Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Apropo de ce scriam cu putina vreme in urma…

Nu-mi place neaparat sa ma autofelicit, dar ce scriam cu putina vreme in urma in acest articol s-a vazut ca s-a implinit! 🙂

Ziceam, in finalul articolului, asa:

„Parerea mea este ca noi, romanii, tara noastra, trebuie sa multumim Statelor Unite pentru acest angajament prin care este aparata integritatea teritoriala a tarii noastre, libertatea si valorile democratice! Cred ca pentru prima oara in Istorie Romania se afla pe o pozitie tare, in care o Mare Putere de talia SUA apara, protejeaza tara noastra la modul cat se poate de concret si cinstit. De aceea eu cred ca trebuie sa cautam sa avem relatii mai stranse cu SUA si ar trebui vazut cum putem obtine Visa Waiver si ce demersuri diplomatice ar trebui facute in acest sens. Trebuie stranse inclusiv relatiile economice. Visa Waiver este esentiala, cred eu, pentru ca marea majoritate a aliatilor SUA o au fara probleme si ar trebui s-o avem si noi. Pe de alta parte, Romania e o tara in care nu s-au inregistrat atentate teroriste si nu avem probleme cu islamicii. Cu atat mai mult, deci, Romania se califica pentru Visa Waiver. Iar contactul nemijlocit cu Statele Unite, eu zic ca ar fi benefic pentru Romania. Ar trebui marita prezenta noastra diplomatica in SUA cu oameni de buna calitate si intensificate contactele si  schimburile culturale.

Statele Unite raman garantul respectarii Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului si a valorilor cu adevarat democratice! Ar trebui sa retinem bine acest aspect intrucat intalnim in Europa, din pacate, un antiamericanism desantat, inclusiv tot felul de magarii aparute prin presa europeana. Si stau si ma intreb cu ce scop? Si cine are interesul de a discredita America in ochii cetatenilor Europeni, cand Europa datoreaza atat de mult Americii? Cand America a aparat Europa de Vest, cheltuind sume imense de bani si alte resurse, in fata pericolului comunismului si totalitarismului care a facut orori in Estul Europei! Si, dupa cum se vede, America inca apara Europa de pericolele si provocarile actuale la adresa securitatii globale!”

Asta am scris pe 29 mai. Pe 8 iunie, Dl. Iohannis, Presedintele Romaniei, a fost primit de Presedintele SUA, Dl. Donald Trump. O vizita istorica marcata de aprecieri intru totul pozitive facute la adresa tarii noastre de catre Presedintele american. De notat e faptul ca Donald Trump i-a intins mana lui Iohannis, ceea ce n-a facut cu Angela Merkel!!

Va recomand sa cititi doua articole legate de vizita D-lui. Iohannis in SUA – aici si aici.

Faptul ca se consolideaza Parteneriatul Strategic cu SUA, inceput in urma cu 20 de ani, faptul ca „Americanii si romanii au foarte multe in comun, dragostea pentru libertate„, cum spunea Dl. Trump si faptul ca e o onoare pentru domnia sa „sa primeasca un prieten”, face sa creasca mult importanta tarii noastre pe plan international. De asemenea nu trebuie sa uitam faptul ca Dl. Trump a multumit poporului nostru pentru „tot ce a facut pentru a contribui la lupta impotriva amenintarii terorismului”, lucru care de asemenea plaseaza tara noastra intr-o pozitie fruntasa pe plan international. Este evidentierea unei contributii importante, probabil invizibila pentru multi, pe care tara noastra si-a adus-o, alaturi de partenerul sau strategic, SUA, la lupta impotriva terorismului.

Creste rolul tarii noastre pe plan european si e o recunoastere a faptului ca Romania, in partea Estica a Europei, destul de framantata in ultima vreme, ramane o democratie viabila si un important pilon de stabilitate. Legat de Vecinatatea Estica, este foarte bine si deosebit de important faptul ca Dl. Iohannis a punctat la modul concret faptul ca NATO trebuie sa continue sa-si sprijine partenerii, precum Ucraina, Georgia si Moldova. Acest lucru este esential pentru asigurarea securitatii si stabilitatii in Vecinatatea Estica. De asemenea, trebuie subliniata relatia excelenta dintre „CIA si partenerii de intelligence din Romania„. Dl. Iohannis s-a intalnit cu directorul CIA, Dl. Mike Pompeo. De asemenea nu trebuie uitate intalnirile pe care Presedintele nostru le-a avut in Congresul SUA si faptul ca Dl. Iohannis a sustinut acordarea Visa Waiver tarii noastre, lucru care trebuie sa se intample odata si odata, speram noi cat mai repede. Presedintele Iohannis a reiterat vechea conceptie de politica externa a Romaniei, potriviti careia: „Legatura transatlantica sta la baza civilizatiei occidentale. NATO si UE nu trebuie sa fie in concurenta, ci trebuie sa colaboreze, pentru a face si NATO si Europa mai puternice”. Iar in legatura cu amenintarile Rusiei, este deosebit de important reafirmarea activarii art. 5 de catre Trump: „SUA tin foarte mult la Articolul 5, e acolo pentru a proteja, de aceea vreau sa avem o alianta puternica. Da, vom tine cont de articolul 5”. De asemenea e foarte important ca Romania a reafirmat necesitatea alocarii a 2% din PIB pentru Aparare, lucru cerut de SUA partenerilor sai in repetate randuri.

Nu in ultimul rand trebuie remarcat si faptul ca SUA sprijina lupta anticoruptie din Romania si Presedintele SUA a spus ca vom castiga in lupta cu coruptia. Nu este deloc putin lucru si ar fi bine sa vedem o indreptare a situatiei actuale in acest sens.

Este extraordinar ca s-a ajuns la relatii atat de stranse care avantajeaza ambele parti!

Seamana cu ce scriam eu in 29 mai, nu? 🙂

Lupta impotriva terorismului

In ceea ce priveste lupta impotriva terorismului, trebuie spus ca de la vizita D-lui. Trump in Arabia Saudita vedem si prima actiune concreta. Ma refer la criza diplomatica din Qatar: o serie de state musulmane au intrerupt relatiile diplomatice cu Qatarul din cauza finantarii terorismului. Este prima actiune concreta, in plan diplomatic, e adevarat, luata dupa multi ani in care temuta organizatie terorsta ISIS si-a facut de cap, omorand atatia oameni din diverse colturi ale globului. Trebuie remarcat efortul Administratiei de la Casa Alba si eficacitatea crescuta, pentru ca masura a fost luata destul de repede. Despre sposorizarea terorismului de catre Qatar, un articol interesant aici. De notat este si faptul ca SUA si Arabia Saudita sunt aliati strategici. In martie 2015, Presedintele Barack Obama a declarat ca autorizeaza fortele SUA pentru furnizarea de suport logistic si de intelligence pentru interventia militara din Yemen. Au mai furnizat armament catre Arabia Saudita Marea Britanie si Franta. Chestia are legatura cu Iranul, dar si cu Al-Qaeda si ISIS.

Este de inteles ca Iranul doreste sa-si extinda influenta in Pen. Arabica. Insa aici se intrezareste o axa Rusia-Turcia-Iran destul de periculoasa. In felul acesta s-ar explica the arms deal, intre SUA si Arabia Saudita, cel mai mare din istoria SUA, de $350 miliarde, din care prima transa ar fi de $110 miliarde, pentru a contracara influenta Iranului si incercarile acestuia de a destabiliza Orientul Mijlociu. Pe de alta parte, lupta se duce impotriva unor organizatii teroriste precum Al-Qaeda si ISIS si apropo de situatia din Yemen se vede ca problema e complicata si periculoasa. Este clar ca SUA are nevoie de un aliat puternic in regiune, capabil la nevoie de un raspuns militar imediat, si acest aliat este Arabia Saudita, fiind si cea mai mare tara din regiune si cu influenta mare in lumea sunita.

Trebuie precizat ca actualul context din Orientul Mijlociu e foarte incurcat… Spre exemplu, faptul ca guvernul turc a interzis unor parlamentari germani, pe fondul tensiunilor dintre Turcia si Germania, sa viziteze baza militara de la Incirlik ar putea fi doar un pretext pentru planul D-nei. Ursula von der Leyen, ministrul Apararii din Germania, de a muta trupele in Iordania. La Incirlik sunt 90 de focoase nucleare. Nu fara temei in acest articol e pusa intrebarea daca in cadrul intalnirii bilaterale Iohannis-Trump, partea romana a pus on the table aceasta problema, in contextul in care au existat zvonuri ca baza de la Incirilik se va muta, cu focoase nucleare cu tot, in Romania. Pe de alta parte, sprijinirea de catre americani a militiilor kurde din Siria in lupta impotriva ISIS, tensioneaza relatiile turco-americane, Turcia temandu-se de cresterea capacitatii de lovire a PKK, ce se opune regimului de la Ankara.

Daca Turcia gliseaza spre Rusia, realizandu-se axa cu Teheranul, atunci trebuie ca Iordania, Arabia Saudita, Egipt sa fie de partea SUA si NATO, pentru contrabalansarea sistemului de forte. Inteleg ca intre General Intelligence Directorate (Jordan – Iordania) si CIA este un parteneriat strans, iar SUA in 2013 a acordat un ajutor de $3,3 miliarde serviciilor iordaniene, pe 5 ani si inca $200 milioane pentru criza refugiatilor. De asemenea au fost si ajutoare economice in valoare de peste $1 miliard (acordat de Obama in 2014, in plus fata de $1,25 miliarde aprobate de Congres in 2013)  pentru a sustine economia Iordaniei in plina criza a refugiatilor – v. aici.

Ar ramane de vazut cum ar decurge lupta impotriva ISIS si Al-Qaeda prin trimiterea de trupe pe teren, daca este cazul. E de analizat aceasta posibilitate. Insa parerea mea este ca serviciile de informatii ar trebui sa identifice retelele teroriste, sa le destructureze si sa le anihileze. Un pas important s-a facut acum prin presiunile la adresa Qatarului de a le bloca finantarea. Oricum, actiunile de pe teren impotriva temutelor organizatii teroriste trebuie sa continue. Dupa un nou atac la Londra, pe London Bridge, unde s-a remarcat si romanul Florin Morariu, care a adapostit 20 de oameni si i-a aruncat unui terorist o naveta in cap fapte pentru care a fost considerat erou de catre The Guardian si Associated Press, a urmat atentatul din Teheran, revendicat de ISIS, de la Parlamentul iranian si de la Mausoleul Khomeini soldat cu moartea a 17 civili si ranirea altor 43. Iranul a speculat pe tema implicarii Arabiei Saudite si a SUA. Presedintele Trump si-a exprimat condoleantele fata de victime dar a precizat ca „terorismul se poate intoarce impotriva celor care il promoveaza”, declaratie are a starnit dezaprobare la Teheran. Parerea mea este ca ISIS urmareste crearea de haos, destabilizare. Trump a avut dreptate: Iranul ar trebui sa coopereze cu SUA si aliatii sai in lupta impotriva terorismului, nu sa sprijine terorismul.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Anunțuri

Iunie 12, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 24 comentarii

Se contureaza un esec…

Fara indoiala, ziua de ieri a fost marcata de doua evenimente tragice: asasinarea la Ankara a ambasadorului Rusiei in Turcia, Dl. Andrei Karlov,sub privirile sotiei sale, in timp ce tinea un discurs la o expozitie de arta si atentatul de la Berlin, foarte asemanator cu cel de la Nisa, din Franta.

In privinta primului atentat, trebuie spus ca atacatorul era un tanar politist turc de numai 22 de ani, pe numele sau Mevlut Mert Altintas care, in momentul respectiv a strigat: „Allah akbar! Nu uitati Alepul, nu uitati Siria! Atat timp cat localitatile noastre nu sunt in siguranta nici voi nu veti simti gustul sigurantei. Dati-va inapoi. Pe mine ma va lua de aici doar moartea. Toti cei vinovati pentru aceasta cruzime vor da socoteala!„. De unde se vede a actiunea lui a fost motivata de ceea ce s-a intamplat la Alep, in Siria.

Trebuie remarcat ca ambele atentate n-au putut fi prevenite si dejucate. Dar s-o iau intr-o ordine ca sa ma pot face cat mai clar inteles.

Sa luam primul atentat, cel asupra ambasadorului Rusiei. Este uluitor, dupa parerea mea, cum nu s-a putut sa i se asigure o protectie corespunzatoare. Si nu ma refer doar la autoritatile turce, dar si la serviciile de paza si protectie ale Federatiei Ruse!! Mai ales ca in Turcia s-au mai intamplat atentate teroriste iar Rusia e implicata militar in Siria, ce are granita comuna cu Turcia. Dar si Turcia e implicata militar acolo, in Siria. E stupefiant!!

Pe de alta parte, uluitor e faptul ca dupa asasinarea ambasadorului Rusiei la Ankara, a mai avut loc un alt atentat, incununat de succes: Dl. Polshikov, fost ambasador la Rusiei in Bolivia a fost gasit mort!! Circumstantele, din cate inteleg, sunt inca neclare…

Nu se poate sa nu te intrebi ce se intampla de fapt…

Insa legat de asasinarea lui Karlov si de faptul ca atacatorul a pomenit de Alep, trebuie remarcate, cred eu, niste chestiuni, zic eu importante.

Alepul, oras important din Siria, a fost teatrul operatiunilor militare comune ruso-siriene impotriva fortelor ce lupta impotriva lui Bashar al-Assad. Operatiunea militara era impusa si de lupta impotriva ISIS si a extremismului islamic. Alepul de Est era, din cate am inteles fieful opozitiei radicale la regimul Assad, sustinut de Rusia. SUA a evitat sa se implice militar in Siria. A facut-o Rusia, implicandu-se doar cu aviatia militara.

Alepul a fost bombardat cumplit de catre aviatia militara rusa. Cred ca e unul din cele mai groaznice si cumplite bombardamente pe care le-a suferit un oras de la Al Doilea Razboi Mondial incoace!! Alepul a fost transformat intr-o ruina!! Cei care au suferit cumplit au fost cetatenii obisnuiti, populatia civila. A urmat o parasire in masa de zeci de mii de oameni a Alepului, constituindu-se intr-una din cele mai grave crize umanitare pe care le-a inregistrat omenirea de la Al Doilea Razboi Mondial incoace.

Si ce s-a rezolvat cu asta? A fost distrusa temuta organizatie terorista ISIS? Nici vorba!! Luptele continua si se vede ca dupa foarte recentele atentate din Iordania si Yemen, ISIS musca din nou Europa la Berlin, cu ocazia unui pasnic targ de Craciun, unde lumea era stransa buluc, in atmosfera de sarbatoare.

