Despre cum functioneaza acest stat…

Doresc sa pun pe blog cateva editoriale ale maestrului Ion Cristoiu pe care, citindu-le, le-am privit cu luare aminte. De fapt, pentru cateva momente n-am mai avut ce spune. Am tacut. Ele ne vorbesc despre cum functioneaza sau, mai bine zis, nu functioneaza acest stat. Iar acum stau si ma intreb daca romanii inteleg modul acesta de functionare al statului nostru…

Dacian Cioloș dă de înțeles că se confruntă, ca premier, cu o realitate gravă: Teama de DNA a dus la teama celor din administrația locală și centrală de a lua decizii!

„Joi, 25 februarie 2016, la ora 8.15 pm. Dacian Cioloș a postat pe pagina sa de Facebook următorul text:
„Avem nevoie să reinstaurăm un climat de încredere în administrație, bazat pe transparență și claritate a legislației, a procedurilor și a actului decizional. Teama de a asuma decizii, de multe ori de frica DNA, cum s-a împământenit în această ultimă perioadă, poate veni și din lipsa de claritate a legislației sau a procedurilor de lucru. Aici avem de-a face și cu o responsabilitate politică în actul legislativ. Și cred că această teamă de DNA nu este din cauza modului în careDNA își face treaba în mod exemplar, ci, probabil, de incapacitatea noastră de a progresa cu aceeași viteză în performanță cu care a progresat DNA în acești ultimi ani. Eu cel puțin așa lecturez lucrurile în momentul de față”.

Ca gazetar prin Istorie, cum îmi spun, pentru că nu sunt istoric de profesie, m-am obișnuit să fiu atent la zicerile înalților demnitari din România de azi, știind că ele vor servi posterității ca documente care vor fi citite și mai ales citate. Cum în ultima vreme s-a împămîntenit printre demnitari năravul de a înlocui Comunicatele oficiale cu postări pe Facebook, o aiureală, (Facebook e doar pentru impresiile personale ale politicianului, astfel încît un text să nu angajeze și funcția, ci doar omul) ivită din propaganda mincinoasă că Klaus Iohannis a cîștigat alegerile nu datorită Sistemului, ci datorită geniului său de a se exprima pe Facebook, n-am încotro:
Trebuie să acord atenție, ca analist, și intervențiilor pe Facebook ale demnitarilor.

În consecință atrag atenția asupra postării de mai sus a lui Dacian Cioloș ca fiind una de importanță istorică:
Dacian Cioloș abordează o realitate cu care sunt sigur se confruntă deja ca premier:
Teama celor din administrație de a lua decizii de teama DNA.

Despre această teamă au vorbit în ultimul timp criticii Binomului SRI-DNA, care au semnalat că așa zisa Luptă împotriva corupției paralizează activitatea în administrația locală și centrală.
Efectul pervers al așa zisei Lupte a apărut din cauza folosirii abuzive, în scopuri politico- mafiote, de către Binomul SRI-DNA a două infracțiuni:
Abuzul în serviciu și Traficul de influență.

Pentru Binomul SRI-DNA abuz în serviciu a devenit orice decizie a unui funcționar socotită de Binom, numai și numai de Binom, ca fiind abuz în serviciu.
Dacă un primar face un podeț, vine DNA și-l acuză de abuz în serviciu, pentru că, potrivit DNA, podețul respectiv nu trebuia făcut și astfel primarul a adus un prejudiciu statului. Care prejudiciu e stabilit tot de DNA. Firește, cum e vorba de DNA, te-ai aștepta să vezi și ce mită a luat primarul pentru construirea podețului. Ei bine, primarul n-a luat nici o mită. După DNA primarul a comis o infracțiune de corupție, doar pentru că a făcut un pod fără aprobarea Binomului SRI-DNA.

