cu Grecia nu pot fi reluate deocamdată, a anunţat purtătorul de cuvânt al Angelei Merkel. „Uşile rămân deschise pentru un nou plan de salvare a Greciei, chiar şi după rezultatul referendumului, dar negocierile nu pot începe încă. În lumina deciziei cetăţenilor greci, condiţiile pentru a începe noi negocieri nu sunt încă îndeplinite”, a spus Steffen Seibert, anunţă BBC.
UPDATE 12:16 Miniştrii de Finanţe ai UE se vor întâlni în prima parte a zilei de marţi. Membrii Eurogroup au fost convocaţi pentru ora 13:00, în condiţiile în care de la ora 18:00 este programat summit de urgenţă al zonei euro, anunţă preşedintele Eurogroup, Jeroen Dijsselbloem, potrivit The Guardian.
Potrivit unui comunicat de presă, membrii Eurogroup aşteaptă noi propuneri de reforme din partea autorităţilor de la Atena.
UPDATE 11:46 Preşedintele Klaus Iohannis spune că, deşi Grecia a votat ”Nu” la referendumul de duminică, speră că înţelepciunea politică şi economică va prima în cele din urmă şi se vor găsi soluţii care să însemne ”Da” pentru viitorul european al Greciei. Mai multe detalii AICI.
UPDATE 11:03 Euro s-a depreciat, dar a atins doar minimul ultimei săptămâni, în urma votului negativ de la referendumul din Grecia care va avea pe termen lung un impact limitat pe pieţele financiare, potrivit analiştilor citaţi de Bloomberg. „Reacţia pieţei a fost până acum remarcabil de calmă. Majoritatea oamenilor stau deoparte şi aşteaptă să vadă cum răspund autorităţile europene”, a declarat Callum Henderson, director pentru cercetări în domeniul valutar la Standard Chartered în Singapore. Mai multe detalii AICI. […]”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Este euro un factor de dezvoltare?
Mi-am pus aceasta intrebare gandidu-ma la faptul ca US$, dupa razboi, a contribuit mult la dezvoltarea economica a mai multor tari… Sa ne gandim: Spania s-ar fi putut dezvolta economic fara sprijinul SUA si al dolarului american? Spania era inainte de razboi o tara foarte saraca si slab dezvoltata. Genialul regizor spaniol, Luis Bunuel, facuse un documentar, daca nu ma insel, prin anii ’30, despre o regiune din Spania care era atat de saraca si inapoiata incat oamenii nu stiau ce inseamna paine!! Saracia aceasta grea s-a perpetuat si dupa razboi, sub regimul fascist al lui Franco, pana cand Spania a beneficiat de ajutor american, in urma demersurilor facute pe langa Eisenhower. Era si o problema de ordin politic: stoparea ascensiunii partidului comunist! Spania era o tara izolata datorita dictaturii fasciste, lucru ce agrava situatia economica si asa grea. In urma acestui ajutor, tara a cunoscut o inflorire spectaculoasa in anii ’60-’70, un adevarat boom economic spaniol, care a permis acestei tari un progres in termeni reali, ce s-a mentinut si dupa Franco.
Italia ar fi un alt exemplu. S-ar fi putut dezvolta Italia, o tara destul de saraca in perioada interbelica si imediat dupa razboi, cu regiuni extrem de sarace si inapoiate, fara un consistent ajutor american, fara dolarul american? Si aici nu vorbesc numai de regiunile dezvoltate ale Italiei, ci de tara in ansamblul sau, pentru ca existau si regiuni in care, spre exemplu, somajul era de 70% si Mafia inflorea!! Sa faci dintr-o astfel de tara o tara moderna, dezvoltata, sa ridici nivelul de trai al oamenilor obisnuiti, s-ar fi putut face fara US$? Cred ca nu… Desigur si in Italia era problema cresterii partidului comunist si a influentei URSS in Europa Occidentala, lucru ce trebuia stopat.
Japonia, Coreea de Sud ar fi alte exemple de tari care s-au dezvoltat datorita US$, cunoscand o dezvoltare economica spectaculoasa! Doar se si vorbeste despre „miracolul japonez” si chiar asa si este: Japonia a trecut din feudalism la cel mai prosper si dezvoltat capitalism!!
