Despre lumea islamica…

Nu cred ca lucrurile stau chiar asa…

Eu cred ca trebuie aratate doua lucruri:

1.  nu toti musulmanii sunt fundamentalisti, jihadisti, teroristi;

2. sunt multi din lumea islamica doritori de modernizare si dezvoltare.

Situatia actuala reflecta un decalaj foarte mare de dezvoltare intre Europa, pe de o parte, si tarile islamice din Nordul Africii (si nu numai acestea) pe de alta parte. Aceste tari, dominate de islamism si regimuri totalitare au ramas mult in urma. Din aceasta cauza acolo saracia este mare. Lucrul acesta poate determina un urias val de emigranti din aceste tari catre Europa. A existat si pana acum o imigratie din tari islamice in Europa. O imigratie suportabila sub aspect economic, social si cultural. Trebuie facuta precizarea ca aceste tari nu sunt membre UE. Dar sa ne gandim ce ar fi, ce s-ar putea intampla in viitor, daca decalajele existente intre Europa si aceste tari se vor mari foarte mult. Emigratia din aceste tari spre Europa va spori si mai mult. Pe de alta parte, mizeria in aceste tari arabe se va accentua si mai mult. Or, pentru ca aceste tari sa poata avansa trebuie sa fie ajutate. Asa cum arata marele economist american Simon Kuznets cresterea economica moderna trebuie sa se raspandeasca si in tarile cu performante „cu mult sub nivelurile minime in raport cu potentialul tehnologiei moderne”. Si tot el arata, printre altele, ca pentru asta trebuie sa existe un ritm ridicat de transformare structurala si schimbari importante in  sectoarele care ating viata si comportamentul oamenilor. Iata de ce Primavara araba e un lucru important: este un prim pas pentru atingerea acestor obiective. Vitale pentru Europa. Europa nu are nevoie de tari slab dezvoltate in Africa, ci are nevoie de debuseuri pentru a-si promova produsele si de parteneri economici. In caz contrar va avea parte doar de o emigratie din aceste tari care nu va mai putea fi, la un moment dat, suportabila, dezvoltand curente extremiste si xenofobe pe batranul nostru continent. O asemenea emigratie masiva din tarile islamice spre Europa poate distruge cultura europeana si vor fi multi, nu neaparat de extrema dreapta, care se vor opune unui astfel de fenomen. De aceea nu ne putem impiedica de Al Qaeda. Ci trebuie sa stimulam, sa capacitam toate fortele progresiste din aceste tari in vederea modernizarii Nordului Africii si nu numai. Oamenii acestia trebuie sa inteleaga faptul ca ramanerea in urma, daca va continua, nu va insemna decat rau pentru tarile lor. Pentru Europa va insemna un potential pericol, inclusiv terorist. D-na. Cretu spune:

„Schimbarea regimurilor autoritare din Egipt, Libia și Tunisia a fost un lucru foarte bun. Acestea au căzut pe fondul unor nemulțumiri legitime ale cetățenilor. Doar că particularitățile zonei, care au scăpat la o primă analiză, i-au făcut pe mulți să creadă că evoluțiile vor urma scenariul din Europa de Est: democratizare, reforme politice, economice și sociale, deschidere către noi valori etc. Realitatea este alta.”

Tocmai asta e si ideea: „democratizare, reforme politice, economice și sociale, deschidere către noi valori, etc”, pentru ca fara astfel de schimbari aceste tari risca sa se afunde si mai mult in mizerie. Un comentator – Karakas – spune: „Tarile astea trebuiau lasate sa se dezvolte natural, dar diavolul nu doarme niciodata”. Problema este ca aceste tari nu se pot dezvolta „natural”. Tocmai ca acolo „natural” nu inseamna dezvoltare si crestere economica. Or, tocmai acest „natural” creeaza mizeria in aceste tari, care poate determina revolte foarte mari, accentuarea fenomenului terorist si emigratie masiva in viitor. Asta nu inseamna ca acolo nu ar fi oameni care sa doreasca dezvoltarea tarilor lor. Sunt, si cred ca sunt foarte multi. Tocmai pe acesti oameni trebuie sa ne bazam in efortul de a reduce decalajele existente azi intre Europa si aceste tari, inclusiv pentru a combate pericolul terorist.

Un comentariu al Bibliotecarului spune: „Tradiţia europeană nu poate fi impusă lumii islamice”. Eu nu cred ca problema se pune in acest mod – sa impui o traditie straina, in speta cea europeana, lumii islamice. Insa forme medievale dictatoriale de conducere precum sultanatul sunt anacronice. Chestiunea este sa ajutam aceste state sa micsoreze decalajele existente fata de Europa. Or, cum sa le ajuti? Fara reforme economice, nu vor vedea niciodata bani de la FMI pentru dezvoltare. Pe de alta parte sunt foarte multi care pleaca din aceste tari catre Europa, pentru a duce o viata mai buna. Cu toate restrictiile legate de vestimentatie impuse in Franta si care fac obiectul Comitetului pentru Drepturile Omului al Natiunilor Unite, nu prea sunt doritori sa se intoarca in tarile lor de origine. Eu cred ca foarte multi privesc la tarile lor de origine cam asa: „cum de-am putut sa traiesc pana acum acolo, in tara aceea„. Asa ca traditiile europene sunt mult mai atragatoare decat traditiile din tarile lor. Si odata avand un nivel de trai mai bun privesc la tarile lor de provenienta ca la niste tari straine si un mod de viata strain. Eu cred ca si celor fanatici, care locuiesc in Europa, le place modul asta de viata de aici, doar ca nu vor s-o recunoasca. Insa in forul lor interior cred ca isi dau seama de superioritatea Europei si a valorilor sale fata de mizeria din tarile lor. Citeam undeva despre faptul ca Osama bin Laden isi indemna fiul sa nu se apuce de jihad, ci sa mearga in SUA sa invete, sa dobandeasca o buna educatie acolo. Pentru ca este evident ca „traditia lor” nu inseamna decat ramanere in urma. Ar fi numai treaba lor, daca nu ar fi si treaba noastra! Tocmai asta e: e si treaba noastra! Pentru ca daca lasam asa lucrurile, fara sa-i ajutam, fara sa miscam un deget, evident ca acestea se vor agrava, inclusiv in detrimentul nostru.

CORINA CRETU

”Orice soluție naște noi probleme!” Cred că fiecare dintre noi trebuie să mediteze la aceste cuvinte, care exprimă un adevăr crunt: oricând ceea ce pare o soluție se poate transforma într-un coșmar. ”Primăvara arabă” a fost una dintre acele soluții salutate cu entuziasm de întrega lume, cu precădere de europeni și de americani. Încă o dată, tendința de a judeca totul prin prisma valorilor occidentale, pe care unii le cred universale, și-a arătat consecințele.

Schimbarea regimurilor autoritare din Egipt, Libia și Tunisia a fost un lucru foarte bun. Acestea au căzut pe fondul unor nemulțumiri legitime ale cetățenilor. Doar că particularitățile zonei, care au scăpat la o primă analiză, i-au făcut pe mulți să creadă că evoluțiile vor urma scenariul din Europa de Est: democratizare, reforme politice, economice și sociale, deschidere către noi valori etc. Realitatea este alta.

Cu excepția Tunisiei, care, din motive istorice, este mai laică și mai…

Vezi articolul original 451 de cuvinte mai mult

Barbaria

Iata ce noutati vin din Libia, dupa cum ne informeaza Gandul:

VIDEO: Un fiu al lui Gaddafi cere permisiunea de a fuma o ultimă ţigară ÎNAINTE DE A FI EXECUTAT

Ce se întâmplă cu trupul lui Gaddafi: „Vom proceda ca în cazul lui Adolf Hitler”

Primul preşedinte care-l PLÂNGE pe Gaddafi: „L-au asasinat. Este un martir”

Amnesty International: Dacă Gaddafi a fost ucis intenţionat după ce a fost capturat, ACEASTA E O CRIMĂ DE RĂZBOI

„Amnesty International (AI) a îndemnat noile autorităţi libiene să ancheteze circumstanţele morţii lui Muammar Gaddafi, avertizând că, dacă liderul îndepărtat de la putere a fost ucis în mod intenţionat după ce a fost capturat, acest lucru constituie o „crimă de război”, relatează AFP.