Pe de alta parte, asa cum reamarca un analist pe problema Turciei si a Orientului Apropiat la CNN, ce s-a intamplat la Ankara ridica mari semne de intrebare, toate fiind ingrijoratoare. Turcia era o tara stabila intr-o zona instabila, dupa cum lesne poate oricine constata. Stabilitatea Turciei era data de stabilitatea institutilor sale. Nu erau problme. Lucrul acesta se putea limpede constata si din Romania. Multi romani isi faceau vacantele in Turcia si apreciau conditiile hoteliere foarte bune de acolo. Pe cand acum vedem ce se intampla si e cu atat mai grav cu cat cel care a comis asasinatul era politist, deci apartinea acestei institutii a statului turc. Si atunci se pune problema daca nu cumva e vorba de un scenariu de destabilizare a Turciei… Analistul respectiv spera ca nu e vorba de asa ceva, dar nu excludea aceasta varianta, trebuie sa recunoastem, sumbra…

Pe de alta parte, ramane situatia din Siria, departe de a fi rezolvata. Inca de la inceputul protestelor impotriva regimului Assad, situatia se prefigura ca fiind complicata. Dupa parerea mea, aceasta situatie, de cum a inceput Razboiul Civil, era de competenta ONU. Ar fi trebuit ca Marile Puteri sa ajunga la un acord pentru trimiterea acolo a unei forte multinationale de mentinere a pacii. In loc sa faca asta Marile Puteri au cautat sa rezolve ele lucrurile. Occidentul s-a retras, si ma refer in principal la Barack Obama, asa ca Rusia a preluat ostilitatile. Iar rezultatul se vede. Nerespectarea dreptului international a condus la aceasta situatie grava in Siria, marcata de o drama umanitara fara precedent, dupa cum spuneam si mai sus. Pe cand implicarea ONU si trimiterea pe teren a unei forte multinationale avea si avantajul gasirii unei solutii politice, pe langa anihilarea temutei organizatii teroriste ISIS.

Ce s-a intamplat? Marile Puteri nu au dorit sa trimita trupe, sa actioneze la sol. S-a preferat actiunea cu aviatia militara. Insa nu era greu de observat ca aceasta nu e defapt o solutie. Ce a rezolvat? Nimic. Trebuie sa remarcam cu tristete ca nu s-a inregistrat nici un progres politic. ISIS, dupa cum se vede, e departe de a fi distrusa sau de a-si fi pierdut influenta. Singurul lucru realizat, daca se poate spune asa, e aceasta drama umanitara de proportii colosale!!! Care complica si mai mult lucrurile.

Berlin: 12 morti si 48 de raniti!!

Atentatul de la Nisa in reluare!!

Avem si aici niste probleme de o gravitate extrema!!

Atentatorul, din cate inteleg, era un pakistanez sau afgan care a intrat in Germania ca refugiat in februarie 2016. Trebuie sa remarcam faptul ca politica aceasta de primire pe scara larga si fara niciun control, promovata de Cancelarul Angela Merkel, a refugiatilor si imigrantilor din Orientul Mijlociu, o zona, se stie bine, cu mari probleme si pepiniera a terorismului international de mai bine de 50 de ani, te lasa perplex prin naivitatea ei. Romania, tara membra a Uniunii Europene nu e in Spatiul Schengen, desi indeplineste fara probleme toate conditiile si are tot dreptul la ast, in schimb au fost primite aceste populatii, acesti oameni despre care Germania nu stia absolut nimic. Trebuie sa spunem asta: nici serviciile de informatii germane si nici oficialitatile politice nu stiau absolut nimic despre acesti oameni, de provenienta din Orientul Mijlociu, din tari care, in mod foarte clar, nu faceau si nu fac parte din UE. Deci Romaniei si Bulgariei li s-a blocat, din motive politice, desigur, dreptul la libera circulatie in interiorul Uniunii, dar acestor populatii li s-a ingaduit, fara sa aiba vreun drept, sa circule liber oriunde doresc ei in interiorul UE!!!!!

Trebuie sa constatam, din pacate, un grav esec al integrarii acestor oameni proveniti din astfel de zone din afara UE in lumea occidentala. Si e si un esec al politicii D-nei. Merkel.

Atentatul de la Berlin este surprinzator pentru ca Germania, totusi, i-a primit pe acesti imigranti. Deci a facut un gest larg de ospitalitate fata de acesti oameni. Trebuie remarcat si faptul ca Germania nu a fost implicata militar in zonele acestea musulmane cu mari probleme. Spre exemplu, n-a fost implicata militar in Libia, nici in Siria. Si atunci? Atunci de ce?

De asemenea, mai trebuie remarcat ceva. In Romania, multumim lui Dumnezeu, nu s-au intamplat atentate teoriste. Dar asta nu inseamna ca situatia aceasta din plan european si din lume nu ne ingrijoreaza sau ca n-ar utea avea repercursiuni asupra Romaniei. Ce consecinte politice ar putea sa aiba in Germania si, in general vorbind, in Occident? Ne gandim, desigur, la cresterea extremei drepte, lucru ce ar putea influenta nu in bine politica europeana. Dar, pe de alta parte, se pune problema: cum rezolvam aceasta situatie?

Ce se intampla? Islamul – si putem vedea doar aruncand o privire la ce se intampla – are o cultura a aderarii nu a inscrierii intr-o organizatie. In Al-Qaeda sau in ISIS nu te inscrii, nu primesti o legitimatie de membru, ci aderi la asa ceva.

Al doilea lucru ce trebuie remarcat este ca forta Islamului, mergand pana la extremism, inclusiv pana la atentate sinucigase,  a crescut in Europa si s-a intensificat odata cu cresterea numarului de musulmani in Europa. Si in urma cu 40 de ani erau musulmani in Europa, desigur. Dar nu erau atat de multi ca in zilele noastre.

Ce rezulta de aici? Rezulta faptul ca orice musulman din Europa, chiar si cel care pare cat se poate de inofensiv, poate fi un posibil extremist si aceasta posibilitate are sanse mari sa se realizeze. Orice musulman – si chiar daca nu e musulman – poate sa adere la o platforma precum Al-Qaeda sau ISIS. Trebuie sa intelegem, cred, ca Al-Qaeda sau ISIS nu sunt partide sau formatiuni politice ci platforme cu un anumit continut ideologic si substrat religios. In Europa nu erau astfel de platforme, foarte asemanatoare cu ceea ce aveam aici si in SUA, si anume cu platformele civice, desi diferenta e foarte mare, desigur. Iata ca acum exista asa ceva… Partea proasta este ca Europa NU e deloc pregatita pentru asta. Deloc!!

Mai trebuie sa intelegem si un alt lucru: genul asta de platforme – Al-Qaeda, ISIS – nu au un statut, precum, spre exemplu, are un partid politic. De pilda, putem vorbi despre statutul PSD sau al PNL. Aici, in ceea ce priveste astfel de platforme, lucrurile stau diferit. Si din aceasta cauza lasa adeptilor o mare libertate de actiune si exprimare sau creeaza o astfel de impresie, a unei mari libertati. Iar adeziunea coaguleaza o solidaritate solida intre cei care adera la o astfel de platforma. Spre exemplu: nu stiu daca si cat sunt de solidari membri unui partid politic. Sa ne gandim, in schimb, la mitingurile din Piata Universitatii! Sau la celebrul miting maraton din Piata Universitatii de la inceputul lui 1990! O astfel de platforma civica, manifestandu-se printr-un miting de protest, solidarizeaza puternic oamenii, pe cei participanti la miting, pe cei care adera la asa ceva. Sa comparam cu un miting organizat de un partid politic – participarea e sarcina de partid pentru membri sai. Pe cand cei care au mers sa protesteze in Piata Universitatii n-au fost scosi din case de o obligatie statutara sau de o circulara de partid care convoaca membri la o asemenea actiune, consituindu-se ca sarcina pentru membri partidului si pentru organizatiile sale locale.

De aici rezulta ca o platforma, civica sau de alta natura, are atractivitatea ei, chiar mult mai mare decat o are un partid politic. Spre exemplu, sunt analisti reputati la noi care acuza faptul ca intr-un partid iti pierzi libertatea si independenta de gandire, exprimarea libera a ceea ce gandesti – maestrul Ion Cristoiu, daca nu ma insel. Se acuza faptul ca partidele, cel putin la noi, sunt conduse mai mult, mult mai mult in stil dictatorial decat democratic, iar cel care „calca pe bec”, cum se spune, risca excluderea. In Piata Universitatii oricine era binevenit, nimeni exclus. Or, tocmai asta strange solidaritatea si o mareste aproape instantaneu. Asa se explica – cel putin asa mi se pare – si atractivitatea pe care o au astfel de platforme precum ISIS sau Al-Qaeda in randul tinerilor. Pentru ca foarte multi dintre acesti teroristi sunt oameni tineri – cel care a comis atentatul de la Ankara asupra ambasadorului rus era un tanar de 22 de ani, cel care a intrat cu camionul in multime, la Berlin, are 23 de ani. Am inteles ca si la noi un tanar, din Craiova daca nu ma insel, a fost atras de o astfel de platforma. Partidele impun multe criterii membrilor sai, au multe reguli, trebuie inregistrate legal etc. Pe cand o platforma se dezvolta liber iar simpla adeziune libera e singura garantie a faptului ca omul care adera e de aceeasi parte a baricadei. Asa s-ar putea explica de ce USB si mai apoi transformat de voie, de nevoie in partid –  USR a avut un asa succes la alegeri, desi si-a inceput activitatea de foarte curand. Insa nu a inceput ca partid politic, ci ca o platforma constituita pe FaceBook. Acum, de cand s-au constiuit ca partid politic, vad ca a a avut loc si prima excludere…

Desigur, un alt aspect este cel cultural, evidentiat de mai toti comentatorii si analistii. Si, intr-adevar, asa si este: diferentele culturale dintre Uniunea Europeana, pe de o parte, si Orientul Mijlociu – Lumea Islamica pe de alta parte, sunt foarte mari si cu greu se intrevede un progres in a concilia sau a atenua astfel de diferente. Simplul fapt ca ai primit – asa cum a facut Germania – un mare numar de oameni de religie musulmana din Orientul Mijlociu nu inseamna ca ai si rezolvat problema diferentelor culturale dintre acestia si populatia bastinasa. Evident, sunt tot felul de diferente culturale pe lumea asta. Insa religia musulmana nu doar ca intra in contradictie, dar e opusa fundamental crestinismului. De aceea acceptarea unei civilizatii cu solide baze crestine e un lucru foarte dificil pentru un musulman. De fapt, islamul e o religie ce face dificil de acceptat orice altceva decat islamul. Pentru ca orice alta acceptare, chiar si in aspecte ce par minore, este vazuta de musulmani ca o desacralizare a mahomedanismului. Iar desacralizarea conduce, desigur, la renuntare. De aceea secularizarea e dificil de acceptat in lumea musulmana.

Sa dam un exemplu: simplul fapt de a crede ca Sfanta Fecioara Maria e mama lui Dumnezeu, asa cum cred crestinii numind-o Nascatoare de Dumnezeu, da peste cap si neaga TOT islamul. Sau a crede ca Iisus Hristos este Insusi Dumnezeu – mahomedanii il vad printre proroci, ca si pe Mahomed. Pentru un mahomedan doar simpla punere a problemei: este, oare, Iisus adevaratul Dumnezeu? inseamna o negare a islamului. Daca respectivul pakistanez sau afgan nu ar fi luat nicio atitudine asupra Targului de Craciun de la Berlin, ar fi insemnat acceptarea Craciunului, adica negarea propriei sale religii in care el crede. De aceea reactia radicala, brutala de a intra cu un camion in multime, negand – din punctul lui de vedere – crestinismul si perceptele sale, demonstrandu-si ca nu a abjurat islamul. De aceea acceptarea civilizatiei europene e deosebit de dificila pentru un astfel de om ca si acceptarea a tot ce nu e islam. Ca daca o accepta in forul sau interior e sinonim cu a se indeparta ineluctabil de islam. Totusi, nu toti musulmanii au o astfel de viziune, dusa pana la extrem. Cu toate acestea, integrarea lor in lumea occidentala este dificila, greoaie. E un proces anevoios. Daosimul sau confucianismul, ca sa dau niste exemple, bazate pe intelepciune, lasa multe punti de comunicare si din aceasta cauza acceptarea civilizatiei occidentale nu ridica probleme. Islamul nu e bazat pe intelepciune. Crestinismul, da, este bazat pe intelepciune – sa nu uitam ca Solomon a cerut de la Dumnezeu intelepciune, nici macar sanatate, si toate celelalte i s-au adaugat. Islamul postuleaza anumite reguli. Sharia, de pilda, are caracter de postulat – un musulman nu-si pune problema daca nu cumva se poate si mai bine. El nu cauta sa aduca inovatii si nici nu recunoaste ca altii s-ar putea sa aiba dreptate, cel putin dreptatea lor. Negarea shariei sau chiar si a unei singure reguli, are pentru un musulman un caracter desacralizant la adresa islamului. Pe cand in crestinism, spre exemplu un hot nu va desacraliza niciodata crestinismul. Oricat de pacatosi am fi, inclusiv preoti, chiar si patriarhi, capul Bisericii este Hristos Dumnezeu si in Dumnezeu orice bine se imbunatateste.

Unii lideri ai lumii occidentale au considerat ca simpla amestecare a populatiilor inseamna si o omogenizare a acestora in cele din urma. De asemenea nu se trateaza problema islamului cu o justa masura ci privind lucrurile din perspectiva noastra sau din perspectivele noastre culturale, unii crezand ca poate ar fi mai bine sa trecem religia pe un plan secund iar pe primul plan sa punem laicitatea. Lucrurile acestea au condus spre actiuni gresite ale caror consecinte le vedem astazi. Ca sa vedem la ce s-a ajuns:

Cetateanul german din landul Baden-Württemberg

Mediafax

Organizaţii din Arabia Saudită, Kuwait şi Qatar promovează islamul fundamentalist în Germania

Organizaţii musulmane din Arabia Saudită, Kuwait şi Qatar susţin, cu aprobarea guvernelor ţărilor respective, activităţi de promovare a islamului fundamentalist în Germania şi în Europa, afirmă surse din cadrul agenţiilor de securitate gemane, citate de publicaţia Süddeutsche Zeitung.

Organizaţii religioase musulmane sunt implicate în activităţi misionare în Germania şi în alte ţări europene, construind moschei, centre de instruire şi trimiţând imami, obiectivul fiind răspândirea unor elemente doctrinare islamice de tip fundamentalist, afirmă surse din cadrul Serviciului federal pentru Protecţia Constituţiei Germaniei (BfV, agenţia pentru siguranţă internă) şi din Serviciul german de informaţii externe (BND).

BfV şi BND au declanşat investigaţii de amploare privind activităţile misionare musulmane, pe fondul suspiciunilor privind un plan de susţinere a grupurilor islamice radicale. În prezent, în Germania sunt circa 10.000 de musulmani fundamentalişti, iar serviciile secrete se tem că imigranţii veniţi în ultimii ani ar putea fi recrutaţi de grupuri fundamentaliste pentru a fi radicalizaţi.

Printre organizaţiile care au ajuns în vizorul serviciilor de informaţii germane se numără Societatea pentru Revigorarea Patrimoniului Islamic (RIHS, din Kuwait), Fundaţia de caritate „Sheikh Eid” (Qatar) şi Liga Mondială a Musulmanilor, din Arabia Saudită. Recent, autorităţile germane au blocat un proiect al organizaţiei RIHS de a construi un centru salafist în orăşelul Fellbach-Oeffingen, situat în landul Baden-Württemberg.”

Noi, daca nu-i acceptam, zicem ca suntem rasisti sau xenofobi. Pentru ei a promova salafismul in landul Baden-Württemberg nu reprezinta vreo problema si nici un lucru rau. Evident ca nu e vorba nici de rasism si nici de xenofobie. E o problema culturala. Care vine in contradictie flagranta cu propria nostra cultura. De asemenea acceptarea din partea noastra a unor asemenea actiuni si propaganda poate avea consecinte periculoase!! Dar, pe de alta parte, cum se vor integra ei in lumea occidentala daca noi acceptam asa ceva? Pentru ca ei au venit aici si nu cred ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg ar dori sa mearga sa traiasca in Arabia Saudita. Care e interesul ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg sa renunte la cultura lui in favoarea culturii lor care se manifesta atat de agresiv in societatea germana?

Pentru ca exista si reversul pentru ca nu se poate sa nu existe si reactii: spre exemplu atacul armat de luni seara intr-o moschee din Zurich – trei raniti grav – comis de un tanar elvetian de 24 de ani, adepat al ocultismului, care pe urma s-ar fi sinucis.

Sa vedeti o stire incredibila!! Incredibil ce se intampla!! In Europa!!!!!

„Nu ma lasa religia”…

Stirile ProTV

Momentul in care o musulmanca refuza sa dea mana cu presedintele Germaniei la o scoala laudata pentru integrarea migrantilor

O tanara musulmana a refuzat sa dea mana cu presedintele Germaniei, Joachim Gauck, in timpul unei vizite a acestuia la o scoala laudata pentru ca a integrat migrantii atat de bine, relateaza Daily Mail.

Incidentul s-a petrecut luna trecuta, in Offenbach, insa imaginile care surprind incidentul au fost publicate recent. Joachim Gauck a ales sa viziteze scoala din Offenbach tocmai pentru ca aceasta a devenit un exemplu pentru integrarea migrantilor, relateaza Daily Mail, citand presa germana.

Presedintele german apare in imagini dand mana cu mai multi studenti asezati in rand, insa cand a ajuns la o tanara care purta hijab aceasta si-a ferit mana. Tanara si-a dus apoi mana la piept si a plecat capul in timp ce presedintele statea cu bratul intins. Cand si-a dat seama ca nu-i va oferi mana, Joachim Gauck a zambit si a trecut la urmatorul student.

Este neclar inca motivul pentru care fata a refuzat sa dea mana cu presedintele, insa in cultura musulmana de multe ori femeilor le este interzis contactul fizic cu membri ai sexului opus daca acestia nu sunt rude sau nu sunt casatoriti cu ele.

In luna iulie, un elev din Hamburg a refuzat sa dea mana cu profesoara lui din motive religioase, scandalizandu-i pe unii profesori care au cerut pedepsirea sa. „Nu vreau sa te jignesc, insa nu pot da mana cu tine, nu ma lasa religia. Nu insemna o lipsa de respect” ar fi spus tanarul.

In luna aprilie, autoritatile elvetiene au suspendat procedura de naturalizare a familiei a doi adolescenti sirieni care au refuzat sa dea mana cu profesoara lor din motive religioase.”

Intorcandu-ma acuma la atentatul de la Berlin, inteleg ca atacatorul e inca in libertate… Dar ISIS, din cate am inteles, a revendicat atentatul.

Revenind, care este ratiunea pentru care sa nu dai mana cu Presedintele Germaniei? Sau ca un elev sa nu dea mana cu profesoara sa? Auziti, ca nu-l lasa religia… Deci daca da mana, abjura islamul. Si, culmea ironiei, Presedintele Germaniei a fost in vizita la o scoala laudata ca a integrat „atat de bine” migrantii…

Din pacate, se contureaza un esec. Problema e cum il vom manageria…

Update – Se plimba nestingherit prin Europa…

Mediafax

Autorul atacului de la Târgul de Crăciun din Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie în oraşul italian Milano/ Acesta jurase credinţă Stat Islamic într-o înregistrare video

Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.

Autorul atacului de la Târgul de Crăciun din Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie în oraşul italian Milano Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.

Anis Amri, tunisianul în vârstă de 24 de ani dat în urmărire în Uniunea Europeană după atentatul cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi aproape 50 de răniţi, ajunsese, în cursul nopţii de joi spre vineri, cu un tren care venea de la Paris, în Gara Sesto San Giovanni din Milano.

Imediat după ieşirea din Gara Sesto San Giovanni în Piaţa 1 Mai, doi agenţi de poliţie i-au cerut suspectului documentele de identitate.

Tunisianul a deschis focul spre agenţii de poliţie şi a strigat „Allah Akbar”, o sintagmă utilizată de teroriştii islamişti.

Anis Amri a fost împuşcat mortal de poliţiştii italieni.

Unul dintre agenţii de poliţie a fost rănit în umăr schimbul de focuri produs în jurul orei 3.00 dimineaţa (4.00, ora României).

Anis Amri, un tunisian care avea legături cu reţeaua teroristă Stat Islamic, este considerat de autorităţile germane drept autorul atentatului cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi 49 de răniţi.

Autorul atacului cu camion de la Berlin a jurat credinţă Stat Islamic într-o înregistrare video

Autorul atacului cu camion de la Berlin, soldat cu 12 morţi, a jurat credinţă reţelei teroriste Stat Islamic într-o înregistrare video difuzată vineri de agenţia de propagandă a organizaţiei, relatează site-ul cotidianului Le Figaro.

În înregistrare apare tunisianul Anis Amri, principalul suspect al atacului care a fost împuşcat mortal vineri dimineaţă de poliţia italiană, jurând credinţă liderului Stat Islamic, Abou Bakr al-Baghdadi. Bărbatul, care stă în picioare îmbrăcat cu o haină pe ceea ce pare a fi un pod peste un râu, vorbeşte în faţa camerei.

El şi-a exprimat intenţia de a-i răzbuna pe musulmanii care sunt victime ale raidurilor aeriene şi face apel la atacarea „cruciaţilor”. Data şi locul înregistrării, care durează aproximativ trei minute, nu sunt menţionate.

Anterior, tot în cursul zilei de vineri, agenţia Amaq a anunţat într-un comunicat că bărbatul împuşcat mortal la Milano de poliţia italiană este autorul atacului de la Berlin.”

Norocul a fost ca cei doi agenti de politie i-au cerut actele de indentitate. Altminteri s-ar fi plimbat nestingherit prin Europa. Prostia lui a fost ca a deschis focul spre agentii de politie si s-a dat singur de gol. Insa e ingrijorator faptul ca in Europa se pot plimba nestingheriti teroristi. Acesta daca n-ar fi fost prost ar fi scapat. In orice caz e bine ca s-a intarit controlul, lucru ce a facut posibila prinderea lui.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Decembrie 20, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Alienare

Uniunea Europeana parea o constructie solida. Daca in urma cu niste ani ar fi spus cineva ca UE va fi la un pas de destramare, mai toata lumea l-ar fi dezaprobat. Cel putin la noi, in Romania, inca de la reinceputul democratiei, imediat dupa Revolutie, UE a fost vazuta de multi si prezentata peste tot drept intruchiparea trainiciei si a nivelului de trai ridicat, spre care aspiram cu totii. Ca sa se ajunga, la ora actuala, sa se vorbeasca tot mai des si mai serios despre destramarea Uniunii Europene. La noi se vorbeste mai putin despre asta, in alte parti mai mult si mult mai serios. De asemenea, de cand e in UE, de la 1 ianuarie 2007, Romania nu a prea experimentat nivelul de trai ridicat si nici macar o apropiere de ceea ce inseamna lucrul asta in Occident. Dimpotriva: a experimentat o severa criza economica care s-a inscris in criza economica globala, ce a afectat puternic atat SUA, de unde a si pornit, cat si UE, unde s-a revarsat. Acum Ciolos s-a dus la Merkel sa ceara oarece ajutor… Dar ce ar insemna pentru noi dezagregarea Uniunii Europene, in conditiile in care politica externa a Romaniei a avut, de 26 de ani, un reper fix: integrarea in Uniunea Europeana? Inclusiv economic, politica economica a Romaniei a fost centrata in jurul acestui reper.

Parca pentru a se umple paharul si toata lumea sa spuna: „gata, nu se mai poate asa!”, a venit peste UE si criza imigrantilor proveniti din state subdezvoltate din Africa si din zone de conflict, precum Siria. Prima care s-a grabit sa-i primeasca a fost Germania, ca acum sa para ca regreta, ca nu mai poate primi atat de multi. Imigrantii au trecut prin Grecia fara prea mari probleme, chiar deloc, au patruns in Spatiul Schengen, provocand dureri de cap guvernelor statelor pe unde au trecut.

Si pentru ca tacamul sa fie complet, FMI anunta o noua posibila criza globala in 2016, de data aceasta venind din China si provocata de devalorizarea yuanului.

Traim intr-o lume instabila. Iar perioada actuala e una de instabilitate. Poate cea mai acuta de la sfarsitul Razboiului Rece. Intr-o lume stabila putem vorbi de valori. Lucrurile, la ora actuala, sunt mult mai complicate. Imediat dupa Revolutie si in perioada ce a urmat pana la Criza majora din 2008 care a afectat SUA si UE, cuvantul de ordine era diminuarea statului in economie. Acum mi se vorbeste despre intarirea statului, despre faptul ca ar trebui reinfiintat Comitetul de Stat al Planificarii care ar exista in orice stat, ca planificarea nu e un lucru comunist (prof. Mircea Cosea). Da, planificarea nu e un lucru comunist, in schimb planificarea de stat este un lucru comunist! Niste cozi de topor vor sa propuna legi care sa-l inrobeasca tot mai mult pe cetatean, prin mariri de taxe si impozite la modul aberant, pe care sa le plateasca chiar si cei care nu au venituri. Sa platim, deci, statului din ce in ce mai mult. Ca sa ne ruinam cu totii pana la urma. In Romania nu te poti simti protejat de acest stat. Discriminat, da! Si chiar violat in drepturi legitime!

Ca sa fie si cireasa deasupra tortului, vedem lucruri spectaculoase in Golful Persic. Executarea clericului siit din Arabia Saudita, Dl. Nimr al-Nimr, a pus Arabia Saudita si Iranul pe picior de razboi. Arabia Saudita si-a retras personalul diplomatic de la Teheran si o serie de state sunite au intrerupt relatiile diplomatice cu Iranul. La fel au facut si siiti. Asta pentru ca Marele Lider al Lumii Sunite, Dl. Barack Obama, desigur, sa delimiteze clar cele doua lumi ale Islamului, fiecare cu seful ei extern. Evident, cauza e razboiul din Siria, care, de fapt, e tot un conflict in sanul Islamului, intre siiti si suniti. Adica intre Rusia si SUA.

De la o Rusie prietenoasa cu Occidentul si cu SUA, s-a ajuns, sub regimul D-lui. Putin, la o Rusie agresiva care pune in discutie granitele in Europa. Ma refer la anexarea ilegala a Crimeii. Si la agresiunea mascata a Federatiei Ruse asupra Ucrainei. De unde mersul evenimentelor era spre deschidere, de care a beneficiat in plan economic, din plin, Federatia Rusa, acuma e spre conflict. Nu e inca un conflict militar deschis. Uniunea Euroasiatica e un fel de refacere a URSS, sub conducerea Rusiei, desigur, care forteaza reimpartirea lumii in blocuri economice si militare antagonice.

De Anul Nou, in Germania, zvonuri de atentate teroriste si alerta maxima. Ciudate sunt hartuirile sexuale de Anul Nou din Germania si nu numai.

Atentatele teroriste au ajuns o realitate ingrijoratoare in Europa. Franta a fost luata in vizor de catre teroristi si am vazut acolo cele mai grave atentate din Europa din ultimii ani. ISIS s-a dovedit un pericol real iar imigrantii din Orientul Mijlociu, care vor doar in Germania, un potential pericol si tot atat de real.

Am auzit ca statul Alabama a dat Casa Alba in judecata pentru planul de primire a imigrantilor, aceia din Siria. Ca sa stie toata populimea sunita ce bun e Obama!

De asemenea, Coreea de Nord a facut o experienta cu o bomba cu hidrogen miniaturizata, lucru care a pus pe jar atat tarile vecine, cat si intreaga comunitate internationala.

Dupa cum se poate constata, starea aceasta de instabilitate isi pune amprenta si asupra valorilor. De exemplu, am auzit vorbindu-se la noi, la televizor, despre restrangerea libertatilor. Stau si ma intreb ce interese sunt in acest sens… Pe plan global, fireste. Interesant e ca parca numai la noi auzi astfel de idei nastrusnice. Romania pare sa revina la ceea ce stie ea mai bine, mai exact la ceea ce stiu mai bine liderii ei politici: comunismul. Poate mai exact spus: populismul. Insa aceasta deriva nu poate aduce nimic bun.

Apropo de Spatiul Schengen, ceea ce s-a putut vedea destul de clar din vizita lui Dacian Ciolos in Germania a fost ca admiterea Romaniei in respectivul Spatiu depinde de aceasta. Deocamdata numai neclaritati. Cum nu e clar daca vor veni acele investitii germane, intrucat sunt conditionate de lupta impotriva coruptiei, desi Angela Merkel a spus ca Romania a facut pasi importanti. Dar eu tot aud lucrurile acestea de o buna bucata de vreme…

Asa cum a inceput noul an, vedem amplificarea unor tensiuni existente din 2015. Vom vedea probabil amplificarea acestora si in SUA, dat fiind faptul ca 2016 e an electoral – v. aici si aici. In Uniunea Europeana pericolul atentatelor teroriste nu a trecut. Se mai pune problema cailor de solutionare a problemelor economice din interiorul Uniunii – multe lucruri nerezolvate, lasate in coada de peste cum se spune. Si in Romania va fi an electoral. Nu e inca vorba de campanie electorala, dar partidele nici nu se prea grabesc sa arate ce pot electoratului. Unii incearca, prin initiative legislative, sa dinamiteze Guvernul Ciolos. Si la noi sunt multe neclaritati, inclusiv de conceptie.

