Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Trei articole despre Directiva Europeana 1164/2016

Va propun sa cititi trei articole, scrise de trei autori diferiti, despre acest subiect:

Dl. Florin Citu

Directiva Europeana, suport pentru planul de dezvoltare propus de PNL

„Am fost surprins sa vad ca Directiva Europeana nr. 1164/2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale si care trebuie transpusa in legea din Romania a creat atatea confuzii pentru o anumita parte din experti. Nu este nimic alarmant in Directiva respectiva. Din contra.

Directiva face parte dintr-un plan mai amplu al UE de transparentizare a modului in care se impoziteaza profitul in piata comuna. Partea cea mai buna este ca desi votata recent s-a potrivit ca o manusa pentru planul de dezvoltare pe termen lung al PNL.

Foarte simplu.

Decizia la nivelul UE este de a asigura impozitarea transparenta a companiilor in tara de unde vin veniturile. Este un principiu simplu de inteles. In acest fel toate companiile mici , mari, cu sediul in tara respectiva sau in alta parte beneficiaza de acelasi tratement fiscal.

In acest fel se anuleaza diferentele dintre diferitele sisteme fiscale si alte reguli preferentiale. Si aici apare partea importanta. In acest fel este eliminata motivatia companiilor de a abuza de reguli preferentiale in special prin plimbarea costurilor de la o jurisdictie fiscala la alta. De fapt de aceea s-a ajuns aici.

Aceasta Directiva nu are nicio legatura cu cotele de impozitare a profitului. Acestea sunt decise de autoritatile locale. Directiva doar face ca in ceea ce priveste cheltuielile deductibile companiile mici si companile mari sa fie cam pe acelasi picior de egalitate. Daca vreti incearca sa ofere sanse egale tuturor.

Facand un pas inapoi si privind in ansamblu efectele Directivei, efectul care conteaza pentru noi este redistribuirea in interiorul UE a sumelor obtinute din impozitul pe profit. Daca o tara vrea sa reduca taxele in continuare nimic nu o opreste. Din contra, in aceste conditii, un plan de dezvoltare bazat pe reduceri de taxe este mult mai credibil Pentru prima oara se poate face un plan multianual de dezvoltre ca implementarea directivei ofera si o predictibilitate mai mare a veniturilor.

In concluzie. Directiva redistribuie profiturile in piata comuna in functie de jurisdictia fiscala unde s-au incasat veniturile. Directiva pune pe picior de egalitate companiile mici si mari in competitia interna. Directiva ofera o mai mare predictibilitate si astfel suport pentru un plan economic bazat pe reducerea fiscalitatii. Si nu in ultimul rand Directiva ofera o voce companiilor, in special multinationale, in dialogul cu autoritatile locale. Dupa ce aceasta Directiva devine lege companiile multinationale chiar vor avea argumente sustinute de cifre atunci cand vor cere infrastrucutra mai buna si servicii publice de calitate.

Dl. Lucian Isar

Mișcarea care dezvoltă economia României: Cum ajungem la TVA de 16%

„Publicat pe dcnews.ro

http://www.dcnews.ro/mobile/mi-carea-care-dezvolta-economia-romaniei-cum-ajungem-la-tva-de-16prc_520475.html

Cum ajunge Romania la TVA de 16%?

In pasi calculati si fermi. Nu doar cu intentii bune ci si cu masuri oportune pentru nivelul de dezvoltare al Romaniei.

Un prim pas este aprobarea initiativei PNL de aprobare a Directivei Europene nr. 1164/2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne.

Aceasta masura ar spori incasarile bugetare de pana la 4 ori, din zonele unde se practica erodarea bazei de impozitare si plimbarea profitului in afara Romaniei.

Mentinand stabilitatea fiscal bugetara, incasarile suplimentare permit investitii noi si reducerea de taxe de care sa beneficieze intreaga populatie.

Romania este o tara bogata dar plusul de bunastare este simtit cu greu de majoritatea cetatenilor in ciuda cresterii economice statistice.

Pentru ca bunastarea sa sporeasca vizibil Romania are nevoie de investitii majore si de reduceri de taxe.

Pachetul de investiti de 24 miliarde de euro pe parcursul a 4 ani, propus in programul de guvernare al PNL acopera exact zonele pentru care nu s-au gasit bani in 26 de ani nici din fonduri europene, nici de la buget, nici in sistem hibrid stat privat. Centura Bucurestiului, autostrada Iasi – Targu Mures, cele 900 de Casa Medicului, finantarea directiilor economice strategice, cele 8 spitale regionale sau cei 8 poli de dezvoltare sunt doar cate exemple. Finantarea hibrida stat-privat este cheia dezvoltarii Romaniei.

Reducerea taxelor pe munca astfel incat sa fie de 16% (per total) la angajat si de 16% (per total) la angajator si a TVA la 16% se poate face simultan cu incasarea beneficiilor investitiilor.

Taxarea profitului ramane la 16%, a dividendelor la 5% iar profitul reinvestit va fi scutit de impozit.

De ce nu ajung suficienti bani la buget incat sa permita intr-o tara bogata cofinantarea de investitii suplimentare si reduceri de taxe pentru toti cetatenii?

Pentru raspuns, sa decriptam ce spune un director din ANAF.

Ionuț Mișa, directorul general al Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din ANAF “a dat exemplu o companie din domeniul tutunului, care a achiziționat tutunul de la o altă subsidiară afiliată dintr-o țară membră la un preț foarte mare, pe care îl vindea în România la o marjă de profit extrem de mică”.

