Soarele dreptatii

„Slava Tie, Soarele dreptatii, ca prin nasterea Ta toate le-ai luminat.”
Acatistul Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos

Nasterea Domnului

„Nasterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei, ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii si sa Te cunoasca pe tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, Slava Tie!”

Troparul Nasterii Domnului

Numai bine si Craciun fericit tuturor! 🙂

Nasterea Mantuitorului ne vorbeste despre dragostea Sa fata de intreaga umanitate si ne-a daruit noua speranta. Cu aceasta nadejde sa privim si incercarile grele prin care trecem si sa ne rugam Domnului ca sa ne dea intelepciunea de a le depasi. Citeam ca fostul premier britanic, Gordon Brown, afirma ca economia mondiala se indrepta inevitabil catre o noua criza. Si trebuie spus ca nu libertatea este de vina pentru astfel de lucruri, ci lipsa noastra de pricepere in a folosi cum trebuie aceasta libertate. Astfel de lucruri se mai intampla si tin minte ca Alexandru Paleologu spunea ca nu putem fi tot timpul destepti. Cam asa e, trebuie s-o recunoastem… 🙂 . Ce sa facem, nu suntem desavarsiti! Insa asta nu inseamna ca nu exista solutii bune pentru iesirea din criza. Si de aceea sa nadajduim ca Nasterea Domnului ne va lumina si noua, nevrednicilor, mintile si inimile spre a putea vedea drumul cel drept si bun.

Numai bine si multa sanatate! 🙂

Care e parerea Dvs.?

Va propun sa vorbim putin despre „utopii” (de observat ca am pus ghilimelele de rigoare!!). In acest sens doresc sa va prezint o perceptie asupra politicii externe americane, asa cum a vazut-o cineva de aproape si care a avut de-a lungul anilor contacte la cel mai inalt nivel cu oficialii americani:

„Asa cum am mai aratat, politica externa americana are un fundament „utopic” sau axiologic, suprapus peste un „realism politic” extrem de dur. Spre deosebire de politica externa europeana, bazata pe conceptul de real-politik, cea americana este dominata de ideologie si valori. Cu toate acestea, in problemele punctuale ea devine, brusc, „realista” si „pragmatica”, in functie de interesele de moment, de presiunile unor tinte imediate etc.” (subl. mea)

Adrian Nastase – Lumea, americanii si noi (Tiparg, 2012)

Nastase – Bush

Intrebare: este politica externa a  Romaniei dominata de ideologie si valori? Sau la noi nu prea conteaza astfel de lucruri ci, mai mult, interesele de moment, punctuale? Observati cu atentie ce spune: ideologie si valori.

Interesant ce arata fostul premier despre vizita lui Nicolae Titulescu in SUA:

English: Nicolae Titulescu, Romanian statesman, photo taken around 1930, (Photo credit: Wikipedia)

„Sa mentionez totusi faptul ca, in noiembrie 1925, Nicolae Titulescu a efectuat o vizita la Washington, pentru a negocia marimea si esalonarea datoriilor de razboi ale Romaniei fata de Statele Unite ale Americii. In capitala americana, diplomatul roman s-a intalnit cu presedintele Calvin Coolidge, cu secretarul de Stat si secretarul Trezoreriei, cu alti oameni politici, lideri religiosi, oameni de afaceri. (George G. Potra, N. Titulescu in SUA si Canada, in „Revista romano-americana”, editata de Asociatia „Amicii Statelor Unite”, seria a doua, ianuarie 2012, nr. XXII-XXIII, pp. 149-244).”  – A. Nastase, Lumea, americanii si noi, Tiparg, 2012 (subl. mea)

Care e parerea Dvs.? 🙂

Perifericii…

As dori sa va prezint o extraordinara remarca despre America pe care a facut-o Neagu Djuvara in cartea sa Razboiul de saptezeci si sapte de ani si premisele hegemoniei americane (1914-1991) (Editura Humanitas, 2010, Bucuresti):

Neagu Djuvara

„Ramanea o singura tara mare, cu populatie de cea mai mare varietate: SUA. Cautand originea celor patru principali magistrati ai Statelor Unite – presedinte, vicepresedinte, secretar de stat si Chief Justice, de la nasterea uniunii si pana la presedintele John Fitzgerald Kennedy – la Biblioteca Nationala din Washington (Library of Congress, care poseda, in chip aparent surprinzator, cea mai buna sectie de genealogie dintre toate marile biblioteci pe care le cunosc), am descoperit ca in aceasta tara cat o jumatate de continent, in continua extindere si prefacere, grupul etnic care era la temelia infiintarii statului dupa 1776 si care nu depasea 50% din total, protestantii de obarsie anglo-saxona, detinuse totalitatea acelor magistraturi, fara exceptie, vreme de aproape doua veacuri. Din punct de vedere social, au fost si unii iesiti din straturi modeste, ca, de pilda, generalul Grant sau Abraham Lincoln, dar marea majoritate proveneau din acea elita care pornise revolutia, dintre acei fathers of Revolution. Unii s-au succedat la presedintie din tata in fiu sau de la unchi la nepot. Familii care se distinsesera in veacul al XVIII-lea, ca Stevenson, Cabot – Lodge, Roosevelt, Schuyler etc,. dadeau generatii de inalti demnitari. Culmea o reprezinta cazul presedintelui Franklin Roosevelt, deoarece, casatorit cu o vara nascuta tot Roosevelt, perechea se inrudea cu doisprezece fosti presedinti ai Statelor Unite! Nici in statele de structura aristocratica din Europa apuseana n-am intalnit o selectie mai elitista, asa ca imaginea Statelor Unite ca democratie eminamente egalitara trebuie oarecum amendata. Kennedy, irlandez si catolic, e, asadar, primul periferic care ajunge sa ocupe, in toamna anului 1960, una dintre primele magistraturi ale tarii. Si nu e lasat sa-si ispraveasca mandatul. Dar, cum se intampla adesea in Istorie, crima nu-si atinge telul, ci are un efect de bumerang. Asasinarea lui Kennedy va strani, din patru in patru ani, la fiecare noua alegere prezidentiala, tot mai multe candidaturi „periferice”: Muskie era polonez, Dukakis grec, Henry Kissinger, influentul ministru de externe (Secretary of State) sub doi presedinti, evreu nascut in Germania; negrul Collin Powell ajunge, si el, Secretary of  State si chiar nominalizat la candidatura prezidentiala. In fine, campania electorala pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2008 aduce in primul esicher al notorietatii pe metisul Barack Obama, desemnat candidat la presedintie de Partidul Democrat. Indiferent daca trece sau nu, e de-acum extraordinar de semnificativ ca, la patruzeci si cinci de ani dupa asasinarea primului presedinte periferic, Kennedy, candidatul unei jumatati din electoratul american sa fie si mai periferic. S-a intors o pagina a Istoriei si americanii intra probabil, incet, dar sigur, in faza in care vor fi guvernati din ce in ce mai mult de periferici. Repet ca accederea perifericilor nu e o cauza de decadenta, ci doar un simptom al inceputului de decadenta – trebuie s-o privim ca pe un barometru al schimbarii, si deci, in cazul prezent, ca pe un semn probabil de durata mai scurta a hegemoniei americane, care totusi nu cred sa fie pusa in primejdie de actualele rabufniri belicoase si santaje ale Rusiei, intemeiate pe detinerea unor imense resurse de energie. Ele nu vor schimba cu nimic echilibrul puterilor pe planeta. Brutala incursiune militara in Georgia, in vara anului 2008, va avea efect de bumerang, accelerand investitiile occidentale in acea tara si pregatind intrarea ei in NATO. Probabil, in lant, si a Ucrainei.

Voi adauga insa un ultim motiv de indoiala asupra longevitatii hegemoniei americane: studiul civilizatiilor ne arata ca intotdeauna profundele mutatii petrecute in viata spirituala – arta, gandire, credinte – care se intampla la trecerea de la o civilizatie la alta apar la inceputul scaderii puterii politice, uneori chiar cu veacuri mai tarziu. Or, in cazul civilizatiei noastre, observam un fenomen cu totul exceptional, extraordinar, nefiresc fata de modelul tuturor civilizatiilor defuncte, anume ca bruste si adanci schimbari in stiinta, filozofie, in toate artele, alaturi de o scadere enorma inregistrata la nivelul practicarii religiei crestine, au inceput subit in primii ani ai veacului al XX-lea, deci cu mult inainte de o relativa inchegare politica, adica de aparitia unei eventuale unice puteri hegemonice „imperiale”. Intr-adevar, in scurtul rastimp dintre 1905 si 1913 (inainte de Primul Razboi Mondial si cu totul independent de acest fenomen politic), apar adevarate revolutii in toate domeniile gandirii si artei – iar daca folosesc termenul „revolutie” este fiindca, in toate cazurile pe care le voi enumera, pe scurt avem de a face cu o cotitura radicala fata de lenta evolutie din veacurile anterioare. In sculptura, apare un Constatin Brancusi, a carui opera contrasteaza brutal cu evolutia sculpturii de la Michelangelo si Donatello pana la Auguste Rodin si Aristide Maillol; in muzica, Bela Bartok, Igor Stravinski si cei trei compozitori austrieci initiatori ai dodecafonismului serial (Arnold Schonberg, Alban Berg, Anton Webern) rup si ei continuitatea de la Claudio Monteverdi si Giovanni Pierluigi da Palestrina pana chiar la Claude Debussy; in literatura, cu Guillaume Apollinaire, Franz Kafka, Tristan Tzara, Urmuz, James Joyce, Samuel Beckett, Eugene Ionesco si altii apar fantezia debordanta sau triumful impertinent al absurdului; in stiinte, teoria relativitatii a lui Einstein si psihanaliza lui Freud introduc, si ele, o ruptura cu o lunga traditie anterioara. Am putea inmulti exemplele.

De asemenea, revoltele haotice ale tineretului impotriva oricarei randuieli traditionale, din ce in ce mai dese si mai salbatice, pot fi, si ele, privite ca o dereglare in adancime a societatii. Sa fi avut dara dreptate Berdiaev cu Un nou ev mediu (1920)?

Socot ca da, si atunci ar insemna ca vremea „imparatiei” Statelor Unite va fi neaparat de scurta durata, pentru a lasa locul unei lungi perioade de dezordine generala si tulburari haotice. […]” (subl. mea)

Si in UE se folosesc tot mai mult cuvintele: „centru” si „periferie”, iar accederea perifericilor, cum spune Djuvara, este privita, probabil, ca un simptom al inceputului de decadenta al civilizatiei Occidentale. Este de rematcat faptul ca Tarile din Est au fost date prada comunismului impus de tancurile sovietice, de catre Marile Puteri din Vest. Cortina de Fier a separat vreme de aproape jumatate de secol Estul si Vestul Europei. In Europa, in general vorbind, nu a existat o populatie de cea mai mare varietate, ca in SUA, pe cand acum intalnim o imigratie foarte variata, inclusiv din punct de vedere religios: de la asiatici, africani la sud-americani. In asemenea conditii, cand se vorbeste tot mai des si de cedare de suveranitate din partea statelor membre, problema care se pune e cine va conduce aceasta Uniune Europeana si cu ce consecinte. Daca s-ar putea afirma ca Europa a fost un mozaic de natiuni, totusi nu a fost si un mozaic de populatii. Eu stau si ma intreb: le-ar placea francezilor sa fie condusi de un musulman? Djuvara vorbeste de faptul ca „era preponderentei franceze a tinut, neintrerupt, de la Pacea din Westfalia (1648) si domnia lui Ludovic XIV pana la caderea lui Napoleon, in 1815” apoi spune ca „urmatoarea tentativa de hegemonie ii va apartine Germaniei, de la Bismark (1864) la Hitler(1945)”. Acum asistam la o noua incercare de hegemonie a Germaniei, in special in plan economic. Pe de alta parte, in Franta, asistam la o virulenta repudiere a romilor, desi autoritatile actuale incearca sa rezolve pozitiv problema. In general vorbind observam atitudini impotriva imigratiei si imigrantilor si asta dupa o relativa deschidere, cel putin asa imi face impresia, in trecutul nu prea indepartat. Insa am de asemenea impresia ca se urmareste intentionat de catre Vest o blocare a dezvoltarii perifericilor din UE, desi integrati in UE, in special a acelora care sunt intelesi cel mai putin in Apus, si ma refer la Tarile din Balcani, o parte din ele integrate in UE mai tarziu decat celelalte Tari din Est. Bineinteles, e doar o ipoteza…

Meditatie…

„Frauda, suspiciunea si smecheria in treburile publice sunt semne ale decadentei statelor, si preced convulsiile sociale sau paralizarea activitatii la nivel national. A-i teroriza  pe cei slabi si a se umili inaintea celor puternici – aceasta este politica natiunilor conduse de o umila mediocritate. Siretlicurile pentru ocuparea functiilor sunt puse din nou la lucru in senate. Executivul devine distribuitor de protectii, in special pentru cei mai incapabili, iar oamenii sunt mituiti cu functii inalte in loc de bani, spre ruina statelor. Divinitatea din natura umana dispare, si interesul, lacomia si egoismul ii iau locul.

…

Marele Invatator a spus: „Nu poti sa slujesti si lui Dumnezeu si lui Mamona”. Cand setea de imbogatire se generalizeaza, incepe goana dupa inavutire, atat pe cale cinstita cat si prin mijloace necinstite. Frauda si intrecerea masurii, escrocheriile in afaceri, jocurile la bursa, jocurile in cazinouri si procurarea necinstita de bunuri demoralizeaza o intreaga comunitate. Ideea ca revolta va duce la saracirea maselor este intretinuta prin minciuna si credulitate stupida, folosite drept ajutoare si instrumente ale puterii. Falimentele rasunatoare, care iau prin surprindere o tara intreaga, numirile frauduloase, pierderea economiilor celor saraci, inflatia, prabusirea bancilor, deprecierea credibilitatii guvernului zdruncina increderea in sine a natiunii. Insa escrocul si speculantul se imbogatesc si prospera. Daca tara lor se lupta pentru a strange impozitele care sa-i asigure insasi existenta, ei o ajuta prin devalorizarea banilor, in asa fel incat acumuleaza bogatii fabuloase cu o cheltuiala minima. Daca vecinul vreunuia este in suferinta, ei cumpara proprietatea pe nimica toata. Daca administreaza vreo proprietate, ei o aduc in stare falimentara, iar cei care o ingrijesc ajung pe drumuri. Daca banca lor se prabueste, au avut grija sa-si puna banii la adapost din timp.

Societatea se inchina banilor ca inaintea unor regi, asa cum vechii hindusi si egipteni isi venerau slugarnic idolii. Sa nu ne miram, gandindu-ne ca ar trebui sa existe o alta lume in care, pentru nedreptatile facute, unii oameni ar trebui sa se caiasca vazandu-si prietenii ruinati si multe familii sarmane cersind pe la usile escrocilor imbogatiti pentru a capata ceva de mancat.”

Albert Pike

Morala si Dogma Ritului Scotian Vechi si Acceptat al Francmasoneriei (Bucuresti, Editura Herald, 2009)

Seamana cu ce se intampla in zilele noastre, nu? Si nu numai la noi, dar si peste Ocean, asa-i?