Ianuarie 8, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Ce nu intelege Barack Obama…

HotNews

Barack Obama, la ONU: „Nu ne dorim o revenire la Razboiul Rece” cu Rusia/ Liderul american denunta sustinerea pentru „tiranul” Bashar al-Assad, dar anunta ca SUA sunt pregatite sa coopereze cu Rusia si Iran pentru solutionarea conflictului din Siria

Se arata ca:

Presedintele american Barack Obama a denuntat luni, intr-un discurs sustinut in fata Adunarii Generale a ONU, sustinerea acordata de unele tari presedintelui sirian Bashar al-Assad, un „tiran” care „masacreaza copii nevinovati”, transmite AFP.

Obama a denuntat, facand referire la pozitia Moscovei, logica de a sustine „tirani precum Bashar al-Assad” sub pretextul ca alternativa „ar fi mai rea”.

Insa, a mai afirmat presedintele american, Washingtonul este pregatit sa coopereze cu Rusia si Irak pentru gasirea unei solutii la razboiul din Siria, care dureaza de peste patru ani.

„Statele Unite sunt pregatite sa colaboreze cu orice tara, inclusiv cu Rusia si Iran, pentru solutionarea conflictului”, a declarat Obama. „Dar trebuie sa recunoastem ca, dupa atata varsare de sange si carnagiu, nu poate avea loc o revenire la statu-quo-ul dinainte de razboi”, a adaugat el.

„Nu exista loc pentru acomodarea unui cult apocaliptic precum SI (Statul Islamic), iar Statele Unite nu isi cer scuze pentru folosirea armatei sale ca parte a unei coalitii largi care lupta impotriva acestuia”, a mai spus liderul american.

Barack Obama a mai declarat in fata Adunarii Generale a ONU ca SUA „nu doresc o revenire la Razboiul Rece” cu Rusia, in pofida sanctiunilor impuse Moscovei pentru interventia sa in Ucraina.

El a mai aparat acordul nuclear semnat in luna iulie cu Iranul si a facut apel la Congres sa ridice embargoul economic american impotriva Cubei, „care nu mai trebuie sa fie in vigoare”.

Presedintele rus Vladimir Putin si cel iranian Hassan Rohani urmeaza de asemenea sa sustina, luni, un discurs de la tribuna ONU.

Rusia si Iranul sustin ca prioritatea la ora actuala este de a lupta impotriva jihadistilor din gruparea Statul Islamic, care controleaza jumatate din Siria, si nu o schimbare a regimului de la Damasc. Putin ar urma sa propuna luni la ONU o coalitie mai larga pentru combaterea SI. „

Cum a reusit Vladimir Putin sa ajunga, de la un paria pe scena internationala, in centrul negocierilor privind Siria

Se arata ca:

Cand Vladimir Putin evoca, la finele lui iunie, ideea unei coalitii extinse impotriva „terorismului” din Siria, chiar si seful diplomatiei siriene era sceptic. Ar fi nevoie de un „mare miracol”, i-a raspuns Walid Mouallem. Trei luni mai tarziu, presedintele Rusiei a facut jumatate din acest drum, scrie AFP.

Si, chiar daca propunerea sa de coalitie impotriva Statului Islamic nu este inca acceptata, seful statului rus, un paria pe scena internationala de luni de zile din cauza crizei ucrainene, s-a instalat deja in centrul marelui joc diplomatic international.

Prima lovitura de poker

Cand miscarea de contestare a puterii lui Bashar al-Assad a inceput in martie 2011 in Siria, Kremlinul s-a plasat inca de la inceput de partea presedintelui sirian Bashar al-Assad. Aliata din epoca sovietica atat cu tatal cat si cu fiul, Rusia, care nu a apreciat deloc miscarile de contestare din Georgia si Ucraina, vede cu ochi rai orice „revolutie”, fie ca are loc in Tunisia, Egipt sau Siria.

Trei principii par sa ghideze actiunile Kremlinului: opozitia la orice revolutie sau interventie militara care poate duce la dezintegrarea institutiilor si a statului, cum a fost cazul Irakului si Siriei, avertismentele impotriva terorismului islamist si sustinerea fara fisura a regimului „legitim” de la Damasc.

Timp de peste doi ani, pozitia Rusiei este marginalizata. In iunie 2012, la o prima conferinta de la Geneva apare un comunicat care prevede un „guvern de tranzitie”. Dar marile puteri nu cad de acord asupra calendarului de plecare a lui Bashar al-Assad.

In 21 august 2013 intervine un atac cu arma chimica in periferia Damascului: 1.429 de morti. Francezii, britanicii si americanii iau in calcul lovituri aeriene pentru a-l pedepsi pe Assad. Presedintele Rusiei propune atunci in plan de distrugere a tuturor armelor chimice siriene. Barack Obama se pozitioneaza in spatele avizului Congresului si renunta. Bashar al-Assad scapa de loviturile aeriene si Vladimir Putin ca un interlocutor de incredere.

Paria, izolat

Cand ordona, la finele lui februarie 2014, comandourilor speciale sa ia cu asalt Parlamentul Crimeii, Vladimir Putin trece Rubiconul. Anexarea peninsulei ucrainene urmata de razboiul din estul Ucrainei fac din seful statului rus un paria, izolat, iar Rusia sufera sub efectul sanctiunilor internationale.

Dar Moscova nu renunta la pozitia din conflictul sirian. Grupuri de opozanti sirieni, in exil sau tolerate de Damasc, se succed la Moscova, urmate de reprezentanti ai regimului sirian. In acest timp, in Siria, gruparile jihadiste capata tot mai multa forta. Una dintre ele, Statul Islamic, cucereste zone mari din tara.

La Moscova, acest lucru este o noua confirmare: fara Assad, Siria va fi in mana teroristilor islamisti.

Un picior in Siria, altul la ONU

„Inca de la inceput era clar pentru Rusia ca e mai bine cu un Gaddafi, un Assad sau un Saddam Hussein decat cu Statul Islamic”, explica Alexei Malasenko, de la institutul Carnegie.

In 29 iunie, presedintele rus il primeste la Moscova pe seful diplomatiei siriene Walid Mouallem si evoca ideea coalitiei extinse a tarilor din regiune, cu sprijin la sol pentru armatele siriana si irakiana.

Turcia, Iordania, Arabia Saudita … „Toate contactele noastre cu tarile din aceasta regiune arata ca, atunci cand vine vorba de luptat cu asa-zisul Stat Islamic, fiecare este pregatita sa lupte cu acest rau”, a pledat Putin.

In vara, Serghei Lavrov isi multiplica consultarile. In acelasi moment, opinia publica internationala, in special cea europeana, incepe sa se confrunte cu afluxul de combatanti europeni in Siria si cu criza migrantilor.

Si nu este vorba doar de reglarea conflictului sirian. „Putin incearca sa iasa din izolarea sa. A gasit un pretext genial: lupta impotriva Statului Islamic”, in conditiile in care situatia nu a fost niciodata mai calma pe teren in Ucraina, de la inceputul luptelor, subliniaza Malashenko.

In acest moment incepe un balet al navelor rusesti de razboi in stramtoarea Bosfor. Rusii isi intaresc prezenta in portul sirian Tartus si construiesc o baza aeriana in apropiere de Patakia, fief pro-Assad in nord-vestul Siriei. Satelitii americani indica o majorare puternica a activitatii militare rusesti: tancuri, avioane, elicoptere si pana la 2.000 de soldati, potrivit presei rusesti. Livrarile de arme catre Assad se intensifica. Iar responsabili militari rusi, iranieni si sirieni se intalnesc la Bagdad.

Rusia a luat toata lumea prin surprindere, incepand cu America. La Adunarea generala a ONU, Washingtonul trebuie sa se conformeze cu evolutiile: discuta cu Vladimir Putin, care devenit un actor inevitabil.

Barack Obama a anuntat la ONU ca Statele Unite sunt pregatite sa colaboreze cu orice tara, inclusiv cu Rusia si Iranul, pentru solutionarea conflictului din Siria, dar a denuntat logica de a sustine „tirani precum Bashar al-Assad” sub pretextul ca alternativa „ar fi mai rea”.”

Sa retinem ce spune Obama: „Nu putem sustine tirani precum Bashar al-Assad sub pretextul ca alternativa ar fi mai rea”.

Aceste cuvinte, rostite de Presedintele american, vor ramane, fara indoiala, celebre. Insa Barack Obama pare prea entuziasmat de ideea scoaterii tiranilor de la putere iar aceasta inflacarare il face sa fie mai putin cu picioarele pe pamant, cum se spune.

Faceam aici o analiza a asa zisei Opozitii din Siria. Ca sa intelegem bine cum stau lucrurile in lumea islamica de azi, unde noi vrem sa introducem democratia, voi face, in continuare, o scurta analiza a situatiei din Pakistanul anului 2007, cand a fost asasinata D-na. Benazir Bhutto, cea care a fost premierul acestei tari (1988-1990; 1993-1996), un om cu studii la Harvard si Oxford. Trebuie spus ca Pakistanul este si acum o tara saraca cu un PIB de doar 1342,7$ pe cap de locuitor. Generalul Pervez Musharraf, cel care conducea cu o mana forte tara, ii permite D-nei, Benazir Bhutto, sa se intoarca in tara, dupa 8 ani de exil la Dubai si Londra. Lucrurile se intamplau in 2007, urmand ca in 2008 sa se desfasoare alegeri libere si astfel sa se introduca democratia. D-na Bhutto a fost ucisa in campania electorala, dupa ce a mai fost tinta unui atentat. Al-Qaeda a revendicat asasinatul. Tin minte ca D-na. Bhutto s-a expus in campania electorala. Dar asta inseamna democratia, nu? Inseamna sa mergi printre oameni, sa te atinga si sa-i atingi. N-as crede ca un lider democrat trebuie sa stea intr-un turn de fildes, cum se spune, inconjurat de politie si forte de securitate pentru a fi aparat. Ce trebuie sa retinem este ca ideea era sa se faca trecerea de la un regim de dictatura militara la un regim deschis, democratic: asta era miza revenirii in tara a D-nei. Bhutto. Se vede ca Gen. Musharraf nu s-a opus, desi s-ar putea spune ca nu s-a opus la insistentele SUA. Dar nu asta e problema. In Pakistan nu s-a intamplat un razboi civil, precum in Siria de azi. De asemenea n-ar fi trebuit sa existe probleme. Si atunci cum se poate explica asasinarea D-nei. Bhutto? Se explica prin faptul ca cei care au facut-o nu au vrut democratie, nu ca nu ar fi inteles democratia. Daca cineva, de exemplu, considera ca Osama bin Laden nu intelegea democratia, se insala foarte tare. El nu dorea democratia! In Pakistan ar fi putut sa existe democratie inca din anii ’80 – si ma refer la o democratie de tip occidental, desigur. Singura problema este ca nu s-a vrut lucrul asta de catre forte interne. Si culmea este ca cei care nu au dorit democratia s-ar fi putut adapta foarte bine la un astfel de regim. Trebuie remarcat ca pentru acesti oameni nu adaptarea la democratie e problema si nici recunoasterea superioritatii Vestului din punct de vedere economic, social si chiar politic. Nu asta e problema celor din Al-Qaeda. Mie mi se pare ca lucrul asta nu se intelege bine. Chestiunea principala este ca Al-Qaeda sau ISIS sunt forte care nu doresc democratia de tip occidental aplicata intr-o lume musulmana, nu ca nu s-ar putea adapta la democratie.

Revenind la chestiunea arzatoare a Siriei, trebuie aratat ca e foarte problematic daca actuala Opozitie ar marsa in directia democratiei. Aceste forte care compun Opozitia nu sunt democratice. Iar daca admitem ca printre acestea ar fi si forte democratice, admitem dar cu un mare semn de intrebare in aceasta privinta.

Problema este ca nu prea are sens sa schimbi un dictator cu un alt dictator, sub pretextul ca alternativa unui alt dictator e mai putin rea. Adevarul este ca e mai rea: a aduce la Putere in Siria niste forte salafiste jihadiste e un lucru mai rau decat Bashar al-Assad, care totusi promova secularismul. A aduce la Putere niste forte extremiste, puternic finantate din surse obscure, de catre niste state arabe care nu recunosc acest lucru, care sa promoveze terorismul la scara globala, e un lucru mai rau.

Problema lui Vladimir Putin e alta. Regimul sau este unul oligarhic si, pe cale de consecinta, de mana forte. El simpatizeaza in mod natural cu regimuri de aceeasi natura. Si ii convine lucrul asta. Ca sa aiba o influenta mare in Siria ii convine un regim dictatorial acolo, pentru ca un astfel de regim ii asigura influenta pe termen lung. In democratie exista alternanta la Putere si in aceste conditii si influenta Rusiei nu ar mai fi una stabila. De asemenea el e impotriva fortelor teroriste, asa se explica de ce, din punctul lui de vedere, regimul lui Bashar al-Assad e unul ok. Rau e faptul ca Vestul nu are o alternativa democratica reala la regimul lui al-Assad. Si toata incercarea uriasa a lui Obama de a reconcilia SUA cu Iranul se loveste de un zid: democratia de tip occidental si Libertatea pe care SUA o promoveaza in chip natural in lume, si trebuie sa faca acest lucru.

Proverbului israelian potrivit caruia „arabii pot fi guvernati de catre arabi, cu metode arabe” (dupa cum spunea Vladimir Socor), trebuie sa-i aducem o alternativa. Care ar fi aceea? Pentru Lumea Araba, covarsitor musulmana, sunt trei forme de guvernare viabile:

  1. o dictatura laica, de genul celei lui al-Assad;
  2. un regim monarhic de tipul celui din Iordania sau Arabia Saudita;
  3. o dictatura bazata in exclusivitate pe preceptele Islamului, ceea ce vor cei din Al-Qaeda sau ISIS.

De aceea, pentru Siria si nu numai, noi trebuie sa avem in vedere un model ce a mai fost aplicat intr-o tara covarsitor musulmana, un model ce a putut sa duca la o democratie consolidata, iar acel model nu poate fi decat Turcia. Pentru ca noi nu am avut niciun model de democratie, aplicabil intr-o tara musulmana, nici cu ocazia Primaverii Arabe, iar esecul se vede acum cu ochiul liber, fara nicio greutate. Ar fi singura posibilitate prin care poate fi tinut in frau terorismul si ar putea conduce tara respecitva spre dezvoltare economica. In cazul Siriei, un astfel de model de implementat trebuie sa fie acceptat si de Rusia pentru ca Rusia s-a implicat deja cu forte militare pe teritoriu sirian. Daca SUA, UE si Rusia, si ar putea da o mana de ajutor si Turcia, desigur, ar dori sa implementeze modelul turc de democratie, care s-a dovedit, cu toate urcusurile si coborasurile, a fi unul sustenabil, stabil in timp, parerea mea este ca s-ar putea face lucrul asta, iar Rusia nu ar trebui sa se simta lezata. Dimpotriva, ar contribui la democratizarea unei tari cu care poate avea in continuare relatii bune. Partea proasta este ca SUA si UE nu par a lua in considerare acest lucru, acest model ce poate fi de succes, lucru care a fost verificat in Istorie, si nu par dispuse a depune eforturile necesare in vederea realizarii acestui deziderat. Pe de alta parte, frica Rusiei este ca Siria ar intra, in felul acesta, pe orbita Occidentului, pierzandu-si influenta acolo, influenta mai ales de ordin militar si strategic. Pentru Rusia cel mai important lucru este cine controleaza Siria, vrand s-o controleze ea insasi, bineinteles. Pe de alta parte, implementarea unui astfel de model de democratie ar putea indeparta Siria de Iran, lasand Hezbollahul fara munitii, ca sa zic asa.