“Numai de la 5 companii care sunt în domeniul petrolului, retailului, tutunului și comerțului cu electronice s-au făcut ajustări de 87 milioane lei.” Sursa aici
https://m.antena3.ro/actualitate/avertisment-de-la-anaf-multinationalele-au-scos-aproape-un-miliard-de-euro-din-tara-382277.html

Hiperbolizand pentru exemplificare, ceea ce spune oficialul roman este ca daca pretul de vanzare a unei tigari in Romania este 5 unitati si pretul international este de 1 unitate, daca importul se face la 4 unitati atunci baza de impozitare in Romania se diminueaza de la 4 la 1 si se micsoreaza impozitul pe profit platit in Romania.

Aceste practici de erodare a bazei de impozitare sau de mutare a profitului Nu doar priveaza bugetul de venituri dar viciaza concurenta atat in interiorul pietei comune europene precum si in interiorul Romaniei.

Legea de transpunere a directivei nu face decat sa asigure ca firmele au parte de un spatiu concurential corect, ca firmele multinationale asigneaza cheltuielile acolo unde este just, economic si legal sa o faca si nu supra-incarca cu cheltuieli entitatile din Romania, ca anumite practici mentionate extensiv in rapoarte de control au parte de o reactie corecta.

Presa este plina de exemple de contracte fictive de management, de vanzari de active si portofolii de credite la preturi halucinant de mici, de credite intra-companie supradimensionate ca si volum si cost de dobanda, de jocuri legate de definirea sediului permanent si a entitatii controlate, de preturi de transfer.

Toate aceste exemple si multe altele se regasesc in Legea propusa de PNL pentru implementarea directivei.

Un tratament fiscal corect pentru toate companiile si toti cetatenii va permite in cazul unei economii bogate ca cea a Romaniei reducerea taxelor la 16%.”

Dl. Ionel Blanculescu

„CE SEMNIFICA DIRECTIVA UE 1164/2016, DE STABILIRE A NORMELOR IMPOTRIVA PRACTICILOR DE EVITARE A OBLIGATIILOR FISCALE CARE AU INCIDENTA DIRECTA ASUPRA FUNCTIONARII PIETEI INTERNE”- DC NEWS

Luni, 22/08/2016

În timp ce presa și opinia publică se concentrează asupra evaziunii fiscale din buticuri și restaurante, marile corporații își exportă profiturile în firme off shore, plătind sume simbolice în țări ca România. O directivă emisă la Bruxelles pentru a stopa fenomenul a trecut aproape neobservată în țara noastră. Directiva (UE) 1164/2016 permite controlul prețurilor de transfer în interiorul grupurilor transnaționale. Chiar dacă marile puteri nu au dorit să elimine total cele 64 de paradisuri fiscale care funcționează la nivel global, Directiva reprezintă o primă victorie în războiul dintre guverne și corporații.

”Directiva prețurilor de transfer nu s-ar fi dat dacă nu apărea criza din 2008. Este o consecință a crizei, ne-a declarat analistul economic Ionel Blănculescu. Dacă guvernele țărilor importante din UE nu s-ar fi confruntat cu lipsa fondurilor, probabil că această directivă nu ar fi apărut.

Directiva se referă la marile companii transnaționale și încearcă să limiteze cea mai evoluată formă de mare evaziune fiscală, cea practicată de acestea. Putem spune că evaziunea practicată de transnaționale a primit o lovitură, chiar dacă nu este finalul în lupta dintre guverne și corporații.Urmează ca fiecare țară să-și elaboreze propria legislație, în acest cadru stabilit de la Bruxelles. Probabil, în 2-3 ani se va finaliza la nivel european procesul legislativ.

Cum fură legal marile corporații

Procedura prin care firmele transnaționale evitau plata impozitului era cunoscută, dar nu s-a găsit suficientă voință politică pentru a stopa fenomenul. Marile puteri nu au dorit să elimine supapa oferită de cele 64 de paradisuri fiscale, unde se înregistrează așa numitele firme off-shore. De fiecare dată, în angrenajul firmelor multinaționale se află o firmă din grup, înregistrată într-un paradis fiscal. Mecanismul prin care se face evaziunea este saltul de preț, între o filială și alta, în off-shore. De exemplu, o firmă, înregistrată într-o țară cu impozite ”normale”, exportă o componentă de 300 de euro către altă firmă din același grup, înregistrată într-un paradis fiscal. Acesta nu face nimic, doar reexportă componenta, cu un preț dublu, către o filială din România, unde se asamblează componentele și se vinde produsul finit. Singura care face profit este firma off shore, care plătește un impozit de 5%, adică 15 euro. În România, unde se realizează de fapt, profitul, multinaționala ar trebui să plătească impozit pe profit și dividende, adică 21%, ceea ce înseamnă circa 60 de euro.  Multinaționala declară însă un profit apropiat de zero, pentru că diferența a rămas în off shore și nu plătește mai nimic.

Cu cât a fost păcălit statul

La nivelul anului 2008, înainte de izbucnirea crizei, cifra de afaceri a multinaționalelor care activau în România a fost de 260 de miliarde de euro. În acea perioadă, profitul real se ridica pe la 10%, adică ar fi vorba despre 26 de miliarde  de euro care trebuiau impozitate cu 16%. Venitul statului român ar fi trebuit să fie cel puțin 4 miliarde de euro, în 2008.  Știți cât a fost impozitul pe profit colectat? Puțin sub 1 miliard.

Cum va acționa Directiva prețurilor de transfer

Directiva cere statelor să se ajute între ele, astfel încât să poată controla multinaționalele. Statele Uniunii vor pune în comun informațiile fiscale privind multinaționalele care operează la nivelul UE și vor alcătui o listă neagră a țărilor terțe care refuză să joace corect. Fiecare firmă din grup va trebui să demonstreze că a creat valoare. Va fi mult greu sau imposibil de justificat de ce a umflat prețul într-un offshore unde nu se face nimic. De menționat că, în România, legislatația care să permită controlul multinaționalelor a început să fie întărită începând din 2008.

Ungaria, singura care a învins firmele off shore  

O cale mult mai simplă, aparent, de a evita mutarea profitului în paradisuri fiscale este impozitarea cifrei de afaceri. De ce spun aparent? Fiindcă nu există voință politică pentru a aplica acestă variantă. Singura țară, din câte știu eu, care impozitează cifra de afaceri este Ungaria. Firmele multinaționale au amenințat cu părăsirea pieței ungurești, dar până acum nu au făcut-o. Dacă ar fi impozitată cifra de afaceri, controlul ar fi simplu, iar introducerea firmelor off shore în circuit nu ar mai avea sens. Luând exemplu anului 2008, la o cifră de afaceri de 260 miliarde, cu un impozit asemănător microîntreprinderilor, de 2-3%, s-ar fi încasat 5-6 miliarde de euro, în loc de 0,9 miliarde”, a explicat Ionel Blănculescu.

http://www.dcnews.ro/razboi-intre-guverne-i-marile-corpora-ii-romania-aj…

De asemenea, putem citi aici Comunicatul de presa al PNL, de unde rezulta ca termenul limita de transpunere a acestei Directive Europene este pana in 2019.

Parerea mea este ca nu se va realiza mare lucru pana ce toate tarile din UE nu vor adopta aceasta Directiva. Nu degeaba am pus aceste trei articole fata in fata, cum se spune. Ele ne dau informatii importante! Insa ar trebui eliminate off-shore-urile, adica paradisurile fiscale. Directiva (apud Dl. Blanculescu) se refera la statele membre ale UE, iar exemplul dat de Dl. Isar, cel cu achizitionarea tutunului „de la o altă subsidiară afiliată dintr-o țară membră la un preț foarte mare, pe care îl vindea în România la o marjă de profit extrem de mică”, se refera la o subsidiara afiliata – deci a aceleasi companii – intr-o tara membra a UE. Insa companiile mari, firmele multinationale, pot gasi alte „supape”. Un off shore nu trebuie sa fie neaparat in UE. El poate fi, de exemplu, in Maroc, Egipt sau Mauritania, deci intr-o tara care nu e membra UE si careia, pe cale de consecinta, nu i se aplica Directiva. In acest caz, mecanismul descris atat de Dl. Blanculescu cat si de Dl. Isar, de evitare a platii impozitului, va functiona in continuare.

Foarte interesant este ce spune Dl. Citu:

Aceasta Directiva nu are nicio legatura cu cotele de impozitare a profitului. Acestea sunt decise de autoritatile locale

Mergeti acum la exemplul dat de Dl. Blanculescu – cu alte cuvinte autoritatile dintr-o tara membra pot stabili impozite foarte mici, „de 5%”, ca sa reiau exemplul dansului. Si atunci despre ce vorbim? Mecanismul de evitare a platii impozitului va functiona din nou. Totusi, Dl. Blanculescu afirma:

„Directiva cere statelor să se ajute între ele, astfel încât să poată controla multinaționalele. Statele Uniunii vor pune în comun informațiile fiscale privind multinaționalele care operează la nivelul UE și vor alcătui o listă neagră a țărilor terțe care refuză să joace corect. Fiecare firmă din grup va trebui să demonstreze că a creat valoare. Va fi mult greu sau imposibil de justificat de ce a umflat prețul într-un offshore unde nu se face nimic. De menționat că, în România, legislatația care să permită controlul multinaționalelor a început să fie întărită începând din 2008.”

Dar daca impozitele sunt decise de autoritatile locale, cum ai mai putea sa faci asa ceva? Directiva nu stabileste o fiscalitate unica pe teritoriul Uniunii Europene si daca lasa autoritatilor din tarile membre stabilirea cotelor de impozitare a profitului, cum poti sa mai vii, pe urma, sa spui ca acolo, unde impozitul este extrem de mic, nu s-a facut nimic?? Cum poti sa stabilesti o „listă neagră a țărilor terțe care refuză să joace corect” cand tara respectiva are tot dreptul de a-si stabili nivelul taxelor si impozitelor?? Iar daca se „vor alcatui liste negre”, atunci calea spre abuzuri ramane deschisa! Dl. Citu arata, insa, urmatorul lucru:

„Directiva doar face ca in ceea ce priveste cheltuielile deductibile companiile mici si companile mari sa fie cam pe acelasi picior de egalitate. Daca vreti incearca sa ofere sanse egale tuturor.”

Deci e vorba doar de „cheltuielile deductibile”, adica acelea care nu sunt supuse impozitarii. Atunci lucrurile par a fi si mai clare. Cu alte cuvinte, daca intr-un stat membru, sa prespunem, impozitul e de 3%, nu te opreste nimeni ca sa pui si tu un impozit de 3%, restul fiind cheltuieli deductibile!! Dl. Citu explica mai jos:

Daca o tara vrea sa reduca taxele in continuare nimic nu o opreste. Din contra, in aceste conditii, un plan de dezvoltare bazat pe reduceri de taxe este mult mai credibil Pentru prima oara se poate face un plan multianual de dezvoltre ca implementarea directivei ofera si o predictibilitate mai mare a veniturilor.”

Daca incercarea de diminuare a paradisurilor fiscale consta in faptul ca fiecare tara membra sa scada drastic impozitele, ele tinzand in acest caz spre zero, atunci m-am lamurit. In acest sens, spune si Dl. Isar:

„Pentru ca bunastarea sa sporeasca vizibil Romania are nevoie de investitii majore si de reduceri de taxe”

si apreciaza ca:

„Finantarea hibrida stat-privat este cheia dezvoltarii Romaniei”

Dar daca e vorba de o „finantare hibrida stat-privat”, atunci intrebarea logica e: cat statul si ca privatul? O reducere drastica de taxe ar insemna o reducere a veniturilor bugetare. Practic, Directiva aceasta ma poate aduce sa impozitez in Romania si sa-mi iasa un venit la fel cat marja de profit, foarte mica, declarata de compania respectiva in conditiile actuale.

Daca „Aceasta Directiva nu are nicio legatura cu cotele de impozitare a profitului. Acestea sunt decise de autoritatile locale” (cum spune Dl. Citu), atunci ori nu se schimba nimic, ori se schimba prin „partile esentiale”, acelea legate de „cheltuielile deductibile”, care ar trebui sa fie egale pentru toate statele membre, cu alte cuvinte standardul dupa care actionam ar fi chiar paradisul fiscal, unde „cheltuielile deductibile” nu conteaza, iar impozitele foarte mici. Sau cum e? Directiva asta, cel putin asa mi se pare, poate pune toate statele membre sa se alinieze practicilor din tarile unde se practica paradisul fiscal.

Termenul limita e 2019. Eu zic ca ar trebui nu sa respingem aceasta Directiva, dar sa mai reflectam…

Anunțuri

Octombrie 29, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Panama Papers…

Iata ca a aparut un nou scandal, cel legat de paradisurile fiscale: Panama Papers. Insa el aduce in atentie un lucru de care se stia deja. De exemplu, nu se stia oare de paradisurile fiscale? Eu am vazut la televizor ca sunt precis identificate si, chiar mai mult decat atat, exista evaluari, din cate am inteles, a sumelor de bani depuse acolo, in toate aceste paradisuri fiscale, care variaza, ce-i drept, intre 18,5 si 24 trilioane de $. Lucrurile se stiau de multa vreme. Se poate pune intrebarea: de ce s-au dezvaluit lucruri din paradisul fiscal panamez?

Insa eu cred ca trebuie sa privim cu o anumita circumspectie ce s-a intamplat.

In primul rand, trebuie observat, cred eu, ca nu e vorba de o actiune a Justitiei. Intre altele fie spus paradisurile fiscale nu reprezinta ceva ilegal si nu inseamna ca daca o firma este inregistrata acolo sau daca cineva isi depune banii acolo, aceste lucruri ar fi neaparat ilegale. Deci nu e vorba, spuneam, de o actiune a Justitiei. Ci de scurgeri de informatii de la firma Mossack Fonseca spre un cotidian german: Süddeutsche Zeitung. Se pune intrebarea: in ce scop s-a realizat aceasta scurgere de informatii si de catre cine? Nu stim de catre cine. Scopul nu este clar. Frapeaza cantitatea enorma de informatii: 11,5 milioane de documente intinse pe o perioada de 40 de ani. Fenomenul actual de democratizare a informatiei face ca si oamenii obisnuiti sa mai afle cate ceva. De asemenea, e un material important, zic eu, pentru istorici: cei care se ocupa cu studiul istoriei contemporane ar trebui sa fie fericiti! Insa scopul unei astfel de actiuni nu e deloc clar. Pe langa firme, intlanim sportivi renumiti si, cel mai important, piesa de rezistenta, cum se spune, sefi de state si de guverne cu conturi in Panama.

Totusi, efectul dezvaluirilor, cel putin pana acum, ramane searbad. Doar premierul Islandei, in urma unor viguroase proteste populare, si-a dat demisia, desi nu e deloc clar faptul ca ar fi incalcat legea! Aspectul e unul interesant! In Romania, daca premierul Islandei ar fi primar in anumite localitati ale tarisoarei, oamenii – in ciuda dezvaluirilor si evidentei – l-ar fi votat si a doua, ba chiar si a treia oara! 🙂 Reactii similare celei din Islanda in tari precum Rusia, China, Emiratele Arabe sau Arabia Saudita sunt foarte putin probabile. Nici in restul Europei nu prea vad o asemenea reactie a cetatenilor: sa iasa in strada pentru ca seful de stat sau de guvern are conturi in Panama si sa-i ceara demisia. Deci efectul in plan politic e unul destul de slab…

In al doilea rand trebuie sa ne intrebam in legatura cu legalitatea unei asemenea scurgeri de informatii. O rezolvare pe cale ilegala a contradictiei dintre opacitate si transparenta nu mi se pare de dorit. Secretul bancar trebuie respectat intrucat e un drept al celui ce isi are banii depusi la banca respectiva: sunt banii lui si e dreptul lui de a-si dezvalui conturile sau nu. Insa problema pare a fi alta…

Mie mi se pare ca evaluarea contabila a sumelor depuse in paradisurile fiscale se poate face cat se poate de exact. Spuneam ca dezvaluirile nu reprezinta o actiune a Justitiei. E important, pentru ca o firma privata isi plateste taxele si impozitele catre stat in tara unde isi desfasoara activitatea. Spre exemplu, eu am o parere buna despre Fiscul german. Eu n-as crede ca o firma germana sau, mai general spus, o firma care activeaza legal in Germania nu-si plateste taxele si impozitele catre statul german. Faptul ca un patron german isi deschide o firma si in alta tara decat Germania sau ca are conturi si in alta parte decat in Germania mi se pare un lucru cat se poate de firesc. In caz contrar, prin faptul ca e german, ca are deci aceasta cetatenie, ar fi condamnat sa activeze doar in Germania si sa aiba conturi numai si numai in Germania. Or, acest lucru ar fi monstruos si contraproductiv si ar incalca libertatea economica si libera circulatie a capitalului. Deci faptul ca un om de afaceri german – ca sa raman la acest exemplu, dar poate fi orice om de afaceri din orice alta tara – isi deschide o firma in Panama sau ca are bani in conturile dintr-o banca panameza nu reprezinta un lucru ilegal. Intrebarea care se pune totusi e urmatoarea: daca presupunem activitati ilegale ale unei firme germane pe teritoriul german, in speta evaziune fiscala, ce a pazit atunci Fiscul german? Din moment ce evaluam exact – cu o probabilitate foarte buna – sumele depuse in toate paradisurile fiscale (inteleg ca cel panamez nici nu ar fi cel mai mare), atunci Fiscul din tara respectiva poate determina usor evaziunea fiscala si ii poate trage la raspundere pe evazionisti. Or, povestea cu paradisul fiscal din Panama e de mai bine de 40 de ani… Presupunerea din start a unor activitati ilegale in plasarea capitalurilor in paradisuri fiscale nu mi se pare dreapta, incalcand prezumtia de nevinovatie.

Pe langa contradictia dintre opacitate si transparenta, mai constatam una. Despre ce e vorba? E vorba de cheltuielile din ce in ce mai mari pe care le fac statele, in special in domeniul social, si nevoia sectorului privat de a activa intr-un mediu economic cu taxe si impozite mici, care sa permita capitalului sa lucreze. Daca cineva isi inchipuie ca Panama nu beneficiaza de pe urma libertatii economice si acumularii capitalurilor private, eu cred ca greseste. Iata ce ne spune Wikipedia:

„Panama has the second largest economy in Central America[9] and is also the fastest growing economy and largest per capita consumer in Central America. In 2013, Panama ranked 5th among Latin American countries in terms of the Human Development Index, and 59th in the world.[10] Since 2010, Panama remains the second most competitive economy in Latin America, according to the World Economic Forum‘s Global Competitiveness Index. Covering around 40 percent of its land area, Panama’s jungles are home to an abundance of tropical plants and animals – some of them to be found nowhere else on the planet.[11]

Si mi se pare ca e mai bine decat cum era pe vremea generalului Manuel Noriega… Sa vedem si cum arata Panama City:

Panama City

Panama City

Parca nu arata chiar atat de rau. Nu stiu… dar impresia mea – si ma intristeaza lucrul asta – este ca parca am incepe sa plangem dupa regimuri de dictatura, dupa dictatori… Ma intristeaza si ma nelinisteste o asemenea tendinta negativa! Si e si nejustificat! Panama a ajuns o tara bine aspectata din punct de vedere economic, dintr-o tara slab-dezvoltata si macinata de o dictatura dura! De observat ca Panama e o stea printre tarile din America Latina, cu o economie in continua dezvoltare: a doua cea mai competitiva economie din America Latina! Uitati-va ce oras frumos e Panama City! E de vazut o comparatie cu Cuba lui Fidel Castro si vom observa o tara cu un PIB per capita mult mai redus fata de Panama, o tara comunista si mai saraca, desi inegalitatile sunt mai mici…

Eu cred ca ar mai trebui spus un lucru: asemenea dezvaluiri in presa, din surse anonime, ascund si un pericol. Observam prezenta pe lista persoanelor implicare in scandalul Panama Papers a unor sefi de state si de guverne. Lucrul asta ar putea sa genereze noi paradisuri fiscale, dar in state precum Federatia Rusa, China, Emiratele Arabe sau Arabia Saudita. Iar in astfel de tari, probabilitatea de a se scurge informatii inopinante catre presa e aproape nula. Se poate deschide, spre exemplu, un paradis fiscal la Irkutsk. Iar mutarea – mutarea nu repatrierea – unor importante capitaluri catre Federatia Rusa, in zone izolate, dar unde te-ai putea bucura de o deplina libertate si siguranta economica, poate avea efecte geopolitice importante si nu intotdeauna bune… Nu stiu de ce, dar parca e mai bun paradisul fiscal din Niue… Sa ne gandim ce inseamna un paradis fiscal la Irkutsk cu un capital financiar privat de vreo 2-3 trilioane $ sub regimul neprietenos al lui Vladimir Putin…

Pe de alta parte, referitor la Romania (ca au si de-ai nostri bani pe acolo, prin Panama) aud sintagma: „sa ramana banii aici”. Sa ramana aici ca sa fie cheltuiti de stat. Dar statul nostru se dovedeste pe zi ce trece tot mai neperformant. Si as spune ca nu e vorba doar de Romania. In mai toate tarile UE taxele si impozitele sunt mari, dar performantele economice sunt slabe. Cresterile economice sunt slabe si in multe din statele UE problemele economice generate de criza economica nu s-au rezolvat. Aceste aspecte sunt trecute cu vederea. In schimb se da vina pe paradisurile fiscale, ca si cum acestea ar fi cauza si nu consecinta unui mediu economic ce nu prea progreseaza… Statul da vina pe altii, numai pe el insusi nu. La noi cel putin in loc sa se puna problema unor reforme care sa restructureze statul, a unor reforme in spiritul libertatii, inclusiv economice, vedem arestari pe banda rulanta si… cam atat. De ce nu incercam sa gandim constructiv, sa fie puse la lucru aceste capitaluri aici? Ca nu prea se vede…

In schimb se vede un etatism pagubos demn de o cauza mai buna.

Varful de lance! 😉

Andreea Paul

Iata ce spune Andreea Paul:

Care este soluția în ‘dosarele Panama’?

Se arata ca:

În scandalul ‘dosarului Panama’ soluția este transparența fiscală și interzicerea tuturor tranzacțiilor financiare ale statelor membre cu țările netransparente. Are România curajul să vină cu această propunere în Uniunea Europeană? Are curajul Uniunea Europeană să trântească taurul evaziunii fiscale de coarne? A sosit timpul să aibă! Soluția trebuie să fie europeană. Ideal ar fi un acord global.

Recentul scandal al dosarelor Panama demonstrează încă o dată că economia subternă este peste tot, că este nedreaptă față de cetățeni și față de companiile care plătesc corect taxele. Economia subterană este enormă și foarte costisitoare. Economia subterană este o capcană socială. Varietatea metodelor de spălare a banilor depinde de imaginația celor care fac uz de astfel de operațiuni, Practic, cei mai buni jucători sunt aceia care știu toate regulile jocurilor și care fac aceste reguli.
Conturile off-shore parchează peste 18,5 trilioane de dolari, din ultimele estimări disponibile. În Uniunea Europeană, economia subterană a fost estimată de OECD la aproximativ 3,4 trilioane de euro, în anul 2015, din care 46 de miliarde de euro doar în România. Veniturile cu multe zerouri obținute din economia subterană sunt adeseori parcate sau ascunse în paradisurile fiscale opace.
Soluții există pentru aceste economii paralele, pentru sistemele bancare paralele sau din umbră, pentru tranzacțiile financiare ascunse la nivel global în paradisurile fiscale. În Uniunea Europeană se putea cere transparența fiscală obligatorie a paradisurilor fiscale și pâna acum, dar nu s-a vrut. La fel la nivelul instituțiilor globale. Nici nu mă mir că nu s-a vrut, când văd premieri și oficiali de prim rang implicați în afacerile din paradisurile fiscale.
Standardele internaționale nu revolvă singure problema, ci obligația de transparență fiscală, de comunicare obligatorie între paradisurile fiscale, jurisdicții diferite și celelalte state.
Legislația noastră nu interzice în niciun fel înființarea de către cetăteni/rezidenți români a unor companii în Panama sau în oricare alt paradis fiscal. Prin acest termen înțelegem state fără impozit pe profit/venit sau cu impozite foarte mici și lipsite de transparență fiscală. În România au fost înregistrate aproximativ 1500 de societăți cu participare străină la capital provenit din state precum Insulele Virgine Britanice (383), Panama (236), Insulele Bermude (200), Gibraltar (69), Seychelles (48) etc, conform ultimelor date oficiale ale ONRC.
În România nu avem nici măcar obligația de a raporta autoritătilor fiscale înființarea unor astfel de companii sau BNR-ului astfel de conturi deschise afară. E timpul ca legiuitorul român să fie interesat de introducerea unor astfel de obligații de raportare. Pe plan internațional, sunt state care au implementat astfel de obligații de raportare, cunoscute ca CFC rules – Controlled Foreign Corporations. OECD a venit la sfârșitul anului trecut cu recomandări clare pentru aplicarea eficientă a acestor reguli. SUA au aplicat acordul FATCA: http://www.andreeapaul.ro/stadiul-negocierilor-si-al-punerii-in-aplicare-a-acordului-bilateral-de-colaborare-pentru-implementarea-prevederilor-fatca/
Consider obligatorie analiza modului în care fondurile au fost acumulate în astfel de companii off-shore:
– Se poate pune problema de profituri exportate prin prețuri de trasfer dacă fondurile au fost obținute de la companii românești afiliate sau dacă companiile au fost interpuse pe un lanț tranzacțional, în scop fiscal exclusiv.
– Se mai poate pune problema și cu privire la realitatea tranzacțiilor, în special dacă vorbim de consultanță și de comisioane plătite de firme românești. ANAF poate face controale pentru a verifica respectarea legislației, la nivelul companiilor românești care au avut relații comerciale cu companii din Panama sau din alte paradisuri fiscale.
– Se poate pune problema modului în care sunt folosite de către cetățeni/rezidenți români fondurile din astfel de companii. Banii folosiți sau retrași în scop personal trebuiau declarați în România și se datora impozit pe dividend. Dacă nu au fost declarați, vorbim atât de impozite, dobânzi si penalități, cât și de evaziune fiscală.
– De asemenea, persoanele ar trebui urmărite unde au rezidența fiscală. De exemplu, sunt oameni mari de afaceri, români care vin des prin România, dar care declară că sunt rezidenți fiscal în Monaco. A urmărit cineva de la fisc câte zile stau în România într-un an?
Pe data de 5 aprilie am cerut audierea parlamentară a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și a ANAF în legătură cu acțiunile naționale care se impun în urma dezvăluirilor din ‘dosarele Panama’ în Comisia de buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților. Aceste două instituții sunt direct responsabile pentru monitorizarea tranzacțiilor financiare suspecte și fiscale. Colegii mei au acceptat și au votat în unanimitate. Foarte probabil, săptămâna viitoare, marți, vor avea loc aceste audieri.”

Fiti atenti la aceast text:

„De exemplu, sunt oameni mari de afaceri, români care vin des prin România, dar care declară că sunt rezidenți fiscal în Monaco. A urmărit cineva de la fisc câte zile stau în România într-un an?”

Fiscul sa urmareasca cate zile sta un om in Romania? Andreea Paul e membra a PNL, prim-vicepresedinte al PNL, din cate inteleg. Nu doar la dansa, dar si la alti liberali constat foarte putin liberalism. Eu urmaresc ce scrie dansa pe blog si sunt multe articole interesante, date statistice interesante. Insa textul de mai sus pare izvorat mai degraba din gandirea fostei Securitati decat dintr-o gandire liberala. In general vorbind, eu nu prea vad la PNL-ul actual o atitudine si o gandire liberala, nu mai vorbesc de una autentica. Recunosc, sunt putin contrariat de fenomenul asta. Mai ales ca se manifesta la oameni tineri de la care am alte pretentii. Pentru ca despre cei batrani ai putea sa spui ca au reflexe securistoide, comunistoide. Dar ma contrariaza, pentru ca s-ar putea sa ma insel… Cei batrani au cunoscut ce inseamna sa suferi din lipsa de libertate… Un liberal sa ceara transparentizare totala? In loc sa militeze pentru pastrarea secretului bancar, pentru apararea dreptului de proprietate… „Consider obligatorie analiza modului în care fondurile au fost acumulate în astfel de companii off-shore” – asta pare sinonim cu anularea libertatii economice. Daca statul incepe sa controleze modul in care se fac tranzactiile intre firmele private, inca un pas si se ajunge la planificarea economica facuta de stat. Pe cand un nou Comitet de Stat al Planificarii? Eu nu vad la PNL sustinerea unor reforme economice cu adevart liberale, apararea proprietatii private. De ce nu spune, de exemplu, ca toata aceasta scurgere de informatii poate fi, cel mai probabil, ilegala? In schimb ii acorda un excesiv credit de buna-credinta, nejustificat.

Totusi, nu mi se pare normal ca niciun liberal (sper sa ma insel) sa nu apere paradisurile fiscale. Nu se poate ca liberalii sa vada doar ceva rau in aceste paradisuri fiscale. Am vazut, inclusiv la noi, dezbateri mult mai echilibrate pe aceasta tema, fara condamnarea a priori a acestora. Si la CNN am vazut puncte de vedere echilibrate in care se arata ca un paradis fiscal nu e neaparat ceva rau.

Nu prea vad la PNL o sustinere a diminuarii fiscalitatii, a diminuarii rolului statului in economie, o sustinere pentru atragerea de investitii si capital privat.

Spune:

„Conturile off-shore parchează peste 18,5 trilioane de dolari, din ultimele estimări disponibile. În Uniunea Europeană, economia subterană a fost estimată de OECD la aproximativ 3,4 trilioane de euro, în anul 2015, din care 46 de miliarde de euro doar în România. Veniturile cu multe zerouri obținute din economia subterană sunt adeseori parcate sau ascunse în paradisurile fiscale opace.”

Si care e solutia? Asta:

De exemplu, sunt oameni mari de afaceri, români care vin des prin România, dar care declară că sunt rezidenți fiscal în Monaco. A urmărit cineva de la fisc câte zile stau în România într-un an?” ?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Aprilie 6, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 71 comentarii

Ne asemanam cu Panama si Belarus?

Iata un doua articole din Gandul, care ne arata mai multe probleme cu care se confrunta, actualmente, tara noastra:

România, între sursă de bani pentru paradisurile fiscale şi teren pentru spălat banii: unde s-au dus peste 30 de miliarde de dolari

de Victor ROTARIU

Iata ce arata articolul:

În cazul în care cele 3,6 miliarde de dolari scoase anual din ţară ar reprezenta doar profit „ascuns” de multinaţionale, pierderea statului s-ar ridica la aproape 600 de milioane de dolari

În perioada 2000-2008, din România au ieşit, sub formă de fluxuri financiare ilicite, 32,4 miliarde de dolari. După media anuală, de 3,6 miliarde de dolari, ţara noastră se clasează pe locul 28 în lume, conform unui studiu al think tank-ului american Global Financial Integrity. Autorii studiului precizează că aceste sume reprezintă ieşirile de capital considerate ilicite, un exemplu fiind expatrierea profitului prin metode la limita legii, în special când vine vorba despre preţurile de transfer, destinaţiile fiind paradisurile fiscale sau statele cu o fiscalitate mai scăzută. În cazul în care cele 3,6 miliarde de dolari ar reprezenta doar profit externalizat de către multinaţionale, ar însemna că pierderea la bugetul statului a fost, în fiecare an, de aproape 580 de milioane de dolari, prin neimpozitarea acelui profit cu 16%.

Vecini cu Panama şi Belarus la fluxurile financiare ilicite

Ei precizează de asemenea că aceste valori, la care s-a ajuns prin aplicarea a două metodologii, una dintre ele aparţinând Băncii Mondiale, sunt conservatoare, respectiv indică valorile cele mai sigure şi nu vârfurile posibile. În clasament, România este încadrată de Panama, locul 27, cu 3,94 miliarde de dolari şi de Belarus, locul 29, cu 3,55 miliarde de dolari. Primele cinci locuri ale acestui clasament sunt ocupate, în ordine, de China (241,7 miliarde de dolari), Federaţia Rusă (47,47 miliarde de dolari), Mexic (46,23 miliarde de dolari), Arabia Saudită (33,5 mld. dolari) şi Malaezia (32,6 mld. dolari). Conform studiului citat, ieşirile ilegale de bani din ţările monitorizate au ajuns la 1.440 de miliarde de dolari în 2008, de la 1.260 de miliarde de dolari în 2000.”(subl. mea)

Recomand a fi citit tot articolul. Se mai arata ca:

Multinaţionalele „ascund” profiturile în paradisuri fiscale

Una dintre principalele metode de a exporta capitalul din România în state cu taxe şi impozite mai mici vizează preţurile de transfer. „O mare companie multinaţională a obţinut un profit consistent în România şi consideră că un impozit de 16% este prea mult. Îşi face o companie într-un paradis fiscal sau într-un stat cu o fiscalitate mai atractivă decât în România şi începe să emită apoi pe numele acelei firme facturi pentru consultanţă sau management, de exemplu, astfel încât banii ajung acolo în schimbul unor servicii care sunt greu de estimat ca valoare, dacă ele, într-adevăr, sunt şi prestate„, a explicat pentru gândul Gabriel Sincu, tax partner Mazars. Sumele plătite uneori pentru servicii fictive se scad din profitul înregistrat în România, scăpând astfel de impozitul pe profit.”(subl. mea)

dar si faptul ca :

„În ceea ce priveşte capacitatea Fiscului din România de a combate acest fenomen, Sincu susţine că singura soluţie este aplicarea „metodei BNR” în ceea ce priveşte inspectorii. „Trebuie să fie bine plătiţi şi bine instruiţi. Pentru a verifica astfel de dosare, este nevoie şi de experienţă, şi de salarii care să elimine tentaţiile. Uitaţi-vă la BNR, care a investit încontinuu în personalul său. Rezultatele sunt clare”, a declarat el. „Este timpul ca inspectorii Fiscului să depăşească nivelul în care dau amenzi pentru că a fost introdus greşit un număr de cont pe o factură”, a adăugat Sincu.”

iar in final se arata:

România, un posibil teren propice pentru spălarea banilor

Faptul că România a avut ieşiri de fluxuri financiare ilicite de capital, în medie, de 3,6 miliarde de dolari nu înseamnă că ţara noastră nu este privită de unii investitori ca un loc în care se pot spăla bani. „Nu mă pronunţ asupra acestui studiu pentru că nu l-am citit încă. Este clar că se fac asemenea transferuri şi că ele sunt făcute de multinaţionale. Ceea ce pot să vă spun însă este că din datele BNR, calculate după metodologia FMI, reiese că România are intrări de capital mai mari decât ieşirile, ceea ce înseamnă că şi România este un teren propice pentru spălarea de bani”, a declarat pentru gândul analistul economic Ilie Şerbănescu. În raportul privind balanţa de plăţi, la capitolul 3 intitulat „Erori şi Omisiuni” este trecută cifra de 450 de milioane de euro pentru perioada ianuarie-octombrie 2010, ceea ce înseamnă, după cum explică el, că „în acea perioadă, în România au intrat aceşti bani care nu pot fi găsiţi nicăieri, nici în investiţii, nici.”

Un articol tare! Practic, Romania pierde sute de milioane de dolari anual, datorita fluxurilor financiare ilicite, care ies din tara, iar Fiscul nu poate, pentru ca nu este pregatit, sa combata un asemenea fenomen! Un articol ce te lasa siderat pur si simplu… Dar foarte interesanta este si dimensiunea mondiala a fenomenului: „Conform studiului citat, ieşirile ilegale de bani din ţările monitorizate au ajuns la 1.440 de miliarde de dolari în 2008, de la 1.260 de miliarde de dolari în 2000.”.

Celalalt articol este un editorial:

Nu suntem în Congo

de Cristian Tudor POPESCU

Celebrul editorialist ne spune in final:

„În loc să decreteze rânjind într-o parcare că după noapte vine zi şi deci Justiţia trebuie respectată, preşedintele Băsescu ar fi trebuit să convoace o conferinţă de presă, cum a făcut-o de atâtea ori de un an încoace, în care să anunţe că va cere, dacă nu arestarea (în 2004 cerea fără să clipească arestarea pentru nimic a autorului softului electoral), atunci demisia guvernului infractor pentru a fi cercetat penal. Subsemnatul am înţeles cu această ocazie că greşeam într-o privinţă în legătură cu dl. Băsescu, crezând că pune preţ doar pe uniforme şi grade în raport cu civilii. În ultimele luni, d-sa a demonstrat că nu dă doi bani pe MAI sau Armată, adică tot atâţia câţi nu dă pe simplii pensionari, pe profesori sau medici. Singurele structuri militarizate pentru care nu a avut decât laude sunt Serviciile. N-o să mai uit de-acum că Securitatea scuipa în cap Miliţia şi Armata.”

Recomand citirea intregului editorial.

In alta ordine de idei, despre:

Ce se mai intampla in Republica Moldova

Iata un articol foarte interesant din Evenimentul Zilei:

Moscova i-ar fi cerut lui Voronin să se retragă din politică

In articol se arata:

„Potrivit unor surse din Partidul Comuniştilor (PCRM), Narâşkin a propus pe 4 decembrie, la Chişinău, o alianţă între această formaţiune şi Partidul Democrat al lui Lupu, dar fără Vladimir Voronin. Astfel urma să dispară cel mai solid argument al coaliţiei pro-europene de la Chişinău, discursul anti-voronist, iar liberal-democraţii premierului Vlad Filat şi liberalii fostului preşedinte Mihai Ghimpu ar fi avut puţine argumente în faţa societăţii pentru a explica de ce nu susţin candidatura lui Lupu la funcţia supremă, adaugă „Timpul”.”

Foarte interesant tot articolul!

 

Ianuarie 24, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu