Tensiuni Obama – Netanyahu

Adevarul

Relaţia dintre SUA şi Israel se răceşte tot mai mult

Un articol foarte interesant, pe care il recomand a fi citit integral si in original. Iata ce se arata:

„Relaţiile deja tensionate dintre preşedintele american Barack Obama şi premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, s-au înrăutăţit odată cu festivităţile pentru a marca al doilea mandat al liderului de la Casa Albă şi victoria anticipată a prim-ministrului la alegerile de marţi, relatează „The Guardian“.

Apropiaţii lui Netanyahu l-au acuzat pe Obama că intervine în alegerile din Israel, în urma unui articol în care liderul american este citat declarând că Israelul nu îşi cunoaşte propriile interese. Autorul articolului a menţionat că preşedintele vede în Netanyahu un „laş politic“.

Preşedintele israelian Shimon Peres s-a arătat îngrijorat de relaţiile reci dintre cei doi lideri.

„Nu trebuie să pierdem sprijinul SUA. Ajutorul lor oferă Israelului puterea de a negocia în spaţiul internaţional. Fără susţinerea americanilor am fi ca un copac izolat în deşert“, a declarat Peres într-un interviu acordat cotidianului „New York Times“.

Israelienii tind să creadă că Obama se răzbună pe prim-ministrul israelian pentru sprijinul acordat de acesta rivalului său, Mitt Romney, la alegerile din noiembrie.

Jeffrey Goldberg, autorul articolului care a stârnit furia israelienilor, care este şi un apropiat al preşedintelui american, a scris că Obama are rezerve în ceea ce priveşte investirea de noi eforturi în pacea din Orientul Mijlociu, având în vedere hotărârea lui Netanyahu de a continua construirea de noi locuinţe în coloniile din Cisiordania.

„În ceea ce îi priveşte pe palestinieni, preşedintele pare să vadă în prim-ministru un laş politic, un lider care nu e dispus să consume resurse politice sau să le îndrume spre compromis“, scrie Goldberg.

Casa Albă nu a negat replicile atribuite preşedintelui.

„Barack Obama a declarat răspicat ce crede despre premierul israelian şi despre direcţia în care acesta îşi conduce ţara“, a declarat Alon Pinkas, un fost diplomat israelian. „Acestea sunt declaraţii grave şi fără precedent, care trag un semnal de alarmă.“

Este de aşteptat ca Netanyahu să fie reales în funcţia de premier după alegerile de marţi şi va vizita, cel mai probabil, Washingtonul în martie, pentru întâlnirea anuală Comitetului Americano-Israelian pentru Afaceri Publice (AIPAC). Obama şi Netanyahu nu s-au întâlnit în septembrie, în timpul vizitei premierului israelian în Statele Unite. Nici Obama nu a vizitat Israelul în cei patru ani de când este preşedinte.”

President Barack Obama and Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu deliver a press conference following their meeting in the Oval Office. Screen-shot from official White House video. (Photo credit: Wikipedia)

Si partidul lui Netanyahu conduce in alegerile legislative din Israel… Ramane de vazut ce se va mai intampla in Orientul Mijlociu. Obama pare decis sa-si impuna viziunea sa referitor la evolutia situatiei din zona. Mi se pare ca este si o lupta ideologica intre Stanga si Dreapta. Likud, partidul lui Netanyahu, se stie, este un partid de Dreapta. Partidul Democrat, din care provine Obama, are valente de Centru-Stanga. Viziunile, deci, nu prea pot sa coincida. Cum vad eu problema? Dupa parerea mea, Obama are dreptate in felul sau. Daca Israelul nu doreste niciun fel de compromis cu palestinienii si cu celelalte state musulmane, e greu de crezut ca se poate realiza o pace durabila in Orientul Mijlociu. In privinta Autoritatii Palestiniene se poate spune ca aceasta e divizata in doua mari partide – Fatah si Hamas. Fatah-ul are controlul in West Bank iar Hamas in Fasia Gaza. De remarcat ca Hamas este un partid conservator, islamist, fundamentalist. E vazut de catre unii ca fiind o organizatie terorista. De aceea cu Hamas e foarte greu de negociat. Fatah e un partid social-democrat, face parte din Internationala Socialista, e un partid, dupa parerea mea, mult mai modern si cu idei mult mai moderne decat Hamas, un partid cu care se poate discuta civilizat si, cred, rational pentru gasirea unei solutii convenabile de ambele parti. Iata de ce inclin sa fiu de acord cu ce scria fostul premier israelian, Ehud Olmert, cand Palestina a obtinut statutul de membru observator la Natiunile Unite:

„Israeli former Prime Minister Ehud Olmert wrote: „I believe that the Palestinian request from the United Nations is congruent with the basic concept of the two-state solution. Therefore, I see no reason to oppose it. Once the United Nations will lay the foundation for this idea, we in Israel will have to engage in a serious process of negotiations, in order to agree on specific borders based on the 1967 lines, and resolve the other issues. It is time to give a hand to, and encourage, the moderate forces amongst the Palestinians. Abu-Mazen [sic] (Mahmoud Abbas) and Salam Fayyad need our help. It’s time to give it.””