Traficul de influență e și el interpretat de Binom în chip aiuritor. Normal ar fi ca trafic de influență să fie o intervenție din partea cuiva pe lîngă o autoritate în schimbul unui cîștig. Dar dacă un parlamentar, mergînd în colegiu, i se plînge un alegător că nu primește TVA deși are dreptul, și la întoarcerea în București, se interesează la ANAF de așa ceva, poate fi anchetat pentru trafic de influență. Ca să nu mai spun că Trafic de influență e și cînd cineva obține bani de la altcineva promițîndu-i că va interveni la Dumnezeu ca să-i dea o repartiție direct în Rai, fără a mai trece prin Purgatoriu. În loc de înșelăciune, tipul e anchetat pentru trafic de influență!

Ca urmare a acestei realități cumplite, care lasă impresia unei acțiuni antinaționale, sabotoare a Binomului SRI-DNA, nimeni nu mai are curajul unei inițiative, al semnării unei hîrtii. Mulți funcționari, chiar și cei de rang înalt, își spun că mai degrabă nu fac nimic decît să fie înhățați de DNA.

Treptat-treptat, o nemișcare absolută se instalează într-o țară care are nevoie de decizii, chiar și dintre cele greșite, numai să fie decizii, pentru că administrarea treburilor publice asta presupune:
Luarea de decizii fără altă teamă decît cea dată de judecata alegătorilor.
Peste un timp vom vedea cu toții ce preț înspăimântător va trebui să plătim ca Popor al unei țări în care nu s-a mai făcut nimic din cauza Binomului SRI-DNA.

Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu n-aveam voie să spunem că Partidul e de vină pentru nu știu ce nenorocire.
Da, nenorocirea exista, dar nu Partidul era de vină, ci felul greșit în care se aplicau de către unii Documentele de Partid.

După aproape trei luni de guvernare, Dacian Cioloș și-a dat seama că teama de DNA a produs o paralizie a administrației locale și centrale, paralizie care se răsfrînge negativ, pe zi ce trece, asupra Guvernării sale.

Postarea recunoaște această realitate, într-o premieră pe care nu șovăi s-o numesc istorică:
În sfîrșit, un premier tehnocrat și mai ales un om care nu are probleme cu corupția, semnalează crunta realitate care ne va duce la colaps național:
Teama de a lua decizii.

El însă, bietul, n-are curaj să pună punctul pe i și să arate că teama aceasta își are cauza în abuzurile Binomului SRI-DNA. Și atunci, ca pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, denunțînd o nenorocire, n-o pune pe seama Partidului numit Binom, ci pe seama lipsei „de claritate a legislației sau a procedurilor de lucru”.

Pe vremea lui Nicolae Ceașescu, chiar și cînd găseai aiurea cauzele unei nenorociri, era un curaj să dezvălui public o nenorocire. Nu de alta, dar sub conducerea Partidului, în România nu erau nenorociri.
Din acest punct de vedere, gestul lui Dacian Cioloș de a semnala teama de a lua decizii de teama DNA e de un curaj nebănuit.”

Cum adică, Gregorian Bivolaru n-are dreptul la apărare?!

„Arestarea lui Gregorian Bivolaru în Franța a adus în presa noastră tot mai anapoda întrebarea, obișnuită deja pînă la banalizare, cînd se întîmplă ceva:
Cui folosește?

La întrebarea Cui folosește arestarea lui Gregorian Bivolaru s-au dat numeroase răspunsuri.
Toate implicînd presupusul că mulți politicieni au fost pe șest în MISA și Gregorian Bivolaru, adus pe meleagurile noastre, îi va da în gît.

Sub semnul întrebării Cui folosește? în varianta specifică postului Cine tremură?România Tv și-a amintit (lucru lăudabil) de un interviu luat de subsemnatul lui Adrian Năstase după pierderea alegerilor din 2004 și înainte de a intra la închisoare.
În cadrul acestui interviu am susținut, întrebîndu-l chiar pe Adrian Năstase de asta, că fostul premier a pierdut alegerile și din cauza MISA.
De aici plecînd, cei la România Tv au tras concluzia rapid că arestarea lui Gregorian Bivolaru îl face să tremure pe Traian Băsescu, dat fiind că MISA l-a ajutat pe Traian Băsescu să cîștige alegerile.

