Johnny Hallyday

As dori sa-l omagiez in aceasta postare pe Johnny Hallyday, un foarte mare artist si, fara indoiala, un simbol nu doar al rock-ului francez, dar al celui european.

Muzica anilor ’50-’60 as caracteriza-o ca fiind una a dragostei si libertatii si a bucuriei de a trai, o muzica a unui tineret in plina expansiune, un fenomen ce nu-l mai intalnim astazi macar sub o alta forma. Cei care spun ca muzica acelor ani este forever nu se insala deloc. Ea va placea si la generatiile viitoare. Iar tinerii care vor veni, sunt convins, vor iubi aceasta muzica si pe marii ei artisti.

Johnny Hallyday ne-a parasit zilele acestea… Ne-a parasit fizic. Pentru ca, de fapt, prin muzica sa, prin ce a lasat posteritatii este printre noi si sunt convins ca asa este: un mare artist nu-si paraseste niciodata publicul.

Sa-l ascultam:

Pe vremea cand o „vrajea” pe Catherine Deneuve 🙂

:

Si aici cu Sylvie Vartan:

Si tot cu Sylvie Vartan intr-un concert din 1993:

Sa ascultam si niste twist:

Daca va veti uita in primul video veti observa ca in sala se fuma, adica era o lume normala, vremuri normale, nu ca cele fasciste de azi cand nu mai ai voie nici sa fumezi. Astia o sa-ti interzica la un moment dat si sa te bucuri!! Sau, cine stie, sa te bucuri la ordin!!

Pe de alta parte, de observat cat optimism degaja aceasta muzica, departe de blegeala de acum. Cel putin asa imi face impresie: e cam blegeala in zilele noastre. Nu mi se pare ca avem un tineret percutant, determinat, optimist, entuziast – adica acele calitati care te ajuta sa realizezi ceva in viata. Si asta nu doar in Romania. De observat si in Franta, tinerii ies in strada, cauta sprijinul statului, dar… nu-i vad avand acea energie interioara prin care sa devina capabili sa realizeze ceva memorabil, remarcabil. De asemenea atmosfera era cu totul alta si trebuie sa remarcam o armonie mult mai mare si mai buna fata de ce avem astazi, cand armonia societala lasa de dorit. Nu vreau sa critic de dragul criticii si, de fapt, nu mi-am propus sa critic vremurile actuale. Sunt doar smerite constatari si o meditatie comparativa, daca se poate spune asa. Destul de subiectiva, recunosc.

De asemenea s-ar impune si o alta remarca: Franta nu prea are la ora actuala astfel de artisti, asa de mari. Pentru ca, sa ne gandim, Johnny, Sylvie, dar si altii, desigur, au fost idolii unei generatii. De asemenea si cinematografia franceza este, dupa parerea mea, intr-un declin evident, fata de ce au reprezentat anii ’60. Si nu numai in Franta intalnim acest fenomen cultural. Nu voi dezvolta aici subiectul, dar trecem printr-o scadere evidenta si nu e bine. Oamenii de acum, in special tineretul, nu cunosc acea atmosfera extraordinara, rafinata si eleganta, ce o simteai atunci, si uitati-va de ce avem, din pacate, parte: atentate teroriste, proteste violente, o recrudescenta a extremelor. Erau si pe vremea aceea mitinguri, proteste dar era altceva. Nemultumiri si tensiuni exista intotdeauna, dar parca in zilele noastre acestea au atins niste niveluri destul de ridicate, neintalnite in trecut. Si, oricum, in trecut parca nu vedeai o dezvoltare atat de pregnanta a extremelor si o divizare atat de clara a societatii in Lumea Libera. Ma insel, oare? Sunt doar impresii, recunosc…

Una din cauzele problemelor cu care se confrunta Franta, si nu e una minora, o constituie tocmai acest declin de ordin cultural si lipsa evidenta – scuzati-ma, este vizibil – a unor astfel de mari personalitati care sa reprezinte Franta in lume. Franta a avut mai tordeauna astfel de mari personalitati, nu doar in doneniul politic, dar cultural, stiintific etc, de rasunet, de mare rezonanta pe plan mondial. Acum, din pacate, lucrurile nu mai stau atat de bine din punctul asta de vedere. Si asta e o situatie improprie Frantei. Trebuie, de asemenea, spus ca in anii ’60 Franta, dar nu numai, a importat acest stil de muzica din SUA si l-a asimilat. Dupa parerea mea, a fost o influenta culturala benefica a SUA, dar sa nu uitam ca in SUA, in acea perioada, erau titani ai genului, cu creatii artistice absolut exceptionale. Spiritul Lumii Libere e clar ca a fost dat de SUA si lucrul asta s-a vazut inclusiv in dezvoltarea Vestului, fata de Estul comunist, totalitar…

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!