Albert Pike. Library of Congress description: „Pike, Albert”. (Photo credit: Wikipedia)

Stateam si ma gandeam la Stat si la revizuirea Constitutiei. Prabusirea regimului comunist in Romania a insemnat prabusirea Statului. Observati ca spun a Statului, nu a Tarii. Asa a si aparut celebrul vid legislativ din anii ’90. Iar o noua Constitutie am avut de abia in 1991. Este adevarat ca in aceasta Constitutie se spunea foarte clar in art. 1, al. 3 ca „Romania este stat de drept, democratic si social”. Chestiunea este ca ideea de baza dupa Revolutia din ’89, deci dupa ce s-a prabusit un Stat, fie el si comunist, a fost restrangerea Statului in special din viata economica a tarii in favoarea economiei de piata. Se stie ca inainte de ’89 economia romaneasca a fost una centralizata si de stat. Iar acest proces de regresiune a Statului a inceput imediat dupa ’89 in conditii de vid legislativ, cand insusi Statul nu a fost inca (pana in 1991) bine definit, constitutional vorbind. Trebuie spus ca atat Constitutia din 1991, cat si cea din 2003 vorbesc despre „Munca si protectia sociala a muncii” si despre „Nivelul de trai”, in aceste aspecte implicandu-se Statul: „Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (art. 47, al.1 din Constitutia actuala). Dar pe de alta parte, economia de piata presupune libertatea economica si o implicare minimala a Statului in economie. Conceptul de economie functionala de piata corespunde unei restrangeri masive a implicarii statului in economie. Din aceasta dinamica regresiva pe care a aplicat-o Statul in economie a rezultat un sistem economic instabil care a subzistat chiar pana in zilele noastre. Nu se poate spune ca Romania a avut o economie mixta, ci o economie din care Statul s-a retras treptat, facand loc, din pacate, distrugerii, speculei si imbogatirii pe orice cale a unora, in stransa conexiune cu mediul politic. Pe de alta parte, libertatea economica si economia de piata sunt strans legate de ideea de castig sau profit. A sustine o impozitare minimala inseamna a elimina si mai mult Statul din viata economica, dar ideea aceasta, specifica liberalismului, care poate conduce spre o dinamizare a dezvoltarii sectorului privat, poate conduce si la inflorirea ilegalitatilor, falimentarilor fortate si a fraudei. Ceea ce s-a si intamplat si nici nu ar treubi sa ne mire, daca la baza Statului, a unui nou Stat fata de cel comunist, am pus ideea de castig.

Ceea ce observ acum este ca tot ideea de castig este cea dominanta. Spre exemplu, regionalizarea, asa cum o vede Dl. Dragnea, trebuie facuta pentru imbunatirea absorbtiei fondurilor europene. Practic, motivul este pe de o parte mai multi euro, pe de alta parte ca acesti mai multi euro sa ajunga mai repede in teritoriu. De fapt motivul este euro, nu altceva. Spuneam ca ideea de castig este cea dominanta. Nu este dominanta ideea de dezvoltare, inclusiv cea economica, desigur. Noi, in aproape 24 de ani scursi de la Revolutia din Decembrie 1989, nu am avut o strategie de dezvoltare si nu ideea de dezvoltare a predominat ci ideea de castig, materializata doar la nivel individual si nimic mai mult. In felul asta se si explica performantele slabe pe taram economic ale Romaniei in ciuda imbogatirii rapide a unei minoritati.

O alta problema ar fi ca se tot vorbeste si se avanseaza ideea de castig (euro), care ar trebui sa ne guverneze constitutional, dar nu se vorbeste deloc de comuniunea intre cetateni, de dragostea frateasca ce ar trebui sa existe intre cetatenii Republicii, si toate aceste lucruri pe un fond de scadere a patriotismului, fenomen manifestat mai ales la generatia mai tanara. Nu se vorbeste ca oamenii ar trebui sa-si dea mana si sa se ajute, sa ajute tara in momentele grele prin care aceasta trece. A pune la baza Statului castigul insemna: „setea de imbogatire se generalizeaza, incepe goana dupa inavutire, atat pe cale cinstita cat si prin mijloace necinstite„. Consecinta: avem o natiune demoralizata, o natiune care si-a pierdut increderea in sine.

In legatura cu regionalizarea, as dori sa spun cateva cuvinte. Evident, nu toata lumea e de acord si o mare personalitate precum acad. Dinu C. Giurescu si-a exprimat indoiala fata de o asemenea masura si teama ca o asemenea masura ar putea conduce la dezmembrarea Romaniei. Crin Antonescu a vorbit de enclave pe criterii etnice sau baroniale, lucru ce nu trebuie sa se intample. Insa ca tot pomeneam de Albert Pike, iata ce spunea:

„Este regretabil sa vezi o tara divizata in factiuni, in care fiecare isi urmeaza conducatorul orbeste, fara murmur, facand din el un erou care merita toate laudele. Este o situatie penibila sa vezi tara impartita intre partide al caror singur tel este de a smulge functii in urma unei victorii electorale; ba mai mult, posturile sa fie ocupate de sefii cei mai corupti si neputinciosi. O asemenea tara se afla in ultima faza a decaderii, si aproape de sfarsitul ei, indiferent cat de prospera ni s-ar parea. Ea sta pe un vulcan gata sa erupa”

Iar Pike vedea remediul in „marea purificare”, adica:

„Statul destramat si secatuit poate sa-si recastige normalitatea si libertatea reala numai trecand prin „marea purificare”, adica prin foc si sabie” (subl. mea)

Totusi, Pike spune:

„Puterea banului sau a spadei, comparata cu cea a spiritului, este saraca si vrednica de dispret”

Dar parintele masoneriei americane arata si urmatorul lucru:

„Daca un popor, asemenea unui astru, trece prin perioade de eclipsa, lumina trebuie sa revina in mod necesar. Insa eclipsa nu trebuie sa degenereze in bezna” (subl. mea)

Si nici eu nu cred ca aceasta revizuire a Constitutiei trebuie sa degenereze in bezna!!

Doi

Acesti ani care au trecut in special din 2009 incoace au aratat ca viata politica din Romania se afla sub simbolul cifrei Doi, dualitate, antagonism, bine si rau, lumina si intuneric, diversitate, vicisitudini, diviziune, separare, inegalitate (dupa Albert Pike si Jean Marie Ragon). Acest lucru s-a concretizat mai apoi in constituirea a doua blocuri politice principale si antagonice: USL si PDL/Basescu. A aparut si o alta forta politica, care a intrat in Parlament – PPDD, dar putem vorbi oare de o triada? Atata vreme cat acestea nu constituie un triunghi echilateral sau dreptunghic, in care sa se aplice Teorema lui Pitagora, cred ca nu… Ideea de dreptate in societate nu a inflorit prin aparitia PPDD si nici drespre frumusete si ordine in societatea noastra nu cred ca putem vorbi, si atunci unde ar fi unghiul drept?

Faptul ca societatea romaneasca e sub simbolul cifrei Doi n-ar trebui sa ne mire intrucat intreaga lume, vreme de o jumatate de secol, a fost simbolizata astfel. Spre exemplu, s-a vorbit de confruntarea Est – Vest, de antagonismul dintre SUA si URSS, de doua blocuri militare: NATO si Tratatul de la Varsovia, s-a vorbit si de un soi de granita ce separa doua lumi: Cortina de Fier. Observam si in zilele noastre confruntari in Turcia intre Guvern si cei care nu sunt de acord cu Guvernul – deci tot cifra Doi, cu atat mai mult cu cat diversitatea poate sa conduca si la astfel de confruntari. Antagonismul e clar exprimat azi in Turcia.