Cum eu luasem interviul, am fost convocat telefonic să-mi dau cu părerea dacă Traian Băsescu a fost ajutat de MISA să cîștige alegerile.
Cei de la România Tv erau chitiți pe teza Traian Băsescu a fost ajutat de MISA, drept pentru care au folosit ca argument și interviul meu luat lui Adrian Năstase.

Zadarnic am încercat să spun că în interviu n-am spus o clipă chestia asta, că rolul MISA în cîștigarea alegerilor de către Traian Băsescu nu-și are cauza într-o negustorie a lui Traian Băsescu cu MISA, ci în imbecilitatea de răsunet a Autorităților noastre de pe vremea Guvernării Adrian Năstase, că, la o adică, Adrian Năstase a contribuit masiv prin felul în care s-a desfășurat Operațiunea anti- Bivolaru la pierderea alegerilor de către el însuși.

Pentru că din intervenția mea la România Tv nu s-a înțeles mare lucru, simt nevoia să explic aici rolul jucat în pierderea alegerilor de către Adrian Năstase de Afacerea MISA.
Pe 18 martie 2004, 300 de poliţişti şi jandarmi, conduşi de procurori, au descins în locuinţa lui Gregorian Bivolaru, în imobile ale unor membri MISA, într-o Operaţiune de forţă supradimensionată, prin caracteru-i abuziv tipică republicilor bananiere.

Gregorian Bivolaru a fost condamnat în 14 iunie 2013 de ÎCCJ la şase ani închisoare, pentru act sexual cu o minoră în formă continuată.
Asta după ce două instanțe – Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, l-au achitat.
Și știți de ce?
Pentru că procurorii n-au putut aduce nici o probă.
Mai mult, ei au refuzat la amîndouă instanțele să depună la dosar mandatele de autorizare a interceptărilor telefonice pe motiv că sunt secret de stat.

Să admitem că Gregorian Bivolaru trăia cu o minoră, deşi fosta minoră a susţinut tot timpul proceselor, inclusiv la cel de la ÎCCJ, că aşa ceva nu s-a întîmplat, ba mai mult că a fost molestată fizic de către procurori pentru a declara c-a avut relații sexuale cu Gregorian Bivolaru.
Justifica infracţiunea descinderea din 18 martie 2004?
Aşa cum s-a desfăşurat şi mai ales aşa cum a fost prezentată la televiziuni, descinderea părea una la un cartel de droguri din Columbia, de către forţele SEAL, pregătite să întîmpine rezistență armată.

Indiscutabil, Operaţiunea Autorităţilor române a fost un abuz incalificabil.
Felul în care s-a desfăşurat, Comunicatele Parchetului General, campania de presă alimentată de SRI de la vremea respectivă au conferit unei simple acţiuni de Poliţie (arestarea şi percheziţionarea unei persoane), notele unei Operaţiuni abuzive împotriva MISA.
Contribuia la aceasta impresia şi torentul de acuzaţii oficiale crunte la adresa lui Gregorian Bivolaru (perversiuni sexuale cu o minoră, trafic de minore, corupţi sexuală, act sexual cu o minoră).

Din toate acuzaţiile a rămas doar una.
În aceste condiţii, e de la sine înţeles că la Stockholm, în Sudeia, Curtea Supremă, văzînd cum au procedat Autorităţile române, i-au dat lui Gregorian Bivolaru azil politic în decembrie 2005.
Curtea Supremă a considerat că Gregorian Bivolaru a fost victima unor abuzuri incalificabile ale autorităţilor române.

Operaţiunea de Republică bananieră din 18 martie 2004, îndreptată vizibil împotriva MISA a stîrnit ura membrilor organizaţiei faţă de premierul Adrian Năstase.
Tot anul 2004 a fost marcat de proteste zgomotoase ale membrilor organizaţiei împotriva Guvernului, a lui Adrian Năstase.
În campania din 2004, membrii MISA au dus o campanie fanatică împotriva candidatului Adrian Năstase.
În acest sens, am susţinut şi susţin că Adrian Năstase a pierdut şi din cauza MISA.

