Despre ideea de „a te separa critic de comunism”…

Dl. Cristian Preda ne propune o tema interesanta pe blog, prezentata in detaliu pe celalalt blog al dansului, din Adevarul:

Puţin anticomunism, vă rog!

Desigur, recomand citirea integrala si in original a intregului articol. Dar iata ce

Romanian president Nicolae Ceauşescu during a visit to US president Jimmy Carter, April 12, 1979. ARC Identifier: 178831 (Photo credit: Wikipedia)

se arata printre altele:

„Principalul obstacol în calea unei memorii plauzibile şi coerente e raportul tenebros al actualei clase politice cu istoria regimurilor Dej şi Ceauşescu.

Admit că, pentru stânga, e mai greu decât pentru ceilalţi.

Fiindcă stânga nu a purtat doliu după comunism, nici nu s-a separat critic de el.” (subl. mea)

Dupa parerea mea, chestiunea nu vizeaza numai stanga politica de la noi ci intreaga societate romaneasca. In primul trebuie sa spun ca, dupa parerea mea, notiunea de „a te separa critic de comunism” are trei dimensiuni:

– a te separa critic de comunism cand ai trait comunismul,

– a te separa critic de comunism fara sa fi trait comunismul (deci fara sa ai experienta proprie a comunismului),

– a te separa critic de comunism, legat de romanii din diaspora (plecati in strainatate dupa Revolutie).

Pentru majoritatea celor care au trait comunismul – indiferent daca acum sunt de stanga sau de dreapta –  a se separa critic de acesta e un lucru foarte dificil. Generatiile nascute dupa 1947 nu au cunoscut alt sistem politic, parcursul lor in viata desfasurandu-se in comunism. Asta e unul din motive. Dar, pe de alta parte, si nu mai putin important, pentru marea majoritate a oamenilor comunismul a insemnat scolarizare gratuita, loc de munca garantat de catre stat, locuinta data de stat, realizari profesionale de care si acum isi amintesc cu placere, posibilitatea de a avea o cariera profesionala frumoasa, conditii civilizate de trai. Sa discutati cu un om mai in varsta si veti vedea ce va va spune, cum se imbraca cu haine cumparate de la Romarta, cum facea revelioane la Cina, si nu e vorba de privilegiati ai regimului cum gresit ar crede unii. Pentru ca privilegiatii regimului comunist faceau parte din nomenclatura comunista, ceea ce e cu totul altceva. Or, conditiile economice noi, de dupa Revolutie, care au influentat si influenteaza, bineinteles, viata oamenilor, nu justifica, pentru foarte multi, sa se separe critic de comunism.

Pentru cei care nu au trait comunismul situatia este diferita. Ei cunosc comunismul din cartile de istorie si din ceea ce le-au povestit parintii, care se separa critic destul de greu de comunism din motivele aratate mai sus. Multi dintre ei considera bun comunismul, pentru ca, spre exemplu, iti garanta locul de munca, dar si rau pentru ca nu aveai libertate. In orice caz, nu este o generatie care sa fie convinsa ca este necesara o prezenta minimala a statului in economie. Totusi, daca pentru cei din prima categorie chestiunea libertatii, desi importanta, nu e chiar atat de stringenta, pentru cei din a doua categorie libertatea e mult mai importanta, e o chestiune care ocupa un loc insemnat in viata lor. De aceea generatia tanara e mult mai liberala – uitati-va numai cum se imbraca tinerii, cum se comporta, cum vorbesc: toate acestea demonstreaza un apetit pentru independenta, pentru a face ceea ce vor, e vorba de un stil eminamente liberal, fara sa fie conservator, deschis noului, mult mai putin traditionalist. Poate ca cineva va spune ca asa sunt, in general, tinerii. Da, dar eu ma refeream la, repet, un stil pe care nu-l intalneai pe vremea comunismului datorita restrictiilor impuse de regimul comunist, care nu incuraja astfel de atitudini si de faptul ca tineretul actual nu e indoctrinat, cum era pe vremuri tineretul, cu lectii politice comuniste. Toate lucrurile acestea isi pun amprenta asupra stilului tinerilor de azi.

