Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Johnny Hallyday

As dori sa-l omagiez in aceasta postare pe Johnny Hallyday, un foarte mare artist si, fara indoiala, un simbol nu doar al rock-ului francez, dar al celui european.

Muzica anilor ’50-’60 as caracteriza-o ca fiind una a dragostei si libertatii si a bucuriei de a trai, o muzica a unui tineret in plina expansiune, un fenomen ce nu-l mai intalnim astazi macar sub o alta forma. Cei care spun ca muzica acelor ani este forever nu se insala deloc. Ea va placea si la generatiile viitoare. Iar tinerii care vor veni, sunt convins, vor iubi aceasta muzica si pe marii ei artisti.

Johnny Hallyday ne-a parasit zilele acestea… Ne-a parasit fizic. Pentru ca, de fapt, prin muzica sa, prin ce a lasat posteritatii este printre noi si sunt convins ca asa este: un mare artist nu-si paraseste niciodata publicul.

Sa-l ascultam:

Pe vremea cand o „vrajea” pe Catherine Deneuve 🙂

:

Si aici cu Sylvie Vartan:

Si tot cu Sylvie Vartan intr-un concert din 1993:

Sa ascultam si niste twist:

Daca va veti uita in primul video veti observa ca in sala se fuma, adica era o lume normala, vremuri normale, nu ca cele fasciste de azi cand nu mai ai voie nici sa fumezi. Astia o sa-ti interzica la un moment dat si sa te bucuri!! Sau, cine stie, sa te bucuri la ordin!!

Pe de alta parte, de observat cat optimism degaja aceasta muzica, departe de blegeala de acum. Cel putin asa imi face impresie: e cam blegeala in zilele noastre. Nu mi se pare ca avem un tineret percutant, determinat, optimist, entuziast – adica acele calitati care te ajuta sa realizezi ceva in viata. Si asta nu doar in Romania. De observat si in Franta, tinerii ies in strada, cauta sprijinul statului, dar… nu-i vad avand acea energie interioara prin care sa devina capabili sa realizeze ceva memorabil, remarcabil. De asemenea atmosfera era cu totul alta si trebuie sa remarcam o armonie mult mai mare si mai buna fata de ce avem astazi, cand armonia societala lasa de dorit. Nu vreau sa critic de dragul criticii si, de fapt, nu mi-am propus sa critic vremurile actuale. Sunt doar smerite constatari si o meditatie comparativa, daca se poate spune asa. Destul de subiectiva, recunosc.

De asemenea s-ar impune si o alta remarca: Franta nu prea are la ora actuala astfel de artisti, asa de mari. Pentru ca, sa ne gandim, Johnny, Sylvie, dar si altii, desigur, au fost idolii unei generatii. De asemenea si cinematografia franceza este, dupa parerea mea, intr-un declin evident, fata de ce au reprezentat anii ’60. Si nu numai in Franta intalnim acest fenomen cultural. Nu voi dezvolta aici subiectul, dar trecem printr-o scadere evidenta si nu e bine. Oamenii de acum, in special tineretul, nu cunosc acea atmosfera extraordinara, rafinata si eleganta, ce o simteai atunci, si uitati-va de ce avem, din pacate, parte: atentate teroriste, proteste violente, o recrudescenta a extremelor. Erau si pe vremea aceea mitinguri, proteste dar era altceva. Nemultumiri si tensiuni exista intotdeauna, dar parca in zilele noastre acestea au atins niste niveluri destul de ridicate, neintalnite in trecut. Si, oricum, in trecut parca nu vedeai o dezvoltare atat de pregnanta a extremelor si o divizare atat de clara a societatii in Lumea Libera. Ma insel, oare? Sunt doar impresii, recunosc…

Una din cauzele problemelor cu care se confrunta Franta, si nu e una minora, o constituie tocmai acest declin de ordin cultural si lipsa evidenta – scuzati-ma, este vizibil – a unor astfel de mari personalitati care sa reprezinte Franta in lume. Franta a avut mai tordeauna astfel de mari personalitati, nu doar in doneniul politic, dar cultural, stiintific etc, de rasunet, de mare rezonanta pe plan mondial. Acum, din pacate, lucrurile nu mai stau atat de bine din punctul asta de vedere. Si asta e o situatie improprie Frantei. Trebuie, de asemenea, spus ca in anii ’60 Franta, dar nu numai, a importat acest stil de muzica din SUA si l-a asimilat. Dupa parerea mea, a fost o influenta culturala benefica a SUA, dar sa nu uitam ca in SUA, in acea perioada, erau titani ai genului, cu creatii artistice absolut exceptionale. Spiritul Lumii Libere e clar ca a fost dat de SUA si lucrul asta s-a vazut inclusiv in dezvoltarea Vestului, fata de Estul comunist, totalitar…

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

Reclame

decembrie 14, 2017 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

5 comentarii »

  1. Exceptionala si mai ales completa postare : RESPECT MOTANE !!!!!!

    Comentariu de Marian | decembrie 14, 2017 | Răspunde

    • Multumesc mult pentru aprecieri!

      🙂

      Comentariu de Motanul Incaltat | decembrie 14, 2017 | Răspunde

    • Poate ca ar fi trebuit sa pun si mai multe cantece dintr-o perioada mai apropiata zilelor noastre, mai ales ca Johnny era un om activ reusind sa se adapteze cu usurinta si stilurilor noi de muzica.

      Dar eu am vrut sa redau emotia acelor ani, cand Johnny si Sylvie erau foarte tineri iar succesul lor a fost fantastic. Faptul ca au fost idolii unei generatii e un lucru cat se poate de semnificativ. Am vrut sa arat cum s-a nascut Legenda, ca sa zic asa. Pentru ca Johnny a fost o legenda vie in rockul francez si european. Nu stiu daca am reusit sa arat proportiile colosale ale succesului pe care l-a avut in anii ’60. Am cautat s-o fac pentru ca celebritatea sa incontestabila se datoreaza acelor ani. Iar tineretul de azi poate ca nu cunoaste foarte bine lucrul asta si e pacat. De aceea postarea propune sa vedem cum s-a nascut o stea si ce a facut sa se ridice atat de sus si sa straluceasca cu atata putere. Iar marturie stau cantecele din acea perioada interpretate magistral de Johnny in stilul sau si cu vocea sa inconfundabila.

      Ma bucur ca ti-a placut!

      🙂

      Comentariu de Motanul Incaltat | decembrie 14, 2017 | Răspunde

      • Cum dracu sa nu-mi placa ceea ce-mi aminteste de adolescenta mea mai mult sau mai putin rebela ? In plus , eram singurul dintre tipii ce locuiau pe strada Fca. de Chibrituri colt cu Ing. Tacu ce detinea doua singal-uri plus un LP cu Johnny unde avea si Sylvie o melodie ce se numea ” papusa ” cred . Deci ,pana sa pun mana pe un disc cu Elvis { un single ce-avea doar doua melodii } ….Johnny a fost idolul meu ! Perioada lui de muzica mai apropiata zilelor noastre…mai bine ca n-ai postat-o caci , nu-i atat de usor de inteles cum s-ar crede : iti da gheatza prin inima si foc in creieri , crede-ma pe cuvant !!! Oricum , multumiri !

        Comentariu de Marian | decembrie 14, 2017

      • Cu placere! 🙂

        Comentariu de Motanul Incaltat | decembrie 15, 2017


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: