Ce nu intelege Barack Obama…

HotNews

Barack Obama, la ONU: „Nu ne dorim o revenire la Razboiul Rece” cu Rusia/ Liderul american denunta sustinerea pentru „tiranul” Bashar al-Assad, dar anunta ca SUA sunt pregatite sa coopereze cu Rusia si Iran pentru solutionarea conflictului din Siria

Se arata ca:

„Presedintele american Barack Obama a denuntat luni, intr-un discurs sustinut in fata Adunarii Generale a ONU, sustinerea acordata de unele tari presedintelui sirian Bashar al-Assad, un „tiran” care „masacreaza copii nevinovati”, transmite AFP.

Obama a denuntat, facand referire la pozitia Moscovei, logica de a sustine „tirani precum Bashar al-Assad” sub pretextul ca alternativa „ar fi mai rea”.

Insa, a mai afirmat presedintele american, Washingtonul este pregatit sa coopereze cu Rusia si Irak pentru gasirea unei solutii la razboiul din Siria, care dureaza de peste patru ani.

„Statele Unite sunt pregatite sa colaboreze cu orice tara, inclusiv cu Rusia si Iran, pentru solutionarea conflictului”, a declarat Obama. „Dar trebuie sa recunoastem ca, dupa atata varsare de sange si carnagiu, nu poate avea loc o revenire la statu-quo-ul dinainte de razboi”, a adaugat el.

„Nu exista loc pentru acomodarea unui cult apocaliptic precum SI (Statul Islamic), iar Statele Unite nu isi cer scuze pentru folosirea armatei sale ca parte a unei coalitii largi care lupta impotriva acestuia”, a mai spus liderul american.

Barack Obama a mai declarat in fata Adunarii Generale a ONU ca SUA „nu doresc o revenire la Razboiul Rece” cu Rusia, in pofida sanctiunilor impuse Moscovei pentru interventia sa in Ucraina.

El a mai aparat acordul nuclear semnat in luna iulie cu Iranul si a facut apel la Congres sa ridice embargoul economic american impotriva Cubei, „care nu mai trebuie sa fie in vigoare”.

Presedintele rus Vladimir Putin si cel iranian Hassan Rohani urmeaza de asemenea sa sustina, luni, un discurs de la tribuna ONU.

Rusia si Iranul sustin ca prioritatea la ora actuala este de a lupta impotriva jihadistilor din gruparea Statul Islamic, care controleaza jumatate din Siria, si nu o schimbare a regimului de la Damasc. Putin ar urma sa propuna luni la ONU o coalitie mai larga pentru combaterea SI. „

Cum a reusit Vladimir Putin sa ajunga, de la un paria pe scena internationala, in centrul negocierilor privind Siria

Se arata ca:

„Cand Vladimir Putin evoca, la finele lui iunie, ideea unei coalitii extinse impotriva „terorismului” din Siria, chiar si seful diplomatiei siriene era sceptic. Ar fi nevoie de un „mare miracol”, i-a raspuns Walid Mouallem. Trei luni mai tarziu, presedintele Rusiei a facut jumatate din acest drum, scrie AFP.

Si, chiar daca propunerea sa de coalitie impotriva Statului Islamic nu este inca acceptata, seful statului rus, un paria pe scena internationala de luni de zile din cauza crizei ucrainene, s-a instalat deja in centrul marelui joc diplomatic international.

Prima lovitura de poker

Cand miscarea de contestare a puterii lui Bashar al-Assad a inceput in martie 2011 in Siria, Kremlinul s-a plasat inca de la inceput de partea presedintelui sirian Bashar al-Assad. Aliata din epoca sovietica atat cu tatal cat si cu fiul, Rusia, care nu a apreciat deloc miscarile de contestare din Georgia si Ucraina, vede cu ochi rai orice „revolutie”, fie ca are loc in Tunisia, Egipt sau Siria.

Trei principii par sa ghideze actiunile Kremlinului: opozitia la orice revolutie sau interventie militara care poate duce la dezintegrarea institutiilor si a statului, cum a fost cazul Irakului si Siriei, avertismentele impotriva terorismului islamist si sustinerea fara fisura a regimului „legitim” de la Damasc.

Timp de peste doi ani, pozitia Rusiei este marginalizata. In iunie 2012, la o prima conferinta de la Geneva apare un comunicat care prevede un „guvern de tranzitie”. Dar marile puteri nu cad de acord asupra calendarului de plecare a lui Bashar al-Assad.

In 21 august 2013 intervine un atac cu arma chimica in periferia Damascului: 1.429 de morti. Francezii, britanicii si americanii iau in calcul lovituri aeriene pentru a-l pedepsi pe Assad. Presedintele Rusiei propune atunci in plan de distrugere a tuturor armelor chimice siriene. Barack Obama se pozitioneaza in spatele avizului Congresului si renunta. Bashar al-Assad scapa de loviturile aeriene si Vladimir Putin ca un interlocutor de incredere.

Paria, izolat

Cand ordona, la finele lui februarie 2014, comandourilor speciale sa ia cu asalt Parlamentul Crimeii, Vladimir Putin trece Rubiconul. Anexarea peninsulei ucrainene urmata de razboiul din estul Ucrainei fac din seful statului rus un paria, izolat, iar Rusia sufera sub efectul sanctiunilor internationale.

Dar Moscova nu renunta la pozitia din conflictul sirian. Grupuri de opozanti sirieni, in exil sau tolerate de Damasc, se succed la Moscova, urmate de reprezentanti ai regimului sirian. In acest timp, in Siria, gruparile jihadiste capata tot mai multa forta. Una dintre ele, Statul Islamic, cucereste zone mari din tara.

La Moscova, acest lucru este o noua confirmare: fara Assad, Siria va fi in mana teroristilor islamisti.

Un picior in Siria, altul la ONU

„Inca de la inceput era clar pentru Rusia ca e mai bine cu un Gaddafi, un Assad sau un Saddam Hussein decat cu Statul Islamic”, explica Alexei Malasenko, de la institutul Carnegie.

In 29 iunie, presedintele rus il primeste la Moscova pe seful diplomatiei siriene Walid Mouallem si evoca ideea coalitiei extinse a tarilor din regiune, cu sprijin la sol pentru armatele siriana si irakiana.

Turcia, Iordania, Arabia Saudita … „Toate contactele noastre cu tarile din aceasta regiune arata ca, atunci cand vine vorba de luptat cu asa-zisul Stat Islamic, fiecare este pregatita sa lupte cu acest rau”, a pledat Putin.

In vara, Serghei Lavrov isi multiplica consultarile. In acelasi moment, opinia publica internationala, in special cea europeana, incepe sa se confrunte cu afluxul de combatanti europeni in Siria si cu criza migrantilor.

Si nu este vorba doar de reglarea conflictului sirian. „Putin incearca sa iasa din izolarea sa. A gasit un pretext genial: lupta impotriva Statului Islamic”, in conditiile in care situatia nu a fost niciodata mai calma pe teren in Ucraina, de la inceputul luptelor, subliniaza Malashenko.

In acest moment incepe un balet al navelor rusesti de razboi in stramtoarea Bosfor. Rusii isi intaresc prezenta in portul sirian Tartus si construiesc o baza aeriana in apropiere de Patakia, fief pro-Assad in nord-vestul Siriei. Satelitii americani indica o majorare puternica a activitatii militare rusesti: tancuri, avioane, elicoptere si pana la 2.000 de soldati, potrivit presei rusesti. Livrarile de arme catre Assad se intensifica. Iar responsabili militari rusi, iranieni si sirieni se intalnesc la Bagdad.

Rusia a luat toata lumea prin surprindere, incepand cu America. La Adunarea generala a ONU, Washingtonul trebuie sa se conformeze cu evolutiile: discuta cu Vladimir Putin, care devenit un actor inevitabil.