Insa pana la Rusia, pana sa criticam sau sa aprobam initiativele Kremlinului, trebuie mai intai sa avem noi clar in minte ce trebuie sa facem. Atitudinea D-lui. Obama e una romantica, dansul e inflacarat de idealuri nobile, doar ca nu e de ajuns pentru a construi ceva durabil in Orientul Mijlociu. Noi trebuie sa intelegem ca Lumea Islamica incepe sa se miste, dar e foarte greu de schimbat. Modelul pe care noi il propunem acestei Lumi Islamice trebuie sa fie unul realist si potrivit pentru aceste tari. De asemenea, ar mai trebui remarcat faptul ca modelul turc de democratie a avut succes in Turcia datorita influentei mari a crestinismului ortodox si a faptului ca tinerii turci, adica viitoarele elite ale tarii, au invatat in Occident si au preluat de acolo idei novatoare de schimbare si aducere a Turciei in randul statelor europene. Si in Siria Biserica Orotodoxa ar trebui sa aiba o influenta pozitiva in acest sens, daca nu ar fi blocaje din partea Moscovei. O apropiere a Siriei de Uniunea Europeana ar fi de dorit. Numai ca UE nu are, la ora actuala, conceptii clare in aceasta privinta.

Un alt model de democratie care cred ca poate fi aplicat in Siria este unul asemanator cu cel din Iordania: monarhia constitutionala. In Arabia Saudita nu e democratie. Ar putea fi un model de succes, care ar permite modernizarea tarii intr-un ritm destul de rapid. Singura problema este ca in Siria procentul celor sunnitilor e mult mai scazut decat in Iordania (59-60% in Siria fata de 93% in Iordania), totusi procentul este majoritar. De aceea o Constitutie precum cea a Iordaniei, care prevede printre altele separatia puterilor in stat, drepturi si indatoriri pentru cetateni, care reglemeteaza constitutional afacerile financiare ar fi, mi se pare, potrivita si pentru Siria si ar putea asigura stabilitatea politica pentru aceasta tara.

Interesant este ca SUA par sa fi pus „batista pe tambal”, cum se spune, si nu se implica suficient. Despre UE se poate spune acelasi lucru. Insa cea mai mare greseala ar fi lasarea Siriei prada unei Opozitii care numai democratica nu e, ci jihadista si terorista. Obama spunea: „Dar trebuie sa recunoastem ca, dupa atata varsare de sange si carnagiu, nu poate avea loc o revenire la statu-quo-ul dinainte de razboi”. Asa este. Ce solutii propune? Dupa parerea mea, ca sa recapitulez putin cele spuse mai sus, sunt doua solutii ce mi se par viabile pentru Siria:

 α) modelul turc de democratie;

 β) modelul iordanian de monarhie, adica o monarhie constitutionala, bazat pe o Constitutie a tarii, nu neaparat pe Coran sau Sharia ca in Arabia Saudita.

Ar trebui vazut care s-ar potrivi cel mai bine Siriei, iar mai apoi sa fie acceptat de catre Marile Puteri, ca de obicei. Trebuie sa intelegem ca nu putem promova revolutii democratice si Primaveri Arabe fara sa avem modele clare de democratie ce sa fie implementate. Ati vazut esecul major din Egipt tocmai pentru ca noi le-am propus revolutii fara sa le propunem si modele de urmat. Este inadmisibil asa ceva! Nici nu putem pedepsi popoare intregi pentru pacatele din trecut ale conducatorilor lor. Noi trebuie sa le propunem modele, ceea ce nu facem din pacate.

Daca am avea un model clar, viabil pentru o tara ca, spre exemplu, Siria, altfel am putea duce negocierile cu Rusia. Asa cum stau lucrurile acum noi dam impresia ca nu stim ce vrem, pe cand Rusia lasa impresia ca stie ce vrea si are si solutia: tot Bashar al-Assad. E clar ca in felul acesta noi esuam si Rusia castiga.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Septembrie 30, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

O situatie dificila…

Gandul

INTERVENŢIE împotriva Statului Islamic în Siria. Europa şi Rusia intră în acţiune

Se arata ca:

Franţa a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, anunţă preşedinţia franceză duminică, relatează AFP în pagina electronică. De asemenea, Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN. Rusia a anunţat recent că intenţionează să intervină în Siria, împotriva Statului Islamic, de una singură sau în fruntea unei coaliţii. Vladimir Putin urmează să discute cu Barack Obama, la Adunarea Generală a ONU, despre colaborarea privind intervenţia în Siria.

Armata franceză a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, a anunţat preşedinţia franceză duminică, fără să precizeze locul şi data operaţiunilor.

Le Monde scrie că, potrivit informaţiilor sale, atacurile aeriene au avut loc joi, pe 24 septembrie. Ţintele vizate s-au aflat la Rakka, oraşul din centrul Siriei considerat fieful organizaţiei Statul Islamic (SI), precizează publicaţia franceză.

Preşedintele François Hollande anunţa pe 7 septembrie că, în urma primelor zboruri de recunoaştere efectuate în Siria chiar de a doua zi, urmau să fie efectuate atacuri, justificate de legitima apărare.
„Am (efectuat atacurile) în baza informaţiilor colectate în cursul operaţiunilor aeriene angajate de mai mult de două săptămâni, cu respectarea autonomiei noastre de acţiune, în coordonare cu partenerii noştri din coaliţie”, se arată în comunicatul emis duminică de către Palatul Elysée.

Armata îi va ataca pe „toţi cei care ameninţă Franţa’, declara la rândul său ministrul Apărării Jean-Yves Le Drian într-un interviu acordat le Monde pe 18 septembrie. Însă, în pofida faptului că forţele aeriene franceze sunt integrate în comandamentul american pentru atacuri în Irak, Parisul insista că operaţiunile în Siria sunt efectuate în mod autonom. „Suntem integraţi în securizarea spaţiului aerian sirian de către americani, dar avem libertatea de apreciere, a ţintelor informaţiilor şi acţiunilor noastre”, preciza Le Drian.

Centre de comandament, tabere de antrenament şi logistică aparţinând organizaţiei teroriste – ceea ce militarii numesc „centre de gravitate” ale adversarului – urmează să fie vizate în săptămânile următoare, scrie Le Monde.

Potrivit Apărării, nu va fi vorba despre o „campanie masivă de atacuri”, ci despre atacuri ţintite.

Serviciile franceze de informaţii, consolidate de o operaţiune informatică a Comandamentului Cibernetic din cadrul Statului Major care a ajuns până la grupare, au identificat mai multe ţinte SI la Rakka.

Aceste prime atacuri ar putea să fi vizat cartierul general din care sunt comanditate numeroase atacuri vizând Europa şi Franţa în particular, scrie Le Monde.

Intervenţia avioanelor franceze în această zonă nu este lipsită de riscuri. Trupele lui Bashar al-Assad atacă şi ele, de puţin timp, din nou, combatanţi SI.

În plus, Rusia şi-a consolidat, în ultimele zile, mijoacele militare în Siria, cu scopul de a susţine regimul, mobilizând aproximativ 30 de avioane de spionaj şi de atac – de tip Su-24 şi Su-30 – la sol. Spaţiul aerian de la Rakka, este deci cât se poate de „aglomerat”.

La Paris, surse din domeniul Apărării au sugerat iniţial că forţele aeriene urmau să intervină doar în zone în care nu zboară avioane siriene şi în care nu există sisteme de apărare antiaeriene care să le vizez – deci că nu vor trece la est de paralela 38. Însă armata lui al-Assad continuă să bombardeze SI atât la Deir ez-Zor, cât şi la Rakka.

„Acest lucru confirmă informaţiile noastre, potrivit cărora Franţa s-a înscris în noua coordonare între forţele prezente – americane şi siriene în primul rând – împotriva Daech (acronimul SI în arabă)”, scrie Le Monde, care adaugă că „avioane de vânătoare ruseşti, dar şi siriene, nu vor fi ţinte, cu condiţia să nu comită atacuri împotriva coaliţiei anti-SI”.

Le Drian a dat asigurări pentru Le Monde că nu există „nicio” informare reciprocă cu ruşii şi sirienii.

Aproximativ 800 de militari francezi sunt mobilizaţi în cadrul Operaţiunii Chammal, începând din 2014.
În Irak, Chammal include operaţiuni aeriene în cadrul coaliţiei internaţionale conduse de către forţele americane, dar şi misiuni de consiliere a armatei irakiene la Bagdad şi misiuni de asistenţă armată acordată luptătorilor kurzi peshmerga.

Aproximativ 60 de specialişti fac parte din statele majore ale coaliţiei, la Tampa (Florida), în Kuwait, la Bagdad şi, mai ales, la Cartierul General al Operaţiunilor Aeriene de la Al-Udeid, în Qatar.

În Irak, Franţa a efectuat, începând din septembrie 2014, aproximativ 200 de atacuri, reprezentând aproximativ 5% din total.

Rusia coalizează Iranul şi Siria, în domeniul informaţiilor anti-Stat Islamic

Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN.

Această sursă a evocat „îngrijorări tot mai puternice ale Rusiei cu privire la faptul că mii de terorişti ruşi pot comite acte criminale în cadrul ISIS (un acronim al SI)”.

Acest acord este anunţat în contextul în care Statele Unite sunt îngrijorate de recenta mobilizarea militară a Rusiei în Siria şi pare să confirme unele suspiciuni americane cu privire la existenţa unei cooperări între Bagdad şi Moscova.

O coaliţie condusă de către Washington efectuează, de anul trecut, atacuri aeriene împotriva unor poziţii SI în Irak şi Siria. Însă, în prezent, Rusia îşi sporeşte prezenţa în regiune.

Preşedintele american Barack Obama urmează să se întâlnească cu preşedintele rus Vladimir Putin luni – pentru prima dată după un an – pentru a discuta despre planurile Moscovei în Siria.

Rusia a trimis avioane, tancuri şi sisteme de rachete în această ţară devastată de război, potrivit Pentagonului.

Statele Unite urmăresc de asemenea îndeaproape informaţii cu privire la crearea unei operaţiuni la Bagdad, în vederea unei coordonări a eforturilor între elemente irakiene, iraniene, ruse şi siriene.

Aceasta nu ar fi prima cooperare între aliaţi şi inamici ai Statelor Unite în lupta împotriva Statului Islamic.
Guvernul irakian întreţine relaţii puternice cu Iranul, care a antrenat, consiliat şi susţinut milţii şiite irakiene care luptă împotriva SI.

De asemenea, Australia a anunţat, în aprilie, că va împărtăşi anumite informaţii cu Iranul, îndeosebi cu privire la jihadişti din Australia care se duc în Irak pentru a lupta în cadrul SI.

Pe de altă parte, o sursă diplomatică militară de la Moscova a declarat pentru Interfax că centrul de coordonare de la Bagdad urmează să fie condus prin rotaţie de către ofiţeri din cele patru ţări, începând cu Irakul, potrivit postului Radio Free Europe-Radio Liberty (RFE-RL).

De asemenea, o comisie ar putea să fie creată, la Bagdad, pentru a plănui operaţiuni militare şi a coordona unităţi ale forţelor armate în lupta împotriva SI, a adăugat această sursă.

Un oficial de la Ministerul rus de Externe declara vineri pentru Interfax că Moscova ar putea, „în mod teoretic”, să se alăture coaliţiei anti-SI conduse de către Statle Unite, dacă Damascul este inclus în cadrul eforturilor internaţionale împotriva grupării teroriste şi dacă orice operaţiune militară internaţională în Siria are la bază un mandat ONU.

În pofida unor ajutoare în valoare de peste 20 de miliarde de dolari şi unei formări acordate de către Statele Unite, armata irakiană aproape s-a prăbuşit în faţa avansării Statului Islamic, care deţine controlul asupra unor bucăţi importante din nordul şi vestul acestui producător de petrol şi membru OPEC.”

Romania Libera

UE trebuie să accepte un milion de refugiaţi anual

de George Soros

Se arata ca:

„Uniunea Europeană trebuie să accepte responsabilitatea pentru absenţa unei politici comune privind azilul, care a transformat valul în creştere de refugiaţi din acest an, dintr-o problemă ce putea fi administrată, într-o altă criză politică. Fiecare stat membru s-a concentrat în mod egoist pe propriile interese, adesea acţionând împotriva intereselor celorlalţi. Această abordare a mărit panica printre solicitanţii de azil, publicul general şi autorităţile responsabile de ordine. Iar refugiaţii au fost principalele victime.

UE are nevoie de un plan cuprinzător pentru a răspunde la această criză, unul care să reafirme guvernarea eficientă a valurilor de solicitanţi de azil, astfel încât acestea să se desfăşoare într-un mod sigur şi ordonat, într-un ritm care să reflecte capacitatea Europei de a le absorbi. Pentru a fi cuprinzător, planul trebuie să se extindă dincolo de graniţele Europei. E mai puţin problematic şi mult mai puţin costisitor să menţii potenţialii solicitanţi de azil în sau în apropierea locului unde se află în prezent.

Cum originea actualei crize este Siria, soarta populaţiei siriene trebuie să fie prima prioritate. Dar nu trebuie uitaţi nici ceilalţi refugiaţi sau migranţi. De asemenea, un plan european trebuie să fie acompaniat de un răspuns global, sub autoritatea Naţiunilor Unite şi care să implice statele sale membre. Astfel se va distribui povara crizei siriene unui număr mai mare de ţări, cât timp sunt stabilite standarde globale pentru problemele migraţiei forţate, în general.

Iată cele şase componente ale unui plan complet.

În primul rând, UE trebuie să accepte cel puţin un milion de refugiaţi în fiecare an, în viitorul apropiat. Şi, pentru a face asta, trebuie să împartă povara în mod corect, un principiu pe care o majoritate calificată l-a stabilit în cele din urmă la summitul de săptămâna trecută.

Finanţarea adecvată este esenţială. UE trebuie să ofere câte 15.000 de euro per solicitant de azil pentru primii doi ani, astfel încât să se poată asigura cazarea, îngrijirea medicală şi costurile pentru educaţie şi pentru a face ca refugiaţii să fie mai uşor de acceptat de către statele membre. Poate mări aceste fonduri prin emiterea unor obligaţiuni pe termen lung, folosindu-se de calificativul său nepătat AAA pentru capacitatea de împrumut, care va veni cu avantajul oferirii unui stimulent fiscal justificat pentru economia europeană.

Este la fel de important să permită atât statelor, cât şi solicitanţilor de azil să-şi exprime preferinţele, apelând cât mai puţin posibil la constrângere. Plasarea refugiaţilor acolo unde vor ei să meargă – şi unde sunt doriţi – este o condiţie esenţială pentru succes.

În al doilea rând, UE trebuie să conducă eforturile globale de a oferi finanţare adecvată către Liban, Iordania şi Turcia pentru a susţine cele patru milioane de refugiaţi care locuiesc în prezent în aceste ţări. Până acum, doar o mică parte din fondurile necesare, chiar şi pentru nevoile primare, a fost strânsă. Dacă sunt incluse şi educaţia, calificarea şi alte nevoi esenţiale, costurile anuale sunt de cel puţin 5.000 de euro pe refugiat sau de 20 de miliarde de euro. Ajutorul oferit azi de UE Turciei, deşi s-a dublat săptămâna trecută, ajunge abia la doar un miliard de euro. În plus, UE ar trebui să contribuie la crearea în regiune a unor zone economice speciale cu statut preferenţial de comerţ, inclusiv în Tunisia şi Maroc, pentru a atrage investiţii şi pentru a genera locuri de muncă atât pentru localnici, cât şi pentru refugiaţi.

UE ar trebui să îşi asume un angajament anual faţă de ţările din prima linie de cel puţin 8-10 miliarde de euro, diferenţa fiind acoperită de Statele Unite şi restul lumii. Această sumă se poate adăuga obligaţiunilor pe termen lung emise pentru a susţine solicitanţii de azil din Europa.

În al treilea rând, UE trebuie să înceapă imediat construirea unei Agenţii europene unice pentru azil şi migraţie şi, în cele din urmă, o Poliţie de frontieră comună. Actuala cârpeală realizată de 28 de sisteme separate de acordare a azilului nu funcţionează: este scumpă, ineficientă şi produce mai ales rezultate nepotrivite atunci când vine vorba de identificarea celor care se califică pentru azil.  Noua agenţie va simplifica treptat procedurile, stabilind reguli comune pentru angajare şi antreprenoriat, precum şi pentru beneficii constante. Şi va dezvolta o politică eficientă şi respectând  drepturile pentru returnarea migranţilor care nu se califică pentru azil.

În al patrulea rând, rute sigure de călătorie trebuie să fie stabilite pentru solicitanţii de azil, începând de la preluarea lor din Grecia sau Italia până la ţările de destinaţie. Acest pas este foarte urgent, pentru a diminua panica. Următorul pas logic este de a extinde aceste drumuri sigure către regiunea din prima linie, astfel încât să fie redus numărul de migranţi care aleg periculoasa traversare a Mediteranei. Dacă solicitanţii de azil au o şansă rezonabilă de a ajunge în cele din urmă în Europa, există o mai mare probabilitate ca ei să rămână, de fapt, acolo unde se află. Pentru aceasta, vor fi necesare negocieri cu ţările din prima linie, în cooperare cu Agenţia ONU pentru Refugiaţi, pentru a stabili acolo centre de procesare, Turcia fiind o prioritate.

Aranjamentele operaţionale şi financiare dezvoltate de UE ar trebui folosite pentru a stabili standarde globale pentru tratamentul solicitanţilor de azil şi migranţilor. Aceasta este a cincea piesă a unui plan cuprinzător.

În fine, pentru a primi şi integra mai mult de un milion de refugiaţi şi migranţi în fiecare an, UE are nevoie să-şi mobilizeze sectorul privat, ONG-uri, grupuri religioase şi companii, care să se comporte ca nişte sponsori. Pentru aceasta, nu va fi nevoie doar de o finanţare suficientă, ci şi de capacitatea umană şi de IT pentru a face legătura dintre migranţi şi sponsori.

Exodul din Siria distrusă de război nu ar fi trebuit să devină o criză. Nu a apărut peste noapte, era uşor de prevăzut şi uşor de administrat de către Europa şi comunitatea internaţională. Prim-ministrul ungar Viktor Orban a pregătit un plan în şase puncte de a aborda criza. Dar acest plan, care pune pe locul doi drepturile umane ale refugiaţilor şi migranţilor, după securitatea graniţelor, ameninţă să divizeze şi să distrugă UE prin renunţarea la valorile pe care a fost construită şi prin violarea legilor care ar trebui să o guverneze. UE trebuie să răspundă cu o politică europeană reală pentru azil, care să pună capăt panicii şi inutilei suferinţe umane.

George Soros este preşedinte al Soros Fund Management şi preşedinte al Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă. Este autor multor cărţi, printre care „Alchimia finanţelor“, „Noua paradigmă pentru pieţele financiare: criza creditelor din 2008 şi ce înseamnă“ şi „Tragedia Uniunii Europene“.

Copyright: Project Syndicate, 2015.

http://www.project-syndicate.org

Putin lansează ACUZAȚII grave la adresa SUA: Susţin în mod ILEGAL rebelii în Siria

Se arata ca:

„Vladimir Putin a catalogat, duminică, ilegală şi ineficientă susţinerea pe care Statele Unite o oferă forţelor rebele din Siria. Mai mult, liderul de la Kremlin a arătat că rebelii antrenaţi de americani dezertează pentru a se alătura Statului Islamic, informează Mediafax.

„În opinia mea, acordarea unui sprijin militar unor structuri ilegale contravine principiilor dreptului internaţional modern şi Cartei ONU”, afirmă el, potrivit unui fragment dintr-un interviu acordat posturilor americane CBS şi PBS pe care Kremlinul l-a făcut public.

Putin a declarat – într-un interviu înregistrat, pentru posturi americane, înainte de întâlnirea cu preşedintele american Barack Obama – că preşedintele sirian Bashar al-Assad merită susţinerea internaţională întrucât luptă împotriva unor organizaţii teroriste.

Obama şi Putin urmează să discute luni, după ce liderul rus va susţine un discurs la ONU, în pofida faptului că oficiali de la Casa Albă şi de la Kremlin s-au contrazis în legătură cu lucrurile despre care vor vorbi şi chiar în legătură cu cine a iniţiat întâlnirea.

Rusia şi-a intensificat implicarea militară în Siria în ultimele săptămâni, iar oficiali americani acuză Moscova că trimite avioane de luptă, tancuri şi alte echipamente în ajutorul armatei siriene.

Brusca acumulare militară rusă, luna aceasta, în sprijinul lui al-Assad, dar şi o criză a refugiaţilor care s-a revărsat din regiune în Europa relansează încercări de soluţionare a conflictului din Siria.

O nouă tactică americană în Siria ar putea aduce alături Rusia, Arabia Saudită şi ţări ca Turcia sau Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene.

Relaţiile americano-ruse au atins cel mai scăzut nivel din perioada de după Războiul Rece, din cauza crizei din Ucraina, în pofida faptului că ambele părţi împărtăşesc îngrijorări faţă de ameninţarea pe care o reprezintă Statul Islamic – dar nu sunt de acord asupra abordării.

Putin afirmă că Damascul ar trebui să fie inclus în eforturile internaţionale de luptă împotriva SI – o solicitare pe care Washingtonul o respinge -, şi critică planurile americane de a antrena până la 5.000 de rebeli sirieni pe an pentru a lupta împotriva Statului Islamic.

„Se pare că doar 60 dintre aceşti luptători au fost antrenaţi corespunzător, având în vedere că doar patru sau cinci poartă, în realitate, arma”, a declarat el. „Restul au dezertat cu armamentul american, să se alăture ISIS”, a adăugat Putin, referindu-se la Statul Islamic.

Unii critici l-au îndemnat pe Obama să acţioneze mai hotărât în Orientul Mijlociu şi în Siria – unde, potrivit ONU, peste 250.000 de persoane au murit în cei peste patru ani de război civil – apreciind că lipsa unei politici americane clare a oferit Statului Islamic oportunităţi să se extindă.

Putin afirmă că susţinerea Guvernului al-Assad de către Moscova are la bază Carta ONU.

„Noi oferim asistenţă numai entităţilor Guvernului legitim”, a declarat el. „Începând de azi (această asistenţă) a luat forma livrărilor de armament către Guvenul sirian, formării de personal şi ajutorării poporului sirian”, anunţă Putin.”

Analiză Der Spiegel: Cum ar putea fi oprit exodul refugiaţilor sirieni

Se arata ca:

„Milioane de sirieni îşi abandonează ţara şi se îndreaptă către Europa, după ce locul pe care îl numeau „acasă” s-a transformat în Infern, în ultimii patru ani, din cauza conflictului între regimul președintelui Bashar al-Assad şi contestatari. Publicația germană Der Spiegel notează, astfel, într-o analiză, că, atâta timp cât fiecare tabără este sprijinită de aliați cu propriile lor interese, rezolvarea conflictului este improbabilă.

Ameninţările care provoacă exodul

Conflictul în Siria a fost complicat de Marea Britanie şi Franţa, care au anunţat că intenţionează să desfăşoare atacuri aeriene împotriva grupării teroriste Stat Islamic (SI), apreciază publicația germană.

Citeşte şi: Cum se transformă Europa într-o fortăreaţă în faţa refugiaţilor

Totuşi, până la actele teroriste ale Statului Islamic în Siria, principalele motive pentru care sirienii îşi părăsesc ţara sunt bombele lui Assad, Forţele Aeriene siriene şi întreaga situaţie politică a ţării, care pare imposibil de rezolvat. Soldaţii lui Assad au ucis 11.500 de oameni, în lunile ianuarie şi august, timp în care SI a omorât 1.800 de oameni, conform Reţelei Siriene pentru Drepturile Omului.

În plus, după anunţurile Regatului Unit şi ale Franţei, teroriştii SI au luat măsuri de apărare împotriva atacurilor aeriene – trupele lor operează în oraşe şi împiedică localnicii să plece, prin ridicarea unor puncte de control şi aplicarea unor pedepse draconice împotriva celor care încearcă să li se opună. Astfel, forţele vestice nu pot ataca membrii grupării teroriste.

Singurele soluţii posibile

Orice soluţie pentru oprirea războiului ar trebui să fie similară cu cea propusă în anul 201, când ambele tabere s-au întâlnit pentru negocieri secrete la Château de Bossey, în oraşul american Lake Geneva. Soluţia începea cu exilarea lui Assad şi a clanului său, generalii-cheie şi familiile lor, potrivit Der Spiegel.

Citeşte şi: Cum ar putea Arabia Saudită să rezolve criza refugiaţilor

De asemenea, soluţia ar trebui să includă şi amnistii pentru combatanţii din ambele tabere, înmânarea puterii către autorităţile locale şi o luptă comună împotriva grupării teroriste Stat Islamic.

La întâlnirea secretă, ambele tabere, inclusiv unul dintre consultanţii lui Assad, au căzut de acord: „Ne vom lupta până vom distruge şi ultima clădire din Damasc. Dar ce se va întâmpla după aceea? Ţara va fi distrusă. Niciuna dintre tabere nu va putea câştiga sau înceta lupta”.

Însă, această soluţie impunea presiuni militare împotriva lui Assad, pe care Washington nu le acceptă. Chiar şi stabilirea unor zone în care este interzisă survolarea aeronavelor militare, astfel încât populaţia să supravieţuiască, ar fi fost respinsă de SUA, în repetate rânduri.

Citeşte şi: Cei mai cunoscuți refugiaţi care au schimbat istoria

Tot astfel, Moscova îl sprijină pe Assad cu resurse militare, sub pretextul că luptă împreună cu forţele vestice împotriva „teroriştilor”. Însă, în timp ce SUA şi Europa numesc „terorişti” membrii grupării SI, Rusia îi numeşte astfel pe rebelii sirieni, oponenţii lui Assad, notează publicația germană.

De altfel, recent, cel puțin 15 avioane ruse de tip cargo cu echipamente și personal au aterizat, în ultimele două săptămâni, la baza militară din provincia Latakia, în vestul Siriei, declara, sâmbătă, pentru AFP, o sursă militară.

Fiecare ţară are interesul ei

Rusia şi Iran vor să îl menţină pe Assad la putere, iar ţările vestice nu sunt dispuse să îl dea jos şi să se opună, astfel, votului Rusiei în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite şi să pună în pericol tratatul nuclear cu Iranul.

SUA vrea doar să lupte împotriva grupării SI şi, prin urmare, a investit 500 de milioane de dolari într-un program de pregătire pentru luptători sirieni. Însă, cei mai mulţi dintre primii 54 de soldaţi din aceste unităţi finanţate de americani au fost răpiţi de membri ai grupării al-Nusra, care au crezut că ei sunt ţinta campaniei americane.

Pe de altă parte, Arabia Saudită şi Qatar tind să finanţeze grupurile islamiste, în care SUA nu au încredere, iar Turcia îşi caută aliaţi în războiul împotriva separatiştilor kurzi.

Până acum, alte două părţi ale conflictului au ocupat porţiuni mari din Siria. În nordul ţării, trupele YPG (Unitățile de Protecție ale Poporului Kurd, aripa armată a Partidului Uniunea Democratică, n.red.) controlează trei regiuni, de-a lungul frontierei cu Turcia. Deşi partidul kurd din Siria neagă orice intenţie de a-şi crea propriul stat, oficialii din ţările vestice îl contrazic, mai ales că Executivul turc face tot posibilul să împiedice YPG să câştige mai mult teritoriu. De asemenea, Hezbollah a ocupat o porţiune largă, de-a lugul graniţei cu Liban.

Până acum, 300.000 de migranți au ajuns în Europa şi peste 2.600 au murit în încercarea de a traversa Marea Mediterană, potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie.

Citește și:  FOTO. De la fostele lagăre naziste la căsuțe în Alaska. Unde vor fi cazați refugiații

Suntem in fata unei situatii dificile dupa criza economica din 2008 care a bulversat toata lumea. Insa situatia actuala este poate cea mai dificila de la caderea comunismului. Solutia, dupa parerea mea, la aceasta criza a imigrantilor ce afecteaza puternic Europa, consta in reconfigurarea stabilitatii politice in tarile afectate de Primavara Araba. Nu e vorba numai de Siria, mai e si Libia cu o situatie foarte complicata. Iar Uniunea Europeana, impreuna cu SUA, trebuie sa vina cu solutii in acest sens. Noi trebuie sa avem regimuri politice stabile si prietene in aceste tari. Si trebuie studiate formule democratice care, odata aplicate, sa induca stabilitate politica in tarile in care sunt aplicate – ma gandesc, de pilda, si la Eriteea.

Uniunea Europeana nu poate sa primeasca 1 milion de refugiati anual pentru ca nu e pregatita pentru asa ceva. Nu e vorba numai de dreptul de azil. De aceea trebuie gasite cai de a stabiliza situatia politica din tarile din care provin acesti imigranti, de pilda: Siria, Libia, Irak, Afganistan.

Pe de alta parte, poate pentru prima data de la terminarea Razboiului Rece, avem o Rusie belicoasa la adresa Occidentului si valorilor sale, lucru ce ar trebui sa ne puna in garda!! Rusia nu va ceda pozitia sa in Siria si se si vede lucrul asta din declaratiile lui Vladimir Putin. Pe de alta parte prinde contur axa Kremlin-Damasc-Teheran, cu consecinte imprevizibile. Iata un alt articol interesant din Gandul:

Rusia are o strategie coerentă în Siria, iar israelienii sunt singurii care par să priceapă asta

de Lelia MUNTEANU

Se arata ca:

Contrar uzanţelor diplomatice, premierul Netanyahu s-a deplasat la Moscova împreună cu şeful Marelui Stat Major, general locotenent Gadi Eizenkot, şi cu şeful Informaţiilor Militare, general maior Herzl Halevi. La rândul său, preşedintele Putin a fost asistat la discuţii de consilierul pe probleme de siguranţă naţională, redutabilul Nikolai Patruşev.

Anticipam zilele trecute scopul principal al vizitei, acum lucrurile sunt clare şi confirmate. În primul rând, premierul israelian a dorit să se pună de acord cu preşedintele rus asupra noilor reguli ale jocului în regiune, să se încredinţeze că  operaţiunile sale asupra Hezballah nu vor fi stânjenite de prezenţa trupelor ruse şi – lansând o ipoteză de proporţii bibilice, cum obişnuieşte – să tatoneze intenţiile Iranului în legătură cu Înălţimile Golan. (Cu zece zile înainte de vizita delegaţiei israeliene, la Moscova ajunsese generalul iranian Qassem Suleimani, membru al Armatei Gardienilor Revoluţiei, comandantul brigăzii paramilitare a acesteia, însărcinată cu operaţiunile clandestine în străinătate, care a avut o lungă conversaţie cu acelaşi consilier, generalul Patruşev). Securitatea Israelului se şubrezeşte pe zi ce trece – cu un Ierusalim în flăcări, cu rachetele Hezballah căzând în neştire. În contextul acesta, prezenţa iranienilor în zonă, care nu e o noutate, devine o ameninţare mortală, dacă e încurajată de ruşi. În al doilea rând, prin vizita la Moscova, Israelul a dorit să dea un semnal şi un avertisment Statelor Unite.

E drept că, în istoria relaţiilor bilaterale, Netanyahu n-a obţinut niciodată mai nimic de la Putin. Acum însă lucrurile s-au schimbat, chiar dacă răspunsurile lui Putin au fost la fel de alunecoase ca de obicei. Ceea ce Israelul pare a fi înţeles înaintea altora este că Rusia, spre deosebire de Statele Unite, are o strategie coerentă în zonă, iar situaţia politică internaţională e coaptă pentru a o pune în aplicare (demersurile confuze ale americanilor şi presiunile pe care criza refugiaţilor le exercită asupra Uniunii Europene).

Nu e lipsit de importanţă faptul că până şi susţinătorii preşedintelui Obama sunt obosiţi de bâjbâieli. Nicholas Kristof, editorialistul de la  New York Times, a postat pe twitter, la 18 septembrie, următorul text, cu un link la o analiză dură a lui Peter Baker (consemnată cu o zi înainte în paginile jurnalului): “White House just sounds sillier and sillier on Syria. Even for those of us sympathetic to Obama, this is nonsensical”. (N-am citit frazele lui Kristof pe twitterul său, ci pe site-ul unui jurnalist saudit, dovadă că mesajul dublului premiat Pulitzer s-a împrăştiat repede).

Încoerenţa care domneşte în coaliţia anti-ISIS coordonată de Statele Unite a grăbit deplasarea lui Netanyahu la Moscova.

Sunt zile în care confuzia e atât de mare, încât nu se ştie cine cu cine luptă la sol. (Din aer, perspectiva trebuie să fie şi mai descurajantă).

Membrilor coaliţiei (în special ai “Axei Sunnite” – Turcia, Egipt, Arabia Saudită şi Qatar) nu le e încă limpede care este inamicul principal: autointitulatul Stat Islamic, An-Nusra şi celelalte grupări teroriste sau Al-Assad. Până una-alta, turcii şi-au luat drept ţintă kurzii (singurii care luptă eficient împotriva ISIS şi care, chiar în aceste ore, încearcă să cucerească oraşul de graniţă Jarabulus, ceea ce le-ar tăia voluntarilor veniţi prin Turcia legăturile cu teritoriul cucerit de ISIS).

Americanii iniţiaseră un program de pregătire destinat “rebelilor moderaţi” (de ani de zile dăinuie această contradicţie în termeni), inamici ai regimului de la Damasc, program în care s-au băgat vreo 500 milioane de dolari, care însă a scos până acum o “promoţie” de doar câteva zeci de persoane, capturate, dezarmate şi nimicite de cum au intrat în luptă.

Ce au discutat Putin şi Netanyahu, precum şi generalii celor două armate, în spatele uşilor închise, vom înţelege curând. Primul atac major al ruşilor în regiune ne va spune mai multe şi despre strategia pe care au adoptat-o.

Cred, în lumina ultimelor informaţii, că Rusia va începe prin a-şi desfăşura forţele în zona central-vestică a Siriei, la Hama. Acolo îşi poate deschide două fronturi de luptă: împotriva miliţiilor jihadiste ale Jabhat An-Nusra (franciza Al-Qaeda în Levant) şi împotriva ISIS. Altădată luptând alături de ISIS, An-Nusra (sprijinită puternic de turci, inclusiv pentru a lupta contra kurzilor simpatizanţi PKK, declarată abia în vara anului trecut organizaţie teroristă) se concentrează acum asupra armatei lui Al-Assad.

E foarte complicat, dar logic.

Însă Orientul Mijlociu rămâne, cum spunea un fost premier israelian, un spaţiu unde impresiile sunt importante.”

Evident, Israelul e preocupat de propria lui securitate si Hezballah-ul face parte din mai sus amintita axa – noua „axa a raului”, cum ar fi spus Geroge W. Bush.

Un prim pas spre stabilizarea situatiei din Siria pare a fi inceput prin lupta impotriva Statului Islamic. Pe de alta parte, iata ce titreaza Romania Libera:

Kerry vede oportunităţi către progrese în dosarul sirian, înaintea unei întâlniri cu Zarif

Se arata ca:

„John Kerry a declarat că vede în această săptămână o ocazie pentru înregistrarea unor progrese către încheierea războiului civil din Siria, înaintea unei întâlniri cu ministrul iranian de Externe Mohammad Javad Zarif sâmbătă, în marja Adunării Generale a ONU, relatează Reuters în pagina electronică.

Oficiali occidentali au declarat că secretarul de Stat american vrea să lanseze o nouă iniţiativă în vederea găsirii unei soluţii politice la conflictul sirian, care a căpătat o nouă dimensiune din perspectiva mobilizării militare a Rusiei în susţinerea preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi a crizei refugiaţilor care s-a revărsat în Europa.

Noua abordare americană, despre care oficialii citaţi au subliniat că se află într-o fază incipentă, ar putea aduce Rusia, un aliat major al lui al-Assad, alături de ţări precum Arabia Saudită, Turcia şi Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene faţă de al-Assad.

„Eu consider această săptămână drept o oportunitate majoră pentru orice ţări care vor să joace un rol important în încercarea soluţioării uneia dintre cele mai dificile probleme din Orientul Mijlociu”, le-a spus el unor jurnalişti, în timp ce poza alături de Zarif.

„Este necesar să obţinem pacea şi o cale înainte în Siria, în Yemen, în regiune”, a declarat Kerry. „Eu cred că există oportunităţi săptămâna aceasta, prin aceste discuţii, în vederea unor progrese”, a adăugat el.

Zarif a spus că prioritatea sa în această întâlnire este să discute despre implementarea acordului de la 14 iulie, prin care Iranul a convenit să adopte măsuri în vederea limitării programului său nuclear în schimbul anulării sancţiunilor economice care i-au paralizat economia.

„Sperăm ca prin implementarea totală (a acordului), cu bună-credinţă, să (punem capăt) unei anumite neîncrederi care a existat timp de multe decenii”, le-a spus Zarif jurnaliştilor.”

Impresia mea este ca Obama a dorit inca demult sa atraga Iranul de partea SUA. E un joc foarte complicat de redefinire a sferelor de influenta in Orientul Mijlociu. Insa Rusia, mi se pare, nu va renunta la Bashar al-Assad… Al-Assad este util Moscovei, iar Rusia are interes in mentinerea unor baze militare in Siria, in estul Mediteranei, punct strategic foarte important. Vom vedea ce vor discuta Obama cu Putin… Dar daca Israelul va fi de partea Rusiei…?

Ceea ce e straniu in acest Razboi Civil din Siria este pe cine sprijina, de fapt, SUA… Daca ne uitam la Opozitia ce lupta impotriva lui al-Assad, aceasta e un conglomerat, eterogen, desigur, compus din islamisti moderati si salafisti jihadisti. Eu chiar nu inteleg conceptia Statelor Unite: vor sa-l dea jos pe Assad si sa implementeze democratia cu acestia? Mai ales ca si aceasta Opozitie este divizata: ceea ce se numeste Opozitia Siriana si Armata de Cucerire, mai toata salafista si jihadista, daca inteleg bine, si care are drept oponent pe ISIS. Problema ar fi: care sunt fortele cu adevarat democratice din toata ciorba asta? Adica forte politice care ar putea conduce aceasta tara pe drumul catre democratie. Acelea ar trebui sprijinite. Simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere, nu ofera nicio garantie asupra unui viitor democratic al Siriei. Dupa parerea mea, islamistii radicali nu se afla numai in ISIS, vazut ca fiind raul cel mai mare. Sunt tot felul de grupari salafiste jihadiste – Al-Qaeda intr-un cuvant -, dar si Fratia Musulmana din Siria sau Legiunea Sham, care par a fi moderati si avand in vedere un islamism democratic (Fratia Musulmana din Siria), dar reuniti, din cate inteleg, sub umbrela Armatei de Cucerire. Mie nu imi e deloc clar cum se vor pozitiona politic toti acestia daca Bashar al-Assad ar fi indepartat de la Putere. Sau daca nu cumva vor incepe o noua lupta pentru Putere, ceea ce pare a fi foarte probabil. Pozitia Statelor Unite cu privire la acest aspect e neclara, aproape inexistenta. Nu stim ce anume are in vedere SUA daca Bashar al-Assad ar fi indeparat de la Putere. Nu e foarte clar nici care din aceste fractiuni sunt sprijinite de fapt de SUA. Intr-un asemenea peisaj politic, instabilitatea e la ea acasa. Ca sa poti sa stabilizezi lucrurile, trebuie sa sprijini forte politice ce ar dori o Sirie democratica. Aceste forte ar putea fi reunite intr-un bloc politic mai mare si ar putea actiona coerent in vederea atingerii acestui scop. Ceea ce vreau sa spun este ca simpla actiune militara si politica impotriva ISIS sau simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere nu are cum sa rezolve problema. De fapt, aceste lucruri nici nu inseamna o strategie coerenta. Si atunci lucrurile ar putea fi sortite esecului. Daca dorim ca Siria sa urmeze un model occidental de democratie, atunci ar trebui sa vedem care sunt fortele politice dispuse sa militeze pentru asa ceva si sa le sprijinim. De la asta trebuie plecat. Faptul ca se efectueaza atacuri aeriene asupra ISIS, numai acest lucru, nu rezolva problema, mai ales ca ISIS are strategia raspunsului asimetric, apeland la terorism. Ar trebui trimise trupe de catre NATO pe teren. Dar chiar si asa, fara forte politice dispuse sa implementeze democratia de tip occidental, lucrurile stau in aer: ori va fi inlocuit Bashar al-Assad cu un altul poate mai periculos pentru pacea, stabilitatea si securitatea din regiune, ori vom avea o noua lupta prin mijloace teroriste pentru acapararea Puterii intre tot felul de fractiuni, fara sa se rezolve nicio problema.

De asemenea, un lucru care iarasi ar trebui sa dea de gandit Washingtonului este apropierea Irakului de Rusia, Iran si Siria, lucru care demonstreaza prestatia politica mediocra a SUA in regiunea aceasta. SUA ar fi trebuit sa fie in continuare un furnizor de securitate pentru Irak in era post-Saddam pentru a intari ceea ce a castigat prin inlaturarea lui Saddam Hussein si pentru a intari Irakul. E o greseala strategica faptul ca SUA au abandonat, practic, Irakul si lupta impotriva Statului Islamic, care s-a dezvoltat drept consecinta a acestui lucru, incepand ulterior sa puna probleme grele in Siria.

Recomand un articol interesant al D-lui. Cristian Preda aparut in Ziare.com:

E Victor mai european decat Viktor?

 de Cristian Preda, europarlamentar

Se arata ca:

– O sa-i tratam ca pe niste oameni, nu cum ii trateaza vecinii nostri maghiari, cu bata si inseriati.

– Astea sunt minciuni sfruntate!

– In Ungaria, in inima Europei, sunt decidenti politici cu nimic mai buni decat cei din Siria, Libia sau alte tari din care fug respectivii refugiati.

Victor Ponta si-a pierdut autocontrolul. Politicienii europeni civilizati nu formuleaza astfel de calomnii salbatice.

– Comportamentul oficialilor maghiari n-are nicio legatura cu ideea de Europa. Ziduri, caini, politisti, arme – astea arata ca in anii 30.

– Anumiti lideri politici romani sunt foarte frustrati… Premierul roman s-a prins intr-o spirala a minciunilor.

– Ridicarea de garduri care sa delimiteze „Europa civilizata” de restul Europei este un gest mai degraba autist si inacceptabil, in afara spiritului european.

– Ne-am astepta la mai multa modestie din partea unui ministru de Externe al carui premier se confrunta cu un proces.

– Atitudinea Ungariei in criza refugiatilor e ne-europeana si o rusine pentru Europa.

– E rusinea Europei ca Ponta minte in mod constant si calomniaza o tara vecina.

– O sa-mi apar tara si guvernul!

Romania a fost necinstita si si-a calculat gresit puterea.

Replicile reproduse mai sus au fost schimbate in perioada 14-21 septembrie 2015, intre oficiali romani (premierul si ministrul de Externe) si maghiari (ministrul de Externe si vicepresedintele Parlamentului). Prilejul a fost oferit de criza migrantilor. In mod paradoxal, ea a starnit o competitie intre Bucuresti si Budapesta cu tema: „cine e mai european?”. Exprimarile celor implicati vadesc nervozitate si intoleranta, ingrediente ale unui nationalism arogant.

Din perspectiva europeana, dialogul – de fapt, sirul de insulte – e ridicol. Intr-adevar, cand a fost vorba despre solutia propusa de Comisia Europeana pentru criza migrantilor, si Romania, si Ungaria au votat la fel in Consiliul JAI, impotrivindu-se planului Juncker. De ce, atunci, atata energie consumata pentru a jigni un vecin, cu care esti, pe fond, de acord?

