As dori sa-l omagiez in aceasta postare pe Johnny Hallyday, un foarte mare artist si, fara indoiala, un simbol nu doar al rock-ului francez, dar al celui european.
Muzica anilor ’50-’60 as caracteriza-o ca fiind una a dragostei si libertatii si a bucuriei de a trai, o muzica a unui tineret in plina expansiune, un fenomen ce nu-l mai intalnim astazi macar sub o alta forma. Cei care spun ca muzica acelor ani este forever nu se insala deloc. Ea va placea si la generatiile viitoare. Iar tinerii care vor veni, sunt convins, vor iubi aceasta muzica si pe marii ei artisti.
Johnny Hallyday ne-a parasit zilele acestea… Ne-a parasit fizic. Pentru ca, de fapt, prin muzica sa, prin ce a lasat posteritatii este printre noi si sunt convins ca asa este: un mare artist nu-si paraseste niciodata publicul.
Sa-l ascultam:
Pe vremea cand o „vrajea” pe Catherine Deneuve 🙂
:
Si aici cu Sylvie Vartan:
Si tot cu Sylvie Vartan intr-un concert din 1993:
Sa ascultam si niste twist:
Daca va veti uita in primul video veti observa ca in sala se fuma, adica era o lume normala, vremuri normale, nu ca cele fasciste de azi cand nu mai ai voie nici sa fumezi. Astia o sa-ti interzica la un moment dat si sa te bucuri!! Sau, cine stie, sa te bucuri la ordin!!
Pe de alta parte, de observat cat optimism degaja aceasta muzica, departe de blegeala de acum. Cel putin asa imi face impresie: e cam blegeala in zilele noastre. Nu mi se pare ca avem un tineret percutant, determinat, optimist, entuziast – adica acele calitati care te ajuta sa realizezi ceva in viata. Si asta nu doar in Romania. De observat si in Franta, tinerii ies in strada, cauta sprijinul statului, dar… nu-i vad avand acea energie interioara prin care sa devina capabili sa realizeze ceva memorabil, remarcabil. De asemenea atmosfera era cu totul alta si trebuie sa remarcam o armonie mult mai mare si mai buna fata de ce avem astazi, cand armonia societala lasa de dorit. Nu vreau sa critic de dragul criticii si, de fapt, nu mi-am propus sa critic vremurile actuale. Sunt doar smerite constatari si o meditatie comparativa, daca se poate spune asa. Destul de subiectiva, recunosc.
De asemenea s-ar impune si o alta remarca: Franta nu prea are la ora actuala astfel de artisti, asa de mari. Pentru ca, sa ne gandim, Johnny, Sylvie, dar si altii, desigur, au fost idolii unei generatii. De asemenea si cinematografia franceza este, dupa parerea mea, intr-un declin evident, fata de ce au reprezentat anii ’60. Si nu numai in Franta intalnim acest fenomen cultural. Nu voi dezvolta aici subiectul, dar trecem printr-o scadere evidenta si nu e bine. Oamenii de acum, in special tineretul, nu cunosc acea atmosfera extraordinara, rafinata si eleganta, ce o simteai atunci, si uitati-va de ce avem, din pacate, parte: atentate teroriste, proteste violente, o recrudescenta a extremelor. Erau si pe vremea aceea mitinguri, proteste dar era altceva. Nemultumiri si tensiuni exista intotdeauna, dar parca in zilele noastre acestea au atins niste niveluri destul de ridicate, neintalnite in trecut. Si, oricum, in trecut parca nu vedeai o dezvoltare atat de pregnanta a extremelor si o divizare atat de clara a societatii in Lumea Libera. Ma insel, oare? Sunt doar impresii, recunosc…
Una din cauzele problemelor cu care se confrunta Franta, si nu e una minora, o constituie tocmai acest declin de ordin cultural si lipsa evidenta – scuzati-ma, este vizibil – a unor astfel de mari personalitati care sa reprezinte Franta in lume. Franta a avut mai tordeauna astfel de mari personalitati, nu doar in doneniul politic, dar cultural, stiintific etc, de rasunet, de mare rezonanta pe plan mondial. Acum, din pacate, lucrurile nu mai stau atat de bine din punctul asta de vedere. Si asta e o situatie improprie Frantei. Trebuie, de asemenea, spus ca in anii ’60 Franta, dar nu numai, a importat acest stil de muzica din SUA si l-a asimilat. Dupa parerea mea, a fost o influenta culturala benefica a SUA, dar sa nu uitam ca in SUA, in acea perioada, erau titani ai genului, cu creatii artistice absolut exceptionale. Spiritul Lumii Libere e clar ca a fost dat de SUA si lucrul asta s-a vazut inclusiv in dezvoltarea Vestului, fata de Estul comunist, totalitar…
Cu tot rationalismul meu cartezian, ma surprind cateodata ca sunt un romantic incurabil 🙂
Consider urmatorul cantec drept una dintre cele mai mari creatii interpretative ale marii artiste Connie Francis. Cand l-am ascultat pentru prima data am fost atat de impresionat incat am simtit ca ma transpune intr-o alta epoca. Poate ca aceea era adevarata America… Ascultandu-l parca eram alt… motan! 🙂 Nici n-am crezut ca pot fi asa!
Sa ascultam si aceasta bijuterie muzicala. Un cantec care va placea, cred, intotdeauna! O interpretare de exceptie: Brenda Lee. Forever! De remarcat eleganta deosebita a acestui cantec, stilul inconfundabil.
Un cantec superb. Mi-a placut intotdeauna. Foarte romantic!
Cred ca acest cantec – Aiutami piangere, in interpretarea de exceptie a lui Connie Francis – e o raritate, l-am gasit cu greu pe Youtube, pana acum nu l-am intanit acolo.
„Angela Similea a părăsit definitiv România. Cunoscuta cântăreaţă s-a stabilit în America, la New Jersey, acolo unde locuieşte fiul ei.
Decizia artistei vine la şase ani după ce a rămas văduvă, ca urmare a morţii soţului ei, politicianul Victor Surdu, în 2011.
”Este plecată în SUA, la fiul ei, de câteva luni bune. Angela nu stă în New Jersey temporar, ci s-a mutat definitiv în America. Şi-a închis firma din România şi a decis să revină în ţara natală absolut ocazional şi doar dacă va avea concerte. Prietenii ştiu că în România trăia deplorabil şi ajunsese la limită pentru o mare artistă. Într-adevăr, a plecat din România şi din cauza datoriilor moştenite pe care nu are cum să le achite acum. A făcut totul discret, pentru că Angela a fost mereu foarte atentă cu viaţa ei personală”, a declarat pentru o televiziune de ştiri un apropiat al cântăreţei, sub protecţia anonimatului.”
Angela Similea – 1970
Cea care ne canta atat de frumos „Casa mea e un cantec cu acorduri ample” a plecat definitiv din Romania. In SUA, la New Jersey. Poate ca cei tineri n-au prea auzit de Angela Similea… Succesul de debut a fost la Cerbul de Aur – 1970 unde a obtinut Cerbul de Argint, care a propulsat-o in prim-planul scenei romanesti. O voce calda, foarte frumoasa. A jucat in filme, in musicaluri. Era foarte indragita de public. De fapt, generatia postbelica a „decreteilor” se poate spune ca s-a nascut odata cu debutul ei, iar muzica ei ne-a fermecat ani de-a randul. Ce ne-am fi facut in gheata comunismului fara vocea ei calda si fermecatoare?
Angela Similea
Pe vremea lui Ceausescu era chestia aia cu Decretul, ca n-aveai voie sa ai contacte cu cetateni straini. Va dati seama in ce izolare traiam… Universul concentrationar al comunismului ar fi fost insuportabil fara artisti ca Angela Similea. Ei, sa-ti fi spus cineva, pe vremea aceea, ca ai sa te stabilesti la New Jersey!! 🙂 Nu in alta parte, ci chiar in SUA, patria capitalismului!! Ar fi fost aproape incredibil atunci.
Interesant ce ne spune articolul: „Prietenii ştiu că în România trăia deplorabil şi ajunsese la limită pentru o mare artistă.”. Nu se poate sa nu te puna pe ganduri, citind asa ceva, mai ales ca e vorba despre Angela Similea. Parca ar fi laitmotivul Romaniei!! Se tot vorbeste ca oamenii pleaca masiv din tara, ca nu sunt fericiti in Romania… Dar aici e vorba de o vedeta a scenei romanesti, Angela Similea, nu de un simplu om care merge in Occident sa-si caute de lucru, ca aici trage mata de coada!! Traia deplorabil aici, va dati seama? Si nu pentru ca lua droguri sau si-a tocat banii pe prostii, sau stiu si eu ce alt motiv de genul acesta, o viata iresponsabila sau mai stiu si eu ce altceva asemanator. „Pleaca definitiv din Romania”, in loc sa ramana aici, in tara in care a avut succes, in care a fost apreciata… Aici traia deplorabil. De observat ca fenomenul nu e de ieri, de azi… Si este cu atat mai surprinzator cu cat artista a luat multe premii dupa 1989!! A avut, deci, o viata profesionala activa. Aici traia deplorabil… In 2007 a luat Premiul „DISCUL DE AUR” pentru vânzări record ale albumului „Lumea mea” (Casa de Producţie Ovo Music), in 2008 – Premiul „DISCUL DE PLATINĂ” (Casa de Producţie Ovo Music) pentru vânzări record (sursa: aici). Ce se intampla cu tara asta?
Ei, daca lucrurile stau asa, atunci…
New Jersey, here we come!!! 🙂
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
… dar care va ramane totdeauna, dar totdeauna, in inimile noastre. Maestrul Nicolae Herlea nu mai e printre noi… O veste foarte trista care m-a miscat profund… O cariera prodigioasa – Scala din Milano, Metropolitan, Praga, Berlin, Moscova, Boston, Cleveland, Detroit! Ascultandu-l stateam si ma gandeam ca intr-un moment in care multi romani vorbesc acum despre Românica, Nicolae Herlea ne-a aratat mereu ROMÂNIA!
Un adevarat regal: Nicolae Herlea si Virginia Zeani!! Marturisesc faptul ca ma simt vinovat ca nu am pus pe blogul meu mai demult aceasta mare voce! Ii cinstim dupa ce nu mai sunt… Viata culturala sufera, la noi cel putin, o scadere. E una din cauzele ca România arata asa cum arata la ora actuala…
Exceptional!!
Observati usurinta cu care canta! Asa cum numai marii artisti stiu s-o faca!! 🙂
Pe langa interpretarea exceptionala este uimitor cum a stiut sa scoata magistral in evidenta spiritul napolitan!
Eeeei… e frumos afara, cald, zile de vacanta! 🙂 Asa ca trebuie sa ne maisi distram putin. Marian a avut o idee excelenta! Veti vedea imediat despre ce este vorba!
Sa vedem care este spiritul american! Se indeparteaza, oare, America, de propriul ei spirit? Ce parere aveti? Sau spiritul american este precum suna urmatoarele cantece:
Motanul Incaltat 