Barack Obama a anuntat la ONU ca Statele Unite sunt pregatite sa colaboreze cu orice tara, inclusiv cu Rusia si Iranul, pentru solutionarea conflictului din Siria, dar a denuntat logica de a sustine „tirani precum Bashar al-Assad” sub pretextul ca alternativa „ar fi mai rea”.”

Sa retinem ce spune Obama: „Nu putem sustine tirani precum Bashar al-Assad sub pretextul ca alternativa ar fi mai rea”.

Aceste cuvinte, rostite de Presedintele american, vor ramane, fara indoiala, celebre. Insa Barack Obama pare prea entuziasmat de ideea scoaterii tiranilor de la putere iar aceasta inflacarare il face sa fie mai putin cu picioarele pe pamant, cum se spune.

Faceam aici o analiza a asa zisei Opozitii din Siria. Ca sa intelegem bine cum stau lucrurile in lumea islamica de azi, unde noi vrem sa introducem democratia, voi face, in continuare, o scurta analiza a situatiei din Pakistanul anului 2007, cand a fost asasinata D-na. Benazir Bhutto, cea care a fost premierul acestei tari (1988-1990; 1993-1996), un om cu studii la Harvard si Oxford. Trebuie spus ca Pakistanul este si acum o tara saraca cu un PIB de doar 1342,7$ pe cap de locuitor. Generalul Pervez Musharraf, cel care conducea cu o mana forte tara, ii permite D-nei, Benazir Bhutto, sa se intoarca in tara, dupa 8 ani de exil la Dubai si Londra. Lucrurile se intamplau in 2007, urmand ca in 2008 sa se desfasoare alegeri libere si astfel sa se introduca democratia. D-na Bhutto a fost ucisa in campania electorala, dupa ce a mai fost tinta unui atentat. Al-Qaeda a revendicat asasinatul. Tin minte ca D-na. Bhutto s-a expus in campania electorala. Dar asta inseamna democratia, nu? Inseamna sa mergi printre oameni, sa te atinga si sa-i atingi. N-as crede ca un lider democrat trebuie sa stea intr-un turn de fildes, cum se spune, inconjurat de politie si forte de securitate pentru a fi aparat. Ce trebuie sa retinem este ca ideea era sa se faca trecerea de la un regim de dictatura militara la un regim deschis, democratic: asta era miza revenirii in tara a D-nei. Bhutto. Se vede ca Gen. Musharraf nu s-a opus, desi s-ar putea spune ca nu s-a opus la insistentele SUA. Dar nu asta e problema. In Pakistan nu s-a intamplat un razboi civil, precum in Siria de azi. De asemenea n-ar fi trebuit sa existe probleme. Si atunci cum se poate explica asasinarea D-nei. Bhutto? Se explica prin faptul ca cei care au facut-o nu au vrut democratie, nu ca nu ar fi inteles democratia. Daca cineva, de exemplu, considera ca Osama bin Laden nu intelegea democratia, se insala foarte tare. El nu dorea democratia! In Pakistan ar fi putut sa existe democratie inca din anii ’80 – si ma refer la o democratie de tip occidental, desigur. Singura problema este ca nu s-a vrut lucrul asta de catre forte interne. Si culmea este ca cei care nu au dorit democratia s-ar fi putut adapta foarte bine la un astfel de regim. Trebuie remarcat ca pentru acesti oameni nu adaptarea la democratie e problema si nici recunoasterea superioritatii Vestului din punct de vedere economic, social si chiar politic. Nu asta e problema celor din Al-Qaeda. Mie mi se pare ca lucrul asta nu se intelege bine. Chestiunea principala este ca Al-Qaeda sau ISIS sunt forte care nu doresc democratia de tip occidental aplicata intr-o lume musulmana, nu ca nu s-ar putea adapta la democratie.

Revenind la chestiunea arzatoare a Siriei, trebuie aratat ca e foarte problematic daca actuala Opozitie ar marsa in directia democratiei. Aceste forte care compun Opozitia nu sunt democratice. Iar daca admitem ca printre acestea ar fi si forte democratice, admitem dar cu un mare semn de intrebare in aceasta privinta.