A ştiut Adrian Năstase de această Operaţiune de republică bananieră, făcută parcă dinadins pentru ca el să piardă alegerile?
Nu ştiu.
Ceea ce ştiu e că în ziua de 18 martie 2004 instituțiile de forță din România postdecembristă ne-au arătat în premieră că pot întrece în primitivism și tembelism instituțiile de forță din vremea stalinistă. În 2004, presa noastră, zisă şi independentă, a preluat fără minima verificare, toate acuzaţiile aduse de Autorităţi lui Gregorian Bivolaru, MISA, fără a-l întreba şi pe acuzat.

Constat că şi acum se întîmplă acelaşi lucru.
Gregorian Bivolaru e ţinta unei campanii de presă violente, tendenţioase, bazate doar pe punctul de vedere al Autorităţilor.
Victima nu e întrebată şi ea despre aceste acuzaţii, cum cer normele profesionale.
Ca şi în cazul victimelor Binomului SRI-DNA, Gregorian Bivolaru e lipsit azi în presa noastră de un drept al omului în democrație:
Dreptul la apărare!”

Nicolae Ceauşescu s-ar fi sinucis să ştie că de patru luni o investiție de 213 milioane de euro – Arena Naţională, zace nefolosită!

„Cred că era prin 2011. Într-o Operaţiune de marketing politic, Sorin Oprescu, pe atunci primar vestit al Capitalei, m-a luat într-o noapte cu maşina (ăsta era obiceiul său, să bîntuie noaptea prin Bucureşti) ca să-mi arate obiectivele cu care se mîndrea. În 2009, îl ajutasem cu un sfat (pe gratis) în campania electorală pentru Preşedinţie şi, probabil, s-a simţit obligat să mă răsplătească, după doi ani, cu un tur al Bucureştilor noaptea.
Printre obiectivele pe care a ţinut să mi le arate a fost şi Arena Naţională.
A făcut bine, dat fiind că eu nu sînt chibiţ, şi altă ocazie să văd construcţia asta n-aveam.

Inutil să convoc aici date pentru a ilustra impresia mea că e o construcţie superbă, cu care postdecembrismul se poate mîndri, una dintre puţinele măreţe realizări ale celor 26 de ani de democraţie, în care, în spaţiul public, nu s-a făcut aproape nimic, banii Poporului mergînd în vilele ghiorțanilor, în limuzinele beizadelelor și în silicoanele ibovnicelor:
Suprafaţă de 108.000 metri pătraţi, capacitate de 55.600 de locuri. Amenajări speciale, de ultimul răcnet pentru o asemenea construcţie.
În 9 mai 2012, la finala UEFA am primit o invitaţie de la Primărie. M-am dus şi nu mi-a părut rău. Am priceput, ca istoric, de ce ziceau romanii Pîine şi circ, înţelegînd prin circ întrecerile de care.

Cu scandaluri, cu amînări, construcţia a durat patru ani şi a costat nu mai puţin de 213 milioane de euro.
Din 6 noiembrie 2015, stadionul e închis, pe motiv că n-are autorizaţie ISU, pentru acoperişul retractabil.
Au trecut, iată, 4 luni de cînd Arena Naţională nu e folosită.
Stă acolo, în Bucureşti, ca un bolovan de 213 milioane de euro.
Nu se pot desfăşura meciuri (nici măcar cel cu Spania), nu pot avea loc concerte.
Nu se poate desfăşura nici măcar un botez.
Nu se mai scoate nici un ban din exploatarea ei, absolut necesară pentru recuperarea investiției.

Dincolo de faptul că Bucureştii sînt lipsiţi de un stadion ca lumea, rămîne problema celor 213 milioane euro care au fost aruncate în vînt.
Am încercat să pricep de ce nu se redeschide Arena Naţională.
Am înţeles că n-are autorizaţie ISU pentru acoperiş. Şi-n absenţa acestei autorizaţii nimeni nu îndrăzneşte s-o redeschidă pe cont propriu.

De acord cu teama de a-ţi asuma o responsabilitate precum o tragedie pe Arena Naţională.
Au trecut însă 4 luni de cînd s-a ivit problema autorizaţiei.
Normal era ca în acest timp să se întreprindă ceva?
Să se obţină autorizaţie sau să se înceapă înlocuirea acoperişului.

Nu s-a făcut nimic însă.
Fiecare pasează problema de la unul la altul. După care se duce fericit la culcare că a mai trecut o zi. Timpul trece, contul merge, noi cu drag conducem.
Şi asta pentru că nimeni din ţara asta nu şi-a zis:
Ia să rezolv eu problema!

Avem primar general, premier, preşedinte, avem miniştri, avem parlamentari.
Nimeni n-a luat pe umerii săi rezolvarea problemei.
Și nu e vorba, repet, de strigătele celor de la Federație că n-are unde se juca partida cu Spania.
E vorba că o investiție de 213 milioane euro, plătită din banii noștri, ai bucureștenilor, zace nefolosită, fără să-i pese de asta vreunui ștab plătit tot din banii noștri.

Dacă unul dintre gușterii ăștia de la putere ar avea acasă o mașină de spălat scumpă care nu merge, sunt sigur că s-ar da peste cap s-o repare.
Din nenorocire, Arena națională nu e a lor, e un bun al Poporului.
Păi, Nicolae Ceauşescu s-ar fi sinucis să ştie că de 4 luni o investiție de 213 milioane euro zace nefolosită.”

Gabriel Oprea n-a demisionat. A fost demisionat!

„Printr-un Comunicat oficial remis presei, joi, 3 martie 2016, Gabriel Oprea și-a anunțat retragerea de la șefia UNPR.

Despre ce era Gabriel Oprea cu un an în urmă și ce e acum s-ar putea scrie în fel și chip.,

Melancolicii ar putea medita din nou la cît de trecătoare sînt gloriile.

Dușmanii lui Gabriel Oprea ar rînji de satisfacție, convinși că prăbușirea lui Gabriel Oprea le va face lor viața mai bună și nevasta mai frumoasă.

Cei bine informați – ca mine – ar surîde miserios zicînd:

În cazul lui Gabriel Oprea și-a spus cuvîntul vechea vorbă a părinților de pe vremea cînd nu erau prezervative și Facebook:

– Eu te-am făcut, eu te omor!

Sistemul l-a făcut pe Gabriel Oprea.

Sistemul l-a omorît.

Din acest punct de vedere, citind argumentele lui Gabriel Oprea din Comunicat mi-am zis:

Să te ferească Dumnezeu să depinzi de Ei.

Nu numai că-ți taie capul, dar te și obligă, descăpățînat cum ai rămas, să strigi cu gura pînă la urechi – Sînt fericit că nu mai am cap! Dă-l dracului! Și așa era greu de întreținut și, pe deasupra, mă mai și enerva.

În Principele lui Eugen Barbu după ce-l vîră pe Neftiotache Buhuș în groapa cu rahat ( scriitorul îl portretizase pe Fănuș Neagu, dușmanul lui de moarte la acea vreme), Principele apasă cu papucul pe creștetul acestuia, ca să intre cu totul.

Așa mi se pare că s-a întîmplat cu Gabriel Oprea.

După ce l-au demisionat, l-au pus să semneze o Declarație care-l vîră și mai tare în rahat.

Cică el, Gabriel Oprea a demisionat ca să nu afecteze imaginea partidului.

Păi Gabriel Oprea era UNPR.

Cînd ziceai Gabriel Oprea, ziceai UNPR.

Cît de idioți ne cred cei care l-au demisionat pe Gabriel Oprea ca să sugereze că acum, fără Gabriel Oprea, UNPR va zburda la alegerile din 2016?!

Gabriel Oprea minte!

N-a demisionat.

A fost demisionat.

De cei care l-au și făcut șef al UNPR și șef multilateral dezvoltat anul trecut.

De ce?

Pentru ca UNPR să devină un partid frecventabil pentru PNL.

În perspectiva unui singur tur la locale, Partidul Meu, dar și al Sistemului, zis și PNL, avea nevoia ca de aer de o alianță cu UNPR.

Pentru asta era nevoie de debarcarea lui Gabriel Oprea:

1. UNPR poate fi prezentat acum de PNL electoratului său drept un partid curat, cinstit, integru și vorba aia devreme acasă.
2. UNPR poate rupe acordul cu PSD, acum, că nu mai e semnatarul acordului.

Bat cîmpii?

Ia fiți atenți aici!

Scrisoarea îl desemnează pe Valeriu Steriu președinte al UNPR.

Nu acum, ci după alegeri.

Acum e interimar Nicolae Onțanu.

Imaginați-vă ce-ar fi fost dacă N. Onțanu era recomandat ca președinte.

UNPR rămînea tot prostituata cătunului numit România.

Dar așa…

Așa UNPR s-a schimbat peste noapte.

Va avea un președinte pe care Divizia Presă îl și cîntă deja.

În Istorie au fost multe momente cînd mărturii ulterioare ne-au dezvăluit cum a fost demisionat unul care zicea la vremea respectivă că a demisionat.

Mai precis al cui pistol a fost pus la tîmpla Demisionarului.

Cînd vom afla de pistol și-n cazul lui Gabriel Oprea?”

De fapt, realitatea aceasta te face sa nu mai ai ce sa spui: te lasa masca! Uitati-va numai la pasajul acesta:

„Pentru Binomul SRI-DNA abuz în serviciu a devenit orice decizie a unui funcționar socotită de Binom, numai și numai de Binom, ca fiind abuz în serviciu.
Dacă un primar face un podeț, vine DNA și-l acuză de abuz în serviciu, pentru că, potrivit DNA, podețul respectiv nu trebuia făcut și astfel primarul a adus un prejudiciu statului. Care prejudiciu e stabilit tot de DNA. Firește, cum e vorba de DNA, te-ai aștepta să vezi și ce mită a luat primarul pentru construirea podețului. Ei bine, primarul n-a luat nici o mită. După DNA primarul a comis o infracțiune de corupție, doar pentru că a făcut un pod fără aprobarea Binomului SRI-DNA.”

Sau chestia cu Arena Nationala…

Sincer, ma vad nevoit intrucat cuget, deci ma indoiesc, sa ma intreb cat de real e ceea ce se spune in aceste editoriale. Nu de alta, dar cred ca daca ai povesti unui strain lucrurile acestea, acela te-ar socoti putin sarit de pe fix, putin tra-la-la… Eu stau si ma intreb ce sunt lucrurile astea, ce reprezinta ele… Criza de schizofrenie a statului nostru?

In locul podetului am putea sa punem un teren de fotbal in panta sau o sclipitoare sala de sport intr-o comuna unde majoritatea sunt oameni batrani. Cine traseaza granita, ca sa zic asa? Cine stabileste ca nu trebuie facut un teren de fotbal in panta ci trebuie facut un podet. Sau ca un podet e mai important decat un teren de fotbal in panta? Vorbim de bani publici, ca sa fie clar. Si atunci eu stau si ma intreb: ce mai poate oferi acest stat cetateanului?

S-a construit Arena Nationala, acum sta de patru luni nefolosita pentru ca nu are autorizatie ISU pentru acoperis. Totusi, stau si ma intreb: de ce nu o are? ISU, fiind o institutie a statului, nu trebuia oare sa vada inca de la inceput daca trebuie sau nu trebuie autorizatie?

Un om s-a hotarat sa-si faca o casa. A cumparat materiale si toate cele necesare. Apoi a trecut la treaba si a inceput sa-si ridice casa. A terminat-o, dar pe urma s-a gandit ca lemnul folosit pentru acoperis nu e de buna calitate. Cu toate ca acea casa e ridicata si chiar si mobilata, omul nu mai vrea sa intre in casa, ca daca ii cade acoperisul in cap. Ca urmare, nu se duce sa doarma in casa, ci si-a mai facut un sopron din cateva scanduri si nuiele si se duce sa doarma acolo. Cum vi se pare?

Atat in cazul lui Bivolaru, cat si in cel al lui Gaby Oprea, vedem acelasi stat care nu s-a putut dezbara de reflexele comuniste. El tot ca pe vremea comunismului actioneaza. De parca oamenii astia n-au auzit de Constitutie, adica de cea noua, postdecembrista, ei tot in stadiul revolut al comunismului au ramas. Uitati-va, spre exemplu, la pasajul acesta:

„În cazul lui Gabriel Oprea și-a spus cuvîntul vechea vorbă a părinților de pe vremea cînd nu erau prezervative și Facebook:

– Eu te-am făcut, eu te omor!

Sistemul l-a făcut pe Gabriel Oprea.

Sistemul l-a omorît.

Din acest punct de vedere, citind argumentele lui Gabriel Oprea din Comunicat mi-am zis:

Să te ferească Dumnezeu să depinzi de Ei.

Nu numai că-ți taie capul, dar te și obligă, descăpățînat cum ai rămas, să strigi cu gura pînă la urechi – Sînt fericit că nu mai am cap! Dă-l dracului! Și așa era greu de întreținut și, pe deasupra, mă mai și enerva.”

Intr-un raspuns primit la un comentariu pe care l-am facut pe blogul lui Adrian Nastase (v. aici), mi se spune, printre altele, asa:

„Statul se poate retrage de peste tot, nu-i nicio problema, avand in vedere ca romanii sunt perfect ,,responsabili” si stiu cel mai bine ce sa faca cu vietile si destinele lor. Din pacate, la nevoie, cand intervin accidente si/sau catastrofe extinse, tot la stat isi atintesc, acuzator, ochii. Tot statul trebuie sa stie ce trebuie sa faca. Asta e mentalul..colectiv, stimate amice. Nu ne plac procedurile, dar ele trebuie, pana la urma, sa existe. Desigur, pentru (unii) privati guverneaza legile economiei de piata, ce par a nu avea vreo legatura cu morala si responsabilitatea. Daca lumea vrea alcool contrafacut, le dam alcool contrafacut, chiar si cu Prohibitie decretata. Daca lumea vrea droguri, se gasesc ofertanti de droguri usoare in Olanda. Daca lumea vrea papusi vii pentru o partida de sex, pestii ,,inoata” ca in apa in jurul doritorilor.
Daca lumea cere artificii, le dam artificii.”

Atunci ma intreb si eu: daca cetateanul alearga la acest stat, ce poate sa-i ofere un astfel de stat care functioneaza in felul artat in editorialele maestrului Cristoiu? „Tot statul trebuie sa stie ce trebuie sa faca” – serios? Si statul stie ce trebuie sa faca? Ca nu prea se vede ca stie…

„Desigur, pentru (unii) privati guverneaza legile economiei de piata, ce par a nu avea vreo legatura cu morala si responsabilitatea.” – vuaiii, ca statul (cel putin al nostru) este extrem de „moral” si „responsabil” (cu ghilimelele de rigoare, fireste), da pe dinafara de „moral” si „responsabil” ce e, n-asa? 🙂

Aici e vorba de o functionare anapoda a statului indiferent cine e la Putere. Spre exemplu, privatizari frauduloase cine le-a facut? Nu statul? Cine tine in brate intreprinderi de stat neperformante ce produc pierderi uriase, nu statul? Cine tine in brate un aparat birocratic foarte mare, pe salarii mari, dar cu totul ineficient, doar pentru ca oamenii astia conteaza la vot, nu statul? Si sunt doar cateva exemple. Mai mult decat atat, nu se vad investitii publice necesare inclusiv pentru crearea de locuri de munca – lipsa asta cine a provocat-o, nu statul? Blocajul financiar cine l-a provocat, de unde a pornit, nu de la stat? Iar faptul ca milioane de oameni au luat calea strainatatii, ca sa mearga sa munceasca acolo, tot statului i se datoreaza!

Ca statul functioneaza anapoda se vede si din pozitiile lui Traian Basescu. Intr-un fel vorbea in calitate de Presedinte. Altfel, diamentral opus, vorbeste acuma. Acum nu-i mai place nici de Binom, nici de anticoruptie. Institutiile de forta, care-i placeau atat de mult, acuma nu-i mai sunt pe plac. A avut, totusi, dreptate intr-un singur aspect: ca statul acesta ar trebui reformat, dar fara sa aiba o idee clara despre ce inseamna reforma, cum ar trebui sa arate.

De fapt, ceea ce se intampla era previzibil inca de la infiintarea Parchetului National Anticoruptie, actualul DNA, intr-un stat care sta inca in tipare revolute comuniste, dar cu o Constitutie a Lumii Libere. Cu alte cuvinte, statul nostru actioneaza tot ca pe vremea comunismului, nu a scapat, nu s-a dezobisnuit de naravurile comuniste. Lucrul acesta e foarte interesant si nu e caracteristic doar Romaniei ci persista inca in toata Europa de Est, fosta comunista. Forta primeaza, nu ratiunea. Si mentalitatea ca statul are resurse inepuizabile si-si poate permite orice, inclusiv abuzuri impotriva cetatenilor.

De ce, spre exemplu, nimeni nu se gandeste ca o investitie de 213 milioane de euro sta nefolosita? Iar daca se gandeste cineva, de ce nu se actioneaza pentru ca sa poata fi data cat mai repede in folosinta? Nu se face nimic pentru ca, in realitate, nu intereseaza pe nimeni! Nici macar nu ni se spune de ce, care ar fi costurile pentru a remedia problema (eu, cel putin, n-am auzit). Construirea ei a fost o actiune de forta.

„Avem primar general, premier, preşedinte, avem miniştri, avem parlamentari.
Nimeni n-a luat pe umerii săi rezolvarea problemei. […]

E vorba că o investiție de 213 milioane euro, plătită din banii noștri, ai bucureștenilor, zace nefolosită, fără să-i pese de asta vreunui ștab plătit tot din banii noștri.”

Arena Nationala

Pentru ca autoritatile sa se laude cu marete realizari, lucru ce conteaza electoral. Si atat. In mod rational judecand, atunci cand pornesti la realizarea unei asemenea constructii trebuie sa te gandesti de la inceput s-o realizezi bine, asa cum trebuie, dupa toate regulile artei. Acum mi se arata ca n-are autorizatie ISU pentru acoperis. Acelasi lucru se poate spune despre descinderile in forta, in cazul Bivolaru. In forta, asta conta. Nimic altceva. Sa vada poporul forta statului nostru! Ca s-ar putea face un abuz, asta s-a trecut sub tacere, de fapt nu a interesat pe nimeni. In forta sa fie! Uitati-va si in cazul lui Gaby Oprea – conteaza forta sistemului: ieri a fost bun, azi nu mai e bun! Azi pateaza imaginea partidului!

Iata ce spune premierul Ciolos:

„Și cred că această teamă de DNA nu este din cauza modului în careDNA își face treaba în mod exemplar, ci, probabil, de incapacitatea noastră de a progresa cu aceeași viteză în performanță cu care a progresat DNA în acești ultimi ani. Eu cel puțin așa lecturez lucrurile în momentul de față”.„

Si atunci de ce se manifesta aceasta „incapacitate a noastra de a progresa cu aceeasi viteza in performanta cu care a progresat DNA in acesti ultimi ani”? Deci e un defazaj urias intre progresul DNA si capacitatea noastra de a progresa. Nu cumva ar fi trebuit sa fie invers: sa progresam noi mai mult decat a progresat DNA in acesti ultimi ani? De ce nu s-a intamplat lucrul asta?

Domnule Ciolos, din ce spuneti Dvs. reiese cu maxima claritate ca in toata perioada cu Traian Basescu, care acum denunta Binomul si actiunile sale, societatea, economia n-au progresat sau au progresat cu o viteza mai redusa decat Binomul. Cu alte cuvinte, nu societatea sau economia au progresat, ci Binomul a progresat!! „Bravos natiune!! Halal sa-ti fie!!” – ca sa citez un clasic! A progresat statul politienesc, nu societatea, legislatia, economia acestei tari!!

„Frumoase” progrese am facut!

Cu ghilimelele de rigoare, fireste!

Dobitocilor!!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.