Din motivele de mai sus nici nu e de mirare succesul inregistrat de USL. Totusi, generatia mai varstnica a facut Revolutia… Deci s-a opus comunismului. De aceea cred ca generatia mai varstnica e in marea ei majoritate social-democrata, pe cand generatia tanara e una social-liberala. Ei, impreuna, au respins o dreapta cu valente conservatoare, cum s-a dorit a fi PDL, pentru ca viziunile lor sunt altele.

Referitor la cei din diaspora, situatia e diferita. Pentru ca de ani buni ei traiesc in alte tari, care nu au cunoscut comunismul. Lucrul acesta incepe sa te influenteze, bineinteles. Legaturile cu tara mama sunt mai slabe, evident. Pe de alta parte, sunt dintre ei, si nu putini cred eu, care si reusesc sa o duca mai bine acolo decat daca ar fi ramas in Romania. Pentru acestia poate ca e mai simplu, mai ales daca au un trai bun acolo, sa se separe critic de comunism. Pentru copiii lor, nascuti acolo, problema aceasta nici nu cred ca se mai pune. Totusi, nici acestia, cred eu, nu se pot separa total critic de comunism, chiar daca unii doresc cu putere lucrul asta, chiar daca unii isi imagineaza ca intr-adevar s-au separat critic de comunism pentru totdeauna. Faptul ca sunt departe de tara, de unde si dorul de tara, si faptul ca simt un sentiment de mahnire fata de situatia economica precara a tarii noastre nu cred ca sunt de natura sa-i faca sa se separe de comunism intr-un mod foarte clar, total si hotarator. Dar ei au avantajul de a vedea cum functioneaza o societate care nu a cunoscut convulsii sociale majore in ultimii 25 de ani, cum s-au petrecut in tara noastra (spre ex.: Revolutia din 1989), o societate care nu a cunoscut schimbari bruste si violente de regim politic, si, drept consecinta, pot face comparatii in deplina cunostiinta a experientei personale intre ceea ce e acolo si ceea ce e aici. Daca o sa auziti pe cineva din diaspora spunand „ca il apuca scarba” de ceea ce e aici in tara, lucrul acesta e rezultatul comparatiei facute, exprimate brutal. O astfel de sinceritate brutala contine, cred, si formula unui regret fata de situatia precara de aici. De aceea ei nu se separa critic de comunism, cat privesc, la modul comparativ, doua situatii: cea de aici si cea din tara in care isi duc traiul.

Cei care cu adevarat se separa critic de comunism, privind acest lucru dintr-o experienta personala, sunt cei care au avut de a face cu fata hidoasa a comunismului. De fapt, cred ca se poate spune ca romanii, in marea lor majoritate, se separa critic de fata hidoasa a comunismului. Insa cei care sunt mai in varsta au ajuns s-o si cunoasca.