Problema este ca nu prea are sens sa schimbi un dictator cu un alt dictator, sub pretextul ca alternativa unui alt dictator e mai putin rea. Adevarul este ca e mai rea: a aduce la Putere in Siria niste forte salafiste jihadiste e un lucru mai rau decat Bashar al-Assad, care totusi promova secularismul. A aduce la Putere niste forte extremiste, puternic finantate din surse obscure, de catre niste state arabe care nu recunosc acest lucru, care sa promoveze terorismul la scara globala, e un lucru mai rau.

Problema lui Vladimir Putin e alta. Regimul sau este unul oligarhic si, pe cale de consecinta, de mana forte. El simpatizeaza in mod natural cu regimuri de aceeasi natura. Si ii convine lucrul asta. Ca sa aiba o influenta mare in Siria ii convine un regim dictatorial acolo, pentru ca un astfel de regim ii asigura influenta pe termen lung. In democratie exista alternanta la Putere si in aceste conditii si influenta Rusiei nu ar mai fi una stabila. De asemenea el e impotriva fortelor teroriste, asa se explica de ce, din punctul lui de vedere, regimul lui Bashar al-Assad e unul ok. Rau e faptul ca Vestul nu are o alternativa democratica reala la regimul lui al-Assad. Si toata incercarea uriasa a lui Obama de a reconcilia SUA cu Iranul se loveste de un zid: democratia de tip occidental si Libertatea pe care SUA o promoveaza in chip natural in lume, si trebuie sa faca acest lucru.

Proverbului israelian potrivit caruia „arabii pot fi guvernati de catre arabi, cu metode arabe” (dupa cum spunea Vladimir Socor), trebuie sa-i aducem o alternativa. Care ar fi aceea? Pentru Lumea Araba, covarsitor musulmana, sunt trei forme de guvernare viabile:

1. o dictatura laica, de genul celei lui al-Assad;
2. un regim monarhic de tipul celui din Iordania sau Arabia Saudita;
3. o dictatura bazata in exclusivitate pe preceptele Islamului, ceea ce vor cei din Al-Qaeda sau ISIS.

De aceea, pentru Siria si nu numai, noi trebuie sa avem in vedere un model ce a mai fost aplicat intr-o tara covarsitor musulmana, un model ce a putut sa duca la o democratie consolidata, iar acel model nu poate fi decat Turcia. Pentru ca noi nu am avut niciun model de democratie, aplicabil intr-o tara musulmana, nici cu ocazia Primaverii Arabe, iar esecul se vede acum cu ochiul liber, fara nicio greutate. Ar fi singura posibilitate prin care poate fi tinut in frau terorismul si ar putea conduce tara respecitva spre dezvoltare economica. In cazul Siriei, un astfel de model de implementat trebuie sa fie acceptat si de Rusia pentru ca Rusia s-a implicat deja cu forte militare pe teritoriu sirian. Daca SUA, UE si Rusia, si ar putea da o mana de ajutor si Turcia, desigur, ar dori sa implementeze modelul turc de democratie, care s-a dovedit, cu toate urcusurile si coborasurile, a fi unul sustenabil, stabil in timp, parerea mea este ca s-ar putea face lucrul asta, iar Rusia nu ar trebui sa se simta lezata. Dimpotriva, ar contribui la democratizarea unei tari cu care poate avea in continuare relatii bune. Partea proasta este ca SUA si UE nu par a lua in considerare acest lucru, acest model ce poate fi de succes, lucru care a fost verificat in Istorie, si nu par dispuse a depune eforturile necesare in vederea realizarii acestui deziderat. Pe de alta parte, frica Rusiei este ca Siria ar intra, in felul acesta, pe orbita Occidentului, pierzandu-si influenta acolo, influenta mai ales de ordin militar si strategic. Pentru Rusia cel mai important lucru este cine controleaza Siria, vrand s-o controleze ea insasi, bineinteles. Pe de alta parte, implementarea unui astfel de model de democratie ar putea indeparta Siria de Iran, lasand Hezbollahul fara munitii, ca sa zic asa.