Simbolul lui Doi se manifesta, poate nu sub o forma atat de evidenta, si in Uniunea Europeana, in care avem un conflict, ce se doreste a fi mascat, intre tarile Nordice, care rezista bine crizei, in special Germania, si cele din flancul Sudic, in care includem si Franta dar alaturam aici si Marea Britanie. Si chiar aceasta criza economica e o manifestare, simbolic vorbind, a cifrei Doi.

Dupa cum vedem, trebuie sa tinem seama si de aceste lucruri, pentru ca din logica lui Doi nu cred ca am iesit. Logica acestui simbol domina inca omenirea si din aceasta cauza ceea ce se numeste globalizare intampina serioase dificultati. Dupa parerea mea, acutizarea conflictelor trebuie evitata intrucat aceasta acutizare nu reprezinta (sau reprezinta oare?!) o „putere generatoare, capacitate generativa si rodul lor”, cum spunea Albert Pike referindu-se la triada, ci alte forme de manifestare ale lui Doi, mai virulente, e adevarat, dar tot sub acelasi simbol al cifrei Doi. Deci n-am facut nimic cu asta. Si se vede acest lucru si in conflictul din Siria si in cel de acum din Turcia: avem de a face doar cu o stare de instabilitate, sub simbolul cifrei Doi. Acest gen de conflicte pot sa dureze foarte mult, fara vreo finalitate clara. De aceea e nevoie de intelepciune in abordarea unor astfel de conflicte.

In ceea ce ne priveste, conflictele s-au mai temperat, fata de anul trecut. Ceea ce e un lucru pozitiv, fara indoiala.

Confruntarea continua, democratic, bineinteles.

Despre fata cu bentita tricolora…

Mediafax

O elevă a fost ameninţată pentru că a purtat o bentiţă tricoloră la şcoală de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. Poliţia a deschis dosar penal

Adevarul

Sabina Elena, eleva cu bentiţă tricoloră: „Nu-i urăsc pe unguri, urăsc faptul că ei mă urăsc“

As dori sa spun cateva cuvinte despre acest incident regretabil pentru ca o fata care a purtat la scoala o bentita tricolora a fost amenintata pe o retea de socializare si admonestata de profesori si diriginta datorita acestui lucru.

Sunt intru totul de acord cu Bogdan Petriceicu Hasdeu care afirma ca „Romanismul este Umanitate, Libertate si Adevar”. Asa este. Si as afirma ca nu putem fi europeni decat prin romanism. O alta abordare a europenismului nostru este o greseala. Totusi, ceea ce s-a intamplat recent, chestiunea cu „steagul secuiesc”, a starnit prea multe patimi. Din pacate, in randurile minoritatii maghiare, aceste patimi au fost alimentate de Guvernul Orban. Toata aceasta poveste a steagurilor si a autonomiei pe criterii etnice, sustinuta de Budapesta, si in interior de cei de la Partidul Popular Maghiar ce-l are ca mentor pe europarlamentarul Laszlo Tokes, a condus la o distorsionare a relatiilor intre cetatenii de nationalitate maghiara si cei de nationalitate romana, a condus la un fals si anume ca intre romani si maghiari, intre cetatenii obisnuiti, ar exista un conflict. Un conflict de natura etnica. Adevarul este ca intre romani si maghiari, intre oamenii obisnuiti, nu exista niciun conflict. Chestiunea asta cu conflictul intre romani si maghiari este hiperbolizata de catre factorul politic interesat in acest sens. Dimpotriva, intre romani si maghiari, intre oamenii obisnuiti, exista relatii de intrajutorare, nicidecum de ura. Lucrul acesta a facut posibila coexistenta pasnica a romanilor si maghiarilor, desi exista destule diferente de ordin etnic, lingvistic, religios. Spiritul de toleranta, de fratietate intre romani si maghiari s-a situat de-alungul timpului intotdeauna deasupra oricarui conflict si a invins in ciuda diferentelor mentionate mai sus. Este regretabil ca se incearca, intr-un mod iresponsabil, a se insinua in societatea noastra idei extremiste, ultranationaliste – contrare spiritului european -, care starnesc acelasi tip de idei, extremiste, nationaliste. Priveam, spre exemplu, la televizor, cum la un miting de solidaritate cu Sabina Elena si-a facut aparitia si Noua Dreapta. In Bucuresti, in fata Teatrului National, s-au scandat lozinci de tipul: „România e ţara noastră, ne p**ăm pe Ungaria voastră!” şi „Afară, afară, cu ungurii din ţară!”. Insa cei care striga asa, precum si Popularii lui Tokes, ar trebui sa stie ca astfel de atitudini submineaza Libertatea si Democratia.  Iar romanii, cat si maghiarii ar trebui sa-si aminteasca de faptul ca pentru aceste lucruri au luptat si au murit oameni in Decembrie ’89. Este, spre exemplu, absolut regretabil ca Tokes si Popularii sai alimenteaza, prin discurs si atitudini, reactii sovine, cand Tokes a fost din cei care au luptat contra comunismului. Iar oamenii obisnuiti s-au ridicat atunci tocmai pentru Libertate. Imi amintesc si acum de o lozinca din acei ani: „Libertate, te iubim/ Ori invingem, ori murim!”. Si acum ce facem? Luptam, oare, impotriva libertatii?? Iar daca maghiarii au facut atat tam-tam cu steagul secuiesc, de ce o romanca, Sabina, n-ar purta o bentita tricolora? Tin minte ca am fost intr-un concediu in zona, la Tusnad, si purtam niste adidasi unguresti, dar cred ca nu a bagat nimeni de seama… 😆 . Daca purtam un tricou cu Che Guevara eram, desigur, cool… 😆 . Eu cred ca trebuie sa avem in vedere ca extremismul, ultranationalismul, sovinismul nu fac bine cuiva, nici romanilor si nici maghiarilor. De aceea spun ca trebuie sa dam dovada de calm si moderatie si sa avem in vedere lucrurile care ne unesc, nu cele ce ne dezbina, sa avem in vedere lucrurile importante: Libertatea, Democratia. Sa avem in vedere acele lucruri care dau Forta si Frumusete societatii noastre. Altminteri vom ajunge sa ne scarbim cu totii de viata asta, de cei de langa noi, de o societate in care vom cauta fericirea fara s-o putem gasi vreodata. Chiar daca realitatile de azi nu sunt dintre cele mai fericite, din pacate, si ma refer la faptul ca aceasta criza economica a agravat conditiile de viata ale oamenilor, nivelul de trai, trebuie sa respingem orice „solutie” extremista, ultranationalista, radicala pentru ca daca nu respingem astfel de lucruri acestea ne pot arunca, Doamne fereste, intr-un intuneric totalitar.

Eu sper ca si noi, si maghiarii sa avem intelepciunea sa depasim astfel de lucruri, precum cele intamplate, sa le depasim cu bine, pentru ca aceste lucruri sunt acele „luciri din iad”, de care ne vorbea Baudelaire. Sunt reverberatii, din pacate, ale tenebrelor trecutului. De aceea, cred eu, trebuie sa respingem cu totii ura, sub orice forma s-ar manifesta aceasta. Iar la raspunsul Sabinei:

„Nu. Nu am de ce să îi urăsc. Nu am declarat aşa ceva. Urăsc faptul că ei mă urăsc.”

as raspunde ca nici ei nu trebuie sa te urasca si nici tu nu trebuie sa-i urasti! Trebuie spus raspicat: romanismul nu inseamna ura!

It’s about business culture!

Se tot discuta zilele acestea despre MCV, nu fara temei. Dar interesant ar fi sa ne aruncam privirea si pe ce spune Eurobarometrul privind coruptia. Iata ce arata, printre altele, la capitolul Concluzii (e la pag. 106; dau copy – paste sa nu omit ceva!):

„Indeed, there remains a general sense of inevitability and acceptance in relation to corruption, with most Europeans thinking it is unavoidable, and that it has always been present, and two in three believing that corruption is part of their country’s business culture.” (subl. mea)

Incerc sa traduc:

„Intr-adevar, ramane un sens al inevitabilitatii si acceptarii referitor la coruptie, cei mai multi dintre europeni privind-o ca inevitabila, si ca a fost din totdeauna prezenta, doi din trei considerand coruptia ca parte a culturii de afaceri din tara lor.„

Cam tot asa spuneam si eu aici…

J.R.

Cum era, dom’ne, chestia aia cu bani privati, socoteli…?  😀

😆

DE citit si…

Parerea lui Crin Antonescu

Gandul

Convins că raportul pe Justiţie a fost scris după dictarea ”găştii lui Băsescu”, Antonescu îi atacă pe ”funcţionarii” de la Bruxelles

Se arata ca:

The Romanian Democracy [HEARING] (Photo credit: ALDEADLE Alliance of Liberals and Democrats for EU)

„Raportul critic al Comisiei Europene la adresa Justiţiei din România este pus de liderii USL pe seama lui „Băsescu şi a armatei lui” care „pârăsc la Bruxelles şi dezinformează Comisia Europeană”.

„Noi n-avem o problemă la Bruxelles. Noi avem o problemă în România. Nu e domnul Barroso care a inventat ceva. Românii, cu nume şi prenume pârăsc la Bruxelles, dezinformează Comisia Europeană. Sunt oameni cu poziţii oficiale”, a susţinut premierul Victor Ponta, invitat la Antena 3, sugerând că ar fi vorba despre europarlamentarul PDL Monica Macovei, fără a o nominaliza însă.

Mai direct a fost Crin Antonescu. Preşedintele PNL a acuzat „gaşca lui Băsescu” de „diversiuni împotriva României” şi pe şeful staului că, pe de o parte discuta cu liderii USL despre MCV, pe de altă parte făcea „un rău enorm”, folosindu-şi relaţiile la Bruxelles.

„Nimeni din România cu 70% din voturile românilor în spate nu poate fi luat aşa, examinat, legitimat sau nu, tolerat sau nu. Ceea ce Traian Băsescu şi oamenii săi au făcut prin instituţiile statului este un rău enorm.

„Ca europeni vom discuta la un moment dat şi bilanţul acestei Comisii. Ce a făcut această Comisie cu Europa în ultimii ani? Trebuie să vedem foarte clar care-s criteriile şi cine evaluează. Nu se poate la nesfârşit ca nişte funcţionari să jongleze cu imaginea unei ţări sau ca partizanatul ăsta să continue”, a comentat Antonescu.”

Antonescu bate şaua să priceapă Ponta: „Noi n-am primit votul pentru coabitare” cu „tăticul penalilor”

Se arata ca:

„Coabitarea de cursă lungă cu preşedintele Traian Băsescu nu este o certitudine pentru liderul PNL, Crin Antonescu. „Nu, noi n-am primit votul pentru coabitare. Eventual ca să stabilească tot Traian Băsescu şi în ce condiţii pleacă. E o frustrare a cetăţenilor pe care o împărtăşesc”, a susţinut preşedintele Senatului, invitat la Antena 3. Intervenţia lui Antonescu l-a pus în încurcătură pe Victor Ponta, care a încercat să schimbe rapid subiectul: „Tot despre Băsescu vorbim?!”

Moderatorul n-a dorit însă să schimbe subiectul, preşedintele fiind identificat de liderii USL ca „sursă a răului” în privinţa recentului Raport pe Justiţie al Comisiei Europene şi acuzat că s-a grăbit să critice miniştrii cu dosare penale. „Oamenii ăia au dreptul să se apere. Nu, ăştia nu sunt buni. De unde până unde penalul penalilor, tăticul penalilor, cu casă din Mihăileanu, cu dosarul Flota nu s-a gândit niciodată nu să-şi dea demisia, dar măcar să dea un răspuns?”, i-a luat Crin Antonescu, indirect, apărarea lui Relu Fenechiu, trimis la rândul său în judecată pentru complicitate în dosarul Transformatorul.

Mai rezervat, premierul Victor Ponta, care a semnat un pact care consfinţea coabitarea cu Traian Băsescu, s-a limitat la un comentariu scurt – „Băsescu e un capitol închis din istoria noastră din care să învăţăm cum să nu mai facem” – şi o intenţie legată de noua Constitituţie: „preşedintele va fi cel care se ridică deasupra partidelor, nu care îşi conduce partidul în alegeri, cel care arbitrează bătăliile”.”

Pentru ce are Crin Antonescu să-i mulţumească lui Dan Voiculescu

Se arata ca:

„Aniversarea a doi ani de USL l-a entuziasmat pe liderul liberal Crin Antonescu până la insitenţa cu care a cerut să spună „câteva vorbe despre Dan Voiculescu” invitat la unul dintre posturile de televiziune patronate de familia fondatorului PC. „Nu vreau să se termine emisiunea până nu spun câteva vorbe şi despre Dan Voiculescu”, a lansat liderul PNL un teaser înainte de final.

Cu o introducere a lui Victor Ponta legată de numirile în Justiţie, Crin Antonescu a trecut apoi la mulţumiri. „Dan Voiculescu e un om care a fost la originea acestei idei, a construcţiei USL. Aş dori să îi mulţumesc indiferent cât spumegă propaganda lui Traian Băsescu şi chiar dacă cei plătiţi pentru asta creează un zid de propagandă”, a spus preşedintele PNL, ţinând să menţioneze că personal nu are „treabă cu dosarele lui”.

Victor Ponta s-a abţinut de la comentarii în privinţa lui Dan Voiculescu, preconizând însă că USL, alianţa pe care acesta a gândit-o în primă instanţă, va continua în aceeaşi formulă încă doi ani, până la finalul ciclului electoral.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre lumea islamica…

Nu cred ca lucrurile stau chiar asa…

Eu cred ca trebuie aratate doua lucruri:

1.  nu toti musulmanii sunt fundamentalisti, jihadisti, teroristi;

2. sunt multi din lumea islamica doritori de modernizare si dezvoltare.

Situatia actuala reflecta un decalaj foarte mare de dezvoltare intre Europa, pe de o parte, si tarile islamice din Nordul Africii (si nu numai acestea) pe de alta parte. Aceste tari, dominate de islamism si regimuri totalitare au ramas mult in urma. Din aceasta cauza acolo saracia este mare. Lucrul acesta poate determina un urias val de emigranti din aceste tari catre Europa. A existat si pana acum o imigratie din tari islamice in Europa. O imigratie suportabila sub aspect economic, social si cultural. Trebuie facuta precizarea ca aceste tari nu sunt membre UE. Dar sa ne gandim ce ar fi, ce s-ar putea intampla in viitor, daca decalajele existente intre Europa si aceste tari se vor mari foarte mult. Emigratia din aceste tari spre Europa va spori si mai mult. Pe de alta parte, mizeria in aceste tari arabe se va accentua si mai mult. Or, pentru ca aceste tari sa poata avansa trebuie sa fie ajutate. Asa cum arata marele economist american Simon Kuznets cresterea economica moderna trebuie sa se raspandeasca si in tarile cu performante „cu mult sub nivelurile minime in raport cu potentialul tehnologiei moderne”. Si tot el arata, printre altele, ca pentru asta trebuie sa existe un ritm ridicat de transformare structurala si schimbari importante in  sectoarele care ating viata si comportamentul oamenilor. Iata de ce Primavara araba e un lucru important: este un prim pas pentru atingerea acestor obiective. Vitale pentru Europa. Europa nu are nevoie de tari slab dezvoltate in Africa, ci are nevoie de debuseuri pentru a-si promova produsele si de parteneri economici. In caz contrar va avea parte doar de o emigratie din aceste tari care nu va mai putea fi, la un moment dat, suportabila, dezvoltand curente extremiste si xenofobe pe batranul nostru continent. O asemenea emigratie masiva din tarile islamice spre Europa poate distruge cultura europeana si vor fi multi, nu neaparat de extrema dreapta, care se vor opune unui astfel de fenomen. De aceea nu ne putem impiedica de Al Qaeda. Ci trebuie sa stimulam, sa capacitam toate fortele progresiste din aceste tari in vederea modernizarii Nordului Africii si nu numai. Oamenii acestia trebuie sa inteleaga faptul ca ramanerea in urma, daca va continua, nu va insemna decat rau pentru tarile lor. Pentru Europa va insemna un potential pericol, inclusiv terorist. D-na. Cretu spune:

„Schimbarea regimurilor autoritare din Egipt, Libia și Tunisia a fost un lucru foarte bun. Acestea au căzut pe fondul unor nemulțumiri legitime ale cetățenilor. Doar că particularitățile zonei, care au scăpat la o primă analiză, i-au făcut pe mulți să creadă că evoluțiile vor urma scenariul din Europa de Est: democratizare, reforme politice, economice și sociale, deschidere către noi valori etc. Realitatea este alta.”

Tocmai asta e si ideea: „democratizare, reforme politice, economice și sociale, deschidere către noi valori, etc”, pentru ca fara astfel de schimbari aceste tari risca sa se afunde si mai mult in mizerie. Un comentator – Karakas – spune: „Tarile astea trebuiau lasate sa se dezvolte natural, dar diavolul nu doarme niciodata”. Problema este ca aceste tari nu se pot dezvolta „natural”. Tocmai ca acolo „natural” nu inseamna dezvoltare si crestere economica. Or, tocmai acest „natural” creeaza mizeria in aceste tari, care poate determina revolte foarte mari, accentuarea fenomenului terorist si emigratie masiva in viitor. Asta nu inseamna ca acolo nu ar fi oameni care sa doreasca dezvoltarea tarilor lor. Sunt, si cred ca sunt foarte multi. Tocmai pe acesti oameni trebuie sa ne bazam in efortul de a reduce decalajele existente azi intre Europa si aceste tari, inclusiv pentru a combate pericolul terorist.

Un comentariu al Bibliotecarului spune: „Tradiţia europeană nu poate fi impusă lumii islamice”. Eu nu cred ca problema se pune in acest mod – sa impui o traditie straina, in speta cea europeana, lumii islamice. Insa forme medievale dictatoriale de conducere precum sultanatul sunt anacronice. Chestiunea este sa ajutam aceste state sa micsoreze decalajele existente fata de Europa. Or, cum sa le ajuti? Fara reforme economice, nu vor vedea niciodata bani de la FMI pentru dezvoltare. Pe de alta parte sunt foarte multi care pleaca din aceste tari catre Europa, pentru a duce o viata mai buna. Cu toate restrictiile legate de vestimentatie impuse in Franta si care fac obiectul Comitetului pentru Drepturile Omului al Natiunilor Unite, nu prea sunt doritori sa se intoarca in tarile lor de origine. Eu cred ca foarte multi privesc la tarile lor de origine cam asa: „cum de-am putut sa traiesc pana acum acolo, in tara aceea„. Asa ca traditiile europene sunt mult mai atragatoare decat traditiile din tarile lor. Si odata avand un nivel de trai mai bun privesc la tarile lor de provenienta ca la niste tari straine si un mod de viata strain. Eu cred ca si celor fanatici, care locuiesc in Europa, le place modul asta de viata de aici, doar ca nu vor s-o recunoasca. Insa in forul lor interior cred ca isi dau seama de superioritatea Europei si a valorilor sale fata de mizeria din tarile lor. Citeam undeva despre faptul ca Osama bin Laden isi indemna fiul sa nu se apuce de jihad, ci sa mearga in SUA sa invete, sa dobandeasca o buna educatie acolo. Pentru ca este evident ca „traditia lor” nu inseamna decat ramanere in urma. Ar fi numai treaba lor, daca nu ar fi si treaba noastra! Tocmai asta e: e si treaba noastra! Pentru ca daca lasam asa lucrurile, fara sa-i ajutam, fara sa miscam un deget, evident ca acestea se vor agrava, inclusiv in detrimentul nostru.

CORINA CRETU

”Orice soluție naște noi probleme!” Cred că fiecare dintre noi trebuie să mediteze la aceste cuvinte, care exprimă un adevăr crunt: oricând ceea ce pare o soluție se poate transforma într-un coșmar. ”Primăvara arabă” a fost una dintre acele soluții salutate cu entuziasm de întrega lume, cu precădere de europeni și de americani. Încă o dată, tendința de a judeca totul prin prisma valorilor occidentale, pe care unii le cred universale, și-a arătat consecințele.

Schimbarea regimurilor autoritare din Egipt, Libia și Tunisia a fost un lucru foarte bun. Acestea au căzut pe fondul unor nemulțumiri legitime ale cetățenilor. Doar că particularitățile zonei, care au scăpat la o primă analiză, i-au făcut pe mulți să creadă că evoluțiile vor urma scenariul din Europa de Est: democratizare, reforme politice, economice și sociale, deschidere către noi valori etc. Realitatea este alta.

Cu excepția Tunisiei, care, din motive istorice, este mai laică și mai…

Vezi articolul original 451 de cuvinte mai mult

Atentatul de la Piatra Neamt

Gandul

Cum ar fi arătat oraşul Piatra Neamţ DACĂ BOMBA EXPLODA

Tentativă de ATENTAT CU BOMBĂ la Piatra Neamţ împotriva unui cunoscut interlop. UPDATE: Bomba a fost dezamorsată

Şase persoane audiate în cazul tentativei de asasinat a lui Bogdan Mararu. Autorii încercau să monteze o bombă sub maşina interlopului

ANUNŢUL SRI despre tentativa de asasinat cu bombă de la Piatra Neamţ

Recomand citirea tuturor articolelor.

Ce mai poti sa spui… Ramai mut si cu o privire prostita pe fata… Era vorba de echivalentul a 5,5 kg TNT, care ar fi putut sa rada tot pe o raza de 350m!! Explozibilul s-a aflat la 1,5m de blocul proprietarului vehiculului. Bine ca SRI si DIICOT au reusit sa intervina la timp si sa dezamorseze bomba!! Auzeam la televizor ca explozibilul ar fi fost procurat din Ucraina sau Transnistria (Armata a XIV-a rusa). Inteleg ca sunt retinute persoane din Bacau. Atentatorii doreau sa distruga inca doua spatii comerciale de pe raza municipiului Piatra Neamt, lucru ce nu s-a realizat datorita interventiei la timp a organelor de urmarire penala.

Ceea ce s-a intamplat are, dupa parerea mea, caracteristicile unui act de terorism. Este adevarat, din fericire a esuat. Dar sa ne gandim doar o clipa daca nu ar fi esuat cum ar fi fost. Practic, lichidarea unei persoane nu justifica o cantitate atat de mare de explozibil, care ar fi putut determina distrugeri imense si zeci sau poate chiar sute de morti!! Ar trebui analizat cum s-a ajuns acolo in zona la o asemenea situatie. Si ma gandesc cu groaza, o spun sincer, ca o astfel de situatie ar putea fi posibila oriunde in tara, la 1,5 m de orice bloc. Dupa parerea mea e clar ca atentatorii urmareau si altceva, nu numai lichidarea lui Bogdan Mararu: ei doreau sa instituie o adevarata teroare in oras! Nu e vorba numai de o simpla reglare de conturi. Viesparul asasin din zona Bacau – Piatra Neamt trebuie anihilat odata pentru totdeauna. Pe de alta parte trebuie un control mult mai strict asupra traficului ilegal cu armament. Deja s-au depasit cu mult limitele in zona, iar in combaterea acestor criminali si teroristi trebuie fermitate. E foarte posibil, cred eu, ca actiunea sa aiba si ramificatii externe, dinspre Ucraina, Rusia cu scopul de a arata ca tara noastra nu e in tare sa-si pazeasca frontierele, ca nu e o tara sigura, urmarind producerea de efecte nedorite asupra demersurilor noastre de integrare in Spatiul Schengen. Foarte trist este ca autorii atentatului sunt chiar romani, din cate am inteles. Este foarte trist sa constati ca saracia din zona il impinge pe om sa o puna si de un atentat pentru niscaiva lovele. Situatia in zona nu este normala si poate sa degenereze: ce anume ar garanta ca daca azi nu s-a intamplat, maine nu se va intampla? Ma deranjeaza faptul ca romanii nu sunt informati cum trebuie in legatura cu aceste retele de crima organizata, deghizate sub forma de „firme” si „oameni de afaceri”, care invart foarte multi bani. Sa ne gandim ca intr-o economie de piata, libera un om de afaceri cinstit poate intra in contact, fara sa stie, cu astfel de „firme” si „oameni de afaceri”. Eu sper ca nu vom ajunge in situatia de a ne angaja un sereist la firma ca sa afle ce si cum. Poti sa intri in contact si cu mafioti, si cu teroristi, cu grupari criminale camuflate sub societati comerciale ce par onorabile. Si te poti trezi cu un glonte in cap! O astfel de situatie dauneaza atat mediului de afaceri, cat si economiei de piata in ansamblul ei. Eu stau si ma intreb: daca s-ar fi produs deflagratia la Piatra Neamt cine ar mai fi venit in zona sa faca investitii? Si unui om de afaceri strain care, in mod cinstit, ar dori sa investeasca in Piatra Neamt, cine ii garanteaza ca nu va fi vizitat de niste „baieti” din Bacau de genul celor ce au pus explozibilul sub masina lui Mararu? Zona incepe sa semene cu o mica Sicilie, noroc de faptul ca mai este inca sub control.

Update – Sindicatul crimei

Cât a costat atentatul cu bombă de la Neamţ. „Primă de succes” pentru moartea lui Bogdan Măraru

Despre avantajele economice ale Romaniei

Este interesant un rationament pe care l-am auzit de la cineva cu care discutam despre economie. Acest rationament suna in felul urmator: „Romania este membra a UE. Din moment ce UE este in recesiune, lucrurile mergand rau din punct de vedere economic, nici in Romania, ca parte a UE, lucrurile n-au cum sa mearga bine din punct de vedere economic. Deci vor merge tot rau si la noi, si la noi va fi recesiune, atata timp cat UE va ramane in recesiune”

Acest rationament suna logic, dar nu este intru totul corect. Ai putea fi tentat sa spui ca e corect: daca intregul e in recesiune, atunci si partea trebuie sa fie in recesiune. Cu atat mai mult cu cat Zona Euro este principalul nostru partener economic. Dar, dupa parerea mea, lucrurile nu stau chiar asa. In primul rand ar trebui sa definim corect criza actuala. Este o criza a datoriilor suverane, o criza financiara transformata in criza economica. De asemenea se vorbeste despre criza din Zona Euro. Or, in Romania lucrurile stau diferit… Si de aici decurg avantaje certe pentru tara noastra. Avantajul major al tarii noastre este unul de ordin monetar: tara noastra are propria ei moneda si controlul suveran asupra acesteia. O tara din Zona Euro nu are moneda proprie si nici controlul asupra acesteia: euro este o moneda comuna a unui grup eterogen de tari. Un al doilea mare avantaj il constituie faptul ca tara noastra are o datorie mica fata de multe alte tari din UE. Aceste doua aspecte deosebesc esential situatia de la noi fata de situatia existenta in Zona Euro, dar si in alte tari europene care nu fac parte din Zona Euro. Romania prezinta si alte avantaje, spre exemplu o cota unica mica. Chiar si intreprinderile de stat, desi neperformante – deci performanta lor economica ar fi singura problema – reprezinta un avantaj pentru ca arata ca Romania are, totusi, un potential economic ridicat dar insuficient valorificat. La fel se poate spune si despre agricultura, insuficient valorificata fata de potentialul ei ridicat; la fel si despre turism.

Este adevarat ca Romania are o slaba absorbtie a fondurilor europene. In ultimul timp la noi s-a facut greseala de a vedea fondurile europene drept unicul, ca sa zic asa, motor de dezvoltare economica. Ca ar fi un factor ce ar impulsiona dezvoltarea economica, nu neg. Cu toate acestea sunt tari care nici macar nu sunt membre UE, dar a caror evolutie economica este pozitiva, inregistrand cresteri economice importante. Si sunt tari membre ale Zonei Euro unde descresterile sau stagnarea reprezinta o caracteristica actuala, desi au avut, intr-un mod semnificativ, in sprijinul lor aceste fonduri europene. De aici rezulta ca fondurile europene nu ar trebui fetisizate. Cu atat mai mult cu cat tara noastra are un sector bancar privat bine aspectat, solid. Romania are multe atuuri, care indreptatesc optimismul. Ar trebui sa gasim caile optime pentru a valorifica toate aceste avantaje economice ale tarii noastre. Eu cred ca lucrul acesta nu este imposibil.

Ca tot vorbeam despre economie, va propun sa cititi integral si in original, desigur, un articol din agrointel.ro despre ce se intampla in Ungaria in domeniul cresterii animalelor:

 

Aderarea la UE a nenorocit sectorul creşterii porcilor din Ungaria

 

Iata ce se arata:

„În anii ’90, când România era forţată să închidă mamutul Comtim, ungurii îşi măreau capacităţile pentru a acoperi golul. În anii 2000, a venit rândul Ungariei să se restrângă.

Ultimii zece ani nu au fost deloc prielnici pentru sectorul de creştere al porcilor din Ungaria – scumpirea de la an la an a furajelor şi creşterea tot de la an la an a importurile de carne ieftină reprezentând motivele cele mai importante pentru care crescătorii locali au decis diminuarea constantă a efectivelor.

Sectorul de creştere al porcilor era în momentul căderii regimului comunist, în 1989, unul dintre cele mai importante din zootehnia ungară datorită cadrului mult mai liberal din aceastăţară. Mai eficiente pentru că aveau deja experienţa unei pieţe mult mai puţin dirijate fermele mici şi mijlocii s-au adaptat mult mai bine la tranziţia către economia de piaţă decât complexele de creştere a porcilor din România, fiind capabile să susţină, pe lângă acoperirea cererii interne, exporturi semnificative în regiune, în special în fostele state comuniste.

Intrarea în Uniunea Europeană, în condiţiile negociate de Ungaria, a produs o deraiere semnificativă a bunelor evoluţii din sectorul creşterii porcilor din această ţară.

Fermierii ungari s-au trezit concuraţi de importuri mult mai ieftine provenite din ţările zonei euro a căror competitivitate nu este asigurată exclusiv de factori ce ţin de producţia agricolă ca atare ci de condiţiile mai accesibile de obţinere a creditelor bancare şi de diferitele “artificii” acceptate de statele proprii prin care importurile de furaje din ţările emergente (Brazilia) peste cota europeană erau mascate astfel încât să nu fie grevate de taxe.