Nu e, de altfel, unicul dialog contondent. Ridicand ziduri la granite, Ungaria a iritat mai multi vecini, dar nu doar ea a fost implicata in certuri care ar fi parut imposibile in urma cu 2-3 luni. Tensiunea cea mai mare s-a ivit, deocamdata, in relatia dintre Belgrad si Zagreb: s-a ajuns la blocarea camioanelor la granita, apoi a persoanelor. Nu a refugiatilor din Siria, ci a vecinilor europeni.

Dificultatile de a gestiona criza migratiei au creat numeroase efecte surprinzatoare. Am in vedere, in primul rand, reintroducerea controalelor la frontierele dintre mai multe state Schengen. Dar tensiuni nationaliste n-au aparut decat intre fostele tari comuniste. Care sa fie, deci, explicatia?

Avansez aici o ipoteza. Criza ne-a prins – pe toti europenii – la fel de nepregatiti cum ne-a gasit si cea din zona euro. Ambele au, de altfel, cauze in afara Uniunii. Destabilizarea a fost la fel de ampla, fiindca nici in cazul monedei comune, nici in privinta valului de refugiati nu aveam reguli care sa se aplice in mod pertinent. De pilda, Conventia de la Dublin, care prevede ca azilul se cere doar in tara unde pui piciorul, nu avea in vedere mase impresionante de oameni, ci doar indivizi disparati.

In Occident, migrantii nu erau, insa, ceva cu totul nou. Societatea si politicienii erau obisnuiti sa dezbata asemenea chestiuni si sa asume gazduirea. Cu exceptia fostei Iugoslavii, tarile din Europa centrala si orientala n-au cunoscut in trecutul lor recent migratia si refugiul. Cand au dat cu nasul de ele, indiferent ca era vorba de intrarea in tara a sute de mii de persoane (cum s-a intamplat in Ungaria) sau doar de fantasma strainilor (cum a fost, deocamdata, cazul in Romania), guvernele au recurs la replierea nationalista. Limbajul a tradus/tradat in mod dramatic frica de Celalalt.

Pentru Viktor, nu a mai contat ca e vorba despre un sirian sau despre vecinul Victor. Si nici viceversa.

Migrantii ii obliga pe europeni la reconciliere.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Septembrie 28, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Care e parerea dumneavoastra…?

Iata ce titreaza Adevarul:

Criminal la 4 ani: şi-a ucis tatăl pentru un PlayStation

Intre altele se arata ca:

„Un băieţel în vârstă de doar 4 ani din Arabia Saudită şi-a împuşcat mortal tatăl, după ce acesta a refuzat să-i cumpere un PlayStation. Potrivit presei internaţionale, tragedia a avut loc în provincia Jizan, din sudul ţării.

Tragicul eveniment a avut loc după ce tatăl băiatului s-a întors de la cumpărături fără cadoul mult dorit de micuţ, iar ghinionul bărbatului a fost că deţinea o armă, pe care copilul a reuşit să pună mâna. Băiatul a îndreptat arma spre tatăl său, pe care l-a împuşcat de la mică distanţă.”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Aprilie 25, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Amalgam…

… cu doua stiri din Evenimentul Zilei si doua din Romania Libera, care mi-au atras atentia si pe care le voi expune…

Pe scurt

MIŞCĂRI SPECTACULOASE în BOR: se întăreşte Mitropolitul Ardealului, unul din favoriţii Patriarhului Daniel

Martin Schulz, președintele PE, către premierul Viktor Orban: Nu ne luați drept idioți

Franţa provoacă o ruptură în sânul NATO criminalizând negarea genocidului armean

Monarhiile din Golf îşi retrag observatorii din Siria şi cer sprijinul Consiliului de Securitate al ONU

Iata ca am dat peste un alt articol interesant, pe care il pun tot aici, mutand centrul de greutate al amalgamului pe zona Orientului Mijlociu:

Americanii îşi sporesc prezenţa militară în Golf

Iata ce se arata printre altele:

„Miniştri de Externe ai celor 27 au convenit ieri să impună un embargou împotriva produselor petroliere iraniene ca sancţiune împotriva programului nuclear al Teheranului. Decizia vine a doua zi după ce şase nave conduse de portavionul USS Abraham Lincoln au trecut ieri prin strâmtoarea Ormuz în Golful Persic.

Printre măsurile anunţate se numără interzicerea imediată a tuturor contractelor noi de import de petrol iranian şi încheierea celor existente până la 1 iulie. În plus au fost adoptate sancţiuni suplimentare împotriva Băncii Centrale iraniene şi a cel puţin unei alte bănci.

Europenii ca în acest fel să forţeze regimul de la Teheran să revină la negocierile privind programul nuclear iranian şi să evite, în acest fel un nou conflict armat în Orientul Mijlociu. Potrivit New York Times, însă, oficialii de la Washington sunt sceptici că această duritate regăsită în special de către Franţa şi Germania va avea efectul dorit. Asta nu înseamnă însă că americanii nu salută cu entuziasm decizia luată de UE pentru că Statele Unite se află în an electoral iar ultimul lucru pe care şi-l doreşte preşedintele Obama este un nou conflict în Golf.

Câlcâiul lui Ahile, din nou Grecia

Pe de altă parte, nu este sigur că embargoul va funcţiona. La vremea lui, Irakul lui Saddam Hussein a speculat eficient golurile din embargoul ONU iar petrolul irakian şi-a găsit drumul spre ţări europene precum Italia sau Franţa. Şi în cazul embargoului împotriva Iranului există mai multe puncte slabe, cel mai important fiind că nu toate ţările europene importă aceeaşi cantitate de petrol iranian, ca unele vor fi afectate mai serios iar altele deloc. Uniunea Europeană importă în ansamblu aproximativ 20% din petrolul iranian dar distribuţia este disproporţionată. Astfel, ţările nordice cumpară cantităţi nesemnificative sau deloc petrol iranian în vreme ce aprovizionarea Spaniei şi Italiei vor fi afectate serios. Dar ţara europeană care este dependentă absolut de petrolul iranian este Grecia. Mai mult, Grecia beneficiază de aranjamente financiare extrem de avantajoase pentru importurile de petrol iranian – preţ mic, şi eşalonări de plăţi – la care, în actualele condiţii de criză nu poate renunţa. Din acest motiv, Grecia a cerut o amânare a embargoului până în octombrie dar nu a obţinut decât un angajament că pănă la 1 mai se va realiza o revizuire a măsurilor adoptate. Dar dacă Grecia nu va obţine compensaţii care să acopere pierderile cauzate de embargo, este foarte posibil să dezerteze din grupul european pentru simplul motiv că nu poate achita nota de plată pentru importurile de petrol.”

Si intr-o cu totul alta ordine de idei…

Nominalizări la Oscar 2012. Vezi ce surprize au apărut

Mai marim amalgamul cu un update 🙂 .Adevarul e ca se intampla multe in lume. Si aflam lucruri foarte interesante:

Romania Libera:

Media pro-Putin îl atacă pe ambasadorul SUA la Moscova: Michael McFaul e „implicat în intrigi şi conspiraţii“

In articol, printre altele, se arata ca:

„Încă din a doua sa zi de muncă, Michael McFaul, noul ambasador al Statelor Unite în Rusia şi arhitectul programului de „resetare“ a relaţiilor dintre cele două ţări, a făcut cunoştinţă cu stilul agresiv al jurnaliştilor ruşi – şi cu paranoia acestora.

Presei pro-guvernamentale sau de stat din Rusia nu i-au trebuit mai mult de 48 de ore de la intrarea în funcţie a lui Michael McFaul pentru a îl ataca pe acesta cu o ferocitate la care americanul probabil că nu se aştepta. Dacă prima sa activitate în funcţie – o întâlnire cu mai mulţi oficiali ruşi, care a avut loc în cadrul vizitei la Moscova a vicesecretarului de Stat William Burns, nu s-a bucurat de prea mult răsunet, cu atât mai mare a fost vuietul media moscovite când, în cea de-a doua zi de muncă a lui McFaul, acesta a primit la sediul ambasadei mai mulţi reprezentanţi ai opoziţiei şi ai societăţii civile. Deşi şi această întâlnire a făcut parte din programul lui Burns, televiziunile şi presa au dezlănţuit atacuri furibunde la adresa lui McFaul.

Un biet expert în promovarea democraţiei

Astfel, Mihail Leontev, un analist al televiziunii de stat Kanal 1, a întrebat retoric dacă McFaul, autorul cărţii „Revoluţia neterminată din Rusia. Schimbarea politică de la Gorbaciov la Putin”, a venit în Rusia „pentru a lucra în specialitatea sa, şi anume terminarea revoluţiei”, după cum relatează cotidianul american The Washington Post. „McFaul nu este expert în Rusia, ci doar în promovarea democraţiei”, a continuat Leontev, sugerând mai târziu că Institutul Naţional pentru Democraţie, pentru care McFaul a lucrat în anii ’90 în Rusia, era „cunoscut drept foarte apropiat serviciilor secrete americane„.

O zi mai târziu, Alexei Puşkov, moderatorul unei emisiuni de televiziune şi totodată şeful Comitetului Parlamentar pentru Afaceri Externe, a avertizat în emisiunea sa că McFaul ar putea să piardă „privilegiul” de a se întâlni cu oficiali ai guvernului în cazul în care va fi văzut drept un aliat al opoziţiei.

Nici presa scrisă nu a fost mai îngăduitoare cu ambasadorul american, un editorialist al cotidianului Izvestia scriind că numirea lui McFaul este o întoarcere în secolul 18, când „participarea unui ambasador la intrigi şi conspiraţii de curte era la ordinea zilei”.

McFaul: „O să fie distractiv!”

Pentru McFaul, atacurile presei nu sunt primul său contact cu modul relativ violent de discuţie practicat uneori în Rusia; conform departamentului de ştiri al Universităţii Stanford, în 1994, în timp ce îşi completa doctoratul, McFaul a fost înfierat verbal de neo-fascistul Vladimir Jirinovski într-un discurs al acestuia din parlamentul rus. Două zile mai târziu, un necunoscut a tras un glonţ prin geamul biroului lui McFaul din campusul de la Stanford.” (subl.mea)

Datoria publică a Marii Britanii a depăşit pragul de 1.000 miliarde de lire sterline

In articol se arata ca:

„Datoria publică a Marii Britanii a depăşit la sfârşitul anului trecut pentru prima dată pragul de 1.000 miliarde de lire sterline şi scoate în evidenţă dificultăţile administraţiei britanice în încercarea de a reduce datoria, în contextul semnelor tot mai puternice că economia reintră în recesiune, potrivit Mediafax.

Chiar dacă guvernul a împrumutat în decembrie 13,7 miliarde de lire sterline, cu 2 miliarde de lire mai puţin ca în aceeaşi perioadă a anului trecut, datoriile totale, excluzând costurile salvării sectorului financiar, au urcat la 1.004 miliarde de lire (1.206 miliarde de euro), potrivit Reuters. Suma este cea mai mare începând din 1993, când au început să fie înregistrate date, şi echivalează cu 64% din PIB.

Împrumuturile guvernului britanic s-au situat în decembrie sub aşteptările analiştilor, de 14,9 miliarde de lire.

Economiştii au avertizat că finanţele publice s-ar putea afla sub presiune în cele trei luni rămase până la încheierea actualului an financiar, întrucât creşterea mai slabă reduce veniturile din taxe şi majorează cheltuielile cu beneficii sociale.

Autrorităţile britanice vor anunţa, miercuri, o contracţie de 0,1% pentru trimestrul al patrulea al anului trecut, iar economiştii anticipează o continuare a contracţiei în primele trei luni din acest an.” (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ianuarie 24, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Turnul Babel…

Eeeeei, ia sa vedem ce mai fac oamenii in epoca noastra moderna. Cam tot ceea ce faceau si in trecut, in vremurile de demult… Iata ce titreaza Gandul:

Planul celei mai înalte clădiri din lume: va avea 1.6 KM ÎNĂLŢIME şi va costa 13,5 MILIARDE DE EURO. Cât va dura să urci cu liftul până în vârf

de Laura HOLBAN

Iata ce arata articolul:

„Familia regală din Arabia Saudită a făcut publice planurile celei mai înalte construcţii din lume, care va avea 1,6 kilometri înălţime (o milă), scrie Daily Mail. Clădirea, Kingdom Tower , care va dubla în înălţime cea mai înaltă clădire actuală – Burj Khalifa din Dubai, va oferi spaţii pentru birouri, apartamente de lux, hoteluri şi magazine.

Compania care va finanţa Kingdom Tower, Kingdom Holding Company, este deţinută de către familia regală din Arabia Saudită şi este cea mai mare din ţară. Compania, care deţine acţiuni Apple, McDonald’s şi Amazon, a angajat aceeaşi echipă de arhitecţi care a lucrat la construcţia Burj Khalifa.” (subl.mea)

si au aparut si criticile:

„Intenţia de a înălţa o asemenea clădire a stârnit criticile unor arhitecţi şi experţi în design care consideră zadarnică încă o construcţie sub forma unui turn. „Cursa pentru construcţia celui mai înalt zgârie-nori este zadarnică. Până unde vor ajunge?”, a comentat Rory Olcayto, editor la publicaţia „The Architects”.”

Interesant e sa deschideti link-ul articolului din Gandul si sa vedeti macheta! Pare ceva cu totul disproportionat, ca inaltime fireste, fata de cladirile din jur. Cu liftul urci pana in varf in 12 minute. Insa oamenii uita (destul de repede) ce s-a intamplat cand cei din vechime au vrut sa construiasca Turnul Babel

Dar sa admiram aceasta pictura, oferita de Wikipedia, opera a lui Pieter Bruegel cel Bătrân -Turnul Babel:

Burj Khalifa in the United Arab Emirates, is c...

Image via Wikipedia

Nu se poate sa nu te intrebi: la ce bun astfel de constructii atat de inalte? O constructie inalta de 1 mila! Pentru ce?  Dar iata cum arata cea mai inalta constructie din lume pana in prezent – Burj Khalifa:

Nu spun ca nu ar fi reusita din punct de vedere arhitectonic, dar totusi de unde provine goana asta pentru constructii din ce in ce mai inalte? Si este de observat ca, la fel ca si Turnul Babel, si aceasta noua contructie de 1,6 km inaltime, ce se preconizeaza a se realiza, este tot in zona (zona Orientului Mijlociu). Coincidenta intamplatoare?

Interesant este ca Burj Khalifa si seamana cumva cu Turnul Babel a lui Pieter Bruegel cel Bătrân…nu?

Pe atunci Dumnezeu a amestecat limbile pentru ca acea constructie gigantica nu a fost inaltata spre slava lui Dumnezeu. Acum constructia de 1,6 km „va oferi spaţii pentru birouri, apartamente de lux, hoteluri şi magazine”….

Aprilie 13, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii