Despre lumea islamica…

Nu cred ca lucrurile stau chiar asa…

Eu cred ca trebuie aratate doua lucruri:

1.  nu toti musulmanii sunt fundamentalisti, jihadisti, teroristi;

2. sunt multi din lumea islamica doritori de modernizare si dezvoltare.

Situatia actuala reflecta un decalaj foarte mare de dezvoltare intre Europa, pe de o parte, si tarile islamice din Nordul Africii (si nu numai acestea) pe de alta parte. Aceste tari, dominate de islamism si regimuri totalitare au ramas mult in urma. Din aceasta cauza acolo saracia este mare. Lucrul acesta poate determina un urias val de emigranti din aceste tari catre Europa. A existat si pana acum o imigratie din tari islamice in Europa. O imigratie suportabila sub aspect economic, social si cultural. Trebuie facuta precizarea ca aceste tari nu sunt membre UE. Dar sa ne gandim ce ar fi, ce s-ar putea intampla in viitor, daca decalajele existente intre Europa si aceste tari se vor mari foarte mult. Emigratia din aceste tari spre Europa va spori si mai mult. Pe de alta parte, mizeria in aceste tari arabe se va accentua si mai mult. Or, pentru ca aceste tari sa poata avansa trebuie sa fie ajutate. Asa cum arata marele economist american Simon Kuznets cresterea economica moderna trebuie sa se raspandeasca si in tarile cu performante „cu mult sub nivelurile minime in raport cu potentialul tehnologiei moderne”. Si tot el arata, printre altele, ca pentru asta trebuie sa existe un ritm ridicat de transformare structurala si schimbari importante in  sectoarele care ating viata si comportamentul oamenilor. Iata de ce Primavara araba e un lucru important: este un prim pas pentru atingerea acestor obiective. Vitale pentru Europa. Europa nu are nevoie de tari slab dezvoltate in Africa, ci are nevoie de debuseuri pentru a-si promova produsele si de parteneri economici. In caz contrar va avea parte doar de o emigratie din aceste tari care nu va mai putea fi, la un moment dat, suportabila, dezvoltand curente extremiste si xenofobe pe batranul nostru continent. O asemenea emigratie masiva din tarile islamice spre Europa poate distruge cultura europeana si vor fi multi, nu neaparat de extrema dreapta, care se vor opune unui astfel de fenomen. De aceea nu ne putem impiedica de Al Qaeda. Ci trebuie sa stimulam, sa capacitam toate fortele progresiste din aceste tari in vederea modernizarii Nordului Africii si nu numai. Oamenii acestia trebuie sa inteleaga faptul ca ramanerea in urma, daca va continua, nu va insemna decat rau pentru tarile lor. Pentru Europa va insemna un potential pericol, inclusiv terorist. D-na. Cretu spune:

„Schimbarea regimurilor autoritare din Egipt, Libia și Tunisia a fost un lucru foarte bun. Acestea au căzut pe fondul unor nemulțumiri legitime ale cetățenilor. Doar că particularitățile zonei, care au scăpat la o primă analiză, i-au făcut pe mulți să creadă că evoluțiile vor urma scenariul din Europa de Est: democratizare, reforme politice, economice și sociale, deschidere către noi valori etc. Realitatea este alta.”

Tocmai asta e si ideea: „democratizare, reforme politice, economice și sociale, deschidere către noi valori, etc”, pentru ca fara astfel de schimbari aceste tari risca sa se afunde si mai mult in mizerie. Un comentator – Karakas – spune: „Tarile astea trebuiau lasate sa se dezvolte natural, dar diavolul nu doarme niciodata”. Problema este ca aceste tari nu se pot dezvolta „natural”. Tocmai ca acolo „natural” nu inseamna dezvoltare si crestere economica. Or, tocmai acest „natural” creeaza mizeria in aceste tari, care poate determina revolte foarte mari, accentuarea fenomenului terorist si emigratie masiva in viitor. Asta nu inseamna ca acolo nu ar fi oameni care sa doreasca dezvoltarea tarilor lor. Sunt, si cred ca sunt foarte multi. Tocmai pe acesti oameni trebuie sa ne bazam in efortul de a reduce decalajele existente azi intre Europa si aceste tari, inclusiv pentru a combate pericolul terorist.

Un comentariu al Bibliotecarului spune: „Tradiţia europeană nu poate fi impusă lumii islamice”. Eu nu cred ca problema se pune in acest mod – sa impui o traditie straina, in speta cea europeana, lumii islamice. Insa forme medievale dictatoriale de conducere precum sultanatul sunt anacronice. Chestiunea este sa ajutam aceste state sa micsoreze decalajele existente fata de Europa. Or, cum sa le ajuti? Fara reforme economice, nu vor vedea niciodata bani de la FMI pentru dezvoltare. Pe de alta parte sunt foarte multi care pleaca din aceste tari catre Europa, pentru a duce o viata mai buna. Cu toate restrictiile legate de vestimentatie impuse in Franta si care fac obiectul Comitetului pentru Drepturile Omului al Natiunilor Unite, nu prea sunt doritori sa se intoarca in tarile lor de origine. Eu cred ca foarte multi privesc la tarile lor de origine cam asa: „cum de-am putut sa traiesc pana acum acolo, in tara aceea„. Asa ca traditiile europene sunt mult mai atragatoare decat traditiile din tarile lor. Si odata avand un nivel de trai mai bun privesc la tarile lor de provenienta ca la niste tari straine si un mod de viata strain. Eu cred ca si celor fanatici, care locuiesc in Europa, le place modul asta de viata de aici, doar ca nu vor s-o recunoasca. Insa in forul lor interior cred ca isi dau seama de superioritatea Europei si a valorilor sale fata de mizeria din tarile lor. Citeam undeva despre faptul ca Osama bin Laden isi indemna fiul sa nu se apuce de jihad, ci sa mearga in SUA sa invete, sa dobandeasca o buna educatie acolo. Pentru ca este evident ca „traditia lor” nu inseamna decat ramanere in urma. Ar fi numai treaba lor, daca nu ar fi si treaba noastra! Tocmai asta e: e si treaba noastra! Pentru ca daca lasam asa lucrurile, fara sa-i ajutam, fara sa miscam un deget, evident ca acestea se vor agrava, inclusiv in detrimentul nostru.

CORINA CRETU

”Orice soluție naște noi probleme!” Cred că fiecare dintre noi trebuie să mediteze la aceste cuvinte, care exprimă un adevăr crunt: oricând ceea ce pare o soluție se poate transforma într-un coșmar. ”Primăvara arabă” a fost una dintre acele soluții salutate cu entuziasm de întrega lume, cu precădere de europeni și de americani. Încă o dată, tendința de a judeca totul prin prisma valorilor occidentale, pe care unii le cred universale, și-a arătat consecințele.

Schimbarea regimurilor autoritare din Egipt, Libia și Tunisia a fost un lucru foarte bun. Acestea au căzut pe fondul unor nemulțumiri legitime ale cetățenilor. Doar că particularitățile zonei, care au scăpat la o primă analiză, i-au făcut pe mulți să creadă că evoluțiile vor urma scenariul din Europa de Est: democratizare, reforme politice, economice și sociale, deschidere către noi valori etc. Realitatea este alta.

Cu excepția Tunisiei, care, din motive istorice, este mai laică și mai…

Vezi articolul original 451 de cuvinte mai mult