Insa pana la Rusia, pana sa criticam sau sa aprobam initiativele Kremlinului, trebuie mai intai sa avem noi clar in minte ce trebuie sa facem. Atitudinea D-lui. Obama e una romantica, dansul e inflacarat de idealuri nobile, doar ca nu e de ajuns pentru a construi ceva durabil in Orientul Mijlociu. Noi trebuie sa intelegem ca Lumea Islamica incepe sa se miste, dar e foarte greu de schimbat. Modelul pe care noi il propunem acestei Lumi Islamice trebuie sa fie unul realist si potrivit pentru aceste tari. De asemenea, ar mai trebui remarcat faptul ca modelul turc de democratie a avut succes in Turcia datorita influentei mari a crestinismului ortodox si a faptului ca tinerii turci, adica viitoarele elite ale tarii, au invatat in Occident si au preluat de acolo idei novatoare de schimbare si aducere a Turciei in randul statelor europene. Si in Siria Biserica Orotodoxa ar trebui sa aiba o influenta pozitiva in acest sens, daca nu ar fi blocaje din partea Moscovei. O apropiere a Siriei de Uniunea Europeana ar fi de dorit. Numai ca UE nu are, la ora actuala, conceptii clare in aceasta privinta.

Un alt model de democratie care cred ca poate fi aplicat in Siria este unul asemanator cu cel din Iordania: monarhia constitutionala. In Arabia Saudita nu e democratie. Ar putea fi un model de succes, care ar permite modernizarea tarii intr-un ritm destul de rapid. Singura problema este ca in Siria procentul celor sunnitilor e mult mai scazut decat in Iordania (59-60% in Siria fata de 93% in Iordania), totusi procentul este majoritar. De aceea o Constitutie precum cea a Iordaniei, care prevede printre altele separatia puterilor in stat, drepturi si indatoriri pentru cetateni, care reglemeteaza constitutional afacerile financiare ar fi, mi se pare, potrivita si pentru Siria si ar putea asigura stabilitatea politica pentru aceasta tara.

Interesant este ca SUA par sa fi pus „batista pe tambal”, cum se spune, si nu se implica suficient. Despre UE se poate spune acelasi lucru. Insa cea mai mare greseala ar fi lasarea Siriei prada unei Opozitii care numai democratica nu e, ci jihadista si terorista. Obama spunea: „Dar trebuie sa recunoastem ca, dupa atata varsare de sange si carnagiu, nu poate avea loc o revenire la statu-quo-ul dinainte de razboi”. Asa este. Ce solutii propune? Dupa parerea mea, ca sa recapitulez putin cele spuse mai sus, sunt doua solutii ce mi se par viabile pentru Siria:

 α) modelul turc de democratie;

 β) modelul iordanian de monarhie, adica o monarhie constitutionala, bazat pe o Constitutie a tarii, nu neaparat pe Coran sau Sharia ca in Arabia Saudita.

Ar trebui vazut care s-ar potrivi cel mai bine Siriei, iar mai apoi sa fie acceptat de catre Marile Puteri, ca de obicei. Trebuie sa intelegem ca nu putem promova revolutii democratice si Primaveri Arabe fara sa avem modele clare de democratie ce sa fie implementate. Ati vazut esecul major din Egipt tocmai pentru ca noi le-am propus revolutii fara sa le propunem si modele de urmat. Este inadmisibil asa ceva! Nici nu putem pedepsi popoare intregi pentru pacatele din trecut ale conducatorilor lor. Noi trebuie sa le propunem modele, ceea ce nu facem din pacate.

Daca am avea un model clar, viabil pentru o tara ca, spre exemplu, Siria, altfel am putea duce negocierile cu Rusia. Asa cum stau lucrurile acum noi dam impresia ca nu stim ce vrem, pe cand Rusia lasa impresia ca stie ce vrea si are si solutia: tot Bashar al-Assad. E clar ca in felul acesta noi esuam si Rusia castiga.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.