„În cazul în care colonelul (Muammar) Gaddafi a fost ucis după capturare, acest lucru constituie o crimă de război, iar cei vinovaţi trebuie să fie judecaţi”, a declarat Claudio Cordone, directorul general al acestei organizaţii nonguvernamentale (ONG) pentru drepturile omului cu sediul la Londra.

Capturat joi de combatanţi libieni în apropiere de fieful său de la Sirt, la 360 de kilometri est de Tripoli, lucru atestat de înregistrări video, Muammar Gaddafi, în vârstă de 69 de ani, a murit ulterior în circumstanţe „misterioase”.
Acest lucru a determinat Înaltul Comisariat ONU pentru Drepturile Omului să ceară, vineri, o anchetă.
„A ancheta pentru a afla dacă această moarte este sau nu o crimă de război va fi, fără îndoială, (un gest) impopular. Cu toate acestea, CNT (Consiliul Naţional de Tranziţie) trebuie să aplice aceleaşi reguli tuturor, garantând (accesul la) justiţie chiar şi celor care i-au privaţi pe alţii de acest acces”, a adăugat Cordone, citat într-un comunicat.”

Cea mai corecta pozitie, dupa parerea mea, o are Amnesty International!

Ceea ce s-a petrecut in Libia, prin uciderea lui Muammar Gaddafi, mi se pare a fi o barbarie! Acest om a condus Libia atatia ani si, in final, n-a avut parte de un proces corect, cum ar fi fost normal. L-au omorat si acum, precum o banda de criminali, vor sa scape de cadavru, chipurile sa-l ingroape intr-un loc secret. Unul din fiii sai, dupa cum aflam din Gandul, a fost executat. A avut parte de un proces corect? Sau l-au omorat si pe acesta repede, repede. De remarcat cum actualei Junte militare, care a pus mana pe putere in Libia, ii e frica de Gaddafi chiar si in conditiile in care acesta e mort! Vor sa-l ingroape intr-un loc secret, pentru a evita un pelerinaj la mormantul acestuia din partea populatiei. Daca e asa, inseamna ca foarte multi, inca, sunt de partea lui Gaddafi. Care este, de fapt, situatia politica din Libia? Si in ce masura schimbarile din aceasta tara sunt expresia vointei poporului, exprimata democratic? Oare intreg poporul libian a vrut inlaturarea lui Gaddafi de la putere? Daca da, de ce atata frica din partea noilor autoritati libiene de Gaddafi mort? Care ar fi problema ca sa aiba un mormant, asa cum se cuvine? Chiar atat de multi libieni ar fi dispusi sa-i aduca fostului lor presedinte un ultim omagiu? Trebuie remarcate cel putin doua lucruri cu privire la Libia: dintre toate tarile din Africa, Libia avea cel mai mare PIB per capita si cel mai mare indice al dezvoltarii umane! Deci Libia nu a stat chiar asa de rau sub Gaddafi… Fata de Tunisia, spre exemplu, PIB-ul per capita al Libiei era mult mai ridicat (mai mult ca dublu!). Sunt tare curios cum va fi de acum inainte in Libia… Acelasi lucru se poate spune si daca facem o comparatie cu Siria, unde, de asemenea, au loc evenimente.

Interesant e cum va fi viitorul parcurs politic al Libiei: va fi unul cu adevarat democratic, in sensul unei democratii pluraliste? Ramane de vazut. Ar fi, iarasi, interesant daca Uniunea Europeana va ajuta tarile din Nordul Africii, recent eliberate de sub regimuri autoritare, atat din punct de vedere economic cat si din punct de vedere politic, in vederea instituirii in aceasta regiune a democratiei si daca da, atunci cum se va realiza si materializa acest ajutor. Sa nu uitam de criza economica si financiara actuala care bantuie prin Europa si Zona Euro si care ar putea sa afecteze, daca nu o si face deja, si statele din Nordul Africii…

Toate cauzele acestor revolutii nord-africane nu cred ca au fost bine, temeinic studiate in Europa. Europa, dar si SUA, au fost luate cam pe nepregatite de aceste evenimente. Chiar daca, in mare, se stiu cauzele, acestea concentrandu-se in jurul lipsei libertatilor si drepturilor omului, totusi ar mai fi multe intrebari care nu cred ca si-au gasit pe deplin raspunsul. Ar fi cele legate de setul de valori ale acestor miscari revolutionare de mari proportii, dar si multe altele. Aceste revolutii s-au desfasurat in tari de religie islamica, unde, se stie, religia e la loc de frunte in societate. O caracteristica a acestor oameni, din aceste tari, este religiozitatea, care, uneori, merge pana la fanatism. Nu mai vorbesc de faptul ca exista in aceste tari grupari extremiste islamice, care sunt dispuse sa mearga pana la Jihad. Ma gandesc, desigur, la celebra Fratie Musulmana al carei prim scop este introducerea Shari’ah, totalmente incompatibila cu valorile democratice europene si, cred ca se poate spune fara teama de a gresi, cu civilizatia europeana. Fratia musulmana nu promoveaza, spre exemplu, egalitatea in drepturi intre toti membrii societatii, discriminand pe cei ce de alta religie decat cea musulmana. Nu stim foarte exact cum gandeste tineretul din aceste tari si de ce aceasta categorie a fost in fruntea schimbarilor petrecute in aceasta zona. Spre exemplu: exista, in randul tineretului din aceste tari arabe, o aplecare spre fundamentalismul islamic sau mai mult spre valorile occidentale? Exista o tendinta din partea tinerilor arabi de a moderniza tarile lor in sens occidental…?  Sau, mai degraba, nemultumirea care a stat la baza acestor miscari revolutionare a fost aceea ca fostii dictatori au avut relatii, nu de putine ori, foarte bune cu Vestul si Statele Unite, sustinatorii traditionali ai Israelului? Nu cred ca se pot da, in prezent, raspunsuri foarte clare la aceste intrebari. De aceea, cel putin pana acum, nu stim la ce sa ne asteptam din partea acestor schimbari ce au avut loc in aceste tari arabe. Iata de ce evolutia situatiei politice din Nordul Africii e greu de conturat. Poate ca populatia de acolo are asteptari foarte mari din partea UE si SUA, in special ajutor economic. Insa in aceasta situatie de criza economica e greu de crezut ca acest ajutor, la care ei ar spera, sa poata fi si dat cu promptitudinea necesara. De asemenea, pentru Europa, Nordul Africii poate deveni o noua piata de desfacere, intr-o situatie economica dificila. Evident, realizarea acestui lucru presupunea schimbari politice in aceasta regiune. Dar situatia este departe de a se fi stabilizat. Deocamdata UE are propriile sale probleme stringente. Exista, in continuare, problema, marea problema a Greciei, accentuarea recesiunii in Zona Euro, grupul PIIGS, criza datoriilor suverane. Nici Italia, o tara dezvoltata, nu se simte prea bine cu o datorie de peste 100% din PIB… Situatia economica, pe batranul continent, nu s-a stabilizat si este posibil sa afecteze negativ si aceste tari nord-africane, ce s-au eliberat de regimuri autoritare, in mare parte tari sarace. E foarte posibil sa se mizeze pe o crestere a consumului in aceste tari arabe, lucru ce ar contribui la cresterea PIB-ului, ele constituind astfel un debuseu pentru economia europeana si, macar partial, o solutie la situatia de criza in care ne aflam.

Locuitorul cu numarul 7 miliarde al planetei!

Un articol foarte interesant din Gandul:

Pământul va avea 9 miliarde de locuitori în 2050. Care va fi atunci cea mai populată ţară din lume

Iata ce se arata printre altele:

„Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a ţinut un discurs cu ocazia Zilei Mondiale a Populaţiei (11 iulie), în care a reamintit că anul acesta se va naşte locuitorul cu numărul şapte miliarde al planetei.

„Avem suficientă mâncare pentru toată lumea, dar, cu toate acestea, un miliard de oameni mor de foame. Avem mijloacele să eradicăm multe boli, dar ele continuă să se răspândească. Avem un mediu înconjurător bogat, dar îl exploatăm în fiecare zi. Toţi visăm pacea mondială, dar o mare

Image via Wikipedia

 

parte a lumii este angajată în conflicte armate„, a declarat Ki-moon.” (subl.mea)

Se mai arata ca:

„Previziunile îngrijorătoare ale secretarului general al ONU sunt confirmate de mai multe studii ale organizaţiei, care arată că populaţia planetei ar putea atinge opt miliarde în 2023 şi nouă miliarde în 2050. O situaţie alarmantă, dacă ţinem cont că în prezent, când populaţia este de nici şapte miliarde, 925 de milioane de oameni suferă deja de foame. „(subl.mea)

Si:

„Totuşi, Ban Ki-moon spune că revoltele populare, cum au fost cele din Egipt, Tunisia, Libia şi Siria, ar putea pune capăt inechităţii din lume. „În acest an, am văzut cum o putere gigantică (n.r. Egipt) poate învinge disperarea şi tirania conducătorilor, cerând să se facă dreptate”, a punctat secretarul general al ONU.” (subl.mea)

In final se arata ca:

„India va deveni cea mai populată ţară din lume

Conform unui raport al Institutului de Statistică din SUA, 95% din creşterea populaţiei este cauzată de natalitatea sporită din ţările în curs de dezvoltare.

Astfel, India va deveni, în 2025, cea mai populată ţară din lume, depăşind China. În plus, Japonia şi Rusia vor suferi la capitolul natalitate şi vor cădea mai multe locuri în clasamentul mondial al populaţiei, ajungând de pe 9, respectiv 10, pe 16, respectiv 17.

Potrivit studiului, cele mai mari creşteri ale populaţiei se vor înregistra în Africa. Nigeria, deja cea mai populată ţară de pe continentul negru, va ajunge de la 166 la 400 de milioane de locuitori până în 2050, iar populaţia Etiopiei se va tripla.

La polul opus se situează Rusia, care de la 139 de milioane de locuitori (în 1992) va ajunge la 109 milioane, în 2050.” (subl.mea)

Foarte interesant articolul!

Image via Wikipedia

Si este de retinut ideea: nu din cauza ca nu ar fi de mancare pentru toata lumea mor aproape 1 miliard de oameni de foame, ci din cauza inechitatii din lume.

Apropo de cele de mai sus, iata un alt articol, mai vechi, tot din Gandul, pe care il recomand a fi citit integral cu atentie:

Preşedintele BĂNCII MONDIALE: „Suntem LA UN PAS de o CRIZĂ MONDIALĂ”. PLUS: CUM reacţionează SUA la REVIZUIREA NEGATIVĂ A RATINGULUI

Articolul este datat 18.04.11. Dominique Strauss-Kahn era inca seful FMI. Printre aletele se arata:

„Preşedintele Băncii Mondiale (BM), Robert Zoellick, a avertizat luni, că lumea se află „la un pas de o criză totală”, din cauza creşterii preţului la alimente, scrie BBC.

Scumpirea alimentelor este principala ameninţare pentru ţările sărace, care „riscă să piardă o generaţie„, a declarat Zoellick. Declaraţiile sale au fost făcute luni, la Washington, la o conferinţă a Băncii Mondiale şi FMI.

Între timp, miniştrii de finanţe din G20, care s-au întâlnit şi ei la Washington, şi-au luat angajamentul să susţină financiar noile guverne din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. Preşedintele BM a declarat că un astfel de sprijin este vital. „Criza din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu subliniază faptul că trebuie să punem în practică concluziile ultimului nostru raport mondial (n.r. al BM). Acesta a evidenţiat importanţa securităţiicetăţenilor, a justiţiei şi a locurilordemuncă„, a precizat Zoellick.

De asemenea, el a făcut un apel la adresa Băncii Mondiale să acţioneze rapid pentru a susţine reformele în regiunile menţionate. „Dacă aşteptăm ca situaţia să se stabilizeze, ar însemna oportunităţi pierdute. În momente de revoluţie, ‘status quo’-ul nu este o soluţie câştigătoare„, spune preşedintele BM.

La întâlnirile de la Washington s-au discutat, de asemenea, preţurile schimbătoare ale petrolului şi rata mare a şomajului. Şeful FMI, Dominique Strauss-Kahn, s-a declarat îngrijorat în special de rata mare a şomajului în rândul tinerilor. „Ar fi prea mult să spunem că trecem printr-o perioadă de recuperare fără slujbe, dar cu siguranţă nu sunt suficiente locuri de muncă”, a spus Strauss-Kahn.

Şeful FMI a reiterat ideea „pierderii” unei generaţii. „În special din cauza ratei ridicate a şomajului în rândul tinerilor, există riscul ca aceştia să fie condamnaţi pe viaţă, să se piardă o generaţie”, a spus Strauss-Kahn.”

O generatie… 😦

De vazut din articol si cum a crescut pretul la alimente intre trimestrul 1 din 2010 si trimestrul 1 din 2011.

Cateva articole citite…

 

… si, dupa parerea mea, interesante. Primul articol este din Mediafax si prezinta o statistica de pe urma unui sondaj:

Proprietar sau chiriaş? Află care sunt preferinţele românilor în materie de locuinţe

Se precizeaza ca:

„Aproximativ 70% din români îşi doresc să cumpere o locuinţă decât să închirieze una, preferinţele îndreptându-se în special către apartamente cu trei camere, însă aproape jumătate dintre respondenţi dispun de un avans mai mic de 10.000 de euro, potrivit unui sondaj realizat de portalul imobiliare.ro”

Iata ce se mai spune in articol:

„Dintre cei care vor să achiziţioneze o locuinţă, 72% sunt interesaţi de un apartament şi numai 28% de o casă, răspunsul putând fi influenţat, potrivit imobiliare.ro, de puterea de cumpărare.

Pentru 60% dintre respondenţi, nu este deloc important ca locuinţa să fie nouă.

„Deşi preţul este un factor important, cei mai mulţi ar dori să achiziţioneze un apartament cu trei camere (40%), preferinţă urmată de apartamentele cu două camere (24%), cele cu patru camere (22%) şi garsoniere (16%)„, potrivit imobiliare.ro, care arată că 23% dintre respondenţi preferă locuinţele cu suprafeţe de 60-80 metri pătraţi, 22% pe cele de 80-100 metri pătraţi şi 17% pe cele de peste 100 metri pătraţi.

Potrivit datelor portalului imobiliar, peste jumătate dintre respondenţi ar fi de acord să achite pentru o locuinţă între 35.000 şi 80.000 de euro, în timp ce 16% dintre cei chestionaţi au declarat că ar plăti între 80.000 şi 100.000 de euro, iat un procent similar ar plăti o sumă mai mică de 35.000 de euro. Doar 8% dintre respondenţi ar plăti între 100.000 şi 150.000 de euro, iar procentul celor care ar plăti între 150.000 şi 200.000 de euro este de 3%.”

Celalalt articol este din Romania Libera:

Statele arabe cer României o prezenţă mai mare în regiune

de LUCA NEGREANU

Se arata ca:

„Tunisia şi Egiptul solicită României sprijin pentru construcţie instituţională şi funcţionarea statului de drept, a declarat senatorul Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, adăugând că o solicitare în acest sens a fost formulată de ambasadorii celor două ţări, relatează Mediafax.

„S-a solicitat autorităţilor de la Bucureşti, chiar dincolo de întărirea raporturilor de cooperare bilaterală şi continuarea tendinţei politice pe care am avut-o cu lumea arabă de foarte mult timp, şi un sprijin practic”, a spus Cristian Diaconescu.”

si:

„”Se aşteaptă ca România să aibă o abordare strategică în spiritul relaţiilor parteneriale dinăuntrul UE şi NATO. Am discutat aspecte legate de procesul evolutiv care se produce astăzi în lume arabă. Este un proces încă în desfăşurare deci nu putem avea în vedere concluzii finale”, a spus Diaconescu.

El a subliniat că din discuţii a reieşit faptul că se aşteaptă ca interesul României să fie concretizat printr-o prezenţă la nivel înalt în aceste state.

„Ambasadoarea statului tunisian chiar s-a întrebat de ce România, deosebindu-se de alte state europene nu este mai prezentă având în vedere fundalul extrem de bun al dialogului bilateral”, a mai spus Diaconescu.”

Dar iata si un foarte interesant articol pe care l-am gasit pe site-ul Foreign Policy si in care este vorba nu atat despre petrol… cat despre gazele naturale!

The Pipeline Paradox

Why is the United States helping Iran sell natural gas?

BY GAL LUFT

Este vorba despre Iran cunoscut mai degraba datorita petrolului si pe buna dreptate: Iranul este al patrulea mare producator mondial de petrol. Articolul ne vorbeste insa si despre o alta resursa economica a Iranului si anume zacamintele foarte mari de gaze naturale, lucru ce face ca Iranul sa joace un rol geopolitic major. Acest lucru priveste, fara indoiala, si Europa, in incercarea de a nu mai depinde de gazele naturale rusesti si, in consecinta, de a gasi alternative. Se vorbeste in articol si de proiectul Nabucco. Dar, pentru a intelege problema, trebuie sa avem in vedere faptul ca infrastructura necesara pentru livrarea gazelor naturale e foarte scumpa si consecintele care deriva de aici, si anume un mare avantaj pentru asa numitii exportatori nepopulari:

„The international natural gas trade is different from those in oil and coal in that natural gas is for the most part delivered by an expensive pipeline infrastructure, rather than by more malleable sea routes or rail lines. This means that once an importer enters a long-term contract with an exporter, the relationship becomes all but unbreakable – if Western Europe gets sick of dealing with Russia, for instance, it can’t just pick up its pipeline and drag it over to North Africa. This is a big advantage for politically unpopular exporters, which explains why in recent months Iran inked gas deals with all of its seven neighbors, except Afghanistan. In doing so, it hopes not only to become a critical transit country for Central Asia’s energy, but also to ensure that Europe and South Asia are beholden to its gas for many years to come.”

In privinta Europei, articolul arata ca:

„No less important for Iran is the European market. Here, Iran is trying to position itself as an alternative to Russia – which supplies a quarter of Europe’s natural gas – as a major exporter to the European Union. Europeans have been acutely aware of their vulnerability: Five years ago, a spat between Russia and Ukraine – through which 80 percent of Russia’s natural gas exports to Europe travel – disrupted supplies to Hungary and Poland. Ever since, they have tried to establish a range of Plan Bs for gas delivery. Chief among them is Nabucco, a pipeline that aims to bring gas from the Caspian Sea to the heart of Europe by way of Turkey, Bulgaria, Romania, and Hungary. Iran wants to ensure that no matter which new corridor to Europe is chosen, its gas will be fed into it. For this, Iran needs to be fully integrated into the gas pipelines of its relevant neighbors: Azerbaijan, Syria, Turkey, and Turkmenistan.

This is exactly what Tehran is doing. In January, Iran and Syria signed an agreement to build the so-called Islamic pipeline, which would carry gas from Iran to Europe via Iraq, Syria, Lebanon, and the Mediterranean basin. That same month, Iran signed a long-term contract with Azerbaijan to import Azerbaijani gas to Iran in exchange for exporting Iranian gas to the Nakhchivan Autonomous Republic, the Azerbaijani exclave between Iran and Armenia. Iran has also built a pipeline to Armenia itself, which opened in 2008. In February, Iran and Turkey announced that they are planning to increase the amount of gas flowing through the Tabriz-Ankara pipeline from 18 million to 23 million cubic meters per day. Last November, Iran inaugurated a new pipeline with Turkmenistan, the world’s fourth-largest gas reserve.”

Iata si concluzia articolului:

„Instead, by supporting Nabucco and by giving a nod to Turkmenistan to divert its gas to Europe, the United States is not only facilitating the creation of two new economic lifelines for Iran, but also compromising its relations with Russia – outcomes that run contrary to Washington’s declared positions toward both Tehran and Moscow. Alternatively, by joining forces with Russia, which has expressed interest in financing TAPI, the United States can help shape the geopolitics of energy in South and Central Asia in a way that helps the economic development of its allies in the region while undermining Iran. Washington’s current course, however, will only make Tehran richer and more geopolitically indispensable.” (subl.mea)

Evident, recomand citirea integrala a tuturor articolelor.