La acestea s-a adăugat înmulţirea anilor secetoşi în urma cărora atât în Ungaria cât şi pe piaţa internaţională preţul furajelor a crescut.

Consecinţele acestor factori sînt foarte vizibile, în zece ani, potrivit datelor institutului ungar de statistică, numărul porcinelor s-a diminuat cu 40%. Cele mai relevante date arată că dacă în 2001, numărul porcilor crescuţi pentru sacrificare era de 4,8% deţinuţi în procente egale (50%) în ferme şi gospodării familiale, în 2011 acesta era de doar 3 milioane (-37%)dintre care majoritate (66%) erau crescuţi în ferme iar restul (33%) în gospodării familiale.

Fermierii ungari acuză atât comportamentul băncilor (în special al celor cu capital străin – care deţin cota cea mai importantă din piaţa ungară) care oferă condiţii diferite de creditare în Ungaria faţă de alte ţări europene de unde provin importuri de carne de porc ieftine, dar şi autorităţile ungare cărora le reproşează că nu fac suficient pentru a facilita pătrunderea pe piaţa locală a unor importuri ieftine de furaje aşa cum şi alte state europene o fac.”

Despre problemele curente…

Am scris, aici pe blog, mult despre chestiunile politice. Fara indoiala, sunt importante si ne privesc pe noi toti. Insa exista si un alt gen de probleme cu care ne confruntam si care, cred, sunt la fel de importante ca si politica. Spre exemplu programul de la Directia de Impozite si Taxe Locale: 8.30-16.30. Deci omul trebuie sa se invoiasca de la slujba pentru ca sa mearga sa-si plateasca impozitele si taxele. N-ar fi fost mai nimerit ca programul sa se termine la ora 18.00 sau la ora 19.00, sa poti ajunge de la serviciu la respectiva Directie dupa ce ai terminat orele de program? Pot exista angajatori care sa nu prea admita invoiri pentru angajati…

Dar asta n-ar fi nimic… Stiti cat se sta la Enel…? Programul de la punctele Enel este de la ora 9.00 la 17.00. Insa, chiar daca ajungi devreme acolo, se sta si 4-5 ore. O formularistica stufoasa si complicata de completat. Informatiile care ti se dau nu sunt intotdeauna exacte. Spre exemplu, Enel iti trimite o scrisorica precum ca trebuie sa aduci urmatoarele documente: cutare si cutare document, in fine, sa zicem, 5 documente. Dar daca te interesezi mai bine si mergi sa intrebi la punctul Enel constati ca iti mai trebuie un al saselea. Si trebuie sa mergi, spre exemplu la Directia de Impozite si Taxe Locale. Acolo iti spune ca nu trebuia sa mergi la ei, ci in alta parte, hat departe, dar de data asta se rezolva. Cu emotii si stres ai rezolvat. Bun! Vii inapoi la Enel, iei bonul de ordine, si stai si astepti cu orele pana esti preluat de unul dintre biroruri. La biroul de informatii ti se dau unele informatii, dar destul de vag. Esti la biroul de contractare. Unii, care au asteptat, dupa cum aratam, mult, nu gluma, au aflat acolo ca mai trebuie sa aduca nu stiu ce si uite asa risti sa vii de vreo 3-4 ori la Enel, ca tot iti mai trebuie ceva. Programul e pana la ora 17.00, ultimii clienti sunt preluati la 16.45, daca au norocul, desigur. Mie mi se pare ca cineva nu intelege ca sunt angajatori care nu prea admit invoirile, nu mai vorbesc de mai multe invoiri. O doamna spunea ca trebuie sa-ti iei o zi sau doua din concediu. N-aveau un XEROX, nici WC (pai daca stai 4-5 ore sa astepti s-ar putea sa te apuce nevoile… nu e de gluma! N-ai alta alternativa, trebuie sa mergi prin imprejurimi sa…). Nu mai vorbesc de stresul si oboseala pe care cetateanul, si asa stresat cu problemele cotidiene, trebuie sa-l suporte cu gandul ca, cine stie, mai trebuie sa aduca ceva documente sau ca trebuie sa dea o fuga pana la gura de metrou, ca e un XEROX p-acolo (mare noroc!!), sa faca niste copii, si dupa aceea urmeaza din nou acea asteptare exasperanta care iti mananca toata ziua! Nu mai vorbesc de formulare cu date tehnice, pe care un client Enel nu e obligat sa le cunoasca, nu e obligat sa cunoasca detalii tehnice, dupa parerea mea. Nu mai vorbesc de faptul ca in felul acesta pot fi pusi pe drumuri oameni batrani… De ce programul de la punctele Enel nu e pana la ora 20.00? De ce nu sunt mai multe birouri pentru ca sa poata prelua un numar cat mai mare de cetateni? Si nu in ultimul rand de ce informatiile nu sunt clare si procedurile simple? – Ar fi mai simplu si pentru cetatean cat si pentru angajatii Enel si s-ar termina mai repede toata treaba.

Din punctul de vedere al cetateanului, toate aceste lucruri reprezinta un stres in plus. Inutil, dar tot stres si nervi ramane. Important este ca aceste servicii sa faca viata mai usoara cetateanului, nu cat se poate de stresanta. Or, totul e in favoarea ingreunarii cetateanului, care plateste! Ar trebui facut ceva ca aceste proceduri sa fie corecte, dar mai simple si informatiile furnizate de aceste servicii, clare pentru toata lumea. In niciun caz nu ar trebui sa stai sa astepti cu orele in fata unor birouri ocupate de altii care au stat tot cu orele ca si tine. Si in niciun caz nu ar trebui ca oameni batrani sa fie pusi pe drumuri in felul asta.

Concluzia pe care eu o trag este ca, la noi, organizarea reprezinta una din marile deficiente din societatea noastra. Este clasica sintagma: „de ce sa fie simplu, cand se poate complicat?”. Din cauza asta, adesea, nu merg bine lucrurile. Si ar trebui conceput, cumva, ca o astfel de birocratie sa aiba cai mai simple, ca sa zic asa. O lume moderna, cred eu, tinde catre simplitate si eficienta, in folosul, spre binele cetateanului, desigur. La noi nu e nici simplu si nici eficient, desi toate acele birouri erau dotate cu calculatoare. Cetateanul trebuie facilitat, nu obosit sau stresat cu astfel de probleme. Si cred ca o parte insemnata din nemultumirile oamenilor se datoreaza unor astfel de probleme. La noi intotdeauna a fost problema „statului la ghiseu”, „du-te vino de la un ghiseu la altul”. Lucruri care mananca in mod inutil foarte mult timp si nervi. Americanii obisnuiesc sa spuna: „timpul inseamna bani” si, trebuie s-o recunoastem, au in mare parte dreptate. De aceea economia timpului afectat unei activitati e foarte importanta. In general vorbind, noi ne miscam foarte greu… Si foarte probabil aceasta e cauza pentru care nu putem sa performam. Faptul ca inca se mai intampla astfel de lucruri si ca exista astfel de probleme arata ca nu prea a interesat pe cineva sa le si rezolve pozitiv. Este clasicul „merge si-asa”, atat de popular la romani, din pacate. Care, din start, blocheaza orice tentativa de modernizare si de imbunatatire si care perpetueaza un sistem rigid si indiferent fata de cetatean. Ar trebui, dupa parerea mea, sa constientizam ca daca politica e importanta (si este!), astfel de probleme care tin de organizarea activitatii, a muncii noastre sunt la fel de importante, daca vrem sa evoluam. Felul in care stim noi sa ne organizam reprezinta un sistem greoi, rigid, imuabil, ineficient si care mananca mult timp intr-un mod inutil. Or, noi vrem progres… E foarte indoielnic faptul ca asa vom si ajunge sa progresam in ceva.