Johnny Hallyday

As dori sa-l omagiez in aceasta postare pe Johnny Hallyday, un foarte mare artist si, fara indoiala, un simbol nu doar al rock-ului francez, dar al celui european.

Muzica anilor ’50-’60 as caracteriza-o ca fiind una a dragostei si libertatii si a bucuriei de a trai, o muzica a unui tineret in plina expansiune, un fenomen ce nu-l mai intalnim astazi macar sub o alta forma. Cei care spun ca muzica acelor ani este forever nu se insala deloc. Ea va placea si la generatiile viitoare. Iar tinerii care vor veni, sunt convins, vor iubi aceasta muzica si pe marii ei artisti.

Johnny Hallyday ne-a parasit zilele acestea… Ne-a parasit fizic. Pentru ca, de fapt, prin muzica sa, prin ce a lasat posteritatii este printre noi si sunt convins ca asa este: un mare artist nu-si paraseste niciodata publicul.

Sa-l ascultam:

Pe vremea cand o „vrajea” pe Catherine Deneuve 🙂

:

Si aici cu Sylvie Vartan:

Si tot cu Sylvie Vartan intr-un concert din 1993:

Sa ascultam si niste twist:

Daca va veti uita in primul video veti observa ca in sala se fuma, adica era o lume normala, vremuri normale, nu ca cele fasciste de azi cand nu mai ai voie nici sa fumezi. Astia o sa-ti interzica la un moment dat si sa te bucuri!! Sau, cine stie, sa te bucuri la ordin!!

Pe de alta parte, de observat cat optimism degaja aceasta muzica, departe de blegeala de acum. Cel putin asa imi face impresie: e cam blegeala in zilele noastre. Nu mi se pare ca avem un tineret percutant, determinat, optimist, entuziast – adica acele calitati care te ajuta sa realizezi ceva in viata. Si asta nu doar in Romania. De observat si in Franta, tinerii ies in strada, cauta sprijinul statului, dar… nu-i vad avand acea energie interioara prin care sa devina capabili sa realizeze ceva memorabil, remarcabil. De asemenea atmosfera era cu totul alta si trebuie sa remarcam o armonie mult mai mare si mai buna fata de ce avem astazi, cand armonia societala lasa de dorit. Nu vreau sa critic de dragul criticii si, de fapt, nu mi-am propus sa critic vremurile actuale. Sunt doar smerite constatari si o meditatie comparativa, daca se poate spune asa. Destul de subiectiva, recunosc.

De asemenea s-ar impune si o alta remarca: Franta nu prea are la ora actuala astfel de artisti, asa de mari. Pentru ca, sa ne gandim, Johnny, Sylvie, dar si altii, desigur, au fost idolii unei generatii. De asemenea si cinematografia franceza este, dupa parerea mea, intr-un declin evident, fata de ce au reprezentat anii ’60. Si nu numai in Franta intalnim acest fenomen cultural. Nu voi dezvolta aici subiectul, dar trecem printr-o scadere evidenta si nu e bine. Oamenii de acum, in special tineretul, nu cunosc acea atmosfera extraordinara, rafinata si eleganta, ce o simteai atunci, si uitati-va de ce avem, din pacate, parte: atentate teroriste, proteste violente, o recrudescenta a extremelor. Erau si pe vremea aceea mitinguri, proteste dar era altceva. Nemultumiri si tensiuni exista intotdeauna, dar parca in zilele noastre acestea au atins niste niveluri destul de ridicate, neintalnite in trecut. Si, oricum, in trecut parca nu vedeai o dezvoltare atat de pregnanta a extremelor si o divizare atat de clara a societatii in Lumea Libera. Ma insel, oare? Sunt doar impresii, recunosc…

Una din cauzele problemelor cu care se confrunta Franta, si nu e una minora, o constituie tocmai acest declin de ordin cultural si lipsa evidenta – scuzati-ma, este vizibil – a unor astfel de mari personalitati care sa reprezinte Franta in lume. Franta a avut mai tordeauna astfel de mari personalitati, nu doar in doneniul politic, dar cultural, stiintific etc, de rasunet, de mare rezonanta pe plan mondial. Acum, din pacate, lucrurile nu mai stau atat de bine din punctul asta de vedere. Si asta e o situatie improprie Frantei. Trebuie, de asemenea, spus ca in anii ’60 Franta, dar nu numai, a importat acest stil de muzica din SUA si l-a asimilat. Dupa parerea mea, a fost o influenta culturala benefica a SUA, dar sa nu uitam ca in SUA, in acea perioada, erau titani ai genului, cu creatii artistice absolut exceptionale. Spiritul Lumii Libere e clar ca a fost dat de SUA si lucrul asta s-a vazut inclusiv in dezvoltarea Vestului, fata de Estul comunist, totalitar…