Pana acum am vorbit ce insemna sa te separi critic de comunism datorita experientei personale. Dar ce inseamna a te separa critic de comunism? Inseamna a face o critica comunismului. In general vorbind, la noi, critica comunismului s-a facut insistand preponderent pe ororile comunismului. Genul asta de critica a fost popularizat intens in media – spre exemplu: Memorialul Durerii. Cu alte cuvinte, acest gen de critica suna asa: „De ce e rau comunismul? Pentru ca a facut orori!”, insistandu-se pe orori. Deci daca nu ar fi facut orori, comunismul era foarte bun. Un astfel de mesaj tinteste faptul ca omul nu poate fi de acord cu orori si deci daca comunismul a facut orori, nu poate fi de acord nici cu comunismul. Cu toate acestea, critica comunismului trebuie sa insemne si altceva. Si anume ca trebuie sa arati in aceasta critica superioritatea, spre exemplu, unei ideologii liberale fata de cea comunista. In critica pe care au adus-o liberalismului, comunistii tocmai asta au facut: au incercat sa arate superioritatea comunismului fata de liberalism si capitalism. Or, interesant este ca pana acum nu s-a incercat o astfel de critica decat in sensul ingust al neoliberalismului. Spun ingust pentru ca a proclama, spre exemplu, libertatea e una si a face o critica comunismului e cu totul altceva. De fapt nici neoliberalii nu au facut o critica comunismului, o critica in adevaratul sens al cuvantului. Sa ne gandim la relatiile Reagan – Gorbaciov: atunci nici nu s-a pus problema renuntarii la sistemul comunist din Uniunea Sovietica si din tarile comuniste ale Europei de Est, ci la reformarea sistemului comunist. Gorbaciov a dorit reformarea sistemului comunist, nu renuntarea la comunism. Iar Reagan nu a insistat pe ideea renuntarii la comunism: dorea un comunism care sa nu fie ostil, vrajmas SUA si nimic mai mult. Pe vremea aceea nici Reagan si nici Gorbaciov nu-si imaginau ca se va prabusi sistemul comunist in URSS si Europa de Est. Iar Gorbaciov credea ca Glasnost si Perestroika vor da un sens nou, modern comunismului, aducand in prim plan lideri noi, cu viziuni noi (cei vechi datand mai toti din perioada stalinista).

Reagan – Gorbaciov

Revenind la o idee anterioara, a critica comunismul numai referitor la ororile facute sub acest sistem inseamna a-l critica doar din punct de vedere moral, pe baza experientei istorice traite de popoarele ce au stat sub comunism. Interesant este ca, in marea majoritate a cazurilor, intalnim numai acest gen de critica a comunismului. Pe de alta parte, sa spui doar ca „nu e bun comunismul” nu inseamna sa-i aduci o critica. In ultima perioada se remarca faptul ca sunt criticate persoane, nu comunismul. Spre exemplu e criticat Adrian Paunescu pentru ca a fost „bardul” lui Ceausescu sau Sergiu Nicolaescu, un fel de Paunescu in domeniul cinematografiei. Nu discut aici cat de intemeiate sunt aceste critici. Repet insa: toate acestea nu inseamna a critica comunismul. Si nici nu scot in evidenta, prin critica, superioritatea liberalismului, a capitalismului.

Interesant este si faptul ca daca, spre exemplu, fascismul este stigmatizat de toata lumea, comunismul nu mi se pare a fi atat de stigmatizat. Daca fascismul, nazismul au facut cu adevarat orori, lucruri ingrozitoare, si comunismul, in egala masura, a facut orori, lucruri ingrozitoare. Cu toate acestea comunismul nu e infierat atat de puternic precum fascismul sau nazismul. Lucru care indica faptul ca (inca) nu exista o separare critica neta fata de comunism la scara mondiala. Si mai indica faptul ca ramane in picioare critica sistemului capitalist, liberal, desi facuta, as zice, intr-o alta forma si continut decat critica marxista. Oricum, sa nu uitam, marxismul a revenit in actualitate cu ocazia crizei economice globale.

In sens hegelian privind lucrurile, daca liberalismul si capitalismul reprezinta teza, comunismul reprezinta antiteza, iar daca asa stau lucrurile, o separare critica de comunism in adevaratul sens al cuvantului, la scara mondiala privind lucrurile, nu va avea loc niciodata. Deoarece nu ar fi posibila sinteza. Capitalismul trebuie sa aiba in fata antiteza sa, altminteri el nu s-ar mai putea raporta la ceva, totul ar fi, s-ar reduce numai la capitalism fara vreo viziune critica fata de acesta. Si nici liberalismul, capitalismul nu ar mai avea ce sa critice, creand iluzia ca am ajuns la societatea perfecta pe plan mondial, in care toata lumea este fericita, lucru pe care l-a dorit si comunismul.