Situatia ramane complicata deoarece Hamas se bucura de o mai mare popularitate in randul palestinienilor, lucru ce s-a vazut in rezultatele alegerilor legislative din 2006 din Palestina. De aceea ar trebui, dupa parerea mea, sprijinite fortele progresiste din Palestina. Ce face UE in acest sens? Care e pozitia PES? Mai ales ca in 2013 ar trebui sa avem alegeri generale in Palestina… Pe de alta parte, PPE, partid european de dreapta, nu cred ca-si poate permite sa sprijine Hamas. Hamas e tot un partid de dreapta, insa in cheie islamista si fundamentalista si foarte putin dispus la negocieri cu Israelul. Pe de alta parte, hotararea lui Netanyahu de a construi noi locuinte in Cisiordania ii stirbesc autoritatea lui Mahmoud Abbas, care provine din Fatah. Or, lucrul asta nu e in regula deoarece inseamna cresterea influentei celuilalt mare partid, Hamas. Si atunci Netanyahu ce ar fi vrut? Un razboi cu ajutorul SUA? Adica sa tarasca SUA intr-un razboi…?! Asta e o nebunie din start!! Niciodata nu s-a mai intamplat asa ceva, nici in 2006 pe vremea razboiului dintre Israel si Hezbollah, nici in 2008-2009 cu ocazia razboiului din Gaza. Daca SUA se implica direct intr-un eventual razboi in Orientul Mijlociu se poate ajunge la un razboi mondial. Valabil si pentru Rusia sau China. Asa ceva nu s-a intamplat nici macar in timpul razboiului de Yom Kippur si nici nu trebuie sa se intample. De aceea este necesar sa fie intensificate eforturile diplomatice in vederea solutionarii pe cale pasnica a conflictului din Orientul Mijlociu si lucrul asta nu se poate face decat prin negocieri. Din aceasta cauza Israelul are nevoie de parteneri cu care sa poata negocia. Insa mie mi se pare ca UE face destul de putin in privinta sprijinului dat fortelor progresiste din Palestina. Dupa parerea mea, actualul Fatah reprezinta o mare schimbare, sper ca in bine, in situatia din aceasta zona atat de framantata si tulbure, fata de anii anteriori. Faptul ca face parte din Internationala Socialista inseamna o evidenta deschidere spre lume, prin adoptarea unei ideologii – cea social – democrata – care nu mai are de a face cu islamismul si fundamentalismul, intalnit doar in unele tari musulmane. Este un pas foarte important catre modernizarea Statului Palestinian: iesirea de sub influenta fundamentalismului islamic. Ar insemna ca se poate discuta cu Fatah, de pe alte baze si intr-un alt de mod decat pana nu foarte demult. Israelul ar trebui sa profite de lucrul acesta. In ceea ce priveste Hamas, datorita ideologiei sale, va continua eforturile de islamizare atat in West Bank cat si in Fasia Gaza… Ar trebui ca si aceasta formatiune politica sa inceapa sa caute solutii de modernizare, desi usor pentru ei nu va fi. In primul rand pentru ca Hamas este, la ora actuala, un partid de extrema dreapta islamica, militarizat. Efortul de a se apropia de modelul premierului turc Tayyip Erdogan este notabil. Totusi, Partidul Justitie si Dezvoltare, al premierului turc, este un partid de centru-dreapta, nu de extrema dreapta. Acest partid este afiliat cu statut de observator la Partidul Popular European (PPE). Or, Hamas este inca foarte departe de a avea o valenta europeana. Sunt si criticati in presa antiHamas din Palestina cum ca ceea ce vor sa faca in realitate este o replica a modelului taliban al islamului. Totusi, efortul de modernizare a Hamas trebuie sa continue si cred ca acest lucru s-ar putea realiza efectiv. Trebuie spus ca asa cum arata Hamas acum, nu este in interesul Israelului. Si cred ca mentinerea, ca sa zic asa, a Palestinei ca si cum n-ar fi o tara, ci un fel de regiune, fara o viata politica structurata, tot n-ar fi in interesul Israelului. Pentru ca o astfel de stare determina extremismul islamic si instabilitatea in regiune. Pe cand daca, spre exemplu, si Hamas ar reusi sa se modernizeze, renuntand la extremism si lupta armata, s-ar putea vorbi de un inceput de democratie in Palestina si altfel s-ar putea discuta, desigur, cu ei. In orice caz, ar fi si un inceput de stabilitate in zona si s-ar putea vorbi de un pas foarte mare pentru atingerea unei paci durabile in Orientul Mijlociu.