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

Dispozitie romantica…

Cu tot rationalismul meu cartezian, ma surprind cateodata ca sunt un romantic incurabil 🙂

Consider urmatorul cantec drept una dintre cele mai mari creatii interpretative ale marii artiste Connie Francis. Cand l-am ascultat pentru prima data am fost atat de impresionat incat am simtit ca ma transpune intr-o alta epoca. Poate ca aceea era adevarata America… Ascultandu-l parca eram alt… motan! 🙂  Nici n-am crezut ca pot fi asa!

Sa ascultam si aceasta bijuterie muzicala. Un cantec care va placea, cred, intotdeauna! O interpretare de exceptie: Brenda Lee. Forever! De remarcat eleganta deosebita a acestui cantec, stilul inconfundabil.

Un cantec superb. Mi-a placut intotdeauna. Foarte romantic!

Cred ca acest cantec – Aiutami piangere, in interpretarea de exceptie a lui Connie Francis – e o raritate, l-am gasit cu greu pe Youtube, pana acum nu l-am intanit acolo.

🙂

Putina muzica

V. aici si aici, dar si aici.

Sa ascultam si putina muzica!

 

The Rolling Stones

S-a stins o mare voce…

… dar care va ramane totdeauna, dar totdeauna, in inimile noastre. Maestrul Nicolae Herlea nu mai e printre noi… O veste foarte trista care m-a miscat profund… O cariera prodigioasa – Scala din Milano, Metropolitan, Praga, Berlin, Moscova, Boston, Cleveland, Detroit! Ascultandu-l stateam si ma gandeam ca intr-un moment in care multi romani vorbesc acum despre Românica, Nicolae Herlea ne-a aratat mereu ROMÂNIA!

Un adevarat regal: Nicolae Herlea si Virginia Zeani!! Marturisesc faptul ca ma simt vinovat ca nu am pus pe blogul meu mai demult aceasta mare voce! Ii cinstim dupa ce nu mai sunt… Viata culturala sufera, la noi cel putin, o scadere. E una din cauzele ca România arata asa cum arata la ora actuala…

Exceptional!!

Observati usurinta cu care canta! Asa cum numai marii artisti stiu s-o faca!! 🙂

Pe langa interpretarea exceptionala este uimitor cum a stiut sa scoata magistral in evidenta spiritul napolitan!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

 

Sa ne reamintim…

Cred ca ar fi bine sa mai lasam politica la o parte si sa ascultam o muzica de foarte buna calitate. Asa ca m-am gandit sa va invit la Metropolitan 🙂 . Si sa ne reamintim… Desi… poate ca nu e cel mai potrivit spus sa ne reamintim, mai bine zis sa descoperim sau sa redescoperim o MARE VOCE!! Chiar stau si ma intreb cati o stiu pe marea soprana de coloratura care a fost Lily Pons… Pe mine vocea ei m-a fermecat pur si simplu!

Acuma poate ma veti intreba cum de am descoperit-o eu pe Lily Pons… Spre marea mea rusine nici nu am stiut de ea pana cand am vazut un film pe TCM. Trebuie spus ca a facut doar trei filme si e vorba de mijlocul anilor ’30. Filmul era o comedie, in orice caz un film usor, nostim, actrita din rolul principal – o fata frumoasa… Nici macar nu am prins sa vad tot filmul de la inceput. Dar mi-a placut, asa ca m-am uitat in continuare: era relaxant. Pana a inceput sa cante!! Atunci am devenit brusc foarte atent! Pentru ca era o voce absolut fenomenala, nicidecum o cantareata ca multe altele, ci una care se remarca prin calitati vocale neobisnuite si care canta cu o usurinta pe care putini mari artisti o au… Nici nu stiam cum o cheama, asa ca speram ca se va da distributia la sfarsit si asa am aflat de Lily Pons, titulara la Metropolitan din New York, unde a performat de 300 de ori intre 1931 si 1960!! 🙂 Nici nu e de mirare ca a fost distinsa primind Croix de Lorraine si Legiunea de Onoare a Frantei!! Un oras din Maryland a primit numele ei: Lilypons. Ultima sa aparitie a fost in 1962, la Opera din Fort Worth, alaturi de un tenor de numai 21 de ani si care se numea… Placido Domingo… 🙂 A continuat totusi sa cante in concerte pana in 1973. George Gershwin intentiona sa scrie o piesa muzicala dedicata ei in anul 1937, cand a murit. Au ramas manuscrisele lui Gershwin, incomplete, care au fost reluate si completate de Michael Tilson Thomas si care le-a dat titlul: For Lily Pons (Pentru Lily Pons). Uite asa am dat peste aceasta nestemata a muzicii de opera, pe care, cred eu, trebuie s-o consideram drept una din cele mai mari soprane de coloratura ale tuturor timpurilor!

Sa ascultam si putina muzica…

Ce ziceti de ABBA? 🙂

Agnetha si Frida (ABBA)

Dupa parerea mea, ABBA a fost unul din cele mai mari grupuri ce au existat vreodata pe planeta asta. Foarte interesant este ca inainte de ABBA a mai fost un astfel de grup, cu o activitate ce a acoperit deceniul anterior 1960-1970, dar avand un cu totul alt stil de muzica: Beatles. Dar daca Beatles inseamna anii ’60, ABBA, fara indoiala, reprezinta chintesenta anilor ’70. Pentru ca au redat cel mai bine, dupa parerea mea, dintre toate grupurile stilul epocii respctive, modul de a fi si de a trai al oamenilor pe vremea aceea. Eu as mai adauga la capitolul acesta si celebrul grup Bee Gees, dar acesta s-a format spre sfarsitul anilor ’50 si activitatea lor a depasit cu mult anii ’70.

ABBA

Dar la Beatles si ABBA observam ca activitatea s-a intins pe exact un deceniu. Anii ’60 au insemnat un anumit stil de muzica, diferit de cel al anilor ’70, cand incepuse stilul disco: a fost o mutatie, ca sa zic asa, deosebit de importanta in ceea ce generic numim muzica usoara si a prefigurat stilurile actuale. Nu stiu daca cei tineri cunosc faptul ca ceea ce asculta ei acum isi are originea sau mai bine zis s-a nascut in muzica anilor ’70, care a permis dezvoltarea ulterioara a unor variate stiluri muzicale. Daca ar fi sa dam un nume comun acestor grupuri: Beatles, ABBA, Bee Gees, acela nu poate fi decat: FABULOS!!

ABBA

La cererea cititorilor blogului…

Eeeei… e frumos afara, cald, zile de vacanta! 🙂 Asa ca trebuie sa ne mai si distram putin. Marian a avut o idee excelenta! Veti vedea imediat despre ce este vorba!

Sa vedem care este spiritul american! Se indeparteaza, oare, America, de propriul ei spirit? Ce parere aveti? Sau spiritul american este precum suna urmatoarele cantece:

Auditie placuta! 🙂

Piano concerto…

Sa ascultam si muzica! Mozart! 🙂

Un fragment din Concertul pentru pian nr.21 in Do major, KV. 467:

si un fragment din Concertul pentru pian nr. 17 in Sol major, KV. 453:

🙂

Whitney Houston…

O stire incredibila astazi: a murit Whitney Houston… 😦

Image via Wikipedia

Simt o mare tristete, era una din cantaretele mele preferate. O mare voce! Una din cele mai mari voci din ultima vreme. La numai 48 de ani s-a stins din viata…

Gandul

A MURIT WHITNEY HOUSTON

A MURIT WHITNEY HOUSTON. Prima imagine cu trupul neînsufleţit al cântăreţei. Care ar putea fi cauza morţii

Romania Libera

A murit WHITNEY HOUSTON. Lumea muzicii o omagiază pe diva

FOTO A murit Whitney Houston. O viaţă în imagini

Sa ascultam cateva piese exceptionale:

Vei ramane in memoria zecilor de milioane de fani din intreaga lume. Mereu…

Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

De citit si…

Mediafax

Whitney Houston a luat Xanax înainte să moară. Vedeta ar fi adormit în cadă