De aceea trebuie sa recunoastem ca meritele (daca se poate spune asa despre o moneda) dolarului american sunt foarte mari pentru ca a promovat bunastarea generala in lume (lucru ce este stipulat si in Preambulul la Constitutia US). Chiar si Romania a beneficiat, pe vremea lui Ceausescu, de dolarul american, prin imprumuturile facute la FMI, lucru ce a condus spre o reala dezvoltare economica a tarii si imbunatatire, in general vorbind, a vietii oamenilor. Daca nu era US$ nu s-ar fi putut construi intreprinderi, fabrici, nu s-ar fi putut mecaniza agricultura, nu s-ar fi putut moderniza porturile si flota etc, nu s-ar fi putut crea locuri de munca!
Sa ne uitam la tarile BRIC (sau BRICS), tari emergente, din ce cauza cunosc o dezvoltare impresionanta (uitati-va numai la China!), nu cumva datorita US$…? Si e vorba de aproape 3 miliarde de oameni!!
Dar euro…? Poate fi, va fi euro un asemenea factor de dezvoltare, precum US$…? Fluxurile de capital venite dinspre centru spre periferie n-au facut decat sa creasca costurile si sa indatoreze si mai mult unele tari. Se poate spune ca s-a dezvoltat Italia datorita euro? Grecia? Spania?? Se compara situatia de acum din Spania cu boomul economic din deceniul al saptelea, provocat de dolar, care a condus tara spre ceea ce este azi, sau mai bine zis spre ceea ce ajunsese inainte de a incepe criza actuala? Incep sa apara din nou idei extremiste, e posibil asa ceva? Si uite ca e posibil, din pacate… Nici vorba de prosperitate si progres cu euro ca moneda unica: Zona Euro nu a depasit inca marile dificultati care au stat la baza crizei economice! Totusi, nu ne putem preface la nesfarsit ca e nemaipomenit de bine! Moneda unica, Uniunea Monetara ar fi trebuit sa se constituie intr-un factor de progres pentru toata Europa. Or, lucrurile nu stau deloc asa! Este inadmisibil sa se vorbeasca de o noua divizare a Europei, intre Nord si Sud, pe criterii economice! Numai vorbesc de faptul ca si in tarile nordice somajul este foarte ridicat. Or, euro ar fi trebuit sa fie altceva, adica un factor de progres. Pana acum nu se poate vorbi de asa ceva. Dar de acum incolo? Desi exista capacitati de productie foarte mari in Europa, un potential uman colosal, Europa a ajuns sa fie slaba din punct de vedere economic. Cresterile economice sunt mici, formarea bruta de capital e in scadere, investitii nu prea se fac… Aceasta slabiciune economica a Europei nu este de bun augur, asa cum nu e de bun augur nici ascensiunea partidelor extremiste, antieuropene. E ceva, cum sa spun, moale si periculos… De unde rezulta ca politicile monetare care se duc azi in Europa nu sunt bune. Ele adancesc decalajele dintre statele europene si nu contribuie la dezvoltare. Pentru adeptii Statelor Unite ale Europei as spune ca asa ceva, un asemenea deziderat, nu este posibil fara o solida baza economica, fara politici economice care sa promoveze dezvoltarea si prosperitatea in toate tarile membre ale UE. O Europa Unita cu decalaje foarte mari intre statele membre nu e un lucru de dorit si nici nu cred ca este posibil in asemenea conditiuni. In loc sa vedem o ascensiune economica spectaculoasa, vedem ascensiunea partidelor extremiste si antieuropene… Trist!
Nu numai Romania ar trebui sa se destepte din „somnul cel de moarte”. Ci si intreaga Europa!
Despre dezastrul din Cercetare…
Sunt cateodata momente cand nu mai pot sa ma revolt. Simt ca ma inabusa o mahnire adanca, dar nici aceasta caracterizare a starii mele interioare nu e foarte corecta… Gandul imi zboara la ce spunea Albert Camus despre unele personaje din tablourile lui Giotto, pe fata carora se poate citi calmul si indiferenta omului care nu mai asteapta nimic, care nu mai spera. Astfel de stari (amestecate, ce-i drept) m-au cuprins cand am citit urmatorul articol din Romania Libera:
Europa a oferit 10 miliarde euro pentru cercetare. România, singura ţară care nu a atras nici un euro. Ungaria – 90 milioane, Germania – 1,5 miliarde
Se arata ca:
„Timp de şapte ani, România nu a atras nici un euro din fondurile europene destinate cercetării ştiinţifice, deşi Uniunea Europeană le-a pus la dispoziţie statelor membre sume colosale. Spre exemplu, Marea Britanie a primit peste două miliarde euro, iar state precum Ungaria sau Polonia au primit zeci de milioane pentru finanţarea unor proiecte naţionale de cercetare.
Uniunea Europeană oferă statelor membre sume de bani nu doar pentru construcţia de autostrăzi sau pentru agricultură, ci şi pentru cercetare, o ramură vitală pentru viitorul unei naţiuni. Faptul că România ocupă ultimul loc în atragerea de fonduri europene în aproape toate ramurile economice şi sociale este o chestiune arhicunoscută. În ceea ce priveşte fondurile europene pentru cercetare situaţia este mai dramatică. România nu doar că păstrează poziţia ultimă, dar nu a atras nici un euro din fondul impresionant pus la dispoziţie de Comisia Europeană. Asta deşi România contribuie cu sume importante la bugetul Uniunii Europene destinat cercetării.
Buget de miliarde de euro
Consiliul European al Cercetării (European Research Council – ERC) reprezintă o ramură a celui de-al şaptelea program, cadru pentru cercetare (FP7). Consiliul European al Cercetării a avut un buget iniţial de 7,8 miliarde euro pe o perioadă de şapte ani: 2007-2013. ERC dorea să ofere un ajutor financiar “pentru stimularea excelenţei în toate domeniile ştiinţei. Excelenţa este singurul criteriu de selecţie al proiectelor şi nu există o ramură ştiinţifică pe care să o considerăm prioritară în faţa alteia. Competiţia este deschisă cercetătorilor de vârf de pretutindeni”, potrivit documentelor de prezentare de pe site-ul oficial al Comisiei Europene, instituţie sub egida căreia funcţionează ERC. Bugetul a fost mărit, deoarece la finalul acestui program (2013) un calcul simplu arată că suma alocată prin ERC a fost de peste 10 miliarde de euro. Aceşti bani au fost folosiţi de Consiliul European al Cercetării – exclusiv – pentru a oferi granturi/burse de cercetare pentru oameni de ştiinţă de top din toată Europa.
În urma Ungariei şi a Bulgariei
În cei şapte ani au fost aprobate şi finanţate 4.000 de proiecte de cercetare de pe întreg cuprinsul Europei. Au fost implicaţi în proiecte ştiinţifice un 7.000 de doctoranzi şi 9.500 de doctori din toate statele membre ale Uniunii Europene. Cu o singură excepţie: România. Potrivit datelor oficiale, România nu a reuşit să atragă fonduri pentru nici un proiect european de cercetare finanţat prin ERC. Suma finală atrasă de România prin programul European ERC a fost zero. Spus fără ocolişuri: timp de şapte ani, forurile europene au decis că nici un proiect de cercetare românesc nu merită să fie finanţat din bani europeni. Deşi astfel de proiecte au fost depuse (de ordinul zecilor) din România. Asta, în condiţiile în care doar pentru 2013 Comisia Europeană a pus la bătaie pentru finanţarea proiectelor de cercetare suma de 1,75 miliarde euro.
Dacă România a atras zero euro, nereuşind să câştige nici un grant european oferit – începând din 2007 – prin intermediul ERC, Marea Britanie a câştigat 897 de granturi, Germania – 568, Franţa – 525, Spania – 217. Şi statele din fostul spaţiu de influenţă sovietică s-au mişcat onorabil reuşind să câştige mai multe burse: Ungaria – 34, Polonia – 14. Şi Bulgaria se află înaintea României, câştigând finanţare pentru trei proiecte de cercetare. Sumele oferite au fost generoase. Pentru un “starting-grants” (atunci când conducătorul proiectului are mai puţin de 7 ani de la finalizarea doctoratului şi este considerat un cercetător foarte promiţător) se oferă suma de 2 milioane de euro, iar pentru un “advance grants” 3,5 milioane de euro. Pornind de la aceste cifre, am calculat că Marea Britanie a atras fonduri europene pentru cercetare de 2,3 miliarde euro, Germania – 1,5 miliarde euro, Franţa – 1,35 miliarde, Spania – 550 milioane, iar Ungaria – 90 milioane euro, Polonia – 33 milioane, Bulgaria – 9 milioane de euro. Clasamentul este încheiat de România, cu zero proiecte admise spre finanţare şi zero euro atraşi din fondurile europene de cercetare.
Ajutorul de stat, oprit în 2012
Dragoş Ciuparu a fost preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) în timpul mandatului de ministru al Educaţiei al lui Daniel Funeriu.
Ciuparu, care a fost mai mulţi ani profesor-cercetător la Yale University, ne-a precizat că principalul motiv pentru care nu au venit bani europeni pentru cercetare în România îl reprezintă lipsa de credibilitate a instituţiilor de învăţământ din România. “Atunci când European Research Council evaluează un proiect, are în vedere calitatea acestuia, valoarea cercetătorului şi credibilitatea instituţiilor unde urmează să se desfăşoare proiectul în cauză. Din păcate, instituţiile de învăţământ din România sunt prost văzute afară şi nu apar în clasamentele anuale internaţionale (nici măcar în primele 500 de poziţii, să spunem). Acest aspect poate fi decisiv pentru respingerea unui proiect, chiar dacă el ar putea fi ştiinţific valid”. În timpul mandatului său de şef al ANCS, Ciuparu a încercat să contracareze acest handicap, iar în primăvara anului 2012 a lansat – sub egida Ministerului Educaţiei – programul “ECS – Like”.
“Am decis să finanţăm prin Ministerul Educaţiei echipele româneşti de cercetare ale căror proiecte treceau de faza de preselecţie a Consiliului European al Cercetării şi ajungeau în faza de evaluare. Chiar dacă, în final, nu câştigau o bursă europeană, ajutam financiar cu bani de la buget echipele de cercetători din România considerând că dacă proiectul lor a trecut de o instanţă ştiinţifică dincolo de orice îndoială (ERC) – chiar şi numai câteva etape – este unul valoros. Cu banii oferiţi de noi, ei îşi puteau consolida echipa de cercetători, puteau participa la conferinţe etc.”, explică Ciuparu. Au fost finanţate zece proiecte, dar programul s-a oprit în mai 2012 o dată cu schimbarea puterii în România.
Birocraţia, inamic public
Despre motivele acestei contraperformanţe l-am întrebat pe Sergiu Moroianu, doctor în matematică la Massachusetts Institute of Technology, una dintre cele mai importante instituţii de învăţământ din lume, şi profesor la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti. “În România au rămas destul de puţini cercetători care să fie recunoscuţi drept lideri în domeniul lor la nivel european. Cei foarte buni au fost atraşi de universităţile din străinătate. În plus, dacă eşti om de ştiinţă şi vrei să te întorci în România ai nevoie de un an numai ca să-ţi echivalezi diplomele, ceea ce reprezintă o barieră administrativă. De asemenea, orice om de ştiinţă cu rezultate recunoscute în străinătate îşi doreşte în eventualitatea unei întoarceri în România o poziţie universitară definitivă. Doar că în ultimii ani s-au scos foarte puţine posturi universitare la concurs”. Sergiu Moroianu ne-a explicat că cercetătorii români pornesc cu un mare handicap deoarece echipele străine de evaluatori au o imagine negativă despre mediul academic din România din cauza scandalurilor de plagiat, a diplomelor false, a imposturii din universităţile româneşti, fapte cunoscute în Occident.
În Occident, un cercetător este lăsat să se concentreze doar pe partea ştiinţifică a proiectului de cercetare. Partea birocratică – redactarea, forma, traducerea proiectului – este lăsată în seama unor echipe de profesionişti plătite de respectivele universităţi. În România aşa ceva nu există.
Continuitate. Costoiu: Nu vom mai concura cu Franţa şi Germania
Programul ERC a fost gândit pe o perioadă de şase ani (2007-2013). Datorită succesului avut, Comisia Europeană a decis să prelungească programul de finanţare a cercetătorilor europeni printr-un nou program ERC care se va întinde din 2014 până în 2020. Bugetul este de 13,1 miliarde euro , iar pentru 2014 bugetul este de 1,7 miliarde euro. ERC va face, la rândul lui, parte dintr-un program mult mai complex denumit “Excelenţa în ştiinţă Horizon 2020”, cu un buget de 70 de miliarde euro. Actualul ministru delegat pentru Învăţământ Superior şi Cercetare, Mihnea Costoiu, cunoaşte problemele avute de România şi spune că principala cauză pentru care cercetătorii români nu au primit finanţare europeană a fost “lipsa de anvergură a universităţilor româneşti care i-au susţinut. Din acest considerent am cerut, iar Comisia Europeană a fost de acord ca pentru Horizon 2020 să existe un buget aparte doar pentru statele mai nou-intrate în UE. În acest fel, cercetătorii români care aplică pentru granturi europene nu vor concura cu state precum Germania sau Franţa. Acest buget pentru statele nou-intrate în UE este de 2-4% din bugetul întreg al Horizon 2020, cifrat la 70 miliarde euro”, ne-a precizat Costoiu. În ciuda eşecului răsunător de până acum, există totuşi cercetători români care au câştigat finanţări UE semnificative. Din păcate pentru noi, aceştia lucrează doar în universităţi occidentale. Povestea lor, în numerele viitoare ale RL.
„Instituţiile de învăţământ din România sunt prost văzute afară şi nu apar în clasamentele anuale internaţionale (nici măcar în primele 500 de poziţii, să spunem). Acest aspect poate fi decisiv pentru respingerea unui proiect, chiar dacă el ar putea fi ştiinţific valid.“
Dragoş Ciuparu, fost preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică”
Acest articol ilustreaza cum nu se poate mai bine dezastrul din Cercetarea romaneasca din ultimii ani in conditiile in care tara noastra are institute de cercetare de stat, un invatamant preponderent de stat, incat stai si te intrebi daca acest stat mai este capabil sa gestioneze chestiunile economice ale acestei tari sau e in stare doar ca s-o duca de rapa. Faptul ca institutele de cercetare sunt intens politizate cu o clientela politica de proasta calitate, dar tinuta de acest stat pe sume grase de bani, nu cred ca mai e un secret. In ceea ce priveste invatamantul asta al nostru, cred ca e cam acelasi lucru. Politizarea excesiva a condus la distrugerea Cercetarii si la patrunderea in acest sector foarte important al economiei romanesti a unor oameni ce nu au nici in clin si nici in maneca cu domeniul acesta. Se tot vorbeste ca din ’90 incoace au tot plecat oamenii valorosi… Dar stau si eu si ma intreb: guvernele noastre ce au facut? Ce au facut ca sa-i tina in tara pe acesti oameni pentru a putea face o Cercetare performanta aici in tara? Sigur, nu poti sa-i opresti sa plece, dar poti sa-i convingi sa ramana. Insa acesti oameni valorosi – pentru ca vedeti si Dvs. : pleaca de aici, ajunge in SUA si acolo e angajat la Massachusetts Institute of Technology!!! – au plecat din cauza bataii de joc la care a fost supus acest domeniu, in mod permanent, de catre politicieni, din ’90 incoace. In fiecare an s-au alocat sume de la buget din ce in ce mai mici, intr-un fel indemnand oamenii sa plece, au fost pusi in functii de conducere oameni care au sabotat efectiv institutele de cercetare pe care le conduceau, in felul asta ajungandu-se la dezastrul actual. A carui dimensiune o banuim oare? E vorba de subdezvoltarea tarii pe termen lung. Se observa indiferenta guvernelor fata de acest sector, plin de finii si nepotii cui trebuie, si din faptul ca din 2007 Romania nu a mai reusit sa atraga niciun euro din fondurile europene, deosebit de generoase, dupa cum lesne se poate constata, destinate Cercetarii. Din 2007, deci sapte ani de zile!! Practic, nu a mai interesat pe nimeni Cercetarea ci ori angajarea clientelei politice, ori aspectul imobiliar si banisorii ce ar putea rezulta din astfel de afaceri. Trebuie spus ca ceea ce s-a intamplat in Cercetare intra la capitolul subminarea economiei nationale si factorii de decizie implicati trebuie trasi la raspundere de catre Justitie pentru acest lucru! Este inadmisibil sa ajungem in halul asta si, trebuie sa ne gandim bine, daca vom continua asa vom ajunge si mai rau. Dezastrul asta trebuie oprit repede! De observat ca si Bulgaria a reusit sa atraga 9 milioane de euro, Romania niciun euro! Sigur, e foarte rusinos, dar e si altceva: e anormal!! E anormal ce se intampla in tara asta!! In principal de doua lucruri trebuie curatata Cercetarea romaneasca: nepotismele si politizarea, care trebuie legata mai intotdeauna de coruptie, mai exact banisori pentru partid. Aceste doua boli au adus Cercetarea in faza ultima, de metastaza! Si tare mi-e teama ca starea aceasta poate arunca Romania intr-o situatie fara iesire cel putin pe termen mediu: accentuarea saraciei. Romania nu numai ca pierde bani, Romania pierde si timp, un timp pretios, pe care in loc sa-l foloseasca pentru dezvoltare si progres, il risipeste prin prelungirea unor astfel de boli. In al doilea rand trebuie impiedicata patrunderea in sistem a unor oameni de alta calificare decat cea a profilului respectiv. Spre exemplu, intr-un institut de cercetare de drumuri ar trebui sa existe doar oameni care au terminat o facultate de profil sau cu un profil ce are legatura cu domeniul respectiv, in cazul nostru: domeniul de drumuri. Inteleg, spre exemplu, un geolog pentru ca e un domeniu- geologia – ce are legatura cu drumurile, dar nu inteleg de ce ar trebui angajat un absolvent al Facultatii de Instalatii sau cineva de la Calea Ferata. Impartirea pe bresle mi se pare obligatorie in Cercetare pentru ca trebuie sa existe o ordine si trebuie sa avem oamenii domeniului respectiv, nu oameni straini de domeniul respectiv, adica sa lasam, asa cum s-a procedat, din pacate, in Romania postdecembrista cel putin pana acum, loc larg imposturii. Evident, trebuie sa existe stimularea celor care obtin rezultate bune si foarte bune. In paralele cu acestea, ar trebui imbunatatit managementul Cercetarii, care e, dupa parerea mea, la pamant.
Ar trebui sa avem in vedere privatizarea unor institute de cercetare, dar o privatizare responsabila, pregatita bine, si care sa fie un succes. O privatizare care sa fie dovada si incununarea unei politici de dezvoltare a Cercetarii desfasurata cu succes la noi in tara. Sunt institute mari de profil in Europa si ar trebui sa-i contactam si sa vedem daca ar putea sa ne ajute.
Este o situatie disperata si trebuie sa facem ceva. Noi nu reusim sa beneficiem de avantajele pe care ni le ofera integrarea in UE. Nu reusim sa producem decat emigratie si pentru asta suntem respinsi in Vest. Acest articol din Romania Libera e foarte dureros pentru ca ne arata cat de jos a ajuns Romania. Si e cu atat mai dureros cu cat e in exclusivitate vina noastra. Nu putem lasa sa se scurga inca niste ani si sa nu reusim sa atragem niciun euro din fondurile europene puse la dispozitie. Eu nu cred ca ne putem permite un astfel de lux.
In cazul in care ar fi vorba de un abuz la adresa Romaniei, ii solicit pe europarlamentarii nostri sa nu doarma in front ci sa se interseze si, daca asa stau lucrurile, sa ia o atitudine viguroasa impotriva unui asemenea abuz!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
-
Recent
- In interesul superior al copilului!!
- Cand incepem sa intelegem cat de mult valoreaza Constitutia si cat de mult valoreaza libertatea!!
- S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!
- 112 nu inseamna Big Brother!
- Precizie de cativa metri…
- Halucinant…
- Va fi razboi?
- „Noi suntem social-democrati”…
- „In Romania, limba oficiala este limba romana” – Art. 13 din Constitutia Romaniei
- Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale
- Un banc!!
- Simbolistica totalitarismului
-
Legături
- WordPress.com
- WordPress.org
- Voxpublica
- Riddickro
- Cristian Patrasconiu
- Geopolitikon – Adrian Cioroianu
- Lumiss22
- Adrian Nastase
- Cristian Preda
- Desculta prin Timisoara
- Mazilu Raluca
- Theodora – Hai ca se poate!!
- Vladimir Tismaneanu
- Adriana Dutulescu
- Brussels Blog
- Corina Cretu
- Alina Gorghiu
- Bibliotecarul
- Ana Birchall
- Miron Mitrea
- Maria Grapini
- Ion Iliescu
- Vasile Dancu
- Stirea press
- Agentia de rating politic
- Gabriela Savitsky
- Keops – mister, perfectiune, frumusete
- Sever Voinescu
- Mihai Gotiu
- Elena Udrea
- Dreapta.net
- Satmareanca
- Traian Razvan Ungureanu – TRU
- Daniel Funeriu
- Lavinia Stan
- Blogosfera Portocalie
- Adrian Paunescu
- Dilema Veche
- Revista 22
- Calin Popescu Tariceanu
- Traian Basescu
- Motanul_Filozof
- Codrin Scutaru
- The Beginning Of The End
- Civitas'99
- Hanul Povestilor
- Maria Diminet
- Victor Ponta
- Anca Bundaru
- Sonya
- Lilick
- Loredana
- Gabriela Elena
- Club 2020
- Roxana Iordache
- Andreea Paul
- Cristina
- Trading Economics
- Adevarul nostru
- Desculta prin Timisoara – WordPress
- Florin Citu
- Lucian Isar
- Gabriela Elena (II)
- Moshe Mordechai
- goodreads
- Opinii BNR
Stiri Romania Libera- Antony Blinken vrea ca SUA să revină în cadrul UNESCO martie 23, 2023Şeful diplomaţiei americane Antony Blinken a pledat miercuri pentru revenirea Statelor Unite(SUA) în cadrul UNESCO în special cu scopul de a contracara influenţa Chinei, informează joi AFP. „Cred sincer că ar trebui să ne întoarcem în UNESCO”, a spus secretarul de stat american în faţa unei comisii parlamentare. „Nu pentru a le oferi un cadou, […] The post A […]
- Televiziunea pakistaneză a fost zguduită de cutremurul din Afganistan martie 23, 2023Televiziunea pakistaneză a fost zguduită serios de cutremurul din Afganistan ce a avut o magnitudine de 6,5 pe scara RICHTER. Transmisiunile în direct la televiziune au fost întrerupte marți (21 martie) când efectele unui cutremur cu magnitudinea 6,5 în Afganistan s-au simțit în Pakistan. O prezentatoare de pe canalul pașto Mashriq TV a părut să […] The post […]
- SUA au respins plângerile Rusiei privind livrarea Ucrainei de muniţie care conţine uraniu sărăcit de către Marea Britanie martie 23, 2023Statele Unite(SUA) au respins miercuri plângerile Rusiei, care a criticat anunţul privind livrarea Ucrainei de muniție care conţine uraniu sărăcit de către Marea Britanie, transmite AFP. Moscova a considerat că aceasta ar reprezenta o agravare serioasă a conflictului şi a ameninţat cu represalii. Purtătorul de cuvânt al Consiliului de Securitate Naţională de […]
- România va avea 2.5 miliarde de euro pentru românii care-și vor pierde slujbele în minerit sau rafinărie martie 22, 2023România are 2.5 miliarde de euro pentru ca românii care lucrau în minerit sau rafinărie să aibă un loc de muncă şi după ce acestea se închid, susţine ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Marcel Boloş. Potrivit unui comunicat al ministerului de resort, remis miercuri, toate apelurile din Programul Tranziţie Justă (PJT), a cărui arie eligibilă […] […]
- Un elev a deschis focul într-un liceu din orașul american Denver martie 22, 2023Un elev a deschis focul, miercuri, într-un liceu din oraşul american Denver, rănind cel puţin două persoane, anunţă autorităţile locale, citate de postul CBS News. Incidentul armat a avut loc la Liceul „Denver East”. „Doi angajaţi au percheziţionat un elev şi au găsit o armă asupra sa. Au fost trase focuri de armă”, a declarat […] The post Un elev a deschis […]
- PE și alte opt state membre s-au alăturat recursului împotriva unei legi din Ungaria discriminatorie față de persoanele LGBT+ martie 22, 2023Parlamentul European(PE) şi cel puţin opt state membre s-au alăturat recursului introdus de Comisia Europeană în instanţele UE împotriva unei legi adoptate în Ungaria, considerată discriminatorie faţă de persoanele LGBT+, informează AFP, citând surse europene. Preşedinta Parlamentului European, Roberta Metsola,”va urma recomandarea” Comisiei pentru afaceri j […]
- Volodimir Zelenski a vizitat oraşul Harkov, lăudând rezistența în faţa forțelor militare ruse martie 22, 2023Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, s-a deplasat miercuri în oraşul Harkov, situat în nord-estul ţării, lăudând rezistența în faţa forțelor militare ruse, anunţă autorităţile de la Kiev, citate de agenţia Ukrinform şi de site-ul Tagesschau.de. Volodimir Zelenski l-a medaliat pe primarul oraşului Harkov, Ihor Tereciov, pentru acţiunile de respingere a […]
- Perioada de valabilitate a contractului-cadru dintre CNAS și furnizori se prelungește până la 30 iunie 2023 martie 22, 2023Perioada de valabilitate a contractului-cadru dintre Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi furnizori de servicii medicale se prelungeşte până la 30 iunie 2023, informează un comunicat de presă transmis, miercuri, de instituţie. „Prelungirea este necesară pentru asigurarea continuităţii acordării asistenţei medicale, medicamentelor şi dispozitivel […]
- Reacția Casei Albe: Proiectul de lege anti-gay al Ugandei este „unul dintre cele mai extreme” din lume martie 22, 2023Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Karine Jean-Pierre, a declarat miercuri (22 martie) că proiectul de lege anti-gay al Ugandei, adoptat marți, este îngrijorător și reprezintă una dintre cele mai extreme acțiuni întreprinse împotriva comunității LGBTQ din lume. Parlamentul Ugandei a adoptat marți o lege care face o infracțiune identificarea drept LGBTQ, dân […]
- ONU: „ Supraconsumul vampiric” drenează apa lumii martie 22, 2023ONU a ajuns la concluzia că „ supraconsumul vampiric” drenează apa lumii. Secretarul general al Națiunilor Unite(ONU), Antonio Guterres, a avertizat miercuri (22 martie) cu privire la suprasolicitarea „vampirică” a apei lumii și a rugat guvernele să gestioneze mai bine una dintre resursele comune ale umanității, potrivit Reuters. „ Drenăm sângele umanității […]
- Antony Blinken vrea ca SUA să revină în cadrul UNESCO martie 23, 2023
- Stiri Mediafax
- O instanţă obligă echipa lui Trump să furnizeze acces la dovezi în cazul documentelor clasificate martie 22, 2023O instanţă judiciară a cerut, miercuri, echipei legale a fostului preşedinte Donald Trump să furnizeze informaţii relevante în investigaţia privind presupusa deţinere neautorizată a unor documente clasificate în reşedinţa din Mar-a-Lago, Florida.
- Străinii au lăsat 2.700 lei per turist în vacanţele din România, creştere de 15% faţă de anul 2021 martie 22, 2023
- Războiul din Ucraina, anul 2, ziua 28. Capacitatea ofensivă a Rusiei în Bahmut este în scădere, dar luptele crâncene continuă / Zelenski: "Este dureros să priveşti oraşele din Donbas, în care Rusia a adus suferinţă şi ruină" martie 22, 2023
- Construcţiile la început de 2023: Infrastructura accelerează şi ţine sectorul pe plus martie 22, 2023
- Războiul din Ucraina, anul 2, ziua 27. Zelensky, vizită pe frontul din regiunea Doneţk / Cel puţin 14 morţi în ultimele bombardamente / Armata ucraineană a respins 114 atacuri ale ruşilor / Statele Unite impun noi sancţiuni aliaţilor Moscovei. Ruşii bombardează Odesa martie 22, 2023
- Volodimir Zelenski a vizitat oraşul Harkiv, lăudând rezistenţa în faţa forţelor militare ruse martie 22, 2023Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, s-a deplasat miercuri în oraşul Harkiv, situat în nord-estul ţării, anunţă autorităţile de la Kiev, citate de agenţia Ukrinform şi de site-ul Tagesschau.de.
- Sorana Cîrstea trece în turul secund la Miami Open. Ana Bogdan a fost eliminată de numărul 193 mondial martie 22, 2023A doua jucătoare română intrată în competiţie la Miami Open, Sorana Cîrstea a izbutit miercuri seara să se califice în turul doi al competiţiei americane, după ce a trecut de mexicana Fernanda Contreras Gomez (179 WTA), posesoare a unui wildcard din partea organizatorilor.
- Incident armat într-un liceu din Statele Unite martie 22, 2023Un elev a deschis focul, miercuri, într-un liceu din oraşul amercian Denver, rănind cel puţin două persoane, anunţă autorităţile locale, citate de postul CBS News.
- Parisul refuză să fie în tabăra SUA. Francezii consideră aplicaţiile WhatsApp şi Instagram la fel de periculoase ca TikTok martie 22, 2023
- Companiile retrag suportul online pentru mai multe jocuri vechi. Unele jocuri au fost retrase de pe piaţă martie 22, 2023Sfârşitul unei epoci.
- Fed anunţă o nouă majorare a dobânzii de referinţă în SUA, în efortul de stabilizare a inflaţiei martie 22, 2023Rezerva Federală (Fed), instituţia bancară centrală din Statele Unite, a anunţat, miercuri seară, o nouă majorare a dobânzii de referinţă, continuând acţiunile de reducere şi stabilizare a inflaţiei, într-un context financiar şi geopolitic instabil.
- Tânără de 15 ani, adusă cu elicopterul la Bucureşti după ce a căzut de la înălţime martie 22, 2023
- Oficial rus: Riscul unui conflict nuclear Rusia-SUA este cel mai ridicat din ultimele decenii martie 22, 2023Riscul unei confruntări nucleare între Rusia şi Statele Unite a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimele decenii, a afirmat miercuri Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe, avertizând că cele două ţări sunt practic în conflict deschis din cauza războiului din Ucraina.
- Ciolacu: Nu-mi retrag postarea. Este un fake-news pe jumătate martie 22, 2023Preşedintele PSD Marcel Ciolacu spune, miercuri seara, după ce în cursul dimineţii a reacţionat la anunţul federaţiei maghiare de fotbal că suporterii pot afişa la meciurile internaţionale steagul Ungariei Mari, că a fost „un fake-news pe jumătate” şi că el a reacţionat „la ceea ce a scris un for”.
- MAE, atenţionare de călătorie în Franţa: Circulaţie feroviară, transport public şi zboruri perturbate martie 22, 2023MAE a emis o atenţionare de călătorie în Franţa, unde joi este prevăzută o grevă generală, context în care sunt aşteptate perturbări ale circulaţiei feroviare, transportului public şi zborurilor.
- O instanţă obligă echipa lui Trump să furnizeze acces la dovezi în cazul documentelor clasificate martie 22, 2023
- Stiri Evz
- A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
Motanul Incaltat 