Care ar trebui sa fie rolul inspectiilor…?

Orice om de afaceri, patron de firma, in general spus sectorul privat, cauta sa obtina maximul de profit cu un minimum de resurse. Unii numesc asta lacomie. Altii cresterea productivitatii muncii. Insa ar trebui sa se inteleaga faptul ca nu intotdeauna putem sa obtinem un profit cat mai mare (ca si cum ar fi vorba de un sir care tinde catre infinit) cu un minimum de resurse sau cu o zgarcenie maxima.

Trebuie sa intelegem ca exista si riscuri. Dar care om de afaceri nu-si asuma riscuri? Un proverb englezesc spune: „niciun risc, niciun castig”. Numai ca exista si riscuri serioase care trebuie bine evaluate.

Dar ceea ce as dori sa spun este ca rolul unei inspectii nu este numai de a da amenzi sau de a inchide societati comerciale in cazul nerespectarii unor norme (in cazul tragediei de la Clubul Colectiv e vorba, desigur, de norme legale). Ci este si de a constientiza pe patronii, managerii din societatile comerciale de riscurile pe care le prespune nerespectarea acestor norme.

In cazul tragediei de la Clubul Colectiv, patronii nu au constientizat riscurile. Dar, ca sa fim fair, ar trebui sa aratam ca nu le-au constientizat nici autoritatile care ar fi trebuit de asemenea sa isi dea seama de importanta unor lucruri.

Reactia societatii civile, cum am aratat in postarea anterioara, este una viguroasa, dar mai mult emotionala. Este, desigur, de inteles, dar nu prea cred ca, in felul acesta, se vor rezolva problemele. Insa este necesar ca societatea civila sa protesteze.

Desigur, cei vinovati trebuie trasi la raspundere. Insa important este sa ne dam mai bine seama de realitati, de posibilitatile noastre, pentru a fi constienti de necesitatea perfectionarii activitatii noastre. In definitiv si la urma urmei, nu putem trai mai bine daca nu perfectionam activitatile noastre. Si asta intra in responsabilitatea noastra. Aceasta este una din problemele fundamentale ale Romaniei la ora actuala. Este o problema pe care Occidentul a inteles-o mai repede si mult mai bine. De aceea s-a si putut perfectiona si ajunge la un nivel de trai superior fata de cel din Est.

Fara constientizarea clientului orice audit sau inspectie nu-si atinge scopul. E o munca de mantuiala. Cel care produce ceva sau pune in opera o lucrare trebuie sa fie in primul rand constient de necesitatea respectarii regulilor pentru ca sa obtina un rezultat de calitate superioara. Trebuie sa fie constient ca e necesara imbunatatirea activitatii sale. Or, de cele mai multe ori, trebuie s-o recunoastem, un patron sau un manager e pus in fata unui standard, dar nu-i intelege ratiunea, utilitatea. El e ocupat sa faca bani, n-are nevoie de „prostii din astea” – asta e atitudinea care exprima tocmai lipsa de intelegere a utilitatii unui standard. El trebuie sa vanda. Si atat. Atat stie: are un contract, trebuie sa-l onoreze, trebuie sa-si ia banii de pe urma prestarii activitatilor contractuale.

Constientizarea imbunatarii activitatii trebuie sa se vada si din partea Statului. Uitati-va ce se intampla pe Sibiu-Orastie, uitati-va ce contract s-a semnat cu Bechtel etc.

Concluzia pe care o tragem este ca, la noi, in etapa actuala de dezvoltare a tarii noastre, nivelul de constientizare al perfectionarii e inca unul redus. Si e dificil de spus daca o diminuare a rolului statului in economie ar conduce la o mai mare constientizare din partea actorilor economici si a tuturor factorilor implicati. Romania ramane in urma datorita acestui nivel de constientizare redus.

Reactiile emotionale, cum sunt cele ale strazii, de asemenea nu garanteaza o crestere a nivelului de constientizare. Procesul acesta e unul lung si dificil. Romania pierde foarte mult din pricina asta, lucrand sub capacitatea sa reala, multe din posibilitatile sale reale fiind in felul acesta obturate.

De ce este necesar, economic vorbind, sa constientizam ca trebuie sa perfectionam activitatea? Voi relua o idee a lui Milton Friedman: daca admitem irationalitatea maselor, intr-un stat totalitar (comunist) ratiunea conducatoare in economie este Statul. Intr-o Lume Libera vorbim de societati comerciale private in care ratiunea conducatoare este data de management. O alta problema fundamentala, la noi, o reprezinta managementul. La noi nu este perfectionat. Instrumente financiare precum banci sau fonduri europene ar fi, insa acestea nu reprezinta totul. La noi, si mai mult decat probabil nu numai la noi, exista o probabilitate mai mare de derapaje, cum a fost cel de la Clubul Colectiv sau ce se intampla pe Sibiu-Orastie, ca sa dau numai doua exemple insa acestea sunt foarte numeroase, datorita unui management mai slab ce determina situatii ce tind spre derapaje si probabil inclusiv coruptie.

Am vrut in aceasta postare sa evidentiez aceste doua aspecte:

1. constientizare
2. management

pe care trebuie sa le luam in considerare cand facem o analiza obiectiva a situatiei reale. Altminteri indiferent cate localuri se vor inchide, cate arestari se vor face, lucrurile nu se vor misca cine stie ce. Evident, nu e vorba numai de localuri sau cluburi. Noi trebuie sa urmarim prin activitatile de audit si inspectie pe care le desfasoara autoritatile de stat cu atributii in domeniu cat si organismele private acreditate RENAR in acest scop, cele doua lucruri de mai sus. Daca nu reusim sa constientizam mai mult si sa contribuim la perfectionarea managementului nu avem decat formalism, heirupism si treaba facuta de mantuiala. Or, in felul acesta, trebuie s-o spunem clar si deschis, activitatile de audit/inspectie nu adauga valoare sau adauga, in realitate, o valoare foarte redusa, lucruri care nu sunt in regula. Iar aceste activitati de audit/inspectie trebuie sa nu aiba legatura cu politicul, dar nici sa fie abuzive. Nu trebuie sa blocheze activitatea economica, ci s-o incurajeze si s-o stimuleze.

Marele pericol este acela de a nu face altceva prin aceste activitati de inspectie decat de a da amenzi sau de a inchide localuri sau, ca sa ma exprim la modul general, organizatii ce desfasoara activitati comerciale. De a nu face altceva decat asta si nimic mai mult. Un alt mare pericol este sa cadem prada reactiilor emotionale necontrolate, pierzand cu totul din vedere esentialul si agravand o situatie in loc de a rezolva pozitiv o situatie.